Stiri Oradea totul

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru totul.
  • Un caine labrador recrutat de CIA a fost ,,exmatriculat" - A refuzat sa detecteze bombe


    [2017-10-20]
    CIA a incercat totul pentru a o face pe Lulu sa devina interesata de detectarea bombelor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Greva angajatilor OTL a luat sfarsit


    [2017-10-19]
    Stransi cu usa, angajatii OTL au reluat activitatea, cu Jandarmeria la poarta Grevistii din OTL au dat semne ca vor ceda, incepand de miercuri seara, cand 9 autobuze din totalul parcului OTL au iesit pe traseu, cel mai probabil speriati de anuntul primarului Bolojan de a concedia un numar semnificativ de angajati atat din cadrul segmentului […]
    Post-ul Greva angajatilor OTL a luat sfarsit apare prima data in Stiri Oradea.
     Stransi cu usa, angajatii OTL au reluat activitatea, cu Jandarmeria la poarta
    Grevistii din OTL au dat semne ca vor ceda, incepand de miercuri seara, cand 9 autobuze din totalul parcului OTL au iesit pe traseu, cel mai probabil speriati de anuntul primarului Bolojan de a concedia un numar semnificativ de angajati atat din cadrul segmentului administrativ, cat si de la a angajatilor de pe trasee. Reversul medaliei, era oricum suportat de catre oradeni, dat fiind ca prin aceste masuri ar fi presupus si reducerea frecventei curselor cu 20%.
    ,,Tramvaiele au pornit la ora 7.30, astfel ca la ora 8 se circula in parametri. La aceasta ora sunt 26 de garnituri pe traseu, asa cum trebuie sa fie la ora 8", a declarat directorul OTL, Viorel Mircea Pop.
    Totodata, Primaria Oradea a solicitat interventia Jandarmeriei Bihor in acest caz, pe motiv ca ar avea reclamatii din partea unor soferi care doreau sa mearga la munca.
    ,,La solicitarea primariei Oradea, jandarmeria a intervenit pentru a asigura buna desfasurare a activitatilor, pentru a asigura iesirea din parcul auto a celor care doreau sa munceasca. Am dorit sa preintampinam escaladarea unor eventuale conflicte", a declarat capitanul Daniel Bizau, din cadrul Jandarmeriei Bihor.
    In aceasta dimineata, toate mijloacele de transport in comun ale OTL au reluat activitatea normala si potrivit reprezentantilor OTL, totul este in parametrii.
    ,,Am fost informat de colegi ca a luat sfarsit conflictul spontan. Oamenii sunt foarte dezamagiti de unii dintre colegi", a precizat liderul de sindicat, Virgil Minz.
    Post-ul Greva angajatilor OTL a luat sfarsit apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Fost ministru al Justitiei: Tudorel Toader este un Mengele al reformei judiciare din Romania!


    [2017-10-16]
    Tot mai multe voci critice se aud in ultimul timp la adresa actualului ministru al Justitiei, Tudorel Toader. Dupa ce CSM-ul a avizat negativ propunerile de modificare a legilor Justitiei si peste 50% din magistratii romani, judecatori si procurori, au semnat memoriu impotriva schimbarilor, fostul ministru al Justitiei din Guvernul Ciolos il compara pe Toader […]
    The post Fost ministru al Justitiei: Tudorel Toader este un Mengele al reformei judiciare din Romania! appeared first on Presa Oradea.
     Tot mai multe voci critice se aud in ultimul timp la adresa actualului ministru al Justitiei, Tudorel Toader. Dupa ce CSM-ul a avizat negativ propunerile de modificare a legilor Justitiei si peste 50% din magistratii romani, judecatori si procurori, au semnat memoriu impotriva schimbarilor, fostul ministru al Justitiei din Guvernul Ciolos il compara pe Toader cu Josef Mengele pentru experimentele pe care vrea sa le faca in reforma judiciara.
    Ajuns unul dintre cele mai antipatizate personaje din Guvernul Tudose, Tudorel Toader pare a nu mai tine cont nici de parerile colegilor nici ale specialistilor care il acuza ca vrea sa puna justitia sub cizma politicului. Ultima luare de pozitie, extrem de dura este cea a fostului ministru al justitiei din Guvernul Ciolos, Raluca Pruna.

    ,,Multi ma intrebati in mesaje private de ce tac in legatura cu aventurile legilor justitiei, sub domnia domnului ministru prof. univ. dr. rector Tudorel Toader. Nu am anvergura d-lui ministru, imi lipsesc toate titlurile domniei sale. Dar am avengura cetateanului fara lesa si se intampla sa fi fost ministru al justitiei. Intr-un guvern tehnocrat, admit. Nu am scris nimic pana acum din respect pentru magistratii care au semnat un memoriu, initiat de Forumul Judecatorilor, fara precedent dupa 1989. Si care ne spun totul.
    Cred asa: ca asistam la un experiment in materie de reforma judiciara, similar cu experimentele genetice Mengele. Nu sunt dura, asa traiesc aceasta serie de anunturi ministeriale, toate mai halucinante decat precedentele. Retraiesc primavara anului 2004, cand negocierile pentru aderarea la UE erau blocate exact din cauza capitolului pe justitie si cand numai numirea domnului ministru Cristian Diaconescu a deblocat lucrurile si a permis incheierea acestui capitol de negociere.



    Mai cred ca domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader se joaca acum cu mintea noastra si arunca pe piata tot felul de idei fara precedent in materie de organizare a justitiei. Asa, ca sa testeze instinctele juridice ale plebei. Sa vada cat rezistam la atacul de prostie si absurd. #Rezistam. Si nu suntem putini"

    afirma fostul ministru.
    Ma bucur ca am avut alti profesori!
    Raluca Pruna aminteste si de implicarea celor peste 3.800 de magistrati care au semnat memoriul initiat de Forumul Judecatorilor.

    ,,Sunt peste 50% din magistratii romani, judecatori si procurori, cei care semneaza. Si care, in vremuri grele, isi asuma riscuri semnand acest memoriu. Un memoriu ignorat de domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader care promoveaza o ,,reforma" impotriva magistraturii si fara magistratura, impotriva legii egale pentru toti si a statului de drept.
    Domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader avea un proiect dezbatut public anul trecut, cu participarea tuturor asociatiilor de magistrati, inclusiv a celor care acum s-au ,,rasucit". Proiectul din 2016 a primit avizul CSM. Ca ministru nu am promovat la final de mandat proiectele de lege din 2016 din considerente legate de alegerea unui nou CSM, alegeri parlamentare si, in genere, de respect fata de principiile statului de drept.
    Nu am anticipat in plan politic dezastrul care a urmat in materia ,,reformarii" justitiei. Nici ,,intoarcerea" unor asociatii ca UNJR care a participat la elaborarea proiectelor in 2016, pentru a se pozitiona ulterior aproape ca un actor politic, cerand guvernului Ciolos sa nu adopte proiectele la care lucrasera nemijlocit, prin cei care ii reprezinta atat de vocal. Memoriul celor 3800+ este raspunsul pe care il primesc UNJR si asociatiile de magistrati surori, de la magistrati pe care pretind ca ii reprezinta. De reflectat.



    Domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader putea imbunatati proiectele din 2016. Nu a putut si nici nu a vrut. A preferat un joc de glezne, lipsit de orice demnitate, in care arunca pe piata idei dragi celor care au capturat statul roman si, in acelasi timp, amana trimiterea in parlament a proiectului, spre disperarea acelorasi comanditari. Nu sunt analist politic, dar numesc asta duplicitate ieftina. Nedemna de cineva ca domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader care a bifat toate demnitatile statului roman si le-a agatat la butoniera… Pacat si foarte trist. E un pariu fara viitor onest, daca viitorul mai conteaza.
    Ca biet jurist format in patria pe care o impart cu domnul Toader sunt siderata. Asteptam mult mai mult de la o somitate a lumii juridice din patria noastra. Si sunt trista ca a mai cazut o reduta: a cuiva care a avut o cariera ,,maxima" in statul roman si care pare sa o tranzactioneze pe doi arginti.
    E o chestiune de alegere personala, dar e si o chestiune de interes public: interlocutori straini cu care interactionez nu inteleg de ce cineva care s-a bucurat de toate demnitatile in statul roman, inclusiv un mandat de 10 ani la CCR, alege sa arunce in derizoriu aceste demnitati. Nu am avut raspuns, recunosc. Ca jurist roman, ma bucur insa ca am avut alti profesori decat domnul ministru prof. univ. dr. rector Toader. Am avut PROFESORI, mai am asadar un tarm intelectual si moral. Mai am mituri si sperante ca timpurile vor redeveni normale"

    scrie Raluca Pruna intr-o postare distribuita de fostul premier Dacian Ciolos.
    Ichim Vasilica
    The post Fost ministru al Justitiei: Tudorel Toader este un Mengele al reformei judiciare din Romania! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Retrospectiva saptamanii prin ochii lui Bihorel: Bolovan a iluminat Primaria in roz cu gandul la sefii CJ


    [2017-10-09]
    Evenimentele saptamanii trecute, comentate de Bihorel: Bolovan a dat ordin sa fie luminata Primaria in roz. "Asta inseamna ca totul e roz la voi in Primarie?", l-am intrebat pe edil. Bolovan, printre sprancene: "Este o forma de solidaritate cu cei care au cancer la san. De fapt, noi ne-am gandit la sefii de la Judet. Ne este teama pentru sanatatea lor, ca zilnic se bat cu pumnii-n piept". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Ziua Orasului Oradea


    [2017-10-09]
    Din 1992, Oradea sarbatoreste anual, la 12 octombrie, Ziua Orasului, data care marcheaza doua evenimente majore din istoria municipiului: ziua in care Aurel Lazar a semnat Declaratia de Independenta a Romanilor din Transilvania si ziua in care Oradea este eliberata de catre armatele romane. Cu aceasta ocazie, Primaria Municipiului Oradea, dupa Sedinta Festiva a Consiliului […]
    The post Ziua Orasului Oradea appeared first on Presa Oradea.
     Din 1992, Oradea sarbatoreste anual, la 12 octombrie, Ziua Orasului, data care marcheaza doua evenimente majore din istoria municipiului: ziua in care Aurel Lazar a semnat Declaratia de Independenta a Romanilor din Transilvania si ziua in care Oradea este eliberata de catre armatele romane.
    Cu aceasta ocazie, Primaria Municipiului Oradea, dupa Sedinta Festiva a Consiliului Local Oradea, va organiza joi, 12 octombrie 2017, o serie de manifestari comemorative atat la Monumentul Ostasului Roman, cat si la statuia lui Aurel Lazar.
    De la 11.00 la 11.50 in Sala Traian Mosoiu a Primariei, dupa Intonarea Iimnului, vor tine alocutiuni privind insemnatatea evenimentului primarul Ilie Bolojan, prof. univ. dr. Gabriel Moisa si prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Va urma apoi, la ora 12.00, deplasarea oficialitatilor la Statuia Ostasului Roman din Parcul 1 Decembrie unde va avea loc o defilare a detasamentului de onoare, depuneri de coroane si alocutiuni resotite de primar si de lect. univ. dr. Radu Romanasu.

    La 13.15 se va face deplasarea la Casa Memoriala Aurel Lazar din str. Aurel Lazar nr. 13 unde se va desfasura festivitatea depunerii de coroane, jerbe si buchete de flori la Placa Comemorativa de pe fatada Casei Memoriale Aurel Lazar.
    Ultima deplasare se va face la ora 13.35 la Statuia Aurel Lazar din Calea Republicii unde se va tine o alocutiune privind personalitatea lui Aurel Lazar, rostita de dr. Petru Ardelean, muzeograf la Sectia de Istorie si o festivitate de depuneri de coroane, jerbe si buchete de flori la Statuia Aurel Lazar, totul incheindu-se cu defilarea detasamentului de onoare si prezentarea onorului.
    Ichim Vasilica
    The post Ziua Orasului Oradea appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Crima sangeroasa la Gurbediu: I-a dat in ceafa cu un topor, i-a zdrobit capul cu o bata, iar apoi a dormit cu mortul in casa


    [2017-10-09]
    Un bihorean in varsta de 71 ani a fost arestat, sambata, si este anchetat de procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor pentru o crima socanta. In noaptea de joi spre vineri, barbatul si-a ucis un consatean, zdrobindu-i capul cu o bata. Totul pentru ca omul, beat fiind, a intrat peste el in casa si i-a cerut de baut... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pasajul intre centura si strada Universitatii mai aproape de realizare!


    [2017-10-08]
    Veste buna de la Ministerul Transporturilor. S-a aprobat transferul in proprietatea municipiului Oradea a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii noului pasaj peste centura. Primarul Ilie Bolojan a prezentat in cursul saptamanii (28 septembrie 2017) proiectul de hotarare privind demararea procedurii de transmitere a suprafetei de 30.067 mp, aflata momentan in administrarea Ministerului […]
    The post Pasajul intre centura si strada Universitatii mai aproape de realizare! appeared first on Presa Oradea.
     Veste buna de la Ministerul Transporturilor. S-a aprobat transferul in proprietatea municipiului Oradea a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii noului pasaj peste centura.
    Primarul Ilie Bolojan a prezentat in cursul saptamanii (28 septembrie 2017) proiectul de hotarare privind demararea procedurii de transmitere a suprafetei de 30.067 mp, aflata momentan in administrarea Ministerului Transporturilor, in administrarea Municipiului Oradea, in vederea realizarii investitiei de utilitate publica ,,Pasaj denivelat intre drumul de centura al Municipiului Oradea si str. Universitatii."

    ,,Studiul de fezabilitate pentru realizarea acestui pasaj este aproape gata. Daca totul va fi in regula, in sedinta ordinara din luna octombrie va fi aprobat, dar pentru a putea incepe lucrarile este nevoie ca terenul pe care ar urma sa se faca acest pasaj sa fie in administrarea sau in proprietatea Consiliului Local"

    a spus Ilie Bolojan.

    In perioada 2001/2003, a fost realizata soseaua de centura a municipiului Oradea, fapt ce a condus la scoaterea traficului greu si a traficului de tranzit din municipiu. Deoarece traficul pe soseaua de centura este in crestere, s-a impus necesitatea reconfigurarii intersectiilor cu strazile de intrare-iesire.
    Astfel au fost construite pasaje supraterane peste drumul de centura in zona strazii Nojoridului si Ciheiului. Noul proiect prevede amenajarea intersectiei intre drumul de centura si str. Universitatii, prin realizarea unui pasaj denivelat, care va permite fluidizarea circulatiei de tranzit si care va lega zona centrala a municipiului cu Parcul Industrial Eurobusiness 2, piata Obor, supermarketuri etc.
    Ichim Vasilica
    The post Pasajul intre centura si strada Universitatii mai aproape de realizare! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • S-a aprobat inceperea transferului in proprietatea municipiului a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii unui nou pasaj peste centura


    [2017-10-08]
    In cadrul conferintei sustinute azi, 28 septembrie, primarul Ilie Bolojan a prezentat proiectul de hotarâre privind demararea procedurii de transmitere a suprafetei de 30.067 mp, aflata momentan in administrarea Ministerului Transporturilor in administrarea Municipiului Oradea, in vederea realizarii investitiei de utilitate publica „Pasaj denivelat intre drumul de centura al Municipiului Oradea si str. Universitatii."„Studiul de fezabilitate pentru realizarea acestui pasaj este aproape gata. Daca totul va fi in regula, in sedinta ordinara din luna octombrie va fi aprobat, dar pentru a putea incepe lucrarile este nevoie ca terenul pe care ar urma sa se faca acest pasaj sa fie in administrarea sau in proprietatea Consiliului Local", a spus Ilie Bolojan.In perioada 2001/2003, a fost realizata soseaua de centura a municipiului Oradea, fapt ce a condus la scoaterea traficului greu si a traficului de tranzit din municipiu. Deoarece traficul pe soseaua de centura este in crestere, s-a impus necesitatea reconfigurarii intersectiilor cu strazile de intrare-iesire. Astfel, au fost construite pasaje supraterane peste drumul de centura in zona strazii Nojoridului si Ciheiului, alaturi de pasajele peste DN 76 si DN 79. Proiectul prezentat astazi are in vedere necesitatea amenajarii intersectiei intre drumul de centura si str. Universitatii, prin realizarea unui pasaj denivelat, care va permite fluidizarea circulatiei de tranzit si care va lega zona centrala a municipiului cu Parcul Industrial Eurobusiness 2, piata Obor, supermarketuri etc.    [...]Citeste mai departe
    S-a aprobat inceperea transferului in proprietatea municipiului a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii unui nou pasaj peste centura
    Sursa: Primaria Oradea
  • S-au aprobat indicatorii tehnico-economici pentru "Construirea de drumuri colectoare si a pasajului pentru Centrul de Transport Intermodal"


    [2017-10-07]
    Primarul Ilie Bolojan a prezentat in cadrul conferintei de presa de azi, 28 septembrie 2017, detalii privind partea de infrastructura conectiva a terminalului intermodal cu reteaua principala de transport.  

    De altfel, indicatorii tehnico-economici ai proiectului "Construirea de drumuri colectoare si a pasajului pentru Centrul de Transport Intermodal - Varianta I recomandata de proiectant" au si fost aprobati in sedinta Consiliului Local de astazi.

    Strategia de dezvoltare a orasului pe termen mediu si lung are in vedere dezvoltarea unui centru intermodal pentru asigurarea transportului combinat rutier-feroviar al marfurilor, cu facilitati de manipulare si depozitare a marfurilor si zone dedicate serviciilor. Locatia propusa pentru dezvoltarea proiectului de construire a terminalului este un amplasament situat in zona garii C.F.R din Episcopia Bihor, cu acces printr-un drum municipal la drumul european E60/drumul national DN1.

    In vederea deservirii viitorului centru de transport intermodal se propune realizarea unui pasaj suprateran in intersectia strazii Calea Borsului cu strazile Uzinelor si Nicolae Filipescu, zona giratiei existente, precum si a unui drum colector paralel cu Calea Borsului, incepând de la intersectia cu acces la Centrul Intermodal.

    Primarul Ilie Bolojan a precizat ca pasajul, care va avea o lungime de aprox 270 m, se va realiza  peste giratia de acces in parcul industrial. Pasajul va avea doua benzi de circulatie, fiecare cu latimea de 3,9 m. Proiectul prevede realizarea de la pasaj si a unui drum colector in lungime de 1,4 km.

    Totodata, va fi largit drumul de iesire catre Ungaria pe o lungime de aprox 1,3 km, cu câte o banda pe sens, in asa fel incât sa poata fi executat pasajul.

    Valoarea totala a proiectului este de 23.409.847, 94 lei, intreaga lucrare urmând sa fie realizata in 19 de luni, din care 3 luni reprezinta proiectarea.

    "S-a ales varianta I propusa de proiectant, aceea a realizarii pasajului cu doua benzi de circulatie. Daca se mergea pe varianta cu patru benzi, investitia era cu mult mai mare, iar in plus trebuia relocata in totalitate linia de tramvai din zona respectiva. Daca totul va merge bine, noi vom demara procedura de licitatie pentru acest subproiect - partea de infrastructura conectiva a terminalului intermodal cu reteaua principala de transport, in cursul lunii octombrie. Ea va ramâne in proprietatea si administrarea orasului Oradea, iar partea de terminal intermodal propriu-zis va intra in sarcina celui care va câstiga licitatia", a declarat primarul Ilie Bolojan.

      [...]Citeste mai departe
    S-au aprobat indicatorii tehnico-economici pentru
    Sursa: Primaria Oradea
  • Ce inseamna joc responsabil in mediul online


    [2017-10-06]
    Este de ajuns sa ai un telefon mobil de tip smartphone, conectat la internet, si poti intra in lumea jocurilor online. Mai departe, poti explora o multime de oportunitati de a te distra, de la pariuri si sloturi, la poker si fel de fel de alte jocuri de cazino online si numai. Ce inseamna insa joc responsabil in acest context? Ne referim astfel in principal la jocuri de noroc, insa pana la urma orice joc disponibil pe internet poate avea un efect bun sau nu tocmai bun asupra utilizatorului, totul depinzand de modalitatea de abordare si de doza de consum. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pasajul intre centura si strada Universitatii mai aproape de realizare!


    [2017-09-29]
    Veste buna de la Ministerul Transporturilor. S-a aprobat transferul in proprietatea municipiului Oradea a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii noului pasaj peste centura. Primarul Ilie Bolojan a prezentat in cursul saptamanii (28 septembrie 2017) proiectul de hotarare privind demararea procedurii de transmitere a suprafetei de 30.067 mp, aflata momentan in administrarea Ministerului […]
    The post Pasajul intre centura si strada Universitatii mai aproape de realizare! appeared first on Presa Oradea.
     Veste buna de la Ministerul Transporturilor. S-a aprobat transferul in proprietatea municipiului Oradea a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii noului pasaj peste centura.
    Primarul Ilie Bolojan a prezentat in cursul saptamanii (28 septembrie 2017) proiectul de hotarare privind demararea procedurii de transmitere a suprafetei de 30.067 mp, aflata momentan in administrarea Ministerului Transporturilor, in administrarea Municipiului Oradea, in vederea realizarii investitiei de utilitate publica ,,Pasaj denivelat intre drumul de centura al Municipiului Oradea si str. Universitatii."

    ,,Studiul de fezabilitate pentru realizarea acestui pasaj este aproape gata. Daca totul va fi in regula, in sedinta ordinara din luna octombrie va fi aprobat, dar pentru a putea incepe lucrarile este nevoie ca terenul pe care ar urma sa se faca acest pasaj sa fie in administrarea sau in proprietatea Consiliului Local"

    a spus Ilie Bolojan.

    In perioada 2001/2003, a fost realizata soseaua de centura a municipiului Oradea, fapt ce a condus la scoaterea traficului greu si a traficului de tranzit din municipiu. Deoarece traficul pe soseaua de centura este in crestere, s-a impus necesitatea reconfigurarii intersectiilor cu strazile de intrare-iesire.
    Astfel au fost construite pasaje supraterane peste drumul de centura in zona strazii Nojoridului si Ciheiului. Noul proiect prevede amenajarea intersectiei intre drumul de centura si str. Universitatii, prin realizarea unui pasaj denivelat, care va permite fluidizarea circulatiei de tranzit si care va lega zona centrala a municipiului cu Parcul Industrial Eurobusiness 2, piata Obor, supermarketuri etc.
    Ichim Vasilica
    The post Pasajul intre centura si strada Universitatii mai aproape de realizare! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • S-a aprobat inceperea transferului in proprietatea municipiului a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii unui nou pasaj peste centura


    [2017-09-29]
    In cadrul conferintei sustinute azi, 28 septembrie, primarul Ilie Bolojan a prezentat proiectul de hotarâre privind demararea procedurii de transmitere a suprafetei de 30.067 mp, aflata momentan in administrarea Ministerului Transporturilor in administrarea Municipiului Oradea, in vederea realizarii investitiei de utilitate publica „Pasaj denivelat intre drumul de centura al Municipiului Oradea si str. Universitatii."„Studiul de fezabilitate pentru realizarea acestui pasaj este aproape gata. Daca totul va fi in regula, in sedinta ordinara din luna octombrie va fi aprobat, dar pentru a putea incepe lucrarile este nevoie ca terenul pe care ar urma sa se faca acest pasaj sa fie in administrarea sau in proprietatea Consiliului Local", a spus Ilie Bolojan.In perioada 2001/2003, a fost realizata soseaua de centura a municipiului Oradea, fapt ce a condus la scoaterea traficului greu si a traficului de tranzit din municipiu. Deoarece traficul pe soseaua de centura este in crestere, s-a impus necesitatea reconfigurarii intersectiilor cu strazile de intrare-iesire. Astfel, au fost construite pasaje supraterane peste drumul de centura in zona strazii Nojoridului si Ciheiului, alaturi de pasajele peste DN 76 si DN 79. Proiectul prezentat astazi are in vedere necesitatea amenajarii intersectiei intre drumul de centura si str. Universitatii, prin realizarea unui pasaj denivelat, care va permite fluidizarea circulatiei de tranzit si care va lega zona centrala a municipiului cu Parcul Industrial Eurobusiness 2, piata Obor, supermarketuri etc.    [...]Citeste mai departe
    S-a aprobat inceperea transferului in proprietatea municipiului a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii unui nou pasaj peste centura
    Sursa: Primaria Oradea
  • Campanie pentru sanatate: Spitalul Pelican iese cu gratuitati si reduceri!


    [2017-09-29]
    Azi, 29 septembrie, demareaza de prevenire a bolilor ,,Totul pentru sanatatea ta", initiata de Spitalul Pelican din Oradea. Oamenii unitatii spitalicesti din Rogerius se vor afla, intre orele 12 – 20, la Lotus Center, iar in weekend, in intervalul orar 12 – 16, ei vor fi de gasit la Era Shopping City (in fata la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • S-au aprobat indicatorii tehnico-economici pentru "Construirea de drumuri colectoare si a pasajului pentru Centrul de Transport Intermodal"


    [2017-09-28]
    Primarul Ilie Bolojan a prezentat in cadrul conferintei de presa de azi, 28 septembrie 2017, detalii privind partea de infrastructura conectiva a terminalului intermodal cu reteaua principala de transport.  

    De altfel, indicatorii tehnico-economici ai proiectului "Construirea de drumuri colectoare si a pasajului pentru Centrul de Transport Intermodat - Varianta I recomandata de proiectant" au si fost aprobati in sedinta Consiliului Local de astazi.

    Strategia de dezvoltare a orasului pe termen mediu si lung are in vedere dezvoltarea unui centru intermodal pentru asigurarea transportului combinat rutier-feroviar al marfurilor, cu facilitati de manipulare si depozitare a marfurilor si zone dedicate serviciilor. Locatia propusa pentru dezvoltarea proiectului de construire a terminalului este un amplasament situat in zona garii C.F.R din Episcopia Bihor, cu acces printr-un drum municipal la drumul european E60/drumul national DN1.

    In vederea deservirii viitorului centru de transport intermodal se propune realizarea unui pasaj suprateran in intersectia strazii Calea Borsului cu strazile Uzinelor si Nicolae Filipescu, zona giratiei existente, precum si a unui drum colector paralel cu Calea Borsului, incepând de la intersectia cu acces la Centrul Intermodal.

    Primarul Ilie Bolojan a precizat ca pasajul, care va avea o lungime de aprox 270 m, se va realiza  peste giratia de acces in parcul industrial. Pasajul va avea doua benzi de circulatie, fiecare cu latimea de 3,9 m. Proiectul prevede realizarea de la pasaj si a unui drum colector in lungime de 1,4 km.

    Totodata, va fi largit drumul de iesire catre Ungaria pe o lungime de aprox 1,3 km, cu câte o banda pe sens, in asa fel incât sa poata fi executat pasajul.

    Valoarea totala a proiectului este de 23.409.847, 94 lei, intreaga lucrare urmând sa fie realizata in 19 de luni, din care 3 luni reprezinta proiectarea.

    "S-a ales varianta I propusa de proiectant, aceea a realizarii pasajului cu doua benzi de circulatie. Daca, se mergea pe varianta cu patru benzi, investitia era cu mult mai mare, iar in plus trebuia relocata in totalitate linia de tramvai din zona respectiva. Daca totul va merge bine, noi vom demara procedura de licitatie pentru acest subproiect - partea de infrastructura conectiva a terminalului intermodal cu reteaua principala de transport, in cursul lunii octombrie. Ea va râmâne in proprietatea si administrarea orasului Oradea, iar partea de terminal intermodal propriu-zis va intra in sarcina celui care va câstiga licitatia", a declarat primarul Ilie Bolojan.

      [...]Citeste mai departe
    S-au aprobat indicatorii tehnico-economici pentru
    Sursa: Primaria Oradea
  • S-a aprobat transferul in proprietatea municipiului a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii unui nou pasaj peste centura


    [2017-09-28]
    In cadrul conferintei sustinute azi, 28 septembrie, primarul Ilie Bolojan a prezentat proiectul de hotarâre privind demararea procedurii de transmitere a suprafetei de 30.067 mp, aflata momentan in administrarea Ministerului Transporturilor in administrarea Municipiului Oradea, in vederea realizarii investitiei de utilitate publica „Pasaj denivelat intre drumul de centura al Municipiului Oradea si str. Universitatii."„Studiul de fezabilitate pentru realizarea acestui pasaj este aproape gata. Daca totul va fi in regula, in sedinta ordinara din luna octombrie va fi aprobat, dar pentru a putea incepe lucrarile este nevoie ca terenul pe care ar urma sa se faca acest pasaj sa fie in administrarea sau in proprietatea Consiliului Local", a spus Ilie Bolojan. In perioada 2001/2003, a fost realizata soseaua de centura al municipiului Oradea, fapt ce a condus la scoaterea traficului greu si a traficului de tranzit din municipiu. Deoarece traficul pe soseaua de centura este in crestere, s-a impus necesitatea reconfigurarii intersectiilor cu strazile de intrare-iesire. Astfel au fost construite pasaje supraterane peste drumul de centura in zona strazii Nojoridului si Ciheiului. Proiectul prezentat astazi prevede amenajarea intersectiei intre drumul de centura si str. Universitatii, prin realizarea unui pasaj denivelat, care va permite fluidizarea circulatiei de tranzit si care va lega zona centrala a municipiului cu Parcul Industrial Eurobusiness 2, piata Obor, supermarketuri etc.    [...]Citeste mai departe
    S-a aprobat transferul in proprietatea municipiului a unei suprafete de 30.067 mp, in vederea realizarii unui nou pasaj peste centura
    Sursa: Primaria Oradea
  • Despre intrarea impreuna pe usa evreilor timisoreni


    [2017-09-27]
    Imi aduc aminte de painea primita in vecini, in copilarie, cu Rosh Hashanah acesta. Nu de la a avea si a nu avea, ci de la cat de buna era bucatica de paine ,,de la altii", pe care o rontaiam nu de foame ci de pofta, alaturi de ceilalti copii, pentru ca nimic nu era […]
    The post Despre intrarea impreuna pe usa evreilor timisoreni appeared first on Presa Oradea.
     Imi aduc aminte de painea primita in vecini, in copilarie, cu Rosh Hashanah acesta. Nu de la a avea si a nu avea, ci de la cat de buna era bucatica de paine ,,de la altii", pe care o rontaiam nu de foame ci de pofta, alaturi de ceilalti copii, pentru ca nimic nu era mai bun decat lucrul primit, in care celalalt se punea intrucatva, ca sa traiasca prin tine, si tu prin el, inca putin.
    Asa e si acum, aceeasi senzatie - Noul An evreiesc, la care am ajuns, ca in atatia ani, din drag de a fi alaturi de prietenii nostri, de "pata de culoare" fara de care nu-ti poti inchipui Timisoara veche, fara de care n-ai vrea sa ajungi sa vezi Timisoara noua… E Rosh Hashanah, deci ne repetam, in gand, fiecare, inainte de a ajunge la sinagoga din Cetate, formula magica, replica - raspuns, prin care se trece, cu bine, pragul dintre ani.
    Am pus inca de dimineata pe pagina mea de Fb un shofar, cu mere si miere langa el. Cine stie, stie, cine nu, ori va intreba, candva, ori e dintre-aceia care nu-nvata niciodata, si care pot trai si metaboliza la nesfarsit cu doar spatiul de langa ei. In Timisoara veche, noi am fost deprinsi altcumva, si ne bucuram prietenii vechi prin alaturare, prin imbratisarea in momentele de sarbatorire sau comemorare, prin deschiderea de a fi aproape la frumoasa intindere de bucati de mar inmuiate in miere, de piaza buna.

    Pentru mine, intalnirile in "teritoriul diplomatic" al sinagogilor din oras au fost - cu foarte vagi exceptii - reconfirmari si recunoasteri gen "soarta buna" (ca tot s-a dus recent si Vasile Andru) - spus simplu, trebuie ca cei cu care ma intersectez aici sunt dintre cei sensibili la vibratia veche si buna a orasului, cu respect si dragoste fata de alteritate, cu un oarecare staif, ca un apus de soare intamplat langa o mare calda, chiar daca dupa un mic cutremur.
    Cutremurele, de toate felurile, au devenit o constanta in viata unei mici comunitati evreiesti din Romania. Imputinarea care macina, lipsa de atentie din partea autoritatilor, relatiile uneori ciudate, desfasurate sub semnul unui ecumenism mimat, cu majoritarii, sunt doat unele dintre miscarile tectonice nenascute sub zodia tihnei, care pun la incercare viata evreilor ramasi in Timisoara, si a celor din jurul lor. Si iata ca, la aceasta intrare intr-un nou an, cadoul sortii a fost inca unul dur.

    Luciana Friedmann, zana cu ochi verzi cu care am impartit bancile facultatii, o vreme, si care conduce deja de niste ani Comunitatea Evreilor din Timisoara, vorbeste celor care, chiar pe o ploaie caineasca, au umplut sinagoga, despre ultimele incercari. Marea furtuna din Banat, de la mijloc de septembrie, pe langa ca a omorat oameni si pasari si copaci, langa noi, a dus la avarierea grava a unor cladiri, iar printre ele este si Sinagoga de pe Strada Resitei.
    In seara furtunii, primul drum l-am facut pe Resitei, la sinagoga. Aflasem ca a cazut acoperisul, mototolit de furtuna, si una din turle. Nu era vorba doar de curiozitate jurnalistica, de dorinta de a fi acolo unde s-a intamplat ceva important - era vorba si despre prieteni. Prieteni a caror casa, una din trei, ajunsese intr-o stare grava si trista. Am plecat de acolo cu Stelele lui David in mana, incercand sa nu am miscari repezite, de hot.

    Stiu ce trebuie sa fac de arde o biserica catolica langa mine, din cursurile pe care le-am facut la Vatican - incerc sa salvez ostia. E lucrul considerat cel mai important in acea casa de rugaciune. In aceasta casa de rugaciune, de dupa furtuna, banuiesc ca ce e pe interior sta bine, dar alt simbol aparte e jos si, la cati srangatori sunt in jur, mai bine vine cu mine. E ciudat. Acum vreo 25 de ani, o Hanuka aici. Apoi, mai incoace, acum vreo 12 ani, un material al meu, pentru care pozasem aceste stele, incepea asa: ,,Peste sinagogile din Timisoara apun vremurile. Dar ele, cu Steaua lui David in varf, ca un paratrasnet, isi cauta geana de lumina". Acum, stelele astea sunt jos, in mainile mele, la mine pe umeri. Oare exista formula gen ,,sacrilegiu de salvare"? As fi vrut sa nu trebuiasca sa le ating niciodata. Cu toate astea, ma bucur ca le-am putut salva.
    Le luam cu noi, cu Arthur si cu Mihai, in timp ce cautam sa vedem ce alte dezastre au ramas in oras - inclusiv la Sinagoga din Traian. Intre timp, Luciana, pe care o anuntasem ce si cum, si ce am la mine, ma roaga sa ne sunam urgent. Si se bucura. Si, incet-incet, incep sa ma conving ca nu am facut un lucru rau, ca are rost.  Suntem deja la Traian, sinagoga de aici nu are mai nimic, putem pleca spre intrarea in oras unde poarta de intrare, din capuseli, a Municipalitatii, a omorat un om.
    Candva ajungem si la Comunitate, si facem predarea efectelor. Ce lumina te umple, cand poti ajuta! Iar un simbol e important - e ceva de unde incepe durerea sau, dupa ea, vindecarea.

    Dar evreii nostri au o capacitate de a se organiza si a se vindeca deosebite - in cateva zile, nu mult, vreo doua, sinagoga lovita de furtuna e iar acoperita, iar prietenii ce tin de ea au taria si de a se organiza pentru noul an, primindu-ne cu zambet.
    Despre incercarea aceasta ne vorbeste Luciana, in seara care ne-a strans laolalta. Parca toate aviversarile evreilor sunt si, macar un pic, comemorari. Dar e bine sa fie asa - sa nu se uite nimic, sa se aseze toate intamplarile la locul lor, sa se cumpaneasca si sa se invete ceva dupa ele. Si ma simt iar evreica, odata cu ei, din vreo gena pierduta a familiei - nu legat de credinta, ci doar prin felul in care mai poti privi viata, dincolo de vizeta ta, din unghi aparte, iscoditor altfel, si altfel intelept.

    Luminile, rugaciunile, speechurile, amintirea numelui lui Nicolae Corneanu pe care Marius Florescu, preot ortodox, o face, firesc, in aceasta sinagoga, fotografiile, imbratisarile, merele, strugurii si mierea, si, afara, ploaia ca un caine ud, care se gudura, acum, daca tot n-a reusit sa ne tine departe. Mierea aceasta. E ceva cu ea. E aparte. Si atunci ma loveste amintirea din copilaria mica. Si strada pe care atunci, acum aproape 40 de ani, se ajungea cu un tramvai ce pornea din apropiere de noi, cei de-acum, in capatul indepartat al Ronatului, unde vecina de langa noi, din stanga noastra, rupea copiilor din painea ei, desi aveam si noi, toti - mierea asta aparte e din acelasi regn al impartelii bune, al bucuriei de-a te invecina tihnit cu cel de langa tine.
    Zambesc tinerei pe care apucasem sa o-ntreb de miere - ea-mi raspunde cu o eticheta, raspunsul adevarat e, probabil, in amintirea de demult, in amintiri ce tivesc cu fir aurit sau de zgura, totul, dupa felul evreilor nostri-ntelepti, pe al caror teritoriu fiind, boala se ia, de bine.

    Sunt in preajma mierii si merelor, la finele zilei de lucru, o zi in care a inghesuit in ea si una din cele mai incercari din viata mea, si ma cred deja la momentul relaxarii de dinainte de somn sau lesin, cand o doamna draguta, care-mi zambise toata seara, cum ma foiam, pozand, fara sa stiu cine e, ma intreaba ce senzatie am trait, cu Stelele lui David in maini. Aha - de aia mi-ati zambit cat lucram - zic. Aproba. Si-i spun de sapoul articolului de demult, si ma loveste un val de emotie, in usa sinagogii, si-mi zic ca, uite, nu stim niciodata cand se termina o zi, sau de unde incepe si se termina un rost, un rostru.
    Si nu se termina nici asa - putin si mai tarziu, la masa cu prieteni, printre prieteni, bucuria painii frante (da, alt simbol ce are si traiect religios) transformata in bucuria mierii cu mere, ajunge la cel mai neobisnuit (in bine) vin pe care l-am baut in viata mea, si vine timpul povestilor, si decanul meu, Robert Reisz, ma intreaba ce e cu o anumita vorba pe care i-o tot spuneam, despre evrei, in care ma subincludeam, si-i explic cumva peste capul lui Silviu Rogobete, de la Politologie, tot de la noi, cum e cu legatura mea cu Comunitatea, si intamplari nostime de demult, si totul curge atata de cald si de bine de parc-am fi intr-o noapte de vara, pe podul Guglie, cu un pahar de ceva kosher in mana,  la intrarea in primul ghetou al lumii, intr-un moment cand, inca, totul s-ar fi putut si altfel.

    Mai incoace, cu o zi inainte sa scriu gandurile astea, mama unei prietene imi spune, in confortabila absenta a fetei ei, ca Despi a plans cand m-a vazut in fotografie, cu Stelele lui David in mana. Se pare ca are sens, ca a ne culcusi impreuna in gandul bun, pentru cel de aproape, inca incalzeste.
    Zile aparte de septembrie, intamplari aparte. Nu e prima data cand o frantura din lumea credintei isi gaseste odihna si alinare in palma unui necredincios. Viata e bizara. Si, probabil, plina de invataturi mai greu de deslusit, care doar e bine sa fie puse undeva, spre decantare. Am intrat, impreuna cu evreii Timisoarei, in noul an, 5778, dupa traditia lor. Dupa traditia noastra, a celor legati in snopi, pe prietenii, un an nou incepe mereu  cu intrarea pe o usa, impreuna. E prima lectie a Banatului, de care trebuie sa avem grija sa nu se piarda, cu… timpurile noi… si cu… oamenii noi…
    Ramona Balutescu
    The post Despre intrarea impreuna pe usa evreilor timisoreni appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Totul in ungureste! Primaria Oradea e obligata sa-si publice hotararile in limba maghiara si sa inscriptioneze bilingv toate strazile orasului


    [2017-09-26]
    Veste soc pentru romanii verzi: Primaria Oradea e obligata sa-si publice in limba maghiara hotararile si sa inscriptioneze bilingv toate strazile orasului. O decizie de acum patru ani a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, mentinuta de Justitie, arata ca minoritarii din Oradea sunt discriminati prin absenta informatiilor in limba maghiara de pe site-ul Primariei, prin netraducerea Hotararilor Consiliului Local si prin lipsa placutelor stradale bilingve, argumentele administratiei Bolojan - cum ca n-ar fi nici destui functionari, nici destui bani pentru asta - fiind respinse de judecatori. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • In 3 ani, Osorheiul ar putea ,,rula" pe gaz


    [2017-09-18]
    Daca totul merge ca uns, in maximum 3 ani de zile, locuitorii din comuna Osorhei ar putea avea in case apa calda si incalzire pe baza de gaz. De gaz adus la poarta de compania nationala de gaze naturale. Primarul Ioan Pop (foto) a dezvaluit luni (18 septembrie), in cadrul unei conferinte de presa, a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Lumina ecumenismului a inundat sinagoga


    [2017-09-10]
     Episcopii de Oradea au asistat la daruirea tallitului catre prim rabinul Shaffer de catre marele rabin Hacohen. Totul, intr-un spirit ecumenic exceptional.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Lumina ecumenismului a inundat sinagoga
    Sursa: Bihon.ro
  • Demisie la varful Ministerului Apararii Nationale


    [2017-09-06]
    Ministrul Adrian Tutuianu a demisionat din postul de sef al Apararii. Gestul demnitarului a venit dupa ceea ce poate numi o eroare de comunicare. Concret, la un moment dat, MApN anunta ca salariile pe luna august vor fi platite esalonat deoarece institutia ar fi ramas fara bani. Totul s-a dovedit fals, Ministerul revenind ulterior si […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • O familie oradeana salvatoare de evrei va fi celebrata de Ambasada Israelului la Bucuresti


    [2017-09-05]
    Vineri, 8 septembrie, Primaria Oradea va fi gazda unui eveniment emotionant dedicat unei familii care a riscat totul in perioada Holocaustului, atunci cand membrii ei si-au salvat de la deportare (si de la moarte sigura) vecinii evrei. Este vorba despre familia Carol si Elisabeta Pap (cu 6 copii). Toti acestia au fost salvati de Alexandru […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Prefectul Ioan Mihaiu despre DN 76: Va fi gata mai devreme de anul 2020!


    [2017-08-31]
    Reprezentantul Guvernului in Bihor tine sa linisteasca unele spirite care s-au manifestat cu ironie referitor la finalizarea reabilitarii soselei Oradea - Deva. Prefectul Ioan Mihaiu a vorbit, la sfarsitul sedintei de Colegiu Prefectural din luna august, despre situatia lucrarilor, dand si anumite termene pentru terminarea santierului ce pare etern. Totul dupa ce a fost semnata […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Totul la spalat! RER spala si dezinfecteaza containerele, pubelele si platformele care le adapostesc


    [2017-08-24]
    Asa cum face in fiecare vara de noua ani incoace, operatorul licentiat de salubritate, RER Ecologic Service, a demarat o ampla actiune de spalare si dezinfectare a containerelor si pubelelor detinute de asociatiile de proprietari din Oradea. Noutatea acestui an este ca muncitorii curata inclusiv platformele betonate in care sunt instalate recipientele. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Retinut pentru ucidere din culpa: Barbatul care l-a hacuit pe tanarul de 20 de ani din Tetchea sustine ca a fost un accident


    [2017-08-20]
    Procurorii Parchetului Bihor l-au retinut, in noaptea de sambata spre duminica, pe barbatul din Tetchea care l-a omorat pe tanarul de 20 de ani, din aceeasi comuna, taindu-l cu coasa in zona pieptului si a bratului drept. Atat atacatorul, cat si martorii sangerosului eveniment sustin ca, de fapt, totul a fost un accident, iar procurorii au schimbat incadrarea juridica a faptei, din omor in ucidere din culpa. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolojan nu mai vrea case de amanet, jocuri de noroc si magazine de haine folosite in centru. Solutia: Supraimpozitarea!


    [2017-08-11]
    Totul pentru revitalizarea zonei centrale, astfel incat turistii (dar si localnicii iesiti la distractie) sa se simta bine si sa nu aiba vederea agresata de magazine de haine second-hand. Primarul Ilie Bolojan a anuntat o varianta de strategie pentru transformarea zonei centrale intr-un loc demn de un oras european in care turismul poate contribui la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-11]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in jurul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Frumoasa si mincinoasa? Tanara rapita la Milano, acuzata ca a inscenat totul


    [2017-08-09]
    Fotomodelul rapit in Milano, Chloe Ayling, se afla in centrul unui scandal, dupa ce presa italiana a sugerat ca britanica si-a inscenat rapirea si a ridicat semne de intrebare cu privire la versiunea oferita de tanara asupra a ceea ce s-a intamplat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un guvernator care stie ,,totul despre sex" - Cynthia Nixon cocheteaza cu politica


    [2017-08-06]
    Actrita Cynthia Nixon, din serialul ,,Totul despre sex", ar planui sa candideze la postul de guvernator de New York impotriva actualului detinator al functiei, Andrew Cuomo, informeaza sambata Belfast… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Politia Romana pregateste noi radare pentru soferii indisciplinati


    [2017-08-06]
    Autoritatile au semnat un protocol cu reprezentantii CNAIR pentru a putea amenda soferii care incalca limitele de viteza, cu ajutorul camerelor pentru verificarea rovinietei Cea mai noua masura a autoritatilor ii vizeaza pe cei care calca prea tare pedala de acceleratie, si care de acum vor fi depistati mult mai usor de politie. Autoritatile au incheiat […]
    Post-ul Politia Romana pregateste noi radare pentru soferii indisciplinati apare prima data in Stiri Oradea.
     Autoritatile au semnat un protocol cu reprezentantii CNAIR pentru a putea amenda soferii care incalca limitele de viteza, cu ajutorul camerelor pentru verificarea rovinietei
    Cea mai noua masura a autoritatilor ii vizeaza pe cei care calca prea tare pedala de acceleratie, si care de acum vor fi depistati mult mai usor de politie.
    Autoritatile au incheiat un protocol cu reprezentantii Companiei Nationale pentru Administrarea Infrastructurii Rutiere, in urma caruia vor fi instalati nitte senzori in asfalt, corelati cu camerele de supraveghere pentru verificarea rovinietei.

    In acest moment, pe drumurile din Romania sunt instalate 74 de astfel de camere, iar senzorii vor fi instalati in zonele de interes pentru Politia Romana, si vor masura viteza cu care o masina parcurge o anumita distanta. La inregistrarea unei depasiri a vitezei legale, camera va surprinde momentul.
    ,,O sa avem cel putin patru camere intr-un proiect pilot pe autostrada A2. Au fost identificate o serie de deficiente, se lucreaza la corectarea lor si ne dorim chiar daca nu se va modifica legislatia sa incepem sa aplicam sanctiuni,” a declarat Florentin Bracea, seful Directiei Rutiere.
    Dupa ce toate demersurile se vorfinaliza, iar autoritatile vor stabili procedurile de control, primele amenzi vor ajunge in cutiile postale la destinatari de la inceputul anului viitor, iar in conditiile in care totul va functiona corespunzator, reteaua de radare fixe bazata pe camerele pentru rovinieta va fi extinsa la nivel national.

    Post-ul Politia Romana pregateste noi radare pentru soferii indisciplinati apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-02]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in curul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Pensiile speciale si minciuni electorale


    [2017-08-02]
    ,,Este o balbaiala inimaginabila pentru un Guvern intr-o tara europeana. Totul se face prin hei rup, prin improvizatie. Nu exista niciun plan. In conformitate cu declaratiile Ministerului Muncii, nu s-a… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Despre somnul bun, de dinainte de examen


    [2017-07-27]
    ,,- Daca statia de tramvai de mers incolo este aici, statia de mers in cealalta parte aveti idee unde este?" - l-am intrebat. Habar n-avea. Mi-a spus dupa, credea ca vreau sa-l agat, cu un text cretin. Ne-am lamurit putin mai tarziu - dadeam amandoi examen la facultate la Cluj, si nu prea stiam pe […]
    The post Despre somnul bun, de dinainte de examen appeared first on Presa Oradea.
     ,,- Daca statia de tramvai de mers incolo este aici, statia de mers in cealalta parte aveti idee unde este?" - l-am intrebat. Habar n-avea. Mi-a spus dupa, credea ca vreau sa-l agat, cu un text cretin. Ne-am lamurit putin mai tarziu - dadeam amandoi examen la facultate la Cluj, si nu prea stiam pe ce lume ne aflam. Desi exact in momentele alea e destul de important sa stii pe ce lume te afli.
    Era putin dupa Revolutie, imi doream sa ajung studenta in Cluj, ca sa nu fac facultatea acasa, la Timisoara. Oricum, nici nu exista inca la Timisoara facultatea la care voiam sa dau examen. Eram pe undeva pe langa gara, sau, in orice caz, pe drumul ce duce la gara, iesisem de la inscriere si trebuia sa ajung in Gheorgheni, cartierul in care stateau rudele mele clujene. Si desi Teo nu m-a crezut, pe moment, chiar asa era in unele locuri din Cluj - statiile erau alandala.
    Nu e chiar asa usor, cind vii din alt oras, si ai de dat niste examene intr-un loc pe care nu-l stii bine. Sau nu-l stii aproape deloc, uneori. O groaza de lucruri se constituie in factori de stres.

    Nu am intrat atunci, in Cluj, si am venit, cu coada intre picioare, la Timisoara, unde am dat examen la Jurnalistica si Engleza, la Universitatea de Vest. Sub nici o forma nu as fi conceput sa merg la o facultate privata. Nici nu mai tin minte cate existau deja, acum 25 de ani, cand am intrat la UVT. Insa, in mod cert, imi pareau o treaba neserioasa. Cum imi par si acum, si cele private, si ciupercaria de universitati aparute in orasele mai mici. Dar despre altceva este vorba, acum. Despre cum e cand iesi din zona ta de confort, si vii sa dai examen la o universitate serioasa. Si, bonus, primesti si o mana intinsa, ca ajutor.
    Caminul 15
    E seara, peste cateva ore, dimineata, incep examenele la multe din facultatile Universitatii de Vest din Timisoara. Mai sunt cateva ore, de-un somn bun. Asta, daca nu ai emotii, sau daca ai gasit un loc rezonabil unde sa pui capul. Sunt in Complexul Studentesc - in Complex, mai simplu spus, asa cum stie toata lumea din Timisoara ca se cheama zona asta. Am venit la Caminul 15, pentru ca am citit ceva interesant. UVT-ul ofera cazare celor ce vor da examen, aici, gratuit. Oare e mult, oare e putin? Nu stiu. Vom vedea.
    E trecut de 10 seara cand ajung in fata Caminului 15. Atac povestea dinspre Parcul Copiilor, trecand micul pod si cautand scurtatura printre blocuri, ca mai demult. Au trecut exact 25 de ani de cand daceam examen ca sa ajung studenta in prima generatie care a ajuns la Jurnalistica, aici. Multe lucruri s-au schimbat. Complexul e plin de terase, de birturi, de magazine care aproape ma gatuiesc, cand trec pe acolo. Probabil e in firea lucrurilor...
    Stiu Complexul de cand eram in clasa a X-a, la un liceu din Arad. Sunt timisoreanca, dar ma crescusera bunicii, la Arad. Veneam, uneori, prin spitalele unde mergeau medicinistii. Uneori, mult mai rar, ajungeam serile in Complex. In camerele mici reuseam sa ne inghesuim cu cate o chitara, si era fascinant. Mai stiu si acum versurile de la ,,Ce nasoala esti" - dar nu-s de trecut aici. Toate s-au schimbat.
    Cred ca si saracia s-a schimbat, precum s-a schimbat si mancarea, si felul de a comunica, si hainele. Nu stiu daca un iaurt inseamna tot asa de mult ca pe vremea studentiei mele. Si nici cei care vor da, zilele astea, examen, inca nu stiu, probabil. Vor afla de acum inainte. Dar, inainte de toate, prima lor intalnire cu viata de camin e acum.
    Prima fata cu care vorbesc e deja in pantaloni de pijama, dar mai sta putin pe una din bancile din fata Caminului 15. O cheama Ana, e din Ramnicu Valcea si maine va avea examen, pentru a intra la Facultatea de Drept. S-a inscris si la noi, la UVT, dar si la Cluj. Nu prea inteleg cum e cu inscrierile astea in mai multe locuri, dar nici nu e timpul cel mai potrivit sa aflu. O intreb, insa, de i-a picat bine ca a primit cazarea aceasta in camin. Imi spune ca i-a picat foarte bine. Si ca ar fi apelat la o pensiune, de nu ar fi aparut cadoul acesta al Universitatii.
    S-a inscris pentru examen direct din Valcea, a plecat singura de acolo si nu stie de alti colegi care sa mai fi venit aici. Va avea examen a doua zi, de la 12, deci inca nu e asa de ingrijorata pentru orele de somn pe care trebuie sa le bifeze. O intreb de ce nu s-a dus la Bucuresti, spune ca nu ii place orasul.

    O intreb de stie Timisoara, imi povesteste ca a mai fost aici, cu un an inainte, intr-o tabara, vara. Si ca treaba cu cazarea, de acum, a venit numai bine - dupa ce s-a inscris, au sunat-o de aici si i-au spus de posibilitate asta. A primit o camera in Caminul 15, la parter, si deocamdata e singura in acea camera. Imi spune ca, de va intra la noi, planuieste sa stea tot la camin, ca studenta.
    In loc de dormit in masina
    Pe banca din fata noastra, doi baieti si o fata. Fata plange. Nu vad asta decat cand ajung langa ei. Incerc sa nu-l atrag in discutie decat pe baiatul din dreapta, ca sa-l las pe celalalt sa o conforteze pe fata pe care o tine in brate, dar, incet-incet, intervine si el in discutie.
    Cei doi sunt Claudiu si Adrian, din Targu Jiu. Si ei vor avea a doua zi examen, la Educatie Fizica si Sport. Spun ca au facultatea respective e si la ei in oras dar... au vrut ca studentia sa fie studentie, si sa nu o faca de acasa. Vorbim putin despre cum se calculeaza notele, despre cum e la Sport, in mai multe locuri din tara, adica daca exista si parte scrisa a examenului, si parte practica. Inteleg ca la Timisoara nu e cu scris. Ii intreb de ce au ales Timisoara, si nu alt oras. Imi spun ca pentru echipa de fotbal. Intreb daca vorbesc cumva de Poli Timisoara - imi spun ca da, dar echipa a doua. Sportul nu e lumea mea, asa ca nu insist.
    Cazarea. Cum e cu cazarea? Baietii sunt incantati. Imi spun ca s-au gandit sa doarma in masina, daca nu aparea oferta UVT-ului. Ca sunt mai multi colegi ce au venit din Targu Jiu, pentru examen, si s-ar fi gasit o solutie. Dar ca aceasta e cea mai buna. Totusi, imi spun ca vor intreba daca li se permite sa mai stea o zi peste cele trei oferite gratuit de UVT - pentru a isi putea primi rezultatele si a rezolva si confirmarea locului, de au intrat.
    Ultima candidata la studentie nu imi spune cum o cheama - adica nu mai apuc eu sa o intreb, pentru ca negociem prea mult timp ceva legat de niste poze. Nu vrea poze, si, cum da la Psihologie si la Drept (adica la Psihologie ar vrea sa intre, dar s-a inscris si la Drept), ii spun ca ar fi util sa aiba explicatii mai clare pentru ,,de ce nu". Totusi, nu vreau sa o stresez inainte de examen, asa ca o pozez pe amica ei, care a venit pentru o tabara, pe coridorul Caminului 15, unde e cazata si ea.
    Examenul la Psihologie va incepe a doua zi dimineata, de la ora 9. O intreb de unde e si spune ca din Arad. Apoi detaliaza - din Curtici. Aha, deci inca 25 de kilometri. Cum am locuit 19 ani in Arad, calculez repede timpi, trenuri, distante. Adaug si bucata pana la Curtici. O intreb ce ar fi facut daca nu ar fi primit aceasta cazare. Spune ca s-ar fi chinuit cu trezitul si ar fi venit de la Curtici, in noaptea/dimineata de dinainte de examen.
    A fost acum cateva zile pentru inscriere - totusi, nu e asa de departe, si nu a venit, ca baietii din Targu Jiu, in ultima zi de inscriere, cu ideea ca e mai bine sa ramana aici pana la examen. O treime din nota va fi ce face acum, doua treimi vin de la bacalaureat. Va reveni si pentru confirmare, de intra.

    E linistita, chiar de are examenul de la 9 dimineata. La inscriere a aflat de posibilitatea de a fi cazata gratuit, a acceptat, a venit sa doarma aici, sa nu piarda noaptea de dinainte de examen pe drumuri. Daca va intra, va stat tot la camin - a hotarat asta deja. Dar, la unul privat.
    ,,Sa fie!"
    Cum vad, toti tinerii cu care am vorbit au primit oferta Universitatii de Vest cu bucurie. Si ma gandesc putin despre cum este sa dai cel mai important examen, de pana atunci, odihnit. Sa vii de aproape, din Complex, pe jos, nestresat.  Sa nu iti fi pus familia sa suporte inca o cheltuiala, in afara de drum. Sa nu fi dormit in masina, sa nu vii botit si obosit, dupa un drum cu trenul si o noapte aproape nedormita. O bucata din capacitatea lor de concentrare sta si in asta. Vor putea sa arate mai bine ce pot. Vor pleca de la aceeasi linie de start cu cei care locuiesc in Timisoara, si care vin de acasa. E important.
    Imi aduc aminte de venitul cu trenul, de la Arad, in serile de dinainte de examene. De cele din timpul studentiei, nu cel mare, de inceput. De legendele pe care le creau studentii, spre amuzament, care, mai apoi, parca intrau cu adevarat in mitologia examenelor. Unul spunea ca, de e flacara pe cosul inalt si subtire de la Solventul, la intrarea in Timisoara, vei lua examenul. Alta zicala spunea ca, daca ti se spune ,,Bafta", inainte de examen, trebuie sa raspunzi neaparat cu ,,Sa fie", nu cu altceva. Ca sa nu pici.
    Ii intreb pe tinerii din fata Caminului 15, care a doua zi vor avea examen, cand ma ridic de langa ei, a plecare, de stiu ce se raspunde la ,,Bafta". Imi spun ,,Multumesc". Zic ca nu. Si le povestesc, zambind, despre traditia locala. Imi spun, fara nici o apasare cum ca ar putea cadea examenul, pentru ca nu au intuit raspunsul corect, ,,Sa fie". Razand. Linistiti si increzatori. A trecut un sfert de secol. Legendele lor vor fi altele, dupa cum le vor croi ei, in curand. Un somn bun, atata de important, si… dimineata va incepe totul. Tot ce tine de ei. Ce tinea de gazde, e pe rol, deja. Pentru un maine bun.
    Ramona Balutescu
    The post Despre somnul bun, de dinainte de examen appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Constructorul bavarez BMW a rupt definitiv legatura cu cei de la Mercedes-Benz


    [2017-07-27]
    BMW a suspendat orice intelegere cu cei de la Mercedes-Benz, dat fiind ca acestia din urma ar fi informat autoritatile despre asa-zisul cartel de manipulare a emisiilor de noxe. BMW a rupt orice intelegere cu conationalii de la Mercedes-Benz, dupa ce, cei din urma sunt banuiti ca au informat autoritatile despre asa-zisul cartel, care tine de […]
    Post-ul Constructorul bavarez BMW a rupt definitiv legatura cu cei de la Mercedes-Benz apare prima data in Stiri Oradea.
     BMW a suspendat orice intelegere cu cei de la Mercedes-Benz, dat fiind ca acestia din urma ar fi informat autoritatile despre asa-zisul cartel de manipulare a emisiilor de noxe.
    BMW a rupt orice intelegere cu conationalii de la Mercedes-Benz, dupa ce, cei din urma sunt banuiti ca au informat autoritatile despre asa-zisul cartel, care tine de o perioada prima pagina a ziarelor.

    Cei mai importanti constructori de automobile din Germania, respectiv BMW, Mercedes, Volkswagen, Audi si Porsche, au intrat in atentia autoritatilor dupa ce s-a aflat despre un ,,cartel" ce era format din cei 5 constructori germani.
    Din informatiile aparute in presa, acestia ar fi cazut de acord cu ce fel de convertori catalitici sa foloseasca pentru reducerea emisiilor.
    Prin aceasta modalitate, cei cinci constructori au influentat preturile acestor convertori, printre care inclusiv cele ale AdBlue si s-au inteles asupra marimii rezervoarelor pentru aceste tratamente.
    Oficialii de la BMW au recunoscut recent ca s-au purtat unele discutii in acest sens, dar ca obiectivul final era cu totul altul.
    In prima faza, se vehicula ca cei de la Volkswagen au alertat autoritatile, iar acum adevarul a iesit la iveala, iar cei care au pus cartile pe masa sunt cei de la Mercedes-Benz.

    Ca urmare, bavarezii de la BMW au suspendat orice intelegere pe care brand-ul din München o avea cu cei de la Mercedes-Benz. Cei doi giganti lucrau impreuna la dezvoltarea de statii de incarcare pentru vehiculele electrice, dar si la mai multe proiecte tehnice.

    Pana la acest moment, niciuna din cele doua companii nu au comentat ruptura, iar in egala masura, niciunul din cei cinci constructori nu au avut nimic de comentat cu privire la acuzatiile care li se aduc.

    Cu toate ca sustin ca sunt nevinovati, nemtii de la Mercedes-Benz, BMW si Audi au anuntat rechemari voluntare in service, care vizeaza masinile diesel din Europa.

    Uniunea Europeana impreuna cu autoritatile de reglementare antitrust din Germania, au anuntat ca au deschis o ancheta cu scopul de a clarifica intregul scandal dintre cei mai mari producatori de automobile din lume.

    Post-ul Constructorul bavarez BMW a rupt definitiv legatura cu cei de la Mercedes-Benz apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Viceprimarul Florin Birta a prezentat situatia celor aproape 800 de locuri de parcare aflate in curs de amenajare


    [2017-07-26]
    Viceprimarul Florin Birta a sustinut azi, 26 iulie 2017, o conferinta de presa in teren in cadrul careia a prezentat stadiul lucrarilor la cele aproape 800 de locuri de parcare aflate in curs de amenajare in acest moment.In cadrul conferintei de presa s-a putut constata stadiul lucrarilor de pe strazile Leonardo Da Vinci, Costache Negruzzi si W. Shakespeare.Pe lânga aceste zone, Primaria Oradea lucreaza la amenajarea de parcari si in Cartierul Nufarul, in zona str. Ciheiului intre str. Agricultorilor si str. Lanului, unde pâna la 15 septembrie, firma Drumuri Bihor trebuie sa finalizeze amenajarea celor 50 de locuri de parcare, dar si in Cartierul Rogerius, unde firma Drumuri Orasenesti trebuie sa finalizeze pâna la data de 18 august, pe Lacul Rosu, un numar de cca 205 locuri de parcare. Alte 65 de parcari se amenajeaza in zona Iza - Spartacus si Lisabonei.In deschiderea conferintei, viceprimarul  Florin Birta a spus: "Daca pe str. Leonardo da Vinci se afla inainte o curte interioara nemodernizata, in care oamenii parcau efectiv pe pamânt sau bucati de beton, aici sunt acum in curs de amenajare peste 100 de locuri de parcare destinate locuitorilor zonei. Prima etapa, respectiv amenajarea curtii din spate va fi gata intr-o saptamâna, dupa care vom trece la amenajarea a inca doua curti interioare, urmând ca si acestea sa fie gata intr-o luna de zile. Ne propunem astfel sa realizam obiectivul asumat, respectiv sa amenajam 2000 de noi locuri de parcare anual". Lucrarile in zona Leonardo Da Vinci - Liszt Ferenc - Ciheiului sunt realizate de Drumuri Bihor.In zona str. Costache Negruzzi - Doinei sunt in curs de amenajare peste 150 de locuri de parcare. Lucrarile au inceput pe partea dreapta a drumului, unde masinile erau parcate pe pamânt, urmând sa continue pe partea stânga a drumului, dupa care vor incepe si in curtea blocurilor. Lucrarile sunt executate de Drumuri Orasenesti, iar termenul pâna la care vor fi gata este 15 septembrie.O alta oprire in cadrul conferintei de presa s-a facut pe str. W. Shakespeare. "Aici a fost mutat gardul scolii de cartier, atât partea care da spre str. W. Shakespeare, cât si cea care da in str. Poienitei, dupa care a fost mutat trotuarul si amenajat unul nou corespunzator, pentru a face loc drumului de legatura cu str. Poienitei. Aici sunt in curs de amenajare 85 de parcari oblice, acestea urmând sa fie gata pâna la data 15 august. Strada Poienitei va fi cu sens unic dispre str. Tudor Vladimirescu spre malul Crisului, respectiv spre str. Principatele Unite. Urmeaza ca lânga spatiul de lânga parcare sa amenajam un aliniament cu platani", a explicat viceprimarul Florin Birta.Primaria Oradea realizeaza toate aceste locuri de parcare, le marcheaza corespunzator, dupa care le preda asociatiilor de proprietari, care au optiunea sa le lase la liber sau sa le inchirieze, recomandarea muncipalitatii fiind ca acolo unde sunt mai multe masini decât locuri de parcare, acestea sa fie lasate la liber.De mentionat ca, tot in aceasta perioada, sunt in curs de amenajare peste 100 de locuri noi de parcare in vecinatatea Aquaparkului Nymphaea.In final, viceprimarul Florin Birta a completat: "E important de stiut ca toti banii incasati din amenzi se intorc catre cetateni, ei fiind folositi si la amenajarea locurilor de parcare. De precizat ca, pe masura ce vor expira contractele pentru garaje, acestea vor fi demolate, deoarece realitatea este ca in cele mai multe dintre acestea nu se depoziteaza masini, ci cu totul alte lucruri, iar pe suprafata a 20 de garaje demolate se pot amenaja 30 de locuri de parcare. In ceea ce priveste spatiul verde, evitam taierea arborilor, facând doar toaletari acolo unde ne solicita asociatiile de proprietari".In atasament gasiti o galerie foto.  [...]Citeste mai departe
    Viceprimarul Florin Birta a prezentat situatia celor aproape 800 de locuri de parcare aflate in curs de amenajare
    Sursa: Primaria Oradea
  • Vrei sa te distrezi la maxim, sa ai parte de adrenalina si sa iti testezi limitele departe de canicula? ,,High la munte", la Vartop!


    [2017-07-23]
    Ture fara numar pe tiroliana, plimbari cu telescaunul intr-un peisaj care iti taie respiratia, sarituri pe topoganul slip and slide direct intr-un lac racoros de munte. Nu-i suficienta adrenalina? Mai poti sa-ti testezi limitele pe traseul Via ferrata, catarandu-te pe stanci abrupte ca un liniar, prins in ham, pe scoabe metalice si un simplu cablu. Suna bine, nu? Toate acestea, dar si multe alte surprize au fost pregatite turistilor care, la acest sfarsit de saptamana, ajung in Vartop, la primul festival montan de vara organizat vreodata in Bihor! Si totul e gratuit... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Oradea: Amenda mare pentru mult aur fara documente! (VIDEO)


    [2017-07-20]
    Aproape jumatate de kilogram de aur fara documente de provenienta a ajuns in custodia politistilor din Bihor. Totul in urma unor actiuni efectuate pentru prevenirea si combaterea comertului ilicit cu metale si pietre pretioase. Operatiunea a avut loc miercuri, 19 iulie, cand oameni specializati in investigarea criminalitatii economice din cadrul IPJ Bihor au ridicat in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Totul pe claxon! Bilantul pe un an al Consiliului Judetean arata lipsa proiectelor, investitii in imagine si angajari fara numar


    [2017-07-18]
    Conducerea Consiliului Judetean n-a catadicsit sa prezinte bihorenilor elementarul bilant dupa un sfert din mandat, in care s-a remarcat prin preferinta pentru imagine si angajari fara numar. Analiza "realizarilor" presedintelui Pasztor Sandor si vicepresedintilor Ioan Mang si Traian Bodea demonstreaza ca sub conducerea acestora institutia nu a lansat niciun proiect nou pentru dezvoltarea judetului si nici nu le-a finalizat pe cele mostenite. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-13]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.

    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Primarul comunei Sannicolau Roman - In conflict cu un interpret popular


    [2017-07-13]
    Primarul comunei Sannicolau Roman, Dumitru Munge, este acuzat de limbaj neortodox si comportament inadecvat de catre un tanar interpret bihorean din comuna. Totul s-a intamplat marti, 11 iulie, cand… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Incendiu de proportii la Fegernicul Nou: O miriste a luat foc de la... combina!


    [2017-07-11]
    Incendiu de proportii in Fegernicul Nou. Aproximativ 5 hectare dintr-o miriste s-au facut scrum, dupa ce o combina a luat foc. Cauza? Totul a pornit de la o curea de transmisie a utilajului agricol, care a aprins resturi vegetale. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Insista cu geotermalizarea cartierului Nufarul 1. Proiect de 100 de milioane de lei. Bani, poate, prin POIM


    [2017-07-11]
    Daca totul merge bine, in cativa ani, o parte consistenta a cartierului Nufarul va avea apa si caldura geotermala la scara. La propriu, caci proiectul reinitiat de Municipalitatea oradeana presupune montarea a 288 de module termice la tot atatea scari de bloc. Pana acolo, insa, agentul termic preparat din apa geotermala va trebui extras si […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Descoperire soc la Cluj: Durex, prins de Protectia Consumatorilor cu prezervative cu gauri! (VIDEO)


    [2017-07-07]
    Ati facut recent "prostioare" la Cluj? Poate vreti sa va verificati! Comisarii pentru Protectia Consumatorilor au descoperit prezervative Durex pline cu gauri, comercializate de doua firme distribuitoare. Totul, in urma reclamatiei unui tanar, care s-a trezit cu prezervativul spart. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Politia Locala face un apel catre cetateni pentru stoparea fenomenului cersetoriei


    [2017-07-05]
    Politistii locali, prin activitatea specifica pe care o desfasoara, demasca aproape lunar câte un fals cersetor, care, din punct de vedere medical, nu se poate incadra sub nici o forma in categoria persoanelor cu dizabilitati. Aceste persoane insa, lipsite de scrupule, isi trucheaza starea fizica, pozând constant in persoane fara membre superioare sau inferioare sau cu alte grave handicapuri. Cetatenii trebuie sa stie ca atunci când ofera bani persoanelor de care li se face mila, nu intretin doar falsii cersetori, ci intretin si nemunca. Unii dintre cei care implora mila publicului sunt apti de munca si ar putea oricând sa câstige bani muncind. Nu o fac insa, preferând calea mai usoara - cersetoria.

    Politia Locala face pe aceasta cale inca un apel la ratiunea cetatenilor, rugându-i sa constientizeze faptul ca nici o actiune a politiei nu va fi eficienta intru totul, atâta timp cât ei insisi nu constientizeaza ca banii oferiti zilnic cersetorilor ii mentin pe acestia pe strazi.  

    Mai mult, cersetorii, in majoritatea cazurilor, au domiciliile stabile in alte judete, de unde revin exclusiv in orasele unde vad ca acest fenomen este incurajat si sprijinit de cetateni. Majoritatea nici macar nu sunt oameni ai strazii, dar neavând nici o interdictie in acest sens, ei aleg calea usoara a cersitului, alimentata in mod constant de toti cei care le ofera bani.

    In saptamâna 26.06 - 30.06.2017, Politia Locala Oradea a initiat o actiune de depistare, verificare si monitorizare a persoanelor fara adapost, cersetori, a celor care scotocesc in tomberoane, identificate pe raza municipiului Oradea. Peste 45 de persoane au fost transportate la Azilul de noapte de pe strada Guttenberg, nr. 8, luate in evidenta, consiliate, sanctionate si indrumate catre localitatea de domiciliu, conform procedurii.

    Patrulele din cadrul Politiei Locale Oradea actioneaza continuu pentru stoparea fenomenului cersetoriei. In vederea diminuarii, respectiv a stoparii fenomenului apelarii in mod repetat la mila publica si a scotocitorilor de tomberoane care deranjeaza locuitorii urbei, politistii locali indeamna cetatenii sa nu sprijine aceste fenomene prin oferirea de sume de bani, respectiv permiterea accesului in incintele de colectare a deseurilor si sa sesizeze institutiile competente (DGASPC BIHOR, ASCO, DSP BIHOR, POLITIA MUN. ORADEA) in situatia in care sunt sesizate persoane fara adapost. Pentru a semnala astfel de situatii, cetatenii pot apela in permanenta DISPECERATUL POLITIEI LOCALE ORADEA la numarul de telefon: 0259.969

     

      [...]Citeste mai departe
    Politia Locala face un apel catre cetateni pentru stoparea fenomenului cersetoriei
    Sursa: Primaria Oradea
  • Stopati fenomenul cersetoriei! Banii tai nu ii ajuta


    [2017-07-05]
    Politia Locala Oradea face un apel catre cetateni pentru stoparea fenomenului cersetoriei, mentionand ca nicio actiune a politiei nu va fi eficienta intru totul atata timp cat banii oferiti zilnic cersetorilor… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-04]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    *
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Firma Faist a premiat 10 elevi oradeni cu louri de munca in cadrul companiei


    [2017-07-04]
    10 elevi de la Scoala Profesionala Eurobusiness din Oradea au fost premiati de compania Faist Mekatronic. Laurii au luat chipul unor locuri de munca, totul petrecandu-se la finalul stagiului de practica din ultimul an de invatamant. Potrivit Agentiei de Dezvoltare Locala Oradea (ADLO), elevii cu pricina au primit si o diploma din partea companiei in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Scandal amoros: Patru persoane au fost ucise, intr-o bataie cu furci si topoare la Focsani


    [2017-06-28]
    Patru persoane au murit, in noaptea de marti spre miercuri, in Focsani, dupa ce doua familii s-au luat la bataie cu furci si topoare. Trei barbati au murit pe loc, dupa ce au fost loviti cu toporul in cap, iar o femeie a murit la spital, dupa ce a fost injunghiata. Totul ar fi pornit de la un scandal amoros. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet!


    [2017-06-21]
    Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze. Cel mai important ospiciu […]
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
     Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze.
    Cel mai important ospiciu din judetul Bihor, unitate in care isi duc zilele aproape 180 de suflete, este un adevarat dezastru. Cel putin asa sustine o fosta angajata a Spitalului, o parte din declaratiile ei fiind confirmate de rezultatele unor controale efectuate de Centrul de Resurse Juridice.
    Potop de acuzatii
    Fanica Mocan, fosta angajata a Spitalului de Psihiatrie Nucet, aflat in aceeasi cladire cu Centrul Medico-Social, a avut des tangenta cu unitatea.

    ,,Pacientii sunt tratati cu nouroleptice in exces, in prezent sub comanda domnisoarei doctor Anemona Brie, sunt tratati cei care nu necesita un asemenea tratament, si cei care au nevoie de acest tratament nu il primesc. Sunt inchisi dupa gratii, batuti, goi, desculti si flamanzi. Mai nou, ii arunca in strada daca nu le convine de ei, parca ar fi propietatea lor privata. Le retin pensiile dar hrana este foarte slaba, de cele mai multe ori, paine cu ceai, care este mai mult apa. Sunt batuti, maltratati, tratati cu indiferenta.
    Directorul medical Anemona Brie, care este medic de familie, si medicul Gheorghe Bolovan, care lucreaza cu PFA, ii calca in piciore pe acesti pacienti fara aparare.
    In urma cu cateva zile (n.r. aprilie 2017) a avut loc un incident in cadrul centrului, pacientii nesupravegheati au incediat saltelele din saloanele cu gratii. Din informatiile pe care le detin, pacientii au sunat dupa ajutor, a fost nevoie de interventia organelor de ordine, ale SMURD, pompierilor, ambulanta. Exista insa tendinta de a se musamaliza totul ca de fiecare data" sustine Fanica Mocan.
    Episodul incendierii saltelelor este cunoscut si de politisti. Conform acestora, mai multi rezidenti ai Centrului de la Nucet au fost implicati intr-o altercatie si au incendiat mai multe saltele dintr-o camera. Dupa sesizare, s-au deplasat la fata locului, intocmind, pe numele mai multor persoane, dosare de cercetare penala. Este insa foarte putin probabil ca vreunul dintre cei vizati sa si raspunda in fata legii, pentru ca nu au discernamant. Tot in urma cu cateva saptamani, tot la Nucet a avut loc un alt incident, unul dintre pacienti lovind un infirmier.
    Bai tinute sub cheie
    O alta sursa care documenteaza minutios evenimentele care se petrec la Nucet este Centrul de Resurse Juridice (CRJ), o organizatie non-guvernamentala a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, care actioneaza pentru crearea si functionarea unui cadru legal si institutional care sa asigure respectarea drepturilor omului si a egalitatii de sanse si pentru accesul liber la un act de justitie echitabil. CRJ a facut o vizita de monitorizare in 10 ianuarie 2017 la Centrul Medico Social Nucet. Din comisie au facut parte Dana Ududec (avocat), Ovidiu Damian (psiholog) si Andreea Hotopan (voluntar).

    In cadrul vizitei, monitorii CRJ au fost insotiti de o asistenta sociala in pavilioanele unde traiesc pacientii.
    ,,Avand in vedere si ora de dupa-masa de pranz, cativa dintre rezidenti dormeau. Una dintre rezidente o ruga insistent pe ingrijitoare sa o lase afara, deoarece spune ca nu a mai iesit de multe zile si nu se simte bine daca nu iese afara ,,la aer". La rugamintile acesteia, ingrijitoarea ii raspunde ca e prea frig afara si din acest motiv nu poate sa o lase sa iasa. O alta rezidenta insista spunand ca doreste sa mearga la Salonta. 
    In CMSP Nucet nu exista camera privata pentru vizite. Daca vin apartinatori, intalnirile au loc in cabinetele asistentelor. Cativa dintre rezidentii care locuiesc in Casa Christianne au acces in comunitate, ies in oras singuri si sunt cunoscuti si acceptati de catre oameni. Lucrurile nu stau la fel in ce-i priveste pe rezidentii din cladirea Spitalului, care nu au acelasi acces in comunitate si locuiesc practic in pavilioane incuiate.
    In perioada Sarbatorilor de Craciun au fost 4 persoane invoite (n.r. din 177) pentru a-si vizita familia.
    Cele patru sectii organizate pe doua etaje erau incuiate. De asemenea, sectiile aflate pe acelasi etaj sunt despartite printr-o usa incuiata. Aceasta metoda este folosita pentru a izola ,,cazurile mai grave" de restul rezidentilor. Camerele sunt complet nepersonalizate. Doar rezidentii foarte autonomi au obiecte personale. In rest, in aproape toate camerele lipsesc noptierele sau dulapurile si de multe ori chiar pernele.
    Personalul institutiei a explicat ca lipsa obiectelor personale este cauzata de faptul ca rezidentii distrug bunurile si chiar daca ar primi haine noi, mobilier sau obiecte de uz personal, acestia le-ar rupe. Exista bai tinute sub cheie. Cand au intrebat personalul de ce sunt inchise, de ce toaletele nu au colac, li s-a spus ca beneficiarii distrug tot pentru ca ,,nu pricep", pentru ca sufera de ,,imbecilitate severa" si ,,oligofrenie severa" (acestea au fost expresiilor folosite de personal pentru a se referi la diagnosticele rezidentilor).
    Monitorii CRJ nu au vazut periute sau paste de dinti sau sapun si li s-a spus ca igiena este asigurata de instructorii de educatie pentru ca beneficiarii nu pot sa faca acest lucru singuri. Li se face o baie generala in ziua de miercuri si, de asemenea, sunt spalati de cate ori apar situatii neprevazute. In ambele sectii exista un puternic miros de urina iar in bai si in izolator existau pete de urina pe jos. Personalul a explicat ca situatia curateniei generale este una dificila si ca personalul face cu greu fata.
    Toti beneficiarii de pe ambele sectii sunt tunsi scurt (cu o singura exceptie). Explicatiile pe care le-am primit sunt contradictorii: asistenta sefa ne-a spus ca asa isi doresc ei si nu e vorba de vreo masura de pedepsire, iar un instructor de educatie, mai tarziu, ne-a explicat ca asa este mai usor sa le usuce parul dupa baie", se subliniaza in raport.
    Camere ca la carcera
    Pe sectia Medico-Sociala de Psihiatrie-Femei monitorii au gasit un Izolator care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea.

    ,,Aceasta camera nu are lumina naturala si nici nu este racordata la sistemul de incalzire. Personalul a precizat ca nu este nevoie de calorifer deoarece in aceasta incapere este cald. In Casa de Reabilitare ,,Christianne" (situata in afara incintei spitalului de neuropsihiatrie, unde se afla si birourile administrative), la etajul 4 al cladirii, unde locuiesc femeile, monitorii au observat o camera cu 5 paturi, toate din metal. Aici, ca in majoritatea saloanelor, nu se gaseau obiecte personale ale rezidentilor; saltelele erau din burete acoperit cu musama, paturi invechite, fara perne. Conform declaratiilor personalului de pe sectie, aceasta camera este a unor rezidente, insa este folosita uneori si pe post de izolator. Dovada a acestui fapt este si usa camerei, care avea la randul ei doua usite rabatabile pe care personalul le putea deschide pentru a privi inauntru.
    La etajul sectiei de femei se afla un alt Izolator psihiatric, care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea. Din spusele asistentelor, una dintre beneficiare solicita des sa stea in izolator, acesta fiind cazul unei persoane care se autoagreseaza"
    se arata in raportul CRJ. Monitorii subliniaza ca este incalcata Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice pentru ca masura este luata ca modalitate de autoizolare, nu exista garantia ca masura plasarii in izolator este luata doar in situatia in care persoana in cauza reprezinta un pericol pentru aceasta sau pentru alte persoane, nu sunt respectate masurile de maxima precautie iar izolarea se face la solicitarea rezidentei si nu ca fiind ultima masura luata in cazul in care orice alta masura s-a dovedit ineficianta.
    ,,Al doilea izolator indicat de personalul CMSPN este o camera fara lumina naturala, fara geamuri, fara incalzire, cu un pat de fier fara saltea. Pe pat este asezata o perna. Pe jos, monitorii au observat multa urina iar mirosul de urina era prezent atat in izolator cat si pe culoarele sectiilor sau in camerele beneficiarilor. Ni sa spus ca salteaua este pusa la uscat deoarece o beneficiara isi facuse necesitatile pe ea. Ni s-a spus ca in izolator nu este necesar sa fie caldura deoarece este foarte cald pe holuri si niciun beneficiar nu s-a racit in izolator pana acum. Aici sunt incalcate prevederile legate de iluminarea, aerisirea camerei precum si cea legata de accesul la grup sanitar propriu" se afirma in raport.
    Autopsii facute dupa ureche
    Monitorii au observat ca imaginea personalului despre beneficiari este una de infantilizare (de exemplu, se folosesc expresii precum ,,o fetita de 28 de ani", ,,le spunem asa pentru ca asa se comporta"). Drept dovada a ,,culturii" termenilor depasiti care inca sunt folositi in diagnosticarea rezidentilor este si postarea de pe site-ul oficial al centrului unde se folosesc cuvinte precum ,,idiotie" sau ,,imbecilitate".
    ,,Asistentele ne-au povestit despre situatia unei rezidente (HC) care a fost dusa de mai multe ori la urgente, unde s-a intervenit chirurgical, deoarece inghite linguri. Din cele comunicate de catre asistenta sociala, in afara de masura luata de urgenta - internarea si interventia chirurgicala - plus asigurarea unei linguri mari de lemn pe care sa nu o poata inghiti, nu s-au luat alte masuri de siguranta sau de tratament pentru comportamentul acesteia.
    In structura de personal nu exista normat niciun psiholog. Asistenta sociala sustine ca beneficiarii participa la sedinte de psihoterapie si ca acestea ar fi organizate de catre medicul psihiatru. Nu am putut insa consulta niciun orar al acestor sedinte de terapie/consiliere si nici nu ni s-au furnizat alte informatii despre aceasta activitate de terapie. O beneficiara inghite linguri, motiv pentru care a suferit cateva interventii chirurgicale iar personalul considera ca ,,nu o mai duce mult".
    Nu exista insa niciun plan terapeutic care sa vizeze ca tinta de interventie acest comportament dezadaptativ (care pune serios in pericol viata beneficiarului). Singurele explicatii pe care am reusit sa le primim in legatura cu aceasta situatie a fost data de catre medicul psihiatru - explicatie transmisa de catre asistente - anume ca cel mai probabil aceasta este maniera in care beneficiara in cauza refuleaza frustrarile sale si obtine satisfactie prin durerea pe care si-o provoaca inghitind aceste linguri", se afirma in raport.
    Un alt aspect sesizat este legat de gestionarea banilor pe care beneficiarii ii primesc din indemnizatie. Monitorilor CRJ li s-a spus ca cei ,,care sunt cuminti" ii primesc in mana, iar ceilalti sunt incurajati sa desemneze o persoana dintre angajati care sa le pastreze banii. Nu exista insa niciun program educational pentru stimularea gradului de independenta prin dezvoltarea de abilitati de gestionare a resurselor financiare sau de stimulare a abilitatilor pentru o viata independenta (sau cat mai putin dependenta).

    ,,Cazul BM. Ni s-a spus ca este un caz foarte grav, cu deficienta mintala severa, pusee de agresivitate si nivel extrem de scazut de autonomie. Cu toate astea, la dosar exista un contract de acordare de servicii sociale intre Centru si ea, semnat cu initialele numelui ei. Cand am intrebat cum s-a incheiat acest contract, ni s-a spus ca cineva a luat mana ei si l-a semnat.
    In cadrul discutiei despre procedura urmata in caz de deces in institutie, personalul a descris urmatorii pasi: decesul se constata de catre medicul de garda; medicul CMSP Nucet intocmeste si certificatul constatator al decesului; personalul anunta primaria si politia despre deces.
    Conform discutiei cu personalul, autopsiile s-ar solicita doar daca persoana decedata are sub 30 de ani si daca nu se cunoaste cauza decesului. A fost dat exemplul unui tanar de 30 de ani, care a decedat pe 3 iunie 2015, prin ,,asfixiere mecanica" se arata in raport.
    Monitorii CRJ subliniaza ca legea spune ca autopsiile se fac obligatoriu atunci cand decesul survine in custodie, precum in spitalele psihiatrice, in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala.
    Concluziile monitorilor, cuprinse in capitolul ,,Tratamente inumane si degradante" sunt relevante:
    ,,Izolatoarele nu respecta standardele impuse de Legea sanatatii mintale si normele de aplicare a acestei legi. Utilizarea izolatoarelor in conditiile si metodele date prezinta un risc crescut fata de integritatea fizica si psihica a rezidentilor (…) in CMSPN lipsesc servicii care ar putea sa ii sprijine pe rezidenti sa isi exercite drepturile sau sa isi exprime problemele - cum ar fi, de exemplu, consiliere psihologica si consiliere juridica. Conform situatiei de fapt, observate de monitori la data vizitei, problemele rezidentilor sunt abordate prin tratament psihiatric si eventual activitati in camerele de ergoterapie. Astfel, prin lipsa serviciilor, este putin probabil ca rezidentii sa isi imbunatateasca pe termen lung sanatatea fizica si psihica ci, dimpotriva, exista riscul degradarii".
    Angajatii nu au cum sa faca fata
    Controalele efectuate de Directia de Sanatate Publica (DSP) Bihor, Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) Bihor si Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala (AJPIS) Bihor au infirmat o parte din acuzatiile fostei angajate Fanica Mocan.
    ,,Sesizarea a fost depusa de AJPIS in urma cu o saptamana. Am efectuat deja controlul igienico sanitar si faptele nu se confirma. Nici in ceea ce priveste firma de catering si transportul nu exista nereguli. Sunt mai multe aspecte pe care nu le-am verificat pentru ca nu privesc institutia noastra", a declarat Crina Marcut, directorul adjunct al DSP Bihor.
    AJPIS Bihor a facut o inspectie inopinata la Nucet.
    ,,In data de 28.04.2017 a avut loc misiunea de inspectie inopinata, (…) s-a constatat ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet detine Certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, fara a detine licenta de functionare. Furnizorul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 10.000 lei si a fost dispusa masura privind obtinerea licentei de functionare. Mentionam faptul ca, in vederea solutionarii celorlalte aspecte semnalate in petitie, au fost sesizate institutiile competente cu verificarea lor, respectiv DSP Bihor si DSVSA Bihor", se afirma intr-un raspuns al AJPIS Bihor, semnat de directoarea executiva Gabriela Iova.
    La fel ca ceilalti angajati, Mioara Morar sustine ca ii este practic imposibil sa ofere servicii de calitate cu personalul pe care il are.
    ,,Este foarte dificil sa lucrezi cu pacienti de acest fel. Ganditi-va ca aici sunt pacientii cei mai dificili din tot judetul iar in ultimii ani nu s-au facut angajari. Ar trebui sa avem un infirmier la 12 paturi si noi avem o persoana la 40 de paturi. Ganditi-va ca oamenii acestia au si concedii si zile libere. Am facut cerere la Consiliul Judetean Bihor pentru a angaja 8 infirmiere, nu ne-au aprobat solicitarea pentru aceste posturi. Este inuman pentru oricine sa lucreze in aceste conditii", a declarat Mioara Morar.

    In ceea ce priveste acuzatiile venite de la Fanica Mocan, Mioara Morar spune ca nu au nicio legatura cu realitatea. ,,Nu exista asa ceva. Nu pentru ca o spun eu, ci pentru ca nici controalele DSP Bihor si nici cele ale DSVSA Bihor nu au constatat acele nereguli. In ceea ce priveste licentierea, trebuie sa stiti ca nu este acelasi lucru cu acreditarea. Avem acreditarea in regula iar procedura de licentiere am inceput-o anul trecut. Este doar o problema de conformare la o lege, in sensul ca trebuie sa schimbam denumirea unitatii pentru a primi aceasta licenta", a spus Mioara Morar.
    Decidentii se uita in cealalta parte
    Cu privire la raportul CRJ, medicul specialist Anemona Brie sustine ca in unitate ,,nu exista cazuri grave sau mai putin grave, fiecare pacient avand perioade de liniste si de agitatie, in fiecare sectie existand pacienti cu diferite grade de dizabilitate. Paturile sunt organizate in functie de spatiul de care dispunem. Sunt bai incuiate pentru protectia pacientilor, aici existand baile cu apa calda. Foile de observatie ale pacientilor sunt cele mai multe intocmite pana in 2006 cand existau termenii de oligofrenie de diferite grade (idiotie, imebcilitate). Pentru cazul HC s-au luat o serie de masuri de precautie prin care sa se impiedice ingerarea de linguri. Pacientii din CMSP Nucet au toti o boala psihica cronica, dar prezinta si comorbiditati, drept pentru care li se asigura tratament cronic psihiatric si somatic si tratament acut in agitatia psihomotorie si in bolile somatice acute. Salonul izolator cu doua paturi mentionat in raport este asa numitul salon tampon pentru izolarea pacientilor cu boli infecto-contagioase".
    Lamuriri importante a adus si Didina Dragan, asistentul social principal al centrului: ,,beneficiarii sunt persoane cu afectiuni psihice medii sau grave, persoane cu handicap psihic, bolnavi cronici din judetul Bihor, aflati intr-o situatie de acut risc social, majoritatea fiind lipsiti de locuinte proprii, resurse materiale, parasiti de familii sau rude care sa-i ajute sa-si dezvolte capacitatile si aptitudinile individuale necesare depasirii situatiei inevitabile de marginalizare si excluziune sociala.
    In legatura cu pensiile si indemnizatiile de handicap doresc sa precizez ca la CMSP Nucet beneficiarii pe perioada ,,internarii" sau cazarii in centru, nu pot beneficia de indemnizatie de handicap conform cu certificatele de handicap, din cauza prevederilor Legii nr.448/2006 art.57, alin 4, care prevede sistarea acestor drepturi pe perioada aflarii clientului intr-o institutie sociala guvernamentala, aceasta fiind sistata pana la data integrarii in familie sau reinsertiei sociale. In centru avem o procedura clara de predare – primire a banilor beneficiarilor (pensia de asigurari sociale, pensie de limita de varsta sau pensiile cu caracter permanent pentru nevazatori) pe baza de proces verbal scris si semnat atat de beneficiarul care primeste banii cat si de martorul care asista la predarea banilor. Beneficiarii nu-si primesc drepturile din pensii doar ,,daca sunt cuminti" cum s-a specificat in raportarea Centrului de Resurse Juridice, dimpotriva beneficiarii desi au dizabilitati psihice daca sunt capabili sa-si gestioneze si sa-si cumpere cele necesare sunt incurajati sa-si primeasca banii personal si sa o faca. Orice beneficiar care raspunde bine tratamentului poate sa iasa in oras cu bilet de voie de la medicul de garda si sa-si achizitioneze cele necesare. Pentru beneficiarii care nu cunosc valoarea banilor dar stiu ca au bunuri financiare din pensii s-a recurs la numirea unor reprezentanti conventionali dintre angajatii unitatii alesi de beneficiari (conform cu Legea Sanatatii Mintale) pentru ajutor in gestionarea si cheltuirea banilor.
    La CMSP Nucet s-au implementat instrumente standardizate in ce priveste activitatile de dezvoltare personala si de implementarea unor deprinderi elementare de viata si de petrecerea timpului liber, precum si programe de activitati pentru promovarea vietii active, implementate de ergoterapeuti toate aceste activitati fiind trecute intr-un Registru de activitati. Astfel se organizeaza serbarea zilelor de nastere a beneficiarilor sau programe artistice cu ocazia unor sarbatori religioase sau sarbatori nationale. In atelierele de terapie ocupationala exista diverse posibilitati de invatare a unor deprinderi de scris ca desenul, pictura, deprinderi de mobilitate manuala confectionat de covoare, goblenuri, tricotaje, felicitari si martisoare etc.
    Pentru promovarea activitatilor si beneficiarilor CMSP Nucet a colaborat si colaboreaza incheie parteneriate cu diferite institutii ca scoli locale si din judet, biserici, fundatii si ONG-uri".
    Mioara Morar sustine ca Raportul CRJ nu a tinut cont ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet este si unitate cu paturi incadrata in categoria spitalelor.
    ,,Ca urmare, in cadrul CMSP Nucet trebuiesc respectate toate normele privind conditiile pentru acordarea autorizatiei sanitare de functionare, norme care nu permit crearea unui ambient personalizat pentru beneficiari precum cel solicitat in raportul mai sus mentionat. In ceea ce priveste legislatia din domeniul serviciilor sociale, in cadrul CMSP Nucet trebuie aplicate standardele minime de calitate ale serviciilor sociale.
    In prezent exista preocupare din partea Consiliului Judetean Bihor pentru atragerea de fonduri europene in vederea construirii unei cladiri noi in care sa functioneze CMSP Nucet, fapt care ar face posibila asigurarea unor conditii de viata optime pentru beneficiari, cu respectarea normelor impuse de legislatia din domeniul sanitar, cat si de legislatia din domeniul serviciilor sociale", sustine Mioara Morar.
    Dificultatile pe care le intampina cei de la Centrul din Nucet au fost confirmate si de alte surse din DSP Bihor. Este practic imposibil sa oferi conditiile pe care ti le cere legea, cu un personal redus, oricat de bine pregatit ar fi el.

    Cel care finanteaza ospiciul, Consiliul Judetean Bihor viseaza insa extinderea centrului pe bani europeni in loc sa rezolve problemele grave, imediate.
    In timp ce pentru un tratament decent, celor aproape 180 de suflete li se refuza incadrarea pe posturi a unor infirmiere, conducerea angajeaza oameni care sa-i cosmetizeze imaginea pentru ca, exact cum se afirma in raportul CRJ, cei de la ospiciul din Nucet ,,oricum nu o mai duc mult!".
    Ichim Vasilica
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea


    [2017-06-19]
    Muzeul Cetatii si Orasului Oradea este gazda, pana pe 30 iulie, a unei colectii unice de tablouri, lucrari inedite realizate din zeci de mii de margele. Medicul stomatolog Mariana Casian este o artista plastica care si-a gasit doar de cativa ani aceasta bucurie de a da artei plastice si o alta forma de creatie. Vernisajul […]
    The post Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea appeared first on Presa Oradea.
     Muzeul Cetatii si Orasului Oradea este gazda, pana pe 30 iulie, a unei colectii unice de tablouri, lucrari inedite realizate din zeci de mii de margele. Medicul stomatolog Mariana Casian este o artista plastica care si-a gasit doar de cativa ani aceasta bucurie de a da artei plastice si o alta forma de creatie.
    Vernisajul expozitiei ,,Enigmele margelelor" a avut loc vineri, 16 iunie. Cele peste 70 de tablouri o au ca autor pe dr. Mariana Casian, o artista plastica care a imbinat intr-un mod aparte arta si margelele. Absolventa a Facultatii de Stomatologie (Cluj - Napoca), Mariana Casian a descoperit ,,la ceas de toamna" acest antidot care este activitatea creativa. In deschiderea evenimentului a luat cuvantul dr. Ramona Novicov, critic de arta.


    ,,Odata ce ai patruns in aceasta lume magica te-ai dizolvat, te-ai topit. Odata ce ai trecut dincolo, nu te mai poti intoarce. Se petrece o enigma. Este o vraja pe care artista a experimentat-o, lucrand o zi pe un centimetru patrat"

    a declarat Ramona Novicov.
    Expozitia reprezinta parada a zeci de mii de margele de sticla, cu dimensiuni intre 1 si 2 mm, fixate fiecare in parte, prin lipire, folosindu-se intre 10.000 si peste 100.000 de margele, in functie de marimea tablourilor.

    Potrivit artistei Mariana Casian dificultatea consta in lipsa unor degradeuri pe care o pensula le poate obtine, lipsa de uniformitate a margelelor, precum si rigiditatea lor. Luciul sau opacitatea obliga o anumita pozitionare a lor. Temele sunt alese cu ochii mintii si ai inimii, astfel tablourile se pot grupa pe diferite categorii, portrete, peisaje, ochi, natura moarta etc.

    ,,Nu te nasti invingator, nu te nasti invins, te nasti cu posibilitatea de a alege. Desi la ceas de toamna am ajuns pe o cale neumblata, eu am ales realizarea acelui ceva ce vrei sa-l lasi in urma ta ca o raza in intunericul uitarii. Nu poti opri valurile vietii, insa poti sa inveti sa inoti. Pe o cale neumblata a trebuit sa invat un nou alfabet. Totul e sa doresti. Dupa cum vedeti, cu trecerea anilor, cortina nu s-a lasat peste visele mele.



    Astfel am realizat pentru dumneavoastra parada a zeci de mii de margeluse sperand sa cladesc cu ele punti de legatura intre realizator si privitor, punti de bucurie cu rol terapeutic, socotind bucuria un panaceu universal, care doresc ca azi, sa nu va sfiiti sa-l luati in supradoza. As dori sa descoperiti in tablouri bucuria culorii care sa va poarte intr-o placuta visare.
    Imaginile mele se doresc a fi o tacere a mintii, dar in acelasi timp o muzica a privirii. Expozitia doresc sa devina o oda a bucuriei care sa va patrunda in suflet ca un duh de pace, de speranta, aducand o farama de liniste in inimile dumneavoastra"

    a declarat Mariana Casian. Evenimentul s-a bucurat de aprecierea unanima a celor prezenti, impresionati de tenacitatea si talentul artistei.

    Expozitia ,,Enigmele margelelor" poate fi vizitata la Muzeul Cetatii si Orasului Oradea, in salile 12-13, etaj I, Corp B, Palatul Princiar, in intervalul orar 9.00 - 17.00, de marti pana duminica. Lucrarile vor ramane expuse pana pe 30 iulie 2017.
    Cristina Puscas
    The post Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • In jur de 100 de voluntari si-au insusit tehnicile kaizen participand in Parcul Silvas la actiunea "5S PUBLIC"


    [2017-06-18]
    Dupa conferinta internatioanla KAIZEN, sustinuta ieri, 8 iunie 2017, la Primaria Oradea de catre Kaizen Institute România, Asociatia Clean Up Japan (Asociatia de infrumusetare a Japoniei) si Asociatia Kaizen Manager Club, in aceasta dimineata, cca 100 de persoane din Primaria Oradea, institutiile subordonate, dar si de la alte institutii,  insotite de japonezii de la  Asociatia Clean Up Japan au pus in practica cele invatate si au participat la o actiune voluntara de infrumusetare a zonei Silvas din Oradea.

    Aceasta actiune numita de japonezi "5S PUBLIC" a presupus 5 etape: "seiri" - separare si sortare; "seiso" - stralucire prin curatarea locului de munca si a echipamentelor; "seiton" - ordonare, astfel incât totul sa fie disponibil la nevoie; "shitsuke" - auto disciplina si instruire si "seiketsu" - standardizarea, curatarea si verificarea pâna ce acestea devin rutina.

    In deschiderea actiunii, directorul Asociatiei Clean Up Japan, dl. Tanaka Yoshihito  a spus: "Atunci când ne propunem sa infrumusetam un lucru sau un loc, este important sa constientizam cum arata acesta inainte, si cum arata dupa munca noastra. Astfel, vom observa ca pe masura ce inaintam cu lucrarea noastra, expresia fetei ni se va schimba, iar in plus sentimentul de tovarasie, faptul ca mai multi colegi facem impreuna un lucru bun, ne va da un sentiment de bine. Faptul ca azi schimbam pentru câteva ore locul nostru de munca obisnuit, pentru a face curatenie in natura si a infrumuseta un loc din orasul in care locuim, ne va da o stare de multumire, care se va  rasfrânge asupra fiecaruia dintre noi. Intr-adevar, intr-un oras sunt lucruri pe care putem sa le cerem administratiei locale sa le faca pentru noi, dar sunt multe altele pe care putem sa le facem noi singuri, pentru a schimba in bine infatisarea locului in care traim".

    Prezent la actiune, viceprimarul Florin Birta a multumit partenerilor din Japonia pentru modelul de buna practica si voluntarilor pentru implicare: "Va multumesc ca ati venit in numar atât de mare! Se pare, ca conferinta de ieri despre managementul "Kaizen by Harmony" a fost convingatoare. Le multumesc oaspetilor nostri din Japonia pentru ca ne transmit o serie de bune practici, pe care dorim sa le preluam de la ei si sa le implementam cât mai mult in orasul nostru."

    La actiune au participat voluntari din Primaria Oradea - angajati in cadrul Directiei Economice, Directiei Tehnice, Directiei Patrimoniu Imobiliar, Directia de Management Proiecte cu Finantare Internationala, Cabinet Primar, Compartimentul de Presa, Biroul Achizitii Publice, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor, de la Administratia Sociala Comunitara Oradea (ASCO), Compania de Apa, OTL, Termoficare S.A, Uniunea Studentilor din Oradea, Asociatia Studentilor Ingineri din Oradea, Studentii Senatori - Universitatea Oradea, Andrei Craciun - presedintele studentilor, d-na Florica Chereches - deputat in Parlamentul României, precum si angajati ai firmei Decitex Ro si membri ai Fundatiei Comunitare Oradea. Acestia au curatat mesele din beton si butucii de lemn din zona Silvas, au toaletat zona dimprejur, dupa care au trecut la vopsirea acestora cu vopsea speciala pentru fiecare suprafata.

    In atasament gasiti o galerie foto. [...]Citeste mai departe
    In jur de 100 de voluntari si-au insusit tehnicile kaizen participand in Parcul Silvas la actiunea
    Sursa: Primaria Oradea