Stiri Oradea totul

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru totul.
  • O noua licitatie pentru autostrada Suplacu de Barca - Bors


    [2016-12-05]
     De aceasta data, autostrada va fi licitata pe doua tronsoane. Ministrul transporturilor mizeaza ca totul se va intampla in timpul mandatului sau.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    O noua licitatie pentru autostrada Suplacu de Barca - Bors
    Sursa: Bihon.ro
  • Inedit! Inainte de pensionare, un jandarm a defilat alaturi de fiica sa


    [2016-12-02]
    Familia Pitutiu Pentru o familie din Oradea parada de 1 Decembrie a avut o insemnatate cu totul speciala. 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Inedit! Inainte de pensionare, un jandarm a defilat alaturi de fiica sa
    Sursa: Bihon.ro
  • Campania e-n toate! Afisele platite pe spatiile Primariei au fost date jos prematur si inlocuite cu cele electorale


    [2016-11-26]
    Totul pentru campanie, totul pentru victorie! Oradenii care si-au platit la Primarie, la inceputul lui noiembrie, taxa de afisaj pentru diferite evenimente pe care le organizeaza au avut surpriza ca au ramas fara ele. O trupa oradeana, care si-a platit taxa impusa de Consiliul Local pentru a expune vreme de o saptamana, pe spatiile de afisaj ale Primariei, panouri ce anuntau un concert, a avut surpriza sa constate ca acestea au fost rupte inca de a doua zi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line!


    [2016-11-21]
    Proiect informatic unic in Romania. Primaria Oradea va implementa un proiect informatic pilot, care va monitoriza cheltuirea banilor de care asociatiile de proprietari din Oradea, dand posibilitatea cetateanului sa vada in orice moment situatia financiara la zi a asociatiei din care face parte. Anuntul a fost facut joi, 10 noiembrie 2016, de viceprimarul Mircea Malan […]
    The post Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line! appeared first on Presa Oradea.
     Proiect informatic unic in Romania. Primaria Oradea va implementa un proiect informatic pilot, care va monitoriza cheltuirea banilor de care asociatiile de proprietari din Oradea, dand posibilitatea cetateanului sa vada in orice moment situatia financiara la zi a asociatiei din care face parte.
    Anuntul a fost facut joi, 10 noiembrie 2016, de viceprimarul Mircea Malan intr-o conferinta de presa. Prin acest proiect se doreste imbunatatirea relatiilor dintre oradenii care locuiesc la bloc, conducerea proprie a asociatiilor de proprietari, Primaria Oradea si furnizorii de servicii publice, in special Termoficare Oradea, RER, Compania de Apa si Politia Locala.


    ,,Am lucrat la acest proiect cu zeci de presedinti si administratori de blocuri din Oradea. Ideea acestui proiect vine din viata reala, de la realitatea pe care o traiesc, zi de zi, foarte multi oradeni. Este vorba de cei care locuiesc intr-un condomeniu la bloc sau in una dintre casele colective din zona centrala a orasului.
    Am luat act de aceasta realitate, in mod nemijlocit, cu prilejul sutelor de intalniri publice, din numeroasele discutii particulare cu oradenii, dar si in urma unei analize a Compartimentului indrumare si control asociatii de proprietari din cadrul Primariei Oradea.
    O componenta importanta a  acestei realitati complexe este reprezentata de faptele de delapidare pe care le savarsesc unii dintre administratorii si presedintii asociatiilor de proprietari. In ultimii ani s-au intamplat 17 astfel de cazuri, cu un prejudiciu ce depaseste 2,3 milioane de lei"

    a spus Malan.

    Cauzele acestor realitati negative sunt multiple. Pe de o parte, oradenii isi platesc datoriile catre asociatia de proprietari, dar nu se mai intereseaza ce se intampla apoi cu banii lor. O alta cauza e reactia tardiva pe care au avut-o pana in urma cu cativa ani furnizorii de servicii publice cu privire la acumularea de datorii de catre unele asociatii.
    O a treia cauza e lipsa unui program informatic usor de accesat de catre orice oradean, care sa-i permita acestuia vizualizarea cheltuirii banilor de catre asociatia din care face parte.
    Situatia financiara a asociatiei, la vedere
    In aceste conditii, municipalitatea a decis sa achizitioneze un program informatic, unic in Romania, pe care sa il puna gratuit la dispozitia tuturor asociatiilor de proprietari din Oradea.

    ,,Un astfel de program va oferi o transparenta totala, dar va determina si o crestere a responsabilitatii tuturor celor implicati, o implicare mai hotarata a oradenilor in ceea ce priveste problemele asociatiei de proprietari si proiectele orasului nostru.



    Un astfel de program debiteaza automat impartirea cheltuielilor pe fiecare apartament in parte, ceea ce inseamna ca va exista un mod unitar de calcul la nivelul intregului oras si nu vor mai exista nemultumirile care exista azi.
    De asemenea, facturile pe care le vor emite furnizorii de servicii publice vor fi incarcate automat in acest program, astfel incat oradeanul va sti in fiecare moment cand s-a emis factura, care este valoarea acestei facturi, care este data scadentei si mai ales momentul in care ea se plateste"

    a spus viceprimarul Mircea Malan.
    Pentru oradenii care nu utilizeaza calculatorul, dar care vor sa cunoasca anumite realitati din cadrul asociatiei de proprietari din care fac parte, acestia vor putea veni la Primaria Oradea, unde un functionar le va lista situatia financiara la zi a asociatiei din care fac parte.
    Tot in cadrul acestui program informatic, cetatenii vor putea face sesizari sau propuneri pe e-mail sau prin SMS. La randul ei, Primaria Oradea le va putea transmite mesaje pe telefon sau pe e-mail cu privire la problemele de interes, cum ar fi izolarea termica a blocurilor sau lucrarile de reabilitare a sistemului centralizat de termoficare.

    Termoficare Oradea sau Compania de Apa vor putea trimite mesaje aplicat, adica doar oradenilor afectati de anumite lucrari. De asemenea, ar exista posibilitatea in cadrul acestui program informatic ca oradenii sa isi plateasca intretinerea online.
    Programul va da posibilitatea sa se tina electronic si o carte a imobilului, cu situatia reala a proprietarilor de-a lungul timpului, pentru a sti cine e proprietar si cine e chirias, pentru ca in functie de aceasta calitate se nasc si anumite obligatii.
    Testat mai intai pe o mie de apartamente
    Primaria Oradea doreste sa definitiveze acest program informatic in urmatoarele sase luni. Pentru aceasta se vor organiza intalniri in toate cartierele orasului cu oradenii care doresc sa participe
    De mentionat ca Primaria Oradea va primi acest program informatic gratuit pentru 1000 de apartamente, pentru a fi testat. In perioada imediat urmatoare se va stabili un numar de blocuri din fiecare cartier al orasului, iar in acest program pilot vor fi incluse si blocurile care au trecut prin realitatea nefasta a fenomenului delapidarii.

    Daca programul se va dovedi unul valid se va trece la urmatoarea etapa, respectiv achizitia publica a unui program informatic pentru toate blocurile de locuinte.

    ,,In urmatoarele sase luni vom urmari cum functioneaza programul pe cele 1000 de apartamente iar in paralel ne vom intalni cu cat mai multi oradeni, pe care ii asteptam sa vina cu propuneri, sugestii de imbunatatire. D
    aca vom reusi sa-l implementam, impactul acestui proiect va fi foarte mare, pentru ca el va fi destinat tuturor oradenilor care locuiesc in cele 63.000 de apartamente din Oradea, dar si oradenilor care locuiesc in casele colective din centrul orasului"

    a spus viceprimarul Mircea Malan in finalul conferintei de presa.
    Ichim Vasilica
    The post Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Totul la vedere! Primaria Oradea investeste in softuri anti-furt pentru asociatiile de proprietari


    [2016-11-15]
    Primaria vrea sa elimine furturile de peste 2,3 milioane lei cu ajutorul unui soft care sa le asigure oradenilor accesul gratuit la toate datele asociatiilor de proprietari. Informatizarea asociatiilor ar permite in premiera operatiuni complexe, de la calcularea facturilor si inregistrarea de reclamatii pana la transmiterea de informari din partea operatorilor de utilitati si plata online a intretinerii, fapt pentru care, desi considera util un astfel de soft, administratorii se indoiesc ca va putea fi imp [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Intrare gratuita la Parlamentarium, un super-muzeu modern si interactiv care iti explica totul despre Uniunea Europeana (FOTO/VIDEO)


    [2016-11-14]
    Study-tour interesant organizat de eurodeputatul bihorean Emilian Pavel, cel care a avut grija ca, timp de doua zile (7 si 8 noiembrie), aproximativ 40 de romani sa fie bine initiati in materie de Parlament European si de Uniune Europeana. Fara indoiala, principalul punct de atractie al programului oficial al deplasarii, in afara de intrarea in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line!


    [2016-11-11]
    Proiect informatic unic in Romania. Primaria Oradea va implementa un proiect informatic pilot, care va monitoriza cheltuirea banilor de care asociatiile de proprietari din Oradea, dand posibilitatea cetateanului sa vada in orice moment situatia financiara la zi a asociatiei din care face parte. Anuntul a fost facut joi, 10 noiembrie 2016, de viceprimarul Mircea Malan […]
    The post Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line! appeared first on Presa Oradea.
     Proiect informatic unic in Romania. Primaria Oradea va implementa un proiect informatic pilot, care va monitoriza cheltuirea banilor de care asociatiile de proprietari din Oradea, dand posibilitatea cetateanului sa vada in orice moment situatia financiara la zi a asociatiei din care face parte.
    Anuntul a fost facut joi, 10 noiembrie 2016, de viceprimarul Mircea Malan intr-o conferinta de presa. Prin acest proiect se doreste imbunatatirea relatiilor dintre oradenii care locuiesc la bloc, conducerea proprie a asociatiilor de proprietari, Primaria Oradea si furnizorii de servicii publice, in special Termoficare Oradea, RER, Compania de Apa si Politia Locala.


    ,,Am lucrat la acest proiect cu zeci de presedinti si administratori de blocuri din Oradea. Ideea acestui proiect vine din viata reala, de la realitatea pe care o traiesc, zi de zi, foarte multi oradeni. Este vorba de cei care locuiesc intr-un condomeniu la bloc sau in una dintre casele colective din zona centrala a orasului.
    Am luat act de aceasta realitate, in mod nemijlocit, cu prilejul sutelor de intalniri publice, din numeroasele discutii particulare cu oradenii, dar si in urma unei analize a Compartimentului indrumare si control asociatii de proprietari din cadrul Primariei Oradea.
    O componenta importanta a  acestei realitati complexe este reprezentata de faptele de delapidare pe care le savarsesc unii dintre administratorii si presedintii asociatiilor de proprietari. In ultimii ani s-au intamplat 17 astfel de cazuri, cu un prejudiciu ce depaseste 2,3 milioane de lei"

    a spus Malan.

    Cauzele acestor realitati negative sunt multiple. Pe de o parte, oradenii isi platesc datoriile catre asociatia de proprietari, dar nu se mai intereseaza ce se intampla apoi cu banii lor. O alta cauza e reactia tardiva pe care au avut-o pana in urma cu cativa ani furnizorii de servicii publice cu privire la acumularea de datorii de catre unele asociatii.
    O a treia cauza e lipsa unui program informatic usor de accesat de catre orice oradean, care sa-i permita acestuia vizualizarea cheltuirii banilor de catre asociatia din care face parte.
    Situatia financiara a asociatiei, la vedere
    In aceste conditii, municipalitatea a decis sa achizitioneze un program informatic, unic in Romania, pe care sa il puna gratuit la dispozitia tuturor asociatiilor de proprietari din Oradea.

    ,,Un astfel de program va oferi o transparenta totala, dar va determina si o crestere a responsabilitatii tuturor celor implicati, o implicare mai hotarata a oradenilor in ceea ce priveste problemele asociatiei de proprietari si proiectele orasului nostru.



    Un astfel de program debiteaza automat impartirea cheltuielilor pe fiecare apartament in parte, ceea ce inseamna ca va exista un mod unitar de calcul la nivelul intregului oras si nu vor mai exista nemultumirile care exista azi.
    De asemenea, facturile pe care le vor emite furnizorii de servicii publice vor fi incarcate automat in acest program, astfel incat oradeanul va sti in fiecare moment cand s-a emis factura, care este valoarea acestei facturi, care este data scadentei si mai ales momentul in care ea se plateste"

    a spus viceprimarul Mircea Malan.
    Pentru oradenii care nu utilizeaza calculatorul, dar care vor sa cunoasca anumite realitati din cadrul asociatiei de proprietari din care fac parte, acestia vor putea veni la Primaria Oradea, unde un functionar le va lista situatia financiara la zi a asociatiei din care fac parte.
    Tot in cadrul acestui program informatic, cetatenii vor putea face sesizari sau propuneri pe e-mail sau prin SMS. La randul ei, Primaria Oradea le va putea transmite mesaje pe telefon sau pe e-mail cu privire la problemele de interes, cum ar fi izolarea termica a blocurilor sau lucrarile de reabilitare a sistemului centralizat de termoficare.

    Termoficare Oradea sau Compania de Apa vor putea trimite mesaje aplicat, adica doar oradenilor afectati de anumite lucrari. De asemenea, ar exista posibilitatea in cadrul acestui program informatic ca oradenii sa isi plateasca intretinerea online.
    Programul va da posibilitatea sa se tina electronic si o carte a imobilului, cu situatia reala a proprietarilor de-a lungul timpului, pentru a sti cine e proprietar si cine e chirias, pentru ca in functie de aceasta calitate se nasc si anumite obligatii.
    Testat mai intai pe o mie de apartamente
    Primaria Oradea doreste sa definitiveze acest program informatic in urmatoarele sase luni. Pentru aceasta se vor organiza intalniri in toate cartierele orasului cu oradenii care doresc sa participe
    De mentionat ca Primaria Oradea va primi acest program informatic gratuit pentru 1000 de apartamente, pentru a fi testat. In perioada imediat urmatoare se va stabili un numar de blocuri din fiecare cartier al orasului, iar in acest program pilot vor fi incluse si blocurile care au trecut prin realitatea nefasta a fenomenului delapidarii.

    Daca programul se va dovedi unul valid se va trece la urmatoarea etapa, respectiv achizitia publica a unui program informatic pentru toate blocurile de locuinte.

    ,,In urmatoarele sase luni vom urmari cum functioneaza programul pe cele 1000 de apartamente iar in paralel ne vom intalni cu cat mai multi oradeni, pe care ii asteptam sa vina cu propuneri, sugestii de imbunatatire. D
    aca vom reusi sa-l implementam, impactul acestui proiect va fi foarte mare, pentru ca el va fi destinat tuturor oradenilor care locuiesc in cele 63.000 de apartamente din Oradea, dar si oradenilor care locuiesc in casele colective din centrul orasului"

    a spus viceprimarul Mircea Malan in finalul conferintei de presa.
    Ichim Vasilica
    The post Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Nightlosers revin la Oradea. Concert in Urban Place!


    [2016-11-05]
    Blues-ul american s-a metamorfozat in etno-blues de Transilvania, totul cu ajutor substantial de la muzicienii mioritici care formeaza Nightlosers. Trupa revine la Oradea, dupa o precedenta prestatie de foc, in primavara, si isi asteapta fanii la Urban Place. Show-ul va avea loc sambata, 5 noiembrie, de la ora 20. Baietii de la Nightlosers au devenit […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Apare proiectul de taxe/impozite pe 2017. Vezi cu cat se vrea cresterea tarifelor de parcare in Oradea


    [2016-11-03]
    13 decembrie va fi o zi de marti, cea in care Municipalitatea va prezenta oficial in dezbatere publica proiectul pentru birurile si tarifele locale aferente anului 2017. Deja se poate considera ca totul este doar o formalitate, majoritatea absoluta liberala urmand sa accepte si sa voteze in plen orice doreste Executivul. Merita spus ca majoritatea […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Terminalul nou al Aeroportului din Oradea e pe SEAP!


    [2016-11-02]
    Daca totul merge bine, peste un an de zile Aeroportul din Oradea va avea un nou terminal de pasageri. Investitia se ridica la aproape 21 de milioane de lei, banii necesari demararii procedurilor fiind alocati de Consilul Judetean Bihor printr-o rectificare bugetara votata in sedinta de plen de lunu, 31 octombrie. Presedintele Pasztor Sandor precizeaza […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum?


    [2016-11-02]
    Cum, care boschetar? Ala! Ah, ai fost preocupat sa dai hashtag pe ,,Colectiv". Foarte bine, dar cu ce ai ramas dupa Colectiv? Ce intrebari ti-ai pus in anul asta? Cum de nu ai auzit de omul fara adapost care a fost incendiat, impreuna cu altul, in Galati, acum zece zile, apoi a murit? Si cu […]
    The post Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum? appeared first on Presa Oradea.
     Cum, care boschetar? Ala! Ah, ai fost preocupat sa dai hashtag pe ,,Colectiv". Foarte bine, dar cu ce ai ramas dupa Colectiv? Ce intrebari ti-ai pus in anul asta? Cum de nu ai auzit de omul fara adapost care a fost incendiat, impreuna cu altul, in Galati, acum zece zile, apoi a murit? Si cu cine ai vorbit despre asta?
    Da, vorbesc cu tine, cel care sta acum pe comp si a ajuns, din cine stie ce ,,binecuvantate pricini", aici. Care inca e in scoala, care inca vrea sa plece cu ceva de acolo. Nu ma adresez celor mai in varsta, deja osificati in pareri, in angoase, in neputinta. Desi pot ramane si ei. Nu ma adresez crestinopatilor, homofobilor, nationalistilor verosi, xenofobilor, asepticilor si autosuficientilor - ei deja au lumea lor. Ma adresez tie, cel care puteai sa arzi in Colectiv. Mamei tale, poate. Profesorului tau. Iubitei tale. Vedem. Dar, in primul rand, tie.
    Te cunosc – am plans impreuna acum un an. Am donat impreuna sange, in noiembrie trecut, desi eu stiam, din Timisoara mea, ca nu va ajunge la cei raniti acolo. Poate stiai si tu, poate ai fost mintit. O minciuna frumoasa, sa zicem, cum si oamenii aia de la centrele de sange sunt disperati. Te-am urmarit intrebandu-te cine a dat patalama de functionare clubului aluia. Acum un an poate nu stiai multe despre asta. Doar mergeai acolo unde era cool, under au cantari faine, unde mergea trupa. De atunci incepi sa privesti altfel locurile in care intri. Iti amintesti ce s-a intamplat.

    De atunci te intrebi cine e responsabil pentru ca s-a intamplat drama de la Colectiv. Au murit 64 de oameni din cauza unei chestii care putea sa nu fie asa. Nu te-ai gandit niciodata ca ai putea ajunge sa iesi in strada pentru ca un guvern sa se scuture de incompetenti. Dar ai facut-o.
    In weekendul acesta ai fost, iar, aproape de cei ce au murit din cauza neglijentei de acolo, de cei raniti, de familiile lor. Ai si tu pe cineva care a fost acolo, care era atunci in Bucuresti, care te-a dus intr-un astfel de club. Ai iesit la dezvelirea statuii pentru cei de la Colectiv, ai citit despre asta pe net. Ai vazut despre o lectie care a avut loc, cu elevi ca tine, in care cativa tineri de varsta ta au iesit la tabla si au scris ce a insemnat Colectiv pentru ei. Iti pui, iar, intrebari. A fost un weekend in care nu vrem sa ne resemnam, in care ne spunem ca am schimbat, impreuna, ceva.
    Si totusi, ai auzit si de cel care a murit in noaptea de vineri spre sambata, acum? Nu stiu cum il cheama, am tot cautat pe net - nimeni, dintre colegii care au urmarit cazul, nu a dat un nume. Unii nu au dat nici stirea ca a murit, pierduti in noianul stirilor despre Colectiv, despre altele. Sigur, e un caz izolat - vei zice. Un caz in care a murit doar un singur om. Un om al strazii, despre care nu stim nimic. Nu e vina ta - probabil nici nu ai fi avut atatea locuri de unde sa afli despre cazul asta. Dar acum ai aflat. Hai sa vedem ce intrebari se impun.\
    Stii de ce ai empatizat cu cei de la Colectiv. Puteai fi tu. Putea fi prietenul tau. Iti pasa ca asa ceva sa nu se mai intample. Ai vrea sa stii cine sunt vinovatii. Ai vrea ca ei sa nu mai conduca. Sa nu te mai conduca - daca se poate. Hai inapoi, la Galati. Intr-o noapte, doua persoane fara adapost (ne-am obisnuit sa le numim, nediferentiat, ,,boschetari") sunt incendiate. Adica li se da foc - ca sa trecem de formule sofisticate ale limbii. Acelasi foc, doar cu 1 la 64 victime. Nu te intreb daca e mult sau putin. Te intreb ce gandesti in legatura cu omul acela.
    Cat de departe iti e un om al strazii? Cat de important, cat de deranjant, cat de vizibil? Sigur, ei pot face mizerie langa blocul tau, pot ajunge violenti, put a bautura si nespalare. Ne-am bucura sa nu-i avem alaturi de noi. De nuantam, putem spune ,,sa nu-i avem asa aproape de noi". Dar cum te face sa te simti ca, undeva, poate departe de tine, un galatean ce nu avea acoperis deasupra lui a murit dupa ce se chinuise cu arsuri, ca cei din Colectiv, chiar in timp ce noi ne plecam capul pentru cei din Colectiv?
    Te intrebam, in titlu, ce iti e omul ala. Sigur, nimic. Si, totusi, hai sa vedem. Iti enumar eu ce nu iti era. Nu iti era tata: cel mai degraba tatal tau nu este pe strada. Dar ar putea ajunge, oare? Nu iti era frate - cu fratele tau te-ai vazut azi, stii unde e si ce face. Pe acela nu il cerceta nimeni, nu producea pentru societate, nu intretinea relatii firesti cu societatea, mai degraba deranja. Nu iti era prieten - prietenii tai sunt asemeni tie, mergeti la scoala impreuna, va vedeti si dupa ore, impartiti chestii faine, chiar idei. Omul acela era pe strada - de regula ne spunem ca oamenii de pe strada nu au scoala prea multa, pentru ca nu fac ceva sa castige, pentru ca... pentru ca, pentru ca...

    Ai fost vreodata la un azil de batrani, la o casa de copii, la un spital unde se moare, la un adapost pentru oamenii strazii? Poate ca nu - esti tanar, de lucrurile astea nu te lovesti in fiecare zi, nu te lovesti mai deloc daca esti sanatos si ai o viata asezata. Eu am fost. Te inteleg ca nu stii dar, te rog, lasa-ma sa te iau de mana si sa-ti arat putin din ce stiu eu. Vezi tu, oamenii de pe strada nu s-au nascut pe strada, aproape niciunul. Si au povesti lungi, complicate, in care ai spune ca se amesteca scenarii de film, neverosimile. Dar povestile acestea de viata exista. Am cunoscut persoane cu facultate, care au ajuns sa nu mai aiba casa si venituri. Am cunoscut oameni care au ridicat copii si care i-au facut oameni, uitate, abandonate, pierdute. Am dat de prietenii aparte ale celor din adaposturi. Am dat de stradania unora dintre ei de a reintra in ,,flux". In fluxul nostru. Al celor ,,normali".
    ,,Anormalitatea" nu incepe... dupa o norma. Stiu ca iti spui ca tu nu ai putea ajunge pe strada, ca tu nu ai putea fi parasit de parinti si prieteni, ca tu nu ai putea face tuberculoza, ca la tine nu ar putea veni fratele tau, sau un cunoscut apropiat, sa spuna ca e gay. Se poate. E doar parte din viata. Dintr-o statistica cinica. Dintr-un dat.
    Vad ca te-ai posomorat putin. Viata nu e mereu roz. Dar e viata pentru care e bine sa te pregatesti, sa stii sa-ti pui intrebari, pentru ca, maine, vei fi tu la butoane si la suruburi. Si nu vreau sa fii un imbrobodit. Priveste, dincolo de familie si de prieteni. Citeste stiri. Nu le crede pe toate asa cum sunt - si printre noi, cei de la presa, traiesc hahalere. Compara stirile, vezi ce concluzii tragi. Discuta aceste concluzii cu altii. Vezi ce profesori faini ai.
    Am ajuns la scoala. Dincolo de familie, scoala trebuie sa te invete cum sa gandesti. Nu ce, ci cum. Daca profesorul tau de religie te indeamna sa urasti pe cineva, inainte de a il intelege, daca vorbeste de ,,pacat" inainte de a il trata pe ,,a ajuta", nu e cel bun. Schimba-l. Adica gaseste un alt mentor. Un alt om de la catedra care sa te invete cum sa vezi. Cu ochii tai, pentru tine.

    Am scris aceste randuri dupa multe ganduri si in urma a doua discutii, cu doua persoane din Galati. Una, al carei nume nu il stiu, pentru ca nu am dorit sa-l scriu, ca sa nu ii fac rau, este de la Primaria Galati. Am sunat sa aflu daca exista si la Galati, ca la Timisoara, o institutie care sa ii cazeze pe cei fara domiciliu. Exista. Atunci se pune problema daca cineva din cartier a incercat sa ii indrume pe cei doi fara adapost, sa le spuna de posibilitatea asta de a se caza. Sigur, uneori aceste persoane nu doresc - pentru ca nu doresc sa respecte un program, pentru ca nu vor sa renunte la alcool. Dar a incercat cineva sa vada care e cazul acestor… oameni fara nume, pentru noi? De ce erau ei pe strada? De ce se fereau, ce asteptau, ce s-ar fi putut face mai mult pentru ei?
    Focul l-a pus, din cate se stie pana acum, un alt ,,boschetar". Nu, sa nu spuna nimeni prea repede ,,case solved". Sursele mele imi spun ca era un om, acesta, al treilea, ce plecase dintr-o familie de medici. Cand a devenit el o primejdie pentru societate, un criminal?
    A doua discutie am avut-o cu un prieten, profesor de filosofie si de discipline socio-umane, la un liceu din Galati. Un om fain, cu care se lauda elevii lui, pe Facebook, ca-i sunt aproape, in cele pe care le organizeaza. L-am intrebat daca el are cadrul pentru a vorbi, la scoala, elevilor lui despre ce s-a intamplat. Despre valoarea unei vieti. Despre empatie si implicare. Mi-a spus ca da. Ca a facut-o. Si ca o va mai face.
    Cauta-ti profesorul. Cauta-ti prietenii cu care sa schimbi idei. Discuta si cu parintii, de e loc. Pozitioneaza-te fata de toate lucrurile astea. Ai plans pentru colectiv. Dar, acum, oriunde ai fi, chiar departe de Galati, totusi, te intreb iar: omul acela fara nume, fara trecut cunoscut, fara sa stim cine il va ingropa sau de il va plange cineva, ce iti e?
    Cand am terminat convorbirea cu doamna de la Primarie, de la Galati, schimbaseram deja citeva idei. Omeneste, cald. Ma prezentasem, ii spusesem de ce nu o intreb cum o cheama si ca nu vreau sa o citez. Dar ca voiam sa stiu CE AU, ca sa stiu ce se putea, totusi, face. Un strop din ce se putea face. Nu stiu de ce nu s-a facut. Doar incerc sa conving pe cei care inca pot fi convinsi, sa isi puna intrebari. Nu e totul pierdut, inca putem fi empatici si solidari unii cu altii. Inca putem cauta impreuna raspunsul la intrebari.

    Nu stiu daca e bine ca omul-nostru-fara-nume a fost dus la Bucuresti, la spital, cu masina si nu cu avionul. Nu stiu daca se justifica, in chitante, spargerea unor bani, multi, pentru neplatitori de contributii la CAS. Nu stiu ce valoare are o viata in Romania. Nu stiu daca trebuie sa facem un transplant in loc de a vindeca sase inimi, de e de ales. Stiu doar ca nu am vazut episcopi dandu-se cu fundul de pamant, in rugaciune, cat arsul nostru se chinuia, inainte sa moara. Ca Israelul si Belgia si Viena nu si-au aratat disponibilitatea medicala pentru el. Ca nu o sa i se ridice monument. Dar stiu ca femeia de la Primaria Galati, cu care am vorbit, avea si ea lacrimi in voce, ca si mine, cand am terminat discutia asta trista si apasatoare.
    Exista speranta. Fii parte din ea. Intreaba-te, in legatura cu orice. Vor veni, mai apoi si raspunsuri. Tu doar incepe sa te intrebi. De ieri!
    Ramona Balutescu
    The post Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Luna Amara lanseaza albumul ,,Aproape", la Oradea!


    [2016-11-01]
    La cinci ani de la ,,Pietre in alb", albumul care a marcat un apogeu de maturitate si complexitate in muzica Luna Amara, trupa clujeana revine cu un nou disc iesit din orice tipare. ,,Aproape" este o colectie de sapte cantece intr-un registru semi-acustic, pastrand amprenta lirica si muzicala a trupei dar ducand totul la un […]
    The post Luna Amara lanseaza albumul ,,Aproape", la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     La cinci ani de la ,,Pietre in alb", albumul care a marcat un apogeu de maturitate si complexitate in muzica Luna Amara, trupa clujeana revine cu un nou disc iesit din orice tipare. ,,Aproape" este o colectie de sapte cantece intr-un registru semi-acustic, pastrand amprenta lirica si muzicala a trupei dar ducand totul la un alt nivel.
    Concertul va avea loc vineri, 4 noiembrie, in Urban Place. In deschidere, de la ora 20.00, va canta High, o trupa tanara ce promite mult, care cu multa munca si putin noroc va ajunge sa fie cunoscuta in intreaga tara. Biletele s-au pus in vanzare la bar in Urban Place, pret bilet 20 lei, pentru elevi si studenti 15 lei. Mai multe informatii se pot obtine la tel. 0740.527.955

    Luna Amara este o formatie de muzica rock, originara din Cluj-Napoca si fondata in 1999 sub numele de Tanagra Noise de catre Nick Fagadar (voce, chitara), Gheorghe Farcas (chitara bass).

    La scurt timp, alti artisti au completat trupa, elementele nou-introduse fiind remarcabile, un instrument aparte, mai rar intalnit in muzica rock, fiind trompeta (interpretata de Mihnea Blidariu).
    Ichim Vasilica
    The post Luna Amara lanseaza albumul ,,Aproape", la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui


    [2016-10-31]
    Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a […]
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
     Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a Operei din Timisoara, dupa un dialog in care presa si miscarea scenica s-au intrepatruns util si bizar, cu radacini in viitor si trecut, cu fructe acum.
    Sint asa de nerabdatoare sa scriu despre Radu Poklitaru, cand se termina seara, asa de nerabdatoare... incat n-o fac inca o vreme. Pentru ca ideile se bulucesc, sa iasa, pentru ca entuziasmul e coroziv si, ca uneori, in astfel de momente, muscatura acidului ce te arde ajunge la os, dincolo de os, si te intrebi: "Oare de pun, acum, asta pe hartie, e cel mai bun ce se poate spune, e totul?"
    Povestea e oarecum ca prima mea intalnire cu "Caderea lui Icar", de Bruegel, in Bruxelles, la Muzeul Regal de Arte Frumoase - mersesem in Belgia pentru tabloul ala si, totusi, m-am foit prin tot muzeul, cu asteptare si teama, pana cand am decis ca e timpul sa intru in acea sala, ca altfel nu se mai poate. Asa e si acum - s-a strans ce trebuia sa se stranga, s-a decantat si, de nu va fi scris si dus mai departe, acum, explodeaza.

    In fapt, habar n-aveam cum va curge seara cu spectacolele de dans modern ale trupei din Kiev. Stiam doar ca am in agenda ca mergla teatru, la "Salonul nr. 6 / Underground" adica incheierea pentru FEST-FDR2016. In principiu, lumea ia repede chestia asta, ca "festival de teatru". Asa ca mi-am spus ca e cool sa merg la doua spectacole de dans modern, alese din tot "festivalul de teatru". Dar spectacolul din 30 septembrie de pe scena mare a Teatrului National din Timisoara, al companiei din Ucraina, "Kiev Modern Ballet" este, de fapt, capsuna de pe tortul oferit Timisoarei si vestului tarii de o manifestare mult mai ampla, de stai sa descifrezi literele acelea din fata anului: "Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti". Si suntem anuntati ca este vorba despre "povesti despre umanitate, in cheia delicata a lui Cehov, despre singuratate si despre teama de a fi diferit" - pentru acea seara.
    In salonul de spital
    Vad "Salonul nr. 6". N-aveam habar cum va curge seara. Acum am. Trebuie sa dau de oamenii astia. Sa discut cu cel care a facut coregrafia. E ciudat. Iti lasa un ghimpe in suflet. Unul bun - de poate exista asa ceva. Dar ghimpe.
    Nici nu stiu ca ce vad spectacolul. Ca ziarist, ca spectator, ca un fel de schita de critic? Il vad, si pacientul psihiatric de pe scena, doctorul sau, vanturatoarea societatii, care amesteca portrete si concluzii, parca pasesc in sala, printre spectatori, cu o doza mare de schizofrenie. Acum, eu... sunt mai multi. Sunt spectatorul care ar vrea, in fras, sa vada linistit spectacolul, sunt pozarul ce trebuie sa bifeze cateva cadre bune, pentru ca despre treaba asta e musai sa se scrie, sunt si un fel de critic-chibit, care vrea sa respire gesturile, aproape facandu-le, inconstient, aproape copiindu-le, pe intern, ca si cum ai gusta o mancare, ca si cum ai incerca o haina.

    Ciudat sentiment. E ca si cum ar fi aglomeratie in mine, si omul simplu, care vrea doar sa fie lasat sa vada spectacolul, ii impinge pe ceilalti spre margine, sa pice din cuib, ca un pui de cuc - dar asta asa, cu ochii pe scena, sa nu piarda nimic.
    Renunt la pozat. Lasa ca e cine sa imi dea poze, apelez la colegul Adrian Piclisan si am rezolvat problema. Dar ce fac cu restul? E greu. Ma bucur de povestea de pe scena, cioplita prin gesturi, dar uite ca un demon in plus tot ramane, care ma face sa ma intreb cum retin dansatorii succesiunea aceasta de gesturi, cum s-a ajuns la cea mai buna dezghiocare a ideii si, cel mai mult - obsedant, aproape - ce e cu pariul la care nu stiu ce va iesi: cum exprimi mai lesne ceva, prin gest sau prin cuvant?
    Gest sau cuvant?
    Cu asta in cap, la pauza, inainte de "Underground", spectacolul al doilea oferit de trupa din Kiev, imi caut colega ce TREBUIE sa-mi aranjeze intalnirea cu coregraful. Trebuie, pentru ca altfel, simplu, o strang de gat. Stie ca nu glumesc, rezolva. Se bucura ca vreau. Ca vreau la modul asta. Ca m-a prins. Cat timp vorbesc cu Georgeta Petrovici, PR-ul Teatrului National "Mihai Eminescu", vine la noi si Ada Hausvater, managerul teatrului nostru. Imi vine s-o iau in brate, asa, adolescentin, pentru cadoul pe care ni l-a facut, pentru alegere, dar e spatiu public.
    Vorbim despre mancarimea asta noua pe care o am, o avem, despre apasarea asta, despre intrebarea ce, acum, intre cele doua spectacole ale ucrainienilor, devine mai acuta decat incalzirea globala: cuvantul sau gestul? Imi place Ada Hausvater, pentru cateva minute suntem in acelasi film, desi ea are mult mai multe, acum, pe cap. Si totusi, gandeste cu mine.
    Ea pariaza pe gest, imi spune cum vede ea cuvintele, mai cu multe sensuri, mai "tradatoare". Eu sunt prietena cu vorbele. Si sunt, acum, uimita de spusa gesturilor, de parca as veni dintr-un scaun cu rotile, de parca acum as fi invatat sa ma ridic si sa merg.

    "Cel mai mare cadou pe care il putem oferi viitorului este cultura. Cultura este singura regula care transforma jungla intr-o societate." spunea, in deschiderea FEST-FDR, Ada Hausvater, managerul Teatrului National Timisoara.Tot azi, acum, seara aceasta, vine si anuntul legat de UNITER. In 2017, Gala Premiilor UNITER se va tine la Teatrul National din Timisoara, pe 8 mai. Gala, eveniment lansat in 1991 de presedintele UNITER, Ion Caramitru, este unul dintre programele de referinta ale Uniunii Teatrale din Romania, recompensand excelenta in artele teatrale.
    ,,E un semn faptul ca reusim sa facem aceasta gala la Timisoara in anul imediat urmator nominalizarii sale la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. Noi ne-am dorit acest lucru dinainte de a fi facut public titlul. Gala Premiilor UNITER a iesit din Bucuresti pentru prima oara in 2007, la Sibiu, apoi a fost la Iasi si la Oradea, iar acum venim la Timisoara. Teatrul National din Timisoara este nu numai un monument istoric, ci si un teatru de traditie, si, de asemenea, se afla in capitala unei regiuni romanesti de traditie culturala si multietnica majora.
    Nu in ultimul rand, Teatrul National este incarcat cu reverberatii in istoria recenta a Romaniei. Toate aceste elemente ar fi facut prezenta Galei fireasca de mai demult, dar probabil ca acum a fost momentul potrivit. UNITER isi propune, prin insusi statutul sau, sa sprijine creatia si noutatea in teatru, iar Nationalul timisorean exceleaza in acest domeniu", a punctat Ion Caramitru. Da, ceea ce face Teatrul National de aici este dincolo, cu mult, in bine, de frauda multora dintre "ingramadirile culturale" ce s-au cladit, sa iasa ca numar, in candidatura orasului pentru povestea cu capitala culturala.
    Intre coloane - aproape arsi
    Incepe "Underground". Nici nu mai merg la locul meu, raman in loja Getei. Vreau sa am un ochi pe sala, un deget pe pulsul ei, pe reactiile ei. Sala freamata, participa, traieste. E ca un animal din Groapa Marianelor, care, pe intuneric, misca aproape nestiut cele o mie de prelungiri ale sale, unduind, vietuind in aproape-bezna. Si ingurgitand. Uite ca poti sa te hranesti din gest cultural, ca poti sa procesezi lumina, ca o frunza, ca poti inflori pe interior.
    Dansatorii lui Radu Poklitaru nu sunt dansatori. Sunt niste artisti de o complexitate aparte si, de ar fi sa descrii cumva scurt, copilareste, ce dau ei, de pe scena, ai putea spune ca, si pusi la sevalet, ei ar reusi sa creeze ceva naucitor si cu valoare artistica de schimb. Pentru ca fac mult mai mult decat sa danseze.  Joaca. Au dansul dar au si fetele si... uite ca realizez, iar, ceva nou, de o bucurie aparte, ca atunci cand, la un spectacol de opereta, solistii reusesc sa si "vorbeasca folosibil", sa joace.

    Asta fac dansatorii din fata noastra. Nu sunt lebedele mute, cu tutu. In fapt, sunt niste actori care danseaza si care nu vorbesc. Dar spectacolul e intreg. Si iti arata, in caz ca nu stiai, ca se poate si asa. Si-ti ridica standardele. Nasolii... De acum nu o sa mai poti accepta orice dans. De acum o sa vrei mai mult. Pentru ca ai vazut ca se poate.
    Freamatul unei lumi de dedesupt (dar nu suntem noi, oare, mereu dedesuptul unei situatii sau unei vremi, in ciuda a orice zice cronicarul?). Situatiile in care aliantele se fac si se desfac, in care etica traieste scurt, in puncte de aglutinare, si moare. In care dansatorii se ajuta de costume, de lumina, de obiecte. Magistral, chiar. Gaselnita lui Radu Poklitaru, cu coloanele care devin masinarie de cernut si triat, un concasor social, e superba - de un superb ca al ideilor lui Dali, dar fara kitsch-ul picturilor lui Dali, de dincolo de idei. Coloane intre care nu esti ars, masonic, ci te arzi. Te oferi. Salii.
    Spectacolul al doilea al serii e ca o mana de scantei aruncate pe scena, ce sclipesc intermitent, cu lumina catifelata, cu lumina neagra, cu speranta, cu invidie, cu disperare - ca in orice buchet complex al vietii. Cu o carja aortica - poarta, in spate, in dreapta scenei - dar, dupa, Radu spune ca poate fi orice, si ca ce am vazut eu acolo a mai vazut, asa, doar un medic cardiolog. E democratie, cu publicul, in spectacolele lui: fiecare intelege ce vrea - important e sa simta ca, undeva, s-a sadit o idee.
    Aplaud, pereche de maini intre perechile atat de entuziaste din jurul meu, la final, cu graba. Vreau sa dau de omul asta. Si mai vreau ceva. E ceva ca un fel de mancarime deranjanta, ca o pata care ti se pune pe creier si nu stii cum vei trai cu ea. Vreau sa revad spectacolele. Acum, cand aplaud, simt clar, deslusit, ca o piatra ce voiajeaza spre rinichi, si doare, ca vreau sa mai vad spectacolele astea, pentru ca am intrebari, pentru ca inca nu am cuprins tot, pentru ca vreau sa revad legatura, ca gest si gand, intre A si B, intre P si R.
    E extrem de ciudat sentimentul asta, cand tocmai s-a terminat un spectacol, ca trebuie luat iar la analizat, ca, poate, data viitoare, vei sti sa fii doar spectatorul si, mai apoi, doar criticul, ca vei putea, si mai apoi, suprapune toate astea, nu doar imbogatindu-te ci si explicandu-le celorlalti ceva din vraja unui spectacol reusit. De vei putea. Pentru ca e greu sa cuprinzi tot, eficient, chiar si in cartile de vraji, despre vraji. Ma ridic de la masa, cu foame. Masa buna.
    Un interviu ciudat
    Nu am posibilitatea revederii spectacolelor, acum. Cobor, oarecum frustrata, spre intalnirea cu coregraful. Ne vedem undeva pe coridorul de la cabinele artistilor, cum vine dinspre scena, ne dam mana, negociem limba in care sa discutam, il felicit. Il avem cu noi pe Costa Tovarnisky, actor la noi, la National, ce ne traduce. Cu toate astea, sunt foarte atenta la Radu si imi aduc aminte de cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa, el intelege, cata, romana - ne descurcam.
    Ei, si abia acum incepe al doilea spectacol al serii. Radu Poklitaru e scanteietor, eclatant. Nu eu iau interviul, si el mi-l ia mie, nu e doar al lui dansul, si mainile mele danseaza cuvintele pentru el. Imi spun ca e bine ca sunt indragostita de un alt barbat, acum - altfel, farmecul lui Radu ar fi un cantec de sirena greu de ascultat fara urmari. Asa -noi trei, cateva pahare, un pian, si, pentru timpul ce trece de acum inainte, o superba amicitie.
    Dar, inainte de noi trei, suntem "noi, mai multi", la o tigara. Coboram pentru ca baietii vor sa-si respecte viciul, si, de unde felicitarile mele mersesera la coregraf, el imi pune cheita in spate si ma rasuceste, cu un "felicitari" tradus in ucraineana, si pe care il retin pentru fix 10 minute, spre fiecare dintre dansatorii lui care trece pe langa noi. Literalmente, ma rasuceste. Dupa ce imi spusese: "nu eu, ei". Simti cand cel din fata ta minte, in astfel de momente, cand e vorba de o falsa modestie. Aici nu e.

    Si ma rasucesc cu drag, ca o floare a soarelui, de fiecare data cand Radu mai vrea sa-si bucure pe unul dintre dansatori. Mai mult, vazusem, la aplauze, cum coregraful si-a impins dansatorii in fata, la arlechin, sa ia ei aplauzele, inaintea lui. Ii si spun asta, vorbindu-i despre generozitatea - nu asa de des intalnita - a omului de teatru. E oarecum mirat ca am remarcat. Ne privim si ne vedem. In acelasi timp.
    In fapt, e un interviu ciudat. Care isi croieste singur drumul, ca un rau navalnic. Ma intreaba, inainte sa incepem: cam de cat timp avem nevoie? Stiu ca il asteapta ai lui. Ii spun: cat vrei tu, de la cinci minute la doua zile. Rade - o sa ne descurcam. Spusese simplu: eu sunt Radu. E cu un an mai mare ca mine. Si cu cateva premii. Eu, decat el, cu cateva carti. Dar, in fond, aici nu mai exista decat trei oameni care creeaza ceva, impreuna. E fantastic acest feeling, la un interviu. Ca, aici, acum, cu ceea ce deja simtim ca avem, facem, impreuna, sa se nasca ceva bun.
    Ma intreaba: nu scrii? Zic: nu. Acum un minut nu aveam idee ca nu o sa scriu. Ca nu o sa inregistez. Ca va fi altfel. Pur si simplu, nu sunt cuvinte ce vin unul dupa altul – e ce curge: povestea. Si ce va ramane in timp. E ca un experiment social de-a interviul si de-a povestitul despre dans. Am nevoie de maini, cand vorbesc cu Radu Poklitaru. Si de ochi. Si de orice altceva decat sa dadacesc un carnetel. Iar el are incredere.
    Incaperea unde suntem e placuta, si o facem repede si mai placuta, in modul acela studentesc, pe care generatia noastra il gasea firesc, acum trei decenii, indiferent de loc. Cu Costa am mai fost la chefuri, demult. Iar Radu e ca noi. Intram, aruncam repede lucrurile pe care le avem in maini, prin toate cotloanele, sunt doar doua scaune - Radu il infige pe Costa pe unul dintre ele, de parca n-ar fi el vedeta serii. Sunt gesturi mici dar, alaturi de grija lui ca trupa sa-si primeasca felicitarile, alaturi de bunavointa de a-i impinge la aplauze, alaturi de alte mici franturi, deja contureaza un om. Generos. Cald. E important.
    Cate ceva, si in cuvinte
    Cine sau ce e Radu? Unii se bat pentru el sau impotriva lui, incercand sa decreteze ca e moldovean sau ucrainean sau altele. E... dansator. Si coregraf. Cu suflet slav si international. Asta e ce e important. Arta nu are granita. Sigur, e nascut in Chisinau, din familie de balerini, studii la Perm, trece de la balerin la coregraf, de la dans clasic la modern, turnee in lume, coregrafia la deschiderea si inchiderea Olimpiadei de la Soci 2014, conduce o companie tare, "Kiev Modern Ballet", premii, unul dintre coregrafii cunoscuti de azi, ai lumii - le gasiti pe google. Ce nu gasiti, si tine tot asa de mult de el, e amprenta aparte a inelului pe care il poarta, cu pietre ce strajuiesc inedit un mijloc al bijuteriei, si felul in care sare candva la pian, pentru un scurt respiro, si cum se scuza, dupa ce imi pune si el cateva intrebari: stii, si eu iau interviu celor cu care vorbesc, sper ca nu te superi.

    Nu ma supar - dimpotriva, este ceea ce trebuie sa fie. E participare. Si schimb. Ceea ce si il face, la final, cand ii spun: hai sa facem impreuna ceva, sa colaboram, sa rada, aproband: ok, cred ca se poate, imi plac gesturile tale.Ce e drept, in preajma lui simti ca esti mai liber sa dai din maini, si nu doar ca sa suplinesti rusa.
    Il intreb cum a pregatit "Salonul 6", de a fost in vreun spital de psihiatrie, sa vada. Pentru ca am scris mult despre spitale de genul asta si cred ca a desenat bine lumea de acolo. Imi spune ca nu, ca e intuitie. In fapt, mult din ce face e intuitie - vad asta. E un pact eficient al ochiului cu mintea, garnisind totul cu multa creativitate si empatie.
    Il intreb de a dorit sa aduca tema homosexualitatii pe scena, pentru ca, in ambele spectacole prezentate seara, asta poti citi si in cheia asta. Imi spune ca, in anii de cand a pus aceste spectacole, sunt a doua persoana care intreaba asta si ca, de regula, lumea nu se gandeste la asta. Dupa mai multe fraze pe tema, imi mai spune ceva: de nu as vedea ca esti femeie, as spune ca esti gay. Zambesc. Sunt gay onorific al prietenilor mei gay. Intr-o tara cu multe accente homofobe, e bine sa ai ochii deschisi la tot ce poate submina inca putin homofobia. Si cred ca spectacolele lui ajuta si aici.
    Il intreb pe Radu si cum ajunge la un spectacol. De la muzica, de la cuvinte, de la dansatori? Spune ca de la orice. Si e ca si cum mi-as da cu palma peste frunte, cu raspunsul lui. Evident ca de la orice. E omul ce poate gasi inspiratie din orice. Pentru ca are ochi.

    Vorbim despre cultura slava, despre Vasovski, despre existenta sau inexistenta, in Ucraina, a unor teme tabu. Inteleg, de la interlocutor, ca oamenii cam stramba din nas la ce li se pare ca vine de la rusi. In rest, nu ar exista sentimentul incorsetarii. E arta. Arta e la fel peste tot.
    Sigur, am mai povestit multe in timpul in care l-am petrecut impreuna, in trei. Dar am spus ca n-are rost sa iau, sa retin, calupuri de cuvinte - nu in acest caz. Am luat mai degraba miscarea mainilor, si lumina cabinei, si sunetul cuvintelor, inainte de sens. Mult din asta explica, zic eu, ce vede Radu Poklitaru, ce duce pe scena. Generozitatea, atentia, empatia, asteptarea si rezultatul.
    Stabilim ca vom comunica pe mai departe. Imi spune: poti sa-mi scrii si in tatara - inteleg. Si asa e - a inteles. E concluzia de dupa o seara buna, cand coboram, si ii bat in ochi, cu finete si amicitie. Acum stiu cate ceva din cum vede ochiul asta. Problema e ca inca vreau sa stiu mai mult. Plec acasa cu sete - dupa a vedea iar spectacolele deja savurate, dupa a vedea altele noi, dupa a fi acolo la ei acasa, cand ele se nasc. Candva se va intampla si asta. Si, in definitiv, cred ca e recomandarea cea mai buna pe care pot s-o fac despre munca lui Radu Poklitaru: sa pleci cu sete, pentru ce va mai fi, imediat cum ce este s-a terminat.
    Ramona Balutescu
    Foto:
    Adrian Piclisan: 2, 3, 4, 5, 7
    Sergey Efanov: 6
    ,,Fotostudio na Illinskoi” Sergey Krylatov: 1, 8
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Luna Amara isi lanseaza noul album la Urban Place


    [2016-10-31]
    LB Shows aduce la Oradea, la Urban Place, turneul de lansare a albumul ,,Aproape" al formatiei Luna Amara. Descris ca ,,un nou disc iesit din orice tipare", discul cel nou al baietilor este o colectie de sapte cantece intr-un registru semi-acustic, pastrand amprenta lirica si muzicala a trupei dar ducand totul la un alt nivel. […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Insemnari din casa ludaii


    [2016-10-28]
    Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina. ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. […]
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
     Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina.
    ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. Toti oamenii sunt primitori, cand vii sa cumperi ceva de la ei de la stand. Asta nu inseamna ca povestea se aplica tuturor locuitorilor unui loc, sau ca cei care vand ceva, in locul acela, acolo si domiciliaza, ca sa extinzi amabilitatea lor si orasului care ii contine pentru scurt timp. E mai firesc sa vorbesc despre organizarea unui eveniment din care noi, o mana de ziaristi din Timisoara, am prins o zi, si despre cum am gasit orasul, si pe unii din oamenii sai.
    Ce ne leaga
    Asadar, "Zilele Ludaii", cum ar veni. Desi Kikinda, din Voivodina, Serbia, e la o aruncatura de bat (si o granita nu totdeauna zambitoare) de Timisoara, e prima data cand ajung acolo, la editia 31 a intalnirii ce sta sub semnul portocaliului. Nu trebuie sa traduc cuvantul "ludaie". Toti banatenii si chiar si un cerc mai departe de noi, toti transilvanenii stiu ca vorbim despre dovleac. Dar noi, cei de aici, din Timisoara, avem si "ludaia" in fondul principal de cuvinte, ca multe altele din amestecul acesta atat de important pentru noi, al zonei. Al euroregiunii - daca vreti.

    De multe ori spun ca felul in care faci papricasul e un liant mai important decat limba pe care o vorbesti, si ca ne leaga pe noi, aici, in coltul asta de lume, romani, unguri, sarbi, nemti, romi, cei cativa evrei ramasi, slovacii, croatii, mai abitir decat sunt legati romanii aceleiasi zone de moldoveni sau munteni.
    Nu trebuie sa se isterizeze nimeni la asta - e doar un fapt simplu al vietii - si in Kikinda simti iar asta, de la Imperiul din spate ce rasufla exact ca in Timisoara si in cladirile lor, de la croiul bisericilor si strazilor, de la bucatele de pe mesele precupetilor, de la felul in care ne cade lumina pe fete cand, trei cuvinte in romana, doua in sarba, ne intelegem cand vrem ceva, si apoi ne zambim. E un "acasa" extins - doar ca un "acasa" din care vecinii nostri au stiut sa construiasca ceva anume.

    Nu e doar treaba cu ludaile cea la care sunt atenta, cand vine vorba de Voivodina, de o vreme. Oamenii acestia de langa noi stiu sa se promoveze altfel, stiu sa lucreze uniti frumos atunci cand e vorba sa se promoveze. Si nu in nota agresiva sau inutil-spargatoare-de-bani, cum, de multe ori, s-a vazut la targurile internationale de turism, unde au ajuns delegatii de romani. In vara am participat la Timisoara la o actiune de promovare a turismului in Voivodina, si am ramas impresionata de felul placut si interesant in care au inteles sa vorbeasca despre ei vecinii nostri.
    Am intrebat atunci pe una dintre promotoare daca animozitatile de acum aproape 20 de ani, de cand cu romanii care fusesera aliati ai NATO pe cand cu bombardamentele asupra Serbiei, au mai ramas pe rol. Mi-a spus ca aia a fost deja demult si sa nu se mai gandeste in aceasta cheie. Am bagat la cap raspunsul, mi-am spus "asa sa fie" si am plecat, impreuna cu colegii, sa descoperim, in zi de ludai, Kikinda.

    Iti schimbi sau nu ceasul, la granita - e treaba ta. Ora aceea diferenta dintre Serbia si Romania e mai mult metaforica - nu simti diferentele ca intre Romania si Ungaria, sau intre Romania si Italia, spre exemplu, si, desigur, nici nu se face seara mai repede. Doar e, asa, o chestie ce a ramas. Si care, uneori, ne mai incurca in plasa unui zambet: "dupa ora lor sau dupa ora noastra" - ne intrebam, initial. Apoi "lor" devine incet - incet, "ora locala", pentru ca simtim ca "lor" e un fel de "noi". Ca suntem tare asemanatori. Desi… cred ca avem si de ce sa ii invidiem.
    Intre dovleci si mamut
    Zilele Ludaii sunt o chestie de anvergura, ce strange laolalta nu doar vanzatori si cumparatori ci si oameni de cultura, si felul unui oras de a se arata celui care vine pentru ludai, si strategia de a cuprinde totul alolalta astfel incat partile intregului sa rimeze si sa se armonizeze.
    Studiez harta, inainte de a ajunge, citesc despre obiectivele de vizitat din Kikinda, despre mamutul lor, despre moara cu cai si despre capul de turc din stema orasului. Pana la urma, sa ne amintim ca mergem la sarbi. "Cal breaz si sarb cuminte" e o expresie a noastra, ce spune ceva despre vecinul ceva mai pornit, ceva mai nabadaios, totusi, decat noi. Stema orasului contine o mana ce tine o sabie, si un cap de turc infipt in ea. S-au facut demersuri sa se schimbe asta, s-a explicat ca timpul e altul si ca "nu mai cadreaza" dar… tot stema aia a ramas. Deocamdata. (Ce sa mai spun, cand Timisoara, unde nu te mai poti scarpina undeva fara o eticheta de "viitoare capitala culturala", aniverseaza, zilele astea, cu fast, eliberarea de sub turci - desigur, tot ca mare actiune culturala). Cantonari pe care timpul ar fi trebuit sa le stearga deja. Si sa puna ludai peste tot.

    Prima tura prin oras o facem sub conducerea colegului Constantin Duma, care "stie". El e "sarbologul" nostru, si reusim sa ajungem fara peripetii majore in inima spatiului dedicat manifestarilor, de unde ne preia Milica Vukobrat, care a studiat romana la Novi Sad si care, poate mai mult ca orice, a facut sa fim in Kikinda de peste granita, acasa.
    E interesant ticaitul orasului, atunci cand au loc aceste zile de sarbatoare. Asadar, in Voivodina, in orasul acesta micut si plin de verdeata, s-a gasit, deja de 31 de ani, ceva care sa ii scoata din anonimat. De ce ludaile si de ce aici? Probabil ar fi putut fi oriunde, in toata zona noastra. Dar uite ca cineva a venit cu ideea, ea a prins, il avem si pe "Lala na ludaji" (Lala pe ludaie), si anume voivodeanul care se urca pe dovleac si vede toata Kikinda, la cat de plata e zona. Plata, dar uite ca oamenii au stiut sa-si creeze si intretina propriile legende.

    Ne foiseram putin printre statuile mari si mici in forma de ciuf (pasarea oficiala a Kikindei) si un miliard de produse in forma de dovleac (aici e inca un plus pentru organizatori - daca tot vorbim despre zile ale ludailor, atunci e firesc sa incerci sa pastrezi cata specificul povestii). Si ne-am hotarat ca vrem la muzeu. Care era si aproape, si mai era si povestea vestitei Kika, mamutul ale carui oase au fost descoperite in zona, in urma cu cativa ani.
    Toata lumea se fotografiaza, obligatoriu, cu scheletul-copie din curtea muzeului, montat, care ar fi un fel de Kika cu toate ale ei. Cel "pe bune", din muzeu, are mai putine oase dar e interesant. Si mai interesanta, insa, este povestea mamutului, la care suntem invitati sa luam parte, cu ajutorul unei proiectii si a unor ochelari 3D. Acuma, de ce se plimba mamutul pe langa o sinagoga, pentru a-l vedea cat e de mare, nu stiu, cum sinagoga locului a fost distrusa de cateva zeci de ani. Si nici cel care ne explica despre muzeu nu stie - chiar imi spune ca, in 10 ani, sunt prima care intreaba asta.

    Tot la muzeu vedem cate ceva din orice, al zonei, ca in toate muzeele de loc mic - si pictura, si silexuri, si port popular, si industrie locala, si explicatii legate de celebra "moara cu cai", pe care o s-o vedem mai tarziu. Una peste alta, un plus. M-a bucurat mult ca am putut vedea muzeul. Si ca nu am fost singurii care au intrat acolo - localnicii au stiut sa-l includa in circuitul acestor zile ale dovleacului.
    Multe culori
    Ne mai miscam cu Milica prin oras, vedem o expozitie de pasari exotice nefericite, apoi Biserica Catolica, apoi trecem pe langa milionul de chestii derivate din dovleac - placinte, seminte, uleiuri, sapunuri, decoratiuni, chiar si sepcute si palarii in forma de dovleac. Vandute de oameni cu palarii portocalii, si ei, uneori cu inscriptii doar in chirilice - dar toti rup cate o vorba si in romana, si in engleza, iar leii nostri romanesti sunt acceptati ca moneda folosibila si aici.

    Ca sa nu uitam ca suntem in Serbia, mai trecem si pe langa cate un stand cu arme de jucarie, cu tricouri nationaliste, cu diverse chestii scrise in chirilice. Oricum, noi, cei din Banat, nu avem probleme cu citirea chirilicelor. Cu armele in exces, chiar si de jucarie, eu am, si tresar chiar si cand un individ din multime trece cu asa ceva pe umar.
    Pana la pranz, Milica ne duce pe stradute de oras pe care nu sunt tarabe, admiram o superba bolta de copaci si ne gandim ca, uite, Kikinda nu are un primar-drujba, ca noi, la Timisoara… Chiar si in afara perimetrului Zilelor Ludailor, magazinele participa la bucuria orasului, decoratiunile din vitrine sunt cu dovleci, se anunta reduceri cu ocazia acestor zile. E peste tot o efervescenta placuta, cu un anumit timbru al vibratiei, care te face sa te simti tu insuti integrat in peisaj.

    Dupa masa ajungem si la primarie, sa vad stema aceea belicoasa a orasului. Apoi urmeaza jurizarea concursului de dovleci. Cel mai greu, cel mai lung - si d-astea. Colegii noteaza greutati de sute de kilograme - eu nu. Mi-e tot una. "Imens" pleaca la mine de la mai putin de 200 de kilograme. Ce e peste, e tot atata: imens. E vorba doar de spectacol, de culoare, de oamenii ce se strang in jurul dovlecilor pentru poze, de bucuria copiilor.
    O alta inima a orasului: Terra
    Se anunta castigatorii si plecam mai departe. Nu, nu e gata. Nu e asta toata Kikinda. Milica noastra ne conduce la complexul de sculpturi in aer liber Terra, o tabara ce reuneste, in fiecare an, artisti din toata lumea, si ale caror lucrari sau raman aici sau, uneori, "umbla" - unele dintre ele ajungand si la Bienala de la Venetia.

    Aici am una dintre marile surprize placute ale zilei. Niciodata nu stii unde vei da  peste urmatorul om. Om aparte. Om cu poveste. Cu generozitate si bun simt. Cu caldura. Cu catei buni. Radovan e un fel de paznic-ghid la Complexul Terra. Ne primeste, in primele doua minute cautam limbaj comun, dincolo de mangaiatul cateilor. Apoi, ca banc, aparent, ca sa ne arate ca unul din catei raspunde la comenzi in toate limbile, trece pe engleza. Il intreb ceva, scurt, simplu. Si Radovan isi da drumul. Cu o engleza pe care ar invidia-o multi dintre intelectualii romani. Cu vocabular fain, pronuntie buna, idei legate coerent.
    Are 61 de ani. A facut engleza la scoala, din clasa a IV-a, intr-un ciclu experimental. A facut trei ani de facultate de stomatologie, apoi s-a lasat. A cantat la chitara. A bantuit niste ani prin Paris – dar franceza n-a invatat, s-a descurcat cu engleza.

    Stie povestile statuilor de aici, de la Terra, si ale creatorilor lor - despre fiecare ne poate spune cum e omul, cum a ajuns acolo, cam care e povestea din spatele creatiei. Ne conduce printre zecile de statui din gradini, apoi intram la parterul cladirii care era candva o fabrica si care, acum, este atelier al creatorilor. Strabatem o alta gradina plina cu forme si cu abstractiuni, ajungem sub un alt acoperis - si aici, o lume intreaga, imprastiata, si toata vizita aduce, acum, a plimbare pe fundul unui acvariu cu animale necunoscute, fata de care esti si curios, si grijuliu, sa nu se dea la piciorul tau.
    E fascinant locul. E un exemplu deosebit de fabrica ce nu a trebuit daramata ca spatiul sa poata fi reintegrat in activitatile orasului. Tabara de sculptura de la Kikinda si-a castigat, in timp, renume international. Un exemplu ce poate fi importat si la noi, mai ales ca Timisoara a primit nemeritata (dupa mine) pleasca legata de capitala aceea culturala.

    Radovan ne conduce spre poarta de metal a imensei gradini cu statui, sa iesim. Zice: Uite, aici lipseste „Arbeit macht frei”, la cum arata. Exact ce spuneam colegilor, inainte de a intra noi acolo. Dar e vorba doar de sumbrul orei din zi, care nu mai e, tehnic, zi, ci seara, si de metalul intrarii. In rest, un loc plin de suflet si de idei. Un loc pentru revenit.
    Turing si moara cu cai
    Mergem, la insistentele mele, si la "moara cu cai". Pe drum, chiar din mers, in crepuscul si aflandu-ma pe partea mai putin buna a microbuzului nostru, privirea imi e atrasa spre dreapta, de un portret al lui Alan Turing, pe o cladire. O fractiune de secunda. Dar nu am nevoie de mai mult de o fractiune de secunda pentru a il recunoaste pe Turing, o personalitate ce ma fascineaza, matematicianul ce descifra coduri in razboi.

    O rog pe Milita cu cerul cu pamantul sa-mi faca rost de o poza si, peste cateva zile, o primesc. E si Tesla alaturi, si cateva chestii pe care, in mod curent, le-ai vedea in laboratoare de fizica. Imi spune ca sunt la "Parcul Stiintific, primul in Serbia - langa, se afla Centrul pentru Formare Profesionala". Bravo, Kikinda, bravo Voivodina!
    Ajungem si la moara respectiva. Aici, forta era data de cai, ce se invarteau pentru a determina macinarea. Pe GPS, daca vei cauta folosind caractere latine, locul nu e marcat. E marcat doar un mic magazin din apropiere, ce si-a luat numele de la aceasta moara - Suvaca. Pai de ce sa fie marcat?… Si ei au decidenti de genul "nu ne vindem tara", desi ansamblul acesta ar fi interesant pentru toti strainii, fiind unul dintre cele doar cateva care au mai ramas in Europa…

    O lasam pe Milica si ziua se termina cumva brusc, ca un avion de hartie ce intra cu nasul in asfalt… Sunt frumoase locurile noi dar cel mai de pret sunt oamenii. Oamenii, ideile, firele care se tes intre oameni si idei.
    Una peste alta, Kikinda este un loc care foloseste magistral o idee in aparenta simpla: un produs al tau in care infasori orasul, pentru trei zile, si toti respira in acelasi ritm. Pui pe strada mare ce ai tu mai bun si mai de aratat. Si se pariaza pe cordialitate, pe impartire de clipe bune. Si, dincolo de dovleci, e ceea ce spune colegul Titi, cand iesim de pe poarta Complexului Terra: aici mai venim.
    Ramona Balutescu
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Mai multe tramvaie si autobuze in circuit + curse rapide spre cimitir


    [2016-10-27]
    OTL anunta ca va suplimenta parcul circulant de autobuze, in perioada 29 – 31 octombrie, respectiv in ziua de 1 noiembrie. Totul pentru a facilita deplasarea calatorilor la Cimitirul Municipal. Dupa cum se stie, urmeaza Ziua Mortilor, moment important pentru cei care vor sa isi cinsteasca rudele si prietenii plecati dintre noi. Conform datelor furnizate […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui


    [2016-10-21]
    Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a […]
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
     Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a Operei din Timisoara, dupa un dialog in care presa si miscarea scenica s-au intrepatruns util si bizar, cu radacini in viitor si trecut, cu fructe acum.
    Sint asa de nerabdatoare sa scriu despre Radu Poklitaru, cand se termina seara, asa de nerabdatoare... incat n-o fac inca o vreme. Pentru ca ideile se bulucesc, sa iasa, pentru ca entuziasmul e coroziv si, ca uneori, in astfel de momente, muscatura acidului ce te arde ajunge la os, dincolo de os, si te intrebi: "Oare de pun, acum, asta pe hartie, e cel mai bun ce se poate spune, e totul?"
    Povestea e oarecum ca prima mea intalnire cu "Caderea lui Icar", de Bruegel, in Bruxelles, la Muzeul Regal de Arte Frumoase - mersesem in Belgia pentru tabloul ala si, totusi, m-am foit prin tot muzeul, cu asteptare si teama, pana cand am decis ca e timpul sa intru in acea sala, ca altfel nu se mai poate. Asa e si acum - s-a strans ce trebuia sa se stranga, s-a decantat si, de nu va fi scris si dus mai departe, acum, explodeaza.

    In fapt, habar n-aveam cum va curge seara cu spectacolele de dans modern ale trupei din Kiev. Stiam doar ca am in agenda ca mergla teatru, la "Salonul nr. 6 / Underground" adica incheierea pentru FEST-FDR2016. In principiu, lumea ia repede chestia asta, ca "festival de teatru". Asa ca mi-am spus ca e cool sa merg la doua spectacole de dans modern, alese din tot "festivalul de teatru". Dar spectacolul din 30 septembrie de pe scena mare a Teatrului National din Timisoara, al companiei din Ucraina, "Kiev Modern Ballet" este, de fapt, capsuna de pe tortul oferit Timisoarei si vestului tarii de o manifestare mult mai ampla, de stai sa descifrezi literele acelea din fata anului: "Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti". Si suntem anuntati ca este vorba despre "povesti despre umanitate, in cheia delicata a lui Cehov, despre singuratate si despre teama de a fi diferit" - pentru acea seara.
    In salonul de spital
    Vad "Salonul nr. 6". N-aveam habar cum va curge seara. Acum am. Trebuie sa dau de oamenii astia. Sa discut cu cel care a facut coregrafia. E ciudat. Iti lasa un ghimpe in suflet. Unul bun - de poate exista asa ceva. Dar ghimpe.
    Nici nu stiu ca ce vad spectacolul. Ca ziarist, ca spectator, ca un fel de schita de critic? Il vad, si pacientul psihiatric de pe scena, doctorul sau, vanturatoarea societatii, care amesteca portrete si concluzii, parca pasesc in sala, printre spectatori, cu o doza mare de schizofrenie. Acum, eu... sunt mai multi. Sunt spectatorul care ar vrea, in fras, sa vada linistit spectacolul, sunt pozarul ce trebuie sa bifeze cateva cadre bune, pentru ca despre treaba asta e musai sa se scrie, sunt si un fel de critic-chibit, care vrea sa respire gesturile, aproape facandu-le, inconstient, aproape copiindu-le, pe intern, ca si cum ai gusta o mancare, ca si cum ai incerca o haina.

    Ciudat sentiment. E ca si cum ar fi aglomeratie in mine, si omul simplu, care vrea doar sa fie lasat sa vada spectacolul, ii impinge pe ceilalti spre margine, sa pice din cuib, ca un pui de cuc - dar asta asa, cu ochii pe scena, sa nu piarda nimic.
    Renunt la pozat. Lasa ca e cine sa imi dea poze, apelez la colegul Adrian Piclisan si am rezolvat problema. Dar ce fac cu restul? E greu. Ma bucur de povestea de pe scena, cioplita prin gesturi, dar uite ca un demon in plus tot ramane, care ma face sa ma intreb cum retin dansatorii succesiunea aceasta de gesturi, cum s-a ajuns la cea mai buna dezghiocare a ideii si, cel mai mult - obsedant, aproape - ce e cu pariul la care nu stiu ce va iesi: cum exprimi mai lesne ceva, prin gest sau prin cuvant?
    Gest sau cuvant?
    Cu asta in cap, la pauza, inainte de "Underground", spectacolul al doilea oferit de trupa din Kiev, imi caut colega ce TREBUIE sa-mi aranjeze intalnirea cu coregraful. Trebuie, pentru ca altfel, simplu, o strang de gat. Stie ca nu glumesc, rezolva. Se bucura ca vreau. Ca vreau la modul asta. Ca m-a prins. Cat timp vorbesc cu Georgeta Petrovici, PR-ul Teatrului National "Mihai Eminescu", vine la noi si Ada Hausvater, managerul teatrului nostru. Imi vine s-o iau in brate, asa, adolescentin, pentru cadoul pe care ni l-a facut, pentru alegere, dar e spatiu public.
    Vorbim despre mancarimea asta noua pe care o am, o avem, despre apasarea asta, despre intrebarea ce, acum, intre cele doua spectacole ale ucrainienilor, devine mai acuta decat incalzirea globala: cuvantul sau gestul? Imi place Ada Hausvater, pentru cateva minute suntem in acelasi film, desi ea are mult mai multe, acum, pe cap. Si totusi, gandeste cu mine.
    Ea pariaza pe gest, imi spune cum vede ea cuvintele, mai cu multe sensuri, mai "tradatoare". Eu sunt prietena cu vorbele. Si sunt, acum, uimita de spusa gesturilor, de parca as veni dintr-un scaun cu rotile, de parca acum as fi invatat sa ma ridic si sa merg.

    "Cel mai mare cadou pe care il putem oferi viitorului este cultura. Cultura este singura regula care transforma jungla intr-o societate." spunea, in deschiderea FEST-FDR, Ada Hausvater, managerul Teatrului National Timisoara.Tot azi, acum, seara aceasta, vine si anuntul legat de UNITER. In 2017, Gala Premiilor UNITER se va tine la Teatrul National din Timisoara, pe 8 mai. Gala, eveniment lansat in 1991 de presedintele UNITER, Ion Caramitru, este unul dintre programele de referinta ale Uniunii Teatrale din Romania, recompensand excelenta in artele teatrale.
    ,,E un semn faptul ca reusim sa facem aceasta gala la Timisoara in anul imediat urmator nominalizarii sale la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. Noi ne-am dorit acest lucru dinainte de a fi facut public titlul. Gala Premiilor UNITER a iesit din Bucuresti pentru prima oara in 2007, la Sibiu, apoi a fost la Iasi si la Oradea, iar acum venim la Timisoara. Teatrul National din Timisoara este nu numai un monument istoric, ci si un teatru de traditie, si, de asemenea, se afla in capitala unei regiuni romanesti de traditie culturala si multietnica majora.
    Nu in ultimul rand, Teatrul National este incarcat cu reverberatii in istoria recenta a Romaniei. Toate aceste elemente ar fi facut prezenta Galei fireasca de mai demult, dar probabil ca acum a fost momentul potrivit. UNITER isi propune, prin insusi statutul sau, sa sprijine creatia si noutatea in teatru, iar Nationalul timisorean exceleaza in acest domeniu", a punctat Ion Caramitru. Da, ceea ce face Teatrul National de aici este dincolo, cu mult, in bine, de frauda multora dintre "ingramadirile culturale" ce s-au cladit, sa iasa ca numar, in candidatura orasului pentru povestea cu capitala culturala.
    Intre coloane - aproape arsi
    Incepe "Underground". Nici nu mai merg la locul meu, raman in loja Getei. Vreau sa am un ochi pe sala, un deget pe pulsul ei, pe reactiile ei. Sala freamata, participa, traieste. E ca un animal din Groapa Marianelor, care, pe intuneric, misca aproape nestiut cele o mie de prelungiri ale sale, unduind, vietuind in aproape-bezna. Si ingurgitand. Uite ca poti sa te hranesti din gest cultural, ca poti sa procesezi lumina, ca o frunza, ca poti inflori pe interior.
    Dansatorii lui Radu Poklitaru nu sunt dansatori. Sunt niste artisti de o complexitate aparte si, de ar fi sa descrii cumva scurt, copilareste, ce dau ei, de pe scena, ai putea spune ca, si pusi la sevalet, ei ar reusi sa creeze ceva naucitor si cu valoare artistica de schimb. Pentru ca fac mult mai mult decat sa danseze.  Joaca. Au dansul dar au si fetele si... uite ca realizez, iar, ceva nou, de o bucurie aparte, ca atunci cand, la un spectacol de opereta, solistii reusesc sa si "vorbeasca folosibil", sa joace.

    Asta fac dansatorii din fata noastra. Nu sunt lebedele mute, cu tutu. In fapt, sunt niste actori care danseaza si care nu vorbesc. Dar spectacolul e intreg. Si iti arata, in caz ca nu stiai, ca se poate si asa. Si-ti ridica standardele. Nasolii... De acum nu o sa mai poti accepta orice dans. De acum o sa vrei mai mult. Pentru ca ai vazut ca se poate.
    Freamatul unei lumi de dedesupt (dar nu suntem noi, oare, mereu dedesuptul unei situatii sau unei vremi, in ciuda a orice zice cronicarul?). Situatiile in care aliantele se fac si se desfac, in care etica traieste scurt, in puncte de aglutinare, si moare. In care dansatorii se ajuta de costume, de lumina, de obiecte. Magistral, chiar. Gaselnita lui Radu Poklitaru, cu coloanele care devin masinarie de cernut si triat, un concasor social, e superba - de un superb ca al ideilor lui Dali, dar fara kitsch-ul picturilor lui Dali, de dincolo de idei. Coloane intre care nu esti ars, masonic, ci te arzi. Te oferi. Salii.
    Spectacolul al doilea al serii e ca o mana de scantei aruncate pe scena, ce sclipesc intermitent, cu lumina catifelata, cu lumina neagra, cu speranta, cu invidie, cu disperare - ca in orice buchet complex al vietii. Cu o carja aortica - poarta, in spate, in dreapta scenei - dar, dupa, Radu spune ca poate fi orice, si ca ce am vazut eu acolo a mai vazut, asa, doar un medic cardiolog. E democratie, cu publicul, in spectacolele lui: fiecare intelege ce vrea - important e sa simta ca, undeva, s-a sadit o idee.
    Aplaud, pereche de maini intre perechile atat de entuziaste din jurul meu, la final, cu graba. Vreau sa dau de omul asta. Si mai vreau ceva. E ceva ca un fel de mancarime deranjanta, ca o pata care ti se pune pe creier si nu stii cum vei trai cu ea. Vreau sa revad spectacolele. Acum, cand aplaud, simt clar, deslusit, ca o piatra ce voiajeaza spre rinichi, si doare, ca vreau sa mai vad spectacolele astea, pentru ca am intrebari, pentru ca inca nu am cuprins tot, pentru ca vreau sa revad legatura, ca gest si gand, intre A si B, intre P si R.
    E extrem de ciudat sentimentul asta, cand tocmai s-a terminat un spectacol, ca trebuie luat iar la analizat, ca, poate, data viitoare, vei sti sa fii doar spectatorul si, mai apoi, doar criticul, ca vei putea, si mai apoi, suprapune toate astea, nu doar imbogatindu-te ci si explicandu-le celorlalti ceva din vraja unui spectacol reusit. De vei putea. Pentru ca e greu sa cuprinzi tot, eficient, chiar si in cartile de vraji, despre vraji. Ma ridic de la masa, cu foame. Masa buna.
    Un interviu ciudat
    Nu am posibilitatea revederii spectacolelor, acum. Cobor, oarecum frustrata, spre intalnirea cu coregraful. Ne vedem undeva pe coridorul de la cabinele artistilor, cum vine dinspre scena, ne dam mana, negociem limba in care sa discutam, il felicit. Il avem cu noi pe Costa Tovarnisky, actor la noi, la National, ce ne traduce. Cu toate astea, sunt foarte atenta la Radu si imi aduc aminte de cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa, el intelege, cata, romana - ne descurcam.
    Ei, si abia acum incepe al doilea spectacol al serii. Radu Poklitaru e scanteietor, eclatant. Nu eu iau interviul, si el mi-l ia mie, nu e doar al lui dansul, si mainile mele danseaza cuvintele pentru el. Imi spun ca e bine ca sunt indragostita de un alt barbat, acum - altfel, farmecul lui Radu ar fi un cantec de sirena greu de ascultat fara urmari. Asa -noi trei, cateva pahare, un pian, si, pentru timpul ce trece de acum inainte, o superba amicitie.
    Dar, inainte de noi trei, suntem "noi, mai multi", la o tigara. Coboram pentru ca baietii vor sa-si respecte viciul, si, de unde felicitarile mele mersesera la coregraf, el imi pune cheita in spate si ma rasuceste, cu un "felicitari" tradus in ucraineana, si pe care il retin pentru fix 10 minute, spre fiecare dintre dansatorii lui care trece pe langa noi. Literalmente, ma rasuceste. Dupa ce imi spusese: "nu eu, ei". Simti cand cel din fata ta minte, in astfel de momente, cand e vorba de o falsa modestie. Aici nu e.

    Si ma rasucesc cu drag, ca o floare a soarelui, de fiecare data cand Radu mai vrea sa-si bucure pe unul dintre dansatori. Mai mult, vazusem, la aplauze, cum coregraful si-a impins dansatorii in fata, la arlechin, sa ia ei aplauzele, inaintea lui. Ii si spun asta, vorbindu-i despre generozitatea - nu asa de des intalnita - a omului de teatru. E oarecum mirat ca am remarcat. Ne privim si ne vedem. In acelasi timp.
    In fapt, e un interviu ciudat. Care isi croieste singur drumul, ca un rau navalnic. Ma intreaba, inainte sa incepem: cam de cat timp avem nevoie? Stiu ca il asteapta ai lui. Ii spun: cat vrei tu, de la cinci minute la doua zile. Rade - o sa ne descurcam. Spusese simplu: eu sunt Radu. E cu un an mai mare ca mine. Si cu cateva premii. Eu, decat el, cu cateva carti. Dar, in fond, aici nu mai exista decat trei oameni care creeaza ceva, impreuna. E fantastic acest feeling, la un interviu. Ca, aici, acum, cu ceea ce deja simtim ca avem, facem, impreuna, sa se nasca ceva bun.
    Ma intreaba: nu scrii? Zic: nu. Acum un minut nu aveam idee ca nu o sa scriu. Ca nu o sa inregistez. Ca va fi altfel. Pur si simplu, nu sunt cuvinte ce vin unul dupa altul – e ce curge: povestea. Si ce va ramane in timp. E ca un experiment social de-a interviul si de-a povestitul despre dans. Am nevoie de maini, cand vorbesc cu Radu Poklitaru. Si de ochi. Si de orice altceva decat sa dadacesc un carnetel. Iar el are incredere.
    Incaperea unde suntem e placuta, si o facem repede si mai placuta, in modul acela studentesc, pe care generatia noastra il gasea firesc, acum trei decenii, indiferent de loc. Cu Costa am mai fost la chefuri, demult. Iar Radu e ca noi. Intram, aruncam repede lucrurile pe care le avem in maini, prin toate cotloanele, sunt doar doua scaune - Radu il infige pe Costa pe unul dintre ele, de parca n-ar fi el vedeta serii. Sunt gesturi mici dar, alaturi de grija lui ca trupa sa-si primeasca felicitarile, alaturi de bunavointa de a-i impinge la aplauze, alaturi de alte mici franturi, deja contureaza un om. Generos. Cald. E important.
    Cate ceva, si in cuvinte
    Cine sau ce e Radu? Unii se bat pentru el sau impotriva lui, incercand sa decreteze ca e moldovean sau ucrainean sau altele. E... dansator. Si coregraf. Cu suflet slav si international. Asta e ce e important. Arta nu are granita. Sigur, e nascut in Chisinau, din familie de balerini, studii la Perm, trece de la balerin la coregraf, de la dans clasic la modern, turnee in lume, coregrafia la deschiderea si inchiderea Olimpiadei de la Soci 2014, conduce o companie tare, "Kiev Modern Ballet", premii, unul dintre coregrafii cunoscuti de azi, ai lumii - le gasiti pe google. Ce nu gasiti, si tine tot asa de mult de el, e amprenta aparte a inelului pe care il poarta, cu pietre ce strajuiesc inedit un mijloc al bijuteriei, si felul in care sare candva la pian, pentru un scurt respiro, si cum se scuza, dupa ce imi pune si el cateva intrebari: stii, si eu iau interviu celor cu care vorbesc, sper ca nu te superi.

    Nu ma supar - dimpotriva, este ceea ce trebuie sa fie. E participare. Si schimb. Ceea ce si il face, la final, cand ii spun: hai sa facem impreuna ceva, sa colaboram, sa rada, aproband: ok, cred ca se poate, imi plac gesturile tale.Ce e drept, in preajma lui simti ca esti mai liber sa dai din maini, si nu doar ca sa suplinesti rusa.
    Il intreb cum a pregatit "Salonul 6", de a fost in vreun spital de psihiatrie, sa vada. Pentru ca am scris mult despre spitale de genul asta si cred ca a desenat bine lumea de acolo. Imi spune ca nu, ca e intuitie. In fapt, mult din ce face e intuitie - vad asta. E un pact eficient al ochiului cu mintea, garnisind totul cu multa creativitate si empatie.
    Il intreb de a dorit sa aduca tema homosexualitatii pe scena, pentru ca, in ambele spectacole prezentate seara, asta poti citi si in cheia asta. Imi spune ca, in anii de cand a pus aceste spectacole, sunt a doua persoana care intreaba asta si ca, de regula, lumea nu se gandeste la asta. Dupa mai multe fraze pe tema, imi mai spune ceva: de nu as vedea ca esti femeie, as spune ca esti gay. Zambesc. Sunt gay onorific al prietenilor mei gay. Intr-o tara cu multe accente homofobe, e bine sa ai ochii deschisi la tot ce poate submina inca putin homofobia. Si cred ca spectacolele lui ajuta si aici.
    Il intreb pe Radu si cum ajunge la un spectacol. De la muzica, de la cuvinte, de la dansatori? Spune ca de la orice. Si e ca si cum mi-as da cu palma peste frunte, cu raspunsul lui. Evident ca de la orice. E omul ce poate gasi inspiratie din orice. Pentru ca are ochi.

    Vorbim despre cultura slava, despre Vasovski, despre existenta sau inexistenta, in Ucraina, a unor teme tabu. Inteleg, de la interlocutor, ca oamenii cam stramba din nas la ce li se pare ca vine de la rusi. In rest, nu ar exista sentimentul incorsetarii. E arta. Arta e la fel peste tot.
    Sigur, am mai povestit multe in timpul in care l-am petrecut impreuna, in trei. Dar am spus ca n-are rost sa iau, sa retin, calupuri de cuvinte - nu in acest caz. Am luat mai degraba miscarea mainilor, si lumina cabinei, si sunetul cuvintelor, inainte de sens. Mult din asta explica, zic eu, ce vede Radu Poklitaru, ce duce pe scena. Generozitatea, atentia, empatia, asteptarea si rezultatul.
    Stabilim ca vom comunica pe mai departe. Imi spune: poti sa-mi scrii si in tatara - inteleg. Si asa e - a inteles. E concluzia de dupa o seara buna, cand coboram, si ii bat in ochi, cu finete si amicitie. Acum stiu cate ceva din cum vede ochiul asta. Problema e ca inca vreau sa stiu mai mult. Plec acasa cu sete - dupa a vedea iar spectacolele deja savurate, dupa a vedea altele noi, dupa a fi acolo la ei acasa, cand ele se nasc. Candva se va intampla si asta. Si, in definitiv, cred ca e recomandarea cea mai buna pe care pot s-o fac despre munca lui Radu Poklitaru: sa pleci cu sete, pentru ce va mai fi, imediat cum ce este s-a terminat.
    Ramona Balutescu
    Foto:
    Adrian Piclisan: 2, 3, 4, 5, 7
    Sergey Efanov: 6
    ,,Fotostudio na Illinskoi” Sergey Krylatov: 1, 8
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Insemnari din casa ludaii


    [2016-10-18]
    Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina. ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. […]
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
     Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina.
    ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. Toti oamenii sunt primitori, cand vii sa cumperi ceva de la ei de la stand. Asta nu inseamna ca povestea se aplica tuturor locuitorilor unui loc, sau ca cei care vand ceva, in locul acela, acolo si domiciliaza, ca sa extinzi amabilitatea lor si orasului care ii contine pentru scurt timp. E mai firesc sa vorbesc despre organizarea unui eveniment din care noi, o mana de ziaristi din Timisoara, am prins o zi, si despre cum am gasit orasul, si pe unii din oamenii sai.
    Ce ne leaga
    Asadar, "Zilele Ludaii", cum ar veni. Desi Kikinda, din Voivodina, Serbia, e la o aruncatura de bat (si o granita nu totdeauna zambitoare) de Timisoara, e prima data cand ajung acolo, la editia 31 a intalnirii ce sta sub semnul portocaliului. Nu trebuie sa traduc cuvantul "ludaie". Toti banatenii si chiar si un cerc mai departe de noi, toti transilvanenii stiu ca vorbim despre dovleac. Dar noi, cei de aici, din Timisoara, avem si "ludaia" in fondul principal de cuvinte, ca multe altele din amestecul acesta atat de important pentru noi, al zonei. Al euroregiunii - daca vreti.

    De multe ori spun ca felul in care faci papricasul e un liant mai important decat limba pe care o vorbesti, si ca ne leaga pe noi, aici, in coltul asta de lume, romani, unguri, sarbi, nemti, romi, cei cativa evrei ramasi, slovacii, croatii, mai abitir decat sunt legati romanii aceleiasi zone de moldoveni sau munteni.
    Nu trebuie sa se isterizeze nimeni la asta - e doar un fapt simplu al vietii - si in Kikinda simti iar asta, de la Imperiul din spate ce rasufla exact ca in Timisoara si in cladirile lor, de la croiul bisericilor si strazilor, de la bucatele de pe mesele precupetilor, de la felul in care ne cade lumina pe fete cand, trei cuvinte in romana, doua in sarba, ne intelegem cand vrem ceva, si apoi ne zambim. E un "acasa" extins - doar ca un "acasa" din care vecinii nostri au stiut sa construiasca ceva anume.

    Nu e doar treaba cu ludaile cea la care sunt atenta, cand vine vorba de Voivodina, de o vreme. Oamenii acestia de langa noi stiu sa se promoveze altfel, stiu sa lucreze uniti frumos atunci cand e vorba sa se promoveze. Si nu in nota agresiva sau inutil-spargatoare-de-bani, cum, de multe ori, s-a vazut la targurile internationale de turism, unde au ajuns delegatii de romani. In vara am participat la Timisoara la o actiune de promovare a turismului in Voivodina, si am ramas impresionata de felul placut si interesant in care au inteles sa vorbeasca despre ei vecinii nostri.
    Am intrebat atunci pe una dintre promotoare daca animozitatile de acum aproape 20 de ani, de cand cu romanii care fusesera aliati ai NATO pe cand cu bombardamentele asupra Serbiei, au mai ramas pe rol. Mi-a spus ca aia a fost deja demult si sa nu se mai gandeste in aceasta cheie. Am bagat la cap raspunsul, mi-am spus "asa sa fie" si am plecat, impreuna cu colegii, sa descoperim, in zi de ludai, Kikinda.

    Iti schimbi sau nu ceasul, la granita - e treaba ta. Ora aceea diferenta dintre Serbia si Romania e mai mult metaforica - nu simti diferentele ca intre Romania si Ungaria, sau intre Romania si Italia, spre exemplu, si, desigur, nici nu se face seara mai repede. Doar e, asa, o chestie ce a ramas. Si care, uneori, ne mai incurca in plasa unui zambet: "dupa ora lor sau dupa ora noastra" - ne intrebam, initial. Apoi "lor" devine incet - incet, "ora locala", pentru ca simtim ca "lor" e un fel de "noi". Ca suntem tare asemanatori. Desi… cred ca avem si de ce sa ii invidiem.
    Intre dovleci si mamut
    Zilele Ludaii sunt o chestie de anvergura, ce strange laolalta nu doar vanzatori si cumparatori ci si oameni de cultura, si felul unui oras de a se arata celui care vine pentru ludai, si strategia de a cuprinde totul alolalta astfel incat partile intregului sa rimeze si sa se armonizeze.
    Studiez harta, inainte de a ajunge, citesc despre obiectivele de vizitat din Kikinda, despre mamutul lor, despre moara cu cai si despre capul de turc din stema orasului. Pana la urma, sa ne amintim ca mergem la sarbi. "Cal breaz si sarb cuminte" e o expresie a noastra, ce spune ceva despre vecinul ceva mai pornit, ceva mai nabadaios, totusi, decat noi. Stema orasului contine o mana ce tine o sabie, si un cap de turc infipt in ea. S-au facut demersuri sa se schimbe asta, s-a explicat ca timpul e altul si ca "nu mai cadreaza" dar… tot stema aia a ramas. Deocamdata. (Ce sa mai spun, cand Timisoara, unde nu te mai poti scarpina undeva fara o eticheta de "viitoare capitala culturala", aniverseaza, zilele astea, cu fast, eliberarea de sub turci - desigur, tot ca mare actiune culturala). Cantonari pe care timpul ar fi trebuit sa le stearga deja. Si sa puna ludai peste tot.

    Prima tura prin oras o facem sub conducerea colegului Constantin Duma, care "stie". El e "sarbologul" nostru, si reusim sa ajungem fara peripetii majore in inima spatiului dedicat manifestarilor, de unde ne preia Milica Vukobrat, care a studiat romana la Novi Sad si care, poate mai mult ca orice, a facut sa fim in Kikinda de peste granita, acasa.
    E interesant ticaitul orasului, atunci cand au loc aceste zile de sarbatoare. Asadar, in Voivodina, in orasul acesta micut si plin de verdeata, s-a gasit, deja de 31 de ani, ceva care sa ii scoata din anonimat. De ce ludaile si de ce aici? Probabil ar fi putut fi oriunde, in toata zona noastra. Dar uite ca cineva a venit cu ideea, ea a prins, il avem si pe "Lala na ludaji" (Lala pe ludaie), si anume voivodeanul care se urca pe dovleac si vede toata Kikinda, la cat de plata e zona. Plata, dar uite ca oamenii au stiut sa-si creeze si intretina propriile legende.

    Ne foiseram putin printre statuile mari si mici in forma de ciuf (pasarea oficiala a Kikindei) si un miliard de produse in forma de dovleac (aici e inca un plus pentru organizatori - daca tot vorbim despre zile ale ludailor, atunci e firesc sa incerci sa pastrezi cata specificul povestii). Si ne-am hotarat ca vrem la muzeu. Care era si aproape, si mai era si povestea vestitei Kika, mamutul ale carui oase au fost descoperite in zona, in urma cu cativa ani.
    Toata lumea se fotografiaza, obligatoriu, cu scheletul-copie din curtea muzeului, montat, care ar fi un fel de Kika cu toate ale ei. Cel "pe bune", din muzeu, are mai putine oase dar e interesant. Si mai interesanta, insa, este povestea mamutului, la care suntem invitati sa luam parte, cu ajutorul unei proiectii si a unor ochelari 3D. Acuma, de ce se plimba mamutul pe langa o sinagoga, pentru a-l vedea cat e de mare, nu stiu, cum sinagoga locului a fost distrusa de cateva zeci de ani. Si nici cel care ne explica despre muzeu nu stie - chiar imi spune ca, in 10 ani, sunt prima care intreaba asta.

    Tot la muzeu vedem cate ceva din orice, al zonei, ca in toate muzeele de loc mic - si pictura, si silexuri, si port popular, si industrie locala, si explicatii legate de celebra "moara cu cai", pe care o s-o vedem mai tarziu. Una peste alta, un plus. M-a bucurat mult ca am putut vedea muzeul. Si ca nu am fost singurii care au intrat acolo - localnicii au stiut sa-l includa in circuitul acestor zile ale dovleacului.
    Multe culori
    Ne mai miscam cu Milica prin oras, vedem o expozitie de pasari exotice nefericite, apoi Biserica Catolica, apoi trecem pe langa milionul de chestii derivate din dovleac - placinte, seminte, uleiuri, sapunuri, decoratiuni, chiar si sepcute si palarii in forma de dovleac. Vandute de oameni cu palarii portocalii, si ei, uneori cu inscriptii doar in chirilice - dar toti rup cate o vorba si in romana, si in engleza, iar leii nostri romanesti sunt acceptati ca moneda folosibila si aici.

    Ca sa nu uitam ca suntem in Serbia, mai trecem si pe langa cate un stand cu arme de jucarie, cu tricouri nationaliste, cu diverse chestii scrise in chirilice. Oricum, noi, cei din Banat, nu avem probleme cu citirea chirilicelor. Cu armele in exces, chiar si de jucarie, eu am, si tresar chiar si cand un individ din multime trece cu asa ceva pe umar.
    Pana la pranz, Milica ne duce pe stradute de oras pe care nu sunt tarabe, admiram o superba bolta de copaci si ne gandim ca, uite, Kikinda nu are un primar-drujba, ca noi, la Timisoara… Chiar si in afara perimetrului Zilelor Ludailor, magazinele participa la bucuria orasului, decoratiunile din vitrine sunt cu dovleci, se anunta reduceri cu ocazia acestor zile. E peste tot o efervescenta placuta, cu un anumit timbru al vibratiei, care te face sa te simti tu insuti integrat in peisaj.

    Dupa masa ajungem si la primarie, sa vad stema aceea belicoasa a orasului. Apoi urmeaza jurizarea concursului de dovleci. Cel mai greu, cel mai lung - si d-astea. Colegii noteaza greutati de sute de kilograme - eu nu. Mi-e tot una. "Imens" pleaca la mine de la mai putin de 200 de kilograme. Ce e peste, e tot atata: imens. E vorba doar de spectacol, de culoare, de oamenii ce se strang in jurul dovlecilor pentru poze, de bucuria copiilor.
    O alta inima a orasului: Terra
    Se anunta castigatorii si plecam mai departe. Nu, nu e gata. Nu e asta toata Kikinda. Milica noastra ne conduce la complexul de sculpturi in aer liber Terra, o tabara ce reuneste, in fiecare an, artisti din toata lumea, si ale caror lucrari sau raman aici sau, uneori, "umbla" - unele dintre ele ajungand si la Bienala de la Venetia.

    Aici am una dintre marile surprize placute ale zilei. Niciodata nu stii unde vei da  peste urmatorul om. Om aparte. Om cu poveste. Cu generozitate si bun simt. Cu caldura. Cu catei buni. Radovan e un fel de paznic-ghid la Complexul Terra. Ne primeste, in primele doua minute cautam limbaj comun, dincolo de mangaiatul cateilor. Apoi, ca banc, aparent, ca sa ne arate ca unul din catei raspunde la comenzi in toate limbile, trece pe engleza. Il intreb ceva, scurt, simplu. Si Radovan isi da drumul. Cu o engleza pe care ar invidia-o multi dintre intelectualii romani. Cu vocabular fain, pronuntie buna, idei legate coerent.
    Are 61 de ani. A facut engleza la scoala, din clasa a IV-a, intr-un ciclu experimental. A facut trei ani de facultate de stomatologie, apoi s-a lasat. A cantat la chitara. A bantuit niste ani prin Paris – dar franceza n-a invatat, s-a descurcat cu engleza.

    Stie povestile statuilor de aici, de la Terra, si ale creatorilor lor - despre fiecare ne poate spune cum e omul, cum a ajuns acolo, cam care e povestea din spatele creatiei. Ne conduce printre zecile de statui din gradini, apoi intram la parterul cladirii care era candva o fabrica si care, acum, este atelier al creatorilor. Strabatem o alta gradina plina cu forme si cu abstractiuni, ajungem sub un alt acoperis - si aici, o lume intreaga, imprastiata, si toata vizita aduce, acum, a plimbare pe fundul unui acvariu cu animale necunoscute, fata de care esti si curios, si grijuliu, sa nu se dea la piciorul tau.
    E fascinant locul. E un exemplu deosebit de fabrica ce nu a trebuit daramata ca spatiul sa poata fi reintegrat in activitatile orasului. Tabara de sculptura de la Kikinda si-a castigat, in timp, renume international. Un exemplu ce poate fi importat si la noi, mai ales ca Timisoara a primit nemeritata (dupa mine) pleasca legata de capitala aceea culturala.

    Radovan ne conduce spre poarta de metal a imensei gradini cu statui, sa iesim. Zice: Uite, aici lipseste „Arbeit macht frei”, la cum arata. Exact ce spuneam colegilor, inainte de a intra noi acolo. Dar e vorba doar de sumbrul orei din zi, care nu mai e, tehnic, zi, ci seara, si de metalul intrarii. In rest, un loc plin de suflet si de idei. Un loc pentru revenit.
    Turing si moara cu cai
    Mergem, la insistentele mele, si la "moara cu cai". Pe drum, chiar din mers, in crepuscul si aflandu-ma pe partea mai putin buna a microbuzului nostru, privirea imi e atrasa spre dreapta, de un portret al lui Alan Turing, pe o cladire. O fractiune de secunda. Dar nu am nevoie de mai mult de o fractiune de secunda pentru a il recunoaste pe Turing, o personalitate ce ma fascineaza, matematicianul ce descifra coduri in razboi.

    O rog pe Milita cu cerul cu pamantul sa-mi faca rost de o poza si, peste cateva zile, o primesc. E si Tesla alaturi, si cateva chestii pe care, in mod curent, le-ai vedea in laboratoare de fizica. Imi spune ca sunt la "Parcul Stiintific, primul in Serbia - langa, se afla Centrul pentru Formare Profesionala". Bravo, Kikinda, bravo Voivodina!
    Ajungem si la moara respectiva. Aici, forta era data de cai, ce se invarteau pentru a determina macinarea. Pe GPS, daca vei cauta folosind caractere latine, locul nu e marcat. E marcat doar un mic magazin din apropiere, ce si-a luat numele de la aceasta moara - Suvaca. Pai de ce sa fie marcat?… Si ei au decidenti de genul "nu ne vindem tara", desi ansamblul acesta ar fi interesant pentru toti strainii, fiind unul dintre cele doar cateva care au mai ramas in Europa…

    O lasam pe Milica si ziua se termina cumva brusc, ca un avion de hartie ce intra cu nasul in asfalt… Sunt frumoase locurile noi dar cel mai de pret sunt oamenii. Oamenii, ideile, firele care se tes intre oameni si idei.
    Una peste alta, Kikinda este un loc care foloseste magistral o idee in aparenta simpla: un produs al tau in care infasori orasul, pentru trei zile, si toti respira in acelasi ritm. Pui pe strada mare ce ai tu mai bun si mai de aratat. Si se pariaza pe cordialitate, pe impartire de clipe bune. Si, dincolo de dovleci, e ceea ce spune colegul Titi, cand iesim de pe poarta Complexului Terra: aici mai venim.
    Ramona Balutescu
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Va miroase a nunta? Treceti pe la Casa Darvas pentru o consiliere profunda privind organizarea evenimentului!


    [2016-10-15]
    Daca nu mai este nicicum cale de intoarcere si nunta e inevitabila, cel mai bine e sa faceti in asa fel incat sa iasa bine. Sa fie totul in regula, invitatii sa se simta bine, mirii sa arate impecabil, iar plicurile cu darul de nunta sa poata veni in cele mai bune conditii. In data […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Dansul uriasilor: Actori pe picioroange au valsat in Piata Unirii (FOTO/VIDEO)


    [2016-10-09]
    Sute de oradeni au aplaudat, sambata, in Piata Unirii, un spectacol cu totul deosebit. Actori pe picioroange au valsat in centrul orasului, moment inscris in programul Toamnei Oradene. Copii si adulti deopotriva, spectatorii au fost incantati de ce au vazut. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Totul pentru Cumintenia Pamantului: Nevasta premierului Ciolos a cantat la Oradea


    [2016-10-09]
    Yohanna Grace, pe numele ei adevarat Valerie Ciolos (foto), a cantat la Oradea. Sotia primului ministru al Guvernului Romaniei a fost pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor in cadrul Toamnei Oradene, sambata (8 octombrie), pentru a sustine campania de strangere de fonduri pentru achizitionarea sculpturii Cumintenia Pamantului a lui Constantin Brancusi. Spectacolul ,,Regasindu-l pe […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Corn, lapte sau masa calda la sfantu-asteapta!


    [2016-10-04]
    An de an, inceputul scolii surprinde autoritatile judetene responsabile de distribuirea laptelui, cornului si marului in scoli. La mijlocul lunii octombrie se va sti exact cand va incepe distribuirea alimentelor in scoli iar in ceea ce priveste programul pilot al mesei calde, deocamdata totul este in ceata. Programul laptele si cornul sau marul este anual […]
    The post Corn, lapte sau masa calda la sfantu-asteapta! appeared first on Presa Oradea.
     An de an, inceputul scolii surprinde autoritatile judetene responsabile de distribuirea laptelui, cornului si marului in scoli. La mijlocul lunii octombrie se va sti exact cand va incepe distribuirea alimentelor in scoli iar in ceea ce priveste programul pilot al mesei calde, deocamdata totul este in ceata.
    Programul laptele si cornul sau marul este anual intarziat pentru ca licitatiile se fac ba cu intarziere, ba sunt contestate, ajungandu-se in situatii de-a dreptul penibile in care pe banca elevului, cornul, laptele si marul ajung abia inaintea vacantei de iarna. De ce nu se organizeaza licitatiile imediat dupa terminarea anului scolar sau macar in a doua luna de vacanta?


    ,,La mijlocul lunii octombrie se va sti exact data la care vor fi livrate suplimentele alimentare pentru copii in scoli. S-ar putea ca laptele sa ajunga mai tarziu decat cornul cu doua saptamani"

    a declarat Zoltan Hizo, purtatorul de cuvant al Consiliului Judetean Bihor.
    Ping-pong cu masa calda
    Situatia este si mai dezastruoasa in ceea ce priveste programul ,,masa clada" al Guvernului Ciolos, program care a pus autoritatile intr-o ceata totala.
    Intre cele 50 de scoli in care ar urma sa se desfasoare proiectul pilot se afla si Scoala Gimnaziala ,,Floare de Lotus" din Sinmatrin, aleasa pentru ca are un numar mare de elevi, 1.047, multi dintre ei cu probleme sociale, adica exact acei elevi care trebuie atrasi spre cursuri pentru a se micsora rata abandonului scolar.

    ,,Din cate stim noi, autoritatile nu vor avea nimic de platit pentru ca banii vor veni de la bugetul de stat. Daca acest program pilot va functiona va fi apoi extins la nivel national"

    a spus Claudiu Damian, purtatorul de cuvant al Inspectoratului Scolar Judetean Bihor.

    Responsabilitatea organizarii licitatiei pentru acest program pilot este inca in ceata iar autoritatile si-o arunca de la una la alta.

    ,,Nu este treaba noastra, ci a administratiei publice locale, a Primariei din Sinmartin"

    a spus Zoltan Hizo de la CJ Bihor in timp ce primarul Cristian Laza din Sinmartin il contrazice:

    ,,nu facem noi licitatia, noi avem zero implicare. Am discutat si cu directorul scolii (n.r. Scoala Gimnaziala ,,Floare de Lotus") si el spune ca a cerut clarificari de la Ministerul Educatiei pentru ca nu intelege cum de a fost aleasa scoala lui. Noi nu avem conditiile necesare pentru a le da mese calde copiilor. Speram ca in urmatoarele zile situatia sa se clarifice intr-un fel sau altul".

    Biroului de presa al Ministerului Educatiei sustine ca ceata de la nivelul judetului Bihor este normala:

    ,,Nu-i de mirare pentru ca Ordonanta de Urgenta mai are de trecut cateva faze pentru a fi clara. E pe circuitul de avizare la celelalte ministere, cel al Finantelor, al Muncii etc. si abia apoi vor fi publicate si normele de aplicare.
    Nu toate scolile vor servi mese calde, exista si posibilitatea distribuirii cate unui pachet alimentar in valoare de 7 lei pentru copii.



    Este adevarat ca in Ordonanta se prevede ca elevii din scolile incluse in acest program pilot nu vor primi si masa calda si lapte, corn si mar dar pana cand ea va fi pusa in aplicare, elevii vor primi ceea ce primesc si colegii lor din alte scoli".

    In concluzie, o parte dintre elevii care nu primesc acum lapte, corn si mar, vor primi candva o masa calda. Problema este ca toate acestea sunt plasate intr-un viitor, mai apropiat sau mai indepartat, iar copiii merg deja la scoala de aproape o luna.
    Prin astfel de intarzieri, programele nu numai ca nu au efectul scontat ci au unul opus. Abandonul scolar nu doar ca nu este eradicat ci ar putea creste pentru ca pe langa privarea elevilor de corn, lapte si mar, ei mai sunt si mintiti.
    Ichim Vasilica
    The post Corn, lapte sau masa calda la sfantu-asteapta! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Un baiat de 20 de ani a cauzat groaznicul accident de la Diosig


    [2016-10-03]
    Teribilul eveniment rutier de azi dimineata de pe DN 19, in urma caruia doi oameni au murit, a fost provocat de o depasire hazardata (foto – FAN, pentru ilustrare). Potrivit unui comunicat oficial al Politiei bihorene, la volanul autoturismului care a intrat in depasire se afla ,,un tanar de 20 de ani, din Sacueni". Totul […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Tramvai oradean ,,deturnat" de Politie si de copii (FOTO)


    [2016-09-30]
    Celebra piesa de teatru ,,Un tramvai numit dorinta" a lui Tennessee Williams a fost transformata in altceva: ,,Un tramvai numit siguranta". Totul prin colaborarea dintre Politia bihoreana si OTL. Vineri, 30 septembrie, pe o vreme superba, peste 100 de elevii de la Scoala ,,Dimitrie Cantemir" si de la Liceul ,,Onisifor Ghibu" au luat parte la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • O noua editie a Noptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea!


    [2016-09-27]
    Sala Polivalenta a Universitatii din Oradea va fi vineri, 30 septembrie, intre orele 17:00 si 22:00 gazda unei noi editii a Noptii Cercetatorilor. In cadrul evenimentului vor fi expuse principii din fizica, astronomie, chimie, geografie, biologie si geologie, cu experimente live, demonstratii aplicate, muzica, sport si jocuri, totul cu intrare libera. Stiinta iese in strada […]
    The post O noua editie a Noptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     Sala Polivalenta a Universitatii din Oradea va fi vineri, 30 septembrie, intre orele 17:00 si 22:00 gazda unei noi editii a Noptii Cercetatorilor. In cadrul evenimentului vor fi expuse principii din fizica, astronomie, chimie, geografie, biologie si geologie, cu experimente live, demonstratii aplicate, muzica, sport si jocuri, totul cu intrare libera.
    Stiinta iese in strada in peste 250 de orase europene si 15 orase din Romania pentru a sarbatori Noaptea Cercetatorilor Europeni, o serie de evenimente ce apropie publicul larg de fascinanta lume a cercetarii.

    Noaptea Cercetatorilor Europeni ii invita pe oradeni sa intalneasca oameni de stiinta din diverse domenii care le pot schimba viata, si sa devina cercetator pentru o zi, participand la activitatile stiintifice si distractive dedicate.
    Primul eveniment din seria Noaptea Cercetatorilor Europeni a fost organizat in 2005 si de atunci peste 1,5 milioane de oameni au celebrat ziua dedicata promovarii stiintei. Proiectul se adreseaza mintilor curioase si tinerilor care doresc sa inceapa o cariera in cercetare, oferind o mare varietate de activitati stiintifice si educative.

    Editia 2015 a atras peste 35.000 de vizitatori in Romania. Pe termen lung evenimentul atrage noile generatii catre munca de cercetare si activare profesionala in acest domeniu, in interiorul Uniunii Europene si creste respectul publicului larg fata de munca nevazuta a cercetatorilor.
    Evenimentele principale vor avea loc la Bucuresti, Alba Iulia, Arad, Bacau, Brasov, Constanta, Cugir, Deva, Galati, Oradea, Piatra Neamt, Suceava, Targoviste, Tulcea si Zalau. Noaptea Cercetatorilor Europeni se inscrie in seria evenimentelor Marie Curie si isi propune sa arate ce inseamna sa fii cercetator in zilele noastre.

    Proiectul este co-finantat de Comisia Europeana prin actiunile Marie Sk?odowska-Curie si se desfasoara in aceeasi zi in toate tarile membre si afiliate.
    Ichim Vasilica
    The post O noua editie a Noptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ministrul Cristian Ghinea: in materie de proiecte pe fonduri europene, Oradea poate fi un model pentru alte municipii


    [2016-09-27]
     

    Luni, 26 septembrie, ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, si directorul Autoritatii de Management al Planului Operational de Infrastructura Mare, Catalin Gheran, impreuna cu primarul municipiului Oradea, Ilie Bolojan, au sustinut o conferinta de presa la sediul Companiei de Apa Oradea. In cadrul conferintei, au fost prezentate concluziile vizitelor facute in Oradea la noua centrala termica pe gaz, la amplasamentul viitorului terminal intermodal de lânga gara CFR din Episcopia Bihor,  respectiv pe santierele existente in oras pentru reabilitarea retelelor de termoficare. Totodata au fost prezentate si concluziile discutiilor avute in urma intâlnirii de la Compania de Apa cu  membrii participanti implicati in proiectul Aparegio de extindere a retelelor de apa si canalizare din judetul Bihor.

    Ministrul Ghinea a declarat ca, fata de alte judete, unde au aparut divergente intre autoritatile locale si operatorii de servicii, punându-se in pericol implementarea proiectelor, in Bihor lucrurile decurg normal, iar municipiul Oradea, datorita modului de tratare a problemelor si a modului de lucru prin implementarea proiectelor realizate, poate fi un model pentru alte municipii.

     "In cursul zilei de azi s-au discutat diferite proiecte, de apa, de canalizare, deseuri. In Bihor sunt probleme minore, in principiu de intârziere la apa si deseuri. Am convenit astazi ca cei de la Autoritatea de management si reprezentantii Companiei de Apa si Primaria Oradea vor lucra impreuna pentru realizarea documentatiei necesare", a spus ministrul Cristian Ghinea.

    Legat de proiectele administratiei locale, ministrul a declarat ca, având in vedere experienta si demersurile facute de Primaria Oradea pentru atragerea de fonduri, este convins ca Oradea va reusi sa atraga fara probleme finantarile necesare pentru construirea terminalului intermodal si continuarea lucrarilor de reabilitare a sistemului centralizat de termoficare.

    Conform explicatiilor date de primarul Ilie Bolojan cu privire la cele doua proiecte majore, cel de termoficare - etapa a II-a (care presupune o investitie de peste 30 de milioane de euro), respectiv intermodalul cu o finantare clasica de aproximativ 10 milioane de euro, Comisia Europeana pare fi deschisa sa sustina din fonduri nerambursabile si niste lucrari adiacente. Aceste lucrari presupun, de exemplu, realizarea de infrastructura conexa, prin care terminalul intermodal va fi racordat la calea ferata si la soselele din jur. Astfel, proiectul intermodalului va ajunge la o valoare de aproximativ 20 de milioane de euro si ar putea fi operational pâna in 2018.

    "Suntem in masura - daca ne miscam repede si aducem aplicatia la zi - sa le putem depune la minister, ministerul in aproximativ 30 de zile ar putea da bun de semnare la inceputul lunii noiembrie, astfel incât am putea atrage câteva milioane de euro in acest an in Oradea. Astfel, pe de o parte am permite sa continuam  lucrarile in buna regula, iar pe de alta parte Oradea ar câstiga prin faptul ca ramâne cu lucrarile efectuate, iar România reuseste sa atraga mai multe proiecte din fondurile europene. Ramâne ca noi, administratia locala sa facem ceea ce trebuie, sa aducem totul la zi, iar eu sper ca aceste doua proiecte sunt deja in linie dreapta si, in urma colaborarii cu Autoritatea de management si minister, le putem considerate demarate fara mari probleme."

    Totodata, Ilie Bolojan a laudat initiativa ministrului de a se deplasa in tara si a verifica in teren situatiile si problemele cu care se confrunta beneficiarii proiectelor, având speranta ca in urma acestor vizite ghidurile de finantare ale proiectelor vor fi conforme cu problemele celor care lucreaza la asemenea proiecte.

     

      [...]Citeste mai departe
    Ministrul Cristian Ghinea: in materie de proiecte pe fonduri europene, Oradea poate fi un model pentru alte municipii
    Sursa: Primaria Oradea
  • O noua editie a Noaptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea!


    [2016-09-24]
    Sala Polivalenta a Universitatii din Oradea va fi vineri, 30 septembrie, intre orele 17:00 si 22:00 gazda unei noi editii a Noptii Cercetatorilor. In cadrul evenimentului vor fi expuse principii din fizica, astronomie, chimie, geografie, biologie si geologie, cu experimente live, demonstratii aplicate, muzica, sport si jocuri, totul cu intrare libera. Stiinta iese in strada […]
    The post O noua editie a Noaptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     Sala Polivalenta a Universitatii din Oradea va fi vineri, 30 septembrie, intre orele 17:00 si 22:00 gazda unei noi editii a Noptii Cercetatorilor. In cadrul evenimentului vor fi expuse principii din fizica, astronomie, chimie, geografie, biologie si geologie, cu experimente live, demonstratii aplicate, muzica, sport si jocuri, totul cu intrare libera.
    Stiinta iese in strada in peste 250 de orase europene si 15 orase din Romania pentru a sarbatori Noaptea Cercetatorilor Europeni, o serie de evenimente ce apropie publicul larg de fascinanta lume a cercetarii.

    Noaptea Cercetatorilor Europeni ii invita pe oradeni sa intalneasca oameni de stiinta din diverse domenii care le pot schimba viata, si sa devina cercetator pentru o zi, participand la activitatile stiintifice si distractive dedicate.
    Primul eveniment din seria Noaptea Cercetatorilor Europeni a fost organizat in 2005 si de atunci peste 1,5 milioane de oameni au celebrat ziua dedicata promovarii stiintei. Proiectul se adreseaza mintilor curioase si tinerilor care doresc sa inceapa o cariera in cercetare, oferind o mare varietate de activitati stiintifice si educative.

    Editia 2015 a atras peste 35.000 de vizitatori in Romania. Pe termen lung evenimentul atrage noile generatii catre munca de cercetare si activare profesionala in acest domeniu, in interiorul Uniunii Europene si creste respectul publicului larg fata de munca nevazuta a cercetatorilor.
    Evenimentele principale vor avea loc la Bucuresti, Alba Iulia, Arad, Bacau, Brasov, Constanta, Cugir, Deva, Galati, Oradea, Piatra Neamt, Suceava, Targoviste, Tulcea si Zalau. Noaptea Cercetatorilor Europeni se inscrie in seria evenimentelor Marie Curie si isi propune sa arate ce inseamna sa fii cercetator in zilele noastre.

    Proiectul este co-finantat de Comisia Europeana prin actiunile Marie Sk?odowska-Curie si se desfasoara in aceeasi zi in toate tarile membre si afiliate.
    Ichim Vasilica
    The post O noua editie a Noaptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu


    [2016-09-22]
    In fond, totul a inceput cu o mica greva a mea, in La Fenice. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva" - pentru ca unele idei frumoase merita o greva mica, aproape de neobservat, […]
    The post ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu appeared first on Presa Oradea.
     In fond, totul a inceput cu o mica greva a mea, in La Fenice. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva" - pentru ca unele idei frumoase merita o greva mica, aproape de neobservat, pentru a ramane, macar in vibratia intima a peretilor incarcati de marea istorie, ca cineva a aparat un gand, pe fagasul a ce e drept. Langa usa pe care, in seara aceea scria ,,Roxana Constantinescu - Adalgisa". Aproape de care ne grupaseram, ca o ambasada mica ,,a altceva", eu si doi dintre cei mai aparte barbati ai serii.
    Am mai vorbit de multe ori despre ,,cum se face", chiar si in opera. Despre cum apare un spectacol, despre cum bucatele din colturi diferite de tara sau de lume vin si se aseaza impreuna, cuminti, cu ajutorul regizorului si al dirijorului (si al multor altora, desigur, de la portar la pantofar) si ceea ce iese din aceasta punere in matca se numeste ,,spectacol rotund". Dar, pentru acum, pentru acest spectacol cu ,,Norma", nu am fost de fata la ,,cum se face". Ci la ceva care tine altfel de ritul facerii, de lumirea ei, de bunul final. Am asistat la forfota aceea deosebita de dupa aplauze, nu in culise ci la cabinele artistilor din La Fenice, teatru unde romanca noastra, mezzosoprana Roxana Constantinescu, a fost omul care a dus spectacolul, alaturi de soprana Mariella Devia, diva Italiei.

    Fiecare spectacol are viata lui, iar azi, greul a fost dus, magistral, de DOAMNELE scenei, Devia si Constantinescu. Sigur, basul a fost bun. Sigur, si tenorul si-a dat drumul, pana la urma. Dar acest fantastic binom, Devia-Constantinescu, a dat, pe langa culoare, gust, forma, sunet, caldura si tot ce mai vreti, din spectrul de aproape de noi, si VRAJA aceea a inefabilului, cum ca spectacolul mare, cel de dincolo de timp si de material, are loc sub ochii nostri si ne face partasi in ghemul ei, al vrajii, si ca respiram in ritmul celor doua soliste, cu sufletul la gura, de parca niciodata nu am fi aflat finalul din ,,Norma" si parca rezolutiile de pe scena inca mai au o multime de variante de final, si de noi, de noi toti, impreuna, tine daca pana la urma castiga dragostea, sau datoria, sau pedeapsa tradarii, sau… atatea tarmuri mari, in lagunele carora vietile de langa noi s-au ancorat.
    Aceasta ,,Norma" te face sa te intrebi…
    Spectacolul… Decorul propus de Kara Walker. Decor, costume, peruci - o lume a Africii negre. A lumii despre care Kara Walker s-a angajat sa vorbeasca permanent prin operele sale. Colinele mastilor africane, dupa care se desfasoara totul. Lumea romanilor si a druizilor e lumea oricarui cucerit alaturi de care cuceritorul mimeaza bunavointa.
    Apoi vine dragostea. Care nu tine seama de diferente de rang, de politica, de zei, chiar. Insa dragostea are ca hop nu doar piedicile care despart, social, un ,,el" de o ,,ea" ci, uneori, tradarile propriei inimi, care duc spre plural, spre o dragoste mai mare. Amestecul dintre dorinta de apropiere fata de dragostea noua, regretele fata de cea veche, frica fata de consecinte… Abia dupa aceste idei - cunoscute - ale ,,Normei" vin personajele. Cele de acum, conturate pentru noi, in La Fenice, cu artisti cu caractere aparte, cu idei ce coloreaza in maniera proprie ACEASTA ,,Norma", de acum.

    Iti pui intrebari legat de cum poate sa fie o ,,Norma" noua. Si ce vrei sa spui cu ea. Kara Walker vine cu Africa ei, cum spuneam, cu imense picturi care iti ard retina, cu opere mai degraba statice - apreciezi fotografia momentului de pe scena - pentru ca pe desfasurarea actiunii, ca gest gandit si coordonat, nu s-a insistat. Avem, mai degraba, o succesiune de stampe - impresionante prin frumusesea lor dar in care gestul corului, al ,,oamenilor multi" de pe scena, e simetric, simplu, neelaborat, nici macar justificat de ordinea ritualului - acolo unde unul ridica mana a uimire, ridica toti, la fel.
    Drumul dinspre negru spre culoare
    Miscarea e a culorii, ce-ti bate in retina prin rosul rochitelor domnilor - acolo unde doamnele preotese, conduse de Norma, iau decizii in soceitate (prezentate ca ale unui zeu simandicos in alegeri dar, in fapt, ca la orice zeu, oferind proiectii ale dorintelor si temerilor marelui preot - Norma, acum), barbatii care ar trebui sa conduca si sa inceapa razboiul sunt prezentati in varianta freudiana a supunerii (nu fara murmure) fata de femeia-castratoare, care are putere de alegere fata de comunitatea sa, astfel incat razboinicul lancezind se tine de sulita sa derizorie din rochita ce arde in locul lui.

    In 27 august, ,,Norma" de la La Fenice, Venetia, primul spectacol de anul acesta cu opera lui Bellini, reluat cu o distributie noua, dupa ce anul trecut fusese prezentat ca premiera in cadrul Bienalei, cu o alta garnitura de artisti, unde doar Adalgisa a ramas aceeasi, e intr-o constelatie aparte. Si intr-un moment aparte, fiind ziua de doliu al Italiei dupa sutele de morti ai cutremurului ce a lovit, spre finele lui august, peninsula. Ajung cu 10 minute inainte de inceperea spectacolului in dreptul Intrarii Artistilor - un instrumentist se indreapta agale spre intrarea lor. Cam tarziu. Intru, incarcata de aceeasi bucurie ca intotdeauna, in La Fenice. De copil, de cand cu primele intalniri cu Verdi, visasem sa ajung aici, si la La Scala. Si la alte cateva opere de pe continent. Am ajuns.
    Comparand La Fenice cu La Scala, poate prima are ceva din aerul unui loc mai mic, dar, in mod cert, este mult mai plina de suflet, pe care nu l-au alungat incendii, recesiuni, directorate si viziuni diferite. La Scala are ceva din pompa stearpa, mai degraba funebra, de ciocli care-ti gestioneaza cu ochi rai circuitul in cladire, respiratia, sufletul. In Venetia nu este asa - respiri mai larg, te apropii de spectacol mai in pace, si cu mai mare acces la frumusetea exterioara, pentru a o pregati pe cea a sufletului tau.

    Am vazut aici mai multe spectacole, mereu de pe partea dreapta a salii (asa s-a nimerit sau asa am cerut), de mai sus sau de mai de jos, cum s-a putut, atenta la toate detaliile vizibile. Mereu incantata la a participa la vraja - mereu oferindu-mi-se o vraja, care a meritat aplauze, care mi-a ridicat intrebari, care m-a facut sa plec adaugand substanta la ceea ce deja eram.
    Ne ridicam pentru un moment de reculegere. Apoi, imaginea ce deja ne introduce in ritmul liniilor Africii negre se duce si incepe totul. Pollione intra in scena cu Flavio, in genul vanatorilor de la un safari si, pentru o vreme, ai senzatia ca tenorul Roberto Aronica se afla intr-o zi tare aiurea, vocal. Apoi se redreseaza. Mariella Devia incepe ,,Casta Diva" si, aproape instant, uiti nedumerirea primelor minute.
    Este superba. Copacul de margean al vocii ei nu este escavat din trairile celorlalti ci creste liber peste ele, se ridica, umple si traseaza reguli noi, proprii, ale unei voci ce serveste povestea iar spectacolul incepe acum, abia acum, si ai garantia ca te va lua si te va duce acolo, intre colinele fierbinti ale pasiunii si tradarii, in care placile tectonice ale binoamelor ce se intalnesc, dureros, sunt ale dragostei si tradarii, ale sperantei si lipseri de curaj, ale dorintei de libertate si necesitatii de a supune. Cadrul fusese asigurat - de acum era timpul vocilor sa rodeasca.
    Despre axa omului
    Devia scenei e o afro, desigur, prin peruca. Universala in rest – clocotitoare prin voce, cu gestica de care se ajuta, soprana face din scena tinda pentru palatul trairilor ei. Dar nu singura. Cu ajutorul Adalgisei, caci iat-o si pe mezzosoprana romanca pentru care mi-am dorit sa vad ,,Norma", aici. Bucuresteanca Roxana Constantinescu este ,,partea alba" a povestii de dragoste, lupta si tradare. O alegere excelenta, o tija firava si totusi atata de rezistenta si eficace atunci cand este vorba de voce, care completeaza ,,ca rupta din locul acela" ikebana celor trei mari roluri ale operei.
    Daca aranjamentul acela clasic de flori, al orientalilor, are trei axe principale - a cerului, a pamantului si a omului, atunci, in mod cert, calchiind necesitatea acestei imparteli a lumii la ,,Norma" noastra, Roxana Constantinescu e axa omului, unde Mariella Devia atinge cerul, gandind la fosta diva casta, iar Roberto Aronica intruchipeaza pamantul - cu toanele si murdariile lui, dar dornic sa rodeasca.

    Te uiti la Roxana si, dincolo de o voce care nu da de greutati in partitura Adalgisei, apreciezi si miscarea scenica - ramurica aceasta, ,,a omului", de care spuneam mai sus, cere si justifica exclamatia lui Odiseu, atunci cand o intalneste pe Nausicaam dupa Homer: ,,In Delos, doar, vazui asemeni lujer, de finic, care, fraged, rasarise langa altarul zeului Apollon. Tot astfel stau si-n fata ta, fecioara, si ma cutremur. Spune-mi, esti zeita sau esti fiinta pamanteana?" Mezzosoprana e un partener perfect valabil, ca voce, al sopranei, dar e singura de pe scena care vrajeste si prin gest.
    E mare lucru sa vezi un artist inzestrat cu darul de a face spectacolul complet, ajutand vocea prin gest - iar gestul scenic al Roxanei Constantinescu, frangerea si vibratia corpului ei, miscarile mainilor ei decupeaza pasari de apa, din intunericul scenei si al trairilor celor din jur, si le permite zborul, creaturilor noi, in La Fenice.
    Loc pentru istorie noua, in La Fenice
    O caut pe Roxana la pauza. Ridic mana a salut, asa, aproape nestiut, langa tabloul Mariei Callas, de pe unul dintre coridoare - un must, mereu. A avut si ea, Callas, povestile ei cu ,,Norma",  incluzand o foarte comentata renuntare, la Roma, dupa primul act, in fata presedintelui Italiei, in 1958, precum si cu La Fenice unde, printre altele, in 1949 a sarit, la interval de doar sase zile, de la Brunhilda lui Wagner la Elvira din Puritanii, invatand in acele sase zile rolul… Trec de cerberi, ma incurc intre lifturi, cabinele solistilor sunt undeva la etajul III, ajung, finalmente, sunt timorata, nu cunosc obiceiurile locului, un barbat inalt si amabil bate in locul meu in usa Roxanei, vazandu-ma ca-mi frang mainile a incurcatura, mezzosoprana iese, saluta in italiana, ii spun ,,buna seara" si totul se topeste intr-un zambet cald si drag. Stabilim ca ne vedem dupa.
    Actul doi, acelasi ghem de trairi din partea celor doua dive ale serii, unde tenorul puncteaza si el, bine, ca un fel de frunza intre doua flori. Imaginile Karei Walker sunt, iar, batatoare la usa ochiului, si caldura si misterul aduse cu ele, alaturi de firescul jocului, si de participarea deosebita a vocilor, te fac pe tine, spectator, sa fii furat de curgerea intregului si sa speri, impotriva logicii si a memoriei, ca ,,Norma" se poate sfarsi altfel, ca dragostea (a cui fata de cine?) poate invinge. Nu invinge, decat o mica batalie din lupta majora, si, din aceasta frustrare, sporita de lumina ce rascoleste culori si trairi, pleci cu intrebari, ce-si pun semintele in colturi ale tale ce nici nu banuiai ca exista in tine, pana atunci.

    Aplauzele finale ne reunesc pe cei ce am fost martorii acestui spectacol de fine de august. Frustrati, oarecum, ca nu am putut sa NE aplaudam solistii la iesiri aparte, spre noi, la arlechin, atunci cand am fi vrut (tinand de felul cortinei, cum discut mai apoi cu Roxana), ii rasplatim acum. Posesiunea pronumelui vine din lucrul bun trait impreuna. Azi, acum, la final, in minutele de aplauze, ei sunt ai nostri si noi ai lor, pentru ca am trecut de asepsia tatonarilor, a asteptarilor, a linistii datorate actului artistic - acum e timpul ovatiilor, al imbratisarilor acustice, al raspunsului pe care noi, publicul, il sadim in marele istoric din Teatro La Fenice, ca pentru fiecare nobila frumusete ce s-a oferit, de mai bine de doua secole, aici, dinspre scena.
    ,,Ambasada" Roxanei
    Dar fug si spre imbratisarea reala, si spre uneltirile ce se leaga de interviul ce va urma. Trec, aproape imperator, de cerbera dinspre zona artistilor, ,,acolo e o fata, fata mea, intelegi?, superba Adalgisa, si vreau la ea", spun cu ochii, spun cu mersul hotarat si mandru si sigur pe el, si nu mai e nevoie sa o spun si altfel - acum nimic nu poate opri vreun lucru bun.
    Ajung la etajul trei ai cabinelor, Roxana inca nu este, apoi vine, asteptam, ne grupam oarecum in functie de zona intereselor noastre. Cea mai mare parte de oameni e la usa Mariellei Devia, multi-multi orientali, apoi cativa barbati de varsta medie, apoi cateva doamne in varsta. Sa spunem aici ca Devia este cea care, dupa o cariera merituoasa, a debutat in Norma la 65 de ani, adica in urma cu trei ani, si ca acum, la 68 de ani, a inceput sa vorbeasca despre o apropiata retragere.

    Dupa cabina lui Devia vine cea a lui Aronica, apoi cea a Roxanei Constantinescu, apoi Simon Lim, basul ce a cantat (bine) in rolul Oroveso. Se strecoara printre noi cei care-i ajuta pe artisti. Fac o fotografie cu explicatia de la usa Roxanei - zambesc, avem acelasi ,,-escu" romanesc la capetele numelor noastre de familie. Costumiera are un petic de hartie cu indicatii si nume agatat de propria haina - probabil cu toate detaliile pe care le are de ridicat de la cate un costum. Nimeni nu se uita urat la noi ca incurcam locul cu forfota noastra.
    De altfel, noi, cei ,,ai Roxanei", nu prea incurcam. In stanga mea, un barbat inalt, de o frumusete aparte, aproape lipit de peretele opus usii Roxanei, din dorinta de a nu incurca. Nu e din lumea asta, a nonsalantilor vanatori de autografe, nu e nici stanjenit de lumea asta - apoi il vad langa Roxana, si e clar din ce lume e: din lumea lor. E Vincent, logodnicul Roxanei, si, din ce mi-a povestit despre ei, lumea lor e asa frumoasa si aparte, ca-i poti invidia. La modul bun. O armonie ce s-a cladit bine, fara sa fie nevoie sa le bata amandurora reflectoarele-n cap. Le-a ajuns sufletul.

    Vincent intra, raman doar eu cu celalalt barbat inalt al ambasadei noastre mici. Devia inca nu a iesit, grupul ei se agita, freamata, toti ii pandesc in picioare usa, toti au aerul ca asteapta o prada, din care vor sa rupa ceva. Cumva, ma amuz. Cumva, ma revolt. Oare oamenii acestia realizeaza ca Mariella Devia nu a cantat singura si ca a fost acompaniata magistral de Roxana noastra? As fi vrut sa vad mai multa lume si aici, la cativa metri, la usa aceasta. Si ma asez pe bancheta de aici, infoindu-ma-n sal, ca o Rosa Parks pe scaunul ei de autobuz. E mica mea greva. E micul meu semn de exclamare. Stiu sigur ca maine (maine – candva), usa Roxanei va fi din ce in ce mai asaltata.
    Si barbatul de langa mine stie. Mi-e clar lucrul asta. E de aici. Din lumea aceasta. A coridoarelor artistilor, a luminilor si umbrelor lor, a birourilor unde se iau deciziile. Se simte. Dinspre mainile frumoase si nervoase ce par sa fi intalnit pianul, dinspre mersul nerabdator si impetuos de pe acel coridor - un mers de cal pur sange ce trece printre… sa spunem doar… alti cai… atunci cand o saluta scurt pe Devia, cand Devia iese. Ceilalti, toti, se strang ciorchine in jurul sopranei, flori, fotografii, replici admirative, retragere cu surle si fanfare. Fac  si eu o poza, de departe, cu cei care o pozeaza.

    Apoi, abia apoi, in linistea ramasa, ma ridic si fotografiez un manunchi de chei ce atarna de undeva, pe coridor, langa noi. Il vad pe Charles ca rade. Ii spun: ,,Ce vrei, sunt ziarist! Ma atrag detaliile" - si rad si eu, complice, din mica greva in care am fost alaturi. Aproba: ,,La Fenice are multe detalii aparte, doar sa le vezi". Schimbam alte cateva cuvinte, intr-o pasta de amabilitate si asteptare. Atunci nu stiam, e Charles Fabius, cel care a facut regia secunda la ,,Norma", multi ar adauga aici treaba cu colaborarea lui cu Robert Wilson sau proiectele lui de la Guggenheim New York, sau… altele. Eu spun doar ce era atunci, in momentul acela, fara carti de vizita la iveala: uite un om langa care gestul artistic gaseste loc sa se intample, langa care pot creste nestingherit paduri de sunet, de gest, de culoare. Aparte om.
    Sfarsit de spectacol
    Se termina si forfota celor care ajuta scena. Pleaca si peruca Adalgisei, prilej sa schimb o replica si cu Osvaldo, cel care i-o ia. Cu un chip pe care n-o sa-l uit repede, hair-stilistul mi se loveste de retina, mie, cea fara memorie vizuala – e simplu sa descifrezi ecuatia lui de om-artist, specificul vine abia dupa asta, pornind de la asta, cu delicatete, cu pretiozitate interesanta. Ii zambesc cald - ,,te stiu de o mie de ani – i-as spune – as vrea sa te-ntreb de urmatoarea mie de ani, ce va veni". Cate intreteseri de personalitati aparte, de abordari aparte ale artei, ale luminii, ale jocului cu ea. O bucatica de timp in zona cabinelor din La Fenice, ganduri cat pentru o lume intreaga.
    Vorbesc scurt cu Roxana, imi agat ochii in stropul de lumina ce vine din pietricica de la lantisorul ei, pe care il vazusem, cu ochi cercetator, din timpul aplauzelor - mezzosoprana imi va spune, zilele urmatoare, ca nu a fost o problema cu Kara Walker a intra pe scena cu mici ,,efecte personale" si ca, in multe, regizoarea a oferit libertate artistilor. De asemenea, ca e vorba de un dar de suflet din partea parintilor ei. Mereu, din ochi frumosi, Roxana ajunge la ochi si mai frumosi, cand vorbeste despre parintii ei, despre familia ei. Dar si asta aveam sa aflu mai tarziu. Acum trebuie sa stabilim unde ne vom intalni, pentru restul.
    O intreb de are vreun loc favorit in Venetia, dar totul e inca pe zbarnaiala in jur, pe des-facere, pe graba, a mai aparut cineva care o asteapta, un cuplu din Japonia, prieteni ai ei, asa ca o intreb de pot lansa eu o idee. Accepta, ii spun cu jumatate de gura de Cimitirul San Michele - e putin ciudat sa inviti pe cineva pe care nu cunosti, inca, la un cimitir, cand n-ai mult timp sa explici ce e cu cimitirul ala si de ce te-ai gandit ca ar fi un loc bun. Dar Roxana accepta, oferindu-mi incredere la alegere. Urmeaza sa ne intalnim intr-un alt loc care mi-e drag, si despre care care simtisem mereu ca va veni momentul cand sa fie parte dintr-un scenariu deosebit din tot ce am de facut in Venetia: piata dintre Spitalul Civil, intrarea principala, si Biserica Giovanni e Paolo. Si de aici urmeaza sa vedem, impreuna, cine e Roxana Constantinescu, omul.

    Plec in noapte. Cu intrebari, cu asteptari, cu frisoane. ,,Norma" inca nu s-a terminat. In statia de vaporetto de la Giglio, de unde astept un 1 spre casa, doua doamne in varsta diseca spectacolul. Am alta parere decat a lor, dar tac. Ies spre apa, cat mai departe de ele, la marginea pontonului de pe Canal Grande, dar nu e de liniste: din dreapta, de pe acoperisul Guggenheim-ului de Venetia, vine muzica stridenta, e un chef, e genul de sunete pe care nu le vrei acum.
    Nu e noapte pentru somn, iau N-ul spre Lido, imi ascult gandurile asteptand sa apara soarele, pe plaja, jongland cu intrebari si decizii. E prima data, in cele trei luni de cand stau aici, ca prind rasaritul soarelui in Lido. Si abia cand soarele de - inca - august e destul de sus, dincolo de linia orizontului, de nave, de pasari si de micimi, se termina ,,Norma" si pot sa vin acasa si sa fie loc pentru restul, pentru tot.
    *
    Nu cred in voce ca instrument neutru. Nu cred in voce nelegata de personalitatea celui care o foloseste. Nu ma intereseaza. Este alegerea mea. Am ALES sa ascult si mai ales sa scriu despre voci ale unor oameni cu caracter. Roxana Constantinescu este un astfel de om. Cred. Asa o dezghioc eu, din suma de lucruri pe care le simt pana acum, pe care le-am citit despre ea, pe care le-am primit, cerand pareri in lumea vocilor. Este o voce cu suflet.
    Oamenii buni si frumosi cred ca vin din doi snopi mari. Ai celor luminosi, care au trait asezat si care rasfrang cu generozitate ceea ce au primit. Si ceilalti, care, lovindu-se de rautatea celor din jur si de nefericirile lor sau ale altora, au procesat substanta aceasta si au faurit din ea lumina.
    Roxana pare un om luminos prin definitie, de la radacina. Eu nu sunt deloc asa - va fi interesant de vazut de vom putea gasi un numitor comun pentru ce va urma. Pentru ca astfel de interviu nu este o oglinda ci un pact - uneori lupta - intre doua persoane. O laminare de otel.
    O vizita la Stravinsky si Diaghilev
    Dar lucrurile isi gasesc repede o matca fireasca. Ne intalnim acolo, langa spital si biserica, pregatesc cadrul primelor poze exact pentru a prinde si felul in care se unesc cele doua cladiri - dupa ce ma iau la harta cu un gondolier deranjat de concurenta, in locul unde-si facea veacul. Apoi mergem frumos sa luam vaporul spre cimitir.

    Trecem pe langa statuia lui Dante si a lui Vergiliu, intr-o barca, a lui Frangulyan, aflata intre spital si cimitir. O ador. Ma bucur sa o impart cu Roxana. Dar mai e ceva. Cand ajungem in zona destinata copiilor, cea veche, artista imi spune ca e prima data cand intra intr-un cimitir fara sa aiba o treaba anume, personala, acolo. Asa ca, pe langa poarta si curtea de care aveam nevoie pentru cateva poze, devin un ghid al ideii de spatiu cultural care este, uneori, un cimitir. Il gasim pe Doppler, intram la sala rar dibuita de turisti a urnelor funerare, trecem pe la Stravinsky, Diaghilev si Karl Filtsch. Pe la Brodsky, apoi. Doar pe Ezra Pound nu il gasesc – ca de obicei, in ultimele dati…
    Ne ataca tantarii tigru. Fugim in partea cealalta a insulei, la poarta din metal dantelarit, de unde privesti spre Venetia. Aici am deslusit, candva, intelesul cuvantului ,,serenitate". In afara de sora mea, Roxana e singura cu care am ajuns sa impart poarta asta. Ma bucur ca i-am facut-o cadou.

    Bine, sa impart cu Roxana, e una – dar si cu un nou roi de tantari-tigru, care ne fac sa jucam tontoroiul, aici, si care ne scurteaza sesiunea foto, e cam mult. Ii promit invitatei mele ca, spre iesire, curtea franciscanilor e doar cu piatra, si, sper, acolo nu vor mai veni felinele alea zburatoare dupa noi. N-avem noroc dar, printre picaturi, prindem si cateva poze bune, si cateva replici pentru interviu, si… si inca ceva. Ceva esential, care se leaga uneori, rar, cred, eu, intre oameni. Crestem un inceput de prietenie. Din cum suntem, din ce vedem ca important in viata. Dar materialul este despre ea. Important e, doar, in aliniatul acesta, ca omul cu care am pornit la drum pentru un interviu a deschis usile si pentru o amicitie.
    Cu Roxana Constantinescu, treaba asta vine firesc. Probabil tine de intuitia care o ajuta sa isi gaseasca acea curgere lina pe scena. Si ma trezesc, cu surprindere, de cateva ori, ca rad in hohote, cu toate cele pe care le discutam, chiar daca strabatem un cimitir. Ma straduiesc sa nu o mai fac, din respect pentru loc. Dar Roxana ma face sa uit, ca o apa rece si proaspata, ca o apa vie. Sarim de la una la alta, de la scena la small talk, de la monumentele din jur la glume de fete cucuiete. Parca ne stim de-o viata. Nu e meritul meu - e al ei. Eu o ghidam doar prin cimitir - ea,  prin toata povestea asta, de dincolo de interviu, - spre a cunoaste un om nou. Participativ, nu aseptic.

    Cu toata frumusetea din jur, si istoria, si lumina, si linistea, fugim din San Michele. Urcam intr-un alt vapor, spre Fondamente Nove, si facem dreapta - chiar daca mai demult stateam in Canareggio, cand veneam la Venetia, la un minut de locul unde locuieste Roxana acum, nu stiam decat cateva drumuri din sestier, asa ca acum e timpul ca mezzosoprana sa aduca ,,Venetia ei" in ecuatie. E frumoasa Venetia ei. Primesc cadou o biserica noua, pe care n-o stiam deloc, si nici nu banuiam ca exista acolo unde era, un pod aparte, asemanator cu Podul Diavolului din Torcello si, pentru scris, o cafenea unde aflu ca exista pe lume si shakerato. E bun shakeratto. Cafea, bucatele de gheata. Se pare ca, intr-adevar, cum avea, sa aflu mai tarziu, Roxana dibuieste toate cafenelele placute si care stiu sa-ti ofere soare. Si vin si intrebarile.
    Cum s-a cladit acest rol
    – Ce ar trebui sa se intample sa refuzi un rol?
    – Vorbim despre un rol care in mod normal face parte din repertoriul meu? Atunci motivul refuzului ar fi un concept regizoral absurd, care contravine muzicii si firului dramatic. Apreciez montarile moderne, dar nu sunt o sustinatoare a ridicolului si extravagantelor pe scena, doar din dorinta de a fi ,,altfel". Imi plac provocarile, rolurile de compozitie, cred ca este important sa te transpui, sa te lasi liber, sa iti uiti identitatea pe scena, sa devii acel personaj.
    – Ce inseamna comunicarea pentru tine?
    – Cand vorbim despre opera, cred ca valoarea este aceeasi pentru muzica si cuvant. Evident, cunoastem toti expresia ,,prima la musica, poi le parole". Dar emotiile, culorile, sunt transmise prin sinceritatea cuvantului si respectul sacru al partiturii vocale. De curand, cineva mi-a zis ca sunt ,,una voce con anima". Cred cu tarie ca, atunci cand canti cu sufletul, ti se aude sufletul. Pentru mine, comunicarea e primordiala... Nu ma simt niciodata singura. Imi place sa daruiesc, sa ma daruiesc si daca publicul paraseste teatrul cu o oarecare nostalgie, cu ganduri, cu inima plina, atunci ceva a fost bine.
    – Cum vezi raul din lumea voastra?
    – Eu, de raul asta despre care se vorbeste, care cu siguranta exista, inca nu m-am lovit. Sigur ca este o lume a competitiei, cu totii ne dorim sa cantam in teatre importante, roluri mari, dar, in vanatoarea de contracte, artistul ar trebui sa fie menajat, responsabilitatea revenind agentilor. Eu am incredere in cei care ma reprezinta, inteleg ca lucrez intr-un univers subiectiv, unde gusturile directorilor, regizorilor, dirijorilor sunt individuale, si ma concentrez pe rolurile mele, pe studiu. Iata, intr-o productie de ,,Cosi fan tutte" se cauta o Dorabella blonda; nu, nu era vorba despre culoarea parului – s-ar fi rezolvat usor cu o peruca – ci de tipologia unei fete blonde. I am a proud brunette. Si am aceasta calitate, cred, de a accepta faptul ca suntem diferiti, ca placi sau nu placi, important este ca eu cu mine sa fiu multumita. Si sunt multumita de alegerile facute, de faptul ca acum cinci ani am inceput o cariera de ,,liber-profesionista" unde pot dedica timp studiului, pot selecta anumite oferte si pot pasi pe scenele teatrelor din intreaga lume.

    – Cum te apropii de un rol?
     – Uite, haide sa vorbim despre Adalgisa. Am debutat rolul in Zürich. Dar tot procesul de cunoastere, de apropiere fata de rol, a inceput cu libretul. Cu povestea. Cine este, de unde vine, ce varsta are, ce experiente... totul, regasesti in text. In plus, este asa de detaliat descrisa de catre celelalte personaje: Norma, Pollione. Imposibil sa nu o vezi. Am studiat rolul impreuna cu profesoara si totodata mentorul meu, Ileana Cotrubas, m-a ajutat sa inteleg nu doar aspectul psihologic, dar si abordarea stilistica, sa descopar o paleta de culori vocale care sa o picteze pe Adalgisa prin prisma personalitatii mele.
     – Cum a fost experienta construirii rolului aici la Venetia?
    – Scurta. Perioada de repetitii a fost de o saptamana. Dar eu facusem parte din distributia premierei, unde am lucrat o luna alaturi de oameni inspirati si generosi. Singura surpriza, de aceasta data, a fost ca faimosul duet ,,Mira, o Norma" care se canta transpus cand Adalgisa este o mezzosoprana, urma sa se faca in original.
     – S-a mai intamplat.
    – Da, dar de obicei informatia ajunge cu mult timp inainte. Este o cu totul alta tesatura vocala, asadar impune o alta abordare tehnica, si timpul este valoros. In plus, racisem. Rau. O traheita, cosmarul cantaretilor. Nu ocoleam gandul unei eventuale anulari, pentru ca nu e un rol pe care sa-l pacalesti. Dar puterea mintii face minuni.
    – Cu cine te-ai sfatuit?
    – Cu doamna Cotrubas, cu medicul foniatru, cu familia. Medicul era sigur de refacere, pana la premiera, dar a trebuit sa tac in timpul repetitiilor. Eram ca un pestisor, pe scena. Miscare da, voce nu. Dirijorul Daniele Callegari a cantat in locul meu. Mi-a spus: ,,Pentru mine esti o descoperire, nu vreau sa te pierd". Sustinerea lui a fost decisiva. Si in spectacol – am cantat.

    – Ai vazut alte spectacole aici, la La Fenice, inainte de a ajunge sa lucrezi pentru Norma?
    – Nu. Am intrat pentru prima data in teatru cand am audiat pentru rolul Adalgisa, acum doi ani. Si imi amintesc foarte bine emotia resimtita cand am pasit pe scena si am constientizat pasii mei pe urmele unor pasi de aur. Tremur. Este unul dintre cele mai frumoase teatre din lume.
    – Te-a primit cineva vreodata prost pentru ca esti din Romania?
    – Nu. Muzica nu are cetatenie. In plus, cred cu tarie ca cei din jur sunt oglinda ta. Reaua-vointa m-a ocolit pana acum.
    – Ai pornit de la Corul de Copii Radio. Cum s-a intamplat trecerea spre a fi solista?
    – Cantand. Cantand in cor, de la varsta de cinci ani. Doi ani mai tarziu eram solista si am crescut alaturi de acest ansamblu fantastic, care mi-a oferit o bogatie sufleteasca de nedescris. Canto-ul clasic, mai tarziu, a fost o alegere fireasca. In plus, copil fiind, imi placeau rochiile cu crinolina. Le-am purtat mai tarziu.
    Despre trecut prezent si viitor, cu mult optimism
    – Cum a fost cu percutia?
    – Ne-am placut reciproc, dar ca dragoste pasagera. Glumesc. Intotdeauna am stiut ca voiam sa cant. Insa nu era suficient. Voiam sa studiez solfegiu, istoria muzicii etc. Asadar, la sfatul doamnei Eugenia Vacarescu Necula, dirijoarea Corului de Copii, ai mei m-au inscris la Liceul de Muzica George Enescu. Aveam 11 ani. Optiunile de instrument erau ceva mai limitate: instrumente de suflat, percutie, chitara, contrabas. Am ales percutia, iar mai tarziu mi-a ajutat enorm! Am regasit aici, la Venetia, in dirijorul Daniele Callegari, un coleg de percutie. Amandoi cu diplome.
    – Partenerul tau nu e din lumea artelor, nu canta. Cum e cuplul vostru?
    – E armonios. E complex. Nu stiu daca o relatie cu un muzician m-ar implini. Am nevoie de acest echilibru care vine din partea unui om care apreciaza arta, dar care ma imbogateste tocmai pentru ca are o cariera diferita. Facem parte din doua lumi diverse, viata noastra nu e monocroma, dar ne regasim in aceleasi pasiuni, interese. Eu pe scena traiesc, ard, ma arunc cu tot ce am, dar apoi trag dupa mine usa teatrului si acasa am linistea, intimitatea unei vieti normale.
    – Tot aud treaba asta cu tineretea. Canti de ani buni – nu te deranjeaza, cumva?
    – E un compliment. Cat timp inveti, esti tanar. Artistul este intr-un permanent studiu, in permanenta formare. As vrea sa fiu descrisa ca tanara tot timpul vietii. Inseamna ca si sufletul e unde trebuie.

    – Spune-mi despre parintii tai, cei de la care ai firul de lumina pe care-l porti mereu la gat.
    – Din ziua in care am primit lantisorul asta, nu m-am despartit de el. E felul meu de a-i simti pe ai mei aproape atunci cand nu sunt in sala. Parintii si sora mea – sunt dragostea aceea mare, neconditionata, sunt echilibrul meu sufletesc. Am pasit impreuna in viata, avand intotdeauna sustinerea lor, iubirea absoluta. Suntem foarte apropiati, ne telefonam aproape zilnic, vin sa vada spectacole…  Familia este totul pentru mine. Stiu cat de multe sacrificii au facut, de-a lungul vietii, pentru viitorul meu si al surorii mele, si, atunci cand sunt in sala, la spectacol, cant doar pentru ei, ca mai apoi sa ii imbratisez la cabina si sa le vad zambetele, mandria…
    De la pisica neagra la terasa in soare
    – Cum te apropii de locurile, de orasele unde ai diversele productii?
    – Totul incepe cu detaliile de logistica. Daca perioada este lunga – gasirea unui apartament care sa imi placa, sa aiba terasa si sa fie in apropierea teatrului. E important sa ai o ,,acasa" in saptamanile respective – hotelul nu e o varianta. Apoi, in timpul liber, descopar orasul. Intai ca o turista disciplinata, cu lista obiectivelor turistice in mana – mai tarziu ma ratacesc cu o placere nebuna si doar ,,google maps" ma mai aduce la adresa. In plus, ador cafenelele. Si, cum spune partenerul meu – ar trebui sa fac un blog al cafenelelor in soare, pentru ca, in toate orasele pe care le vizitez, gasesc doua – trei terase insorite, in functie de ce parte a zilei e, si, sperand ca e vreme buna, le frecventez cu regularitate. Ce poate fi mai minunat decat cafeaua, o carte, muzica si soare?! Compania si ciocolataa. Dar, in rest… imbatabil!
    – Ce amintiri aduci, de regula, cu tine?
    – Obiecte de decoratiuni interioare, bijuterii artizanale, condimente, tot felul. Aici, in Venetia, am cumparat o lampa. Decoram apartamentul din Paris si i-am gasit deja un loc.  In plus, cumpar  un magnet din fiecare oras vizitat. O geografie a sufletului. Si a frigiderului. Ha, ha!
    – Ce e neobisnuit la tine?
    – Neobisnuit… nu stiu. Dar sunt superstitioasa. Sunt cateva lucruri de care nu ma despart niciodata. Uite: martisor  de la parinti, pietre de ametist din Israel; incerc  nu ma intorc din drum, sa nu vad pisica neagra taindu-mi strada, nu fluier in casa – chestii de-astea.

    – Din ,,acasa la parinti" ai ajuns la ,,acasa la Paris" – cum e?
    – Iubirea, bat-o vina. Dar am fost  ,,acasa la Viena", unde am sora, prieteni, oameni dragi.
    – Ce te face sa plangi?
    – Dorul.  Si, uneori, singuratatea. Asta e pretul. Da, sunt norocoasa pentru ca fac ceea ce imi place, imi traiesc pasiunea, dar reversul acestei fericiri este permanenta calatorie in lume, cand cei dragi nu iti pot fi tot timpul aproape. Si asta ma intristeaza. Uneori, pana la lacrimi. Singuratatea te obliga sa te cunosti, sa te asculti, dar, la sfarsitul zilei, vrei, poate, o imbratisare… si trebuie ta te multumesti cu una virtuala. Plang la filme. Si plang deseori cand vad batrani singuri, neajutorati. Mi se face dor de mamaia mea, care statea cu noi. Si care ne-a parasit prea devreme…
    *
    Cam asta este partea oficiala din prima intalnire a noastra, de bantuiala prin Venetia si imprejurimi. La urmatoarea, pornim din acelasi loc, mergem la Biserica San Francesco della Vigna, la Capela Sagredo, apoi, acolo, pe coridoare cotite, spre locuri cu tablouri de o mare valoare, unde nici nu stiu niciodata de avem voie sa fim. Si spre curtile interioare cu pietre funerare pe jos, care ne numara pasii. Cel pe care il rugam sa ne faca o fotografie impreuna e un chinez pe care eu il mai intalnisem intamplator, prin oras. Roxana il saluta in limba lui, jovial. Acesta se uita la ea, nedumerit. Cantareata ii explica: in urma cu o luna tocmai fusese in turneu in tara lui.
    Ne mai intalnim cu niste cunostinte, in oras, dam chiar si de gondolierul cu care ne luaseram in vorba cu cateva zile inainte - Roxana pare un magnet pentru oameni. Si pentru toti are cate un zambet, cate o vorba asezata si buna. Si mai trec cateva spectacole venetiene si, deja in tari diferite aflandu-ne, mai vin cateva intrebari, ce au crescut in timp.
    Succes, prietenii, intamplari
    – Ce prieteni ai? Ai oameni pe care sa ii poti suna la patru dimineata?
    – Da. Am prieteni din copilarie, cu care am crescut; din facultate; de mai tarziu. Si stiu ca sunt acolo tot timpul, zi si noapte.
    – Cum o sa fie cand o sa ajungi si mai mare in topul mondial?
    – Ar trebui sa fie la fel. Nu inteleg de ce succesul schimba unii oameni. Da, se limiteaza timpul fizic, exista mai multe ,,obligatii", dar generozitatea si respectul pentru cei de langa tine, seriozitatea pentru studiu, valorile morale ar trebui sa ramana la fel. Diva secolului XX este ,,the girl next door", si mie imi place. Pentru ca am intalnit multi artisti mari – si multi de o modestie si naturalete deosebite.
    – Spune-mi ce intamplari ciudate ai avut, legat de scena.
    – Oooh, sunt multe. De exemplu, la Opera din Viena, in ,,Flautul Fermecat" era un moment in care trebuia sa astept sub scena, si sa deschid o ,,usa" din podea, pe un anumit cuvant cheie. Dar nimeni nu imi spusese ca va fi fum, pentru un mai mare efect. Eu, asteptand intrarea, in genunchi sub scena, vad tot fumul asta. M-am speriat si am plecat in marsul piticului spre margine. Ca, mai apoi, regizorul de scena sa imi spuna ca e totul ok si, din fericire, m-am intors la locul ,,incendiului" la timp. Altadata, tot la Viena, in ,,Povestirile lui Hoffmann" (regia semnata Andrei Serban), nu am vazut un perete din sticla si, cum alergam pe scena, a fost o lovitura din plin – fara accidente. In ,,Romeo et Juliette", mi-am adus bicicleta personala pentru o plimbare pe scena, in timp ce cantam aria lui Stephano. Iar, de curand, la Budapesta, am ramas blocata in toaleta. Restul colegilor – pe scena. Am batut usa, am strigat – nimic. Dar aveam, la costum, o sabie. Am folosit-o sa ma ,,eliberez". Peripetii de tot felul.
    – Ce tine de tine, la un rol?
    – Intelegerea si cunoasterea posibilitatilor vocale, fizice. Incerc sa recunosc cand un rol nu mi se potriveste, cand e prea devreme, cand e prea ,,la limita". Ca muzician trebuie sa te asculti mereu, pentru ca, cine esti azi, nu ai fost ieri, si nu vei fi maine.

     – Cum a fost colaborarea cu Kara Walker?
    – Libera. Ca o piesa de jazz, unde improvizatia mi-a apartinut. ,,Norma" a fost prima productie a Karei, o artista deosebit de talentata, care a venit cu o scenografie, decoruri, costume de mare frumusete si delicatete, si care a lasat cantaretii sa se insereze natural in acest spatiu estetic. Eu am propus, ea a primit, si perioada de lucru a fost tare placuta.
    – Ti se pare justificat cum spun artistii, despre cineva cu care s-au intersectat, la un spectacol pentru care au lucrat impreuna, ,,prietenii mei"?
    – Sigur ca se formeaza amicitii, pentru ca petreci o perioada suficient de lunga incat sa ajungi sa iti cunosti colegii – deseori timpul liber este in aceeasi formula, iar lumea asta e o lume mica. Exista un filon al familiaritatii. Prietenia, insa, este un lucru profund, dar amici dragi, intre colegi, am multi. Si, deseori, exista placerea revederii cu oameni cu care ai colaborat deja.
    – Scuza talentul lipsa de caracter?
    – Definitv, nu.
     – Cum te simti la Paris, dupa toate problemele din ultima vreme? E oaza mea de liniste. In viata cotidiana a parizianului, in viata mea, nu s-a schimbat nimic. Turistii sunt ceva mai reticenti. Dar aceste episoade dramatice nu ar trebui sa umbreasca normalitatea – mergem inainte. Noi locuim intr-un cartier calm, verde, ne plimbam, iesim la expozitii, la concerte, la restaurante, dar, cel mai bine, dupa atat de multe zboruri, apartamente, teatre… este acasa.
    – Ai gasit deja un loc lampii din Venetia?
    – E inca infasurata in plasticul cu bule, nu am avut timp. Dar curand. Ii fac o poza si ti-o trimit.
    Si cam asa se termina partea cu interviul. Cu multe apasari legat de ce, poate, ar mai fi fost de intrebat. Cu ce ar mai fi fost de spus, pentru anii viitori, pe langa de vocea aceasta atata de frumoasa, care ni se desfasoara de pe marile scene ale lumii. Si parca orice as spune, de incheiere, ar fi ca un sfarsit retezat, al unui lucru ce merge mai departe sub ochii nostri, uneori prin complicitatea noastra, dornica sa fie parte din confirmarea unui alt mare nume de cantaret de opera din Romania, care-si cladeste recunoasterea mondiala oficiala.

    Candva, nu mult de acum, pentru Roxana va fi ,,Carmen", in care asteapta toata lumea sa o vada. Vor fi alte roluri mari. Alte mari scene ale lumii, dupa care ii vom bate cu aceeasi bucurie la usa cabinei, pentru felicitari. Probabil important e ca vom avea si speranta ca ne va deschide cu aceeasi larghete sufleteasca a comunicarii, indiferent de va fi salutata in romana, engleza, italiana, olandeza sau chineza. Aici e batalia cea mare. Roxana Constantinescu va deveni tot mai mult ,,diva", cuvantul despre care spune ca ii da urticarie, prin voce si dupa ,,cotatia" pentru marile scene ale lumii. Dar, daca va ramane aceeasi crenguta de alun, frumoasa si buna, sufleteste, pe care am cunoscut-o langa scena venetiana, ,,the girl next door", suntem toti castigati.
    Ramona Balutescu
    Credit foto: Michele Crosera (La Fenice), Ramona Balutescu
    The post ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Tot bihoreanul sa inoate!


    [2016-09-16]
    Daca totul va merge conform planurilor si celor votate in sednta Asociatiei de Dezvoltare Durabila (ADD) a judetului Bihor, cetatenii din Alesd, Salonta, Marghita, Valea lui Mihai, Beius, Stei, Vascau, Nucet si Sacueni vor avea bazine de inot noi. Doleanta transmisa de reprezetantii primariilor din localitatile mentionate a fost preluata de presedintele CJ Bihor, Pasztor […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Un sofer care a lovit mortal un pieton culcat pe sosea a fugit de la locul faptei, dar a fost retinut de Politie!


    [2016-09-01]
    Un accident mortal al carui autor a fugit de la locul faptei a fost deslusit de oamenii legii. Totul a inceput marti seara, aproape de miezul noptii, cand Politia Beius a fost sesizata de un localnic ca pe drumul judetean 764 spre Delani se afla un barbat cazut pe carosabil. ,,Echipajul de politie care s-a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Prins de BIHOREANUL ca o intoarce ca la Ploiesti in chestiunea subventionarii curselor aeriene de catre Primarie, Mang s-a enervat si s-a rastit la ziarist


    [2016-08-29]
    Vicepresedintele Consiliului Judetean, Ioan Mang, si-a pierdut cumpatul in cea de-a doua sa conferinta de presa sustinuta in aceasta calitate, ridicand tonul la reporterul BIHOREANULUI. Motivul? L-a enervat intrebarea privind schimbarea de discurs in ce priveste subventionarea de catre Primarie a curselor externe de pe Aeroportul Oradea, propunere cu care acum doi ani se declara ,,intru totul de acord", dar pe care cu trei saptamani in urma a considerat-o diametral opus, ca fiind ,,o golanie" si un lucru nelegal. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea


    [2016-08-28]
    Pe 22 si 23 august (luni si marti), Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea, al 10-lea si ultimul oras de pe traseul de anul acesta, si opreste in Parcul Cetatii, unde spectatorii isi pot intinde paturile pe iarba verde pentru picnic si doua seri pline de scurtmetraje, sub clar de luna. Spectatorii se pot bucura impreuna de 13 filme scurte din cele doua programe: NexT Out in Space si NexT Oscars Night.

    Cea de-a treia editie a evenimentului continua misiunea Caravanei de a aduce filmele NexT mai aproape de un public nou, dinafara Bucurestiului, in orase unde filmele de scurtmetraj sunt rareori difuzate. Si in acest an, accesul la proiectiile din cadrul Caravanei Filmelor NexT este gratuit, iar filmele vor rula incepând cu ora 21.00.

    Datorita succesului mare in rândul oradenilor din anii trecuti a proiectiilor de filme in aer liber, Primaria Oradea si Asociatia pentru Promovarea Turismului in Oradea si Regiune (APTOR) au dedicat in aceasta vara o luna intreaga filmelor in Parcul Cetatii Oradea. Filmele ruleaza in zona dinspre strada Grivitei a parcului, iar oradenii au putut viziona filme in cadrul Digi Film pe un ecran LED, iar in cadrul caravanei TIFF si NexT pe ecrane din pânza.

    Filmele se pot viziona din cele patru zone special amenajate: zona paturi, zona baloti de paie (50 de bucati), zona mobilier europaleti (20 de fotolii) si zona de scaune (500 de scune), iar organizatorii asigura 3 locatii pentru racoritoare si gustari.

    Caravana Filmelor NexT este un eveniment organizat de Societatea Culturala NexT, cu  sprijinul Centrului National al Cinematografiei.

     

    Parteneri media locali Oradea: Bihor online, Crisana, Evenimente Oradea.ro

     

    Va reamintim ca in week-end continua proiectiile Digi Film in aer liber, programul integral al filmelor fiind accesibil pe pagina de FB creata - ,,Cinema in Parcul Cetatii Oradea".

     

    Programul Caravanei NexT:

     

    Pe 22 august, incepând cu ora 21.00, este seara NexT Out in Space, o experienta audiovizuala si o calatorie in alt timp si spatiu populat de extraterestri, roboti si oameni de stiinta geniali. Out in Space demonstreaza ca un film SF nu trebuie sa fie lung ca sa fie captivant:

      Atacul monstrului gigantic care suge creiere din spatiu/L'Attaque du monstre géant suceur de cerveaux de l'espace (Guillaume Rieu, Franta, 2010, 19') 

    Intr-un musical color din anii 60', apare din senin un monstru oribil dintr-un film vechi de Hollywood alb-negru, care ataca locuitorii unui orasel dezintegrându-i sau transformându-i in zombie suparati si flamânzi!

      Abis /Chasm (Joel Benjamin, SUA, 2015, 12') 

    Un astronaut cauta urme de minereu deasupra unei planete straine, neavând drept companie decât computerul de bord.

      Clone/ Clones (Rafael Bolliger, Suedia, 2015, 13') 

    In viitorul indepartat, un profesor de fizica cuantica este pe punctul de-a suferi o operatie prin care i se va indeparta o tumoare de pe creier - si i se ofera posibilitatea de a-si face o copie dupa propriul creier.

      Dezastru fatal la Drive-in cinema/ Deadly Drive-in Disaster (ArjanWilschut, Olanda, 2015, 3') 

    Agenta speciala Sola Powers, de la Biroul de afaceri extra-terestre, se arunca in plina actiune când un cinema drive-in, unde ruleaza un film clasic cu o invazie de OZN-uri, este atacat de o farfurie zburatoare adevarata!

      Vor muri cu totii in spatiu/ They Will All Die in Space (Javier Chillon, Spania, 2015, 15') 

    Nava Tantalus pluteste fara control prin spatiu.

      Silente (Paco Ruiz, Spania, 2015, 9') 

    Anori este un eschimos care traieste pe planeta Silente. Inregistrând sunetele naturii, intr-o buna zi il surprinde aparitia unui obiect batut de vânt. Originea sa este necunoscuta.

      Povestea unui robot /Tristes Déserts(Stephanie Winter, Austria, 2015, 8') 

    Rezultat filmic-muzical al colaborarii - de inspiratie baroca si SF - dintre artista Stephanie Winter, tenorul August Schram si duo-ul electronic Austrian Apparel.           

      Misiunea lui Yuri Lennon pe Alfa 46/ Yuri Lennon's landing on Alpha 46 (Anthony Vouardoux, Germania/Suedia, 2010, 15')  

    Dupa ce aterizeaza pe satelitul lunar Alfa 46, cosmonautul Yuri Lennon se confrunta cu un paradox uluitor... Desprins de nava mama, Yuri isi incepe calatoria prin spatiu, care il va conduce catre sfârsitul lumii asa cum o cunoastem noi.

     

    Pe 23 august, spectatorii vor vedea cele cinci scurtmetraje de fictiune nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film si câstigatorul Premiului Oscar in 2016 sunt proiectate la NexT Oscars Night.

      Ave Maria (Basil Khalil, Palestina/ Franta/ Germania, 2015, 15')O familie de israelieni aflati in fata unei mânastiri, de Sabat, deranjeaza rutina tacuta cu care s-au obisnuit cinci calugarite traind in salbaticia din West Bank.

      Shok (Jamie Donoughue, Marea Britanie/ Kosovo, 2015, 21')In Kosovo, in 1998, doi baieti sunt cei mai buni prieteni si duc o viata normala - dar pe masura ce razboiul pune stapânire pe tara lor, existenta zilnica se umple de violenta si teama.

      Totul va fi bine / Alles Wird Gut (Patrick Vollrath, Germania / Austria, 2015, 30')Michael, tata divortat, isi ia ca de obicei fiica de opt ani, Lea, careia ii este devotat, pentru a petrece impreuna weekendul. La inceput, pare sa fie o vizita normala, dar Lea descopera curând ca s-a schimbat ceva. 

      Bâlbâitul / Stutterer (Benjamin Cleary, Marea Britanie, 2015, 12') - câstigator al Premiului Oscar 2016Pentru un tipograf singuratic, o relatie online s-a dovedit a fi o legatura de care avea mare nevoie, fara sa trebuiasca sa dezvaluie problema bâlbâielii din cauza careia traieste atât de izolat. Acum, insa, este pus in situatia de-a se intâlni in carne si oase cu persoana respectiva.

      Ziua unu / Day One (Henry Hughes, Danemarca, 2016, 14')In urma unui divort chinuitor, o femeie de origine afgano-americana insoteste trupele militare ale Statelor Unite ca traducatoare in Afganistan. In prima ei misiune, merge impreuna cu soldatii in urmarirea unui individ care confectioneaza bombe si  ajunge in situatia de a-i ajuta acestuia sotia insarcinata când incep durerile nasterii, depasind diferentele culturale sau de gen.

     

      [...]Citeste mai departe
    Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea
    Sursa: Primaria Oradea
  • Un targ cu parlamentari


    [2016-08-24]
    Cand un Consiliu Local decide daca aloca sau nu bani pentru sustinerea unei ONG, alesul care face parte din asociatie nu are voie sa voteze, pentru a nu fi in conflict de interese. Cand isi fixeaza lefurile, cand isi aproba delegatii in tari exotice cu care nu avem nicio legatura ori in state avansate de unde revin necontaminati de civilizatie, parlamentarii nu au nicio restrictie, fiindca totul e in "pixul" lor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Dupa ,,Aferim!", un nou film de Radu Jude in cinematografele din Romania!


    [2016-08-19]
    ,,Inimi cicatrizate" regizat de Radu Jude, o adaptare libera dupa opera literara a lui Max Blecher, lungmetraj care a castigat Premiul Special al Juriului, dar si Don Quijote Prize la Festivalul International de Film de la Locarno, va fi lansat in cinematografele din Romania pe 18 noiembrie. Cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Radu Jude, […]
    The post Dupa ,,Aferim!", un nou film de Radu Jude in cinematografele din Romania! appeared first on Presa Oradea.
     ,,Inimi cicatrizate" regizat de Radu Jude, o adaptare libera dupa opera literara a lui Max Blecher, lungmetraj care a castigat Premiul Special al Juriului, dar si Don Quijote Prize la Festivalul International de Film de la Locarno, va fi lansat in cinematografele din Romania pe 18 noiembrie.
    Cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Radu Jude, ,,Inimi cicatrizate", va participa saptamana aceasta si in competitia Festivalului International de Film de la Sarajevo (12-20 august 2016). Actorii Lucian Teodor Rus si Ilinca Harnut vor fi prezenti pe covorul rosu din capitala Bosniei Hertegovina pe 19 august, de la ora locala 20:00.

    ,,Inimi cicatrizate" a fost elogiat de critica de specialitate internationala si a fost primit cu aplauze furtunoase de publicul prezent la premiera mondiala de la Locarno.
    Screen International a titrat:

    ,,Regizorul ,,Aferim!"-ului, Radu Jude, deschide o fereastra inspre o cu totul alta perioada din trecutul Romaniei in ,,Inimi cicatrizate", o adaptare meticuloasa si lipsita de sentimentalism a unui roman de Max Blecher. Povestea unui tanar ale carui ganduri si sentimente stau in umbra mortii abordeaza teme filozofice majore, precum semnificatia si rostul existentei umane.



    In nuante precise si fara sa se teama sa para intelectualizant, ,,Inimi cicatrizate" e strabatut de curenti emotionali care l-ar putea face chiar mai accesibil decat ,,Aferim!". Critica ar putea sa ajute la plasarea lui in randul filmelor de arta serioase si consistente si ar putea sa consolideze reputatia de voce distincta a lui Jude in cinematografia contemporana a Romaniei"

    a adaugat celebra publicatie.
    Sanatoriul de pe malul marii
    Actiunea din filmul ,,Inimi cicatrizate" are loc in anul 1937 cand Emanuel, un tanar de douazeci de ani, bolnav de tuberculoza osoasa, se interneaza intr-un sanatoriu de pe malul marii.
    Din distributie fac parte actorii Lucian Teodor Rus, Ivana Mladenovic, Ilinca Harnut, Serban Pavlu, Marian Olteanu, Alexandru Dabija, Dana Voicu, Fernando Klabin, Adina Cristescu.

    Scenariul si regia sunt semnate de Radu Jude, director de imagine Marius Panduru RSC, montajul a fost realizat de Catalin Cristutiu, sound designer Dana Bunescu, de sunet s-a ocupat J?rg Lempen iar mixajul a fost realizat de Cristinel Sirli.
    Lungmetrajul a fost realizat cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, Studioul de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii, Programul Media - Europa Creativa si Eurimages.
    Radu Jude a castigat anul trecut ,,Ursul de Argint" pentru cea mai buna regie la Festivalul International de Film de la Berlin pentru pelicula ,,Aferim!", productia romaneasca cu cel mai mare succes de box-office in 2015.
    The post Dupa ,,Aferim!", un nou film de Radu Jude in cinematografele din Romania! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea


    [2016-08-18]
    Pe 22 si 23 august (luni si marti), Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea, al 10-lea si ultimul oras de pe traseul de anul acesta, si opreste in Parcul Cetatii, unde spectatorii isi pot intinde paturile pe iarba verde pentru picnic si doua seri pline de scurtmetraje, sub clar de luna. Spectatorii se pot bucura impreuna de 13 filme scurte din cele doua programe: NexT Out in Space si NexT Oscars Night.

    Cea de-a treia editie a evenimentului continua misiunea Caravanei de a aduce filmele NexT mai aproape de un public nou, dinafara Bucurestiului, in orase unde filmele de scurtmetraj sunt rareori difuzate. Si in acest an, accesul la proiectiile din cadrul Caravanei Filmelor NexT este gratuit, iar filmele vor rula incepând cu ora 21.00.

    Datorita succesului mare in rândul oradenilor din anii trecuti a proiectiilor de filme in aer liber, Primaria Oradea si Asociatia pentru Promovarea Turismului in Oradea si Regiune (APTOR) au dedicat in aceasta vara o luna intreaga filmelor in Parcul Cetatii Oradea. Filmele ruleaza in zona dinspre strada Grivitei a parcului, iar oradenii au putut viziona filme in cadrul Digi Film pe un ecran LED, iar in cadrul caravanei TIFF si NexT pe ecrane din pânza.

    Filmele se pot viziona din cele patru zone special amenajate: zona paturi, zona baloti de paie (50 de bucati), zona mobilier europaleti (20 de fotolii) si zona de scaune (500 de scune), iar organizatorii asigura 3 locatii pentru racoritoare si gustari.

    Caravana Filmelor NexT din acest week-end este un eveniment organizat de Societatea Culturala NexT, cu  sprijinul Centrului National al Cinematografiei.

     

    Parteneri media locali Oradea: Bihor online, Crisana, Evenimente Oradea.ro

     

    Va reamintim ca in week-end continua proiectiile Digi Film in aer liber, programul integral al filmelor fiind accesibil pe pagina de FB creata - ,,Cinema in Parcul Cetatii Oradea".

     

    Programul Caravanei NexT:

     

    Pe 22 august, incepând cu ora 21.00, este seara NexT Out in Space, o experienta audiovizuala si o calatorie in alt timp si spatiu populat de extraterestri, roboti si oameni de stiinta geniali. Out in Space demonstreaza ca un film SF nu trebuie sa fie lung ca sa fie captivant:

      Atacul monstrului gigantic care suge creiere din spatiu/L'Attaque du monstregéantsuceur de cerveaux de l'espace (Guillaume Rieu, Franta, 2010, 19') 

    Intr-un musical color din anii 60', apare din senin un monstru oribil dintr-un film vechi de Hollywood alb-negru, care ataca locuitorii unui orasel dezintegrându-i sau transformându-i in zombie suparati si flamânzi!

      Abis /Chasm (Joel Benjamin, SUA, 2015, 12') 

    Un astronaut cauta urme de minereu deasupra unei planete straine, neavând drept companie decât computerul de bord.

      Clone/ Clones (Rafael Bolliger, Suedia, 2015, 13') 

    In viitorul indepartat, un profesor de fizica cuantica este pe punctul de-a suferi o operatie prin care i se va indeparta o tumoare de pe creier - si i se ofera posibilitatea de a-si face o copie dupa propriul creier.

      Dezastru fatal la Drive-in cinema/ Deadly Drive-in Disaster (ArjanWilschut, Olanda, 2015, 3') 

    Agenta speciala Sola Powers, de la Biroul de afaceri extra-terestre, se arunca in plina actiune când un cinema drive-in, unde ruleaza un film clasic cu o invazie de OZN-uri, este atacat de o farfurie zburatoare adevarata!

      Vor muri cu totii in spatiu/ They Will All Die in Space (Javier Chillon, Spania, 2015, 15') 

    Nava Tantalus pluteste fara control prin spatiu.

      Silente (Paco Ruiz, Spania, 2015, 9') 

    Anori este un eschimos care traieste pe planeta Silente. Inregistrând sunetele naturii, intr-o buna zi il surprinde aparitia unui obiect batut de vânt. Originea sa este necunoscuta.

      Povestea unui robot /Tristes Déserts(Stephanie Winter, Austria, 2015, 8') 

    Rezultat filmic-muzical al colaborarii - de inspiratie baroca si SF - dintre artista Stephanie Winter, tenorul August Schram si duo-ul electronic Austrian Apparel.           

      Misiunea lui Yuri Lennon pe Alfa 46/ Yuri Lennon's landing on Alpha 46 (Anthony Vouardoux, Germania/Suedia, 2010, 15')  

    Dupa ce aterizeaza pe satelitul lunar Alfa 46, cosmonautul Yuri Lennon se confrunta cu un paradox uluitor... Desprins de nava mama, Yuri isi incepe calatoria prin spatiu, care il va conduce catre sfârsitul lumii asa cum o cunoastem noi.

     

    Pe 23 august, spectatorii vor vedea cele cinci scurtmetraje de fictiune nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film si câstigatorul Premiului Oscar in 2016 sunt proiectate la NexT Oscars Night.

      Ave Maria (Basil Khalil, Palestina/ Franta/ Germania, 2015, 15')O familie de israelieni aflati in fata unei mânastiri, de Sabat, deranjeaza rutina tacuta cu care s-au obisnuit cinci calugarite traind in salbaticia din West Bank.

      Shok (Jamie Donoughue, Marea Britanie/ Kosovo, 2015, 21')In Kosovo, in 1998, doi baieti sunt cei mai buni prieteni si duc o viata normala - dar pe masura ce razboiul pune stapânire pe tara lor, existenta zilnica se umple de violenta si teama.

      Totul va fi bine / Alles Wird Gut (Patrick Vollrath, Germania / Austria, 2015, 30')Michael, tata divortat, isi ia ca de obicei fiica de opt ani, Lea, careia ii este devotat, pentru a petrece impreuna weekendul. La inceput, pare sa fie o vizita normala, dar Lea descopera curând ca s-a schimbat ceva. 

      Bâlbâitul / Stutterer (Benjamin Cleary, Marea Britanie, 2015, 12') - câstigator al Premiului Oscar 2016Pentru un tipograf singuratic, o relatie online s-a dovedit a fi o legatura de care avea mare nevoie, fara sa trebuiasca sa dezvaluie problema bâlbâielii din cauza careia traieste atât de izolat. Acum, insa, este pus in situatia de-a se intâlni in carne si oase cu persoana respectiva.

      Ziua unu / Day One (Henry Hughes, Danemarca, 2016, 14')In urma unui divort chinuitor, o femeie de origine afgano-americana insoteste trupele militare ale Statelor Unite ca traducatoare in Afganistan. In prima ei misiune, merge impreuna cu soldatii in urmarirea unui individ care confectioneaza bombe si  ajunge in situatia de a-i ajuta acestuia sotia insarcinata când incep durerile nasterii, depasind diferentele culturale sau de gen.

     

      [...]Citeste mai departe
    Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea
    Sursa: Primaria Oradea
  • Scandalul Sky News: Asa zisii traficanti de arme si intermediarul au fost retinuti de DIICOT


    [2016-08-12]
    Cei doi traficati de arme care apar in reportajul difuzat de Sky News au fost retinuti joi seara, impreuna cu cel care a intermediat intalnirea acestora cu jurnalistii britanici. Procurorii DIICOT sustin ca totul este o inscenare, in timp ce jurnalistul Stuart Ramsay, de la Sky News, ironizeaza Romania pe Twitter. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Magazinul de corpuri de iluminat de pe str Decebal, aproape de distrugere! (FOTO)


    [2016-08-08]
    Culmea: in magazinul care vinde corpuri de iluminat, un intrerupator improvizat a cauzat incendiul care era sa distruga totul in cladire, iar focul ar fi putut sa se extinda la locuintele din jur, respectiv la atelierul de vulcanizare din vecinatate. A fost un foarte periculos incendiu, in noaptea de sambaa spre duminica (6/7 august), pe […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Magazinul de corpuri de iluminat de pe str Decebal, aproape de distrugere!


    [2016-08-07]
    Culmea: in magazinul care vinde corpuri de iluminat, un intrerupator improvizat a cauzat incendiul care era sa distruga totul in cladire, iar focul ar fi putut sa se extinda la locuintele din jur, respectiv la atelierul de vulcanizare din vecinatate. A fost un foarte periculos incendiu, in noaptea de sambaa spre duminica (6/7 august), pe […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie?


    [2016-07-16]
    Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are […]
    The post Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
     Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are nimic de a face cu tastele apasate.
    Ca sa o luam cu inceputul, Fifa 16 este un joc atat de prost incat singura dorinta pe care o ai dupa ce joci cateva meciuri este aceea de a pierde pentru ca esti mai slab decat adversarul. Nu pentru ca mingea deviaza ciudat, pentru ca ai lag, pentru ca sutezi de 15 ori in bara in timp ce adversarul inscrie de la jumatatea terenului (cu un jucator cu forta si precizie de sut execrabile, precum Pablo Zabaleta), nu pentru ca ,,terenul este inclinat" si din 15 mingi care sar ciudat, la tine nu ajunge niciuna, nu pentru ca aparatorul tau e cu un pas mai in spate decat trebuie si scoate adversarul din offside sau pentru ca ai mingea si niciunul din jucatorii tai vedeta nu se demarca sa ai cui sa o dai.

    Pe tastatura jocul este aproape imposibil de jucat. Nu exista posibilitatea sa iti setezi o tasta pentru mingi cu efect (curled). Orice tasta iti setezi, la lovitura libera, in loc de a suta cu efect este selectat un al doilea sau al treilea executant. Asta iti scade mult din sansa de a da gol din lovitura libera. Majoritatea golurilor inscrise in realitate, se inscriu cu mingi tehnice, cu efect, peste sau pe langa zid. Prin urmare, cei care joaca pe tastatura, au sanse mult mai mici de a da gol din lovidura libera.
    Aceeasi problema si la capitolul dribling. Nu prea ai cum sa-ti setezi tastele ca sa poti sa driblezi, sa mentii directia mingii si sa si alergi.
    Primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca merge oribil on-line!
    In meciurile on-line foarte rar se accidenteaza jucatori. Dupa cateva secunde, pare ca nu mai au nimic dar randamentul lor scade. Doar dupa ce se incheie meciul iti apare in dreptul jucatorului un plasture cum ca ar fi accidentat. Prin urmare poti juca prost si poti pierde un meci din cauza unui jucator despre care nu stii ca este accidentat. Asta daca nu se accidenteaza la o faza in care scapa singur spre poarta, in minutul 90, la 1-0 pentru adversar. Nu mai poate fugi, pierde mingea, golul egalarii nu se mai da. Alt meci pierdut fara sa poti face nimic.
    Jocul nu cunoaste ce e aia eleganta. Nu poti face un dribling decat daca apesi cu patru maini, pe tastatura. Daca nu te dor degetele, inseamna ca nu ai jucat.

    Sunt zile in care din 6 jocuri, in 4 exista lag. Jucatorii se misca foarte incet, exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren. Si asta in conditiile in care sistemul de joc este performant iar conexiunea de internet este cea mai buna de pe piata.
    Nu conteaza ce nivel alegi la inceputul jocului. Exista doar doua criterii dupa care par a fi alese echipele adverse. Daca joci un campionat cu 10 jocuri, dupa ce ai atins un nivel care sa te mentina in campionat primesti adversari mult mai puternici pe care ,,ii ajuta jocul” pe restul partidelor. Din liga a V-a in jos situatia se schimba. Primesti jucatori buni inca de la inceput ca sa nu treci mai departe. Adversari dificili primesti si daca iti cumperi jucatori scumpi si iti faci echipa mai buna. Automat ti se alege un adversar mai bun.
    Ce este insa cu adevarat enervant este ca Fifa 16 este primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca are lag on-line, prin DNF. Sacadeaza sau exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren dar nu poti parasi jocul pentru ca primesti asa-numitul DNF (Did Not Finish) care inseamna ca, la viitoarele meciuri, primesti mai putini bani (coins) decat daca ai continua (pentru fiecare meci pe care il joci primesti sume de bani in functie de anumite criterii, bani cu care iti poti cumpara jucatori, antrenori, etc).

    Cei care au cumparat jocul au platit in jur de 60 de euro ca sa fie obligati sa joace chiar si atunci cand merge prost. E ca si cum ai merge la un film, ai plati biletul, iar daca ai indrazni sa spui ca nu iti place ai plati mult mai multi bani pe bilete la alte filme, daca ai mai vrea sa le vezi.
    Martor fara reactii la o sumedenie de infrangeri
    Sunt o infinitate de lucruri necontrolabile intr-un meci care schimba de multe ori rezultatul. Sunt meciuri on-line pierdute pentru ca adversarul a sutat, la o lovitura libera, prin zid. In realitate se intampla si asta, dar in realitate jucatorul decide sa se intoarca atunci cand adversarul suteaza. In joc, gamerul nu are posibilitatea sa controleze in niciun fel al doilea sau al treilea jucator din zid. Deci, nu exista corespondent. Nu decide gamerul ca jucatorul sa se intoarca in zid si astfel sa treaca mingea prin zid si sa ia gol. Jocul decide ca trebuie sa ia gol, iar gamerul este doar spectator. La fel se intampla si la suturile deviate.

    O alta situatie care nu depinde de gamer tine de modul in care jucatorul conduce mingea cand o are la picior. Daca are mingea la picior, e in sprint cu ea si adversarul iasa la tackling, cel care ajunge primul la minge este decis de joc. Viteza mingii intre atingerile piciorului este variata, la fel ca cea cu care sunt facuti pasii. Asa se face ca uneori piciorul jucatorului controlat de gamer ajunge la minge inaintea adversarului si deci, poate sa il dribleze, alteori adversarul ajunge inaintea lui.
    Cat de repede se misca picioarele, ce viteza are mingea intre atingeri, este un lucru incontrolabil. Este imposibil ca gamerul sa decida prin apasare tastelor ca jucatorul controlat sa faca pasi mai multi sau mai putini, mai mici sau mai mari spre minge. Nu poti decat sa apesi pe taste si sa speri ca vei ajunge inaintea adversarului. Cum se poate cataloga acest aspect intr-un joc in care fractiunile de secunda fac diferenta?
    Uneori exista intarzieri in incarcarea meniului, dupa un joc, asta daca nu se blocheaza total. Alteori lista pe care sunt pusi jucatorii la vanzare nu se incarca. Sa nu mai vorbim de zecile de ore in care serverul EA nu functioneaza.

    Piata de tranzactie a jucatorilor este o gluma proasta. La finalul sezoanelor, FIFA a lasat asa numitele TOTW, in fapt jucatori la care ,,le-au crescut brusc picioarele", au invatat sa loveasca mingea cu capul intr-un an cat altii in 10, fundasii de banda au ajuns sa suteze mai bine ca atacntii de elita etc. Niste lucruri care nu au nicio legatura cu realitatea.
    Daca un jucator mediocru a avut un sezon mai bun nu inseamna ca a devenit peste noapte peste starurile consacrate. Cert este ca jucatorii pentru care s-au platit bani seriosi cu o luna in urma, pe piata de transferuri on-line au ajuns sa coste cat o ceapa degerata. Eden Hazard, cumparat cu 150.000 de coins (pe un meci castigi cam 500 de coins) a ajuns sa coste in jur de 30.000. In concluzie toata munca de a-ti face o echipa de valoare a fost brusc anulata din pix.
    Tiki-taka si atat!
    In career Mode, o mare problema o reprezinta egalizarea echipelor. In Fifa 16 toate echipele joaca in stilul ,,tiki-taka" plimba mingea enervant de la un jucator la altul si apoi paseaza unui jucator care se demarca si inscriu. Sunt echipe care joaca asa in realitate, dar nu toate. In acest context, cu acest handabal cu minge de fotbal, esti obligat sa joci la fel daca vrei sa castigi meciuri.

    Discutabil este si modul in care iti este selectat jucatorul atunci cand adversarul are mingea la picior. Cand te aperi esti practic la mana jocului care selecteaza jucatorul cel mai apropiat de minge. Nu intotdeauna selecteaza jucatorul pe care vrei sa il folosesti pentru a-l intampina pe cel care are mingea, pana ajunge sa fie selectat cel potrivit trec cateva fractiuni de secunda. Suficient cat sa te depaseasca adeversarul si sa nu-l mai poti prinde din urma
    Toate aceste probleme enuntate mai sus este imposibil sa nu te faca sa ajungi la concluzia ca ai fost inselat, ca banii au fost dati pe un produs iar ceea ce ai primit este cu totul altceva.
    Ichim Vasilica
    The post Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Pasajul subteran de la Piata Rogerius opreste, partial, circulatia tramvaielor


    [2016-07-14]
    Directorul OTL, Csuzi Istvan, anunta ca circulatia cu tramvaie in zona Parcul Mihai Viteazul (Olosig) – Piata Rogerius – Calea Borsului va fi modificata substantia incepand cu ziua de duminica, 17 iulie. Totul in contextul lucrarilor la pasajul subteran care va conecta parcarea de la Spitalul Municipal ,,Dr. Gavril Curteanu" de noua piata agroalimentara din […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Restart la sefia PNL Bihor: Popa - out, Bolojan si Ghilea - in!


    [2016-07-12]
    Dupa vreo 16 ani in care a condus filiala judeteana a liberalilor, Cornel Popa devine istorie. Cel putin in ceea ce priveste o functie importanta in PNL Bihor, Biroul Politic National al formatiunii luand decizia de a-l numi pe secretarul general Ilie Bolojan in postul de presedinte unic. Totul dupa o perioada de bicefalitate, in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Este Fifa 16 este cel mai prost joc de fotbal din istorie?


    [2016-07-06]
    Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are […]
    The post Este Fifa 16 este cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
     Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are nimic de a face cu tastele apasate.
    Ca sa o luam cu inceputul, Fifa 16 este un joc atat de prost incat singura dorinta pe care o ai dupa ce joci cateva meciuri este aceea de a pierde pentru ca esti mai slab decat adversarul. Nu pentru ca mingea deviaza ciudat, pentru ca ai lag, pentru ca sutezi de 15 ori in bara in timp ce adversarul inscrie de la jumatatea terenului (cu un jucator cu forta si precizie de sut execrabile, precum Pablo Zabaleta), nu pentru ca ,,terenul este inclinat" si din 15 mingi care sar ciudat, la tine nu ajunge niciuna, nu pentru ca aparatorul tau e cu un pas mai in spate decat trebuie si scoate adversarul din offside sau pentru ca ai mingea si niciunul din jucatorii tai vedeta nu se demarca sa ai cui sa o dai.

    Pe tastatura jocul este aproape imposibil de jucat. Nu exista posibilitatea sa iti setezi o tasta pentru mingi cu efect (curled). Orice tasta iti setezi, la lovitura libera, in loc de a suta cu efect este selectat un al doilea sau al treilea executant. Asta iti scade mult din sansa de a da gol din lovitura libera. Majoritatea golurilor inscrise in realitate, se inscriu cu mingi tehnice, cu efect, peste sau pe langa zid. Prin urmare, cei care joaca pe tastatura, au sanse mult mai mici de a da gol din lovidura libera.
    Aceeasi problema si la capitolul dribling. Nu prea ai cum sa-ti setezi tastele ca sa poti sa driblezi, sa mentii directia mingii si sa si alergi.
    Primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca merge oribil on-line!
    In meciurile on-line foarte rar se accidenteaza jucatori. Dupa cateva secunde, pare ca nu mai au nimic dar randamentul lor scade. Doar dupa ce se incheie meciul iti apare in dreptul jucatorului un plasture cum ca ar fi accidentat. Prin urmare poti juca prost si poti pierde un meci din cauza unui jucator despre care nu stii ca este accidentat. Asta daca nu se accidenteaza la o faza in care scapa singur spre poarta, in minutul 90, la 1-0 pentru adversar. Nu mai poate fugi, pierde mingea, golul egalarii nu se mai da. Alt meci pierdut fara sa poti face nimic.
    Jocul nu cunoaste ce e aia eleganta. Nu poti face un dribling decat daca apesi cu patru maini, pe tastatura. Daca nu te dor degetele, inseamna ca nu ai jucat.

    Sunt zile in care din 6 jocuri, in 4 exista lag. Jucatorii se misca foarte incet, exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren. Si asta in conditiile in care sistemul de joc este performant iar conexiunea de internet este cea mai buna de pe piata.
    Nu conteaza ce nivel alegi la inceputul jocului. Exista doar doua criterii dupa care par a fi alese echipele adverse. Daca joci un campionat cu 10 jocuri, dupa ce ai atins un nivel care sa te mentina in campionat primesti adversari mult mai puternici pe care ,,ii ajuta jocul” pe restul partidelor. Din liga a V-a in jos situatia se schimba. Primesti jucatori buni inca de la inceput ca sa nu treci mai departe. Adversari dificili primesti si daca iti cumperi jucatori scumpi si iti faci echipa mai buna. Automat ti se alege un adversar mai bun.
    Ce este insa cu adevarat enervant este ca Fifa 16 este primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca are lag on-line, prin DNF. Sacadeaza sau exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren dar nu poti parasi jocul pentru ca primesti asa-numitul DNF (Did Not Finish) care inseamna ca, la viitoarele meciuri, primesti mai putini bani (coins) decat daca ai continua (pentru fiecare meci pe care il joci primesti sume de bani in functie de anumite criterii, bani cu care iti poti cumpara jucatori, antrenori, etc).

    Cei care au cumparat jocul au platit in jur de 60 de euro ca sa fie obligati sa joace chiar si atunci cand merge prost. E ca si cum ai merge la un film, ai plati biletul, iar daca ai indrazni sa spui ca nu iti place ai plati mult mai multi bani pe bilete la alte filme, daca ai mai vrea sa le vezi.
    Martor fara reactii la o sumedenie de infrangeri
    Sunt o infinitate de lucruri necontrolabile intr-un meci care schimba de multe ori rezultatul. Sunt meciuri on-line pierdute pentru ca adversarul a sutat, la o lovitura libera, prin zid. In realitate se intampla si asta, dar in realitate jucatorul decide sa se intoarca atunci cand adversarul suteaza. In joc, gamerul nu are posibilitatea sa controleze in niciun fel al doilea sau al treilea jucator din zid. Deci, nu exista corespondent. Nu decide gamerul ca jucatorul sa se intoarca in zid si astfel sa treaca mingea prin zid si sa ia gol. Jocul decide ca trebuie sa ia gol, iar gamerul este doar spectator. La fel se intampla si la suturile deviate.

    O alta situatie care nu depinde de gamer tine de modul in care jucatorul conduce mingea cand o are la picior. Daca are mingea la picior, e in sprint cu ea si adversarul iasa la tackling, cel care ajunge primul la minge este decis de joc. Viteza mingii intre atingerile piciorului este variata, la fel ca cea cu care sunt facuti pasii. Asa se face ca uneori piciorul jucatorului controlat de gamer ajunge la minge inaintea adversarului si deci, poate sa il dribleze, alteori adversarul ajunge inaintea lui.
    Cat de repede se misca picioarele, ce viteza are mingea intre atingeri, este un lucru incontrolabil. Este imposibil ca gamerul sa decida prin apasare tastelor ca jucatorul controlat sa faca pasi mai multi sau mai putini, mai mici sau mai mari spre minge. Nu poti decat sa apesi pe taste si sa speri ca vei ajunge inaintea adversarului. Cum se poate cataloga acest aspect intr-un joc in care fractiunile de secunda fac diferenta?
    Uneori exista intarzieri in incarcarea meniului, dupa un joc, asta daca nu se blocheaza total. Alteori lista pe care sunt pusi jucatorii la vanzare nu se incarca. Sa nu mai vorbim de zecile de ore in care serverul EA nu functioneaza.

    Piata de tranzactie a jucatorilor este o gluma proasta. La finalul sezoanelor, FIFA a lasat asa numitele TOTW, in fapt jucatori la care ,,le-au crescut brusc picioarele", au invatat sa loveasca mingea cu capul intr-un an cat altii in 10, fundasii de banda au ajuns sa suteze mai bine ca atacntii de elita etc. Niste lucruri care nu au nicio legatura cu realitatea.
    Daca un jucator mediocru a avut un sezon mai bun nu inseamna ca a devenit peste noapte peste starurile consacrate. Cert este ca jucatorii pentru care s-au platit bani seriosi cu o luna in urma, pe piata de transferuri on-line au ajuns sa coste cat o ceapa degerata. Eden Hazard, cumparat cu 150.000 de coins (pe un meci castigi cam 500 de coins) a ajuns sa coste in jur de 30.000. In concluzie toata munca de a-ti face o echipa de valoare a fost brusc anulata din pix.
    Tiki-taka si atat!
    In career Mode, o mare problema o reprezinta egalizarea echipelor. In Fifa 16 toate echipele joaca in stilul ,,tiki-taka" plimba mingea enervant de la un jucator la altul si apoi paseaza unui jucator care se demarca si inscriu. Sunt echipe care joaca asa in realitate, dar nu toate. In acest context, cu acest handabal cu minge de fotbal, esti obligat sa joci la fel daca vrei sa castigi meciuri.

    Discutabil este si modul in care iti este selectat jucatorul atunci cand adversarul are mingea la picior. Cand te aperi esti practic la mana jocului care selecteaza jucatorul cel mai apropiat de minge. Nu intotdeauna selecteaza jucatorul pe care vrei sa il folosesti pentru a-l intampina pe cel care are mingea, pana ajunge sa fie selectat cel potrivit trec cateva fractiuni de secunda. Suficient cat sa te depaseasca adeversarul si sa nu-l mai poti prinde din urma
    Toate aceste probleme enuntate mai sus este imposibil sa nu te faca sa ajungi la concluzia ca ai fost inselat, ca banii au fost dati pe un produs iar ceea ce ai primit este cu totul altceva.
    Ichim Vasilica
    The post Este Fifa 16 este cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie?


    [2016-07-06]
    Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are […]
    The post Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
     Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are nimic de a face cu tastele apasate.
    Ca sa o luam cu inceputul, Fifa 16 este un joc atat de prost incat singura dorinta pe care o ai dupa ce joci cateva meciuri este aceea de a pierde pentru ca esti mai slab decat adversarul. Nu pentru ca mingea deviaza ciudat, pentru ca ai lag, pentru ca sutezi de 15 ori in bara in timp ce adversarul inscrie de la jumatatea terenului (cu un jucator cu forta si precizie de sut execrabile, precum Pablo Zabaleta), nu pentru ca ,,terenul este inclinat" si din 15 mingi care sar ciudat, la tine nu ajunge niciuna, nu pentru ca aparatorul tau e cu un pas mai in spate decat trebuie si scoate adversarul din offside sau pentru ca ai mingea si niciunul din jucatorii tai vedeta nu se demarca sa ai cui sa o dai.

    Pe tastatura jocul este aproape imposibil de jucat. Nu exista posibilitatea sa iti setezi o tasta pentru mingi cu efect (curled). Orice tasta iti setezi, la lovitura libera, in loc de a suta cu efect este selectat un al doilea sau al treilea executant. Asta iti scade mult din sansa de a da gol din lovitura libera. Majoritatea golurilor inscrise in realitate, se inscriu cu mingi tehnice, cu efect, peste sau pe langa zid. Prin urmare, cei care joaca pe tastatura, au sanse mult mai mici de a da gol din lovidura libera.
    Aceeasi problema si la capitolul dribling. Nu prea ai cum sa-ti setezi tastele ca sa poti sa driblezi, sa mentii directia mingii si sa si alergi.
    Primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca merge oribil on-line!
    In meciurile on-line foarte rar se accidenteaza jucatori. Dupa cateva secunde, pare ca nu mai au nimic dar randamentul lor scade. Doar dupa ce se incheie meciul iti apare in dreptul jucatorului un plasture cum ca ar fi accidentat. Prin urmare poti juca prost si poti pierde un meci din cauza unui jucator despre care nu stii ca este accidentat. Asta daca nu se accidenteaza la o faza in care scapa singur spre poarta, in minutul 90, la 1-0 pentru adversar. Nu mai poate fugi, pierde mingea, golul egalarii nu se mai da. Alt meci pierdut fara sa poti face nimic.
    Jocul nu cunoaste ce e aia eleganta. Nu poti face un dribling decat daca apesi cu patru maini, pe tastatura. Daca nu te dor degetele, inseamna ca nu ai jucat.

    Sunt zile in care din 6 jocuri, in 4 exista lag. Jucatorii se misca foarte incet, exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren. Si asta in conditiile in care sistemul de joc este performant iar conexiunea de internet este cea mai buna de pe piata.
    Nu conteaza ce nivel alegi la inceputul jocului. Exista doar doua criterii dupa care par a fi alese echipele adverse. Daca joci un campionat cu 10 jocuri, dupa ce ai atins un nivel care sa te mentina in campionat primesti adversari mult mai puternici pe care ,,ii ajuta jocul” pe restul partidelor. Din liga a V-a in jos situatia se schimba. Primesti jucatori buni inca de la inceput ca sa nu treci mai departe. Adversari dificili primesti si daca iti cumperi jucatori scumpi si iti faci echipa mai buna. Automat ti se alege un adversar mai bun.
    Ce este insa cu adevarat enervant este ca Fifa 16 este primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca are lag on-line, prin DNF. Sacadeaza sau exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren dar nu poti parasi jocul pentru ca primesti asa-numitul DNF (Did Not Finish) care inseamna ca, la viitoarele meciuri, primesti mai putini bani (coins) decat daca ai continua (pentru fiecare meci pe care il joci primesti sume de bani in functie de anumite criterii, bani cu care iti poti cumpara jucatori, antrenori, etc).

    Cei care au cumparat jocul au platit in jur de 60 de euro ca sa fie obligati sa joace chiar si atunci cand merge prost. E ca si cum ai merge la un film, ai plati biletul, iar daca ai indrazni sa spui ca nu iti place ai plati mult mai multi bani pe bilete la alte filme, daca ai mai vrea sa le vezi.
    Martor fara reactii la o sumedenie de infrangeri
    Sunt o infinitate de lucruri necontrolabile intr-un meci care schimba de multe ori rezultatul. Sunt meciuri on-line pierdute pentru ca adversarul a sutat, la o lovitura libera, prin zid. In realitate se intampla si asta, dar in realitate jucatorul decide sa se intoarca atunci cand adversarul suteaza. In joc, gamerul nu are posibilitatea sa controleze in niciun fel al doilea sau al treilea jucator din zid. Deci, nu exista corespondent. Nu decide gamerul ca jucatorul sa se intoarca in zid si astfel sa treaca mingea prin zid si sa ia gol. Jocul decide ca trebuie sa ia gol, iar gamerul este doar spectator. La fel se intampla si la suturile deviate.

    O alta situatie care nu depinde de gamer tine de modul in care jucatorul conduce mingea cand o are la picior. Daca are mingea la picior, e in sprint cu ea si adversarul iasa la tackling, cel care ajunge primul la minge este decis de joc. Viteza mingii intre atingerile piciorului este variata, la fel ca cea cu care sunt facuti pasii. Asa se face ca uneori piciorul jucatorului controlat de gamer ajunge la minge inaintea adversarului si deci, poate sa il dribleze, alteori adversarul ajunge inaintea lui.
    Cat de repede se misca picioarele, ce viteza are mingea intre atingeri, este un lucru incontrolabil. Este imposibil ca gamerul sa decida prin apasare tastelor ca jucatorul controlat sa faca pasi mai multi sau mai putini, mai mici sau mai mari spre minge. Nu poti decat sa apesi pe taste si sa speri ca vei ajunge inaintea adversarului. Cum se poate cataloga acest aspect intr-un joc in care fractiunile de secunda fac diferenta?
    Uneori exista intarzieri in incarcarea meniului, dupa un joc, asta daca nu se blocheaza total. Alteori lista pe care sunt pusi jucatorii la vanzare nu se incarca. Sa nu mai vorbim de zecile de ore in care serverul EA nu functioneaza.

    Piata de tranzactie a jucatorilor este o gluma proasta. La finalul sezoanelor, FIFA a lasat asa numitele TOTW, in fapt jucatori la care ,,le-au crescut brusc picioarele", au invatat sa loveasca mingea cu capul intr-un an cat altii in 10, fundasii de banda au ajuns sa suteze mai bine ca atacntii de elita etc. Niste lucruri care nu au nicio legatura cu realitatea.
    Daca un jucator mediocru a avut un sezon mai bun nu inseamna ca a devenit peste noapte peste starurile consacrate. Cert este ca jucatorii pentru care s-au platit bani seriosi cu o luna in urma, pe piata de transferuri on-line au ajuns sa coste cat o ceapa degerata. Eden Hazard, cumparat cu 150.000 de coins (pe un meci castigi cam 500 de coins) a ajuns sa coste in jur de 30.000. In concluzie toata munca de a-ti face o echipa de valoare a fost brusc anulata din pix.
    Tiki-taka si atat!
    In career Mode, o mare problema o reprezinta egalizarea echipelor. In Fifa 16 toate echipele joaca in stilul ,,tiki-taka" plimba mingea enervant de la un jucator la altul si apoi paseaza unui jucator care se demarca si inscriu. Sunt echipe care joaca asa in realitate, dar nu toate. In acest context, cu acest handabal cu minge de fotbal, esti obligat sa joci la fel daca vrei sa castigi meciuri.

    Discutabil este si modul in care iti este selectat jucatorul atunci cand adversarul are mingea la picior. Cand te aperi esti practic la mana jocului care selecteaza jucatorul cel mai apropiat de minge. Nu intotdeauna selecteaza jucatorul pe care vrei sa il folosesti pentru a-l intampina pe cel care are mingea, pana ajunge sa fie selectat cel potrivit trec cateva fractiuni de secunda. Suficient cat sa te depaseasca adeversarul si sa nu-l mai poti prinde din urma
    Toate aceste probleme enuntate mai sus este imposibil sa nu te faca sa ajungi la concluzia ca ai fost inselat, ca banii au fost dati pe un produs iar ceea ce ai primit este cu totul altceva.
    Ichim Vasilica
    The post Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania - Elvetia 1-1


    [2016-06-26]
    Dupa un inceput promitator, in ciuda infrangerii cu Franta, Romania a reusit ,,performanta" de a face cea mai uranta partida de la Euro de cand a inceput competitia. Iordanescu i-a surprins pe elvetieni trimitand in teren cativa jucatori noi fata de meciul cu Franta si aparandu-se foarte sus, dar nu a fost suficient. Elvetienii au […]
    The post (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania – Elvetia 1-1 appeared first on Presa Oradea.
     Dupa un inceput promitator, in ciuda infrangerii cu Franta, Romania a reusit ,,performanta" de a face cea mai uranta partida de la Euro de cand a inceput competitia. Iordanescu i-a surprins pe elvetieni trimitand in teren cativa jucatori noi fata de meciul cu Franta si aparandu-se foarte sus, dar nu a fost suficient. Elvetienii au incercat sa speculeze spatiul mare lasat intre portar si linia de fundasi, trimitand in teren un jucator rapid, Embolo, dar, in ciuda unor gafe destul de mari, apararea Romaniei a rezistat.
    Nationala Romaniei nu a mai reusit sa impresioneze in cea de-a doua partida facuta la Euro 2016! Cu un joc tern, multe greseli copilaresti, si cu un atac care rar a pus poarta adversa in pericol, Romania a parut ca joaca ,,la ce pica" fara un plan clar pus la punct.

    Daca in prima partida toata lumea se astepta ca apararea sa fie baza in cel de-al doilea meci, unii analisti se asteptau ca echipa Romaniei sa nu lase totul in al 12-lea ceas, infruntarea cu Albania. Intentia antrenorului care nu a folosit la mijloc niciun jucator creativ, desi ii avea pe banca pe Nicolae Stanciu si pe Sanmartean, a fost insa clara: obtinerea unui punct. Norocul a facut ca arbitrul rus sa fluiere un penalty, ajutand Romania sa intre in avantaj la cabine.

    Repriza a doua a fost de cosmar. Apararea a cedat in cateva randuri punandu-i pe elvetieni in pozitie de a marca si doar sansa a facut ca Romania sa primeasca doar un singur gol. Au fost numeroase situatiile in care ambii aparatori ieseau in intampinarea jucatorului cu mingea lasand liberi atacantii elvetieni in careu sau in care Sapunaru a strans in centru, in locul lasat gol, pe flanc, venind adversari elevetieni din linia a doua.

    Singurul lucru frumos a fost atmosfera de pe stadion si cea facuta de oradenii care au ales sa vada partida in centrul Oradiei in Piata Unirii. Pictati pe fata, cu tricouri si steaguri tricolore, fanii au sarbatorit fiecare minut sarind de pe scaune la fiecare faza periculoasa a nationalei.

    La final, au plecat posomorati.
    Ichim Vasilica
    The post (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania – Elvetia 1-1 appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania - Elvetia 1-1


    [2016-06-16]
    Dupa un inceput promitator, in ciuda infrangerii cu Franta, Romania a reusit ,,performanta" de a face cea mai uranta partida de la Euro de cand a inceput competitia. Iordanescu i-a surprins pe elvetieni trimitand in teren cativa jucatori noi fata de meciul cu Franta si aparandu-se foarte sus, dar nu a fost suficient. Elvetienii au […]
    The post (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania – Elvetia 1-1 appeared first on Presa Oradea.
     Dupa un inceput promitator, in ciuda infrangerii cu Franta, Romania a reusit ,,performanta" de a face cea mai uranta partida de la Euro de cand a inceput competitia. Iordanescu i-a surprins pe elvetieni trimitand in teren cativa jucatori noi fata de meciul cu Franta si aparandu-se foarte sus, dar nu a fost suficient. Elvetienii au incercat sa speculeze spatiul mare lasat intre portar si linia de fundasi, trimitand in teren un jucator rapid, Embolo, dar, in ciuda unor gafe destul de mari, apararea Romaniei a rezistat.
    Nationala Romaniei nu a mai reusit sa impresioneze in cea de-a doua partida facuta la Euro 2016! Cu un joc tern, multe greseli copilaresti, si cu un atac care rar a pus poarta adversa in pericol, Romania a parut ca joaca ,,la ce pica" fara un plan clar pus la punct.

    Daca in prima partida toata lumea se astepta ca apararea sa fie baza in cel de-al doilea meci, unii analisti se asteptau ca echipa Romaniei sa nu lase totul in al 12-lea ceas, infruntarea cu Albania. Intentia antrenorului care nu a folosit la mijloc niciun jucator creativ, desi ii avea pe banca pe Nicolae Stanciu si pe Sanmartean, a fost insa clara: obtinerea unui punct. Norocul a facut ca arbitrul rus sa fluiere un penalty, ajutand Romania sa intre in avantaj la cabine.

    Repriza a doua a fost de cosmar. Apararea a cedat in cateva randuri punandu-i pe elvetieni in pozitie de a marca si doar sansa a facut ca Romania sa primeasca doar un singur gol. Au fost numeroase situatiile in care ambii aparatori ieseau in intampinarea jucatorului cu mingea lasand liberi atacantii elvetieni in careu sau in care Sapunaru a strans in centru, in locul lasat gol, pe flanc, venind adversari elevetieni din linia a doua.

    Singurul lucru frumos a fost atmosfera de pe stadion si cea facuta de oradenii care au ales sa vada partida in centrul Oradiei in Piata Unirii. Pictati pe fata, cu tricouri si steaguri tricolore, fanii au sarbatorit fiecare minut sarind de pe scaune la fiecare faza periculoasa a nationalei.

    La final, au plecat posomorati.
    Ichim Vasilica
    The post (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania – Elvetia 1-1 appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea!


    [2016-06-12]
    Lansata la Bucuresti, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si la Cluj-Napoca in prezenta lui Alexander Baumgarten, cartea ,,Anatomia unei imposturi - O scoala incapabila sa invete" a universitarului Mihai Maci a fost lansata marti, 31 mai 2016 si la Oradea, ea fiind dublata de dezbaterea ,,Universitatea izolata si rosturile orasului". Prefata cartii este semnata de […]
    The post Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     Lansata la Bucuresti, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si la Cluj-Napoca in prezenta lui Alexander Baumgarten, cartea ,,Anatomia unei imposturi - O scoala incapabila sa invete" a universitarului Mihai Maci a fost lansata marti, 31 mai 2016 si la Oradea, ea fiind dublata de dezbaterea ,,Universitatea izolata si rosturile orasului". Prefata cartii este semnata de Horia-Roman Patapievici.
    La evenimentul care s-a desfasurat in Aula Magna a Universitatii din Oradea au particiapat rectorul Constantin Bungau, presedintele Senatului Universitatii - Sorin Curila si primarul Ilie Bolojan. Din pacate numarul studentilor si profesorilor care au participat nu a fost foarte mare dar cei care au venit si-au facut simtita prezente prin mai multe luari de cuvant fie laudant demersul lectorului Mihai Maci fiind critigandu-l sau punand intrebari pertinente.

    Desi Mihai Maci a spus ca nu se delimiteaza niciodata de titulatura de membru al comunitatii universitare oradene, Constantin Bungau a tinut sa precizeze ca

    ,,este modul personal al autorului de a vedea universitatea si sistemul scolar si prescolar si ca fiecare vede realitatea prin lentilele lui".

    O afirmatie care ar putea fi interpretata ca fiind nepotrivita devreme ce esenta cartii nu este de a particulariza anumite intamplari, nu este un jurnal personal, ci de a pune pe masa, in discutie, probleme reale din sistemul de invatamant, probleme care nu ocolesc Universitatea din Oradea.
    Despre universul kafkian al invatamantului
    Autorul lucrarii a marturisit ca nefiind specialist in politici educationale nu s-a gandit niciodata ca va scrie o carte despre aceste lucruri dar ca aparitia ei este produsul unor lucruri cu care s-a intalnit si care l-au lasat perplex.

    ,,Din 2005 calitatea celor care veneau din licee a inceput sa fie din ce in ce mai slaba. Apoi peste noi au venit hartiile, am intrat in zodia raportarilor. Problema nu era ca ele se faceau, ci cum se faceau. Trebuia sa trecem in ele tot felul de aspecte care erau total irelevante pentru ceea ce faceam noi. A devenit apoi o arta si in cele din urma o obisnuinta (n.r. completarea rapoartelor si a altor hartii in care trebuiau precizate de mai multe ori aceleasi lucruri, sub diferite forme, doar pentru a parea ca s-au facut mai multe).
    In felul acesta s-au obtinut privilegii. Ce nu s-a observat insa a fost ca, in mare, cu aceeasi oameni putem face aceleasi lucruri. In timp, arta hartiilor a plafonat oamenii. Profesorii au inceput sa lucreaze mai degraba la propriile dosare, au adunat punctaje dar au ramas inchisi in trecut. Cei care au facut aceste lucruri au astazi alt statut dar el a venit la pachet cu frustrarea de a fi altcineva decat cel care esti cu adevarat. Prinsi in acest hatis ratam relationarea cu studentii. De multe ori cursurile au capatat un aer prafuit care aminteste doar de pasiunile pe care le-au avut candva profesorii.



    In primul moment am crezu ca vom reactiona cu totii la aceste lucruri. Apoi mi-am dat seama ca nu se poate pentru ca suntem cu totii prinsi in acest mecanism in care fiecare dintre superiori isi justifica existenta prin cifrele pe care le colecteaza de la nivelul inferior. Dupa ce 10 sau 20 de ani ai raportat realizari continue, faptul de a veni astazi si a spune ca totul este o catastrofa nu inseamna altceva decat a recunoaste ca ai facut fals in acte publice zeci de ani. Atunci am inteles ca nimeni nu va face acest lucru. Logica lucrurilor este aceea ca sistemul va functiona ca un mecansim defect dar programat sa functioneze apocaliptic pana la sfarsit.
    Aceasta a fost senzatia mea si perspectiva din care am scris aceasta carte. Nu am scris-o ca sa acuz pe nimeni. Nu cred ca pe acuze se poate cladi ceva. Am scris-o doar gandindu-ma la studentii mei. Dincolo de toata aceasta retorica, atunci camd studentii mei ajung someri, sunt vinovat. La fel ca toti ceilalti. Am simti ca nu ma pot elibera de aceasta vina decat incercand sa o numesc cat mai clar"

    a spus Mihai Maci.
    In ceea ce priveste modul in care statul inceraca sa le bage pe gat absolventilor de liceu, studiile universitare, lectorul a dat un exemplu mai mult decat graitor.

    ,,Aveam un student care nu se prea descurca la nimic. M-am straduit si eu, s-a straduit si el dar nu ajungeam niciunde si atunci l-am intrebat de ce a ales sa faca filosofie. Raspunsul lui a fost socant. Voia sa se angajeze motostivuitorist la un centru comercial, o ruda ii promisese ca il va ajuta, dar ca sa nu aiba salariul minim pe economie trebuia sa faca facultate. Asta este o dovada ca in foarte multe situatii, problema invatamantului nu este la Ministerul Educatiei ci la cel al Muncii"

    a explicat universitarul
    Limba din manuale este mai perversa ca cea a manelelor
    Una dintre cele mai pertinente luari de cuvant a fost cea a sociologului Adrian Hatos care a spus ca e trist ca este nevoie de o carte care sa spuna ceea ce stiu cu totii si ca ea este un eveniment atat de important.


    ,,Mihai Maci merita felicitat pentru curaj. Este important ca cineva spune lucrurilor pe nume. Nu e normal ca unii sa obtina functii de conducere numai pentru ca stapanesc, ba chiar incurajeaza, sistemul birocratic alienant. Este rau sa se considere ca unii ar trebui sa faca administratie, altii cercetare si altii predare. Administrarea universitatii tinde sa creasca necontrolat, ca un cancer, pe logica procedurilor si regulamentelor, pana la urma nu mai intereseaza pe aproape nimeni predarea si cercetarea."

    a spus Hatos.
    Discutia a fost dusa apoi spre mediul prescolar acolo unde lectorul a facut o observatie socanta.

    ,,Uitati-va in manualul de limba romana pentru copiii din gimnaziu. Unde in Romania se vorbeste asa, se folosesc astfel de formulari de lemn. Limba din manuale este mai perversa ca cea a manelelor. Ii inteleg perfect pe copiii care prefera sa vorbeasca in limba engleza care este mult mai putin supusa acestui formalism"

    a mai spus Mihai Maci.
    Rectorul Constantin Bungau a spus ca profesorii trebuie sa se raporteze la trasaturile noilor generatii pentru a reusi sa ofere educatie:

    ,,cu totii ne dorim ca ceea ce facem sa facem cat mai bine si asta nu este un lucru simplu. Il apreciez pe Mihai chiar daca el prezinta mai acid anumite lucruri".

    Primarul Ilie Bolojan a afirmat ca anuite aspecte din carte trebuie luate ca atare de Universitatea din Oradea pentru ca

    ,,entitatile au doua variante: ori se reformeaza singure, ori le reformeaza realitatea. Eu imi doresc ca cele sesizate de Mihai Maci sa le putem corecta cat mai repede. Stau la indemana noastra, a celor care putem influenta acest lucru. Primaria Municipiului Oradea impreuna cu Universitatea pot face proiecte mult mai importante care sa ajute la dezvoltarea orasului si a universitatii in anii urmatori".


    Evenimentul a fost incheiat cu o declaratie optimista facuta de autorul cartii, afirmatie facuta si la lansarea din Bucuresti:

    ,,in ciuda a ceea ce pare, cartea asta contine in ea un sambure de speranta. Daca as fi fost convins cu adevarat ca nu se poate schimba nimic, n-as fi scris-o. Ar fi fost cu desavarsire inutila"

    Lucrarea care aduna articole scrise de Mihai Maci pe platforma Contributors si nu numai, se gaseste in librarii dar pote fi comandata la un pret redus (27,3 lei) de pe site-ul edituratrei.ro.
    Ichim Vasilica
    The post Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea!


    [2016-06-02]
    Lansata la Bucuresti, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si la Cluj-Napoca in prezenta lui Alexander Baumgarten, cartea ,,Anatomia unei imposturi - O scoala incapabila sa invete" a universitarului Mihai Maci a fost lansata marti, 31 mai 2016 si la Oradea, ea fiind dublata de dezbaterea ,,Universitatea izolata si rosturile orasului". Prefata cartii este semnata de […]
    The post Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     Lansata la Bucuresti, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si la Cluj-Napoca in prezenta lui Alexander Baumgarten, cartea ,,Anatomia unei imposturi - O scoala incapabila sa invete" a universitarului Mihai Maci a fost lansata marti, 31 mai 2016 si la Oradea, ea fiind dublata de dezbaterea ,,Universitatea izolata si rosturile orasului". Prefata cartii este semnata de Horia-Roman Patapievici.
    La evenimentul care s-a desfasurat in Aula Magna a Universitatii din Oradea au particiapat rectorul Constantin Bungau, presedintele Senatului Universitatii - Sorin Curila si primarul Ilie Bolojan. Din pacate numarul studentilor si profesorilor care au participat nu a fost foarte mare dar cei care au venit si-au facut simtita prezente prin mai multe luari de cuvant fie laudant demersul lectorului Mihai Maci fiind critigandu-l sau punand intrebari pertinente.

    Desi Mihai Maci a spus ca nu se delimiteaza niciodata de titulatura de membru al comunitatii universitare oradene, Constantin Bungau a tinut sa precizeze ca

    ,,este modul personal al autorului de a vedea universitatea si sistemul scolar si prescolar si ca fiecare vede realitatea prin lentilele lui".

    O afirmatie care ar putea fi interpretata ca fiind nepotrivita devreme ce esenta cartii nu este de a particulariza anumite intamplari, nu este un jurnal personal, ci de a pune pe masa, in discutie, probleme reale din sistemul de invatamant, probleme care nu ocolesc Universitatea din Oradea.
    Despre universul kafkian al invatamantului
    Autorul lucrarii a marturisit ca nefiind specialist in politici educationale nu s-a gandit niciodata ca va scrie o carte despre aceste lucruri dar ca aparitia ei este produsul unor lucruri cu care s-a intalnit si care l-au lasat perplex.

    ,,Din 2005 calitatea celor care veneau din licee a inceput sa fie din ce in ce mai slaba. Apoi peste noi au venit hartiile, am intrat in zodia raportarilor. Problema nu era ca ele se faceau, ci cum se faceau. Trebuia sa trecem in ele tot felul de aspecte care erau total irelevante pentru ceea ce faceam noi. A devenit apoi o arta si in cele din urma o obisnuinta (n.r. completarea rapoartelor si a altor hartii in care trebuiau precizate de mai multe ori aceleasi lucruri, sub diferite forme, doar pentru a parea ca s-au facut mai multe).
    In felul acesta s-au obtinut privilegii. Ce nu s-a observat insa a fost ca, in mare, cu aceeasi oameni putem face aceleasi lucruri. In timp, arta hartiilor a plafonat oamenii. Profesorii au inceput sa lucreaze mai degraba la propriile dosare, au adunat punctaje dar au ramas inchisi in trecut. Cei care au facut aceste lucruri au astazi alt statut dar el a venit la pachet cu frustrarea de a fi altcineva decat cel care esti cu adevarat. Prinsi in acest hatis ratam relationarea cu studentii. De multe ori cursurile au capatat un aer prafuit care aminteste doar de pasiunile pe care le-au avut candva profesorii.



    In primul moment am crezu ca vom reactiona cu totii la aceste lucruri. Apoi mi-am dat seama ca nu se poate pentru ca suntem cu totii prinsi in acest mecanism in care fiecare dintre superiori isi justifica existenta prin cifrele pe care le colecteaza de la nivelul inferior. Dupa ce 10 sau 20 de ani ai raportat realizari continue, faptul de a veni astazi si a spune ca totul este o catastrofa nu inseamna altceva decat a recunoaste ca ai facut fals in acte publice zeci de ani. Atunci am inteles ca nimeni nu va face acest lucru. Logica lucrurilor este aceea ca sistemul va functiona ca un mecansim defect dar programat sa functioneze apocaliptic pana la sfarsit.
    Aceasta a fost senzatia mea si perspectiva din care am scris aceasta carte. Nu am scris-o ca sa acuz pe nimeni. Nu cred ca pe acuze se poate cladi ceva. Am scris-o doar gandindu-ma la studentii mei. Dincolo de toata aceasta retorica, atunci camd studentii mei ajung someri, sunt vinovat. La fel ca toti ceilalti. Am simti ca nu ma pot elibera de aceasta vina decat incercand sa o numesc cat mai clar"

    a spus Mihai Maci.
    In ceea ce priveste modul in care statul inceraca sa le bage pe gat absolventilor de liceu, studiile universitare, lectorul a dat un exemplu mai mult decat graitor.

    ,,Aveam un student care nu se prea descurca la nimic. M-am straduit si eu, s-a straduit si el dar nu ajungeam niciunde si atunci l-am intrebat de ce a ales sa faca filosofie. Raspunsul lui a fost socant. Voia sa se angajeze motostivuitorist la un centru comercial, o ruda ii promisese ca il va ajuta, dar ca sa nu aiba salariul minim pe economie trebuia sa faca facultate. Asta este o dovada ca in foarte multe situatii, problema invatamantului nu este la Ministerul Educatiei ci la cel al Muncii"

    a explicat universitarul
    Limba din manuale este mai perversa ca cea a manelelor
    Una dintre cele mai pertinente luari de cuvant a fost cea a sociologului Adrian Hatos care a spus ca e trist ca este nevoie de o carte care sa spuna ceea ce stiu cu totii si ca ea este un eveniment atat de important.


    ,,Mihai Maci merita felicitat pentru curaj. Este important ca cineva spune lucrurilor pe nume. Nu e normal ca unii sa obtina functii de conducere numai pentru ca stapanesc, ba chiar incurajeaza, sistemul birocratic alienant. Este rau sa se considere ca unii ar trebui sa faca administratie, altii cercetare si altii predare. Administrarea universitatii tinde sa creasca necontrolat, ca un cancer, pe logica procedurilor si regulamentelor, pana la urma nu mai intereseaza pe aproape nimeni predarea si cercetarea."

    a spus Hatos.
    Discutia a fost dusa apoi spre mediul prescolar acolo unde lectorul a facut o observatie socanta.

    ,,Uitati-va in manualul de limba romana pentru copiii din gimnaziu. Unde in Romania se vorbeste asa, se folosesc astfel de formulari de lemn. Limba din manuale este mai perversa ca cea a manelelor. Ii inteleg perfect pe copiii care prefera sa vorbeasca in limba engleza care este mult mai putin supusa acestui formalism"

    a mai spus Mihai Maci.
    Rectorul Constantin Bungau a spus ca profesorii trebuie sa se raporteze la trasaturile noilor generatii pentru a reusi sa ofere educatie:

    ,,cu totii ne dorim ca ceea ce facem sa facem cat mai bine si asta nu este un lucru simplu. Il apreciez pe Mihai chiar daca el prezinta mai acid anumite lucruri".

    Primarul Ilie Bolojan a afirmat ca anuite aspecte din carte trebuie luate ca atare de Universitatea din Oradea pentru ca

    ,,entitatile au doua variante: ori se reformeaza singure, ori le reformeaza realitatea. Eu imi doresc ca cele sesizate de Mihai Maci sa le putem corecta cat mai repede. Stau la indemana noastra, a celor care putem influenta acest lucru. Primaria Municipiului Oradea impreuna cu Universitatea pot face proiecte mult mai importante care sa ajute la dezvoltarea orasului si a universitatii in anii urmatori".


    Evenimentul a fost incheiat cu o declaratie optimista facuta de autorul cartii, afirmatie facuta si la lansarea din Bucuresti:

    ,,in ciuda a ceea ce pare, cartea asta contine in ea un sambure de speranta. Daca as fi fost convins cu adevarat ca nu se poate schimba nimic, n-as fi scris-o. Ar fi fost cu desavarsire inutila"

    Lucrarea care aduna articole scrise de Mihai Maci pe platforma Contributors si nu numai, se gaseste in librarii dar pote fi comandata la un pret redus (27,3 lei) de pe site-ul edituratrei.ro.
    Ichim Vasilica
    The post Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Totul pentru ochi, ca la muzeu: Primaria deschide portile Aquaparcului Nymphaea


    [2016-05-24]
    Oradenii care vor sa vada pe ce a ,,tocat" Municipalitatea aproape 90 de milioane de lei, in mare parte bani de la bugetul local, pot merge in vizita la Complexul ,,Nymphaea". Adica la mult discutatul aquaparc cladit in locul fostului Strand Municipal. Primaria a anuntat ca ziua vizitei va fi sambata, 28 mai, cu o […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii!


    [2016-05-17]
    Ancheta jurnalistica referitoare la diluarea dezinfectantilor folositi in spitalele romanesti, a pus pe jar atat Ministerul Sanatatii cat si Directiile de Sanatate Publica si Spitalele din tara. Pe langa inchiderea fabricii Hexi Pharma si verificarile Ministerului Sanatatii, Parchetul General a declanasat o ancheta penala pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor". Materialul acesta nu este o investigatie, […]
    The post Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii! appeared first on Presa Oradea.
     Ancheta jurnalistica referitoare la diluarea dezinfectantilor folositi in spitalele romanesti, a pus pe jar atat Ministerul Sanatatii cat si Directiile de Sanatate Publica si Spitalele din tara. Pe langa inchiderea fabricii Hexi Pharma si verificarile Ministerului Sanatatii, Parchetul General a declanasat o ancheta penala pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor".
    Materialul acesta nu este o investigatie, si nici o copie a unei investigatii jurnalistice, este doar o ,,punere in ordine", o asezare a informatiilor nou aparute in ancheta care a zguduit din temelii Romania. Scopul lui este doar de a va ajuta sa intelegeti noile evenimente in lumina anchetei pe care o gasiti pe tolo.ro sau pe gsp.ro. Pentru ca aceste lucruri merita a fi cunoscute!
    Totul a inceput de la drama Colectiv. De la rudele celor care au decedat dupa ce au scapat de flacari, ucisi de infectii in spitalele romanesti. In urma mai multor materiale despre cazurile de la Colectiv cineva din fabrica Hexi Pharma a inteles ca asa nu se mai poate ca exista o vina, chiar daca nu directa, pentru oamenii care au murit arsi si ca aceasta trebuie asumata. Drept urmare, informatii cu privire la dezinfectantii care sunt utilizati in spitale si care sunt ineficienti pentru ca sunt diluati au ajuns la jurnalisti care au declansat o ancheta.

    Primul pas l-a constituit verificarea informatiei, jurnalistii comandand un bidon de dezinfectant pe care l-au trimis la analize. Rezultatele au corespuns cu informatiile primite din fabrica, ceea ce, asezat in context, echivala cu o catastrofa medicala de proportii, cu sute, poate mii de oameni morti in spitale din cauza unor infectii. Cum a putut statul si sistemul sa permita asa ceva? De ce nu a dezvoltat sau stabilit niste metode sau protocoale clare prin care dezinfectantii sa fie verificati inainte de a ajunge in spitale? A fost o scapare?
    Greu de crezut, devreme ce cineva s-a imbogatit din asta iar conferintele medicale aveau un sponsor gras, constant. Una dintre conferinte, este foarte sugestiv prezentata de jurnalistii de la Gazeta Sporturilor. Era despre infectiile din spitale, sponsorizata de Hexi Pharma, firma care le-a permis sa se dezvolte, distribuind in spitale dezinfectanti diluati.
    De parca nu ar fi fost suficient, statistica Ministerului Sanatatii cu privire la infectiile din spitale era parca croita sa placa ,,sponsorului": doar 0,2% infectii intraspitalicesti in Romania, in timp ce la nivelul Uniunii Europene statistica arata 3-5%. Coincidenta?     
    Controale si urmarire penala
    La fel ca incendiul de la Colectiv care a daramat un intreg guvern, facandu-i pe oameni sa nu mai treaca la etc in lista de prioritati PSI-ul si dandu-le mai multa putere pompierilor, ancheta jurnalistilor de la Gazeta Sporturilor (Mirela Neag, Razvan Lutac si Catalin Tolontan) a declansat un adevarat uragan. Ministrul Sanatatii nu a mai putut ignora situatia si a pus DSP-urile din tara sa controleze dezinfectantii din spitale.
    Imediat dupa ce au inteles cat de mult s-a ingrosat gluma si cat de serioasa e situatia, joi, 28 aprilie, Hexi Pharma a demarat o ancheta interna si pana la terminarea acesteia, a oprit productia din fabrica. Marinimosi, reprezentantii Hexi Pharma au spus chiar ca sunt pregatiti sa suporte chiar ei costurile testelor pe care urma sa le faca DSP-ul. Exact ca in cazul sponsorizarii conferintelor.
    Pe 4 mai ministrul Sanatatii, Patriciu Achimas-Cadariu, a anuntat ca din totalul de 3.526 de probe recoltate din spitale, sub 5% au iesit neconforme, in ceea ce priveste eficacitatea dezinfectantilor folositi, adica peste 150 de probe erau ,,apa de ploaie".
    Doua mari Institute Oncologice, cel de la Cluj-Napoca si cel de la Bucuresti au suspendat folosirea biocidelor produse de Hexi Pharma. Nu discutam despre spitale din localitati mici, din zone mai putin populate, discutam despre institutii care asigura ingrijire pentru bolnavii cu cancer, care foloseau ,,apa" pe post de dezinfectant!

    Mai mult, tot pe 4 mai procurorii Parchetului General au inceput urmarirea penala in rem pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor" si ,,falsificarea si substituirea de alimente sau alte produse" in cazul dezinfectantilor din spitale.

    ,,pe rolul Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a constituit un dosar penal avand ca obiect informatiile vehiculate in spatiul public privind dezinfectantii produsi de o firma autohtona utilizati in unitatile sanitare.


    In cauza au fost delegati ofiteri de politie judiciara din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane pentru efectuarea unor acte de urmarire penala, inclusiv pentru participarea la ridicarea probelor necesare in vederea realizarii unor teste specifice, in colaborare cu Corpul de Control al Ministerului Sanatatii".

    se afirma intr-un comunicat al Parchetului General.
    Afacerea dezinfectantul
    Pentru patronul Hexi Pharma, Dan Condrea, absolvent de medicina, viata unui om era irelevanta in fata muntilor de bani pe care ii invartea. Conform jurnalistilor de la Gazeta Sporturilor, Condrea detine mai multe companii off-shore in strainatate, companii de la care erau achizitionati dezinfectanti pentru Hexi Pharma la suprapret. Vorbim despre valori enorme, de cinci ori pretul de pe piata.
    In acest fel, banii pe care Hexi Pharma ii facea livrand dezinfectantii in spitale, ajungeau in conturile acestor firme off-shore gestionate de Dan Condrea si apropiatii lui. In 2009, cifra de afaceri a Hexi Pharma se dubleaza de la 1,6 milioane de euro la 3,2 milioane. Iar profitul brut aproape ca se injumatateste, la 450.000 de euro. Diferenta de bani mergea in off-shore. Cum acceptau Spitalele sa cumpere dezinfectanti la preturi de 25-50% mai scumpi decat ai concurentei?
    Tot banii negrii din firmele off-shore rezolvau si aceasta problema. Conform unui om bine ancorat in piata, citat de Gazeta Sporturilor,

    ,,reteta impunerii lui Hexi Pharma a constat in banii negri care mergeau, luna de luna, prin agentii de vanzari catre epidemiologi, directori de achizitie si directorii mari din spitale". ,,Practic, caietele de sarcini pentru dezinfectante erau furnizate de catre noi"

    spune un agent care a lucrat pe comercial la Hexi Pharma.


    ,,Si caietele de sarcini erau astfel intocmite de spitale incat doar noi sa putem satisface cerintele. Asa ne acceptau si preturile mai mari".

    Sefii din Sanatate nu stiau despre mecanismul firmelor off-shore, se bucurau insa ca Hexi Pharma ,,inunda" spitalele, DSP-urile, Inspectia Sanitara, cu bani.
    Mecanismul acesta de producere si reinvestire a banilor negrii este un aspect al problemei, faptul ca banii se faceau si se distribuiau in mod ilegal e o chestiune penala, dar cat de lacom sa fii ca dupa ce ai pus la punct un astfel de sistem sa mai si diluezi dezinfectantii, omorand cu buna stiinta oamenii in spitale?
    Coruptia ucide! Si nu doar in Colectiv, ci zi de zi!
    Intelegand deficitul de imagine pe care il implica toata aceasta afacere, Alianta Medicilor din Romania a trimis o scrisoare deschisa, in care a subliniat ca Statul nu ar trebui sa se bazeze pe buna credinta a unei firme private.

    ,,Statul in niciun caz nu poate, si nici nu trebuie, sa mimeze naivitatea. Nu este de acceptat ca statul sa se bazeze pe buna credinta a unei firme private, mai ales a unei firme care detine, dupa cum se vede, monopolul unui sector. Nici noi nu putem sa credem in naivitate, ci doar in rea-vointa si in deliberare, care nu sunt de acceptat"

    se arata in scrisoare in care se mai spune ca ,,dupa cum se vede, coruptia ucide! Si nu doar in Colectiv, ci zi de zi".

    Medicii au criticat faptul ca institutiile statului au luat o pozitie

    ,,evaziva indelung exersata si perfect mimata de atatea ori incat nu mai surprinde pe nimeni". ,,Nu putem dovedi nimic, nu avem laboratoare acreditate, nu stim cine poate fi responsabil. Daca statul roman exceleaza in ceva, este in diluarea pana la disparitie a responsabilitatii"

    afirma medicii.

    ,,Nici macar nu mai avem siguranta ca ceea ce noi va prescriem dumneavoastra corespunde ca substanta activa si are concentratia scrisa pe eticheta. Daca nu corespunde, evident, medicul este de vina in totalitate fiindca nu avem un organism care sa normeze, ci zece institutii care paseaza una alteia responsabilitatea pana la plictisul sau decesul reclamantului. Suna dur, dar traim zi de zi in aceasta situatie"

    se mai arata in scrisoarea medicilor.
    O secventa care face cat un portret este bine punctata de jurnalistii care s-au ocupat de ancheta, dupa intalnirea cu patronul Hexi Pharma, Dan Condrea.
    Cand patronul celei mai mari firme de dezinfectanti din Romania () pleaca de la mall, un oarecare din parcare face o observatie simpla: ,,Uita-te la tipul acesta! Are un Porsche Cayenne si l-a inmatriculat in Bulgaria. Cat de lacom trebuie sa fii?".

    Update: Jurnalistii de la GSP anuntau vuneri, 6 mai 2016, ca ,,in plina criza de incredere, ministrul Achimas a mintit si a manipulat! El a raportat 5%, dar a uitat sa spuna ca sint 50 de spitale cu probleme. Oamenii sint internati in spitale, nu in betigasele de probe!"
    Ministrul a mintit cand a spus ca nu poate da lista cu spitalele in care s-au gasit probe neconforme spunand ca nu-i da voie Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Reprezentantii Parchetului au negat acest lucru.
    Ministrul a manipulat atunci cand a spus ca ,,sub 5% dintre probe sunt neconforme", lasand impresia ca e vorba despre o situatie marginala si despre cifre nesemnificative. Pe lista sunt de fapt 50 de spitale din 289. 23 de spitale de urgenta si municipale, adica cele mai importante unitati sanitare din 22 de judete plus cele din Bucuresti.
    Ichim Vasilica
    The post Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Gaudeamus Oradea 2016, un targ de carte cu surprize si noutati


    [2016-05-13]
    Caravana Gaudeamus revine la Oradea pentru o editie cu totul speciala, care se va desfasura sub semnul aniversarii a 150 de ani de la debutul lui Mihai Eminescu in paginile revistei „Familia", fondata si condusa atunci de Iosif Vulcan. Intre 18 si 22 mai, oradenii sunt asteptati in Parcul 1 Decembrie la un adevarat festin literar, pe masura momentului istoric pe care il aniversam in acest an. Târgul GAUDEAMUS Oradea este organizat de Radio România, Primaria Municipiului Oradea si Asociatia pentru Promovarea Turismului din Oradea si regiune, intr-o formula unica in seria celor peste 90 de târguri de carte derulate sub acest brand de catre postul national de radio: Oradea este singurul oras in care autoritatile locale se implica in mod activ in organizarea târgului, sub toate aspectele si in toate etapele.

    Dupa o editie de debut al carei palmares a rivalizat cu cel al unui târg de carte cu traditie, GAUDEAMUS a crescut la Oradea, de la un an la altul. Cea de a treia editie aduce, alaturi de oferta deja familiara publicului, o serie de noutati:In premiera, la târg vor participa toate editurile de top din România si cei mai importanti distribuitori de carte straina. Numarul mare al participantilor si varietatea domeniilor editoriale abordate sunt garantia pentru o oferta bogata si variata, pentru toate gusturile, vârstele si preocuparile. Bestseller-urile momentului, in tara si peste hotare, importante reduceri de preturi, inclusiv pentru titluri recente, pachete promotionale si serii de autor sunt, fiecare in sine, câte un motiv cu adevarat serios sa veniti la târg. Evenimente surpriza care vor duce Târgul Gaudeamus, in premiera, si in alte zone din centrul orasului, si mai aproape de oradeni: Miercuri, 18 mai, intre orele 12.00 -  13.30, va invitam la ... Flash mob!

    Peste 350 de elevi de la Colegiul National Mihai Eminescu", vor reface un lant uman pe traseul Parcul 1 Decembrie si bustul lui Iosif Vulcan (str. I. Vulcan). Elevii vor trece din mâna in mâna poezia De-as avea" a tânarului Eminescu, poezie cu care el a debutat in Revista Familia acum 150 de ani.

    Traseul include traversarea podului Intelectualilor si strada Emanuil Gojdu, pe trecerea de pietoni de la coltul strazii. La inceputul lantului (pavilionul Gaudeamus din parcul 1 Decembrie) se va afla un invitat din Cernauti (intrucât de acolo a plecat scrisoarea lui Eminescu). Destinatarul final va fi domnul Ioan Moldovan, actualul director al revistei Familia", care va da citire cuvintelor cu care Iosif Vulcan a prefatat in paginile revistei, la 9 martie 1866, poezia De-as avea".

    Evenimentul a fost initiat si este organizat de Directia Judeteana pentru Cultura Bihor, Colegiul National „Mihai Eminescu" si revista „Familia".

    Joi, 19 mai, orele 16:00-17:00, va asteptam pe strada Republicii, zona pietonala la „Parada personajelor literare", sustinuta de liceenii de la Colegiul National „Mihai Eminescu", cu sprijinul Teatrului „Regina Maria" Oradea.Tombola GAUDEAMUS cu premii numeroase si extrem de atractive si concursul „Miss Lectura"„Invitati de nota 10: Olimpicii României"Campania de donatii „Cartile se intorc acasa"Programul de vizitare este: miercuri - sâmbata, intre orele 10.00 si 20.00 si duminica, intre orele 10.00 si  15.00. Intrarea este libera.

      [...]Citeste mai departe
    Gaudeamus Oradea 2016, un targ de carte cu surprize si noutati
    Sursa: Primaria Oradea