Stiri Oradea totul

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru totul.
  • O crima care a zguduit Romania. Adrian Hladii, asasinul de la Oradea, cautat in toata tara!


    [2017-03-24]
    O crima care a inspaimantat un oras intreg a ajuns astazi, 15 martie 2017, pe ecranele tuturor televizoarelor din tara. Un barbat de 38 a impuscat, ziua in amiaza mare, doua persoane. Un barbat de 40 de ani care a fost operat si se afla in afara oricarui pericol si o tanara de 24 de […]
    The post O crima care a zguduit Romania. Adrian Hladii, asasinul de la Oradea, cautat in toata tara! appeared first on Presa Oradea.
     O crima care a inspaimantat un oras intreg a ajuns astazi, 15 martie 2017, pe ecranele tuturor televizoarelor din tara. Un barbat de 38 a impuscat, ziua in amiaza mare, doua persoane. Un barbat de 40 de ani care a fost operat si se afla in afara oricarui pericol si o tanara de 24 de ani, impuscata in cap si abandonata in masina cu care fusese rapita.
    Totul a inceput miercuri, 15 martie 2017, dimineata, in jurul orei 9.00, cand Adrian Hladii a venit cu flori la fosta lui prietena, Dalia Duca, care se afla in compania noului iubit, un barbat de 40 de ani. Cand acesta a coborat sa vada ce se intampla Adrian Hladii a tras in jur de cinci focuri de arma dintre care unul l-a atins pe barbat, apoi a urcat cu forta fata intr-un BMW si a fugit cu ea de la locul faptei, de pe strada Barcaului.

    Barbatul de 40 de ani a fost transportat la spital de un echipaj al SMURD si bagat direct in operatie. Glontul a trecut prin gat si s-a oprit in omoplat. Dupa operatie, conform medicilor, barbatul se afla in afara oricarui pericol.
    La cinci ore de la rapirea de pe strada Barcaului, politistii au anuntat ca tanara rapita a fost gasita moarta, la marginea orasului, impuscata in cap. Dalia Duca a fost descoperita pe un teren viran din apropierea caii ferate din Iosia, in autoturismul cu care fusese rapita.
    Adrian Hladii este cunoscut in Oradea ca un ,,proxenet marunt", poreclit in cercurile de interlopi ,,Adi Grasu". Dalia Duca era fiica unui fost ofiter de politie.

    In prezent, Politistii Serviciului de Investigatii Criminale din cadrul Inspectoratului de Politie Judetean Bihor, sub directa coordonare a procurorilor din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, efectueaza ample cercetari si investigatii pentru depistarea barbatului.

    ,,Cetatenii care pot furniza orice informatii in legatura cu aceasta persoana sunt rugati sa contacteze cea mai apropiata unitate de Politie si sa apeleze gratuit numarul de telefon 112!
    Hladii Adrian, de 38 de ani, din municipiul Oradea, are 1,73 m inaltime, constitutie robusta, par negru, ochi caprui, nu se cunosc detalii despre imbracamintea pe care o poarta"

    se afirma intr-un comunicat al Inspectoratului de Polititie Judetean Bihor.

    Politistii bihoreni desfasoara ample operatiuni de cautare a asasinului. Acesta a fost dat in urmarire nationala si in consemn la frontiera, politistii bihoreni au luat legatura cu colegii din toate judetele invecinate si cu omologii din Ungaria, au fost instalate filtre in trafic, se efectuaza scotociri, la operatiunile desfasurate pentru prinderea sa participand si echipe de politisti insotite de caini de urma.
    Ichim Vasilica
    The post O crima care a zguduit Romania. Adrian Hladii, asasinul de la Oradea, cautat in toata tara! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Angajatii APM Bihor si cei de la Garda de Mediu - Un nou protest spontan


    [2017-03-21]
    Angajatii Agentiei pentru Protectia Mediului (APM) Bihor au iesit, ieri, din nou in strada, nemultumiti de salariile mici, de data aceasta, la protest participand si angajatii Garzii de Mediu Bihor. Totul… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Criminalul de la Oradea a murit. Incoltit de politisti, s-a aruncat de la etajul patru!


    [2017-03-18]
    O echipa operativa formata din politisti sub directa coordonare a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor s-au deplasat sambata, 18 martie, in jurul orei 18.30, la o locatie din municipiul Oradea pentru efectuarea unei perchezitii domiciliare, existand suspiciunea ca acolo s-ar fi aflat Adrian Hladii, barbatul care l-a impuscat in umar pe […]
    The post Criminalul de la Oradea a murit. Incoltit de politisti, s-a aruncat de la etajul patru! appeared first on Presa Oradea.
     O echipa operativa formata din politisti sub directa coordonare a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor s-au deplasat sambata, 18 martie, in jurul orei 18.30, la o locatie din municipiul Oradea pentru efectuarea unei perchezitii domiciliare, existand suspiciunea ca acolo s-ar fi aflat Adrian Hladii, barbatul care l-a impuscat in umar pe Gheorghe Zaharia si a impuscat-o in cap pe Dalia Duca, pe 15 martie 2017.
    In momentul in care politistii bihoreni, impreuna cu procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, au ajuns la usa apartamentului care urma sa fie perchezitionat, barbatul a sarit pe geamul locuintei, care se afla la etajul al patrulea. Acesta a fost transportat la spital pentru ingrijiri, insa a decedat.
    Adrian Hladii era cautat de politistii bihoren, sprijiniti de cei de la Bucuresti, pentru uciderea cu sange rece a Daliei Duca si ranirea lui Gheorghe Zaharia.
    Totul a inceput miercuri, 15 martie 2017, dimineata, in jurul orei 9.00, cand Adrian Hladii a venit cu flori la fosta lui prietena, Dalia Duca, care se afla in compania noului iubit, Gheorghe Zaharia. Cand acesta a coborat sa vada ce se intampla Adrian Hladii a tras in jur de cinci focuri de arma dintre care unul l-a atins pe Zaharia, apoi a urcat cu forta fata intr-un BMW si a fugit cu ea de la locul faptei, de pe strada Barcaului.

    Zaharia a fost transportat la spital de un echipaj al SMURD si bagat direct in operatie. Glontul a trecut prin gat si s-a oprit in omoplat. Dupa operatie, conform medicilor, barbatul se afla in afara oricarui pericol. La cinci ore de la rapirea de pe strada Barcaului, politistii au anuntat ca tanara rapita a fost gasita moarta, la marginea orasului, impuscata in cap.
    Dalia Duca a fost descoperita pe un teren viran din apropierea caii ferate din Iosia, in autoturismul cu care fusese rapita. Conform politistilor, fata a fost insa impuscata pe strada Barcaului sau imediat dupa plecarea de pe acea strada. Politistii au pornit o ampla operatiune de cautare, depistand urme din sangele lasat de suspect la locul faptei si pe o suprafata importanta de teren.
    Politistii bihoreni au primit sprijin de la Bucuresti pentru continuarea opreratiunilor, aceste incheindu-se cu decesul criminalului, sambata, 18 martie in jurul orei 18.30.
    Ichim Vasilica
    The post Criminalul de la Oradea a murit. Incoltit de politisti, s-a aruncat de la etajul patru! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Rauri de lacrimi: Dalia Duca, tanara de 24 de ani impuscata de fostul iubit, a fost inmormantata (FOTO/VIDEO)


    [2017-03-18]
    Durere fara margini si multe strigate de suferinta, sambata, la Capela Hasas din Cimitirul Municipal al Oradiei, unde aproape 500 de persoane s-au adunat ca sa o conduca pe ultimul drum pe Dalia Duca, tanara de 24 de ani impuscata de fostul ei iubit, Adrian Hladii. Vizibil sfasiata de durere, mama fetei si-a strigat neincetat durerea, sperand insa ca totul este un cosmar din care urmeaza sa se trezeasca. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • O crima care a zguduit Romania. Adrian Hladii, asasinul de la Oradea, cautat in toata tara!


    [2017-03-15]
    O crima care a inspaimantat un oras intreg a ajuns astazi, 15 martie 2017, pe ecranele tuturor televizoarelor din tara. Un barbat de 38 a impuscat, ziua in amiaza mare, doua persoane. Un barbat de 40 de ani care a fost operat si se afla in afara oricarui pericol si o tanara de 24 de […]
    The post O crima care a zguduit Romania. Adrian Hladii, asasinul de la Oradea, cautat in toata tara! appeared first on Presa Oradea.
     O crima care a inspaimantat un oras intreg a ajuns astazi, 15 martie 2017, pe ecranele tuturor televizoarelor din tara. Un barbat de 38 a impuscat, ziua in amiaza mare, doua persoane. Un barbat de 40 de ani care a fost operat si se afla in afara oricarui pericol si o tanara de 24 de ani, impuscata in cap si abandonata in masina cu care fusese rapita.
    Totul a inceput miercuri, 15 martie 2017, dimineata, in jurul orei 9.00, cand Adrian Hladii a venit cu flori la fosta lui prietena, Dalia Duca, care se afla in compania noului iubit, un barbat de 40 de ani. Cand acesta a coborat sa vada ce se intampla Adrian Hladii a tras in jur de cinci focuri de arma dintre care unul l-a atins pe barbat, apoi a urcat cu forta fata intr-un BMW si a fugit cu ea de la locul faptei, de pe strada Barcaului.

    Barbatul de 40 de ani a fost transportat la spital de un echipaj al SMURD si bagat direct in operatie. Glontul a trecut prin gat si s-a oprit in omoplat. Dupa operatie, conform medicilor, barbatul se afla in afara oricarui pericol.
    La cinci ore de la rapirea de pe strada Barcaului, politistii au anuntat ca tanara rapita a fost gasita moarta, la marginea orasului, impuscata in cap. Dalia Duca a fost descoperita pe un teren viran din apropierea caii ferate din Iosia, in autoturismul cu care fusese rapita.
    Adrian Hladii este cunoscut in Oradea ca un ,,proxenet marunt", poreclit in cercurile de interlopi ,,Adi Grasu". Dalia Duca era fiica unui fost ofiter de politie.

    In prezent, Politistii Serviciului de Investigatii Criminale din cadrul Inspectoratului de Politie Judetean Bihor, sub directa coordonare a procurorilor din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, efectueaza ample cercetari si investigatii pentru depistarea barbatului.

    ,,Cetatenii care pot furniza orice informatii in legatura cu aceasta persoana sunt rugati sa contacteze cea mai apropiata unitate de Politie si sa apeleze gratuit numarul de telefon 112!
    Hladii Adrian, de 38 de ani, din municipiul Oradea, are 1,73 m inaltime, constitutie robusta, par negru, ochi caprui, nu se cunosc detalii despre imbracamintea pe care o poarta"

    se afirma intr-un comunicat al Inspectoratului de Polititie Judetean Bihor.

    Politistii bihoreni desfasoara ample operatiuni de cautare a asasinului. Acesta a fost dat in urmarire nationala si in consemn la frontiera, politistii bihoreni au luat legatura cu colegii din toate judetele invecinate si cu omologii din Ungaria, au fost instalate filtre in trafic, se efectuaza scotociri, la operatiunile desfasurate pentru prinderea sa participand si echipe de politisti insotite de caini de urma.
    Ichim Vasilica
    The post O crima care a zguduit Romania. Adrian Hladii, asasinul de la Oradea, cautat in toata tara! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cum n-am murit a doua oara, in 4 martie 1977


    [2017-03-13]
    Astazi este ziua mea. Am atatea zile de nastere, ca aproape le-am pierdut sirul. E firesc, cand ai o meserie in care mai exista si risc. Au mai venit, in timp, Revolutie, razboaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru ca in 4 martie 1977 trebuia sa mor a doua oara. […]
    The post Cum n-am murit a doua oara, in 4 martie 1977 appeared first on Presa Oradea.
     Astazi este ziua mea. Am atatea zile de nastere, ca aproape le-am pierdut sirul. E firesc, cand ai o meserie in care mai exista si risc. Au mai venit, in timp, Revolutie, razboaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru ca in 4 martie 1977 trebuia sa mor a doua oara.
    Nu, nu eram in Bucuresti in ziua cutremurului, si nici nu am ajuns sub daramaturi. Eram in Arad, la bunici, si ma stingeam aproape linistit, fata de tot huruitul tarii – cu peritonita. Aveam inca putin pana la 4 ani. Prima oara trebuia sa mor la nastere - in aprilie 1973. Ma nascusem prematur, la 8 luni, ,,cum e mai rau, nici la 7, nici la 9", cum se spunea, intr-o casa rece dintr-un cartier al Timisoarei. Dar, pana la urma, lucrurile s-au asezat cumva cu prima mea nastere.
    Sigur, azi e ziua amintirilor despre cutremur - la cei care le au, datorita varstei si plasarii geografice. Si datorita norocului de a supravietui. La mine, norocul de a supravietui are un nume, pentru 1977: Elena Miclescu. Si-mi scriu si eu amintirile, azi, la 40 de ani de la Marele Cutremur, pentru ca am ceva de spus. Pentru ca, undeva, ca o lumanare pe apa, trebuie sa multumesc pentru aceasta a doua mea viata.

    Aveam apendicita, ma simteam rau, le spuneam bunicilor si matusii ca ma doare. Ma duceau la aceeasi doctorita de circa, ce le zicea ca n-am nimic. O data, de doua ori - nu mai stiu. Ca n-am nimic. Gen… ,,ma prefac", sau ,,nu e grav". Era. Nu-i dau aici numele, desi nu il voi uita nici pe el. Nu ma intereseaza daca mai traieste sau nu, nu vreau nici macar sa-i bat obrazul. Dar de atunci, de mica, am inteles ca exista medici buni si medici rai.
    Era grav. Apendicita a ajuns peritonita. Nu mai puteam sta in picioare de durere. M-au imbracat cam fortat, am ajuns cumva la Spitalul de Copii din coltul Pietei Mici din Arad. Eram o fetita cu ochi mari, negri, si cu parul cret, tot negru. Si i-am spus doamnei mai in varsta, cu ochelari, care le-a explicat alor mei ca trebuie sa ma opereze urgent, sa nu se apropie de mine ca stiu box si ca o sa ajunga urgent in luminator. Mi-a spus ca stie si ea box. Ii retin asa de bine fata. Nu mi s-a parut frumoasa. Dar era umana.
    Totul s-a invartejit intr-un haos, din momentul ala. Anestezia care nu prindea, goana spre blocul operator. Eram pe moarte. Ma intreb si acum de ce n-a recunoscut un ,,abdomen de lemn" prima doctorita. De ce a trebuit sa trec prin toate astea, asa. Asa a fost sa fie. Atunci cand a venit minutul cutremurului, bunica spunea ca se miscau tablourile noastre, cu rame grele, pe pereti. Nu stiu - pentru mine se misca lumea mult mai naucitor… Si ca credea ca trec tancuri grele. Dar nu aveau unde intra, sa zguduie Gara Arad.
    Nu mai tin minte daca am fost operata inainte de cutremur sau dupa. Am vazut candva, peste ani, biletul de externare din spital, nu mai stiu ce scria pe dreptunghiul maro. Stiu ca, mereu, ai mei mi-au zis ca am fost operata ,,de cutremur". Dar cutremurul a fost seara, si tin minte ca era lumina cand am ajuns la spital. Apoi totul s-a simplificat si amestecat, a ramas doar sunetul. Nu prindea anestezia aia nenorocita si eu o strigam pe bunica. Ma aud strigand-o. Oti. Si tin minte incercarea de a intinde mana dreapta dupa mana ei. Poate chiar si un varf de lumina de bloc operator, aceea mare.

    Apoi a trecut, cumva, si tot cumva, m-am trezit dupa operatia in care chirurgul femeie Miclescu a facut imposibilul. Tin minte salonul - nu stiu care, ATI sau normal. Un salon mare, cu ferestre spre Strada Tudor Vladimirescu, la etaj. Eu eram pe dreapta. Bunica spunea ca eram, la inceput, legata cu o carpa rosie la mana, ca nu se stia de mai scap. Abia acum, scriind asta, realizez ca povestea suna a fereala de deochi. Bunica sau matusa nu ar fi facut asa ceva iar eu am trait toata viata cu ideea ca acela era semnul pentru cei pe moarte, ca sa fie recunoscuti repede la vizita asistentelor si medicilor. Abia acum, dupa patru decenii, ma intreb, brusc, daca nu era vreo superstitie idioata. Cine mai stie…
    Zilele treceau greu. Ma refaceam incet. Imi aduc aminte de unii dintre copii, de plansetele lor, de ora extrem de mica, pana inca nu venea lumina, la care ne trezeau, dimineata, pentru prima tura de medicamente. Sergiu calcase pe un cui ruginit si avea alte medicamente decat mine. Eu desfaceam prafurile cu invelis de plastic, ca o minge de rugby taiata in jumatate, si-mi pregateam colier din ele, cu felii rosii si galbene, si de la Sergiu am obtinut o piesa portocaliu-cu-negru - bucurie mare! Tin minte ce amare erau prafurile… Dar cine mai avea sa se faleasca, precum mine, cu un colier de capacele de antibiotice?…
    Nu mai stiu ce s-a intamplat cu mancarea, la spital. Stiu ca s-a intamplat ceva cu spanac. Si ca vreo 20 de ani de atunci eu n-am mai mancat spanac. Si nici macaroane. Si ca am facut otita. Nu stiu daca erau la moda si pe atunci infectiile nosocomiale. Eu am facut ,,doar" otita, cat am stat acolo. Si, dupa ce am reusit sa supravietuiesc peritonitei, m-au tarat iar la spital, cu dureri, pentru otita… In rest, nu era mult diferit de acum. Bunica dormea pe marginea patului - nu m-a lasat singura.
    Acum stiu ce inseamna peritonita, si cat de grav e cand e grav. Acolo unde prima doctorita gresise in a da un diagnostic, eu ajungand in pragul mortii, doctorita Miclescu a facut o minune si m-a salvat. Am si acum pe burta, in dreapta jos, semnul muncii ei. Multi ani m-a deranjat semnul ala. Apoi am uitat de el.
    Intr-o zi, in bucataria noastra de la gara, le-am auzit pe bunica si pe matusa, dupa ce scapasem de spitale, ca era sa mor din cauza doctoritei V. Nu stiau ca le aud. Dar tot la ea m-au dus si mai incolo. M-am smucit, cand m-a atins, nu am vrut sa comunic cu ea. De aici a plecat o alta saga, dar nu-si are locul aici. Cum spuneam, am inteles de la 4 ani neimpliniti ca exista medici buni si medici rai. Gandindu-ma, in anii care au urmat, la cei buni, am adaugat mereu, printre ei, si numele Elenei Miclescu.
    Dar nu stiu de ne-am mai vazut… Straniu - nu-mi amintesc fetele tuturor vecinilor din locul unde stau in ultimii ani dar chipul doamnei Miclescu, din ,,ziua cu cutremurul" nu l-am uitat niciodata. Am crescut la Arad, am urmat un liceu la clasa de chimie-biologie, de unde cei mai multi dadeau la Medicina, am facut practica pentru diploma de laborant bio-chimist in diagonala de Spitalul de Copii, pe cealalta latura a pietei, in laboratorul Spitalului Municipal, dar nu m-am gandit sa o caut pe doctorita Miclescu.

    Am absolvit liceul, am revenit la Timisoara, am absolvit si Universitatea, am lucrat, ca ziarist, multi ani si pe medicina. Abia atunci, gandind mult mai mult la conditia medicului in societatea noastra, m-am pus sa caut numele doctoritei Miclescu, sa pot sa o revad candva. De pe net am vazut ca mai activa la un cabinet privat - fusese sefa sectiei si nu dorise sa renunte la activitate nici dupa ce s-a pensionat. Visam sa ajung la ea intr-o zi de 4 martie, sa o intreb daca mai stie ce facea ,,de cutremur". Dar nu reusisem sa gasesc un numar de telefon. Si timpul trecea…
    Am rugat medici din Arad sa ma ajute.  Chiar si un director de spital-uzina. Nu m-au ajutat. Nimeni nu mai stia nimic de doamna Miclescu. Abia de cateva luni, un chirurg amabil de la Spitalul de Copii, si el in prag de pensionare, mi-a spus ca doamna chirurg Miclescu nu mai este… Dar ca imi va face rost de telefonul fiului ei, care e medic in Franta. L-am sunat ieri de 4 ori. Inca nu l-am prins. Dar candva il voi prinde - poate, azi. Si-i voi multumi. Pentru mama lui. Pentru ca traiesc.
    Uneori credem ca a multumi cuiva pentru ceva pentru care e platit, e redundant. Ne spunem ca si-a facut datoria, si il uitam in spate. Ne spunem ca ii multumesc altii. Sau, mai grav, ca ,,da-l dracu', lasa ca ii ajunge spaga". Si totusi…
    Am iesit de peste 2000 de ori cu echipaje de ambulanta, am vazut personal medical care salva copilul unor familii si nu li se spunea macar ,,multumesc". Am vazut doctori care plang ca nu pot schimba sistemul, sa-si ajute mai mult pacientii, si care le cumpara medicamente din buzunarul lor - da, ei exista, inca. Am vazut medici plecand din tara, sfasiati de regretul ca nu mai pot lupta, aici, fara sa clacheze. Nu ii invinovatesc - ii inteleg. Si, cu respiratiile lor, cu amabilitatea lor de a-mi deslusi feliile de medicina pe care activeaza fiecare, mi s-a facut tot mai dor de doamna Miclescu. Primul chirurg femeie pe care l-am intalnit. Doar ca am ajuns prea tarziu…
    As fi vrut sa-i spun ca, si gratie ei, am crescut mare. Ca nu m-am facut medic dar ca stau mult printre medici, si stiu sa-i cern, cine-i bun si cine-i rau, si ca-i iubesc si-i respect pe cei buni, si ca scriu despre ce fac ei, ca sa inteleaga oamenii mai bine. Si ca am fost la zeci de operatii, in sala, cu o imensa curiozitate si cu dorinta de a explica celor care nu au sansa mea. Ca am facut mii si mii de poze in operatii, ca am scos o carte despre donarea de organe, transplant si operatii pe cord, ca am lansat o expozitie cu poze din blocul operator al celor mai spectaculoase interventii chirurgicale la care am asistat. Ca am mancat painea garzilor la multe specialitati medicale si ca am si fost numita, intr-un an, cel mai bun ziarist pe medicina din tara, dupa o competitie. Ca sunt acolo, in lumea lor, traducand-o, in cuvintele mele, oamenilor, cu dragoste si cu dorinta de intelegere. As fi vrut sa stie, ca un ram, despre rod.

    Si nu mai e. Cumva, noi ii credem vesnici, impietriti in timp, pe cei care pot s-astepte. Pe cei carora amanam sa le multumim, sa le spunem ca a contat ca ne-am intersectat existentele. Si nu sunt. Se duc si ei, discret, uneori chiar uitati. Am vazut acum cateva zile un filmulet despre o femeie care, la 10 ani dupa ce viata fiului ei a fost salvata dupa un accident, i-a cautat pe toti cei implicati in acel efort de salvare, sa le multumeasca. O asistenta i-a spus ceva… cumplit… ,,E prima data cand mi-a multumit cineva".
    Mi-au dat lacrimile la replica asta. Stiam deja ca doamna Miclescu nu mai este. Mi-am promis sa transfer multumirile fiului ei, care, cum spuneam mai sus, este tot medic. E important sa facem lucrurile astea. E important sa cautam oamenii din trecut si sa le spunem: ,,Traiesc datorita tie. Iata ce am facut cu viata mea, sper sa te bucure!"
    E ziua cutremurului. Au murit atatia oameni, atunci… Dar unii au fost salvati, tot atunci, datorita medicilor, asistentelor, infirmierelor, datorita pompierilor, soldatilor, taximetristilor, vecinilor - poate. Altii v-au salvat parintii, copiii, fratii. E o zi aparte, de bilant. Faceti-va lista cu oamenii din spate, carora ar fi frumos sa le multumiti. Cred ca multumirea e o floare ce infloreste mereu doua suflete - al celui care primeste un strop de recunostinta, dar si al celui care il da.
    Intr-o zi, la un drum din Arad, o sa iau un buchet de flori din Piata Mica (sper ca mai exista si flori, acolo) si o sa-l dau primului om cu halat, chiar si de portar, de la Spitalul de Copii de pe colt, in amintirea doamnei chirurg Elena Miclescu, ce stia box. Dincolo de faptul ca, oricum, pentru mine, Ziua Cutremurului ii e dedicata ei.
    Ramona Balutescu
    The post Cum n-am murit a doua oara, in 4 martie 1977 appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Filme mult asteptate isi fac debutul la Cortina Cinema: Frumoasa si Bestia, Noapte alba, Silence si Alibi.com


    [2017-03-10]
    Cinema Cortina te asteapta cu filme noi, in avanpremiera: Frumoasa si Bestia, una dintre cele mai cunoscute povesti de dragoste, cu Emma Watson, ca Belle, puternica, eleganta si inteligenta, la primul rol important dupa seria Harry Potter. Pentru impresionanta drama istorica Silence, in regia lui Martin Scorsese, cu Andrew Garfield in rol de iezuit potughez, a fost construit totul de la zero, inclusiv satele, vechiul Nagasaki si zonele din Macao, precum Ruinele Sfantului Paul, unde erau exilati crestinii japonezi. Tot acum vedem Sleepless, un thriller cu Jamie Foxx in rolul unui politist gata de orice pentru a-si salva fiul rapit. A patra premiera a saptamanii este comedia franceza Alibi.com, la fel ca celelalte, de neratat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cum n-am murit a doua oara, in 4 martie 1977


    [2017-03-04]
    Astazi este ziua mea. Am atatea zile de nastere, ca aproape le-am pierdut sirul. E firesc, cand ai o meserie in care mai exista si risc. Au mai venit, in timp, Revolutie, razboaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru ca in 4 martie 1977 trebuia sa mor a doua oara. […]
    The post Cum n-am murit a doua oara, in 4 martie 1977 appeared first on Presa Oradea.
     Astazi este ziua mea. Am atatea zile de nastere, ca aproape le-am pierdut sirul. E firesc, cand ai o meserie in care mai exista si risc. Au mai venit, in timp, Revolutie, razboaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru ca in 4 martie 1977 trebuia sa mor a doua oara.
    Nu, nu eram in Bucuresti in ziua cutremurului, si nici nu am ajuns sub daramaturi. Eram in Arad, la bunici, si ma stingeam aproape linistit, fata de tot huruitul tarii – cu peritonita. Aveam inca putin pana la 4 ani. Prima oara trebuia sa mor la nastere - in aprilie 1973. Ma nascusem prematur, la 8 luni, ,,cum e mai rau, nici la 7, nici la 9", cum se spunea, intr-o casa rece dintr-un cartier al Timisoarei. Dar, pana la urma, lucrurile s-au asezat cumva cu prima mea nastere.
    Sigur, azi e ziua amintirilor despre cutremur - la cei care le au, datorita varstei si plasarii geografice. Si datorita norocului de a supravietui. La mine, norocul de a supravietui are un nume, pentru 1977: Elena Miclescu. Si-mi scriu si eu amintirile, azi, la 40 de ani de la Marele Cutremur, pentru ca am ceva de spus. Pentru ca, undeva, ca o lumanare pe apa, trebuie sa multumesc pentru aceasta a doua mea viata.

    Aveam apendicita, ma simteam rau, le spuneam bunicilor si matusii ca ma doare. Ma duceau la aceeasi doctorita de circa, ce le zicea ca n-am nimic. O data, de doua ori - nu mai stiu. Ca n-am nimic. Gen… ,,ma prefac", sau ,,nu e grav". Era. Nu-i dau aici numele, desi nu il voi uita nici pe el. Nu ma intereseaza daca mai traieste sau nu, nu vreau nici macar sa-i bat obrazul. Dar de atunci, de mica, am inteles ca exista medici buni si medici rai.
    Era grav. Apendicita a ajuns peritonita. Nu mai puteam sta in picioare de durere. M-au imbracat cam fortat, am ajuns cumva la Spitalul de Copii din coltul Pietei Mici din Arad. Eram o fetita cu ochi mari, negri, si cu parul cret, tot negru. Si i-am spus doamnei mai in varsta, cu ochelari, care le-a explicat alor mei ca trebuie sa ma opereze urgent, sa nu se apropie de mine ca stiu box si ca o sa ajunga urgent in luminator. Mi-a spus ca stie si ea box. Ii retin asa de bine fata. Nu mi s-a parut frumoasa. Dar era umana.
    Totul s-a invartejit intr-un haos, din momentul ala. Anestezia care nu prindea, goana spre blocul operator. Eram pe moarte. Ma intreb si acum de ce n-a recunoscut un ,,abdomen" de lemn prima doctorita. De ce a trebuit sa trec prin toate astea, asa. Asa a fost sa fie. Atunci cand a venit minutul cutremurului, bunica spunea ca se miscau tablourile noastre, cu rame grele, pe pereti. Nu stiu - pentru mine se misca lumea mult mai naucitor… Si ca credea ca trec tancuri grele. Dar nu aveau unde intra, sa zguduie Gara Arad.
    Nu mai tin minte daca am fost operata inainte de cutremur sau dupa. Am vazut candva, peste ani, biletul de externare din spital, nu mai stiu ce scria pe dreptunghiul maro. Stiu ca, mereu, ai mei mi-au zis ca am fost operata ,,de cutremur". Dar cutremurul a fost seara, si tin minte ca era lumina cand am ajuns la spital. Apoi totul s-a simplificat si amestecat, a ramas doar sunetul. Nu prindea anestezia aia nenorocita si eu o strigam pe bunica. Ma aud strigand-o. Oti. Si tin minte incercarea de a intinde mana dreapta dupa mana ei. Poate chiar si un varf de lumina de bloc operator, aceea mare.

    Apoi a trecut, cumva, si tot cumva, m-am trezit dupa operatia in care chirurgul femeie Miclescu a facut imposibilul. Tin minte salonul - nu stiu care, ATI sau normal. Un salon mare, cu ferestre spre Strada Tudor Vladimirescu, la etaj. Eu eram pe dreapta. Bunica spunea ca eram, la inceput, legata cu o carpa rosie la mana, ca nu se stia de mai scap. Abia acum, scriind asta, realizez ca povestea suna a fereala de deochi. Bunica sau matusa nu ar fi facut asa ceva iar eu am trait toata viata cu ideea ca acela era semnul pentru cei pe moarte, ca sa fie recunoscuti repede la vizita asistentelor si medicilor. Abia acum, dupa patru decenii, ma intreb, brusc, daca nu era vreo superstitie idioata. Cine mai stie…
    Zilele treceau greu. Ma refaceam incet. Imi aduc aminte de unii dintre copii, de plansetele lor, de ora extrem de mica, pana inca nu venea lumina, la care ne trezeau, dimineata, pentru prima tura de medicamente. Sergiu calcase pe un cui ruginit si avea alte medicamente decat mine. Eu desfaceam prafurile cu invelis de plastic, ca o minge de rugby taiata in jumatate, si-mi pregateam colier din ele, cu felii rosii si galbene, si de la Sergiu am obtinut o piesa portocaliu-cu-negru - bucurie mare! Tin minte ce amare erau prafurile… Dar cine mai avea sa se faleasca, precum mine, cu un colier de capacele de antibiotice?…
    Nu mai stiu ce s-a intamplat cu mancarea, la spital. Stiu ca s-a intamplat ceva cu spanac. Si ca vreo 20 de ani de atunci eu n-am mai mancat spanac. Si nici macaroane. Si ca am facut otita. Nu stiu daca erau la moda si pe atunci infectiile nosocomiale. Eu am facut ,,doar" otita, cat am stat acolo. Si, dupa ce am reusit sa supravietuiesc peritonitei, m-au tarat iar la spital, cu dureri, pentru otita… In rest, nu era mult diferit de acum. Bunica dormea pe marginea patului - nu m-a lasat singura.
    Acum stiu ce inseamna peritonita, si cat de grav e cand e grav. Acolo unde prima doctorita gresise in a da un diagnostic, eu ajungand in pragul mortii, doctorita Miclescu a facut o minune si m-a salvat. Am si acum pe burta, in dreapta jos, semnul muncii ei. Multi ani m-a deranjat semnul ala. Apoi am uitat de el.
    Intr-o zi, in bucataria noastra de la gara, le-am auzit pe bunica si pe matusa, dupa ce scapasem de spitale, ca era sa mor din cauza doctoritei V. Nu stiau ca le aud. Dar tot la ea m-au dus si mai incolo. M-am smucit, cand m-a atins, nu am vrut sa comunic cu ea. De aici a plecat o alta saga, dar nu-si are locul aici. Cum spuneam, am inteles de la 4 ani neimpliniti ca exista medici buni si medici rai. Gandindu-ma, in anii care au urmat, la cei buni, am adaugat mereu, printre ei, si numele Elenei Miclescu.
    Dar nu stiu de ne-am mai vazut… Straniu - nu-mi amintesc fetele tuturor vecinilor din locul unde stau in ultimii ani dar chipul doamnei Miclescu, din ,,ziua cu cutremurul" nu l-am uitat niciodata. Am crescut la Arad, am urmat un liceu la clasa de chimie-biologie, de unde cei mai multi dadeau la Medicina, am facut practica pentru diploma de laborant bio-chimist in diagonala de Spitalul de Copii, pe cealalta latura a pietei, in laboratorul Spitalului Municipal, dar nu m-am gandit sa o caut pe doctorita Miclescu.

    Am absolvit liceul, am revenit la Timisoara, am absolvit si Universitatea, am lucrat, ca ziarist, multi ani si pe medicina. Abia atunci, gandind mult mai mult la conditia medicului in societatea noastra, m-am pus sa caut numele doctoritei Miclescu, sa pot sa o revad candva. De pe net am vazut ca mai activa la un cabinet privat - fusese sefa sectiei si nu dorise sa renunte la activitate nici dupa ce s-a pensionat. Visam sa ajung la ea intr-o zi de 4 martie, sa o intreb daca mai stie ce facea ,,de cutremur". Dar nu reusisem sa gasesc un numar de telefon. Si timpul trecea…
    Am rugat medici din Arad sa ma ajute.  Chiar si un director de spital-uzina. Nu m-au ajutat. Nimeni nu mai stia nimic de doamna Miclescu. Abia de cateva luni, un chirurg amabil de la Spitalul de Copii, si el in prag de pensionare, mi-a spus ca doamna chirurg Miclescu nu mai este… Dar ca imi va face rost de telefonul fiului ei, care e medic in Franta. L-am sunat ieri de 4 ori. Inca nu l-am prins. Dar candva il voi prinde - poate, azi. Si-i voi multumi. Pentru mama lui. Pentru ca traiesc.
    Uneori credem ca a multumi cuiva pentru ceva pentru care e platit, e redundant. Ne spunem ca si-a facut datoria, si il uitam in spate. Ne spunem ca ii multumesc altii. Sau, mai grav, ca ,,da-l dracu', lasa ca ii ajunge spaga". Si totusi…
    Am iesit de peste 2000 de ori cu echipaje de ambulanta, am vazut personal medical care salva copilul unor familii si nu li se spunea macar ,,multumesc". Am vazut doctori care plang ca nu pot schimba sistemul, sa-si ajute mai mult pacientii, si care le cumpara medicamente din buzunarul lor - da, ei exista, inca. Am vazut medici plecand din tara, sfasiati de regretul ca nu mai pot lupta, aici, fara sa clacheze. Nu ii invinovatesc - ii inteleg. Si, cu respiratiile lor, cu amabilitatea lor de a-mi deslusi feliile de medicina pe care activeaza fiecare, mi s-a facut tot mai dor de doamna Miclescu. Primul chirurg femeie pe care l-am intalnit. Doar ca am ajuns prea tarziu…
    As fi vrut sa-i spun ca, si gratie ei, am crescut mare. Ca nu m-am facut medic dar ca stau mult printre medici, si stiu sa-i cern, cine-i bun si cine-i rau, si ca-i iubesc si-i respect pe cei buni, si ca scriu despre ce fac ei, ca sa inteleaga oamenii mai bine. Si ca am fost la zeci de operatii, in sala, cu o imensa curiozitate si cu dorinta de a explica celor care nu au sansa mea. Ca am facut mii si mii de poze in operatii, ca am scos o carte despre donarea de organe, transplant si operatii pe cord, ca am lansat o expozitie cu poze din blocul operator al celor mai spectaculoase interventii chirurgicale la care am asistat. Ca am mancat painea garzilor la multe specialitati medicale si ca am si fost numita, intr-un an, cel mai bun ziarist pe medicina din tara, dupa o competitie. Ca sunt acolo, in lumea lor, traducand-o, in cuvintele mele, oamenilor, cu dragoste si cu dorinta de intelegere. As fi vrut sa stie, ca un ram, despre rod.

    Si nu mai e. Cumva, noi ii credem vesnici, impietriti in timp, pe cei care pot s-astepte. Pe cei carora amanam sa le multumim, sa le spunem ca a contat ca ne-am intersectat existentele. Si nu sunt. Se duc si ei, discret, uneori chiar uitati. Am vazut acum cateva zile un filmulet despre o femeie care, la 10 ani dupa ce viata fiului ei a fost salvata dupa un accident, i-a cautat pe toti cei implicati in acel efort de salvare, sa le multumeasca. O asistenta i-a spus ceva… cumplit… ,,E prima data cand mi-a multumit cineva".
    Mi-au dat lacrimile la replica asta. Stiam deja ca doamna Miclescu nu mai este. Mi-am promis sa transfer multumirile fiului ei, care, cum spuneam mai sus, este tot medic. E important sa facem lucrurile astea. E important sa cautam oamenii din trecut si sa le spunem: ,,Traiesc datorita tie. Iata ce am facut cu viata mea, sper sa te bucure!"
    E ziua cutremurului. Au murit atatia oameni, atunci… Dar unii au fost salvati, tot atunci, datorita medicilor, asistentelor, infirmierelor, datorita pompierilor, soldatilor, taximetristilor, vecinilor - poate. Altii v-au salvat parintii, copiii, fratii. E o zi aparte, de bilant. Faceti-va lista cu oamenii din spate, carora ar fi frumos sa le multumiti. Cred ca multumirea e o floare ce infloreste mereu doua suflete - al celui care primeste un strop de recunostinta, dar si al celui care il da.
    Intr-o zi, la un drum din Arad, o sa iau un buchet de flori din Piata Mica (sper ca mai exista si flori, acolo) si o sa-l dau primului om cu halat, chiar si de portar, de la Spitalul de Copii de pe colt, in amintirea doamnei chirurg Elena Miclescu, ce stia box. Dincolo de faptul ca, oricum, pentru mine, Ziua Cutremurului ii e dedicata ei.
    Ramona Balutescu
    The post Cum n-am murit a doua oara, in 4 martie 1977 appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • ,,Tarie" la pachet pentru PSD Bihor din partea protestatarilor: Deziceti-va de Dragnea!


    [2017-02-21]
    Inedita actiune de incurajare a PSD Bihor in ceea ce priveste o eventuala dezicere de presedintele Liviu Dragnea, totul fiind derulat in contextul manifestatiilor de protest din ultimele 3 saptamani. Marti, 21 februarie, in paralel cu gesturi similare din alte orase, o delegatie a protestatarilor din Oradea a mers la sediul judetean al PSD pentru […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Big brother adormit: In plin centrul Oradiei, hotii sparg unul dupa altul chioscurile de ziare fara sa fie prinsi


    [2017-02-19]
    Sistemul de monitorizare cu camere video da rateuri, iar in anumite zone a devenit chiar cu totul inutil deoarece s-a invechit, ba a mai fost lasat un an si fara mentenanta. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Oradea nu ramane fara apa calda/incalzire. Vicele Malan a dezamorsat conflictul de munca ilegal!


    [2017-02-18]
    Totul e bine cand are sanse mari sa se termine cu bine. Oradenii racordati la sistemul centralizat de incalzire nu vor ramane fara servicii termice si nici acei angajati de la centrala care sunt pe posturi de mai bine de 24 de ore nu vor (mai) avea de suferit. Vineri seara (17 februarie), dupa vreo […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Va fi caterisit mitropolitul actual al Banatului, sau nu?


    [2017-02-07]
    Nu e un titlu de acum noua ani, chiar de pare. Dar vine ca urmare a ce s-a intamplat acum noua ani, cand sobolania din Biserica Ortodoxa Romana era sa duca la caterisirea celui mai vrednic dintre ierarhii acelei institutii, mitropolitul Nicolae Corneanu. Acum, acela care incearca sa-i tina locul intru vrednicie, se afla intr-o […]
    The post Va fi caterisit mitropolitul actual al Banatului, sau nu? appeared first on Presa Oradea.
     Nu e un titlu de acum noua ani, chiar de pare. Dar vine ca urmare a ce s-a intamplat acum noua ani, cand sobolania din Biserica Ortodoxa Romana era sa duca la caterisirea celui mai vrednic dintre ierarhii acelei institutii, mitropolitul Nicolae Corneanu. Acum, acela care incearca sa-i tina locul intru vrednicie, se afla intr-o situatie similara. Ce va face BOR, in cazul acesta?
    In 22 ianuarie, finala Saptamanii de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor a strans, la Timisoara, ca in fiecare an, reprezentanti ai cultelor din oras – ca peste tot in tara. Dar, in mod diferit de restul tarii, aici a venit si capul Bisericii Ortodoxe, pe regiune (mitropolitul Ioan Selejan), raspunzand gazdelor de la Biserica Evanghelica. Un gest de bun continuator al ecumenistului Nicolae Corneanu.
    Dar, poate, e timpul si sa vedem de ce este asa de rar, in Romania, astazi, un astfel de gest, si de ce il expune pe mitropolitul Ioan caterisirii.
    Patriarh fatarnic, reguli rusinoase
    Acum noua ani, mitropolitul Nicolae Corneanu a fost umilit pentru felul in care isi intelegea credinta, si judecat in fata Sinodului BOR, pentru ,,vina" de a se fi impartasit intr-o biserica greco-catolica. Patriarhul Daniel a admis cererea mitropolitului Bartolomeu Anania, care spusese, atunci, despre mitropolitul nostru, ca ar confunda ,,impartasania cu borsul de urzici".
    (Vorbim despre acelasi patriarh care, doar dupa ce era clar ca Iohannis va iesi presedinte,  a spus ca salvarea tarii vine si prin straini, si care, acum, cu Macedon Porcul, mitropolitul ortodox de la Constanta, pe numele actual Teodosie, trimis in judecata de catre DNA, si dupa cateva sute de mii de oameni protestand, de niste zile, impotriva ordonantei Guvernului lui Dragnea/Grindeanu, povesteste despre necesitatea luptei anticoruptie. Desigur, din inima. Aceeasi inima.)
    Asadar patriarhul admite speta, vede ca TOTI ierarhii voteaza impotriva sanctionarii lui Corneanu, mai putin unul (care, dupa felul in care a trantit usa Anania, dupa rezultatul votului, pare sa fi fost din Cluj) si, ca sa dreaga busuiocul ticalosiei, adauga la rezolutie si ,,Pravila neagra", care ne arunca fix in Evul Mediu timpuriu.

    Citez din comunicatul pe care l-am publicat in Timpolis, in 10 iulie 2008, primit de la Patriarhie: ,,In legatura cu comportamentul sacramental si liturgic al ierarhilor, preotilor, diaconilor, monahilor, monahiilor si credinciosilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Romane in relatie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane si al invataturii de credinta ortodoxa, Sfantul Sinod a hotarat ca nu este ingaduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxa Romana sa se impartaseasca euharistic in alta Biserica crestina. De asemenea, nu este ingaduit niciunui cleric ortodox sa concelebreze Sfintele Taine si Ierurgii cu slujitori ai altor culte. Cei ce nu se supun acestei hotarari pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxa si, in consecinta, vor suporta sanctiuni canonice corespunzatoare starii pe care o ocupa in Biserica: depunerea din treapta sau caterisirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mireni".
    Povestea cu ierurgiile e mai imbarligata, si au facut-o unii sa fie si mai si. ,,In afara de randuiala Sfintelor Taine, Molitfelnicul ortodox cuprinde si alte randuieli, slujbe si rugaciuni, pe care le numim, cu un termen general, ierurgii, din grecescul ierourgia ce inseamna lucrare sau slujba sfanta. Ierurgiile sunt slujbe, randuieli si rugaciuni pentru binecuvantarea si sfintirea omului in diferite momente si imprejurari din viata sa, dar si pentru binecuvantarea si sfintirea naturii inconjuratoare si a diferitelor lucruri sau obiecte de folos omului. Ele stau de obicei in legatura cu Sfintele Taine si cu Sfanta Liturghie, fiind savarsite ori inaintea acestora, ca o pregatire a lor (cum sunt ierurgiile dinaintea botezului, in legatura cu nasterea omului), ori in timpul lor (de exemplu, sfintirea Mirului la Liturghie, sfintirea apei la botez), ori dupa ele, ca o incoronare sau desavarsire a lor (ca de exemplu dezlegarea cununiilor in a opta zi dupa cununie, parastasul dupa Liturghie s.a.)" - se arata pe doxoloxia.ro, care citeaza din Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica speciala, Editura Lumea Credintei, Bucuresti, 2008, p. 355.

    Asadar, nunti, botezuri, inmormantari si tot felul de sfintiri - nu impreuna, ortodocsii cu cei de alt cult. Dar sa te rogi? Ei bine, in anii ce au curs din 2008, si treaba aceasta a ajuns un bau-bau, existand, in tabara ortodoxa, discutii destul de aprinse legate de situatia aceasta, a intalnirilor ecumenice. Se pare ca, pentru anul acesta, Ioan Selejan este singurul ierarh ortodox ce a participat la aceasta octava de rugaciune, intr-o biserica diferita de cea proprie. Iar el nu este pentru prima data la asa ceva, in Banat. A gresit, oare, cu ceva, potrivit talibanilor din BOR, care au ajuns vocali si mai mult dupa Sinodul Pan-Ortodox din Creta?
    ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa" zicea un calugar ortodox oprit de la slujire, Arsenie Boca, pe care unii il doresc sfant, desi antiecumensimul este intr-un conflict de interese clar cu ceea ce crestinii prezinta ca fiind invataturile lui Isus.
    Cum mimam ecumenismul?
    Dar ce s-a intamplat, mai exact, in Banatul nostru ecumenic – asa cum ne place noua sa il stim? La Biserica Evanghelica de la Fantana cu Punctele Cardinale, condusa de preotul Kovacs Zsombor, s-a tras frumos clopotul la intrarea in biserica, ortodocsii, romano-catolicii, greco-catolicii, reformatii, evanghelicii, penticostalii si mozaicii s-au aliniat in biserica, conducatorii cultelor sau cei care au avut ceva de facut public s-au aliniat in fata, cu exceptia unui preot ortodox, care a luat si el loc in fata, pe langa mitropolit, fara a avea nimic anume de spus, pentru a reconfirma suprematia ortodoxa.
    Mitropolitul l-a intrebat pe preotul gazda de unde este, din Biblie, citatul pe care se urmeaza a se discuta in seara aceea, desi acesta oferise deja toate informatiile. Dupa ce i s-a raspuns cu detalii, l-a intrebat pe preot daca este sigur, ajungandu-se la un moment delicat - totul, pentru o frateasca retorica, in care ,,corintenii" deveneau ,,timisoreni", in expozitiunea ulterioara a mitropolitului. Ar fi contat daca s-ar fi fastacit fratele? Mai e de lucrat la raspuns.

    Indemnul cu ,,Impacarea - dragostea lui Hristos ne stapaneste" - ,,Iubirea lui Cristos ne constrange sa ne impacam", cum suna fraza pe care s-a vorbit la aceasta intalnire, in varianta catolica si ortodoxa, pare extrem de diferita, de la un cult la altul, atunci cand vicarul foraneu greco-catolic Nicolae Ovidiu Teodorescu, terminandu-si interventia, incheie cu  ,,In numele Tatalui, al Fiului, al Spiritului Sfant. Amin" iar seminaristii ortodocsi – dintre care TOTI, absolut toti, de pe randul cel mai apropiat, butonau la telefon – se ridica, nedumeriti, nestiind daca sa-si faca si ei cruce sau nu, jumatate facand-o, dupa o sovaiala, altii nefacand-o.
    Poate e bine ca, daca tot sunt adusi la intalniri ecumenice, sa fie anuntati ca ,,Spirit" = ,,Duh", de peste trei secole, la greco-catolici, si ca inca n-a murit nimeni, in tara asta, dupa ce-a spus ,,Amin" la rugaciunea celuilalt...
    Schimbati sau caterisiti?
    Ce e drept, insa, nici clopote nu s-au tras, uneori, pentru celalalt, de cand cu ,,Pravila Neagra" - citez din articolul ,,A curs ,,unitatea" pe apa Crisului?…" pe care l-am publicat in ianuarie 2011 la Oradea Press:  ,,Noua regula a BOR a facut sa se ajunga la aberatii. Preoti de culte diferite trebuie sa participle la aceeasi manifestatie slujind la cateva minute distanta, desi este vorba de acelasi eveniment, ca sa nu faca rau colegilor ortodocsi. La Silvasu, langa Hateg, in primavara lui 2010, nu au fost trase clopotele de la fosta biserica greco-catolica, azi inca ortodoxa, la inmormantarea unui greco-catolic, pentru ca tanarul episcop ortodox al locului, Georgiu Gurie, om cu studii facute in lumea catolica, in Italia, a considerat ca ar fi un act liturgic care contravine ,,negrei pravile" si deci i-a indicat preotului ortodox din Silvasu sa nu permita acest lucru. Clopotele care au ramas mute fusesera achizitionate de familia celui disparut. IPSS Nicolae Corneanu, afland de acest incident, s-a declarat mahnit si a spus ca va vorbi cu episcopul locului si-l va mustra".
    Acum, la evanghelici, s-au tras clopotele. Va fi caterisit mitropolitul Ioan? A mai facut si alte chestii strigatoare la cer, pentru talibanii ortodoxiei: a spus ,,Tatal nostru", si l-a rostit, cu el, toata audienta. Groaznic pacat, cred, pentru continuatorii mitropolitului Anania. Dar ceva FIRESC, pentru Banat. Tot asa cum preotul reformat Fazakas Csaba arata, normalitate e si sa fie alaturi si evreii, in aceste zile speciale, si chiar si ca unul dintre ei sa nu cante doar in corul Comunitatii Evreilor ci sa fuga si intre greco-catolici si romano-catolici, atunci cand a fost de cantat.

    Ne-am saturat de fatarnicia Bisericii Ortodoxe Romane. De adunarile ecumenice unde ortodocsii vin sau adusi cu japca, sau cu teama de a nu li se intampla nu-stiu-ce. Banatul isi doreste randuielile inapoi. Chiar cu variant extrema de a se cere forurilor europene catolice sau reformate sa nu mai acorde biserici ortodocsilor, de practica un ecumenism doar declarativ.
    Asadar, pana la urma, ce faceti, incercati sa il caterisiti si pe acest mitropolit de Banat, care incearca sa fie un om al unitatii, sau va reanalizati regulile si atitudinile, sa nu ramanem de rasul curcilor, in Europa INCA, totusi, crestina?
    Ramona Balutescu
    The post Va fi caterisit mitropolitul actual al Banatului, sau nu? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • 40% dintre copii au fost vaccinati in Bihor - Totul despre vaccinul ROR


    [2017-02-06]
    In vederea controlului epidemiei de rujeola, Ministerul Sanatatii a dispus continuarea vaccinarii copiilor cu varste intre 9 si 11 luni, a grupelor curente si a recuperarii restantierilor. In judetul… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Vesti proaste pentru utilizatorii Gmail!


    [2017-02-06]
    Compania Google a anuntat ca versiunea web de mesagerie Gmail nu va mai primi vreun suport oficial pe Ghrome cu versiuni vechi! Varianta minima pentru care se va asigura compatibilitate deplina este Chrome 53, in conditiile in care deja browser-ul a atins versiunea 56 chiar de curand. O buna parte din utilizatorii care folosesc Chrome
    Post-ul Vesti proaste pentru utilizatorii Gmail! apare prima data in Stiri Oradea.
     Compania Google a anuntat ca versiunea web de mesagerie Gmail nu va mai primi vreun suport oficial pe Ghrome cu versiuni vechi!
    Varianta minima pentru care se va asigura compatibilitate deplina este Chrome 53, in conditiile in care deja browser-ul a atins versiunea 56 chiar de curand.
    O buna parte din utilizatorii care folosesc Chrome si Gmail pe sisteme de operare mai vechi vor fi afectati.
    Totusi faptul ca utilizatorii isi vor accesa contul de Gmail de pe o versiune mai veche a browser-ului Chrome, nu inseamna ca acestia nu vor mai avea acces la e-mail-urile lor. Este foarte probabil ca totul sa functioneze fara probleme mai departe, dar in cazul unor probleme, pe versiunile vechi de Chrome nu vor mai fi rezolvate ulterior.
    Spre sfarsitul anului 2017, Google urmeaza sa lanseze o versiune HTML simplificata de Gmail, pe care vor fi rediectionati toti cei care acceseaza mail-ul de pe versiuni mai vechi de Google Chrome.
    Utilizatorii cei mai afectati vor fi cu siguranta utilizatorii care refuza sa renunte la sistemele Windows XP si Windows Vista, pentru care Microsoft a incetat de foarte multa vreme suportul software.
    Sursa foto: gmailsign.org
    Post-ul Vesti proaste pentru utilizatorii Gmail! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Dupa aproape 50 de ani, trupa Black Sabbath a sustinut ultimul sau concert!


    [2017-02-06]
    Trupa britanica de rock, Black Sabbath, a sustinut sambata seara, 4 februarie a.c., ultimul lor concert, in orasul in care s-au nascut, cu aproape 50 de ani in urma. Trupa britanica Black Sabbath, cei care au inventat heavy metalul, au sustinut ultimul lor concert, in care au inclus piesele reprezentative ale trupei dar si cele
    Post-ul Dupa aproape 50 de ani, trupa Black Sabbath a sustinut ultimul sau concert! apare prima data in Stiri Oradea.
     Trupa britanica de rock, Black Sabbath, a sustinut sambata seara, 4 februarie a.c., ultimul lor concert, in orasul in care s-au nascut, cu aproape 50 de ani in urma.
    Trupa britanica Black Sabbath, cei care au inventat heavy metalul, au sustinut ultimul lor concert, in care au inclus piesele reprezentative ale trupei dar si cele mai indragite de catre public.
    Evenimentul a fost plin de fani din toate colturile lumii, veniti la Birmingham, locul de unde trupa a luat nastere, in urma cu aproape 50 de ani.
    Turneul de adio i-a adus pe scena pe solistul Ozzy Osbourne, chitaristul Tony Iommi, ambii acum in varsta de 68 de ani, dar si basistul Geezer Butler de 67 de ani, acestia fiind trei dintre membrii fondatori, care au interpretat cincisprezece piese precum si combinatii de melodii.
    Inaintea concertului, Ozzy Osbourne a declarat ca simte ,,un vartej de emotii", iar la finele evenimentului, acesta le-a multumit fanilor extaziati, acompaniati fiind de artificii si s-au inclinat pentru ultima oara.
    ,,Imi amintesc de primul concert din barul Crown din Birmingham cand imi spuneam: O sa fie bine cativa ani -- bem cateva beri si cantam. Dar a fost inceputul celei mai incredibile aventuri pe care si-o poate imagina cineva. Am avut cea mai frumoasa viata datorita ei", a marturisit plin de emotie, solistul Ozzy, care a tinut sa precizeze ca turneul de adio a fost ultimul din istoria trupei.
    Viata dupa formatia Black Sabbath va fi una grea si pentru chitaristul Tony Iommi, care a declarat ca ceea ce va urma i se va parea ciudat dat fiind ca ,,trupa a fost intotdeauna viata mea, din prima zi, si totul a fost facut in functie de ea -- casatoriile si restul".
    Turneul mondial ce a marcat retragerea trupei, intitulat ,,The End Tour" a debutat in Statele Unite ale Americii in ianuarie 2016 si a inclus reprezentatii nu mai putin de 81 de orase.
    Trupa Black Sabbath a fost infiintata in anul 1968 de catre Ozzy, Iommi, Butler dar si de tobosarul Bill Ward, urmand ca in anul 1977 Ozzy sa fie inlocuit de regretatul vocalist Ronnie James Dio, insa au revenit in varianta originala in anul 1997, iar ultimul lor album de studio poarta numele ,,13,,, din anul 2013.
    Formatia are la activ nu mai putin de 19 albume de studio si a realizat vanzari ce au inregistrat peste 70 de milioane de discuri in toata lumea.
    Sursa foto: blacksabbath.com
    Post-ul Dupa aproape 50 de ani, trupa Black Sabbath a sustinut ultimul sau concert! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • In democratie, votul iti da dreptul sa conduci, nu sa stapanesti!


    [2017-02-04]
    Barbati si femei brat la brat, copii, femei cu carucioare sau insarcinate, tineri de pe bancile scolii, corporatisti de toate varstele, sunt de cateva zile bune in strada. Niciodata, dupa Revolutie, nu au mai iesit sa protesteze in Romania peste 300.000 de oameni intr-o singura zi. Ce i-a scos pe oameni in strada nu au […]
    The post In democratie, votul iti da dreptul sa conduci, nu sa stapanesti! appeared first on Presa Oradea.
     Barbati si femei brat la brat, copii, femei cu carucioare sau insarcinate, tineri de pe bancile scolii, corporatisti de toate varstele, sunt de cateva zile bune in strada. Niciodata, dupa Revolutie, nu au mai iesit sa protesteze in Romania peste 300.000 de oameni intr-o singura zi. Ce i-a scos pe oameni in strada nu au fost atat cele doua ordonante cat aroganta si contextul.
    Aroganta a fost intotdeauna un element permanent al guvernarii PSD. Incepand cu Iliescu, continuant cu Adrian Nastase si invatacelul lui, Victor Ponta, aroganta nu i-a parasit niciodata pe capii PSD. Un element incompatibil cu doctrina social-democrata, manifestarea acestei tendinte de superioritate a prins aripi dupa ultimele alegeri cand s-au vazut in Parlament cu o majoritate usturatoare pentru adversarii politici.

    Orbiti de aceasta majoritate, liderii PSD au crezut ca li se cuvine totul, ca democratia este un politruc pus de ei sa sifoneze o institutiei descentralizata care o sa le linga papucii pentru o bucata de paine in plus. Oamenii au inteles insa ca votul nu iti da dreptul sa transformi o democratie intr-o dictatura, sa modifici legi in favoarea ta si a celor din jurul tau. Votul iti da dreptul sa conduci nu sa stapanesti.
    A pune in opozitie oamenii care te-au votat cu cei care au iesit in strada, cand ai castigat alegerile cu o prezenta nationala jenanta la vot, dovedeste aceeasi aroganta. De unde stii ca printre cei care ies la protest nu sunt si cei care te-au votat?

    In plus, protestul este o forma de manifestare care cere mai mult efort si implicare decat votul. Trebuie sa fie ceva cu adevarat important ca sa iesi in strada. Mai ales noaptea in frig. Ca dovada, de doua decenii si jumatate nu au mai fost peste 300.000 de oameni in strada.
    Al doilea element important care a scos oamenii in strada a fost contextul. Si aici ar fi patru puncte care l-ar face sa-si puna intrebari si pe cel mai fidel PSD-ist. Primul, daca ordonantele sunt bune si sunt date pentru a rezolva problemele pe care le clameaza, de ce au trebuit date la o ora atat de tarzie? ,,Noaptea, ca hotii" cum spun protestatarii?

    De ce nu s-au discutat pe larg si nu s-au dezbatut cateva luni? De ce au aparut brusc, pe o ordine de zi pe care era doar bugetul? ,,Miseleste", cum spun protestatarii.
    De ce ministrul ,,alta intrebare" nu a spus clar cand a fost intrebat de un jurnlist in seara adoptarii ordonantei, ca nu il priveste pe Liviu Drangnea? Era cel mai potrivit moment sa spulbere premisa ,,dedicatiei" acestor masuri.

    Dati-va cu un pas in spate si priviti imaginea de ansamblu. Avem un guvern proaspat instalat care, evident, ar dori sa isi conserve pozitia. Avem o situatia ,,fara miza" sau cu o miza mica, cum este problema inchisorilor suprapopulate (cum este si in Franta) care in Romania este una veche. Si avem 300.000 de oameni in strada.
    Cum se poate explica faptul ca un Guvern tine cu dintii de o miza atat de mica. Ca isi pericliteaza ,,ciolanul" pe care il are in mana, inca din primele luni de ospat? Sa nu fie oare o minciuna ca miza este mica?

    Este greu de crezut ca toate argumentele acestea contextuale sunt accidente. Mai ales ca explicatiile liderilor PSD de pe 2 februarie au aratat mai multa aroganta decat lamurire. Este greu de prevazut ce se va intampla de aici incolo dar membrii PSD din tara au toate motivele sa fie nemultumiti. Doar PDL-ul si-a mai taiat craca de sub picioare atunci cand au taiat salariile si pensiile oamenilor. Si unde e acum PDL?
    Ichim Vasilica
    The post In democratie, votul iti da dreptul sa conduci, nu sa stapanesti! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit


    [2017-01-29]
    Ma gandesc la niste cani din casa tatalui meu. Si la alte cani din trecut. Pe unde or fi? Ce se intampla cu aceste cani dintr-o casa, in ani, in decenii sau dupa ce moare cineva? Un gand simplu, care nu racaie sau arde. Doar exista. Pentru ca masina de pe scena, din spectacolul ,,Prin […]
    The post ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit appeared first on Presa Oradea.
     Ma gandesc la niste cani din casa tatalui meu. Si la alte cani din trecut. Pe unde or fi? Ce se intampla cu aceste cani dintr-o casa, in ani, in decenii sau dupa ce moare cineva? Un gand simplu, care nu racaie sau arde. Doar exista. Pentru ca masina de pe scena, din spectacolul ,,Prin vis", al Teatrului National Mihai Eminescu din Timisoara (scenariul – Matyas Varga, regia – Pal Frenak), e datatoare de ganduri. E ca acel spatiu-timp aparte, de dupa un impact covarsitor, cand se spune ca revezi ceva din viata ta. Sau din moartea ta. Din mortile marunte care te compun, din zguduiri, din nereusite.
    Este bine sa existe aduceri aminte ale mortilor mici. Acum ma opresc din idee si ma gandesc la un pictor - oare el ce spune cind ii cataloghezi opera altfel decat o gandea el? Cand faci, din floarea stilizata, sapuniera, din funia de ustoroi, mantie cu clopotei…

    Si totusi, spectacolul acesta, indiferent de ce a vrut autorul, este o aducere aminte despre moarte, o moarte simpla, chiar daca nu asteptata sau programata. De cele mai multe ori, nu se moare eroic. De cele mai multe ori sesizam ridicolul din ,,Regele moare", de Ionesco. Si totusi, sa privim cu ochii mari acest spectacol, despre stralucirea si ineditul ce pasesc des, alaturi de moarte, despre trup, acest lujer pentru amintiri, despre noi.
    Se uita cineva la suma noastra de drame? Ce ramane dupa ele? Este nevoie de cuvinte ca sa ramana ceva, mai mult timp? Avem nevoie de tuse clare, oferite amintirilor, sau ne ajung liniile valurite, insinuarile, alcatuirile de dincolo de ceata?
    Nu totul trebuie sa fie o poveste inchegata, ca sa aiba succes. O poveste inchegata este ca un joc supra-specializat, cu o papusa cu membre, cu par, cu hainuta. Un joc din care poti construi, insa, pare a se adresa mai multora, care pot folosi sugestia neterminata, abia schitata, ca speraclu pentru amintirile proprii. Un joc de-a construitul, prin cuburi. Prin celule nediferentiate, meristeme - as spune celor ce se pricep mai bine la taina viului.

    Studii in psihologie arata ca amintirile noastre sunt inselatoare si inselate, deopotriva. Ca, uneori, nu putem distinge daca un eveniment pe care-l plasam in trecut a fost vis sau realitate. Mai mult, tindem sa ne insusim drept amintiri, si sa le vehiculam ca atare, povestile neadevarate, auzite de la altii, despre copilaria noastra.
    Impactul trupurilor de pe scena Salii 2 a Nationalului timisorean ne ofera sugestii de amintiri. Ele sunt ale tuturor, cum toti ne putem regasi in aproape-estetica incovoiere si chircire a trupurilor, in dansul mortii. Cu toate acestea, aisbergul ludic nu ne aduce doar varful de gheata al mortii, cat si radacina ceva mai confortabila, a gesturilor de dinainte, a  incercarilor, a starilor de bine, a… vietilor noastre.
    Momente diferite, rupte sau din cotidian, sau din ,,glamour" (pentru ca impactul strivitor vine fara sa bata la usa, in oricare dintre clipele existentei noastre), prezentate cu oaresce carnita pe os, cu actiune pre- si post-, avand mereu aceeasi masina de epoca drept cadru si martor, sunt legate de cateva scene ce ne invita la introspectie, fara sa-i revolte pe cei deschisi esteticului, nuditatea nefiind deranjanta si punctand justificat, cred eu, gelatina primordiala in care se valuresc celelalte intamplari.
    Un contrapunct deosebit de reusit este cel al serenului barbat-aproape-barbat (cum vom constata putin mai incolo, dupa drumul de la dreapta la stanga, pe scena), infofolit in flori ale soarelui, care atrage, cu ,,samanta" sa, transferata pe haina, pasarile ce caraie moartea, in timpul liber - in celalalt timp, de servici, servind drept dummies, manechine pentru testarea masinilor de cursa inca ne-scoase pe piata.

    Altul (contrapunct), al dansului de unul singur, al barbatului din rochia de nunta - amintiri pe care suntem invitati sa le vedem, ca ale altora, dar nu si sa ne asezam la masa lor, ci, mai degraba, sa ne cautam, iar, amintirile noastre. Si nu mai e nevoie de heblu pentru schimbarea scenei, ochii spectatorilor fiind prinsi de planul prim, magnetic, in timp ce, in planul doi, ni se pregateste momentul urmator.
    ,,Dans". Un alt lucru la care ma gandesc, in timpul spectacolului, in afara de cani. Il trec prin cele cateva limbi pe care le stiu, gandindu-ma in care din ele a reusit sa primeasca - acest cuvant – sarcina mai mare. Gravid cu miscarea de toate felurile, in unele limbi el este, totusi, mai cuminte, aratand a fetita de pension.
    Totusi, ,,dansul" cuprinde si spasmul, si crisparea, si sacadarea, si ruperile in unghiuri drepte, fara unduiri. Ceea ce primim, de pe scena, in ,,Prin vis", nu este miscare scenica, este un dialog rotund al corpului cu ideea, cu lumina (mi-a placut si evocarea drumurilor, cu ajutorul luminii din fundal), cu trecerea, si se califica, spun eu, la ,,dans".

    ,,Prin vis" - un spectacol in care macabrul nu este in divort cu arta - ca o panza de Bruegel langa care s-ar aseza Marilyn Monroe in rochia ei alba de vanturat si de visare (pe care o intalnim si pe aceasta scena, chiar in dublu exemplar), cantand oricarui presedinte al momentului un cantec intr-o limba a surdo-mutilor. Tine doar de noi sa auzim.
    Ma gandesc la canile acelea, din vechea casa a tatalui meu. S-au risipit. Canile noastre tin doar o vreme, nu mult, dupa noi. Un timp cu multe ,,intrari in zid", dar si cu ,,daramari de zid". Un timp din care putem rupe o felie, pentru teatru, pentru a ni se reaminti despre cum suntem noi cand suntem tacuti si adevarati. Si aproape goi.
    Foto: Adrian Piclisan
    Ramona Balutescu
    The post ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Politisti vs iarna: Trotuarul din fata Politiei Municipale s-a transformat in ghetus


    [2017-01-24]
    Cum, spre deosebire de alte orase, Oradea a fost ferita in iarna aceasta de viscol si nameti, fortele de ordine au decis sa ignore cu totul efectele sezonului rece. Desi toti proprietarii care folosesc in vreun fel o cladire au obligatia, pe timp de iarna, sa curete zapada si gheata de pe trotuarele din jurul acesteia, tocmai unitatile de politie nu respecta normativul. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism.


    [2017-01-22]
    Nu stiu cat costa viata unui om, in Romania, atunci cand nu e vorba de o lovitura de imagine. Nu stiu cine stabileste paritatile, in Sanatate - cate vieti ,,neinteresante" contrabalanseaza ,,un greu". Nu stiu cum decide un manager de spital, pe banutii pe care ii primeste, cu ce sa se doteze sau nu. E […]
    The post Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism. appeared first on Presa Oradea.
     Nu stiu cat costa viata unui om, in Romania, atunci cand nu e vorba de o lovitura de imagine. Nu stiu cine stabileste paritatile, in Sanatate - cate vieti ,,neinteresante" contrabalanseaza ,,un greu". Nu stiu cum decide un manager de spital, pe banutii pe care ii primeste, cu ce sa se doteze sau nu. E greu cu banii. Totusi, cine isi va asuma rolul de a ne spune, noua, astora din afara sistemului, cum se rezolva cu adevarat problemele si cum se decide cinicul drum al banilor, al vietii si al mortii?
    A mai murit un copil, la Timisoara. Vorbim de Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara. Copil de opt luni, suspect de rujeola. Dupa ce a stat trei saptamani in spital. Ce intrebari se impun, aici? (Si ce facem cu raspunsurile?) Este spitalul acesta unul al mortii? Si, daca da, preferam sa murim acasa? Este ceva ce se putea schimba, aici, sau nu? Se putea schimba cursul bolii (boala ca termen generic) acestui copil, astfel incat azi sa fie inca viu? Este atat de cantata medicina timisoreana la cotele pe care si le asuma trambitasii ei? Prin oameni si/sau prin dotari? Stim, pana la urma, ce poate sistemul asta medical, al nostru, romanesc, si ce nu?…

    Copilul a murit luni seara (n.r. 9.1.2017). Fusese internat cu bronhopneumonie, cu insuficienta respiratorie. A necesitat intubare. Purtatorul de cuvant al spitalului, doctorul Virgil Musta, a spus ca exista si banuiala ca ar fi avut si rujeola. Dar ca ,,serologia a fost echivoca". Si ca, in urma necropsiei, pleaca la Bucuresti probe din plamani, pentru a se primi un diagnostic exact. Copilul nu era vaccinat. Dar avea doar opt luni - vaccinarea realizandu-se (atunci cand se realizeaza) mai tarziu, adica dupa un an. Abia de curand s-a luat in considerare scaderea varstei vaccinarii. In Timis, in decembrie 2016, au fost inregistrate 124 de cazuri de rujeola.
    Ce-i, totusi, cu spitalul asta?
    In 2008, la finele anului, purtatorul de cuvant al Autoritatii pentru Sanatate Publica Timis spunea, pentru publicatia ,,Timpolis", ca in judetul Timis nu se inregistrare nici un caz de gripa, in ultimii cinci ani, deci din 2003 pana in 2008. In acelasi timp, profesorul universitar dr. Lucian Negrutiu, seful Clinicii de Boli Infectioase de la Spitalul ,,Victor Babes", din Timisoara (adica spitalul despre care vorbim de o vreme, aici, in acest articol), declara, tot pentru materialul pe care il publicasem atunci in Timpolis: ,,Nu avem laboratoare performante si aparatura. Dupa simptome, eu pot spune ca «asta seamana a gripa». Dar pana nu s-a precizat diagnosticul de gripa, nu poti sti cu certitudine. Daca avem suspiciuni intemeiate, persoanele in cauza vor primi un rezultat la un test facut doar la Bucuresti.
    Ar trebui sa avem un laborator antiviral ca lumea si la Timisoara, doar suntem un centru universitar unde se invata medicina! Daca va spun ca, in anii '70 – '80, puteam diagnostica gripa, aici… Dura mai mult sa obtii diagnosticul, aparatura era cu totul alta, dar se putea face. Acum e normal sa nu stim daca avem gripa sau nu din moment ce nu putem obtine un diagnostic, nu avem laboratoare, nu sunt reactivii necesari… Toata zona aceasta a patologiei cailor respiratorii superioare e subdiagnosticata, adica nu avem date corecte, pentru ca nu putem ajunge la un diagnostic". Era 2008. Era spitalul timisorean Babes. Profesorul Negrutiu s-a pensionat. S-a schimbat ceva, de atunci, in spitalul asta?
    Peste tot se moare, in toate feliile de medicina - poate mai putin in Stomatologie, poftim. Dar, totusi, cat se moare pentru ca NU SE MAI POATE FACE NIMIC, cat, pentru ca nu vor sa se bage medicii, cat, pentru ca nu au cu ce, cat, pentru ca sunt incapabili, ajunsi pe post doar datorita spagii si gradelor de rudenie, cat, pentru ca se inchide ochii la abateri grave din regulamentul de spital, care, tratate corespunzator, ar duce manager si medici in puscarie? De unde incepe, cu adevarat, un spital sa fie AL MORTII?
    Acelasi spital ofera moartea, bonus, ca optiune dupa imbolnavirea cu TBC, REALIZATA IN SPITAL, si cu infectii nosocomiale, din care Clostridium conduce, acum, detasat. Este acesta un loc unde sa vii cu un copil cu rujeola?
    Aici primesti bonus tuberculoza
    In 2014, in primavara, stiam de situatia cumplita din acest spital, si de faptul ca pacientii DIAGNOSTICATI cu tuberculoza, si aflati in perioada in care sunt contagiosi, stau in saloane cu pacienti cu alte boli, cand am aflat de un control al unei echipe de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, la Timisoara. Am transmis, imediat, la Geneva, ce stiam despre situatia reala din spital si despre faptul ca pacientii au fost mutati in graba, special pentru acest control al OMS. Dupa o vizita la spital am indicat si saloanele in care se pot verifica cele spuse de mine. Atat unul din purtatorii de cuvant de la Geneva cat si membri ai echipei care a verificat situatia din Romania mi-au confirmat ca cele spuse de mine stateau exact asa cum le prezentasem, la Timisoara, dar am fost rugata sa nu-i citez pana cand nu voi primi raportul oficial redactat in urma vizitei lor. Victor Olsavszky, de la Biroul OMS Romania, imi promitea raportul dupa vizita OMS, ,,imediat ce va fi gata". Nu mi l-a trimis niciodata - pana acum doua zile, dupa ce il primisem deja, din alta sursa.
    Citez aici, in intregime, ce am publicat atunci, in martie 2014, dupa controlul echipei OMS la Timisoara, pe HotNews, cu titlul ,,Bolnavi cu TBC internati in aceleasi saloane cu pacienti cu alte boli. Surse din Organizatia Mondiala a Sanatatii: E foarte grav":
    ,,La Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Victor Babes" din Timisoara pacientii diagnosticati cu tuberculoza impart acelasi salon cu cei care au alte boli infectioase. TBC-ul este o boala inalt contagioasa care se transmite pe cale aeriana.
    Este nevoie de aproximativ 14-20 de zile de la initierea tratamentului pentru ca bolnavul diagnosticat cu TBC sa nu mai fie contagios. Cei mai predispusi la a fi infectati sunt cei cu sistemul imunitar slabit sau afectati deja de alte boli. Adica exact colegii de salon ai pacientilor cu TBC.
    Romania ocupa primul loc in randul tarilor UE la imbolnavirile cu tuberculoza. Saracia si ingrijirile medicale precare au transformat Romania in centrul european al tuberculozei. Sesizata in privinta unor posibile nereguli, o echipa a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) a inspectat saptamana trecuta spitalul timisorean.
    Surse din cadrul OMS au confirmat situatia de la Timisoara, catalogand-o ca fiind ,,foarte grava". Un raport oficial urmeaza a fi dat publicitatii saptamana viitoare. Mai mult, aceasta situatie s-ar intalni in mai multe spitale de profil din Romania.

    De inspectia OMS, programata a incepe pe 12 martie, se stia in Spitalul din Timisoara cu trei saptamani inainte ca aceasta sa aiba loc. Prin urmare, vineri 7 martie s-a trecut la cosmetizarea masiva a saloanelor din spital. De la cadre medicale din spital, care au dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca s-a incercat ascunderea situatiei in care pacienti cu tuberculoza au fost asezati in saloane cu pacienti cu alte afectiuni.
    Vineri toti acesti pacienti au fost redistribuiti astfel incat sa satisfaca cerintele Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
    Intr-unul din saloanele de TBC-barbati i-am intrebat pe pacienti de ce, daca acum s-au putut gasi solutii pentru a fi distribuiti in functie de boala, nu i-au intrebat pe medici de ce nu s-a facut asa de la inceput? Barbatii din jurul meu, slabi, cu fete supte si chinuite, nebarbieriti, tristi, au plecat capetele a neputinta si au ridicat din umeri, fara sa raspunda nimic.
    Adriana Socaci, pneumolog al Spitalului Victor Babes, coordonator al dispensarului TBC, si vicepresedinte al sectiunii tuberculoza a Societatii Romane de Pneumologie, este persoana desemnata de directiunea spitalului ca fiind ,,omul cu painea, sarea si programul folcloric" in timpul intalnirii cu comisia OMS. Am contactat-o pe 9 martie, referindu-ma la vizita OMS, dar raspunsul a fost rece: Directia de Sanatate Publica din Timis trebuie contactata, nu are comentarii legate de vizita OMS, iar accesul in spital in ziua vizitei OMS este interzis.
    Pe directorul DSP Timis, prof. Horia Vermesan, il contactasem deja dar domnia sa a raspuns ca nu stie nimic despre inspectia OMS. Ulterior desfasurarii evenimentelor nu a mai putut fi contactat.
    La o zi dupa vizita expertilor OMS l-am contactat pe seful sectiei Pneumologie I din spitalul timisorean, dr. Dorin Vancea. L-am intrebat cum a fost posibil ca in timpul vizitei OMS pacientii sa poata fi distribuiti corect, dar inainte nu. Mi-a raspuns ca nu e abilitat sa-mi vorbeasca despre asta.
    Directoarea interimara a spitalului, Voichita Lazureanu, a avut insa amabilitatea sa raspunda intrebarilor. Astfel a aparut dialogul urmator:
    ,,- Cum a fost posibil ca pacientii cu TBC sa stea in aceleasi saloane cu cei cu alte boli, dar sa fie mutati inainte de vizita OMS?
    – Pacientii au stat separat.
    – Regret, dar nu e adevarat.
    – Cel putin pe hartie erau separat. Eu nu pot verifica in fiecare zi cine cu cine este in salon. Si nici nu stiu pe ce va bazati dumneavoastra cand spuneti asta.
    – Pe informatii primite de la medici si de la pacienti. Toti pacientii stiau ca inspectia OMS este motivul pentru mutarea lor. Stiau si ca au stat amestecati cu pacienti cu TBC.
    – Probabil ca, dintr-un exces de zel s-a luat aceasta masura, ca vine comisia, si… sa schimbam ceva. Nu are relevanta ce spune un pacient sau altul. Eu cred ca e bine ca bolnavii sa stea separat, desi poate [mutarea] nu s-a facut printr-un mijloc bun… adica datorita acestei inspectii. Nu inteleg de ce doriti sa amplificati acest lucru. Important e rezultatul. Dar e bine ca ati sesizat.
    – Veti declansa o ancheta interna pentru a se vedea cum a fost posibila aceasta situatie?
    – Da, voi declansa."
    Regulamentul intern al Spitalului de Boli Infectioase din Timisoara mentioneaza ca ,,spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical". Printre abaterile disciplinare sunt mentionate ,,nerespectarea oricaror situatii care ar pune in primejdie (…) viata si integritatea corporala ori sanatatea unor persoane".
    Se ridica intrebarea de ce, pana la aparitia echipei Organizatiei Mondiale a Sanatatii, celalalte autoritati responsabile locale (Directia de Sanatate Publica Timis) si centrale (Ministerul Sanatatii prin comisia sa de specialitate) nu au identificat problema incercand sa o rezolve.
    La sfarsitul lui mai 2013, la Arad, va avea loc a doua conferinta nationala a sectiunii de tuberculoza sub egida Soceitatii Nationale de Pneumologie. Tema conferintei este ,,Tuberculoza in era globalizarii". Ironic nu?"
    Asadar, echipa OMS afla ca pacientii stateau astfel incat sa poata lua tuberculaza si cei cu alte boli, inaintea descinderii lor. Ce s-a intamplat dupa ce a plecat controlul? Evident, pacientii au fost redistribuiti iar. Am mers iar la spital, sa verific IAR ca s-a trecut la ,,mixura mortala". In timp ce vorbeam cu pacientii, s-a aflat de prezenta mea. Ce s-a intamplat in spitalul in care directoarea interimara imi juruia ca pacientii nu se amesteca si ca va face o ancheta interna? S-a trecut la re-re-repartizarea pacientilor, cumva? Nu, s-a cerut firmei care asigura pasa in spital sa solicite intariri, pentru a fi depistat si prins ziaristul care ,,ii daduse in gat la OMS".
    Ce ramane, dupa acel control? Un manager care minte, si nu doar.
    Cum spuneam deja, doi ani si zece luni nu am vazut raportul OMS legat de vizita aceea in Timisoara, la Spitalul Mortii, desi il solicitasem de mai multe ori. Pacientii au continuat sa fie tinuti mixt, cei cu alte boi fiind expusi la tuberculoza, fara sa stie. Doctorul Voichita Lazureanu a ajuns manager, intre timp. Doctorul Adriana Socaci a mai povestit si pe la alte congrese despre calitatea muncii pe care o presteaza. Toata lumea fericita - mai putin cei care au plecat cu tuberculoza si/sau cu infectii nosocomiale din Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara. Ei nu exista in vreo statistica a CULPEI MEDICALE, a neglijentei, a ticalosiei sau cinismului.
    Ati auzit pe cineva din medicii acestui spital nenorocit sa sara public si sa spuna: ,,Opriti! Nu avem cu ce lucra, veniti cu boli tratabile si iesiti cu altele mortale, nu putem starpi infectiile intraspitalicesti, spitalul asta trebuie ras si construit altul nou"? Nu. Pentru ca nimeni nu spune asta. Cei mici tac de teama celor cu posturi, cei cu scaune mai grele au o paine alba de aparat.
    Raportul ne arata inca o fateta a ticalosiei. Nume de cod: Adriana Socaci
    Cristina Salvi, ofiter de comunicare al OMS Europa, din Elvetia, m-a pus in legatura, acum trei ani, cu echipa ce urma sa controleze spitalul de care vorbim, printre alte spitale. Abia acum, dupa aproape trei ani, am primit raportul de atunci, si asta pentru ca am contactat-o pe Kristin Kremer, din Olanda, care lucra in 2014 pe post de consultant al WHO si a fost si in Timisoara. Pe pagina OMS Romania nu a fost mentionat acest control, din 2014, si nici nu a fost prezentat raportul. Care ar fi punctele de amintit, din cele 102 de pagini de raport, primate, finalmente?

    Pg viii, punctul 2: ,,Pacientii (N.n: cu TBC) sunt acceptati si tinuti nejustificat in spital, pentru o perioada mare de timp, impartind acelasi cadru cu pacienti fara TBC sau cu o alta forma, indiferent de stadiul infectiei - ceea ce ofera conditii bune transmiterii infectiilor nosocomiale printre pacienti si personalul medical".
    Pg 47: ,,Suntem ingrijorati major legat de spitalizarea lunga si inutila a pacientilor cu TBC si internarea lor in saloane mixte, ce include pacienti care nu sunt bolnavi de TBC. Aceasta se intampla in toate institutiile pe care le-am vizitat."
    Din pg 81 aflam ca, printre membrii echipei care a realizat acest control, se afla si ADRIANA SOCACI, manager al programului zonal de tuberculoza. Adica doctorul Socaci controla munca doctorului Socaci, care inchidea ochii la o neregula grava a spitalului, legata de pacientii cu tuberculoza pe care ii pastorea.
    In pg 84 se reconfirma ca echipa nr 4 (au existat 4 grupe cu care s-a lucrat in paralel), adica cea care controla Argesul, Valcea. Timisul, Gorjul si Teleormanul, era compusa din V. Hollo, K. Kremer, A. SOCACI si V. Spanu. Pentru asta, romanul are o vorba: s-a pus lupul cioban la oi.
    Scenariul hilar-penibil continua la pg .90m unde citim, printer numele doctorilor si chimistilor INTERVIEVATI in Timisoara, pe al... ADRIANEI SOCACI.
    Am intrebat-o pe Kristin Kremer cum de raportul e redactat in asa fel incat nu se vorbeste punctual despre minciuna pomadata pe care a oferit-o Timisoara. Mi-a spus ca nu s-a dorit sa se arate cu degetul spre nimeni, ci, mai degraba, sa se ofere niste recomandari. Acest ,,impaciuitorism" a costat vieti, sanatate. A acoperit minciunile doctorilor de la Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara - care e tot mai clar, nu-i asa? – trebuie numit Spitalul Mortii. Lazureanu a mintit ca pacientii nu au fost amestecati, nu s-a auzit niciodata de vreo ancheta interna post-control, pacientii au ajuns in aceeasi situatie iresponsabila, din partea cadrelor medicale, dupa ce au plecat cei de la OMS, Socaci a guvernat toata aceasta mizerie, cu mutarile succesive, pe care a ascuns-o sub pres, si a figurat si intre controlori si intre controlati, ca, mai apoi, stiindu-se ca a ajuns in presa ce monstruozitati se intampla in spital, sa se obtina ca raportul sa nu ajunga public.
    Repet: Lazureanu a ajuns manager. Lazureanu, care se revolta de, vai!, groaznicele lucruri pe care I le comunicam si de care ,,nu avea stiinta". Acum, la doi ani si zece luni de la acele rocade confirmate de OMS, situatia este ACEEASI. Pacientii cu tuberculoza diagnosticata, contagiosi, stau in saloane cu pacienti cu alte boli! Intr-un spital in care colcaie Clostridium si alte infectii. AICI, in aceasta fundatura a medicinei romanesti, a ajuns inca un copilas suspectat a avea o boala infectioasa. Si a murit.
    Abia acum punem cateva intrebari
    Sa revenim. Copil, opt luni, suspect de rujeola, pe langa alte probleme, sta trei saptamani in SPITALUL MORTII, unde nu este foarte clar ce se poate diagnostica si ce nu, desi vorbim de un oras cu universitate de medicina si farmacie la rever, spital unde pe unii medici, inclusiv pe cei din conducere, ii doare undeva cu ce boli intra si iese pacientul, chiar si cu picioarele inainte, spital care este o bomba de infectii, altele decat cele pentru care te internezi. In situatia asta, ne multumim cu declaratia  ,,serologie echivoca, revenim"?
    Purtatorul de cuvant al spitalului, doctorul Virgil Musta, a avut amabilitatea sa-mi explice cum stau lucrurile, din viziunea spitalului, chiar daca am amintit si de neasezarile mai vechi (care nu par a avea sanse de schimbare nici acum). Doctorul Musta isi apara spitalul si painea, cum e si firesc, incercand, in acelasi timp, sa-si si faca onest treaba. Eu apar o idee. Cum ca e bine sa nu ne batem joc de pacient, de sanatatea si de viata lui, si ca e drept ca, despre problemele aparute sau din lipsa de bani, sau din ticalosie, sa se vorbeasca.
    – Spitalul acesta avea si are mai multe probleme. In ce priveste diagnosticarea, va citesc declaratia doctorului Negrutiu, din 2008. (...) S-a schimbat ceva de atunci?
    – La gripa, in epidemie, era un protocol ce presupunea ca, la nivel local, se poate face un anumit protocol, apoi se trecea la Bucuresti si, uneori, se trimitea la un laborator din strainatate.
    – Da, la gripa porcina. Dar discutia cu doctorul Negrutiu era despre gripa normala.
    – Depinde ce intelegeti prin gripa normala - nu stii care subtip este.  Dar vorbim despre gripa, acum, sau despre rujeola?
    – Vorbim despre capacitatea de a da sau nu un diagnostic, a spitalului dumneavoastra. De ce trebuie trimisa proba la Bucuresti pentru diagnosticul de rujeola?
    – Pentru ca sa se obtina un diagnostic, e nevoie de teste serologice. Noi avem echipament dar testele, pana acum o luna, le facea Directia de Sanatate Publica de la noi. Le-a facut cu un program de preventie. Noi avem protocol ca, orice caz suspect, de e, il trimiteam, faceam declararea, recoltam si il trimiteam la Directie. Rezultatul de la Directie ne-a venit ca nici da nici nu, la rujeola.
    – De ce nu se poate face testul asta in spital?
    – Ei puteau finanta din buget asa ceva. Iar spitalul nostru nu s-a dotat, ca nu are rost sa facem 100 de laboratoare. Pentru acest caz se depisteaza virusul din tesut sau din sange. Celalalt test determina serologia, asta ce nu-l facem la Timisoara e din tesut sau sange. Noi avem un aparat din asta, care e foarte scump, dar e pentru HIV. Serologia determina numarul de anticorpi. Numarul acela trebuie sa fie peste o anumita limita. Aici nu erau, poate fi o reactie fals pozitiva.
    – Copilul a fost internat si cu eruptie, cand a venit cu pneumonie?
    – Da, avea deja eruptia.
    – Cat timp a luat testarea la Directie?
     – Nu mult, doua -trei zile.
    – Copilul a stat trei saptamani in spitalul asta. Avea eruptia cand a venit. Deci s-a facut repede testul serologic. Care era neconcludent. La Bucuresti se face pe sange si tesuturi. Acum trimiteti tesuturi din plamani, dupa necropsie. De ce nu ati trimis SANGE, in cele doua saptamani jumate ramase dupa primul test?
    – A fost internat cu pneumonie, apoi a facut eruptie, investigatiile nu erau concludente. Nu este in procedura si celalalt test. Pe de o parte, resursele oricarui spital sunt limitate. Nu poti sa iei pentru toata lumea incarcaturi vitale, e prea scumpa investigatia. Daca nu are nici o actiune terapeutica… De ai o boala cu tratament specific, merita sa stii ce e. Rujeola nu are tratament specific. Si atunci se consuma resurse degeaba.
    – Poate pentru presa conta. Poate pentru declararea epidemiei. Stiti ce avem in tara. Trebuie sa se stie lucrurile astea, sa se vorbeasca despre ele.
    – In Germania nu se facea o investigatie de genul asta decat in caz special.
    – Domnule doctor, in acelasi spital despre care vorbim, controlul OMS de acum trei ani a scos la iveala ca pacientii cu TBC stateau in aceleasi saloane cu pacientii cu alte boli. Nu am primit raportul o groaza de vreme.
    – S-a facut o conferinta. Pacientii nu sunt internati in acelasi salon, in momentul  in care sunt diagnosticati.
    Chiar si cei veniti in Romania pentru controlul asta, de la OMS, mi-au confirmat ca au aflat despre acest lucru, aici – imediat dupa terminarea vizitei.
    – Din cate stiu, saloanele sunt saloane separate de pneumologie, nimeni nu face asa ceva! Pneumologia e chiar acum in renovare - primaria face renovarea. La Infectioase s-a facut deja, din sponsorizari."

    Doctorul Musta are dreptate si n-are. Da, nu exista tratament specific pentru rujeola. Dar, intr-o situatie alarmanta, in care este Romania acum, cu tot mai multi parinti ce refuza vaccinarea copiilor, cu multe cazuri de imbolnaviri cu rujeola, cu decese cauzate de rujeola, intr-un spital in care numai serpi nu gasesti, cu un personal medical expus mai mult decat ar fi cazul, si unde, oricum, s-a ajuns ca se face analiza respectiva la Bucuresti, ma gandesc ca, poate, totusi, ar fi trebuit sa se treaca peste cinismul social al lipsei de bani si sa se faca mai repede si testarea a doua.
    Cat despre restul... nu, nu e doar lipsa de bani. Este si un alt cinism. Venit din lipsa de caracter, din neprofesionalism. Un manager decide cu ce sa-si doteze spitalul. Dar, dincolo de asta, ne minte, intins pe ani, acoperind o situatie dezastruoasa, de o parte, in care imbolnaveste oameni cu lucruri grave - iar pe de alta parte isi trimite trepadusii sa se bata cu caramida-n piept, la congrese, povestind ce servicii de calitate ofera facatura asta de spital, si cum sunt respectati, aici, pacientii...
    Intr-o asemenea situatie, ma intreb de nu e mai bine sa mergi la samanul din cartier, ca ai mai multe sanse sa scapi cu viata, de faci o pneumonie, decat sa intri in SPITALUL MORTII, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara... Desigur, dupa ce ai bifat vaccinarea....
    Ramona Balutescu
    The post Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit


    [2017-01-19]
    Ma gandesc la niste cani din casa tatalui meu. Si la alte cani din trecut. Pe unde or fi? Ce se intampla cu aceste cani dintr-o casa, in ani, in decenii sau dupa ce moare cineva? Un gand simplu, care nu racaie sau arde. Doar exista. Pentru ca masina de pe scena, din spectacolul ,,Prin […]
    The post ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit appeared first on Presa Oradea.
     Ma gandesc la niste cani din casa tatalui meu. Si la alte cani din trecut. Pe unde or fi? Ce se intampla cu aceste cani dintr-o casa, in ani, in decenii sau dupa ce moare cineva? Un gand simplu, care nu racaie sau arde. Doar exista. Pentru ca masina de pe scena, din spectacolul ,,Prin vis", al Teatrului National Mihai Eminescu din Timisoara (scenariul – Matyas Varga, regia – Pal Frenak), e datatoare de ganduri. E ca acel spatiu-timp aparte, de dupa un impact covarsitor, cand se spune ca revezi ceva din viata ta. Sau din moartea ta. Din mortile marunte care te compun, din zguduiri, din nereusite.
    Este bine sa existe aduceri aminte ale mortilor mici. Acum ma opresc din idee si ma gandesc la un pictor - oare el ce spune cind ii cataloghezi opera altfel decat o gandea el? Cand faci, din floarea stilizata, sapuniera, din funia de ustoroi, mantie cu clopotei…

    Si totusi, spectacolul acesta, indiferent de ce a vrut autorul, este o aducere aminte despre moarte, o moarte simpla, chiar daca nu asteptata sau programata. De cele mai multe ori, nu se moare eroic. De cele mai multe ori sesizam ridicolul din ,,Regele moare", de Ionesco. Si totusi, sa privim cu ochii mari acest spectacol, despre stralucirea si ineditul ce pasesc des, alaturi de moarte, despre trup, acest lujer pentru amintiri, despre noi.
    Se uita cineva la suma noastra de drame? Ce ramane dupa ele? Este nevoie de cuvinte ca sa ramana ceva, mai mult timp? Avem nevoie de tuse clare, oferite amintirilor, sau ne ajung liniile valurite, insinuarile, alcatuirile de dincolo de ceata?
    Nu totul trebuie sa fie o poveste inchegata, ca sa aiba succes. O poveste inchegata este ca un joc supra-specializat, cu o papusa cu membre, cu par, cu hainuta. Un joc din care poti construi, insa, pare a se adresa mai multora, care pot folosi sugestia neterminata, abia schitata, ca speraclu pentru amintirile proprii. Un joc de-a construitul, prin cuburi. Prin celule nediferentiate, meristeme - as spune celor ce se pricep mai bine la taina viului.

    Studii in psihologie arata ca amintirile noastre sunt inselatoare si inselate, deopotriva. Ca, uneori, nu putem distinge daca un eveniment pe care-l plasam in trecut a fost vis sau realitate. Mai mult, tindem sa ne insusim drept amintiri, si sa le vehiculam ca atare, povestile neadevarate, auzite de la altii, despre copilaria noastra.
    Impactul trupurilor de pe scena Salii 2 a Nationalului timisorean ne ofera sugestii de amintiri. Ele sunt ale tuturor, cum toti ne putem regasi in aproape-estetica incovoiere si chircire a trupurilor, in dansul mortii. Cu toate acestea, aisbergul ludic nu ne aduce doar varful de gheata al mortii, cat si radacina ceva mai confortabila, a gesturilor de dinainte, a  incercarilor, a starilor de bine, a… vietilor noastre.
    Momente diferite, rupte sau din cotidian, sau din ,,glamour" (pentru ca impactul strivitor vine fara sa bata la usa, in oricare dintre clipele existentei noastre), prezentate cu oaresce carnita pe os, cu actiune pre- si post-, avand mereu aceeasi masina de epoca drept cadru si martor, sunt legate de cateva scene ce ne invita la introspectie, fara sa-i revolte pe cei deschisi esteticului, nuditatea nefiind deranjanta si punctand justificat, cred eu, gelatina primordiala in care se valuresc celelalte intamplari.
    Un contrapunct deosebit de reusit este cel al serenului barbat-aproape-barbat (cum vom constata putin mai incolo, dupa drumul de la dreapta la stanga, pe scena), infofolit in flori ale soarelui, care atrage, cu ,,samanta" sa, transferata pe haina, pasarile ce caraie moartea, in timpul liber - in celalalt timp, de servici, servind drept dummies, manechine pentru testarea masinilor de cursa inca ne-scoase pe piata.

    Altul (contrapunct), al dansului de unul singur, al barbatului din rochia de nunta - amintiri pe care suntem invitati sa le vedem, ca ale altora, dar nu si sa ne asezam la masa lor, ci, mai degraba, sa ne cautam, iar, amintirile noastre. Si nu mai e nevoie de heblu pentru schimbarea scenei, ochii spectatorilor fiind prinsi de planul prim, magnetic, in timp ce, in planul doi, ni se pregateste momentul urmator.
    ,,Dans". Un alt lucru la care ma gandesc, in timpul spectacolului, in afara de cani. Il trec prin cele cateva limbi pe care le stiu, gandindu-ma in care din ele a reusit sa primeasca - acest cuvant – sarcina mai mare. Gravid cu miscarea de toate felurile, in unele limbi el este, totusi, mai cuminte, aratand a fetita de pension.
    Totusi, ,,dansul" cuprinde si spasmul, si crisparea, si sacadarea, si ruperile in unghiuri drepte, fara unduiri. Ceea ce primim, de pe scena, in ,,Prin vis", nu este miscare scenica, este un dialog rotund al corpului cu ideea, cu lumina (mi-a placut si evocarea drumurilor, cu ajutorul luminii din fundal), cu trecerea, si se califica, spun eu, la ,,dans".

    ,,Prin vis" - un spectacol in care macabrul nu este in divort cu arta - ca o panza de Bruegel langa care s-ar aseza Marilyn Monroe in rochia ei alba de vanturat si de visare (pe care o intalnim si pe aceasta scena, chiar in dublu exemplar), cantand oricarui presedinte al momentului un cantec intr-o limba a surdo-mutilor. Tine doar de noi sa auzim.
    Ma gandesc la canile acelea, din vechea casa a tatalui meu. S-au risipit. Canile noastre tin doar o vreme, nu mult, dupa noi. Un timp cu multe ,,intrari in zid", dar si cu ,,daramari de zid". Un timp din care putem rupe o felie, pentru teatru, pentru a ni se reaminti despre cum suntem noi cand suntem tacuti si adevarati. Si aproape goi.
    Foto: Adrian Piclisan
    Ramona Balutescu
    The post ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Eficacitate ridicata in Liga a V-a


    [2017-01-18]
    Totul pe atac pare sa fie deviza echipelor care activeaza in Liga a V-a. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism.


    [2017-01-12]
    Nu stiu cat costa viata unui om, in Romania, atunci cand nu e vorba de o lovitura de imagine. Nu stiu cine stabileste paritatile, in Sanatate - cate vieti ,,neinteresante" contrabalanseaza ,,un greu". Nu stiu cum decide un manager de spital, pe banutii pe care ii primeste, cu ce sa se doteze sau nu. E […]
    The post Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism. appeared first on Presa Oradea.
     Nu stiu cat costa viata unui om, in Romania, atunci cand nu e vorba de o lovitura de imagine. Nu stiu cine stabileste paritatile, in Sanatate - cate vieti ,,neinteresante" contrabalanseaza ,,un greu". Nu stiu cum decide un manager de spital, pe banutii pe care ii primeste, cu ce sa se doteze sau nu. E greu cu banii. Totusi, cine isi va asuma rolul de a ne spune, noua, astora din afara sistemului, cum se rezolva cu adevarat problemele si cum se decide cinicul drum al banilor, al vietii si al mortii?
    A mai murit un copil, la Timisoara. Vorbim de Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara. Copil de opt luni, suspect de rujeola. Dupa ce a stat trei saptamani in spital. Ce intrebari se impun, aici? (Si ce facem cu raspunsurile?) Este spitalul acesta unul al mortii? Si, daca da, preferam sa murim acasa? Este ceva ce se putea schimba, aici, sau nu? Se putea schimba cursul bolii (boala ca termen generic) acestui copil, astfel incat azi sa fie inca viu? Este atat de cantata medicina timisoreana la cotele pe care si le asuma trambitasii ei? Prin oameni si/sau prin dotari? Stim, pana la urma, ce poate sistemul asta medical, al nostru, romanesc, si ce nu?…

    Copilul a murit luni seara (n.r. 9.1.2017). Fusese internat cu bronhopneumonie, cu insuficienta respiratorie. A necesitat intubare. Purtatorul de cuvant al spitalului, doctorul Virgil Musta, a spus ca exista si banuiala ca ar fi avut si rujeola. Dar ca ,,serologia a fost echivoca". Si ca, in urma necropsiei, pleaca la Bucuresti probe din plamani, pentru a se primi un diagnostic exact. Copilul nu era vaccinat. Dar avea doar opt luni - vaccinarea realizandu-se (atunci cand se realizeaza) mai tarziu, adica dupa un an. Abia de curand s-a luat in considerare scaderea varstei vaccinarii. In Timis, in decembrie 2016, au fost inregistrate 124 de cazuri de rujeola.
    Ce-i, totusi, cu spitalul asta?
    In 2008, la finele anului, purtatorul de cuvant al Autoritatii pentru Sanatate Publica Timis spunea, pentru publicatia ,,Timpolis", ca in judetul Timis nu se inregistrare nici un caz de gripa, in ultimii cinci ani, deci din 2003 pana in 2008. In acelasi timp, profesorul universitar dr. Lucian Negrutiu, seful Clinicii de Boli Infectioase de la Spitalul ,,Victor Babes", din Timisoara (adica spitalul despre care vorbim de o vreme, aici, in acest articol), declara, tot pentru materialul pe care il publicasem atunci in Timpolis: ,,Nu avem laboratoare performante si aparatura. Dupa simptome, eu pot spune ca «asta seamana a gripa». Dar pana nu s-a precizat diagnosticul de gripa, nu poti sti cu certitudine. Daca avem suspiciuni intemeiate, persoanele in cauza vor primi un rezultat la un test facut doar la Bucuresti.
    Ar trebui sa avem un laborator antiviral ca lumea si la Timisoara, doar suntem un centru universitar unde se invata medicina! Daca va spun ca, in anii '70 – '80, puteam diagnostica gripa, aici… Dura mai mult sa obtii diagnosticul, aparatura era cu totul alta, dar se putea face. Acum e normal sa nu stim daca avem gripa sau nu din moment ce nu putem obtine un diagnostic, nu avem laboratoare, nu sunt reactivii necesari… Toata zona aceasta a patologiei cailor respiratorii superioare e subdiagnosticata, adica nu avem date corecte, pentru ca nu putem ajunge la un diagnostic". Era 2008. Era spitalul timisorean Babes. Profesorul Negrutiu s-a pensionat. S-a schimbat ceva, de atunci, in spitalul asta?
    Peste tot se moare, in toate feliile de medicina - poate mai putin in Stomatologie, poftim. Dar, totusi, cat se moare pentru ca NU SE MAI POATE FACE NIMIC, cat, pentru ca nu vor sa se bage medicii, cat, pentru ca nu au cu ce, cat, pentru ca sunt incapabili, ajunsi pe post doar datorita spagii si gradelor de rudenie, cat, pentru ca se inchide ochii la abateri grave din regulamentul de spital, care, tratate corespunzator, ar duce manager si medici in puscarie? De unde incepe, cu adevarat, un spital sa fie AL MORTII?
    Acelasi spital ofera moartea, bonus, ca optiune dupa imbolnavirea cu TBC, REALIZATA IN SPITAL, si cu infectii nosocomiale, din care Clostridium conduce, acum, detasat. Este acesta un loc unde sa vii cu un copil cu rujeola?
    Aici primesti bonus tuberculoza
    In 2014, in primavara, stiam de situatia cumplita din acest spital, si de faptul ca pacientii DIAGNOSTICATI cu tuberculoza, si aflati in perioada in care sunt contagiosi, stau in saloane cu pacienti cu alte boli, cand am aflat de un control al unei echipe de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, la Timisoara. Am transmis, imediat, la Geneva, ce stiam despre situatia reala din spital si despre faptul ca pacientii au fost mutati in graba, special pentru acest control al OMS. Dupa o vizita la spital am indicat si saloanele in care se pot verifica cele spuse de mine. Atat unul din purtatorii de cuvant de la Geneva cat si membri ai echipei care a verificat situatia din Romania mi-au confirmat ca cele spuse de mine stateau exact asa cum le prezentasem, la Timisoara, dar am fost rugata sa nu-i citez pana cand nu voi primi raportul oficial redactat in urma vizitei lor. Victor Olsavszky, de la Biroul OMS Romania, imi promitea raportul dupa vizita OMS, ,,imediat ce va fi gata". Nu mi l-a trimis niciodata - pana acum doua zile, dupa ce il primisem deja, din alta sursa.
    Citez aici, in intregime, ce am publicat atunci, in martie 2014, dupa controlul echipei OMS la Timisoara, pe HotNews, cu titlul ,,Bolnavi cu TBC internati in aceleasi saloane cu pacienti cu alte boli. Surse din Organizatia Mondiala a Sanatatii: E foarte grav":
    ,,La Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Victor Babes" din Timisoara pacientii diagnosticati cu tuberculoza impart acelasi salon cu cei care au alte boli infectioase. TBC-ul este o boala inalt contagioasa care se transmite pe cale aeriana.
    Este nevoie de aproximativ 14-20 de zile de la initierea tratamentului pentru ca bolnavul diagnosticat cu TBC sa nu mai fie contagios. Cei mai predispusi la a fi infectati sunt cei cu sistemul imunitar slabit sau afectati deja de alte boli. Adica exact colegii de salon ai pacientilor cu TBC.
    Romania ocupa primul loc in randul tarilor UE la imbolnavirile cu tuberculoza. Saracia si ingrijirile medicale precare au transformat Romania in centrul european al tuberculozei. Sesizata in privinta unor posibile nereguli, o echipa a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) a inspectat saptamana trecuta spitalul timisorean.
    Surse din cadrul OMS au confirmat situatia de la Timisoara, catalogand-o ca fiind ,,foarte grava". Un raport oficial urmeaza a fi dat publicitatii saptamana viitoare. Mai mult, aceasta situatie s-ar intalni in mai multe spitale de profil din Romania.

    De inspectia OMS, programata a incepe pe 12 martie, se stia in Spitalul din Timisoara cu trei saptamani inainte ca aceasta sa aiba loc. Prin urmare, vineri 7 martie s-a trecut la cosmetizarea masiva a saloanelor din spital. De la cadre medicale din spital, care au dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca s-a incercat ascunderea situatiei in care pacienti cu tuberculoza au fost asezati in saloane cu pacienti cu alte afectiuni.
    Vineri toti acesti pacienti au fost redistribuiti astfel incat sa satisfaca cerintele Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
    Intr-unul din saloanele de TBC-barbati i-am intrebat pe pacienti de ce, daca acum s-au putut gasi solutii pentru a fi distribuiti in functie de boala, nu i-au intrebat pe medici de ce nu s-a facut asa de la inceput? Barbatii din jurul meu, slabi, cu fete supte si chinuite, nebarbieriti, tristi, au plecat capetele a neputinta si au ridicat din umeri, fara sa raspunda nimic.
    Adriana Socaci, pneumolog al Spitalului Victor Babes, coordonator al dispensarului TBC, si vicepresedinte al sectiunii tuberculoza a Societatii Romane de Pneumologie, este persoana desemnata de directiunea spitalului ca fiind ,,omul cu painea, sarea si programul folcloric" in timpul intalnirii cu comisia OMS. Am contactat-o pe 9 martie, referindu-ma la vizita OMS, dar raspunsul a fost rece: Directia de Sanatate Publica din Timis trebuie contactata, nu are comentarii legate de vizita OMS, iar accesul in spital in ziua vizitei OMS este interzis.
    Pe directorul DSP Timis, prof. Horia Vermesan, il contactasem deja dar domnia sa a raspuns ca nu stie nimic despre inspectia OMS. Ulterior desfasurarii evenimentelor nu a mai putut fi contactat.
    La o zi dupa vizita expertilor OMS l-am contactat pe seful sectiei Pneumologie I din spitalul timisorean, dr. Dorin Vancea. L-am intrebat cum a fost posibil ca in timpul vizitei OMS pacientii sa poata fi distribuiti corect, dar inainte nu. Mi-a raspuns ca nu e abilitat sa-mi vorbeasca despre asta.
    Directoarea interimara a spitalului, Voichita Lazureanu, a avut insa amabilitatea sa raspunda intrebarilor. Astfel a aparut dialogul urmator:
    ,,- Cum a fost posibil ca pacientii cu TBC sa stea in aceleasi saloane cu cei cu alte boli, dar sa fie mutati inainte de vizita OMS?
    – Pacientii au stat separat.
    – Regret, dar nu e adevarat.
    – Cel putin pe hartie erau separat. Eu nu pot verifica in fiecare zi cine cu cine este in salon. Si nici nu stiu pe ce va bazati dumneavoastra cand spuneti asta.
    – Pe informatii primite de la medici si de la pacienti. Toti pacientii stiau ca inspectia OMS este motivul pentru mutarea lor. Stiau si ca au stat amestecati cu pacienti cu TBC.
    – Probabil ca, dintr-un exces de zel s-a luat aceasta masura, ca vine comisia, si… sa schimbam ceva. Nu are relevanta ce spune un pacient sau altul. Eu cred ca e bine ca bolnavii sa stea separat, desi poate [mutarea] nu s-a facut printr-un mijloc bun… adica datorita acestei inspectii. Nu inteleg de ce doriti sa amplificati acest lucru. Important e rezultatul. Dar e bine ca ati sesizat.
    – Veti declansa o ancheta interna pentru a se vedea cum a fost posibila aceasta situatie?
    – Da, voi declansa."
    Regulamentul intern al Spitalului de Boli Infectioase din Timisoara mentioneaza ca ,,spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical". Printre abaterile disciplinare sunt mentionate ,,nerespectarea oricaror situatii care ar pune in primejdie (…) viata si integritatea corporala ori sanatatea unor persoane".
    Se ridica intrebarea de ce, pana la aparitia echipei Organizatiei Mondiale a Sanatatii, celalalte autoritati responsabile locale (Directia de Sanatate Publica Timis) si centrale (Ministerul Sanatatii prin comisia sa de specialitate) nu au identificat problema incercand sa o rezolve.
    La sfarsitul lui mai 2013, la Arad, va avea loc a doua conferinta nationala a sectiunii de tuberculoza sub egida Soceitatii Nationale de Pneumologie. Tema conferintei este ,,Tuberculoza in era globalizarii". Ironic nu?"
    Asadar, echipa OMS afla ca pacientii stateau astfel incat sa poata lua tuberculaza si cei cu alte boli, inaintea descinderii lor. Ce s-a intamplat dupa ce a plecat controlul? Evident, pacientii au fost redistribuiti iar. Am mers iar la spital, sa verific IAR ca s-a trecut la ,,mixura mortala". In timp ce vorbeam cu pacientii, s-a aflat de prezenta mea. Ce s-a intamplat in spitalul in care directoarea interimara imi juruia ca pacientii nu se amesteca si ca va face o ancheta interna? S-a trecut la re-re-repartizarea pacientilor, cumva? Nu, s-a cerut firmei care asigura pasa in spital sa solicite intariri, pentru a fi depistat si prins ziaristul care ,,ii daduse in gat la OMS".
    Ce ramane, dupa acel control? Un manager care minte, si nu doar.
    Cum spuneam deja, doi ani si zece luni nu am vazut raportul OMS legat de vizita aceea in Timisoara, la Spitalul Mortii, desi il solicitasem de mai multe ori. Pacientii au continuat sa fie tinuti mixt, cei cu alte boi fiind expusi la tuberculoza, fara sa stie. Doctorul Voichita Lazureanu a ajuns manager, intre timp. Doctorul Adriana Socaci a mai povestit si pe la alte congrese despre calitatea muncii pe care o presteaza. Toata lumea fericita - mai putin cei care au plecat cu tuberculoza si/sau cu infectii nosocomiale din Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara. Ei nu exista in vreo statistica a CULPEI MEDICALE, a neglijentei, a ticalosiei sau cinismului.
    Ati auzit pe cineva din medicii acestui spital nenorocit sa sara public si sa spuna: ,,Opriti! Nu avem cu ce lucra, veniti cu boli tratabile si iesiti cu altele mortale, nu putem starpi infectiile intraspitalicesti, spitalul asta trebuie ras si construit altul nou"? Nu. Pentru ca nimeni nu spune asta. Cei mici tac de teama celor cu posturi, cei cu scaune mai grele au o paine alba de aparat.
    Raportul ne arata inca o fateta a ticalosiei. Nume de cod: Adriana Socaci
    Cristina Salvi, ofiter de comunicare al OMS Europa, din Elvetia, m-a pus in legatura, acum trei ani, cu echipa ce urma sa controleze spitalul de care vorbim, printre alte spitale. Abia acum, dupa aproape trei ani, am primit raportul de atunci, si asta pentru ca am contactat-o pe Kristin Kremer, din Olanda, care lucra in 2014 pe post de consultant al WHO si a fost si in Timisoara. Pe pagina OMS Romania nu a fost mentionat acest control, din 2014, si nici nu a fost prezentat raportul. Care ar fi punctele de amintit, din cele 102 de pagini de raport, primate, finalmente?

    Pg viii, punctul 2: ,,Pacientii (N.n: cu TBC) sunt acceptati si tinuti nejustificat in spital, pentru o perioada mare de timp, impartind acelasi cadru cu pacienti fara TBC sau cu o alta forma, indiferent de stadiul infectiei - ceea ce ofera conditii bune transmiterii infectiilor nosocomiale printre pacienti si personalul medical".
    Pg 47: ,,Suntem ingrijorati major legat de spitalizarea lunga si inutila a pacientilor cu TBC si internarea lor in saloane mixte, ce include pacienti care nu sunt bolnavi de TBC. Aceasta se intampla in toate institutiile pe care le-am vizitat."
    Din pg 81 aflam ca, printre membrii echipei care a realizat acest control, se afla si ADRIANA SOCACI, manager al programului zonal de tuberculoza. Adica doctorul Socaci controla munca doctorului Socaci, care inchidea ochii la o neregula grava a spitalului, legata de pacientii cu tuberculoza pe care ii pastorea.
    In pg 84 se reconfirma ca echipa nr 4 (au existat 4 grupe cu care s-a lucrat in paralel), adica cea care controla Argesul, Valcea. Timisul, Gorjul si Teleormanul, era compusa din V. Hollo, K. Kremer, A. SOCACI si V. Spanu. Pentru asta, romanul are o vorba: s-a pus lupul cioban la oi.
    Scenariul hilar-penibil continua la pg .90m unde citim, printer numele doctorilor si chimistilor INTERVIEVATI in Timisoara, pe al... ADRIANEI SOCACI.
    Am intrebat-o pe Kristin Kremer cum de raportul e redactat in asa fel incat nu se vorbeste punctual despre minciuna pomadata pe care a oferit-o Timisoara. Mi-a spus ca nu s-a dorit sa se arate cu degetul spre nimeni, ci, mai degraba, sa se ofere niste recomandari. Acest ,,impaciuitorism" a costat vieti, sanatate. A acoperit minciunile doctorilor de la Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara - care e tot mai clar, nu-i asa? – trebuie numit Spitalul Mortii. Lazureanu a mintit ca pacientii nu au fost amestecati, nu s-a auzit niciodata de vreo ancheta interna post-control, pacientii au ajuns in aceeasi situatie iresponsabila, din partea cadrelor medicale, dupa ce au plecat cei de la OMS, Socaci a guvernat toata aceasta mizerie, cu mutarile succesive, pe care a ascuns-o sub pres, si a figurat si intre controlori si intre controlati, ca, mai apoi, stiindu-se ca a ajuns in presa ce monstruozitati se intampla in spital, sa se obtina ca raportul sa nu ajunga public.
    Repet: Lazureanu a ajuns manager. Lazureanu, care se revolta de, vai!, groaznicele lucruri pe care I le comunicam si de care ,,nu avea stiinta". Acum, la doi ani si zece luni de la acele rocade confirmate de OMS, situatia este ACEEASI. Pacientii cu tuberculoza diagnosticata, contagiosi, stau in saloane cu pacienti cu alte boli! Intr-un spital in care colcaie Clostridium si alte infectii. AICI, in aceasta fundatura a medicinei romanesti, a ajuns inca un copilas suspectat a avea o boala infectioasa. Si a murit.
    Abia acum punem cateva intrebari
    Sa revenim. Copil, opt luni, suspect de rujeola, pe langa alte probleme, sta trei saptamani in SPITALUL MORTII, unde nu este foarte clar ce se poate diagnostica si ce nu, desi vorbim de un oras cu universitate de medicina si farmacie la rever, spital unde pe unii medici, inclusiv pe cei din conducere, ii doare undeva cu ce boli intra si iese pacientul, chiar si cu picioarele inainte, spital care este o bomba de infectii, altele decat cele pentru care te internezi. In situatia asta, ne multumim cu declaratia  ,,serologie echivoca, revenim"?
    Purtatorul de cuvant al spitalului, doctorul Virgil Musta, a avut amabilitatea sa-mi explice cum stau lucrurile, din viziunea spitalului, chiar daca am amintit si de neasezarile mai vechi (care nu par a avea sanse de schimbare nici acum). Doctorul Musta isi apara spitalul si painea, cum e si firesc, incercand, in acelasi timp, sa-si si faca onest treaba. Eu apar o idee. Cum ca e bine sa nu ne batem joc de pacient, de sanatatea si de viata lui, si ca e drept ca, despre problemele aparute sau din lipsa de bani, sau din ticalosie, sa se vorbeasca.
    – Spitalul acesta avea si are mai multe probleme. In ce priveste diagnosticarea, va citesc declaratia doctorului Negrutiu, din 2008. (...) S-a schimbat ceva de atunci?
    – La gripa, in epidemie, era un protocol ce presupunea ca, la nivel local, se poate face un anumit protocol, apoi se trecea la Bucuresti si, uneori, se trimitea la un laborator din strainatate.
    – Da, la gripa porcina. Dar discutia cu doctorul Negrutiu era despre gripa normala.
    – Depinde ce intelegeti prin gripa normala - nu stii care subtip este.  Dar vorbim despre gripa, acum, sau despre rujeola?
    – Vorbim despre capacitatea de a da sau nu un diagnostic, a spitalului dumneavoastra. De ce trebuie trimisa proba la Bucuresti pentru diagnosticul de rujeola?
    – Pentru ca sa se obtina un diagnostic, e nevoie de teste serologice. Noi avem echipament dar testele, pana acum o luna, le facea Directia de Sanatate Publica de la noi. Le-a facut cu un program de preventie. Noi avem protocol ca, orice caz suspect, de e, il trimiteam, faceam declararea, recoltam si il trimiteam la Directie. Rezultatul de la Directie ne-a venit ca nici da nici nu, la rujeola.
    – De ce nu se poate face testul asta in spital?
    – Ei puteau finanta din buget asa ceva. Iar spitalul nostru nu s-a dotat, ca nu are rost sa facem 100 de laboratoare. Pentru acest caz se depisteaza virusul din tesut sau din sange. Celalalt test determina serologia, asta ce nu-l facem la Timisoara e din tesut sau sange. Noi avem un aparat din asta, care e foarte scump, dar e pentru HIV. Serologia determina numarul de anticorpi. Numarul acela trebuie sa fie peste o anumita limita. Aici nu erau, poate fi o reactie fals pozitiva.
    – Copilul a fost internat si cu eruptie, cand a venit cu pneumonie?
    – Da, avea deja eruptia.
    – Cat timp a luat testarea la Directie?
     – Nu mult, doua -trei zile.
    – Copilul a stat trei saptamani in spitalul asta. Avea eruptia cand a venit. Deci s-a facut repede testul serologic. Care era neconcludent. La Bucuresti se face pe sange si tesuturi. Acum trimiteti tesuturi din plamani, dupa necropsie. De ce nu ati trimis SANGE, in cele doua saptamani jumate ramase dupa primul test?
    – A fost internat cu pneumonie, apoi a facut eruptie, investigatiile nu erau concludente. Nu este in procedura si celalalt test. Pe de o parte, resursele oricarui spital sunt limitate. Nu poti sa iei pentru toata lumea incarcaturi vitale, e prea scumpa investigatia. Daca nu are nici o actiune terapeutica… De ai o boala cu tratament specific, merita sa stii ce e. Rujeola nu are tratament specific. Si atunci se consuma resurse degeaba.
    – Poate pentru presa conta. Poate pentru declararea epidemiei. Stiti ce avem in tara. Trebuie sa se stie lucrurile astea, sa se vorbeasca despre ele.
    – In Germania nu se facea o investigatie de genul asta decat in caz special.
    – Domnule doctor, in acelasi spital despre care vorbim, controlul OMS de acum trei ani a scos la iveala ca pacientii cu TBC stateau in aceleasi saloane cu pacientii cu alte boli. Nu am primit raportul o groaza de vreme.
    – S-a facut o conferinta. Pacientii nu sunt internati in acelasi salon, in momentul  in care sunt diagnosticati.
    Chiar si cei veniti in Romania pentru controlul asta, de la OMS, mi-au confirmat ca au aflat despre acest lucru, aici – imediat dupa terminarea vizitei.
    – Din cate stiu, saloanele sunt saloane separate de pneumologie, nimeni nu face asa ceva! Pneumologia e chiar acum in renovare - primaria face renovarea. La Infectioase s-a facut deja, din sponsorizari."

    Doctorul Musta are dreptate si n-are. Da, nu exista tratament specific pentru rujeola. Dar, intr-o situatie alarmanta, in care este Romania acum, cu tot mai multi parinti ce refuza vaccinarea copiilor, cu multe cazuri de imbolnaviri cu rujeola, cu decese cauzate de rujeola, intr-un spital in care numai serpi nu gasesti, cu un personal medical expus mai mult decat ar fi cazul, si unde, oricum, s-a ajuns ca se face analiza respectiva la Bucuresti, ma gandesc ca, poate, totusi, ar fi trebuit sa se treaca peste cinismul social al lipsei de bani si sa se faca mai repede si testarea a doua.
    Cat despre restul... nu, nu e doar lipsa de bani. Este si un alt cinism. Venit din lipsa de caracter, din neprofesionalism. Un manager decide cu ce sa-si doteze spitalul. Dar, dincolo de asta, ne minte, intins pe ani, acoperind o situatie dezastruoasa, de o parte, in care imbolnaveste oameni cu lucruri grave - iar pe de alta parte isi trimite trepadusii sa se bata cu caramida-n piept, la congrese, povestind ce servicii de calitate ofera facatura asta de spital, si cum sunt respectati, aici, pacientii...
    Intr-o asemenea situatie, ma intreb de nu e mai bine sa mergi la samanul din cartier, ca ai mai multe sanse sa scapi cu viata, de faci o pneumonie, decat sa intri in SPITALUL MORTII, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara... Desigur, dupa ce ai bifat vaccinarea....
    Ramona Balutescu
    The post Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Serata teatrala: ,,Colindand prin lumea Luceafarului"


    [2017-01-12]
     Teatrul Regina Maria are onoarea de a va invita la o serata teatrala cu totul deosebita, dedicata aniversarii a 167 de ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Serata teatrala: ,,Colindand prin lumea Luceafarului
    Sursa: Bihon.ro
  • Revelion muzical exotic, la Teatrul Szigligeti!


    [2017-01-01]
    Teatrul Szigligeti intampina Anul Nou cu opereta ,,Maya", de Szabolcs Fényes si Imre Harmath. La spectacolul de anvergura, alaturi de actorii Trupei Szigligeti, participa dansatorii Ansamblului  Nagyvárad, alaturi de 17 muzicieni. Subiectul principal al spectacolului este povestea aventuroasa a unei iubiri: protagonistul operetei, Charlie, crede ca si-a ucis prietenul la Paris. Fuge, si devine legionar. […]
    The post Revelion muzical exotic, la Teatrul Szigligeti! appeared first on Presa Oradea.
     Teatrul Szigligeti intampina Anul Nou cu opereta ,,Maya", de Szabolcs Fényes si Imre Harmath. La spectacolul de anvergura, alaturi de actorii Trupei Szigligeti, participa dansatorii Ansamblului  Nagyvárad, alaturi de 17 muzicieni.
    Subiectul principal al spectacolului este povestea aventuroasa a unei iubiri: protagonistul operetei, Charlie, crede ca si-a ucis prietenul la Paris. Fuge, si devine legionar. In Tanger, intr-o spelunca plina de fum, in barul Barbarei, canta seara de seara primadona Maya. Intr-o seara, Charlie este implicat intr-o bataie, pentru ca vrea sa fie cavaler si sa o protejeze pe Maya de un sergent baut.
    Mayei incepe sa-i placa de calaverul ei, insa degeaba, pentru ca el inca se gandeste la iubirea lasata la Paris - Madeleine. Charlie este nevoit sa fuga si din Tanger, iar Maya, cu faimosul dans al sarpelui, vrajeste si opreste legionarii care il urmaresc, ajutandu-l astfel sa scape. Oare se mai intalnesc vreodata, dansatoarea si Charlie?

    ,,Opereta este un gen teatral extrem de exigent si costisitor: presupune o atentie concentrata si o munca artistica bine pregatita, iar pentru a o pune pe scena, este nevoie de eforturi financiare semnificative. In acest an, se pare ca totul - conditiile de munca si financiare - este pregatit pentru a putea oferi publicului nostru o bijuterie muzicala de calitate.



    Spectacolul este un omagiu adus compozitorului Szabolcs Fényes, nascut la Oradea si disparut in urma cu 30 de ani, care a avut primul mare succes pe scenele teatrelor maghiare intocmai cu opereta Maya"

    a spus regizoarea spectacolului, Eszter Novák.
    In rolul principal joaca actrita Orsolya Holecskó, din Ungaria, absolventa a Academiei de Teatru si Film de la Budapesta, promotia 2004, specializarea actor muzical. A lucrat la teatrul Hevesi Sándor din Zalaegerszeg, teatrul Pesti Magyar Színház de la Budapesta, la Vígszínház, la Teatrul József Attila, respectiv la Teatrul Madách. Pe langa aparitiile pe scena, joaca in mod regulat in filme si seriale maghiare.
    Desi pentru premiera de Revelion, toate biletele s-au epuizat, organizatorii invita toti cei interesati si la spectacolul jubilar care va avea loc in 2 ianuarie, de la ora 19. ,,Maya" va mai fi prezentata de trei ori in luna ianuarie, dupa cum urmeaza: 8 ianuarie ora 17 (abonament Bessenyei), 14 ianuarie ora 17 (abonament Papp Magda), respectiv 31 ianuarie ora 19 (abonament Ady Endre).
    Biletele pot fi achizitionate la agentia de bilete a teatrului (deschis de luni pana vineri intre orele 14--19, respectiv cu o ora inaintea inceperii spectacolelor), sau online, pe  www.biletmaster.ro.
    Ichim Vasilica
    The post Revelion muzical exotic, la Teatrul Szigligeti! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Oradea, altfel prezentata in ,,imagini posibile"


    [2016-12-29]
     ,,Oradea. Imagini posibile", o carte de la care oradenii vor afla ca nu stiu chiar totul despre orasul lor si ca mai exista multe povesti interesante ai caror protagonisti au fost nume celebre, precum...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Oradea, altfel prezentata in ,,imagini posibile
    Sursa: Bihon.ro
  • Revelion muzical exotic, la Teatrul Szigligeti!


    [2016-12-22]
    Teatrul Szigligeti intampina Anul Nou cu opereta ,,Maya", de Szabolcs Fényes si Imre Harmath. La spectacolul de anvergura, alaturi de actorii Trupei Szigligeti, participa dansatorii Ansamblului  Nagyvárad, alaturi de 17 muzicieni. Subiectul principal al spectacolului este povestea aventuroasa a unei iubiri: protagonistul operetei, Charlie, crede ca si-a ucis prietenul la Paris. Fuge, si devine legionar. […]
    The post Revelion muzical exotic, la Teatrul Szigligeti! appeared first on Presa Oradea.
     Teatrul Szigligeti intampina Anul Nou cu opereta ,,Maya", de Szabolcs Fényes si Imre Harmath. La spectacolul de anvergura, alaturi de actorii Trupei Szigligeti, participa dansatorii Ansamblului  Nagyvárad, alaturi de 17 muzicieni.
    Subiectul principal al spectacolului este povestea aventuroasa a unei iubiri: protagonistul operetei, Charlie, crede ca si-a ucis prietenul la Paris. Fuge, si devine legionar. In Tanger, intr-o spelunca plina de fum, in barul Barbarei, canta seara de seara primadona Maya. Intr-o seara, Charlie este implicat intr-o bataie, pentru ca vrea sa fie cavaler si sa o protejeze pe Maya de un sergent baut.
    Mayei incepe sa-i placa de calaverul ei, insa degeaba, pentru ca el inca se gandeste la iubirea lasata la Paris - Madeleine. Charlie este nevoit sa fuga si din Tanger, iar Maya, cu faimosul dans al sarpelui, vrajeste si opreste legionarii care il urmaresc, ajutandu-l astfel sa scape. Oare se mai intalnesc vreodata, dansatoarea si Charlie?

    ,,Opereta este un gen teatral extrem de exigent si costisitor: presupune o atentie concentrata si o munca artistica bine pregatita, iar pentru a o pune pe scena, este nevoie de eforturi financiare semnificative. In acest an, se pare ca totul - conditiile de munca si financiare - este pregatit pentru a putea oferi publicului nostru o bijuterie muzicala de calitate.



    Spectacolul este un omagiu adus compozitorului Szabolcs Fényes, nascut la Oradea si disparut in urma cu 30 de ani, care a avut primul mare succes pe scenele teatrelor maghiare intocmai cu opereta Maya"

    a spus regizoarea spectacolului, Eszter Novák.
    In rolul principal joaca actrita Orsolya Holecskó, din Ungaria, absolventa a Academiei de Teatru si Film de la Budapesta, promotia 2004, specializarea actor muzical. A lucrat la teatrul Hevesi Sándor din Zalaegerszeg, teatrul Pesti Magyar Színház de la Budapesta, la Vígszínház, la Teatrul József Attila, respectiv la Teatrul Madách. Pe langa aparitiile pe scena, joaca in mod regulat in filme si seriale maghiare.
    Desi pentru premiera de Revelion, toate biletele s-au epuizat, organizatorii invita toti cei interesati si la spectacolul jubilar care va avea loc in 2 ianuarie, de la ora 19. ,,Maya" va mai fi prezentata de trei ori in luna ianuarie, dupa cum urmeaza: 8 ianuarie ora 17 (abonament Bessenyei), 14 ianuarie ora 17 (abonament Papp Magda), respectiv 31 ianuarie ora 19 (abonament Ady Endre).
    Biletele pot fi achizitionate la agentia de bilete a teatrului (deschis de luni pana vineri intre orele 14--19, respectiv cu o ora inaintea inceperii spectacolelor), sau online, pe  www.biletmaster.ro.
    Ichim Vasilica
    The post Revelion muzical exotic, la Teatrul Szigligeti! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Totul pentru ca tinerii sa mearga la vot: Gratuitate pe trenuri!


    [2016-12-09]
    Studentii si elevii cu drept de vot pot profita de o oferta, cam electorala, a CFR. Pe trenurile Regio si InterRegio, clasa a II-a, opereaza o gratuitate pana in data de 12 decembrie. Nu foarte de lunga durata, dar gratuitate: cei mentionati pot circula fara plata, din localitatile in care studiaza catre cele de domiciliu […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Oameni si fapte - votati PNL! (VIDEO)


    [2016-12-08]
    ,,Primaria Oradea a creat conditii pentru a creste bunastarea. Un guvern responsabil trebuie sa creeze conditii pentru dezvoltare. Asta e diferenta intre cele doua programe: programul PNL creeaza conditii de dezvoltare, pe cand PSD-istii promit ca totul va fi bine fara ca oamenii sa faca ceva!", afirma primarul Ilie Bolojan. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bunul jandarm oradean a dat inapoi un card bancar full de bani uitat automat


    [2016-12-07]
    Luna Sarbatorilor si a cadourilor vine cu evidentierea gestului nobil facut de un jandarm, plutonierul adjutant Florian Tipi (foto). Acesta a restituit cardul bancar al fostului decan de la Facultatea de Stiinte Socio – Umane de la Oradea, Floare Chipea, dispozitivul fiind uitat in bancomat de catre fiica detinatoarei. Totul s-a intamplat in 29 noiembrie […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • O noua licitatie pentru autostrada Suplacu de Barca - Bors


    [2016-12-05]
     De aceasta data, autostrada va fi licitata pe doua tronsoane. Ministrul transporturilor mizeaza ca totul se va intampla in timpul mandatului sau.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    O noua licitatie pentru autostrada Suplacu de Barca - Bors
    Sursa: Bihon.ro
  • Inedit! Inainte de pensionare, un jandarm a defilat alaturi de fiica sa


    [2016-12-02]
    Familia Pitutiu Pentru o familie din Oradea parada de 1 Decembrie a avut o insemnatate cu totul speciala. 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Inedit! Inainte de pensionare, un jandarm a defilat alaturi de fiica sa
    Sursa: Bihon.ro
  • Campania e-n toate! Afisele platite pe spatiile Primariei au fost date jos prematur si inlocuite cu cele electorale


    [2016-11-26]
    Totul pentru campanie, totul pentru victorie! Oradenii care si-au platit la Primarie, la inceputul lui noiembrie, taxa de afisaj pentru diferite evenimente pe care le organizeaza au avut surpriza ca au ramas fara ele. O trupa oradeana, care si-a platit taxa impusa de Consiliul Local pentru a expune vreme de o saptamana, pe spatiile de afisaj ale Primariei, panouri ce anuntau un concert, a avut surpriza sa constate ca acestea au fost rupte inca de a doua zi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line!


    [2016-11-21]
    Proiect informatic unic in Romania. Primaria Oradea va implementa un proiect informatic pilot, care va monitoriza cheltuirea banilor de care asociatiile de proprietari din Oradea, dand posibilitatea cetateanului sa vada in orice moment situatia financiara la zi a asociatiei din care face parte. Anuntul a fost facut joi, 10 noiembrie 2016, de viceprimarul Mircea Malan […]
    The post Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line! appeared first on Presa Oradea.
     Proiect informatic unic in Romania. Primaria Oradea va implementa un proiect informatic pilot, care va monitoriza cheltuirea banilor de care asociatiile de proprietari din Oradea, dand posibilitatea cetateanului sa vada in orice moment situatia financiara la zi a asociatiei din care face parte.
    Anuntul a fost facut joi, 10 noiembrie 2016, de viceprimarul Mircea Malan intr-o conferinta de presa. Prin acest proiect se doreste imbunatatirea relatiilor dintre oradenii care locuiesc la bloc, conducerea proprie a asociatiilor de proprietari, Primaria Oradea si furnizorii de servicii publice, in special Termoficare Oradea, RER, Compania de Apa si Politia Locala.


    ,,Am lucrat la acest proiect cu zeci de presedinti si administratori de blocuri din Oradea. Ideea acestui proiect vine din viata reala, de la realitatea pe care o traiesc, zi de zi, foarte multi oradeni. Este vorba de cei care locuiesc intr-un condomeniu la bloc sau in una dintre casele colective din zona centrala a orasului.
    Am luat act de aceasta realitate, in mod nemijlocit, cu prilejul sutelor de intalniri publice, din numeroasele discutii particulare cu oradenii, dar si in urma unei analize a Compartimentului indrumare si control asociatii de proprietari din cadrul Primariei Oradea.
    O componenta importanta a  acestei realitati complexe este reprezentata de faptele de delapidare pe care le savarsesc unii dintre administratorii si presedintii asociatiilor de proprietari. In ultimii ani s-au intamplat 17 astfel de cazuri, cu un prejudiciu ce depaseste 2,3 milioane de lei"

    a spus Malan.

    Cauzele acestor realitati negative sunt multiple. Pe de o parte, oradenii isi platesc datoriile catre asociatia de proprietari, dar nu se mai intereseaza ce se intampla apoi cu banii lor. O alta cauza e reactia tardiva pe care au avut-o pana in urma cu cativa ani furnizorii de servicii publice cu privire la acumularea de datorii de catre unele asociatii.
    O a treia cauza e lipsa unui program informatic usor de accesat de catre orice oradean, care sa-i permita acestuia vizualizarea cheltuirii banilor de catre asociatia din care face parte.
    Situatia financiara a asociatiei, la vedere
    In aceste conditii, municipalitatea a decis sa achizitioneze un program informatic, unic in Romania, pe care sa il puna gratuit la dispozitia tuturor asociatiilor de proprietari din Oradea.

    ,,Un astfel de program va oferi o transparenta totala, dar va determina si o crestere a responsabilitatii tuturor celor implicati, o implicare mai hotarata a oradenilor in ceea ce priveste problemele asociatiei de proprietari si proiectele orasului nostru.



    Un astfel de program debiteaza automat impartirea cheltuielilor pe fiecare apartament in parte, ceea ce inseamna ca va exista un mod unitar de calcul la nivelul intregului oras si nu vor mai exista nemultumirile care exista azi.
    De asemenea, facturile pe care le vor emite furnizorii de servicii publice vor fi incarcate automat in acest program, astfel incat oradeanul va sti in fiecare moment cand s-a emis factura, care este valoarea acestei facturi, care este data scadentei si mai ales momentul in care ea se plateste"

    a spus viceprimarul Mircea Malan.
    Pentru oradenii care nu utilizeaza calculatorul, dar care vor sa cunoasca anumite realitati din cadrul asociatiei de proprietari din care fac parte, acestia vor putea veni la Primaria Oradea, unde un functionar le va lista situatia financiara la zi a asociatiei din care fac parte.
    Tot in cadrul acestui program informatic, cetatenii vor putea face sesizari sau propuneri pe e-mail sau prin SMS. La randul ei, Primaria Oradea le va putea transmite mesaje pe telefon sau pe e-mail cu privire la problemele de interes, cum ar fi izolarea termica a blocurilor sau lucrarile de reabilitare a sistemului centralizat de termoficare.

    Termoficare Oradea sau Compania de Apa vor putea trimite mesaje aplicat, adica doar oradenilor afectati de anumite lucrari. De asemenea, ar exista posibilitatea in cadrul acestui program informatic ca oradenii sa isi plateasca intretinerea online.
    Programul va da posibilitatea sa se tina electronic si o carte a imobilului, cu situatia reala a proprietarilor de-a lungul timpului, pentru a sti cine e proprietar si cine e chirias, pentru ca in functie de aceasta calitate se nasc si anumite obligatii.
    Testat mai intai pe o mie de apartamente
    Primaria Oradea doreste sa definitiveze acest program informatic in urmatoarele sase luni. Pentru aceasta se vor organiza intalniri in toate cartierele orasului cu oradenii care doresc sa participe
    De mentionat ca Primaria Oradea va primi acest program informatic gratuit pentru 1000 de apartamente, pentru a fi testat. In perioada imediat urmatoare se va stabili un numar de blocuri din fiecare cartier al orasului, iar in acest program pilot vor fi incluse si blocurile care au trecut prin realitatea nefasta a fenomenului delapidarii.

    Daca programul se va dovedi unul valid se va trece la urmatoarea etapa, respectiv achizitia publica a unui program informatic pentru toate blocurile de locuinte.

    ,,In urmatoarele sase luni vom urmari cum functioneaza programul pe cele 1000 de apartamente iar in paralel ne vom intalni cu cat mai multi oradeni, pe care ii asteptam sa vina cu propuneri, sugestii de imbunatatire. D
    aca vom reusi sa-l implementam, impactul acestui proiect va fi foarte mare, pentru ca el va fi destinat tuturor oradenilor care locuiesc in cele 63.000 de apartamente din Oradea, dar si oradenilor care locuiesc in casele colective din centrul orasului"

    a spus viceprimarul Mircea Malan in finalul conferintei de presa.
    Ichim Vasilica
    The post Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Totul la vedere! Primaria Oradea investeste in softuri anti-furt pentru asociatiile de proprietari


    [2016-11-15]
    Primaria vrea sa elimine furturile de peste 2,3 milioane lei cu ajutorul unui soft care sa le asigure oradenilor accesul gratuit la toate datele asociatiilor de proprietari. Informatizarea asociatiilor ar permite in premiera operatiuni complexe, de la calcularea facturilor si inregistrarea de reclamatii pana la transmiterea de informari din partea operatorilor de utilitati si plata online a intretinerii, fapt pentru care, desi considera util un astfel de soft, administratorii se indoiesc ca va putea fi imp [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Intrare gratuita la Parlamentarium, un super-muzeu modern si interactiv care iti explica totul despre Uniunea Europeana (FOTO/VIDEO)


    [2016-11-14]
    Study-tour interesant organizat de eurodeputatul bihorean Emilian Pavel, cel care a avut grija ca, timp de doua zile (7 si 8 noiembrie), aproximativ 40 de romani sa fie bine initiati in materie de Parlament European si de Uniune Europeana. Fara indoiala, principalul punct de atractie al programului oficial al deplasarii, in afara de intrarea in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line!


    [2016-11-11]
    Proiect informatic unic in Romania. Primaria Oradea va implementa un proiect informatic pilot, care va monitoriza cheltuirea banilor de care asociatiile de proprietari din Oradea, dand posibilitatea cetateanului sa vada in orice moment situatia financiara la zi a asociatiei din care face parte. Anuntul a fost facut joi, 10 noiembrie 2016, de viceprimarul Mircea Malan […]
    The post Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line! appeared first on Presa Oradea.
     Proiect informatic unic in Romania. Primaria Oradea va implementa un proiect informatic pilot, care va monitoriza cheltuirea banilor de care asociatiile de proprietari din Oradea, dand posibilitatea cetateanului sa vada in orice moment situatia financiara la zi a asociatiei din care face parte.
    Anuntul a fost facut joi, 10 noiembrie 2016, de viceprimarul Mircea Malan intr-o conferinta de presa. Prin acest proiect se doreste imbunatatirea relatiilor dintre oradenii care locuiesc la bloc, conducerea proprie a asociatiilor de proprietari, Primaria Oradea si furnizorii de servicii publice, in special Termoficare Oradea, RER, Compania de Apa si Politia Locala.


    ,,Am lucrat la acest proiect cu zeci de presedinti si administratori de blocuri din Oradea. Ideea acestui proiect vine din viata reala, de la realitatea pe care o traiesc, zi de zi, foarte multi oradeni. Este vorba de cei care locuiesc intr-un condomeniu la bloc sau in una dintre casele colective din zona centrala a orasului.
    Am luat act de aceasta realitate, in mod nemijlocit, cu prilejul sutelor de intalniri publice, din numeroasele discutii particulare cu oradenii, dar si in urma unei analize a Compartimentului indrumare si control asociatii de proprietari din cadrul Primariei Oradea.
    O componenta importanta a  acestei realitati complexe este reprezentata de faptele de delapidare pe care le savarsesc unii dintre administratorii si presedintii asociatiilor de proprietari. In ultimii ani s-au intamplat 17 astfel de cazuri, cu un prejudiciu ce depaseste 2,3 milioane de lei"

    a spus Malan.

    Cauzele acestor realitati negative sunt multiple. Pe de o parte, oradenii isi platesc datoriile catre asociatia de proprietari, dar nu se mai intereseaza ce se intampla apoi cu banii lor. O alta cauza e reactia tardiva pe care au avut-o pana in urma cu cativa ani furnizorii de servicii publice cu privire la acumularea de datorii de catre unele asociatii.
    O a treia cauza e lipsa unui program informatic usor de accesat de catre orice oradean, care sa-i permita acestuia vizualizarea cheltuirii banilor de catre asociatia din care face parte.
    Situatia financiara a asociatiei, la vedere
    In aceste conditii, municipalitatea a decis sa achizitioneze un program informatic, unic in Romania, pe care sa il puna gratuit la dispozitia tuturor asociatiilor de proprietari din Oradea.

    ,,Un astfel de program va oferi o transparenta totala, dar va determina si o crestere a responsabilitatii tuturor celor implicati, o implicare mai hotarata a oradenilor in ceea ce priveste problemele asociatiei de proprietari si proiectele orasului nostru.



    Un astfel de program debiteaza automat impartirea cheltuielilor pe fiecare apartament in parte, ceea ce inseamna ca va exista un mod unitar de calcul la nivelul intregului oras si nu vor mai exista nemultumirile care exista azi.
    De asemenea, facturile pe care le vor emite furnizorii de servicii publice vor fi incarcate automat in acest program, astfel incat oradeanul va sti in fiecare moment cand s-a emis factura, care este valoarea acestei facturi, care este data scadentei si mai ales momentul in care ea se plateste"

    a spus viceprimarul Mircea Malan.
    Pentru oradenii care nu utilizeaza calculatorul, dar care vor sa cunoasca anumite realitati din cadrul asociatiei de proprietari din care fac parte, acestia vor putea veni la Primaria Oradea, unde un functionar le va lista situatia financiara la zi a asociatiei din care fac parte.
    Tot in cadrul acestui program informatic, cetatenii vor putea face sesizari sau propuneri pe e-mail sau prin SMS. La randul ei, Primaria Oradea le va putea transmite mesaje pe telefon sau pe e-mail cu privire la problemele de interes, cum ar fi izolarea termica a blocurilor sau lucrarile de reabilitare a sistemului centralizat de termoficare.

    Termoficare Oradea sau Compania de Apa vor putea trimite mesaje aplicat, adica doar oradenilor afectati de anumite lucrari. De asemenea, ar exista posibilitatea in cadrul acestui program informatic ca oradenii sa isi plateasca intretinerea online.
    Programul va da posibilitatea sa se tina electronic si o carte a imobilului, cu situatia reala a proprietarilor de-a lungul timpului, pentru a sti cine e proprietar si cine e chirias, pentru ca in functie de aceasta calitate se nasc si anumite obligatii.
    Testat mai intai pe o mie de apartamente
    Primaria Oradea doreste sa definitiveze acest program informatic in urmatoarele sase luni. Pentru aceasta se vor organiza intalniri in toate cartierele orasului cu oradenii care doresc sa participe
    De mentionat ca Primaria Oradea va primi acest program informatic gratuit pentru 1000 de apartamente, pentru a fi testat. In perioada imediat urmatoare se va stabili un numar de blocuri din fiecare cartier al orasului, iar in acest program pilot vor fi incluse si blocurile care au trecut prin realitatea nefasta a fenomenului delapidarii.

    Daca programul se va dovedi unul valid se va trece la urmatoarea etapa, respectiv achizitia publica a unui program informatic pentru toate blocurile de locuinte.

    ,,In urmatoarele sase luni vom urmari cum functioneaza programul pe cele 1000 de apartamente iar in paralel ne vom intalni cu cat mai multi oradeni, pe care ii asteptam sa vina cu propuneri, sugestii de imbunatatire. D
    aca vom reusi sa-l implementam, impactul acestui proiect va fi foarte mare, pentru ca el va fi destinat tuturor oradenilor care locuiesc in cele 63.000 de apartamente din Oradea, dar si oradenilor care locuiesc in casele colective din centrul orasului"

    a spus viceprimarul Mircea Malan in finalul conferintei de presa.
    Ichim Vasilica
    The post Stii ce face Asociatia de Proprietari cu banii tai? De anul viitor totul va fi on-line! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Nightlosers revin la Oradea. Concert in Urban Place!


    [2016-11-05]
    Blues-ul american s-a metamorfozat in etno-blues de Transilvania, totul cu ajutor substantial de la muzicienii mioritici care formeaza Nightlosers. Trupa revine la Oradea, dupa o precedenta prestatie de foc, in primavara, si isi asteapta fanii la Urban Place. Show-ul va avea loc sambata, 5 noiembrie, de la ora 20. Baietii de la Nightlosers au devenit […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Apare proiectul de taxe/impozite pe 2017. Vezi cu cat se vrea cresterea tarifelor de parcare in Oradea


    [2016-11-03]
    13 decembrie va fi o zi de marti, cea in care Municipalitatea va prezenta oficial in dezbatere publica proiectul pentru birurile si tarifele locale aferente anului 2017. Deja se poate considera ca totul este doar o formalitate, majoritatea absoluta liberala urmand sa accepte si sa voteze in plen orice doreste Executivul. Merita spus ca majoritatea […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Terminalul nou al Aeroportului din Oradea e pe SEAP!


    [2016-11-02]
    Daca totul merge bine, peste un an de zile Aeroportul din Oradea va avea un nou terminal de pasageri. Investitia se ridica la aproape 21 de milioane de lei, banii necesari demararii procedurilor fiind alocati de Consilul Judetean Bihor printr-o rectificare bugetara votata in sedinta de plen de lunu, 31 octombrie. Presedintele Pasztor Sandor precizeaza […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum?


    [2016-11-02]
    Cum, care boschetar? Ala! Ah, ai fost preocupat sa dai hashtag pe ,,Colectiv". Foarte bine, dar cu ce ai ramas dupa Colectiv? Ce intrebari ti-ai pus in anul asta? Cum de nu ai auzit de omul fara adapost care a fost incendiat, impreuna cu altul, in Galati, acum zece zile, apoi a murit? Si cu […]
    The post Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum? appeared first on Presa Oradea.
     Cum, care boschetar? Ala! Ah, ai fost preocupat sa dai hashtag pe ,,Colectiv". Foarte bine, dar cu ce ai ramas dupa Colectiv? Ce intrebari ti-ai pus in anul asta? Cum de nu ai auzit de omul fara adapost care a fost incendiat, impreuna cu altul, in Galati, acum zece zile, apoi a murit? Si cu cine ai vorbit despre asta?
    Da, vorbesc cu tine, cel care sta acum pe comp si a ajuns, din cine stie ce ,,binecuvantate pricini", aici. Care inca e in scoala, care inca vrea sa plece cu ceva de acolo. Nu ma adresez celor mai in varsta, deja osificati in pareri, in angoase, in neputinta. Desi pot ramane si ei. Nu ma adresez crestinopatilor, homofobilor, nationalistilor verosi, xenofobilor, asepticilor si autosuficientilor - ei deja au lumea lor. Ma adresez tie, cel care puteai sa arzi in Colectiv. Mamei tale, poate. Profesorului tau. Iubitei tale. Vedem. Dar, in primul rand, tie.
    Te cunosc – am plans impreuna acum un an. Am donat impreuna sange, in noiembrie trecut, desi eu stiam, din Timisoara mea, ca nu va ajunge la cei raniti acolo. Poate stiai si tu, poate ai fost mintit. O minciuna frumoasa, sa zicem, cum si oamenii aia de la centrele de sange sunt disperati. Te-am urmarit intrebandu-te cine a dat patalama de functionare clubului aluia. Acum un an poate nu stiai multe despre asta. Doar mergeai acolo unde era cool, under au cantari faine, unde mergea trupa. De atunci incepi sa privesti altfel locurile in care intri. Iti amintesti ce s-a intamplat.

    De atunci te intrebi cine e responsabil pentru ca s-a intamplat drama de la Colectiv. Au murit 64 de oameni din cauza unei chestii care putea sa nu fie asa. Nu te-ai gandit niciodata ca ai putea ajunge sa iesi in strada pentru ca un guvern sa se scuture de incompetenti. Dar ai facut-o.
    In weekendul acesta ai fost, iar, aproape de cei ce au murit din cauza neglijentei de acolo, de cei raniti, de familiile lor. Ai si tu pe cineva care a fost acolo, care era atunci in Bucuresti, care te-a dus intr-un astfel de club. Ai iesit la dezvelirea statuii pentru cei de la Colectiv, ai citit despre asta pe net. Ai vazut despre o lectie care a avut loc, cu elevi ca tine, in care cativa tineri de varsta ta au iesit la tabla si au scris ce a insemnat Colectiv pentru ei. Iti pui, iar, intrebari. A fost un weekend in care nu vrem sa ne resemnam, in care ne spunem ca am schimbat, impreuna, ceva.
    Si totusi, ai auzit si de cel care a murit in noaptea de vineri spre sambata, acum? Nu stiu cum il cheama, am tot cautat pe net - nimeni, dintre colegii care au urmarit cazul, nu a dat un nume. Unii nu au dat nici stirea ca a murit, pierduti in noianul stirilor despre Colectiv, despre altele. Sigur, e un caz izolat - vei zice. Un caz in care a murit doar un singur om. Un om al strazii, despre care nu stim nimic. Nu e vina ta - probabil nici nu ai fi avut atatea locuri de unde sa afli despre cazul asta. Dar acum ai aflat. Hai sa vedem ce intrebari se impun.\
    Stii de ce ai empatizat cu cei de la Colectiv. Puteai fi tu. Putea fi prietenul tau. Iti pasa ca asa ceva sa nu se mai intample. Ai vrea sa stii cine sunt vinovatii. Ai vrea ca ei sa nu mai conduca. Sa nu te mai conduca - daca se poate. Hai inapoi, la Galati. Intr-o noapte, doua persoane fara adapost (ne-am obisnuit sa le numim, nediferentiat, ,,boschetari") sunt incendiate. Adica li se da foc - ca sa trecem de formule sofisticate ale limbii. Acelasi foc, doar cu 1 la 64 victime. Nu te intreb daca e mult sau putin. Te intreb ce gandesti in legatura cu omul acela.
    Cat de departe iti e un om al strazii? Cat de important, cat de deranjant, cat de vizibil? Sigur, ei pot face mizerie langa blocul tau, pot ajunge violenti, put a bautura si nespalare. Ne-am bucura sa nu-i avem alaturi de noi. De nuantam, putem spune ,,sa nu-i avem asa aproape de noi". Dar cum te face sa te simti ca, undeva, poate departe de tine, un galatean ce nu avea acoperis deasupra lui a murit dupa ce se chinuise cu arsuri, ca cei din Colectiv, chiar in timp ce noi ne plecam capul pentru cei din Colectiv?
    Te intrebam, in titlu, ce iti e omul ala. Sigur, nimic. Si, totusi, hai sa vedem. Iti enumar eu ce nu iti era. Nu iti era tata: cel mai degraba tatal tau nu este pe strada. Dar ar putea ajunge, oare? Nu iti era frate - cu fratele tau te-ai vazut azi, stii unde e si ce face. Pe acela nu il cerceta nimeni, nu producea pentru societate, nu intretinea relatii firesti cu societatea, mai degraba deranja. Nu iti era prieten - prietenii tai sunt asemeni tie, mergeti la scoala impreuna, va vedeti si dupa ore, impartiti chestii faine, chiar idei. Omul acela era pe strada - de regula ne spunem ca oamenii de pe strada nu au scoala prea multa, pentru ca nu fac ceva sa castige, pentru ca... pentru ca, pentru ca...

    Ai fost vreodata la un azil de batrani, la o casa de copii, la un spital unde se moare, la un adapost pentru oamenii strazii? Poate ca nu - esti tanar, de lucrurile astea nu te lovesti in fiecare zi, nu te lovesti mai deloc daca esti sanatos si ai o viata asezata. Eu am fost. Te inteleg ca nu stii dar, te rog, lasa-ma sa te iau de mana si sa-ti arat putin din ce stiu eu. Vezi tu, oamenii de pe strada nu s-au nascut pe strada, aproape niciunul. Si au povesti lungi, complicate, in care ai spune ca se amesteca scenarii de film, neverosimile. Dar povestile acestea de viata exista. Am cunoscut persoane cu facultate, care au ajuns sa nu mai aiba casa si venituri. Am cunoscut oameni care au ridicat copii si care i-au facut oameni, uitate, abandonate, pierdute. Am dat de prietenii aparte ale celor din adaposturi. Am dat de stradania unora dintre ei de a reintra in ,,flux". In fluxul nostru. Al celor ,,normali".
    ,,Anormalitatea" nu incepe... dupa o norma. Stiu ca iti spui ca tu nu ai putea ajunge pe strada, ca tu nu ai putea fi parasit de parinti si prieteni, ca tu nu ai putea face tuberculoza, ca la tine nu ar putea veni fratele tau, sau un cunoscut apropiat, sa spuna ca e gay. Se poate. E doar parte din viata. Dintr-o statistica cinica. Dintr-un dat.
    Vad ca te-ai posomorat putin. Viata nu e mereu roz. Dar e viata pentru care e bine sa te pregatesti, sa stii sa-ti pui intrebari, pentru ca, maine, vei fi tu la butoane si la suruburi. Si nu vreau sa fii un imbrobodit. Priveste, dincolo de familie si de prieteni. Citeste stiri. Nu le crede pe toate asa cum sunt - si printre noi, cei de la presa, traiesc hahalere. Compara stirile, vezi ce concluzii tragi. Discuta aceste concluzii cu altii. Vezi ce profesori faini ai.
    Am ajuns la scoala. Dincolo de familie, scoala trebuie sa te invete cum sa gandesti. Nu ce, ci cum. Daca profesorul tau de religie te indeamna sa urasti pe cineva, inainte de a il intelege, daca vorbeste de ,,pacat" inainte de a il trata pe ,,a ajuta", nu e cel bun. Schimba-l. Adica gaseste un alt mentor. Un alt om de la catedra care sa te invete cum sa vezi. Cu ochii tai, pentru tine.

    Am scris aceste randuri dupa multe ganduri si in urma a doua discutii, cu doua persoane din Galati. Una, al carei nume nu il stiu, pentru ca nu am dorit sa-l scriu, ca sa nu ii fac rau, este de la Primaria Galati. Am sunat sa aflu daca exista si la Galati, ca la Timisoara, o institutie care sa ii cazeze pe cei fara domiciliu. Exista. Atunci se pune problema daca cineva din cartier a incercat sa ii indrume pe cei doi fara adapost, sa le spuna de posibilitatea asta de a se caza. Sigur, uneori aceste persoane nu doresc - pentru ca nu doresc sa respecte un program, pentru ca nu vor sa renunte la alcool. Dar a incercat cineva sa vada care e cazul acestor… oameni fara nume, pentru noi? De ce erau ei pe strada? De ce se fereau, ce asteptau, ce s-ar fi putut face mai mult pentru ei?
    Focul l-a pus, din cate se stie pana acum, un alt ,,boschetar". Nu, sa nu spuna nimeni prea repede ,,case solved". Sursele mele imi spun ca era un om, acesta, al treilea, ce plecase dintr-o familie de medici. Cand a devenit el o primejdie pentru societate, un criminal?
    A doua discutie am avut-o cu un prieten, profesor de filosofie si de discipline socio-umane, la un liceu din Galati. Un om fain, cu care se lauda elevii lui, pe Facebook, ca-i sunt aproape, in cele pe care le organizeaza. L-am intrebat daca el are cadrul pentru a vorbi, la scoala, elevilor lui despre ce s-a intamplat. Despre valoarea unei vieti. Despre empatie si implicare. Mi-a spus ca da. Ca a facut-o. Si ca o va mai face.
    Cauta-ti profesorul. Cauta-ti prietenii cu care sa schimbi idei. Discuta si cu parintii, de e loc. Pozitioneaza-te fata de toate lucrurile astea. Ai plans pentru colectiv. Dar, acum, oriunde ai fi, chiar departe de Galati, totusi, te intreb iar: omul acela fara nume, fara trecut cunoscut, fara sa stim cine il va ingropa sau de il va plange cineva, ce iti e?
    Cand am terminat convorbirea cu doamna de la Primarie, de la Galati, schimbaseram deja citeva idei. Omeneste, cald. Ma prezentasem, ii spusesem de ce nu o intreb cum o cheama si ca nu vreau sa o citez. Dar ca voiam sa stiu CE AU, ca sa stiu ce se putea, totusi, face. Un strop din ce se putea face. Nu stiu de ce nu s-a facut. Doar incerc sa conving pe cei care inca pot fi convinsi, sa isi puna intrebari. Nu e totul pierdut, inca putem fi empatici si solidari unii cu altii. Inca putem cauta impreuna raspunsul la intrebari.

    Nu stiu daca e bine ca omul-nostru-fara-nume a fost dus la Bucuresti, la spital, cu masina si nu cu avionul. Nu stiu daca se justifica, in chitante, spargerea unor bani, multi, pentru neplatitori de contributii la CAS. Nu stiu ce valoare are o viata in Romania. Nu stiu daca trebuie sa facem un transplant in loc de a vindeca sase inimi, de e de ales. Stiu doar ca nu am vazut episcopi dandu-se cu fundul de pamant, in rugaciune, cat arsul nostru se chinuia, inainte sa moara. Ca Israelul si Belgia si Viena nu si-au aratat disponibilitatea medicala pentru el. Ca nu o sa i se ridice monument. Dar stiu ca femeia de la Primaria Galati, cu care am vorbit, avea si ea lacrimi in voce, ca si mine, cand am terminat discutia asta trista si apasatoare.
    Exista speranta. Fii parte din ea. Intreaba-te, in legatura cu orice. Vor veni, mai apoi si raspunsuri. Tu doar incepe sa te intrebi. De ieri!
    Ramona Balutescu
    The post Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Luna Amara lanseaza albumul ,,Aproape", la Oradea!


    [2016-11-01]
    La cinci ani de la ,,Pietre in alb", albumul care a marcat un apogeu de maturitate si complexitate in muzica Luna Amara, trupa clujeana revine cu un nou disc iesit din orice tipare. ,,Aproape" este o colectie de sapte cantece intr-un registru semi-acustic, pastrand amprenta lirica si muzicala a trupei dar ducand totul la un […]
    The post Luna Amara lanseaza albumul ,,Aproape", la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     La cinci ani de la ,,Pietre in alb", albumul care a marcat un apogeu de maturitate si complexitate in muzica Luna Amara, trupa clujeana revine cu un nou disc iesit din orice tipare. ,,Aproape" este o colectie de sapte cantece intr-un registru semi-acustic, pastrand amprenta lirica si muzicala a trupei dar ducand totul la un alt nivel.
    Concertul va avea loc vineri, 4 noiembrie, in Urban Place. In deschidere, de la ora 20.00, va canta High, o trupa tanara ce promite mult, care cu multa munca si putin noroc va ajunge sa fie cunoscuta in intreaga tara. Biletele s-au pus in vanzare la bar in Urban Place, pret bilet 20 lei, pentru elevi si studenti 15 lei. Mai multe informatii se pot obtine la tel. 0740.527.955

    Luna Amara este o formatie de muzica rock, originara din Cluj-Napoca si fondata in 1999 sub numele de Tanagra Noise de catre Nick Fagadar (voce, chitara), Gheorghe Farcas (chitara bass).

    La scurt timp, alti artisti au completat trupa, elementele nou-introduse fiind remarcabile, un instrument aparte, mai rar intalnit in muzica rock, fiind trompeta (interpretata de Mihnea Blidariu).
    Ichim Vasilica
    The post Luna Amara lanseaza albumul ,,Aproape", la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui


    [2016-10-31]
    Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a […]
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
     Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a Operei din Timisoara, dupa un dialog in care presa si miscarea scenica s-au intrepatruns util si bizar, cu radacini in viitor si trecut, cu fructe acum.
    Sint asa de nerabdatoare sa scriu despre Radu Poklitaru, cand se termina seara, asa de nerabdatoare... incat n-o fac inca o vreme. Pentru ca ideile se bulucesc, sa iasa, pentru ca entuziasmul e coroziv si, ca uneori, in astfel de momente, muscatura acidului ce te arde ajunge la os, dincolo de os, si te intrebi: "Oare de pun, acum, asta pe hartie, e cel mai bun ce se poate spune, e totul?"
    Povestea e oarecum ca prima mea intalnire cu "Caderea lui Icar", de Bruegel, in Bruxelles, la Muzeul Regal de Arte Frumoase - mersesem in Belgia pentru tabloul ala si, totusi, m-am foit prin tot muzeul, cu asteptare si teama, pana cand am decis ca e timpul sa intru in acea sala, ca altfel nu se mai poate. Asa e si acum - s-a strans ce trebuia sa se stranga, s-a decantat si, de nu va fi scris si dus mai departe, acum, explodeaza.

    In fapt, habar n-aveam cum va curge seara cu spectacolele de dans modern ale trupei din Kiev. Stiam doar ca am in agenda ca mergla teatru, la "Salonul nr. 6 / Underground" adica incheierea pentru FEST-FDR2016. In principiu, lumea ia repede chestia asta, ca "festival de teatru". Asa ca mi-am spus ca e cool sa merg la doua spectacole de dans modern, alese din tot "festivalul de teatru". Dar spectacolul din 30 septembrie de pe scena mare a Teatrului National din Timisoara, al companiei din Ucraina, "Kiev Modern Ballet" este, de fapt, capsuna de pe tortul oferit Timisoarei si vestului tarii de o manifestare mult mai ampla, de stai sa descifrezi literele acelea din fata anului: "Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti". Si suntem anuntati ca este vorba despre "povesti despre umanitate, in cheia delicata a lui Cehov, despre singuratate si despre teama de a fi diferit" - pentru acea seara.
    In salonul de spital
    Vad "Salonul nr. 6". N-aveam habar cum va curge seara. Acum am. Trebuie sa dau de oamenii astia. Sa discut cu cel care a facut coregrafia. E ciudat. Iti lasa un ghimpe in suflet. Unul bun - de poate exista asa ceva. Dar ghimpe.
    Nici nu stiu ca ce vad spectacolul. Ca ziarist, ca spectator, ca un fel de schita de critic? Il vad, si pacientul psihiatric de pe scena, doctorul sau, vanturatoarea societatii, care amesteca portrete si concluzii, parca pasesc in sala, printre spectatori, cu o doza mare de schizofrenie. Acum, eu... sunt mai multi. Sunt spectatorul care ar vrea, in fras, sa vada linistit spectacolul, sunt pozarul ce trebuie sa bifeze cateva cadre bune, pentru ca despre treaba asta e musai sa se scrie, sunt si un fel de critic-chibit, care vrea sa respire gesturile, aproape facandu-le, inconstient, aproape copiindu-le, pe intern, ca si cum ai gusta o mancare, ca si cum ai incerca o haina.

    Ciudat sentiment. E ca si cum ar fi aglomeratie in mine, si omul simplu, care vrea doar sa fie lasat sa vada spectacolul, ii impinge pe ceilalti spre margine, sa pice din cuib, ca un pui de cuc - dar asta asa, cu ochii pe scena, sa nu piarda nimic.
    Renunt la pozat. Lasa ca e cine sa imi dea poze, apelez la colegul Adrian Piclisan si am rezolvat problema. Dar ce fac cu restul? E greu. Ma bucur de povestea de pe scena, cioplita prin gesturi, dar uite ca un demon in plus tot ramane, care ma face sa ma intreb cum retin dansatorii succesiunea aceasta de gesturi, cum s-a ajuns la cea mai buna dezghiocare a ideii si, cel mai mult - obsedant, aproape - ce e cu pariul la care nu stiu ce va iesi: cum exprimi mai lesne ceva, prin gest sau prin cuvant?
    Gest sau cuvant?
    Cu asta in cap, la pauza, inainte de "Underground", spectacolul al doilea oferit de trupa din Kiev, imi caut colega ce TREBUIE sa-mi aranjeze intalnirea cu coregraful. Trebuie, pentru ca altfel, simplu, o strang de gat. Stie ca nu glumesc, rezolva. Se bucura ca vreau. Ca vreau la modul asta. Ca m-a prins. Cat timp vorbesc cu Georgeta Petrovici, PR-ul Teatrului National "Mihai Eminescu", vine la noi si Ada Hausvater, managerul teatrului nostru. Imi vine s-o iau in brate, asa, adolescentin, pentru cadoul pe care ni l-a facut, pentru alegere, dar e spatiu public.
    Vorbim despre mancarimea asta noua pe care o am, o avem, despre apasarea asta, despre intrebarea ce, acum, intre cele doua spectacole ale ucrainienilor, devine mai acuta decat incalzirea globala: cuvantul sau gestul? Imi place Ada Hausvater, pentru cateva minute suntem in acelasi film, desi ea are mult mai multe, acum, pe cap. Si totusi, gandeste cu mine.
    Ea pariaza pe gest, imi spune cum vede ea cuvintele, mai cu multe sensuri, mai "tradatoare". Eu sunt prietena cu vorbele. Si sunt, acum, uimita de spusa gesturilor, de parca as veni dintr-un scaun cu rotile, de parca acum as fi invatat sa ma ridic si sa merg.

    "Cel mai mare cadou pe care il putem oferi viitorului este cultura. Cultura este singura regula care transforma jungla intr-o societate." spunea, in deschiderea FEST-FDR, Ada Hausvater, managerul Teatrului National Timisoara.Tot azi, acum, seara aceasta, vine si anuntul legat de UNITER. In 2017, Gala Premiilor UNITER se va tine la Teatrul National din Timisoara, pe 8 mai. Gala, eveniment lansat in 1991 de presedintele UNITER, Ion Caramitru, este unul dintre programele de referinta ale Uniunii Teatrale din Romania, recompensand excelenta in artele teatrale.
    ,,E un semn faptul ca reusim sa facem aceasta gala la Timisoara in anul imediat urmator nominalizarii sale la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. Noi ne-am dorit acest lucru dinainte de a fi facut public titlul. Gala Premiilor UNITER a iesit din Bucuresti pentru prima oara in 2007, la Sibiu, apoi a fost la Iasi si la Oradea, iar acum venim la Timisoara. Teatrul National din Timisoara este nu numai un monument istoric, ci si un teatru de traditie, si, de asemenea, se afla in capitala unei regiuni romanesti de traditie culturala si multietnica majora.
    Nu in ultimul rand, Teatrul National este incarcat cu reverberatii in istoria recenta a Romaniei. Toate aceste elemente ar fi facut prezenta Galei fireasca de mai demult, dar probabil ca acum a fost momentul potrivit. UNITER isi propune, prin insusi statutul sau, sa sprijine creatia si noutatea in teatru, iar Nationalul timisorean exceleaza in acest domeniu", a punctat Ion Caramitru. Da, ceea ce face Teatrul National de aici este dincolo, cu mult, in bine, de frauda multora dintre "ingramadirile culturale" ce s-au cladit, sa iasa ca numar, in candidatura orasului pentru povestea cu capitala culturala.
    Intre coloane - aproape arsi
    Incepe "Underground". Nici nu mai merg la locul meu, raman in loja Getei. Vreau sa am un ochi pe sala, un deget pe pulsul ei, pe reactiile ei. Sala freamata, participa, traieste. E ca un animal din Groapa Marianelor, care, pe intuneric, misca aproape nestiut cele o mie de prelungiri ale sale, unduind, vietuind in aproape-bezna. Si ingurgitand. Uite ca poti sa te hranesti din gest cultural, ca poti sa procesezi lumina, ca o frunza, ca poti inflori pe interior.
    Dansatorii lui Radu Poklitaru nu sunt dansatori. Sunt niste artisti de o complexitate aparte si, de ar fi sa descrii cumva scurt, copilareste, ce dau ei, de pe scena, ai putea spune ca, si pusi la sevalet, ei ar reusi sa creeze ceva naucitor si cu valoare artistica de schimb. Pentru ca fac mult mai mult decat sa danseze.  Joaca. Au dansul dar au si fetele si... uite ca realizez, iar, ceva nou, de o bucurie aparte, ca atunci cand, la un spectacol de opereta, solistii reusesc sa si "vorbeasca folosibil", sa joace.

    Asta fac dansatorii din fata noastra. Nu sunt lebedele mute, cu tutu. In fapt, sunt niste actori care danseaza si care nu vorbesc. Dar spectacolul e intreg. Si iti arata, in caz ca nu stiai, ca se poate si asa. Si-ti ridica standardele. Nasolii... De acum nu o sa mai poti accepta orice dans. De acum o sa vrei mai mult. Pentru ca ai vazut ca se poate.
    Freamatul unei lumi de dedesupt (dar nu suntem noi, oare, mereu dedesuptul unei situatii sau unei vremi, in ciuda a orice zice cronicarul?). Situatiile in care aliantele se fac si se desfac, in care etica traieste scurt, in puncte de aglutinare, si moare. In care dansatorii se ajuta de costume, de lumina, de obiecte. Magistral, chiar. Gaselnita lui Radu Poklitaru, cu coloanele care devin masinarie de cernut si triat, un concasor social, e superba - de un superb ca al ideilor lui Dali, dar fara kitsch-ul picturilor lui Dali, de dincolo de idei. Coloane intre care nu esti ars, masonic, ci te arzi. Te oferi. Salii.
    Spectacolul al doilea al serii e ca o mana de scantei aruncate pe scena, ce sclipesc intermitent, cu lumina catifelata, cu lumina neagra, cu speranta, cu invidie, cu disperare - ca in orice buchet complex al vietii. Cu o carja aortica - poarta, in spate, in dreapta scenei - dar, dupa, Radu spune ca poate fi orice, si ca ce am vazut eu acolo a mai vazut, asa, doar un medic cardiolog. E democratie, cu publicul, in spectacolele lui: fiecare intelege ce vrea - important e sa simta ca, undeva, s-a sadit o idee.
    Aplaud, pereche de maini intre perechile atat de entuziaste din jurul meu, la final, cu graba. Vreau sa dau de omul asta. Si mai vreau ceva. E ceva ca un fel de mancarime deranjanta, ca o pata care ti se pune pe creier si nu stii cum vei trai cu ea. Vreau sa revad spectacolele. Acum, cand aplaud, simt clar, deslusit, ca o piatra ce voiajeaza spre rinichi, si doare, ca vreau sa mai vad spectacolele astea, pentru ca am intrebari, pentru ca inca nu am cuprins tot, pentru ca vreau sa revad legatura, ca gest si gand, intre A si B, intre P si R.
    E extrem de ciudat sentimentul asta, cand tocmai s-a terminat un spectacol, ca trebuie luat iar la analizat, ca, poate, data viitoare, vei sti sa fii doar spectatorul si, mai apoi, doar criticul, ca vei putea, si mai apoi, suprapune toate astea, nu doar imbogatindu-te ci si explicandu-le celorlalti ceva din vraja unui spectacol reusit. De vei putea. Pentru ca e greu sa cuprinzi tot, eficient, chiar si in cartile de vraji, despre vraji. Ma ridic de la masa, cu foame. Masa buna.
    Un interviu ciudat
    Nu am posibilitatea revederii spectacolelor, acum. Cobor, oarecum frustrata, spre intalnirea cu coregraful. Ne vedem undeva pe coridorul de la cabinele artistilor, cum vine dinspre scena, ne dam mana, negociem limba in care sa discutam, il felicit. Il avem cu noi pe Costa Tovarnisky, actor la noi, la National, ce ne traduce. Cu toate astea, sunt foarte atenta la Radu si imi aduc aminte de cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa, el intelege, cata, romana - ne descurcam.
    Ei, si abia acum incepe al doilea spectacol al serii. Radu Poklitaru e scanteietor, eclatant. Nu eu iau interviul, si el mi-l ia mie, nu e doar al lui dansul, si mainile mele danseaza cuvintele pentru el. Imi spun ca e bine ca sunt indragostita de un alt barbat, acum - altfel, farmecul lui Radu ar fi un cantec de sirena greu de ascultat fara urmari. Asa -noi trei, cateva pahare, un pian, si, pentru timpul ce trece de acum inainte, o superba amicitie.
    Dar, inainte de noi trei, suntem "noi, mai multi", la o tigara. Coboram pentru ca baietii vor sa-si respecte viciul, si, de unde felicitarile mele mersesera la coregraf, el imi pune cheita in spate si ma rasuceste, cu un "felicitari" tradus in ucraineana, si pe care il retin pentru fix 10 minute, spre fiecare dintre dansatorii lui care trece pe langa noi. Literalmente, ma rasuceste. Dupa ce imi spusese: "nu eu, ei". Simti cand cel din fata ta minte, in astfel de momente, cand e vorba de o falsa modestie. Aici nu e.

    Si ma rasucesc cu drag, ca o floare a soarelui, de fiecare data cand Radu mai vrea sa-si bucure pe unul dintre dansatori. Mai mult, vazusem, la aplauze, cum coregraful si-a impins dansatorii in fata, la arlechin, sa ia ei aplauzele, inaintea lui. Ii si spun asta, vorbindu-i despre generozitatea - nu asa de des intalnita - a omului de teatru. E oarecum mirat ca am remarcat. Ne privim si ne vedem. In acelasi timp.
    In fapt, e un interviu ciudat. Care isi croieste singur drumul, ca un rau navalnic. Ma intreaba, inainte sa incepem: cam de cat timp avem nevoie? Stiu ca il asteapta ai lui. Ii spun: cat vrei tu, de la cinci minute la doua zile. Rade - o sa ne descurcam. Spusese simplu: eu sunt Radu. E cu un an mai mare ca mine. Si cu cateva premii. Eu, decat el, cu cateva carti. Dar, in fond, aici nu mai exista decat trei oameni care creeaza ceva, impreuna. E fantastic acest feeling, la un interviu. Ca, aici, acum, cu ceea ce deja simtim ca avem, facem, impreuna, sa se nasca ceva bun.
    Ma intreaba: nu scrii? Zic: nu. Acum un minut nu aveam idee ca nu o sa scriu. Ca nu o sa inregistez. Ca va fi altfel. Pur si simplu, nu sunt cuvinte ce vin unul dupa altul – e ce curge: povestea. Si ce va ramane in timp. E ca un experiment social de-a interviul si de-a povestitul despre dans. Am nevoie de maini, cand vorbesc cu Radu Poklitaru. Si de ochi. Si de orice altceva decat sa dadacesc un carnetel. Iar el are incredere.
    Incaperea unde suntem e placuta, si o facem repede si mai placuta, in modul acela studentesc, pe care generatia noastra il gasea firesc, acum trei decenii, indiferent de loc. Cu Costa am mai fost la chefuri, demult. Iar Radu e ca noi. Intram, aruncam repede lucrurile pe care le avem in maini, prin toate cotloanele, sunt doar doua scaune - Radu il infige pe Costa pe unul dintre ele, de parca n-ar fi el vedeta serii. Sunt gesturi mici dar, alaturi de grija lui ca trupa sa-si primeasca felicitarile, alaturi de bunavointa de a-i impinge la aplauze, alaturi de alte mici franturi, deja contureaza un om. Generos. Cald. E important.
    Cate ceva, si in cuvinte
    Cine sau ce e Radu? Unii se bat pentru el sau impotriva lui, incercand sa decreteze ca e moldovean sau ucrainean sau altele. E... dansator. Si coregraf. Cu suflet slav si international. Asta e ce e important. Arta nu are granita. Sigur, e nascut in Chisinau, din familie de balerini, studii la Perm, trece de la balerin la coregraf, de la dans clasic la modern, turnee in lume, coregrafia la deschiderea si inchiderea Olimpiadei de la Soci 2014, conduce o companie tare, "Kiev Modern Ballet", premii, unul dintre coregrafii cunoscuti de azi, ai lumii - le gasiti pe google. Ce nu gasiti, si tine tot asa de mult de el, e amprenta aparte a inelului pe care il poarta, cu pietre ce strajuiesc inedit un mijloc al bijuteriei, si felul in care sare candva la pian, pentru un scurt respiro, si cum se scuza, dupa ce imi pune si el cateva intrebari: stii, si eu iau interviu celor cu care vorbesc, sper ca nu te superi.

    Nu ma supar - dimpotriva, este ceea ce trebuie sa fie. E participare. Si schimb. Ceea ce si il face, la final, cand ii spun: hai sa facem impreuna ceva, sa colaboram, sa rada, aproband: ok, cred ca se poate, imi plac gesturile tale.Ce e drept, in preajma lui simti ca esti mai liber sa dai din maini, si nu doar ca sa suplinesti rusa.
    Il intreb cum a pregatit "Salonul 6", de a fost in vreun spital de psihiatrie, sa vada. Pentru ca am scris mult despre spitale de genul asta si cred ca a desenat bine lumea de acolo. Imi spune ca nu, ca e intuitie. In fapt, mult din ce face e intuitie - vad asta. E un pact eficient al ochiului cu mintea, garnisind totul cu multa creativitate si empatie.
    Il intreb de a dorit sa aduca tema homosexualitatii pe scena, pentru ca, in ambele spectacole prezentate seara, asta poti citi si in cheia asta. Imi spune ca, in anii de cand a pus aceste spectacole, sunt a doua persoana care intreaba asta si ca, de regula, lumea nu se gandeste la asta. Dupa mai multe fraze pe tema, imi mai spune ceva: de nu as vedea ca esti femeie, as spune ca esti gay. Zambesc. Sunt gay onorific al prietenilor mei gay. Intr-o tara cu multe accente homofobe, e bine sa ai ochii deschisi la tot ce poate submina inca putin homofobia. Si cred ca spectacolele lui ajuta si aici.
    Il intreb pe Radu si cum ajunge la un spectacol. De la muzica, de la cuvinte, de la dansatori? Spune ca de la orice. Si e ca si cum mi-as da cu palma peste frunte, cu raspunsul lui. Evident ca de la orice. E omul ce poate gasi inspiratie din orice. Pentru ca are ochi.

    Vorbim despre cultura slava, despre Vasovski, despre existenta sau inexistenta, in Ucraina, a unor teme tabu. Inteleg, de la interlocutor, ca oamenii cam stramba din nas la ce li se pare ca vine de la rusi. In rest, nu ar exista sentimentul incorsetarii. E arta. Arta e la fel peste tot.
    Sigur, am mai povestit multe in timpul in care l-am petrecut impreuna, in trei. Dar am spus ca n-are rost sa iau, sa retin, calupuri de cuvinte - nu in acest caz. Am luat mai degraba miscarea mainilor, si lumina cabinei, si sunetul cuvintelor, inainte de sens. Mult din asta explica, zic eu, ce vede Radu Poklitaru, ce duce pe scena. Generozitatea, atentia, empatia, asteptarea si rezultatul.
    Stabilim ca vom comunica pe mai departe. Imi spune: poti sa-mi scrii si in tatara - inteleg. Si asa e - a inteles. E concluzia de dupa o seara buna, cand coboram, si ii bat in ochi, cu finete si amicitie. Acum stiu cate ceva din cum vede ochiul asta. Problema e ca inca vreau sa stiu mai mult. Plec acasa cu sete - dupa a vedea iar spectacolele deja savurate, dupa a vedea altele noi, dupa a fi acolo la ei acasa, cand ele se nasc. Candva se va intampla si asta. Si, in definitiv, cred ca e recomandarea cea mai buna pe care pot s-o fac despre munca lui Radu Poklitaru: sa pleci cu sete, pentru ce va mai fi, imediat cum ce este s-a terminat.
    Ramona Balutescu
    Foto:
    Adrian Piclisan: 2, 3, 4, 5, 7
    Sergey Efanov: 6
    ,,Fotostudio na Illinskoi” Sergey Krylatov: 1, 8
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Luna Amara isi lanseaza noul album la Urban Place


    [2016-10-31]
    LB Shows aduce la Oradea, la Urban Place, turneul de lansare a albumul ,,Aproape" al formatiei Luna Amara. Descris ca ,,un nou disc iesit din orice tipare", discul cel nou al baietilor este o colectie de sapte cantece intr-un registru semi-acustic, pastrand amprenta lirica si muzicala a trupei dar ducand totul la un alt nivel. […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Insemnari din casa ludaii


    [2016-10-28]
    Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina. ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. […]
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
     Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina.
    ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. Toti oamenii sunt primitori, cand vii sa cumperi ceva de la ei de la stand. Asta nu inseamna ca povestea se aplica tuturor locuitorilor unui loc, sau ca cei care vand ceva, in locul acela, acolo si domiciliaza, ca sa extinzi amabilitatea lor si orasului care ii contine pentru scurt timp. E mai firesc sa vorbesc despre organizarea unui eveniment din care noi, o mana de ziaristi din Timisoara, am prins o zi, si despre cum am gasit orasul, si pe unii din oamenii sai.
    Ce ne leaga
    Asadar, "Zilele Ludaii", cum ar veni. Desi Kikinda, din Voivodina, Serbia, e la o aruncatura de bat (si o granita nu totdeauna zambitoare) de Timisoara, e prima data cand ajung acolo, la editia 31 a intalnirii ce sta sub semnul portocaliului. Nu trebuie sa traduc cuvantul "ludaie". Toti banatenii si chiar si un cerc mai departe de noi, toti transilvanenii stiu ca vorbim despre dovleac. Dar noi, cei de aici, din Timisoara, avem si "ludaia" in fondul principal de cuvinte, ca multe altele din amestecul acesta atat de important pentru noi, al zonei. Al euroregiunii - daca vreti.

    De multe ori spun ca felul in care faci papricasul e un liant mai important decat limba pe care o vorbesti, si ca ne leaga pe noi, aici, in coltul asta de lume, romani, unguri, sarbi, nemti, romi, cei cativa evrei ramasi, slovacii, croatii, mai abitir decat sunt legati romanii aceleiasi zone de moldoveni sau munteni.
    Nu trebuie sa se isterizeze nimeni la asta - e doar un fapt simplu al vietii - si in Kikinda simti iar asta, de la Imperiul din spate ce rasufla exact ca in Timisoara si in cladirile lor, de la croiul bisericilor si strazilor, de la bucatele de pe mesele precupetilor, de la felul in care ne cade lumina pe fete cand, trei cuvinte in romana, doua in sarba, ne intelegem cand vrem ceva, si apoi ne zambim. E un "acasa" extins - doar ca un "acasa" din care vecinii nostri au stiut sa construiasca ceva anume.

    Nu e doar treaba cu ludaile cea la care sunt atenta, cand vine vorba de Voivodina, de o vreme. Oamenii acestia de langa noi stiu sa se promoveze altfel, stiu sa lucreze uniti frumos atunci cand e vorba sa se promoveze. Si nu in nota agresiva sau inutil-spargatoare-de-bani, cum, de multe ori, s-a vazut la targurile internationale de turism, unde au ajuns delegatii de romani. In vara am participat la Timisoara la o actiune de promovare a turismului in Voivodina, si am ramas impresionata de felul placut si interesant in care au inteles sa vorbeasca despre ei vecinii nostri.
    Am intrebat atunci pe una dintre promotoare daca animozitatile de acum aproape 20 de ani, de cand cu romanii care fusesera aliati ai NATO pe cand cu bombardamentele asupra Serbiei, au mai ramas pe rol. Mi-a spus ca aia a fost deja demult si sa nu se mai gandeste in aceasta cheie. Am bagat la cap raspunsul, mi-am spus "asa sa fie" si am plecat, impreuna cu colegii, sa descoperim, in zi de ludai, Kikinda.

    Iti schimbi sau nu ceasul, la granita - e treaba ta. Ora aceea diferenta dintre Serbia si Romania e mai mult metaforica - nu simti diferentele ca intre Romania si Ungaria, sau intre Romania si Italia, spre exemplu, si, desigur, nici nu se face seara mai repede. Doar e, asa, o chestie ce a ramas. Si care, uneori, ne mai incurca in plasa unui zambet: "dupa ora lor sau dupa ora noastra" - ne intrebam, initial. Apoi "lor" devine incet - incet, "ora locala", pentru ca simtim ca "lor" e un fel de "noi". Ca suntem tare asemanatori. Desi… cred ca avem si de ce sa ii invidiem.
    Intre dovleci si mamut
    Zilele Ludaii sunt o chestie de anvergura, ce strange laolalta nu doar vanzatori si cumparatori ci si oameni de cultura, si felul unui oras de a se arata celui care vine pentru ludai, si strategia de a cuprinde totul alolalta astfel incat partile intregului sa rimeze si sa se armonizeze.
    Studiez harta, inainte de a ajunge, citesc despre obiectivele de vizitat din Kikinda, despre mamutul lor, despre moara cu cai si despre capul de turc din stema orasului. Pana la urma, sa ne amintim ca mergem la sarbi. "Cal breaz si sarb cuminte" e o expresie a noastra, ce spune ceva despre vecinul ceva mai pornit, ceva mai nabadaios, totusi, decat noi. Stema orasului contine o mana ce tine o sabie, si un cap de turc infipt in ea. S-au facut demersuri sa se schimbe asta, s-a explicat ca timpul e altul si ca "nu mai cadreaza" dar… tot stema aia a ramas. Deocamdata. (Ce sa mai spun, cand Timisoara, unde nu te mai poti scarpina undeva fara o eticheta de "viitoare capitala culturala", aniverseaza, zilele astea, cu fast, eliberarea de sub turci - desigur, tot ca mare actiune culturala). Cantonari pe care timpul ar fi trebuit sa le stearga deja. Si sa puna ludai peste tot.

    Prima tura prin oras o facem sub conducerea colegului Constantin Duma, care "stie". El e "sarbologul" nostru, si reusim sa ajungem fara peripetii majore in inima spatiului dedicat manifestarilor, de unde ne preia Milica Vukobrat, care a studiat romana la Novi Sad si care, poate mai mult ca orice, a facut sa fim in Kikinda de peste granita, acasa.
    E interesant ticaitul orasului, atunci cand au loc aceste zile de sarbatoare. Asadar, in Voivodina, in orasul acesta micut si plin de verdeata, s-a gasit, deja de 31 de ani, ceva care sa ii scoata din anonimat. De ce ludaile si de ce aici? Probabil ar fi putut fi oriunde, in toata zona noastra. Dar uite ca cineva a venit cu ideea, ea a prins, il avem si pe "Lala na ludaji" (Lala pe ludaie), si anume voivodeanul care se urca pe dovleac si vede toata Kikinda, la cat de plata e zona. Plata, dar uite ca oamenii au stiut sa-si creeze si intretina propriile legende.

    Ne foiseram putin printre statuile mari si mici in forma de ciuf (pasarea oficiala a Kikindei) si un miliard de produse in forma de dovleac (aici e inca un plus pentru organizatori - daca tot vorbim despre zile ale ludailor, atunci e firesc sa incerci sa pastrezi cata specificul povestii). Si ne-am hotarat ca vrem la muzeu. Care era si aproape, si mai era si povestea vestitei Kika, mamutul ale carui oase au fost descoperite in zona, in urma cu cativa ani.
    Toata lumea se fotografiaza, obligatoriu, cu scheletul-copie din curtea muzeului, montat, care ar fi un fel de Kika cu toate ale ei. Cel "pe bune", din muzeu, are mai putine oase dar e interesant. Si mai interesanta, insa, este povestea mamutului, la care suntem invitati sa luam parte, cu ajutorul unei proiectii si a unor ochelari 3D. Acuma, de ce se plimba mamutul pe langa o sinagoga, pentru a-l vedea cat e de mare, nu stiu, cum sinagoga locului a fost distrusa de cateva zeci de ani. Si nici cel care ne explica despre muzeu nu stie - chiar imi spune ca, in 10 ani, sunt prima care intreaba asta.

    Tot la muzeu vedem cate ceva din orice, al zonei, ca in toate muzeele de loc mic - si pictura, si silexuri, si port popular, si industrie locala, si explicatii legate de celebra "moara cu cai", pe care o s-o vedem mai tarziu. Una peste alta, un plus. M-a bucurat mult ca am putut vedea muzeul. Si ca nu am fost singurii care au intrat acolo - localnicii au stiut sa-l includa in circuitul acestor zile ale dovleacului.
    Multe culori
    Ne mai miscam cu Milica prin oras, vedem o expozitie de pasari exotice nefericite, apoi Biserica Catolica, apoi trecem pe langa milionul de chestii derivate din dovleac - placinte, seminte, uleiuri, sapunuri, decoratiuni, chiar si sepcute si palarii in forma de dovleac. Vandute de oameni cu palarii portocalii, si ei, uneori cu inscriptii doar in chirilice - dar toti rup cate o vorba si in romana, si in engleza, iar leii nostri romanesti sunt acceptati ca moneda folosibila si aici.

    Ca sa nu uitam ca suntem in Serbia, mai trecem si pe langa cate un stand cu arme de jucarie, cu tricouri nationaliste, cu diverse chestii scrise in chirilice. Oricum, noi, cei din Banat, nu avem probleme cu citirea chirilicelor. Cu armele in exces, chiar si de jucarie, eu am, si tresar chiar si cand un individ din multime trece cu asa ceva pe umar.
    Pana la pranz, Milica ne duce pe stradute de oras pe care nu sunt tarabe, admiram o superba bolta de copaci si ne gandim ca, uite, Kikinda nu are un primar-drujba, ca noi, la Timisoara… Chiar si in afara perimetrului Zilelor Ludailor, magazinele participa la bucuria orasului, decoratiunile din vitrine sunt cu dovleci, se anunta reduceri cu ocazia acestor zile. E peste tot o efervescenta placuta, cu un anumit timbru al vibratiei, care te face sa te simti tu insuti integrat in peisaj.

    Dupa masa ajungem si la primarie, sa vad stema aceea belicoasa a orasului. Apoi urmeaza jurizarea concursului de dovleci. Cel mai greu, cel mai lung - si d-astea. Colegii noteaza greutati de sute de kilograme - eu nu. Mi-e tot una. "Imens" pleaca la mine de la mai putin de 200 de kilograme. Ce e peste, e tot atata: imens. E vorba doar de spectacol, de culoare, de oamenii ce se strang in jurul dovlecilor pentru poze, de bucuria copiilor.
    O alta inima a orasului: Terra
    Se anunta castigatorii si plecam mai departe. Nu, nu e gata. Nu e asta toata Kikinda. Milica noastra ne conduce la complexul de sculpturi in aer liber Terra, o tabara ce reuneste, in fiecare an, artisti din toata lumea, si ale caror lucrari sau raman aici sau, uneori, "umbla" - unele dintre ele ajungand si la Bienala de la Venetia.

    Aici am una dintre marile surprize placute ale zilei. Niciodata nu stii unde vei da  peste urmatorul om. Om aparte. Om cu poveste. Cu generozitate si bun simt. Cu caldura. Cu catei buni. Radovan e un fel de paznic-ghid la Complexul Terra. Ne primeste, in primele doua minute cautam limbaj comun, dincolo de mangaiatul cateilor. Apoi, ca banc, aparent, ca sa ne arate ca unul din catei raspunde la comenzi in toate limbile, trece pe engleza. Il intreb ceva, scurt, simplu. Si Radovan isi da drumul. Cu o engleza pe care ar invidia-o multi dintre intelectualii romani. Cu vocabular fain, pronuntie buna, idei legate coerent.
    Are 61 de ani. A facut engleza la scoala, din clasa a IV-a, intr-un ciclu experimental. A facut trei ani de facultate de stomatologie, apoi s-a lasat. A cantat la chitara. A bantuit niste ani prin Paris – dar franceza n-a invatat, s-a descurcat cu engleza.

    Stie povestile statuilor de aici, de la Terra, si ale creatorilor lor - despre fiecare ne poate spune cum e omul, cum a ajuns acolo, cam care e povestea din spatele creatiei. Ne conduce printre zecile de statui din gradini, apoi intram la parterul cladirii care era candva o fabrica si care, acum, este atelier al creatorilor. Strabatem o alta gradina plina cu forme si cu abstractiuni, ajungem sub un alt acoperis - si aici, o lume intreaga, imprastiata, si toata vizita aduce, acum, a plimbare pe fundul unui acvariu cu animale necunoscute, fata de care esti si curios, si grijuliu, sa nu se dea la piciorul tau.
    E fascinant locul. E un exemplu deosebit de fabrica ce nu a trebuit daramata ca spatiul sa poata fi reintegrat in activitatile orasului. Tabara de sculptura de la Kikinda si-a castigat, in timp, renume international. Un exemplu ce poate fi importat si la noi, mai ales ca Timisoara a primit nemeritata (dupa mine) pleasca legata de capitala aceea culturala.

    Radovan ne conduce spre poarta de metal a imensei gradini cu statui, sa iesim. Zice: Uite, aici lipseste „Arbeit macht frei”, la cum arata. Exact ce spuneam colegilor, inainte de a intra noi acolo. Dar e vorba doar de sumbrul orei din zi, care nu mai e, tehnic, zi, ci seara, si de metalul intrarii. In rest, un loc plin de suflet si de idei. Un loc pentru revenit.
    Turing si moara cu cai
    Mergem, la insistentele mele, si la "moara cu cai". Pe drum, chiar din mers, in crepuscul si aflandu-ma pe partea mai putin buna a microbuzului nostru, privirea imi e atrasa spre dreapta, de un portret al lui Alan Turing, pe o cladire. O fractiune de secunda. Dar nu am nevoie de mai mult de o fractiune de secunda pentru a il recunoaste pe Turing, o personalitate ce ma fascineaza, matematicianul ce descifra coduri in razboi.

    O rog pe Milita cu cerul cu pamantul sa-mi faca rost de o poza si, peste cateva zile, o primesc. E si Tesla alaturi, si cateva chestii pe care, in mod curent, le-ai vedea in laboratoare de fizica. Imi spune ca sunt la "Parcul Stiintific, primul in Serbia - langa, se afla Centrul pentru Formare Profesionala". Bravo, Kikinda, bravo Voivodina!
    Ajungem si la moara respectiva. Aici, forta era data de cai, ce se invarteau pentru a determina macinarea. Pe GPS, daca vei cauta folosind caractere latine, locul nu e marcat. E marcat doar un mic magazin din apropiere, ce si-a luat numele de la aceasta moara - Suvaca. Pai de ce sa fie marcat?… Si ei au decidenti de genul "nu ne vindem tara", desi ansamblul acesta ar fi interesant pentru toti strainii, fiind unul dintre cele doar cateva care au mai ramas in Europa…

    O lasam pe Milica si ziua se termina cumva brusc, ca un avion de hartie ce intra cu nasul in asfalt… Sunt frumoase locurile noi dar cel mai de pret sunt oamenii. Oamenii, ideile, firele care se tes intre oameni si idei.
    Una peste alta, Kikinda este un loc care foloseste magistral o idee in aparenta simpla: un produs al tau in care infasori orasul, pentru trei zile, si toti respira in acelasi ritm. Pui pe strada mare ce ai tu mai bun si mai de aratat. Si se pariaza pe cordialitate, pe impartire de clipe bune. Si, dincolo de dovleci, e ceea ce spune colegul Titi, cand iesim de pe poarta Complexului Terra: aici mai venim.
    Ramona Balutescu
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Mai multe tramvaie si autobuze in circuit + curse rapide spre cimitir


    [2016-10-27]
    OTL anunta ca va suplimenta parcul circulant de autobuze, in perioada 29 – 31 octombrie, respectiv in ziua de 1 noiembrie. Totul pentru a facilita deplasarea calatorilor la Cimitirul Municipal. Dupa cum se stie, urmeaza Ziua Mortilor, moment important pentru cei care vor sa isi cinsteasca rudele si prietenii plecati dintre noi. Conform datelor furnizate […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui


    [2016-10-21]
    Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a […]
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
     Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a Operei din Timisoara, dupa un dialog in care presa si miscarea scenica s-au intrepatruns util si bizar, cu radacini in viitor si trecut, cu fructe acum.
    Sint asa de nerabdatoare sa scriu despre Radu Poklitaru, cand se termina seara, asa de nerabdatoare... incat n-o fac inca o vreme. Pentru ca ideile se bulucesc, sa iasa, pentru ca entuziasmul e coroziv si, ca uneori, in astfel de momente, muscatura acidului ce te arde ajunge la os, dincolo de os, si te intrebi: "Oare de pun, acum, asta pe hartie, e cel mai bun ce se poate spune, e totul?"
    Povestea e oarecum ca prima mea intalnire cu "Caderea lui Icar", de Bruegel, in Bruxelles, la Muzeul Regal de Arte Frumoase - mersesem in Belgia pentru tabloul ala si, totusi, m-am foit prin tot muzeul, cu asteptare si teama, pana cand am decis ca e timpul sa intru in acea sala, ca altfel nu se mai poate. Asa e si acum - s-a strans ce trebuia sa se stranga, s-a decantat si, de nu va fi scris si dus mai departe, acum, explodeaza.

    In fapt, habar n-aveam cum va curge seara cu spectacolele de dans modern ale trupei din Kiev. Stiam doar ca am in agenda ca mergla teatru, la "Salonul nr. 6 / Underground" adica incheierea pentru FEST-FDR2016. In principiu, lumea ia repede chestia asta, ca "festival de teatru". Asa ca mi-am spus ca e cool sa merg la doua spectacole de dans modern, alese din tot "festivalul de teatru". Dar spectacolul din 30 septembrie de pe scena mare a Teatrului National din Timisoara, al companiei din Ucraina, "Kiev Modern Ballet" este, de fapt, capsuna de pe tortul oferit Timisoarei si vestului tarii de o manifestare mult mai ampla, de stai sa descifrezi literele acelea din fata anului: "Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti". Si suntem anuntati ca este vorba despre "povesti despre umanitate, in cheia delicata a lui Cehov, despre singuratate si despre teama de a fi diferit" - pentru acea seara.
    In salonul de spital
    Vad "Salonul nr. 6". N-aveam habar cum va curge seara. Acum am. Trebuie sa dau de oamenii astia. Sa discut cu cel care a facut coregrafia. E ciudat. Iti lasa un ghimpe in suflet. Unul bun - de poate exista asa ceva. Dar ghimpe.
    Nici nu stiu ca ce vad spectacolul. Ca ziarist, ca spectator, ca un fel de schita de critic? Il vad, si pacientul psihiatric de pe scena, doctorul sau, vanturatoarea societatii, care amesteca portrete si concluzii, parca pasesc in sala, printre spectatori, cu o doza mare de schizofrenie. Acum, eu... sunt mai multi. Sunt spectatorul care ar vrea, in fras, sa vada linistit spectacolul, sunt pozarul ce trebuie sa bifeze cateva cadre bune, pentru ca despre treaba asta e musai sa se scrie, sunt si un fel de critic-chibit, care vrea sa respire gesturile, aproape facandu-le, inconstient, aproape copiindu-le, pe intern, ca si cum ai gusta o mancare, ca si cum ai incerca o haina.

    Ciudat sentiment. E ca si cum ar fi aglomeratie in mine, si omul simplu, care vrea doar sa fie lasat sa vada spectacolul, ii impinge pe ceilalti spre margine, sa pice din cuib, ca un pui de cuc - dar asta asa, cu ochii pe scena, sa nu piarda nimic.
    Renunt la pozat. Lasa ca e cine sa imi dea poze, apelez la colegul Adrian Piclisan si am rezolvat problema. Dar ce fac cu restul? E greu. Ma bucur de povestea de pe scena, cioplita prin gesturi, dar uite ca un demon in plus tot ramane, care ma face sa ma intreb cum retin dansatorii succesiunea aceasta de gesturi, cum s-a ajuns la cea mai buna dezghiocare a ideii si, cel mai mult - obsedant, aproape - ce e cu pariul la care nu stiu ce va iesi: cum exprimi mai lesne ceva, prin gest sau prin cuvant?
    Gest sau cuvant?
    Cu asta in cap, la pauza, inainte de "Underground", spectacolul al doilea oferit de trupa din Kiev, imi caut colega ce TREBUIE sa-mi aranjeze intalnirea cu coregraful. Trebuie, pentru ca altfel, simplu, o strang de gat. Stie ca nu glumesc, rezolva. Se bucura ca vreau. Ca vreau la modul asta. Ca m-a prins. Cat timp vorbesc cu Georgeta Petrovici, PR-ul Teatrului National "Mihai Eminescu", vine la noi si Ada Hausvater, managerul teatrului nostru. Imi vine s-o iau in brate, asa, adolescentin, pentru cadoul pe care ni l-a facut, pentru alegere, dar e spatiu public.
    Vorbim despre mancarimea asta noua pe care o am, o avem, despre apasarea asta, despre intrebarea ce, acum, intre cele doua spectacole ale ucrainienilor, devine mai acuta decat incalzirea globala: cuvantul sau gestul? Imi place Ada Hausvater, pentru cateva minute suntem in acelasi film, desi ea are mult mai multe, acum, pe cap. Si totusi, gandeste cu mine.
    Ea pariaza pe gest, imi spune cum vede ea cuvintele, mai cu multe sensuri, mai "tradatoare". Eu sunt prietena cu vorbele. Si sunt, acum, uimita de spusa gesturilor, de parca as veni dintr-un scaun cu rotile, de parca acum as fi invatat sa ma ridic si sa merg.

    "Cel mai mare cadou pe care il putem oferi viitorului este cultura. Cultura este singura regula care transforma jungla intr-o societate." spunea, in deschiderea FEST-FDR, Ada Hausvater, managerul Teatrului National Timisoara.Tot azi, acum, seara aceasta, vine si anuntul legat de UNITER. In 2017, Gala Premiilor UNITER se va tine la Teatrul National din Timisoara, pe 8 mai. Gala, eveniment lansat in 1991 de presedintele UNITER, Ion Caramitru, este unul dintre programele de referinta ale Uniunii Teatrale din Romania, recompensand excelenta in artele teatrale.
    ,,E un semn faptul ca reusim sa facem aceasta gala la Timisoara in anul imediat urmator nominalizarii sale la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. Noi ne-am dorit acest lucru dinainte de a fi facut public titlul. Gala Premiilor UNITER a iesit din Bucuresti pentru prima oara in 2007, la Sibiu, apoi a fost la Iasi si la Oradea, iar acum venim la Timisoara. Teatrul National din Timisoara este nu numai un monument istoric, ci si un teatru de traditie, si, de asemenea, se afla in capitala unei regiuni romanesti de traditie culturala si multietnica majora.
    Nu in ultimul rand, Teatrul National este incarcat cu reverberatii in istoria recenta a Romaniei. Toate aceste elemente ar fi facut prezenta Galei fireasca de mai demult, dar probabil ca acum a fost momentul potrivit. UNITER isi propune, prin insusi statutul sau, sa sprijine creatia si noutatea in teatru, iar Nationalul timisorean exceleaza in acest domeniu", a punctat Ion Caramitru. Da, ceea ce face Teatrul National de aici este dincolo, cu mult, in bine, de frauda multora dintre "ingramadirile culturale" ce s-au cladit, sa iasa ca numar, in candidatura orasului pentru povestea cu capitala culturala.
    Intre coloane - aproape arsi
    Incepe "Underground". Nici nu mai merg la locul meu, raman in loja Getei. Vreau sa am un ochi pe sala, un deget pe pulsul ei, pe reactiile ei. Sala freamata, participa, traieste. E ca un animal din Groapa Marianelor, care, pe intuneric, misca aproape nestiut cele o mie de prelungiri ale sale, unduind, vietuind in aproape-bezna. Si ingurgitand. Uite ca poti sa te hranesti din gest cultural, ca poti sa procesezi lumina, ca o frunza, ca poti inflori pe interior.
    Dansatorii lui Radu Poklitaru nu sunt dansatori. Sunt niste artisti de o complexitate aparte si, de ar fi sa descrii cumva scurt, copilareste, ce dau ei, de pe scena, ai putea spune ca, si pusi la sevalet, ei ar reusi sa creeze ceva naucitor si cu valoare artistica de schimb. Pentru ca fac mult mai mult decat sa danseze.  Joaca. Au dansul dar au si fetele si... uite ca realizez, iar, ceva nou, de o bucurie aparte, ca atunci cand, la un spectacol de opereta, solistii reusesc sa si "vorbeasca folosibil", sa joace.

    Asta fac dansatorii din fata noastra. Nu sunt lebedele mute, cu tutu. In fapt, sunt niste actori care danseaza si care nu vorbesc. Dar spectacolul e intreg. Si iti arata, in caz ca nu stiai, ca se poate si asa. Si-ti ridica standardele. Nasolii... De acum nu o sa mai poti accepta orice dans. De acum o sa vrei mai mult. Pentru ca ai vazut ca se poate.
    Freamatul unei lumi de dedesupt (dar nu suntem noi, oare, mereu dedesuptul unei situatii sau unei vremi, in ciuda a orice zice cronicarul?). Situatiile in care aliantele se fac si se desfac, in care etica traieste scurt, in puncte de aglutinare, si moare. In care dansatorii se ajuta de costume, de lumina, de obiecte. Magistral, chiar. Gaselnita lui Radu Poklitaru, cu coloanele care devin masinarie de cernut si triat, un concasor social, e superba - de un superb ca al ideilor lui Dali, dar fara kitsch-ul picturilor lui Dali, de dincolo de idei. Coloane intre care nu esti ars, masonic, ci te arzi. Te oferi. Salii.
    Spectacolul al doilea al serii e ca o mana de scantei aruncate pe scena, ce sclipesc intermitent, cu lumina catifelata, cu lumina neagra, cu speranta, cu invidie, cu disperare - ca in orice buchet complex al vietii. Cu o carja aortica - poarta, in spate, in dreapta scenei - dar, dupa, Radu spune ca poate fi orice, si ca ce am vazut eu acolo a mai vazut, asa, doar un medic cardiolog. E democratie, cu publicul, in spectacolele lui: fiecare intelege ce vrea - important e sa simta ca, undeva, s-a sadit o idee.
    Aplaud, pereche de maini intre perechile atat de entuziaste din jurul meu, la final, cu graba. Vreau sa dau de omul asta. Si mai vreau ceva. E ceva ca un fel de mancarime deranjanta, ca o pata care ti se pune pe creier si nu stii cum vei trai cu ea. Vreau sa revad spectacolele. Acum, cand aplaud, simt clar, deslusit, ca o piatra ce voiajeaza spre rinichi, si doare, ca vreau sa mai vad spectacolele astea, pentru ca am intrebari, pentru ca inca nu am cuprins tot, pentru ca vreau sa revad legatura, ca gest si gand, intre A si B, intre P si R.
    E extrem de ciudat sentimentul asta, cand tocmai s-a terminat un spectacol, ca trebuie luat iar la analizat, ca, poate, data viitoare, vei sti sa fii doar spectatorul si, mai apoi, doar criticul, ca vei putea, si mai apoi, suprapune toate astea, nu doar imbogatindu-te ci si explicandu-le celorlalti ceva din vraja unui spectacol reusit. De vei putea. Pentru ca e greu sa cuprinzi tot, eficient, chiar si in cartile de vraji, despre vraji. Ma ridic de la masa, cu foame. Masa buna.
    Un interviu ciudat
    Nu am posibilitatea revederii spectacolelor, acum. Cobor, oarecum frustrata, spre intalnirea cu coregraful. Ne vedem undeva pe coridorul de la cabinele artistilor, cum vine dinspre scena, ne dam mana, negociem limba in care sa discutam, il felicit. Il avem cu noi pe Costa Tovarnisky, actor la noi, la National, ce ne traduce. Cu toate astea, sunt foarte atenta la Radu si imi aduc aminte de cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa, el intelege, cata, romana - ne descurcam.
    Ei, si abia acum incepe al doilea spectacol al serii. Radu Poklitaru e scanteietor, eclatant. Nu eu iau interviul, si el mi-l ia mie, nu e doar al lui dansul, si mainile mele danseaza cuvintele pentru el. Imi spun ca e bine ca sunt indragostita de un alt barbat, acum - altfel, farmecul lui Radu ar fi un cantec de sirena greu de ascultat fara urmari. Asa -noi trei, cateva pahare, un pian, si, pentru timpul ce trece de acum inainte, o superba amicitie.
    Dar, inainte de noi trei, suntem "noi, mai multi", la o tigara. Coboram pentru ca baietii vor sa-si respecte viciul, si, de unde felicitarile mele mersesera la coregraf, el imi pune cheita in spate si ma rasuceste, cu un "felicitari" tradus in ucraineana, si pe care il retin pentru fix 10 minute, spre fiecare dintre dansatorii lui care trece pe langa noi. Literalmente, ma rasuceste. Dupa ce imi spusese: "nu eu, ei". Simti cand cel din fata ta minte, in astfel de momente, cand e vorba de o falsa modestie. Aici nu e.

    Si ma rasucesc cu drag, ca o floare a soarelui, de fiecare data cand Radu mai vrea sa-si bucure pe unul dintre dansatori. Mai mult, vazusem, la aplauze, cum coregraful si-a impins dansatorii in fata, la arlechin, sa ia ei aplauzele, inaintea lui. Ii si spun asta, vorbindu-i despre generozitatea - nu asa de des intalnita - a omului de teatru. E oarecum mirat ca am remarcat. Ne privim si ne vedem. In acelasi timp.
    In fapt, e un interviu ciudat. Care isi croieste singur drumul, ca un rau navalnic. Ma intreaba, inainte sa incepem: cam de cat timp avem nevoie? Stiu ca il asteapta ai lui. Ii spun: cat vrei tu, de la cinci minute la doua zile. Rade - o sa ne descurcam. Spusese simplu: eu sunt Radu. E cu un an mai mare ca mine. Si cu cateva premii. Eu, decat el, cu cateva carti. Dar, in fond, aici nu mai exista decat trei oameni care creeaza ceva, impreuna. E fantastic acest feeling, la un interviu. Ca, aici, acum, cu ceea ce deja simtim ca avem, facem, impreuna, sa se nasca ceva bun.
    Ma intreaba: nu scrii? Zic: nu. Acum un minut nu aveam idee ca nu o sa scriu. Ca nu o sa inregistez. Ca va fi altfel. Pur si simplu, nu sunt cuvinte ce vin unul dupa altul – e ce curge: povestea. Si ce va ramane in timp. E ca un experiment social de-a interviul si de-a povestitul despre dans. Am nevoie de maini, cand vorbesc cu Radu Poklitaru. Si de ochi. Si de orice altceva decat sa dadacesc un carnetel. Iar el are incredere.
    Incaperea unde suntem e placuta, si o facem repede si mai placuta, in modul acela studentesc, pe care generatia noastra il gasea firesc, acum trei decenii, indiferent de loc. Cu Costa am mai fost la chefuri, demult. Iar Radu e ca noi. Intram, aruncam repede lucrurile pe care le avem in maini, prin toate cotloanele, sunt doar doua scaune - Radu il infige pe Costa pe unul dintre ele, de parca n-ar fi el vedeta serii. Sunt gesturi mici dar, alaturi de grija lui ca trupa sa-si primeasca felicitarile, alaturi de bunavointa de a-i impinge la aplauze, alaturi de alte mici franturi, deja contureaza un om. Generos. Cald. E important.
    Cate ceva, si in cuvinte
    Cine sau ce e Radu? Unii se bat pentru el sau impotriva lui, incercand sa decreteze ca e moldovean sau ucrainean sau altele. E... dansator. Si coregraf. Cu suflet slav si international. Asta e ce e important. Arta nu are granita. Sigur, e nascut in Chisinau, din familie de balerini, studii la Perm, trece de la balerin la coregraf, de la dans clasic la modern, turnee in lume, coregrafia la deschiderea si inchiderea Olimpiadei de la Soci 2014, conduce o companie tare, "Kiev Modern Ballet", premii, unul dintre coregrafii cunoscuti de azi, ai lumii - le gasiti pe google. Ce nu gasiti, si tine tot asa de mult de el, e amprenta aparte a inelului pe care il poarta, cu pietre ce strajuiesc inedit un mijloc al bijuteriei, si felul in care sare candva la pian, pentru un scurt respiro, si cum se scuza, dupa ce imi pune si el cateva intrebari: stii, si eu iau interviu celor cu care vorbesc, sper ca nu te superi.

    Nu ma supar - dimpotriva, este ceea ce trebuie sa fie. E participare. Si schimb. Ceea ce si il face, la final, cand ii spun: hai sa facem impreuna ceva, sa colaboram, sa rada, aproband: ok, cred ca se poate, imi plac gesturile tale.Ce e drept, in preajma lui simti ca esti mai liber sa dai din maini, si nu doar ca sa suplinesti rusa.
    Il intreb cum a pregatit "Salonul 6", de a fost in vreun spital de psihiatrie, sa vada. Pentru ca am scris mult despre spitale de genul asta si cred ca a desenat bine lumea de acolo. Imi spune ca nu, ca e intuitie. In fapt, mult din ce face e intuitie - vad asta. E un pact eficient al ochiului cu mintea, garnisind totul cu multa creativitate si empatie.
    Il intreb de a dorit sa aduca tema homosexualitatii pe scena, pentru ca, in ambele spectacole prezentate seara, asta poti citi si in cheia asta. Imi spune ca, in anii de cand a pus aceste spectacole, sunt a doua persoana care intreaba asta si ca, de regula, lumea nu se gandeste la asta. Dupa mai multe fraze pe tema, imi mai spune ceva: de nu as vedea ca esti femeie, as spune ca esti gay. Zambesc. Sunt gay onorific al prietenilor mei gay. Intr-o tara cu multe accente homofobe, e bine sa ai ochii deschisi la tot ce poate submina inca putin homofobia. Si cred ca spectacolele lui ajuta si aici.
    Il intreb pe Radu si cum ajunge la un spectacol. De la muzica, de la cuvinte, de la dansatori? Spune ca de la orice. Si e ca si cum mi-as da cu palma peste frunte, cu raspunsul lui. Evident ca de la orice. E omul ce poate gasi inspiratie din orice. Pentru ca are ochi.

    Vorbim despre cultura slava, despre Vasovski, despre existenta sau inexistenta, in Ucraina, a unor teme tabu. Inteleg, de la interlocutor, ca oamenii cam stramba din nas la ce li se pare ca vine de la rusi. In rest, nu ar exista sentimentul incorsetarii. E arta. Arta e la fel peste tot.
    Sigur, am mai povestit multe in timpul in care l-am petrecut impreuna, in trei. Dar am spus ca n-are rost sa iau, sa retin, calupuri de cuvinte - nu in acest caz. Am luat mai degraba miscarea mainilor, si lumina cabinei, si sunetul cuvintelor, inainte de sens. Mult din asta explica, zic eu, ce vede Radu Poklitaru, ce duce pe scena. Generozitatea, atentia, empatia, asteptarea si rezultatul.
    Stabilim ca vom comunica pe mai departe. Imi spune: poti sa-mi scrii si in tatara - inteleg. Si asa e - a inteles. E concluzia de dupa o seara buna, cand coboram, si ii bat in ochi, cu finete si amicitie. Acum stiu cate ceva din cum vede ochiul asta. Problema e ca inca vreau sa stiu mai mult. Plec acasa cu sete - dupa a vedea iar spectacolele deja savurate, dupa a vedea altele noi, dupa a fi acolo la ei acasa, cand ele se nasc. Candva se va intampla si asta. Si, in definitiv, cred ca e recomandarea cea mai buna pe care pot s-o fac despre munca lui Radu Poklitaru: sa pleci cu sete, pentru ce va mai fi, imediat cum ce este s-a terminat.
    Ramona Balutescu
    Foto:
    Adrian Piclisan: 2, 3, 4, 5, 7
    Sergey Efanov: 6
    ,,Fotostudio na Illinskoi” Sergey Krylatov: 1, 8
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Insemnari din casa ludaii


    [2016-10-18]
    Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina. ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. […]
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
     Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina.
    ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. Toti oamenii sunt primitori, cand vii sa cumperi ceva de la ei de la stand. Asta nu inseamna ca povestea se aplica tuturor locuitorilor unui loc, sau ca cei care vand ceva, in locul acela, acolo si domiciliaza, ca sa extinzi amabilitatea lor si orasului care ii contine pentru scurt timp. E mai firesc sa vorbesc despre organizarea unui eveniment din care noi, o mana de ziaristi din Timisoara, am prins o zi, si despre cum am gasit orasul, si pe unii din oamenii sai.
    Ce ne leaga
    Asadar, "Zilele Ludaii", cum ar veni. Desi Kikinda, din Voivodina, Serbia, e la o aruncatura de bat (si o granita nu totdeauna zambitoare) de Timisoara, e prima data cand ajung acolo, la editia 31 a intalnirii ce sta sub semnul portocaliului. Nu trebuie sa traduc cuvantul "ludaie". Toti banatenii si chiar si un cerc mai departe de noi, toti transilvanenii stiu ca vorbim despre dovleac. Dar noi, cei de aici, din Timisoara, avem si "ludaia" in fondul principal de cuvinte, ca multe altele din amestecul acesta atat de important pentru noi, al zonei. Al euroregiunii - daca vreti.

    De multe ori spun ca felul in care faci papricasul e un liant mai important decat limba pe care o vorbesti, si ca ne leaga pe noi, aici, in coltul asta de lume, romani, unguri, sarbi, nemti, romi, cei cativa evrei ramasi, slovacii, croatii, mai abitir decat sunt legati romanii aceleiasi zone de moldoveni sau munteni.
    Nu trebuie sa se isterizeze nimeni la asta - e doar un fapt simplu al vietii - si in Kikinda simti iar asta, de la Imperiul din spate ce rasufla exact ca in Timisoara si in cladirile lor, de la croiul bisericilor si strazilor, de la bucatele de pe mesele precupetilor, de la felul in care ne cade lumina pe fete cand, trei cuvinte in romana, doua in sarba, ne intelegem cand vrem ceva, si apoi ne zambim. E un "acasa" extins - doar ca un "acasa" din care vecinii nostri au stiut sa construiasca ceva anume.

    Nu e doar treaba cu ludaile cea la care sunt atenta, cand vine vorba de Voivodina, de o vreme. Oamenii acestia de langa noi stiu sa se promoveze altfel, stiu sa lucreze uniti frumos atunci cand e vorba sa se promoveze. Si nu in nota agresiva sau inutil-spargatoare-de-bani, cum, de multe ori, s-a vazut la targurile internationale de turism, unde au ajuns delegatii de romani. In vara am participat la Timisoara la o actiune de promovare a turismului in Voivodina, si am ramas impresionata de felul placut si interesant in care au inteles sa vorbeasca despre ei vecinii nostri.
    Am intrebat atunci pe una dintre promotoare daca animozitatile de acum aproape 20 de ani, de cand cu romanii care fusesera aliati ai NATO pe cand cu bombardamentele asupra Serbiei, au mai ramas pe rol. Mi-a spus ca aia a fost deja demult si sa nu se mai gandeste in aceasta cheie. Am bagat la cap raspunsul, mi-am spus "asa sa fie" si am plecat, impreuna cu colegii, sa descoperim, in zi de ludai, Kikinda.

    Iti schimbi sau nu ceasul, la granita - e treaba ta. Ora aceea diferenta dintre Serbia si Romania e mai mult metaforica - nu simti diferentele ca intre Romania si Ungaria, sau intre Romania si Italia, spre exemplu, si, desigur, nici nu se face seara mai repede. Doar e, asa, o chestie ce a ramas. Si care, uneori, ne mai incurca in plasa unui zambet: "dupa ora lor sau dupa ora noastra" - ne intrebam, initial. Apoi "lor" devine incet - incet, "ora locala", pentru ca simtim ca "lor" e un fel de "noi". Ca suntem tare asemanatori. Desi… cred ca avem si de ce sa ii invidiem.
    Intre dovleci si mamut
    Zilele Ludaii sunt o chestie de anvergura, ce strange laolalta nu doar vanzatori si cumparatori ci si oameni de cultura, si felul unui oras de a se arata celui care vine pentru ludai, si strategia de a cuprinde totul alolalta astfel incat partile intregului sa rimeze si sa se armonizeze.
    Studiez harta, inainte de a ajunge, citesc despre obiectivele de vizitat din Kikinda, despre mamutul lor, despre moara cu cai si despre capul de turc din stema orasului. Pana la urma, sa ne amintim ca mergem la sarbi. "Cal breaz si sarb cuminte" e o expresie a noastra, ce spune ceva despre vecinul ceva mai pornit, ceva mai nabadaios, totusi, decat noi. Stema orasului contine o mana ce tine o sabie, si un cap de turc infipt in ea. S-au facut demersuri sa se schimbe asta, s-a explicat ca timpul e altul si ca "nu mai cadreaza" dar… tot stema aia a ramas. Deocamdata. (Ce sa mai spun, cand Timisoara, unde nu te mai poti scarpina undeva fara o eticheta de "viitoare capitala culturala", aniverseaza, zilele astea, cu fast, eliberarea de sub turci - desigur, tot ca mare actiune culturala). Cantonari pe care timpul ar fi trebuit sa le stearga deja. Si sa puna ludai peste tot.

    Prima tura prin oras o facem sub conducerea colegului Constantin Duma, care "stie". El e "sarbologul" nostru, si reusim sa ajungem fara peripetii majore in inima spatiului dedicat manifestarilor, de unde ne preia Milica Vukobrat, care a studiat romana la Novi Sad si care, poate mai mult ca orice, a facut sa fim in Kikinda de peste granita, acasa.
    E interesant ticaitul orasului, atunci cand au loc aceste zile de sarbatoare. Asadar, in Voivodina, in orasul acesta micut si plin de verdeata, s-a gasit, deja de 31 de ani, ceva care sa ii scoata din anonimat. De ce ludaile si de ce aici? Probabil ar fi putut fi oriunde, in toata zona noastra. Dar uite ca cineva a venit cu ideea, ea a prins, il avem si pe "Lala na ludaji" (Lala pe ludaie), si anume voivodeanul care se urca pe dovleac si vede toata Kikinda, la cat de plata e zona. Plata, dar uite ca oamenii au stiut sa-si creeze si intretina propriile legende.

    Ne foiseram putin printre statuile mari si mici in forma de ciuf (pasarea oficiala a Kikindei) si un miliard de produse in forma de dovleac (aici e inca un plus pentru organizatori - daca tot vorbim despre zile ale ludailor, atunci e firesc sa incerci sa pastrezi cata specificul povestii). Si ne-am hotarat ca vrem la muzeu. Care era si aproape, si mai era si povestea vestitei Kika, mamutul ale carui oase au fost descoperite in zona, in urma cu cativa ani.
    Toata lumea se fotografiaza, obligatoriu, cu scheletul-copie din curtea muzeului, montat, care ar fi un fel de Kika cu toate ale ei. Cel "pe bune", din muzeu, are mai putine oase dar e interesant. Si mai interesanta, insa, este povestea mamutului, la care suntem invitati sa luam parte, cu ajutorul unei proiectii si a unor ochelari 3D. Acuma, de ce se plimba mamutul pe langa o sinagoga, pentru a-l vedea cat e de mare, nu stiu, cum sinagoga locului a fost distrusa de cateva zeci de ani. Si nici cel care ne explica despre muzeu nu stie - chiar imi spune ca, in 10 ani, sunt prima care intreaba asta.

    Tot la muzeu vedem cate ceva din orice, al zonei, ca in toate muzeele de loc mic - si pictura, si silexuri, si port popular, si industrie locala, si explicatii legate de celebra "moara cu cai", pe care o s-o vedem mai tarziu. Una peste alta, un plus. M-a bucurat mult ca am putut vedea muzeul. Si ca nu am fost singurii care au intrat acolo - localnicii au stiut sa-l includa in circuitul acestor zile ale dovleacului.
    Multe culori
    Ne mai miscam cu Milica prin oras, vedem o expozitie de pasari exotice nefericite, apoi Biserica Catolica, apoi trecem pe langa milionul de chestii derivate din dovleac - placinte, seminte, uleiuri, sapunuri, decoratiuni, chiar si sepcute si palarii in forma de dovleac. Vandute de oameni cu palarii portocalii, si ei, uneori cu inscriptii doar in chirilice - dar toti rup cate o vorba si in romana, si in engleza, iar leii nostri romanesti sunt acceptati ca moneda folosibila si aici.

    Ca sa nu uitam ca suntem in Serbia, mai trecem si pe langa cate un stand cu arme de jucarie, cu tricouri nationaliste, cu diverse chestii scrise in chirilice. Oricum, noi, cei din Banat, nu avem probleme cu citirea chirilicelor. Cu armele in exces, chiar si de jucarie, eu am, si tresar chiar si cand un individ din multime trece cu asa ceva pe umar.
    Pana la pranz, Milica ne duce pe stradute de oras pe care nu sunt tarabe, admiram o superba bolta de copaci si ne gandim ca, uite, Kikinda nu are un primar-drujba, ca noi, la Timisoara… Chiar si in afara perimetrului Zilelor Ludailor, magazinele participa la bucuria orasului, decoratiunile din vitrine sunt cu dovleci, se anunta reduceri cu ocazia acestor zile. E peste tot o efervescenta placuta, cu un anumit timbru al vibratiei, care te face sa te simti tu insuti integrat in peisaj.

    Dupa masa ajungem si la primarie, sa vad stema aceea belicoasa a orasului. Apoi urmeaza jurizarea concursului de dovleci. Cel mai greu, cel mai lung - si d-astea. Colegii noteaza greutati de sute de kilograme - eu nu. Mi-e tot una. "Imens" pleaca la mine de la mai putin de 200 de kilograme. Ce e peste, e tot atata: imens. E vorba doar de spectacol, de culoare, de oamenii ce se strang in jurul dovlecilor pentru poze, de bucuria copiilor.
    O alta inima a orasului: Terra
    Se anunta castigatorii si plecam mai departe. Nu, nu e gata. Nu e asta toata Kikinda. Milica noastra ne conduce la complexul de sculpturi in aer liber Terra, o tabara ce reuneste, in fiecare an, artisti din toata lumea, si ale caror lucrari sau raman aici sau, uneori, "umbla" - unele dintre ele ajungand si la Bienala de la Venetia.

    Aici am una dintre marile surprize placute ale zilei. Niciodata nu stii unde vei da  peste urmatorul om. Om aparte. Om cu poveste. Cu generozitate si bun simt. Cu caldura. Cu catei buni. Radovan e un fel de paznic-ghid la Complexul Terra. Ne primeste, in primele doua minute cautam limbaj comun, dincolo de mangaiatul cateilor. Apoi, ca banc, aparent, ca sa ne arate ca unul din catei raspunde la comenzi in toate limbile, trece pe engleza. Il intreb ceva, scurt, simplu. Si Radovan isi da drumul. Cu o engleza pe care ar invidia-o multi dintre intelectualii romani. Cu vocabular fain, pronuntie buna, idei legate coerent.
    Are 61 de ani. A facut engleza la scoala, din clasa a IV-a, intr-un ciclu experimental. A facut trei ani de facultate de stomatologie, apoi s-a lasat. A cantat la chitara. A bantuit niste ani prin Paris – dar franceza n-a invatat, s-a descurcat cu engleza.

    Stie povestile statuilor de aici, de la Terra, si ale creatorilor lor - despre fiecare ne poate spune cum e omul, cum a ajuns acolo, cam care e povestea din spatele creatiei. Ne conduce printre zecile de statui din gradini, apoi intram la parterul cladirii care era candva o fabrica si care, acum, este atelier al creatorilor. Strabatem o alta gradina plina cu forme si cu abstractiuni, ajungem sub un alt acoperis - si aici, o lume intreaga, imprastiata, si toata vizita aduce, acum, a plimbare pe fundul unui acvariu cu animale necunoscute, fata de care esti si curios, si grijuliu, sa nu se dea la piciorul tau.
    E fascinant locul. E un exemplu deosebit de fabrica ce nu a trebuit daramata ca spatiul sa poata fi reintegrat in activitatile orasului. Tabara de sculptura de la Kikinda si-a castigat, in timp, renume international. Un exemplu ce poate fi importat si la noi, mai ales ca Timisoara a primit nemeritata (dupa mine) pleasca legata de capitala aceea culturala.

    Radovan ne conduce spre poarta de metal a imensei gradini cu statui, sa iesim. Zice: Uite, aici lipseste „Arbeit macht frei”, la cum arata. Exact ce spuneam colegilor, inainte de a intra noi acolo. Dar e vorba doar de sumbrul orei din zi, care nu mai e, tehnic, zi, ci seara, si de metalul intrarii. In rest, un loc plin de suflet si de idei. Un loc pentru revenit.
    Turing si moara cu cai
    Mergem, la insistentele mele, si la "moara cu cai". Pe drum, chiar din mers, in crepuscul si aflandu-ma pe partea mai putin buna a microbuzului nostru, privirea imi e atrasa spre dreapta, de un portret al lui Alan Turing, pe o cladire. O fractiune de secunda. Dar nu am nevoie de mai mult de o fractiune de secunda pentru a il recunoaste pe Turing, o personalitate ce ma fascineaza, matematicianul ce descifra coduri in razboi.

    O rog pe Milita cu cerul cu pamantul sa-mi faca rost de o poza si, peste cateva zile, o primesc. E si Tesla alaturi, si cateva chestii pe care, in mod curent, le-ai vedea in laboratoare de fizica. Imi spune ca sunt la "Parcul Stiintific, primul in Serbia - langa, se afla Centrul pentru Formare Profesionala". Bravo, Kikinda, bravo Voivodina!
    Ajungem si la moara respectiva. Aici, forta era data de cai, ce se invarteau pentru a determina macinarea. Pe GPS, daca vei cauta folosind caractere latine, locul nu e marcat. E marcat doar un mic magazin din apropiere, ce si-a luat numele de la aceasta moara - Suvaca. Pai de ce sa fie marcat?… Si ei au decidenti de genul "nu ne vindem tara", desi ansamblul acesta ar fi interesant pentru toti strainii, fiind unul dintre cele doar cateva care au mai ramas in Europa…

    O lasam pe Milica si ziua se termina cumva brusc, ca un avion de hartie ce intra cu nasul in asfalt… Sunt frumoase locurile noi dar cel mai de pret sunt oamenii. Oamenii, ideile, firele care se tes intre oameni si idei.
    Una peste alta, Kikinda este un loc care foloseste magistral o idee in aparenta simpla: un produs al tau in care infasori orasul, pentru trei zile, si toti respira in acelasi ritm. Pui pe strada mare ce ai tu mai bun si mai de aratat. Si se pariaza pe cordialitate, pe impartire de clipe bune. Si, dincolo de dovleci, e ceea ce spune colegul Titi, cand iesim de pe poarta Complexului Terra: aici mai venim.
    Ramona Balutescu
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Va miroase a nunta? Treceti pe la Casa Darvas pentru o consiliere profunda privind organizarea evenimentului!


    [2016-10-15]
    Daca nu mai este nicicum cale de intoarcere si nunta e inevitabila, cel mai bine e sa faceti in asa fel incat sa iasa bine. Sa fie totul in regula, invitatii sa se simta bine, mirii sa arate impecabil, iar plicurile cu darul de nunta sa poata veni in cele mai bune conditii. In data […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Dansul uriasilor: Actori pe picioroange au valsat in Piata Unirii (FOTO/VIDEO)


    [2016-10-09]
    Sute de oradeni au aplaudat, sambata, in Piata Unirii, un spectacol cu totul deosebit. Actori pe picioroange au valsat in centrul orasului, moment inscris in programul Toamnei Oradene. Copii si adulti deopotriva, spectatorii au fost incantati de ce au vazut. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Totul pentru Cumintenia Pamantului: Nevasta premierului Ciolos a cantat la Oradea


    [2016-10-09]
    Yohanna Grace, pe numele ei adevarat Valerie Ciolos (foto), a cantat la Oradea. Sotia primului ministru al Guvernului Romaniei a fost pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor in cadrul Toamnei Oradene, sambata (8 octombrie), pentru a sustine campania de strangere de fonduri pentru achizitionarea sculpturii Cumintenia Pamantului a lui Constantin Brancusi. Spectacolul ,,Regasindu-l pe […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com

 

clickbirotica.ro