Stiri Oradea totul

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru totul.
  • Retinut pentru ucidere din culpa: Barbatul care l-a hacuit pe tanarul de 20 de ani din Tetchea sustine ca a fost un accident


    [2017-08-20]
    Procurorii Parchetului Bihor l-au retinut, in noaptea de sambata spre duminica, pe barbatul din Tetchea care l-a omorat pe tanarul de 20 de ani, din aceeasi comuna, taindu-l cu coasa in zona pieptului si a bratului drept. Atat atacatorul, cat si martorii sangerosului eveniment sustin ca, de fapt, totul a fost un accident, iar procurorii au schimbat incadrarea juridica a faptei, din omor in ucidere din culpa. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolojan nu mai vrea case de amanet, jocuri de noroc si magazine de haine folosite in centru. Solutia: Supraimpozitarea!


    [2017-08-11]
    Totul pentru revitalizarea zonei centrale, astfel incat turistii (dar si localnicii iesiti la distractie) sa se simta bine si sa nu aiba vederea agresata de magazine de haine second-hand. Primarul Ilie Bolojan a anuntat o varianta de strategie pentru transformarea zonei centrale intr-un loc demn de un oras european in care turismul poate contribui la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-11]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in jurul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Frumoasa si mincinoasa? Tanara rapita la Milano, acuzata ca a inscenat totul


    [2017-08-09]
    Fotomodelul rapit in Milano, Chloe Ayling, se afla in centrul unui scandal, dupa ce presa italiana a sugerat ca britanica si-a inscenat rapirea si a ridicat semne de intrebare cu privire la versiunea oferita de tanara asupra a ceea ce s-a intamplat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un guvernator care stie ,,totul despre sex" - Cynthia Nixon cocheteaza cu politica


    [2017-08-06]
    Actrita Cynthia Nixon, din serialul ,,Totul despre sex", ar planui sa candideze la postul de guvernator de New York impotriva actualului detinator al functiei, Andrew Cuomo, informeaza sambata Belfast… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Politia Romana pregateste noi radare pentru soferii indisciplinati


    [2017-08-06]
    Autoritatile au semnat un protocol cu reprezentantii CNAIR pentru a putea amenda soferii care incalca limitele de viteza, cu ajutorul camerelor pentru verificarea rovinietei Cea mai noua masura a autoritatilor ii vizeaza pe cei care calca prea tare pedala de acceleratie, si care de acum vor fi depistati mult mai usor de politie. Autoritatile au incheiat […]
    Post-ul Politia Romana pregateste noi radare pentru soferii indisciplinati apare prima data in Stiri Oradea.
     Autoritatile au semnat un protocol cu reprezentantii CNAIR pentru a putea amenda soferii care incalca limitele de viteza, cu ajutorul camerelor pentru verificarea rovinietei
    Cea mai noua masura a autoritatilor ii vizeaza pe cei care calca prea tare pedala de acceleratie, si care de acum vor fi depistati mult mai usor de politie.
    Autoritatile au incheiat un protocol cu reprezentantii Companiei Nationale pentru Administrarea Infrastructurii Rutiere, in urma caruia vor fi instalati nitte senzori in asfalt, corelati cu camerele de supraveghere pentru verificarea rovinietei.

    In acest moment, pe drumurile din Romania sunt instalate 74 de astfel de camere, iar senzorii vor fi instalati in zonele de interes pentru Politia Romana, si vor masura viteza cu care o masina parcurge o anumita distanta. La inregistrarea unei depasiri a vitezei legale, camera va surprinde momentul.
    ,,O sa avem cel putin patru camere intr-un proiect pilot pe autostrada A2. Au fost identificate o serie de deficiente, se lucreaza la corectarea lor si ne dorim chiar daca nu se va modifica legislatia sa incepem sa aplicam sanctiuni,” a declarat Florentin Bracea, seful Directiei Rutiere.
    Dupa ce toate demersurile se vorfinaliza, iar autoritatile vor stabili procedurile de control, primele amenzi vor ajunge in cutiile postale la destinatari de la inceputul anului viitor, iar in conditiile in care totul va functiona corespunzator, reteaua de radare fixe bazata pe camerele pentru rovinieta va fi extinsa la nivel national.

    Post-ul Politia Romana pregateste noi radare pentru soferii indisciplinati apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-02]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in curul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Pensiile speciale si minciuni electorale


    [2017-08-02]
    ,,Este o balbaiala inimaginabila pentru un Guvern intr-o tara europeana. Totul se face prin hei rup, prin improvizatie. Nu exista niciun plan. In conformitate cu declaratiile Ministerului Muncii, nu s-a… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Despre somnul bun, de dinainte de examen


    [2017-07-27]
    ,,- Daca statia de tramvai de mers incolo este aici, statia de mers in cealalta parte aveti idee unde este?" - l-am intrebat. Habar n-avea. Mi-a spus dupa, credea ca vreau sa-l agat, cu un text cretin. Ne-am lamurit putin mai tarziu - dadeam amandoi examen la facultate la Cluj, si nu prea stiam pe […]
    The post Despre somnul bun, de dinainte de examen appeared first on Presa Oradea.
     ,,- Daca statia de tramvai de mers incolo este aici, statia de mers in cealalta parte aveti idee unde este?" - l-am intrebat. Habar n-avea. Mi-a spus dupa, credea ca vreau sa-l agat, cu un text cretin. Ne-am lamurit putin mai tarziu - dadeam amandoi examen la facultate la Cluj, si nu prea stiam pe ce lume ne aflam. Desi exact in momentele alea e destul de important sa stii pe ce lume te afli.
    Era putin dupa Revolutie, imi doream sa ajung studenta in Cluj, ca sa nu fac facultatea acasa, la Timisoara. Oricum, nici nu exista inca la Timisoara facultatea la care voiam sa dau examen. Eram pe undeva pe langa gara, sau, in orice caz, pe drumul ce duce la gara, iesisem de la inscriere si trebuia sa ajung in Gheorgheni, cartierul in care stateau rudele mele clujene. Si desi Teo nu m-a crezut, pe moment, chiar asa era in unele locuri din Cluj - statiile erau alandala.
    Nu e chiar asa usor, cind vii din alt oras, si ai de dat niste examene intr-un loc pe care nu-l stii bine. Sau nu-l stii aproape deloc, uneori. O groaza de lucruri se constituie in factori de stres.

    Nu am intrat atunci, in Cluj, si am venit, cu coada intre picioare, la Timisoara, unde am dat examen la Jurnalistica si Engleza, la Universitatea de Vest. Sub nici o forma nu as fi conceput sa merg la o facultate privata. Nici nu mai tin minte cate existau deja, acum 25 de ani, cand am intrat la UVT. Insa, in mod cert, imi pareau o treaba neserioasa. Cum imi par si acum, si cele private, si ciupercaria de universitati aparute in orasele mai mici. Dar despre altceva este vorba, acum. Despre cum e cand iesi din zona ta de confort, si vii sa dai examen la o universitate serioasa. Si, bonus, primesti si o mana intinsa, ca ajutor.
    Caminul 15
    E seara, peste cateva ore, dimineata, incep examenele la multe din facultatile Universitatii de Vest din Timisoara. Mai sunt cateva ore, de-un somn bun. Asta, daca nu ai emotii, sau daca ai gasit un loc rezonabil unde sa pui capul. Sunt in Complexul Studentesc - in Complex, mai simplu spus, asa cum stie toata lumea din Timisoara ca se cheama zona asta. Am venit la Caminul 15, pentru ca am citit ceva interesant. UVT-ul ofera cazare celor ce vor da examen, aici, gratuit. Oare e mult, oare e putin? Nu stiu. Vom vedea.
    E trecut de 10 seara cand ajung in fata Caminului 15. Atac povestea dinspre Parcul Copiilor, trecand micul pod si cautand scurtatura printre blocuri, ca mai demult. Au trecut exact 25 de ani de cand daceam examen ca sa ajung studenta in prima generatie care a ajuns la Jurnalistica, aici. Multe lucruri s-au schimbat. Complexul e plin de terase, de birturi, de magazine care aproape ma gatuiesc, cand trec pe acolo. Probabil e in firea lucrurilor...
    Stiu Complexul de cand eram in clasa a X-a, la un liceu din Arad. Sunt timisoreanca, dar ma crescusera bunicii, la Arad. Veneam, uneori, prin spitalele unde mergeau medicinistii. Uneori, mult mai rar, ajungeam serile in Complex. In camerele mici reuseam sa ne inghesuim cu cate o chitara, si era fascinant. Mai stiu si acum versurile de la ,,Ce nasoala esti" - dar nu-s de trecut aici. Toate s-au schimbat.
    Cred ca si saracia s-a schimbat, precum s-a schimbat si mancarea, si felul de a comunica, si hainele. Nu stiu daca un iaurt inseamna tot asa de mult ca pe vremea studentiei mele. Si nici cei care vor da, zilele astea, examen, inca nu stiu, probabil. Vor afla de acum inainte. Dar, inainte de toate, prima lor intalnire cu viata de camin e acum.
    Prima fata cu care vorbesc e deja in pantaloni de pijama, dar mai sta putin pe una din bancile din fata Caminului 15. O cheama Ana, e din Ramnicu Valcea si maine va avea examen, pentru a intra la Facultatea de Drept. S-a inscris si la noi, la UVT, dar si la Cluj. Nu prea inteleg cum e cu inscrierile astea in mai multe locuri, dar nici nu e timpul cel mai potrivit sa aflu. O intreb, insa, de i-a picat bine ca a primit cazarea aceasta in camin. Imi spune ca i-a picat foarte bine. Si ca ar fi apelat la o pensiune, de nu ar fi aparut cadoul acesta al Universitatii.
    S-a inscris pentru examen direct din Valcea, a plecat singura de acolo si nu stie de alti colegi care sa mai fi venit aici. Va avea examen a doua zi, de la 12, deci inca nu e asa de ingrijorata pentru orele de somn pe care trebuie sa le bifeze. O intreb de ce nu s-a dus la Bucuresti, spune ca nu ii place orasul.

    O intreb de stie Timisoara, imi povesteste ca a mai fost aici, cu un an inainte, intr-o tabara, vara. Si ca treaba cu cazarea, de acum, a venit numai bine - dupa ce s-a inscris, au sunat-o de aici si i-au spus de posibilitate asta. A primit o camera in Caminul 15, la parter, si deocamdata e singura in acea camera. Imi spune ca, de va intra la noi, planuieste sa stea tot la camin, ca studenta.
    In loc de dormit in masina
    Pe banca din fata noastra, doi baieti si o fata. Fata plange. Nu vad asta decat cand ajung langa ei. Incerc sa nu-l atrag in discutie decat pe baiatul din dreapta, ca sa-l las pe celalalt sa o conforteze pe fata pe care o tine in brate, dar, incet-incet, intervine si el in discutie.
    Cei doi sunt Claudiu si Adrian, din Targu Jiu. Si ei vor avea a doua zi examen, la Educatie Fizica si Sport. Spun ca au facultatea respective e si la ei in oras dar... au vrut ca studentia sa fie studentie, si sa nu o faca de acasa. Vorbim putin despre cum se calculeaza notele, despre cum e la Sport, in mai multe locuri din tara, adica daca exista si parte scrisa a examenului, si parte practica. Inteleg ca la Timisoara nu e cu scris. Ii intreb de ce au ales Timisoara, si nu alt oras. Imi spun ca pentru echipa de fotbal. Intreb daca vorbesc cumva de Poli Timisoara - imi spun ca da, dar echipa a doua. Sportul nu e lumea mea, asa ca nu insist.
    Cazarea. Cum e cu cazarea? Baietii sunt incantati. Imi spun ca s-au gandit sa doarma in masina, daca nu aparea oferta UVT-ului. Ca sunt mai multi colegi ce au venit din Targu Jiu, pentru examen, si s-ar fi gasit o solutie. Dar ca aceasta e cea mai buna. Totusi, imi spun ca vor intreba daca li se permite sa mai stea o zi peste cele trei oferite gratuit de UVT - pentru a isi putea primi rezultatele si a rezolva si confirmarea locului, de au intrat.
    Ultima candidata la studentie nu imi spune cum o cheama - adica nu mai apuc eu sa o intreb, pentru ca negociem prea mult timp ceva legat de niste poze. Nu vrea poze, si, cum da la Psihologie si la Drept (adica la Psihologie ar vrea sa intre, dar s-a inscris si la Drept), ii spun ca ar fi util sa aiba explicatii mai clare pentru ,,de ce nu". Totusi, nu vreau sa o stresez inainte de examen, asa ca o pozez pe amica ei, care a venit pentru o tabara, pe coridorul Caminului 15, unde e cazata si ea.
    Examenul la Psihologie va incepe a doua zi dimineata, de la ora 9. O intreb de unde e si spune ca din Arad. Apoi detaliaza - din Curtici. Aha, deci inca 25 de kilometri. Cum am locuit 19 ani in Arad, calculez repede timpi, trenuri, distante. Adaug si bucata pana la Curtici. O intreb ce ar fi facut daca nu ar fi primit aceasta cazare. Spune ca s-ar fi chinuit cu trezitul si ar fi venit de la Curtici, in noaptea/dimineata de dinainte de examen.
    A fost acum cateva zile pentru inscriere - totusi, nu e asa de departe, si nu a venit, ca baietii din Targu Jiu, in ultima zi de inscriere, cu ideea ca e mai bine sa ramana aici pana la examen. O treime din nota va fi ce face acum, doua treimi vin de la bacalaureat. Va reveni si pentru confirmare, de intra.

    E linistita, chiar de are examenul de la 9 dimineata. La inscriere a aflat de posibilitatea de a fi cazata gratuit, a acceptat, a venit sa doarma aici, sa nu piarda noaptea de dinainte de examen pe drumuri. Daca va intra, va stat tot la camin - a hotarat asta deja. Dar, la unul privat.
    ,,Sa fie!"
    Cum vad, toti tinerii cu care am vorbit au primit oferta Universitatii de Vest cu bucurie. Si ma gandesc putin despre cum este sa dai cel mai important examen, de pana atunci, odihnit. Sa vii de aproape, din Complex, pe jos, nestresat.  Sa nu iti fi pus familia sa suporte inca o cheltuiala, in afara de drum. Sa nu fi dormit in masina, sa nu vii botit si obosit, dupa un drum cu trenul si o noapte aproape nedormita. O bucata din capacitatea lor de concentrare sta si in asta. Vor putea sa arate mai bine ce pot. Vor pleca de la aceeasi linie de start cu cei care locuiesc in Timisoara, si care vin de acasa. E important.
    Imi aduc aminte de venitul cu trenul, de la Arad, in serile de dinainte de examene. De cele din timpul studentiei, nu cel mare, de inceput. De legendele pe care le creau studentii, spre amuzament, care, mai apoi, parca intrau cu adevarat in mitologia examenelor. Unul spunea ca, de e flacara pe cosul inalt si subtire de la Solventul, la intrarea in Timisoara, vei lua examenul. Alta zicala spunea ca, daca ti se spune ,,Bafta", inainte de examen, trebuie sa raspunzi neaparat cu ,,Sa fie", nu cu altceva. Ca sa nu pici.
    Ii intreb pe tinerii din fata Caminului 15, care a doua zi vor avea examen, cand ma ridic de langa ei, a plecare, de stiu ce se raspunde la ,,Bafta". Imi spun ,,Multumesc". Zic ca nu. Si le povestesc, zambind, despre traditia locala. Imi spun, fara nici o apasare cum ca ar putea cadea examenul, pentru ca nu au intuit raspunsul corect, ,,Sa fie". Razand. Linistiti si increzatori. A trecut un sfert de secol. Legendele lor vor fi altele, dupa cum le vor croi ei, in curand. Un somn bun, atata de important, si… dimineata va incepe totul. Tot ce tine de ei. Ce tinea de gazde, e pe rol, deja. Pentru un maine bun.
    Ramona Balutescu
    The post Despre somnul bun, de dinainte de examen appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Constructorul bavarez BMW a rupt definitiv legatura cu cei de la Mercedes-Benz


    [2017-07-27]
    BMW a suspendat orice intelegere cu cei de la Mercedes-Benz, dat fiind ca acestia din urma ar fi informat autoritatile despre asa-zisul cartel de manipulare a emisiilor de noxe. BMW a rupt orice intelegere cu conationalii de la Mercedes-Benz, dupa ce, cei din urma sunt banuiti ca au informat autoritatile despre asa-zisul cartel, care tine de […]
    Post-ul Constructorul bavarez BMW a rupt definitiv legatura cu cei de la Mercedes-Benz apare prima data in Stiri Oradea.
     BMW a suspendat orice intelegere cu cei de la Mercedes-Benz, dat fiind ca acestia din urma ar fi informat autoritatile despre asa-zisul cartel de manipulare a emisiilor de noxe.
    BMW a rupt orice intelegere cu conationalii de la Mercedes-Benz, dupa ce, cei din urma sunt banuiti ca au informat autoritatile despre asa-zisul cartel, care tine de o perioada prima pagina a ziarelor.

    Cei mai importanti constructori de automobile din Germania, respectiv BMW, Mercedes, Volkswagen, Audi si Porsche, au intrat in atentia autoritatilor dupa ce s-a aflat despre un ,,cartel" ce era format din cei 5 constructori germani.
    Din informatiile aparute in presa, acestia ar fi cazut de acord cu ce fel de convertori catalitici sa foloseasca pentru reducerea emisiilor.
    Prin aceasta modalitate, cei cinci constructori au influentat preturile acestor convertori, printre care inclusiv cele ale AdBlue si s-au inteles asupra marimii rezervoarelor pentru aceste tratamente.
    Oficialii de la BMW au recunoscut recent ca s-au purtat unele discutii in acest sens, dar ca obiectivul final era cu totul altul.
    In prima faza, se vehicula ca cei de la Volkswagen au alertat autoritatile, iar acum adevarul a iesit la iveala, iar cei care au pus cartile pe masa sunt cei de la Mercedes-Benz.

    Ca urmare, bavarezii de la BMW au suspendat orice intelegere pe care brand-ul din München o avea cu cei de la Mercedes-Benz. Cei doi giganti lucrau impreuna la dezvoltarea de statii de incarcare pentru vehiculele electrice, dar si la mai multe proiecte tehnice.

    Pana la acest moment, niciuna din cele doua companii nu au comentat ruptura, iar in egala masura, niciunul din cei cinci constructori nu au avut nimic de comentat cu privire la acuzatiile care li se aduc.

    Cu toate ca sustin ca sunt nevinovati, nemtii de la Mercedes-Benz, BMW si Audi au anuntat rechemari voluntare in service, care vizeaza masinile diesel din Europa.

    Uniunea Europeana impreuna cu autoritatile de reglementare antitrust din Germania, au anuntat ca au deschis o ancheta cu scopul de a clarifica intregul scandal dintre cei mai mari producatori de automobile din lume.

    Post-ul Constructorul bavarez BMW a rupt definitiv legatura cu cei de la Mercedes-Benz apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Viceprimarul Florin Birta a prezentat situatia celor aproape 800 de locuri de parcare aflate in curs de amenajare


    [2017-07-26]
    Viceprimarul Florin Birta a sustinut azi, 26 iulie 2017, o conferinta de presa in teren in cadrul careia a prezentat stadiul lucrarilor la cele aproape 800 de locuri de parcare aflate in curs de amenajare in acest moment.In cadrul conferintei de presa s-a putut constata stadiul lucrarilor de pe strazile Leonardo Da Vinci, Costache Negruzzi si W. Shakespeare.Pe lânga aceste zone, Primaria Oradea lucreaza la amenajarea de parcari si in Cartierul Nufarul, in zona str. Ciheiului intre str. Agricultorilor si str. Lanului, unde pâna la 15 septembrie, firma Drumuri Bihor trebuie sa finalizeze amenajarea celor 50 de locuri de parcare, dar si in Cartierul Rogerius, unde firma Drumuri Orasenesti trebuie sa finalizeze pâna la data de 18 august, pe Lacul Rosu, un numar de cca 205 locuri de parcare. Alte 65 de parcari se amenajeaza in zona Iza - Spartacus si Lisabonei.In deschiderea conferintei, viceprimarul  Florin Birta a spus: "Daca pe str. Leonardo da Vinci se afla inainte o curte interioara nemodernizata, in care oamenii parcau efectiv pe pamânt sau bucati de beton, aici sunt acum in curs de amenajare peste 100 de locuri de parcare destinate locuitorilor zonei. Prima etapa, respectiv amenajarea curtii din spate va fi gata intr-o saptamâna, dupa care vom trece la amenajarea a inca doua curti interioare, urmând ca si acestea sa fie gata intr-o luna de zile. Ne propunem astfel sa realizam obiectivul asumat, respectiv sa amenajam 2000 de noi locuri de parcare anual". Lucrarile in zona Leonardo Da Vinci - Liszt Ferenc - Ciheiului sunt realizate de Drumuri Bihor.In zona str. Costache Negruzzi - Doinei sunt in curs de amenajare peste 150 de locuri de parcare. Lucrarile au inceput pe partea dreapta a drumului, unde masinile erau parcate pe pamânt, urmând sa continue pe partea stânga a drumului, dupa care vor incepe si in curtea blocurilor. Lucrarile sunt executate de Drumuri Orasenesti, iar termenul pâna la care vor fi gata este 15 septembrie.O alta oprire in cadrul conferintei de presa s-a facut pe str. W. Shakespeare. "Aici a fost mutat gardul scolii de cartier, atât partea care da spre str. W. Shakespeare, cât si cea care da in str. Poienitei, dupa care a fost mutat trotuarul si amenajat unul nou corespunzator, pentru a face loc drumului de legatura cu str. Poienitei. Aici sunt in curs de amenajare 85 de parcari oblice, acestea urmând sa fie gata pâna la data 15 august. Strada Poienitei va fi cu sens unic dispre str. Tudor Vladimirescu spre malul Crisului, respectiv spre str. Principatele Unite. Urmeaza ca lânga spatiul de lânga parcare sa amenajam un aliniament cu platani", a explicat viceprimarul Florin Birta.Primaria Oradea realizeaza toate aceste locuri de parcare, le marcheaza corespunzator, dupa care le preda asociatiilor de proprietari, care au optiunea sa le lase la liber sau sa le inchirieze, recomandarea muncipalitatii fiind ca acolo unde sunt mai multe masini decât locuri de parcare, acestea sa fie lasate la liber.De mentionat ca, tot in aceasta perioada, sunt in curs de amenajare peste 100 de locuri noi de parcare in vecinatatea Aquaparkului Nymphaea.In final, viceprimarul Florin Birta a completat: "E important de stiut ca toti banii incasati din amenzi se intorc catre cetateni, ei fiind folositi si la amenajarea locurilor de parcare. De precizat ca, pe masura ce vor expira contractele pentru garaje, acestea vor fi demolate, deoarece realitatea este ca in cele mai multe dintre acestea nu se depoziteaza masini, ci cu totul alte lucruri, iar pe suprafata a 20 de garaje demolate se pot amenaja 30 de locuri de parcare. In ceea ce priveste spatiul verde, evitam taierea arborilor, facând doar toaletari acolo unde ne solicita asociatiile de proprietari".In atasament gasiti o galerie foto.  [...]Citeste mai departe
    Viceprimarul Florin Birta a prezentat situatia celor aproape 800 de locuri de parcare aflate in curs de amenajare
    Sursa: Primaria Oradea
  • Vrei sa te distrezi la maxim, sa ai parte de adrenalina si sa iti testezi limitele departe de canicula? ,,High la munte", la Vartop!


    [2017-07-23]
    Ture fara numar pe tiroliana, plimbari cu telescaunul intr-un peisaj care iti taie respiratia, sarituri pe topoganul slip and slide direct intr-un lac racoros de munte. Nu-i suficienta adrenalina? Mai poti sa-ti testezi limitele pe traseul Via ferrata, catarandu-te pe stanci abrupte ca un liniar, prins in ham, pe scoabe metalice si un simplu cablu. Suna bine, nu? Toate acestea, dar si multe alte surprize au fost pregatite turistilor care, la acest sfarsit de saptamana, ajung in Vartop, la primul festival montan de vara organizat vreodata in Bihor! Si totul e gratuit... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Oradea: Amenda mare pentru mult aur fara documente! (VIDEO)


    [2017-07-20]
    Aproape jumatate de kilogram de aur fara documente de provenienta a ajuns in custodia politistilor din Bihor. Totul in urma unor actiuni efectuate pentru prevenirea si combaterea comertului ilicit cu metale si pietre pretioase. Operatiunea a avut loc miercuri, 19 iulie, cand oameni specializati in investigarea criminalitatii economice din cadrul IPJ Bihor au ridicat in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Totul pe claxon! Bilantul pe un an al Consiliului Judetean arata lipsa proiectelor, investitii in imagine si angajari fara numar


    [2017-07-18]
    Conducerea Consiliului Judetean n-a catadicsit sa prezinte bihorenilor elementarul bilant dupa un sfert din mandat, in care s-a remarcat prin preferinta pentru imagine si angajari fara numar. Analiza "realizarilor" presedintelui Pasztor Sandor si vicepresedintilor Ioan Mang si Traian Bodea demonstreaza ca sub conducerea acestora institutia nu a lansat niciun proiect nou pentru dezvoltarea judetului si nici nu le-a finalizat pe cele mostenite. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-13]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.

    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Primarul comunei Sannicolau Roman - In conflict cu un interpret popular


    [2017-07-13]
    Primarul comunei Sannicolau Roman, Dumitru Munge, este acuzat de limbaj neortodox si comportament inadecvat de catre un tanar interpret bihorean din comuna. Totul s-a intamplat marti, 11 iulie, cand… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Incendiu de proportii la Fegernicul Nou: O miriste a luat foc de la... combina!


    [2017-07-11]
    Incendiu de proportii in Fegernicul Nou. Aproximativ 5 hectare dintr-o miriste s-au facut scrum, dupa ce o combina a luat foc. Cauza? Totul a pornit de la o curea de transmisie a utilajului agricol, care a aprins resturi vegetale. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Insista cu geotermalizarea cartierului Nufarul 1. Proiect de 100 de milioane de lei. Bani, poate, prin POIM


    [2017-07-11]
    Daca totul merge bine, in cativa ani, o parte consistenta a cartierului Nufarul va avea apa si caldura geotermala la scara. La propriu, caci proiectul reinitiat de Municipalitatea oradeana presupune montarea a 288 de module termice la tot atatea scari de bloc. Pana acolo, insa, agentul termic preparat din apa geotermala va trebui extras si […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Descoperire soc la Cluj: Durex, prins de Protectia Consumatorilor cu prezervative cu gauri! (VIDEO)


    [2017-07-07]
    Ati facut recent "prostioare" la Cluj? Poate vreti sa va verificati! Comisarii pentru Protectia Consumatorilor au descoperit prezervative Durex pline cu gauri, comercializate de doua firme distribuitoare. Totul, in urma reclamatiei unui tanar, care s-a trezit cu prezervativul spart. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Politia Locala face un apel catre cetateni pentru stoparea fenomenului cersetoriei


    [2017-07-05]
    Politistii locali, prin activitatea specifica pe care o desfasoara, demasca aproape lunar câte un fals cersetor, care, din punct de vedere medical, nu se poate incadra sub nici o forma in categoria persoanelor cu dizabilitati. Aceste persoane insa, lipsite de scrupule, isi trucheaza starea fizica, pozând constant in persoane fara membre superioare sau inferioare sau cu alte grave handicapuri. Cetatenii trebuie sa stie ca atunci când ofera bani persoanelor de care li se face mila, nu intretin doar falsii cersetori, ci intretin si nemunca. Unii dintre cei care implora mila publicului sunt apti de munca si ar putea oricând sa câstige bani muncind. Nu o fac insa, preferând calea mai usoara - cersetoria.

    Politia Locala face pe aceasta cale inca un apel la ratiunea cetatenilor, rugându-i sa constientizeze faptul ca nici o actiune a politiei nu va fi eficienta intru totul, atâta timp cât ei insisi nu constientizeaza ca banii oferiti zilnic cersetorilor ii mentin pe acestia pe strazi.  

    Mai mult, cersetorii, in majoritatea cazurilor, au domiciliile stabile in alte judete, de unde revin exclusiv in orasele unde vad ca acest fenomen este incurajat si sprijinit de cetateni. Majoritatea nici macar nu sunt oameni ai strazii, dar neavând nici o interdictie in acest sens, ei aleg calea usoara a cersitului, alimentata in mod constant de toti cei care le ofera bani.

    In saptamâna 26.06 - 30.06.2017, Politia Locala Oradea a initiat o actiune de depistare, verificare si monitorizare a persoanelor fara adapost, cersetori, a celor care scotocesc in tomberoane, identificate pe raza municipiului Oradea. Peste 45 de persoane au fost transportate la Azilul de noapte de pe strada Guttenberg, nr. 8, luate in evidenta, consiliate, sanctionate si indrumate catre localitatea de domiciliu, conform procedurii.

    Patrulele din cadrul Politiei Locale Oradea actioneaza continuu pentru stoparea fenomenului cersetoriei. In vederea diminuarii, respectiv a stoparii fenomenului apelarii in mod repetat la mila publica si a scotocitorilor de tomberoane care deranjeaza locuitorii urbei, politistii locali indeamna cetatenii sa nu sprijine aceste fenomene prin oferirea de sume de bani, respectiv permiterea accesului in incintele de colectare a deseurilor si sa sesizeze institutiile competente (DGASPC BIHOR, ASCO, DSP BIHOR, POLITIA MUN. ORADEA) in situatia in care sunt sesizate persoane fara adapost. Pentru a semnala astfel de situatii, cetatenii pot apela in permanenta DISPECERATUL POLITIEI LOCALE ORADEA la numarul de telefon: 0259.969

     

      [...]Citeste mai departe
    Politia Locala face un apel catre cetateni pentru stoparea fenomenului cersetoriei
    Sursa: Primaria Oradea
  • Stopati fenomenul cersetoriei! Banii tai nu ii ajuta


    [2017-07-05]
    Politia Locala Oradea face un apel catre cetateni pentru stoparea fenomenului cersetoriei, mentionand ca nicio actiune a politiei nu va fi eficienta intru totul atata timp cat banii oferiti zilnic cersetorilor… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-04]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    *
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Firma Faist a premiat 10 elevi oradeni cu louri de munca in cadrul companiei


    [2017-07-04]
    10 elevi de la Scoala Profesionala Eurobusiness din Oradea au fost premiati de compania Faist Mekatronic. Laurii au luat chipul unor locuri de munca, totul petrecandu-se la finalul stagiului de practica din ultimul an de invatamant. Potrivit Agentiei de Dezvoltare Locala Oradea (ADLO), elevii cu pricina au primit si o diploma din partea companiei in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Scandal amoros: Patru persoane au fost ucise, intr-o bataie cu furci si topoare la Focsani


    [2017-06-28]
    Patru persoane au murit, in noaptea de marti spre miercuri, in Focsani, dupa ce doua familii s-au luat la bataie cu furci si topoare. Trei barbati au murit pe loc, dupa ce au fost loviti cu toporul in cap, iar o femeie a murit la spital, dupa ce a fost injunghiata. Totul ar fi pornit de la un scandal amoros. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet!


    [2017-06-21]
    Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze. Cel mai important ospiciu […]
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
     Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze.
    Cel mai important ospiciu din judetul Bihor, unitate in care isi duc zilele aproape 180 de suflete, este un adevarat dezastru. Cel putin asa sustine o fosta angajata a Spitalului, o parte din declaratiile ei fiind confirmate de rezultatele unor controale efectuate de Centrul de Resurse Juridice.
    Potop de acuzatii
    Fanica Mocan, fosta angajata a Spitalului de Psihiatrie Nucet, aflat in aceeasi cladire cu Centrul Medico-Social, a avut des tangenta cu unitatea.

    ,,Pacientii sunt tratati cu nouroleptice in exces, in prezent sub comanda domnisoarei doctor Anemona Brie, sunt tratati cei care nu necesita un asemenea tratament, si cei care au nevoie de acest tratament nu il primesc. Sunt inchisi dupa gratii, batuti, goi, desculti si flamanzi. Mai nou, ii arunca in strada daca nu le convine de ei, parca ar fi propietatea lor privata. Le retin pensiile dar hrana este foarte slaba, de cele mai multe ori, paine cu ceai, care este mai mult apa. Sunt batuti, maltratati, tratati cu indiferenta.
    Directorul medical Anemona Brie, care este medic de familie, si medicul Gheorghe Bolovan, care lucreaza cu PFA, ii calca in piciore pe acesti pacienti fara aparare.
    In urma cu cateva zile (n.r. aprilie 2017) a avut loc un incident in cadrul centrului, pacientii nesupravegheati au incediat saltelele din saloanele cu gratii. Din informatiile pe care le detin, pacientii au sunat dupa ajutor, a fost nevoie de interventia organelor de ordine, ale SMURD, pompierilor, ambulanta. Exista insa tendinta de a se musamaliza totul ca de fiecare data" sustine Fanica Mocan.
    Episodul incendierii saltelelor este cunoscut si de politisti. Conform acestora, mai multi rezidenti ai Centrului de la Nucet au fost implicati intr-o altercatie si au incendiat mai multe saltele dintr-o camera. Dupa sesizare, s-au deplasat la fata locului, intocmind, pe numele mai multor persoane, dosare de cercetare penala. Este insa foarte putin probabil ca vreunul dintre cei vizati sa si raspunda in fata legii, pentru ca nu au discernamant. Tot in urma cu cateva saptamani, tot la Nucet a avut loc un alt incident, unul dintre pacienti lovind un infirmier.
    Bai tinute sub cheie
    O alta sursa care documenteaza minutios evenimentele care se petrec la Nucet este Centrul de Resurse Juridice (CRJ), o organizatie non-guvernamentala a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, care actioneaza pentru crearea si functionarea unui cadru legal si institutional care sa asigure respectarea drepturilor omului si a egalitatii de sanse si pentru accesul liber la un act de justitie echitabil. CRJ a facut o vizita de monitorizare in 10 ianuarie 2017 la Centrul Medico Social Nucet. Din comisie au facut parte Dana Ududec (avocat), Ovidiu Damian (psiholog) si Andreea Hotopan (voluntar).

    In cadrul vizitei, monitorii CRJ au fost insotiti de o asistenta sociala in pavilioanele unde traiesc pacientii.
    ,,Avand in vedere si ora de dupa-masa de pranz, cativa dintre rezidenti dormeau. Una dintre rezidente o ruga insistent pe ingrijitoare sa o lase afara, deoarece spune ca nu a mai iesit de multe zile si nu se simte bine daca nu iese afara ,,la aer". La rugamintile acesteia, ingrijitoarea ii raspunde ca e prea frig afara si din acest motiv nu poate sa o lase sa iasa. O alta rezidenta insista spunand ca doreste sa mearga la Salonta. 
    In CMSP Nucet nu exista camera privata pentru vizite. Daca vin apartinatori, intalnirile au loc in cabinetele asistentelor. Cativa dintre rezidentii care locuiesc in Casa Christianne au acces in comunitate, ies in oras singuri si sunt cunoscuti si acceptati de catre oameni. Lucrurile nu stau la fel in ce-i priveste pe rezidentii din cladirea Spitalului, care nu au acelasi acces in comunitate si locuiesc practic in pavilioane incuiate.
    In perioada Sarbatorilor de Craciun au fost 4 persoane invoite (n.r. din 177) pentru a-si vizita familia.
    Cele patru sectii organizate pe doua etaje erau incuiate. De asemenea, sectiile aflate pe acelasi etaj sunt despartite printr-o usa incuiata. Aceasta metoda este folosita pentru a izola ,,cazurile mai grave" de restul rezidentilor. Camerele sunt complet nepersonalizate. Doar rezidentii foarte autonomi au obiecte personale. In rest, in aproape toate camerele lipsesc noptierele sau dulapurile si de multe ori chiar pernele.
    Personalul institutiei a explicat ca lipsa obiectelor personale este cauzata de faptul ca rezidentii distrug bunurile si chiar daca ar primi haine noi, mobilier sau obiecte de uz personal, acestia le-ar rupe. Exista bai tinute sub cheie. Cand au intrebat personalul de ce sunt inchise, de ce toaletele nu au colac, li s-a spus ca beneficiarii distrug tot pentru ca ,,nu pricep", pentru ca sufera de ,,imbecilitate severa" si ,,oligofrenie severa" (acestea au fost expresiilor folosite de personal pentru a se referi la diagnosticele rezidentilor).
    Monitorii CRJ nu au vazut periute sau paste de dinti sau sapun si li s-a spus ca igiena este asigurata de instructorii de educatie pentru ca beneficiarii nu pot sa faca acest lucru singuri. Li se face o baie generala in ziua de miercuri si, de asemenea, sunt spalati de cate ori apar situatii neprevazute. In ambele sectii exista un puternic miros de urina iar in bai si in izolator existau pete de urina pe jos. Personalul a explicat ca situatia curateniei generale este una dificila si ca personalul face cu greu fata.
    Toti beneficiarii de pe ambele sectii sunt tunsi scurt (cu o singura exceptie). Explicatiile pe care le-am primit sunt contradictorii: asistenta sefa ne-a spus ca asa isi doresc ei si nu e vorba de vreo masura de pedepsire, iar un instructor de educatie, mai tarziu, ne-a explicat ca asa este mai usor sa le usuce parul dupa baie", se subliniaza in raport.
    Camere ca la carcera
    Pe sectia Medico-Sociala de Psihiatrie-Femei monitorii au gasit un Izolator care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea.

    ,,Aceasta camera nu are lumina naturala si nici nu este racordata la sistemul de incalzire. Personalul a precizat ca nu este nevoie de calorifer deoarece in aceasta incapere este cald. In Casa de Reabilitare ,,Christianne" (situata in afara incintei spitalului de neuropsihiatrie, unde se afla si birourile administrative), la etajul 4 al cladirii, unde locuiesc femeile, monitorii au observat o camera cu 5 paturi, toate din metal. Aici, ca in majoritatea saloanelor, nu se gaseau obiecte personale ale rezidentilor; saltelele erau din burete acoperit cu musama, paturi invechite, fara perne. Conform declaratiilor personalului de pe sectie, aceasta camera este a unor rezidente, insa este folosita uneori si pe post de izolator. Dovada a acestui fapt este si usa camerei, care avea la randul ei doua usite rabatabile pe care personalul le putea deschide pentru a privi inauntru.
    La etajul sectiei de femei se afla un alt Izolator psihiatric, care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea. Din spusele asistentelor, una dintre beneficiare solicita des sa stea in izolator, acesta fiind cazul unei persoane care se autoagreseaza"
    se arata in raportul CRJ. Monitorii subliniaza ca este incalcata Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice pentru ca masura este luata ca modalitate de autoizolare, nu exista garantia ca masura plasarii in izolator este luata doar in situatia in care persoana in cauza reprezinta un pericol pentru aceasta sau pentru alte persoane, nu sunt respectate masurile de maxima precautie iar izolarea se face la solicitarea rezidentei si nu ca fiind ultima masura luata in cazul in care orice alta masura s-a dovedit ineficianta.
    ,,Al doilea izolator indicat de personalul CMSPN este o camera fara lumina naturala, fara geamuri, fara incalzire, cu un pat de fier fara saltea. Pe pat este asezata o perna. Pe jos, monitorii au observat multa urina iar mirosul de urina era prezent atat in izolator cat si pe culoarele sectiilor sau in camerele beneficiarilor. Ni sa spus ca salteaua este pusa la uscat deoarece o beneficiara isi facuse necesitatile pe ea. Ni s-a spus ca in izolator nu este necesar sa fie caldura deoarece este foarte cald pe holuri si niciun beneficiar nu s-a racit in izolator pana acum. Aici sunt incalcate prevederile legate de iluminarea, aerisirea camerei precum si cea legata de accesul la grup sanitar propriu" se afirma in raport.
    Autopsii facute dupa ureche
    Monitorii au observat ca imaginea personalului despre beneficiari este una de infantilizare (de exemplu, se folosesc expresii precum ,,o fetita de 28 de ani", ,,le spunem asa pentru ca asa se comporta"). Drept dovada a ,,culturii" termenilor depasiti care inca sunt folositi in diagnosticarea rezidentilor este si postarea de pe site-ul oficial al centrului unde se folosesc cuvinte precum ,,idiotie" sau ,,imbecilitate".
    ,,Asistentele ne-au povestit despre situatia unei rezidente (HC) care a fost dusa de mai multe ori la urgente, unde s-a intervenit chirurgical, deoarece inghite linguri. Din cele comunicate de catre asistenta sociala, in afara de masura luata de urgenta - internarea si interventia chirurgicala - plus asigurarea unei linguri mari de lemn pe care sa nu o poata inghiti, nu s-au luat alte masuri de siguranta sau de tratament pentru comportamentul acesteia.
    In structura de personal nu exista normat niciun psiholog. Asistenta sociala sustine ca beneficiarii participa la sedinte de psihoterapie si ca acestea ar fi organizate de catre medicul psihiatru. Nu am putut insa consulta niciun orar al acestor sedinte de terapie/consiliere si nici nu ni s-au furnizat alte informatii despre aceasta activitate de terapie. O beneficiara inghite linguri, motiv pentru care a suferit cateva interventii chirurgicale iar personalul considera ca ,,nu o mai duce mult".
    Nu exista insa niciun plan terapeutic care sa vizeze ca tinta de interventie acest comportament dezadaptativ (care pune serios in pericol viata beneficiarului). Singurele explicatii pe care am reusit sa le primim in legatura cu aceasta situatie a fost data de catre medicul psihiatru - explicatie transmisa de catre asistente - anume ca cel mai probabil aceasta este maniera in care beneficiara in cauza refuleaza frustrarile sale si obtine satisfactie prin durerea pe care si-o provoaca inghitind aceste linguri", se afirma in raport.
    Un alt aspect sesizat este legat de gestionarea banilor pe care beneficiarii ii primesc din indemnizatie. Monitorilor CRJ li s-a spus ca cei ,,care sunt cuminti" ii primesc in mana, iar ceilalti sunt incurajati sa desemneze o persoana dintre angajati care sa le pastreze banii. Nu exista insa niciun program educational pentru stimularea gradului de independenta prin dezvoltarea de abilitati de gestionare a resurselor financiare sau de stimulare a abilitatilor pentru o viata independenta (sau cat mai putin dependenta).

    ,,Cazul BM. Ni s-a spus ca este un caz foarte grav, cu deficienta mintala severa, pusee de agresivitate si nivel extrem de scazut de autonomie. Cu toate astea, la dosar exista un contract de acordare de servicii sociale intre Centru si ea, semnat cu initialele numelui ei. Cand am intrebat cum s-a incheiat acest contract, ni s-a spus ca cineva a luat mana ei si l-a semnat.
    In cadrul discutiei despre procedura urmata in caz de deces in institutie, personalul a descris urmatorii pasi: decesul se constata de catre medicul de garda; medicul CMSP Nucet intocmeste si certificatul constatator al decesului; personalul anunta primaria si politia despre deces.
    Conform discutiei cu personalul, autopsiile s-ar solicita doar daca persoana decedata are sub 30 de ani si daca nu se cunoaste cauza decesului. A fost dat exemplul unui tanar de 30 de ani, care a decedat pe 3 iunie 2015, prin ,,asfixiere mecanica" se arata in raport.
    Monitorii CRJ subliniaza ca legea spune ca autopsiile se fac obligatoriu atunci cand decesul survine in custodie, precum in spitalele psihiatrice, in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala.
    Concluziile monitorilor, cuprinse in capitolul ,,Tratamente inumane si degradante" sunt relevante:
    ,,Izolatoarele nu respecta standardele impuse de Legea sanatatii mintale si normele de aplicare a acestei legi. Utilizarea izolatoarelor in conditiile si metodele date prezinta un risc crescut fata de integritatea fizica si psihica a rezidentilor (…) in CMSPN lipsesc servicii care ar putea sa ii sprijine pe rezidenti sa isi exercite drepturile sau sa isi exprime problemele - cum ar fi, de exemplu, consiliere psihologica si consiliere juridica. Conform situatiei de fapt, observate de monitori la data vizitei, problemele rezidentilor sunt abordate prin tratament psihiatric si eventual activitati in camerele de ergoterapie. Astfel, prin lipsa serviciilor, este putin probabil ca rezidentii sa isi imbunatateasca pe termen lung sanatatea fizica si psihica ci, dimpotriva, exista riscul degradarii".
    Angajatii nu au cum sa faca fata
    Controalele efectuate de Directia de Sanatate Publica (DSP) Bihor, Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) Bihor si Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala (AJPIS) Bihor au infirmat o parte din acuzatiile fostei angajate Fanica Mocan.
    ,,Sesizarea a fost depusa de AJPIS in urma cu o saptamana. Am efectuat deja controlul igienico sanitar si faptele nu se confirma. Nici in ceea ce priveste firma de catering si transportul nu exista nereguli. Sunt mai multe aspecte pe care nu le-am verificat pentru ca nu privesc institutia noastra", a declarat Crina Marcut, directorul adjunct al DSP Bihor.
    AJPIS Bihor a facut o inspectie inopinata la Nucet.
    ,,In data de 28.04.2017 a avut loc misiunea de inspectie inopinata, (…) s-a constatat ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet detine Certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, fara a detine licenta de functionare. Furnizorul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 10.000 lei si a fost dispusa masura privind obtinerea licentei de functionare. Mentionam faptul ca, in vederea solutionarii celorlalte aspecte semnalate in petitie, au fost sesizate institutiile competente cu verificarea lor, respectiv DSP Bihor si DSVSA Bihor", se afirma intr-un raspuns al AJPIS Bihor, semnat de directoarea executiva Gabriela Iova.
    La fel ca ceilalti angajati, Mioara Morar sustine ca ii este practic imposibil sa ofere servicii de calitate cu personalul pe care il are.
    ,,Este foarte dificil sa lucrezi cu pacienti de acest fel. Ganditi-va ca aici sunt pacientii cei mai dificili din tot judetul iar in ultimii ani nu s-au facut angajari. Ar trebui sa avem un infirmier la 12 paturi si noi avem o persoana la 40 de paturi. Ganditi-va ca oamenii acestia au si concedii si zile libere. Am facut cerere la Consiliul Judetean Bihor pentru a angaja 8 infirmiere, nu ne-au aprobat solicitarea pentru aceste posturi. Este inuman pentru oricine sa lucreze in aceste conditii", a declarat Mioara Morar.

    In ceea ce priveste acuzatiile venite de la Fanica Mocan, Mioara Morar spune ca nu au nicio legatura cu realitatea. ,,Nu exista asa ceva. Nu pentru ca o spun eu, ci pentru ca nici controalele DSP Bihor si nici cele ale DSVSA Bihor nu au constatat acele nereguli. In ceea ce priveste licentierea, trebuie sa stiti ca nu este acelasi lucru cu acreditarea. Avem acreditarea in regula iar procedura de licentiere am inceput-o anul trecut. Este doar o problema de conformare la o lege, in sensul ca trebuie sa schimbam denumirea unitatii pentru a primi aceasta licenta", a spus Mioara Morar.
    Decidentii se uita in cealalta parte
    Cu privire la raportul CRJ, medicul specialist Anemona Brie sustine ca in unitate ,,nu exista cazuri grave sau mai putin grave, fiecare pacient avand perioade de liniste si de agitatie, in fiecare sectie existand pacienti cu diferite grade de dizabilitate. Paturile sunt organizate in functie de spatiul de care dispunem. Sunt bai incuiate pentru protectia pacientilor, aici existand baile cu apa calda. Foile de observatie ale pacientilor sunt cele mai multe intocmite pana in 2006 cand existau termenii de oligofrenie de diferite grade (idiotie, imebcilitate). Pentru cazul HC s-au luat o serie de masuri de precautie prin care sa se impiedice ingerarea de linguri. Pacientii din CMSP Nucet au toti o boala psihica cronica, dar prezinta si comorbiditati, drept pentru care li se asigura tratament cronic psihiatric si somatic si tratament acut in agitatia psihomotorie si in bolile somatice acute. Salonul izolator cu doua paturi mentionat in raport este asa numitul salon tampon pentru izolarea pacientilor cu boli infecto-contagioase".
    Lamuriri importante a adus si Didina Dragan, asistentul social principal al centrului: ,,beneficiarii sunt persoane cu afectiuni psihice medii sau grave, persoane cu handicap psihic, bolnavi cronici din judetul Bihor, aflati intr-o situatie de acut risc social, majoritatea fiind lipsiti de locuinte proprii, resurse materiale, parasiti de familii sau rude care sa-i ajute sa-si dezvolte capacitatile si aptitudinile individuale necesare depasirii situatiei inevitabile de marginalizare si excluziune sociala.
    In legatura cu pensiile si indemnizatiile de handicap doresc sa precizez ca la CMSP Nucet beneficiarii pe perioada ,,internarii" sau cazarii in centru, nu pot beneficia de indemnizatie de handicap conform cu certificatele de handicap, din cauza prevederilor Legii nr.448/2006 art.57, alin 4, care prevede sistarea acestor drepturi pe perioada aflarii clientului intr-o institutie sociala guvernamentala, aceasta fiind sistata pana la data integrarii in familie sau reinsertiei sociale. In centru avem o procedura clara de predare – primire a banilor beneficiarilor (pensia de asigurari sociale, pensie de limita de varsta sau pensiile cu caracter permanent pentru nevazatori) pe baza de proces verbal scris si semnat atat de beneficiarul care primeste banii cat si de martorul care asista la predarea banilor. Beneficiarii nu-si primesc drepturile din pensii doar ,,daca sunt cuminti" cum s-a specificat in raportarea Centrului de Resurse Juridice, dimpotriva beneficiarii desi au dizabilitati psihice daca sunt capabili sa-si gestioneze si sa-si cumpere cele necesare sunt incurajati sa-si primeasca banii personal si sa o faca. Orice beneficiar care raspunde bine tratamentului poate sa iasa in oras cu bilet de voie de la medicul de garda si sa-si achizitioneze cele necesare. Pentru beneficiarii care nu cunosc valoarea banilor dar stiu ca au bunuri financiare din pensii s-a recurs la numirea unor reprezentanti conventionali dintre angajatii unitatii alesi de beneficiari (conform cu Legea Sanatatii Mintale) pentru ajutor in gestionarea si cheltuirea banilor.
    La CMSP Nucet s-au implementat instrumente standardizate in ce priveste activitatile de dezvoltare personala si de implementarea unor deprinderi elementare de viata si de petrecerea timpului liber, precum si programe de activitati pentru promovarea vietii active, implementate de ergoterapeuti toate aceste activitati fiind trecute intr-un Registru de activitati. Astfel se organizeaza serbarea zilelor de nastere a beneficiarilor sau programe artistice cu ocazia unor sarbatori religioase sau sarbatori nationale. In atelierele de terapie ocupationala exista diverse posibilitati de invatare a unor deprinderi de scris ca desenul, pictura, deprinderi de mobilitate manuala confectionat de covoare, goblenuri, tricotaje, felicitari si martisoare etc.
    Pentru promovarea activitatilor si beneficiarilor CMSP Nucet a colaborat si colaboreaza incheie parteneriate cu diferite institutii ca scoli locale si din judet, biserici, fundatii si ONG-uri".
    Mioara Morar sustine ca Raportul CRJ nu a tinut cont ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet este si unitate cu paturi incadrata in categoria spitalelor.
    ,,Ca urmare, in cadrul CMSP Nucet trebuiesc respectate toate normele privind conditiile pentru acordarea autorizatiei sanitare de functionare, norme care nu permit crearea unui ambient personalizat pentru beneficiari precum cel solicitat in raportul mai sus mentionat. In ceea ce priveste legislatia din domeniul serviciilor sociale, in cadrul CMSP Nucet trebuie aplicate standardele minime de calitate ale serviciilor sociale.
    In prezent exista preocupare din partea Consiliului Judetean Bihor pentru atragerea de fonduri europene in vederea construirii unei cladiri noi in care sa functioneze CMSP Nucet, fapt care ar face posibila asigurarea unor conditii de viata optime pentru beneficiari, cu respectarea normelor impuse de legislatia din domeniul sanitar, cat si de legislatia din domeniul serviciilor sociale", sustine Mioara Morar.
    Dificultatile pe care le intampina cei de la Centrul din Nucet au fost confirmate si de alte surse din DSP Bihor. Este practic imposibil sa oferi conditiile pe care ti le cere legea, cu un personal redus, oricat de bine pregatit ar fi el.

    Cel care finanteaza ospiciul, Consiliul Judetean Bihor viseaza insa extinderea centrului pe bani europeni in loc sa rezolve problemele grave, imediate.
    In timp ce pentru un tratament decent, celor aproape 180 de suflete li se refuza incadrarea pe posturi a unor infirmiere, conducerea angajeaza oameni care sa-i cosmetizeze imaginea pentru ca, exact cum se afirma in raportul CRJ, cei de la ospiciul din Nucet ,,oricum nu o mai duc mult!".
    Ichim Vasilica
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea


    [2017-06-19]
    Muzeul Cetatii si Orasului Oradea este gazda, pana pe 30 iulie, a unei colectii unice de tablouri, lucrari inedite realizate din zeci de mii de margele. Medicul stomatolog Mariana Casian este o artista plastica care si-a gasit doar de cativa ani aceasta bucurie de a da artei plastice si o alta forma de creatie. Vernisajul […]
    The post Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea appeared first on Presa Oradea.
     Muzeul Cetatii si Orasului Oradea este gazda, pana pe 30 iulie, a unei colectii unice de tablouri, lucrari inedite realizate din zeci de mii de margele. Medicul stomatolog Mariana Casian este o artista plastica care si-a gasit doar de cativa ani aceasta bucurie de a da artei plastice si o alta forma de creatie.
    Vernisajul expozitiei ,,Enigmele margelelor" a avut loc vineri, 16 iunie. Cele peste 70 de tablouri o au ca autor pe dr. Mariana Casian, o artista plastica care a imbinat intr-un mod aparte arta si margelele. Absolventa a Facultatii de Stomatologie (Cluj - Napoca), Mariana Casian a descoperit ,,la ceas de toamna" acest antidot care este activitatea creativa. In deschiderea evenimentului a luat cuvantul dr. Ramona Novicov, critic de arta.


    ,,Odata ce ai patruns in aceasta lume magica te-ai dizolvat, te-ai topit. Odata ce ai trecut dincolo, nu te mai poti intoarce. Se petrece o enigma. Este o vraja pe care artista a experimentat-o, lucrand o zi pe un centimetru patrat"

    a declarat Ramona Novicov.
    Expozitia reprezinta parada a zeci de mii de margele de sticla, cu dimensiuni intre 1 si 2 mm, fixate fiecare in parte, prin lipire, folosindu-se intre 10.000 si peste 100.000 de margele, in functie de marimea tablourilor.

    Potrivit artistei Mariana Casian dificultatea consta in lipsa unor degradeuri pe care o pensula le poate obtine, lipsa de uniformitate a margelelor, precum si rigiditatea lor. Luciul sau opacitatea obliga o anumita pozitionare a lor. Temele sunt alese cu ochii mintii si ai inimii, astfel tablourile se pot grupa pe diferite categorii, portrete, peisaje, ochi, natura moarta etc.

    ,,Nu te nasti invingator, nu te nasti invins, te nasti cu posibilitatea de a alege. Desi la ceas de toamna am ajuns pe o cale neumblata, eu am ales realizarea acelui ceva ce vrei sa-l lasi in urma ta ca o raza in intunericul uitarii. Nu poti opri valurile vietii, insa poti sa inveti sa inoti. Pe o cale neumblata a trebuit sa invat un nou alfabet. Totul e sa doresti. Dupa cum vedeti, cu trecerea anilor, cortina nu s-a lasat peste visele mele.



    Astfel am realizat pentru dumneavoastra parada a zeci de mii de margeluse sperand sa cladesc cu ele punti de legatura intre realizator si privitor, punti de bucurie cu rol terapeutic, socotind bucuria un panaceu universal, care doresc ca azi, sa nu va sfiiti sa-l luati in supradoza. As dori sa descoperiti in tablouri bucuria culorii care sa va poarte intr-o placuta visare.
    Imaginile mele se doresc a fi o tacere a mintii, dar in acelasi timp o muzica a privirii. Expozitia doresc sa devina o oda a bucuriei care sa va patrunda in suflet ca un duh de pace, de speranta, aducand o farama de liniste in inimile dumneavoastra"

    a declarat Mariana Casian. Evenimentul s-a bucurat de aprecierea unanima a celor prezenti, impresionati de tenacitatea si talentul artistei.

    Expozitia ,,Enigmele margelelor" poate fi vizitata la Muzeul Cetatii si Orasului Oradea, in salile 12-13, etaj I, Corp B, Palatul Princiar, in intervalul orar 9.00 - 17.00, de marti pana duminica. Lucrarile vor ramane expuse pana pe 30 iulie 2017.
    Cristina Puscas
    The post Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • In jur de 100 de voluntari si-au insusit tehnicile kaizen participand in Parcul Silvas la actiunea "5S PUBLIC"


    [2017-06-18]
    Dupa conferinta internatioanla KAIZEN, sustinuta ieri, 8 iunie 2017, la Primaria Oradea de catre Kaizen Institute România, Asociatia Clean Up Japan (Asociatia de infrumusetare a Japoniei) si Asociatia Kaizen Manager Club, in aceasta dimineata, cca 100 de persoane din Primaria Oradea, institutiile subordonate, dar si de la alte institutii,  insotite de japonezii de la  Asociatia Clean Up Japan au pus in practica cele invatate si au participat la o actiune voluntara de infrumusetare a zonei Silvas din Oradea.

    Aceasta actiune numita de japonezi "5S PUBLIC" a presupus 5 etape: "seiri" - separare si sortare; "seiso" - stralucire prin curatarea locului de munca si a echipamentelor; "seiton" - ordonare, astfel incât totul sa fie disponibil la nevoie; "shitsuke" - auto disciplina si instruire si "seiketsu" - standardizarea, curatarea si verificarea pâna ce acestea devin rutina.

    In deschiderea actiunii, directorul Asociatiei Clean Up Japan, dl. Tanaka Yoshihito  a spus: "Atunci când ne propunem sa infrumusetam un lucru sau un loc, este important sa constientizam cum arata acesta inainte, si cum arata dupa munca noastra. Astfel, vom observa ca pe masura ce inaintam cu lucrarea noastra, expresia fetei ni se va schimba, iar in plus sentimentul de tovarasie, faptul ca mai multi colegi facem impreuna un lucru bun, ne va da un sentiment de bine. Faptul ca azi schimbam pentru câteva ore locul nostru de munca obisnuit, pentru a face curatenie in natura si a infrumuseta un loc din orasul in care locuim, ne va da o stare de multumire, care se va  rasfrânge asupra fiecaruia dintre noi. Intr-adevar, intr-un oras sunt lucruri pe care putem sa le cerem administratiei locale sa le faca pentru noi, dar sunt multe altele pe care putem sa le facem noi singuri, pentru a schimba in bine infatisarea locului in care traim".

    Prezent la actiune, viceprimarul Florin Birta a multumit partenerilor din Japonia pentru modelul de buna practica si voluntarilor pentru implicare: "Va multumesc ca ati venit in numar atât de mare! Se pare, ca conferinta de ieri despre managementul "Kaizen by Harmony" a fost convingatoare. Le multumesc oaspetilor nostri din Japonia pentru ca ne transmit o serie de bune practici, pe care dorim sa le preluam de la ei si sa le implementam cât mai mult in orasul nostru."

    La actiune au participat voluntari din Primaria Oradea - angajati in cadrul Directiei Economice, Directiei Tehnice, Directiei Patrimoniu Imobiliar, Directia de Management Proiecte cu Finantare Internationala, Cabinet Primar, Compartimentul de Presa, Biroul Achizitii Publice, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor, de la Administratia Sociala Comunitara Oradea (ASCO), Compania de Apa, OTL, Termoficare S.A, Uniunea Studentilor din Oradea, Asociatia Studentilor Ingineri din Oradea, Studentii Senatori - Universitatea Oradea, Andrei Craciun - presedintele studentilor, d-na Florica Chereches - deputat in Parlamentul României, precum si angajati ai firmei Decitex Ro si membri ai Fundatiei Comunitare Oradea. Acestia au curatat mesele din beton si butucii de lemn din zona Silvas, au toaletat zona dimprejur, dupa care au trecut la vopsirea acestora cu vopsea speciala pentru fiecare suprafata.

    In atasament gasiti o galerie foto. [...]Citeste mai departe
    In jur de 100 de voluntari si-au insusit tehnicile kaizen participand in Parcul Silvas la actiunea
    Sursa: Primaria Oradea
  • Soferul unui Lotus a scapat cu viata ca prin minune, dupa o coliziune cu un alt vehicul


    [2017-06-16]
    Soferul acestui Lotus Elise a scapat in mod uimitor cu viata dupa ce a fost implicat intr-o coliziune serioasa cu o Dacia Logan Lotusul Elise a intrat in spatele unei Dacia Logan, reusind sa il ridice cu spatele de pe sosea si lasand masina de familie echilibrata pe plafonul micului Lotus Elise. Incidentul a avut loc duminica […]
    Post-ul Soferul unui Lotus a scapat cu viata ca prin minune, dupa o coliziune cu un alt vehicul apare prima data in Stiri Oradea.
     Soferul acestui Lotus Elise a scapat in mod uimitor cu viata dupa ce a fost implicat intr-o coliziune serioasa cu o Dacia Logan
    Lotusul Elise a intrat in spatele unei Dacia Logan, reusind sa il ridice cu spatele de pe sosea si lasand masina de familie echilibrata pe plafonul micului Lotus Elise.
    Incidentul a avut loc duminica dimineata, in apropiere de Worcester, Marea Britanie.
    Paul Styles, care se afla la volanul Daciei Logan, a declarat ca ,,totul s-a intamplat foarte repede. Am condus in spatele unei camionete albe, care a franat destul de brusc si a intrat intr-un centru de gradinarit".
    Sursa foto: drivetribe.com
    ,,Am incetinit in timp ce camioneta a franat, si brusc am simtit o lovitura puternica. La inceput am crezut ca a explodat o bomba, deoarece masina s-a ridicat de la pamant" a mai declarat barbatul pagubit.
    ,,Cand m-am dat jos, am observat ca masina era cu spatele in aer. Lotusul a mers complet sub masina mea, iar rotile din spate se aflau pe parbrizul Lotusului" a adaugat barbatul.
    Sursa foto: drivetribe.com
    Soferului Lotusului Elise a reusit sa iasa nevatamat din masina, insa era in stare de soc.
    Potrivit acestuia, tocmai ce cumparase autoturismul nou, declarand ca a schimbt plafonul soft-top, iar daca nu facea aceasta alegere, avea toate sansele sa nu supravietuiasca accidentului.
    Sursa foto: drivetribe.com
    In mod cert, a fost un accident extrem de ciudat, insa e bine ca nici unul din soferi nu a fost ranit
    Post-ul Soferul unui Lotus a scapat cu viata ca prin minune, dupa o coliziune cu un alt vehicul apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • In weekend, incepe X-Man Romania 2017!


    [2017-06-15]
    Oradea va fi si in acest an gazda singurului concurs din Romania pe distante de Ironman. Peste 300 de oameni s-au inscris deja pentru cele trei probe de inot (3,8 km), ciclism (180 km) si alergare (42,2 km) pe care vor trebui sa le parcurca in cel mult 16 ore, organizatorii subliniind ca, pentru ei, […]
    The post In weekend, incepe X-Man Romania 2017! appeared first on Presa Oradea.
     Oradea va fi si in acest an gazda singurului concurs din Romania pe distante de Ironman. Peste 300 de oameni s-au inscris deja pentru cele trei probe de inot (3,8 km), ciclism (180 km) si alergare (42,2 km) pe care vor trebui sa le parcurca in cel mult 16 ore, organizatorii subliniind ca, pentru ei, toti cei care vor reusi sa termine competitia vor fi campioni.
    X-Man Romania se anunta o competitie de anvergura si in 2017. Peste 300 de persoane vor alerga, pedala si inota intre 226 si aproape 113 kilometri. Cel mai greu concurs va fi Ironman, cu trei probe: inot (3,8 km), ciclism (180 km) si alergare (42,2 km) pe care concurentii vor trebui sa le parcurca in 16 ore. Putin mai usoara, dar deloc simpla va fi competitia Half Ironman cu 1,9 km de inotat, 90 de kilometri de pedalat si 21 de km de alergat. Lor li se vor adauga probe de stafeta si probe Family.

    Concursul va avea loc sambata, pe 10 iunie, in trei locatii: proba de inot la lacul Saldabagiu, proba de ciclism pe o ruta in zona Paleu - Cauaceu iar proba de alergare in centrul orasului Oradea.

    ,,Din cei peste 150 de sportivi din Romania cu titlul de Ironman, peste 70% l-au obtinut in Oradea. Din totalul de 18 Ironwoman din Romania, 15 au obtinut titlul tot la aces concurs in cele sapte editii care s-au desfasurat deja.
    Nu este usor sa organizezi acest eveniment mai ales cand vin concurenti din toate colturile tarii, plus Ungaria, Republica Moldova, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Germania si SUA. Acesti oameni se antreneaza zilnic 6-8 luni pentru a deveni Ironman si totul trebuie sa fie la inaltime. In contextul in care acest concurs este printre cele mai dificile din lume, faptul ca avem 300 de concurenti inscrisi este mare lucru.



    Cerem sprijinul oradenilor sa fie intelegatori, sa faca galerie si sa ne ajute pentru ca acest concurs ar putea ridica mult nivelul turismul din oras, mai ales pe cel sportiv. Inca un lucru important, castigatorul Ironman de anul trecut va veni la concurs sa-si apere titlul deci va fi probabil o editie disputata"

    a spus Istvan Szokolszky.
    Premiile nu vor fi mici (600 de euro - locul I, 500 - locul II, 400 - locul III la Ironman si 400 de euro - locul I, 300 de euro - locul II, 200 de euro - locul III la Half Ironman) dar pentru munca si costul antrenamentului si al echipamentelor, sumele sunt simbolice.
    In premiera, pe durata concursului de ciclism, intre orele 7.30 si 18.30, se va inchide traficul auto pe drumul dintre Cetariu si Cauaceu. Centrul de concurs va fi amplasat in Piata Ferdinand, iar perimetrul din zona centrala in care se va desfasura concursul de alergare va fi inchis traficului in ziua concursului intre orele 10.00-00.00 (Piata Ferdinand, Podul Sf. Ladislau, str. Principatelor Unite, Podul de la Centrul de Calcul, str. Malului, str. Ady Endre, str. Iosif Vulcan).


    ,,Prin aceste masuri ne aliniem si noi la standardele concursurilor internationale. Impreuna cu autorititile locale imbunatatim conditiile de desfasurare ale concursului, punand pe primul loc siguranta sportivilor"

    a mai spus Istvan Szokolszky.
    Evenimentul este organizat in parteneriat cu Primaria Municipiului Oradea si Federatia Romana de Triatlon.
    Ichim Vasilica
    The post In weekend, incepe X-Man Romania 2017! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet!


    [2017-06-12]
    Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze. Cel mai important ospiciu […]
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
     Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze.
    Cel mai important ospiciu din judetul Bihor, unitate in care isi duc zilele aproape 180 de suflete, este un adevarat dezastru. Cel putin asa sustine o fosta angajata a Spitalului, o parte din declaratiile ei fiind confirmate de rezultatele unor controale efectuate de Centrul de Resurse Juridice.
    Potop de acuzatii
    Fanica Mocan, fosta angajata a Spitalului de Psihiatrie Nucet, aflat in aceeasi cladire cu Centrul Medico-Social, a avut des tangenta cu unitatea.

    ,,Pacientii sunt tratati cu nouroleptice in exces, in prezent sub comanda domnisoarei doctor Anemona Brie, sunt tratati cei care nu necesita un asemenea tratament, si cei care au nevoie de acest tratament nu il primesc. Sunt inchisi dupa gratii, batuti, goi, desculti si flamanzi. Mai nou, ii arunca in strada daca nu le convine de ei, parca ar fi propietatea lor privata. Le retin pensiile dar hrana este foarte slaba, de cele mai multe ori, paine cu ceai, care este mai mult apa. Sunt batuti, maltratati, tratati cu indiferenta.
    Directorul medical Anemona Brie, care este medic de familie, si medicul Gheorghe Bolovan, care lucreaza cu PFA, ii calca in piciore pe acesti pacienti fara aparare.
    In urma cu cateva zile (n.r. aprilie 2017) a avut loc un incident in cadrul centrului, pacientii nesupravegheati au incediat saltelele din saloanele cu gratii. Din informatiile pe care le detin, pacientii au sunat dupa ajutor, a fost nevoie de interventia organelor de ordine, ale SMURD, pompierilor, ambulanta. Exista insa tendinta de a se musamaliza totul ca de fiecare data" sustine Fanica Mocan.
    Episodul incendierii saltelelor este cunoscut si de politisti. Conform acestora, mai multi rezidenti ai Centrului de la Nucet au fost implicati intr-o altercatie si au incendiat mai multe saltele dintr-o camera. Dupa sesizare, s-au deplasat la fata locului, intocmind, pe numele mai multor persoane, dosare de cercetare penala. Este insa foarte putin probabil ca vreunul dintre cei vizati sa si raspunda in fata legii, pentru ca nu au discernamant. Tot in urma cu cateva saptamani, tot la Nucet a avut loc un alt incident, unul dintre pacienti lovind un infirmier.
    Bai tinute sub cheie
    O alta sursa care documenteaza minutios evenimentele care se petrec la Nucet este Centrul de Resurse Juridice (CRJ), o organizatie non-guvernamentala a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, care actioneaza pentru crearea si functionarea unui cadru legal si institutional care sa asigure respectarea drepturilor omului si a egalitatii de sanse si pentru accesul liber la un act de justitie echitabil. CRJ a facut o vizita de monitorizare in 10 ianuarie 2017 la Centrul Medico Social Nucet. Din comisie au facut parte Dana Ududec (avocat), Ovidiu Damian (psiholog) si Andreea Hotopan (voluntar).

    In cadrul vizitei, monitorii CRJ au fost insotiti de o asistenta sociala in pavilioanele unde traiesc pacientii.
    ,,Avand in vedere si ora de dupa-masa de pranz, cativa dintre rezidenti dormeau. Una dintre rezidente o ruga insistent pe ingrijitoare sa o lase afara, deoarece spune ca nu a mai iesit de multe zile si nu se simte bine daca nu iese afara ,,la aer". La rugamintile acesteia, ingrijitoarea ii raspunde ca e prea frig afara si din acest motiv nu poate sa o lase sa iasa. O alta rezidenta insista spunand ca doreste sa mearga la Salonta. 
    In CMSP Nucet nu exista camera privata pentru vizite. Daca vin apartinatori, intalnirile au loc in cabinetele asistentelor. Cativa dintre rezidentii care locuiesc in Casa Christianne au acces in comunitate, ies in oras singuri si sunt cunoscuti si acceptati de catre oameni. Lucrurile nu stau la fel in ce-i priveste pe rezidentii din cladirea Spitalului, care nu au acelasi acces in comunitate si locuiesc practic in pavilioane incuiate.
    In perioada Sarbatorilor de Craciun au fost 4 persoane invoite (n.r. din 177) pentru a-si vizita familia.
    Cele patru sectii organizate pe doua etaje erau incuiate. De asemenea, sectiile aflate pe acelasi etaj sunt despartite printr-o usa incuiata. Aceasta metoda este folosita pentru a izola ,,cazurile mai grave" de restul rezidentilor. Camerele sunt complet nepersonalizate. Doar rezidentii foarte autonomi au obiecte personale. In rest, in aproape toate camerele lipsesc noptierele sau dulapurile si de multe ori chiar pernele.
    Personalul institutiei a explicat ca lipsa obiectelor personale este cauzata de faptul ca rezidentii distrug bunurile si chiar daca ar primi haine noi, mobilier sau obiecte de uz personal, acestia le-ar rupe. Exista bai tinute sub cheie. Cand au intrebat personalul de ce sunt inchise, de ce toaletele nu au colac, li s-a spus ca beneficiarii distrug tot pentru ca ,,nu pricep", pentru ca sufera de ,,imbecilitate severa" si ,,oligofrenie severa" (acestea au fost expresiilor folosite de personal pentru a se referi la diagnosticele rezidentilor).
    Monitorii CRJ nu au vazut periute sau paste de dinti sau sapun si li s-a spus ca igiena este asigurata de instructorii de educatie pentru ca beneficiarii nu pot sa faca acest lucru singuri. Li se face o baie generala in ziua de miercuri si, de asemenea, sunt spalati de cate ori apar situatii neprevazute. In ambele sectii exista un puternic miros de urina iar in bai si in izolator existau pete de urina pe jos. Personalul a explicat ca situatia curateniei generale este una dificila si ca personalul face cu greu fata.
    Toti beneficiarii de pe ambele sectii sunt tunsi scurt (cu o singura exceptie). Explicatiile pe care le-am primit sunt contradictorii: asistenta sefa ne-a spus ca asa isi doresc ei si nu e vorba de vreo masura de pedepsire, iar un instructor de educatie, mai tarziu, ne-a explicat ca asa este mai usor sa le usuce parul dupa baie", se subliniaza in raport.
    Camere ca la carcera
    Pe sectia Medico-Sociala de Psihiatrie-Femei monitorii au gasit un Izolator care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea.

    ,,Aceasta camera nu are lumina naturala si nici nu este racordata la sistemul de incalzire. Personalul a precizat ca nu este nevoie de calorifer deoarece in aceasta incapere este cald. In Casa de Reabilitare ,,Christianne" (situata in afara incintei spitalului de neuropsihiatrie, unde se afla si birourile administrative), la etajul 4 al cladirii, unde locuiesc femeile, monitorii au observat o camera cu 5 paturi, toate din metal. Aici, ca in majoritatea saloanelor, nu se gaseau obiecte personale ale rezidentilor; saltelele erau din burete acoperit cu musama, paturi invechite, fara perne. Conform declaratiilor personalului de pe sectie, aceasta camera este a unor rezidente, insa este folosita uneori si pe post de izolator. Dovada a acestui fapt este si usa camerei, care avea la randul ei doua usite rabatabile pe care personalul le putea deschide pentru a privi inauntru.
    La etajul sectiei de femei se afla un alt Izolator psihiatric, care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea. Din spusele asistentelor, una dintre beneficiare solicita des sa stea in izolator, acesta fiind cazul unei persoane care se autoagreseaza"
    se arata in raportul CRJ. Monitorii subliniaza ca este incalcata Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice pentru ca masura este luata ca modalitate de autoizolare, nu exista garantia ca masura plasarii in izolator este luata doar in situatia in care persoana in cauza reprezinta un pericol pentru aceasta sau pentru alte persoane, nu sunt respectate masurile de maxima precautie iar izolarea se face la solicitarea rezidentei si nu ca fiind ultima masura luata in cazul in care orice alta masura s-a dovedit ineficianta.
    ,,Al doilea izolator indicat de personalul CMSPN este o camera fara lumina naturala, fara geamuri, fara incalzire, cu un pat de fier fara saltea. Pe pat este asezata o perna. Pe jos, monitorii au observat multa urina iar mirosul de urina era prezent atat in izolator cat si pe culoarele sectiilor sau in camerele beneficiarilor. Ni sa spus ca salteaua este pusa la uscat deoarece o beneficiara isi facuse necesitatile pe ea. Ni s-a spus ca in izolator nu este necesar sa fie caldura deoarece este foarte cald pe holuri si niciun beneficiar nu s-a racit in izolator pana acum. Aici sunt incalcate prevederile legate de iluminarea, aerisirea camerei precum si cea legata de accesul la grup sanitar propriu" se afirma in raport.
    Autopsii facute dupa ureche
    Monitorii au observat ca imaginea personalului despre beneficiari este una de infantilizare (de exemplu, se folosesc expresii precum ,,o fetita de 28 de ani", ,,le spunem asa pentru ca asa se comporta"). Drept dovada a ,,culturii" termenilor depasiti care inca sunt folositi in diagnosticarea rezidentilor este si postarea de pe site-ul oficial al centrului unde se folosesc cuvinte precum ,,idiotie" sau ,,imbecilitate".
    ,,Asistentele ne-au povestit despre situatia unei rezidente (HC) care a fost dusa de mai multe ori la urgente, unde s-a intervenit chirurgical, deoarece inghite linguri. Din cele comunicate de catre asistenta sociala, in afara de masura luata de urgenta - internarea si interventia chirurgicala - plus asigurarea unei linguri mari de lemn pe care sa nu o poata inghiti, nu s-au luat alte masuri de siguranta sau de tratament pentru comportamentul acesteia.
    In structura de personal nu exista normat niciun psiholog. Asistenta sociala sustine ca beneficiarii participa la sedinte de psihoterapie si ca acestea ar fi organizate de catre medicul psihiatru. Nu am putut insa consulta niciun orar al acestor sedinte de terapie/consiliere si nici nu ni s-au furnizat alte informatii despre aceasta activitate de terapie. O beneficiara inghite linguri, motiv pentru care a suferit cateva interventii chirurgicale iar personalul considera ca ,,nu o mai duce mult".
    Nu exista insa niciun plan terapeutic care sa vizeze ca tinta de interventie acest comportament dezadaptativ (care pune serios in pericol viata beneficiarului). Singurele explicatii pe care am reusit sa le primim in legatura cu aceasta situatie a fost data de catre medicul psihiatru - explicatie transmisa de catre asistente - anume ca cel mai probabil aceasta este maniera in care beneficiara in cauza refuleaza frustrarile sale si obtine satisfactie prin durerea pe care si-o provoaca inghitind aceste linguri", se afirma in raport.
    Un alt aspect sesizat este legat de gestionarea banilor pe care beneficiarii ii primesc din indemnizatie. Monitorilor CRJ li s-a spus ca cei ,,care sunt cuminti" ii primesc in mana, iar ceilalti sunt incurajati sa desemneze o persoana dintre angajati care sa le pastreze banii. Nu exista insa niciun program educational pentru stimularea gradului de independenta prin dezvoltarea de abilitati de gestionare a resurselor financiare sau de stimulare a abilitatilor pentru o viata independenta (sau cat mai putin dependenta).

    ,,Cazul BM. Ni s-a spus ca este un caz foarte grav, cu deficienta mintala severa, pusee de agresivitate si nivel extrem de scazut de autonomie. Cu toate astea, la dosar exista un contract de acordare de servicii sociale intre Centru si ea, semnat cu initialele numelui ei. Cand am intrebat cum s-a incheiat acest contract, ni s-a spus ca cineva a luat mana ei si l-a semnat.
    In cadrul discutiei despre procedura urmata in caz de deces in institutie, personalul a descris urmatorii pasi: decesul se constata de catre medicul de garda; medicul CMSP Nucet intocmeste si certificatul constatator al decesului; personalul anunta primaria si politia despre deces.
    Conform discutiei cu personalul, autopsiile s-ar solicita doar daca persoana decedata are sub 30 de ani si daca nu se cunoaste cauza decesului. A fost dat exemplul unui tanar de 30 de ani, care a decedat pe 3 iunie 2015, prin ,,asfixiere mecanica" se arata in raport.
    Monitorii CRJ subliniaza ca legea spune ca autopsiile se fac obligatoriu atunci cand decesul survine in custodie, precum in spitalele psihiatrice, in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala.
    Concluziile monitorilor, cuprinse in capitolul ,,Tratamente inumane si degradante" sunt relevante:
    ,,Izolatoarele nu respecta standardele impuse de Legea sanatatii mintale si normele de aplicare a acestei legi. Utilizarea izolatoarelor in conditiile si metodele date prezinta un risc crescut fata de integritatea fizica si psihica a rezidentilor (…) in CMSPN lipsesc servicii care ar putea sa ii sprijine pe rezidenti sa isi exercite drepturile sau sa isi exprime problemele - cum ar fi, de exemplu, consiliere psihologica si consiliere juridica. Conform situatiei de fapt, observate de monitori la data vizitei, problemele rezidentilor sunt abordate prin tratament psihiatric si eventual activitati in camerele de ergoterapie. Astfel, prin lipsa serviciilor, este putin probabil ca rezidentii sa isi imbunatateasca pe termen lung sanatatea fizica si psihica ci, dimpotriva, exista riscul degradarii".
    Angajatii nu au cum sa faca fata
    Controalele efectuate de Directia de Sanatate Publica (DSP) Bihor, Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) Bihor si Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala (AJPIS) Bihor au infirmat o parte din acuzatiile fostei angajate Fanica Mocan.
    ,,Sesizarea a fost depusa de AJPIS in urma cu o saptamana. Am efectuat deja controlul igienico sanitar si faptele nu se confirma. Nici in ceea ce priveste firma de catering si transportul nu exista nereguli. Sunt mai multe aspecte pe care nu le-am verificat pentru ca nu privesc institutia noastra", a declarat Crina Marcut, directorul adjunct al DSP Bihor.
    AJPIS Bihor a facut o inspectie inopinata la Nucet.
    ,,In data de 28.04.2017 a avut loc misiunea de inspectie inopinata, (…) s-a constatat ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet detine Certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, fara a detine licenta de functionare. Furnizorul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 10.000 lei si a fost dispusa masura privind obtinerea licentei de functionare. Mentionam faptul ca, in vederea solutionarii celorlalte aspecte semnalate in petitie, au fost sesizate institutiile competente cu verificarea lor, respectiv DSP Bihor si DSVSA Bihor", se afirma intr-un raspuns al AJPIS Bihor, semnat de directoarea executiva Gabriela Iova.
    La fel ca ceilalti angajati, Mioara Morar sustine ca ii este practic imposibil sa ofere servicii de calitate cu personalul pe care il are.
    ,,Este foarte dificil sa lucrezi cu pacienti de acest fel. Ganditi-va ca aici sunt pacientii cei mai dificili din tot judetul iar in ultimii ani nu s-au facut angajari. Ar trebui sa avem un infirmier la 12 paturi si noi avem o persoana la 40 de paturi. Ganditi-va ca oamenii acestia au si concedii si zile libere. Am facut cerere la Consiliul Judetean Bihor pentru a angaja 8 infirmiere, nu ne-au aprobat solicitarea pentru aceste posturi. Este inuman pentru oricine sa lucreze in aceste conditii", a declarat Mioara Morar.

    In ceea ce priveste acuzatiile venite de la Fanica Mocan, Mioara Morar spune ca nu au nicio legatura cu realitatea. ,,Nu exista asa ceva. Nu pentru ca o spun eu, ci pentru ca nici controalele DSP Bihor si nici cele ale DSVSA Bihor nu au constatat acele nereguli. In ceea ce priveste licentierea, trebuie sa stiti ca nu este acelasi lucru cu acreditarea. Avem acreditarea in regula iar procedura de licentiere am inceput-o anul trecut. Este doar o problema de conformare la o lege, in sensul ca trebuie sa schimbam denumirea unitatii pentru a primi aceasta licenta", a spus Mioara Morar.
    Decidentii se uita in cealalta parte
    Cu privire la raportul CRJ, medicul specialist Anemona Brie sustine ca in unitate ,,nu exista cazuri grave sau mai putin grave, fiecare pacient avand perioade de liniste si de agitatie, in fiecare sectie existand pacienti cu diferite grade de dizabilitate. Paturile sunt organizate in functie de spatiul de care dispunem. Sunt bai incuiate pentru protectia pacientilor, aici existand baile cu apa calda. Foile de observatie ale pacientilor sunt cele mai multe intocmite pana in 2006 cand existau termenii de oligofrenie de diferite grade (idiotie, imebcilitate). Pentru cazul HC s-au luat o serie de masuri de precautie prin care sa se impiedice ingerarea de linguri. Pacientii din CMSP Nucet au toti o boala psihica cronica, dar prezinta si comorbiditati, drept pentru care li se asigura tratament cronic psihiatric si somatic si tratament acut in agitatia psihomotorie si in bolile somatice acute. Salonul izolator cu doua paturi mentionat in raport este asa numitul salon tampon pentru izolarea pacientilor cu boli infecto-contagioase".
    Lamuriri importante a adus si Didina Dragan, asistentul social principal al centrului: ,,beneficiarii sunt persoane cu afectiuni psihice medii sau grave, persoane cu handicap psihic, bolnavi cronici din judetul Bihor, aflati intr-o situatie de acut risc social, majoritatea fiind lipsiti de locuinte proprii, resurse materiale, parasiti de familii sau rude care sa-i ajute sa-si dezvolte capacitatile si aptitudinile individuale necesare depasirii situatiei inevitabile de marginalizare si excluziune sociala.
    In legatura cu pensiile si indemnizatiile de handicap doresc sa precizez ca la CMSP Nucet beneficiarii pe perioada ,,internarii" sau cazarii in centru, nu pot beneficia de indemnizatie de handicap conform cu certificatele de handicap, din cauza prevederilor Legii nr.448/2006 art.57, alin 4, care prevede sistarea acestor drepturi pe perioada aflarii clientului intr-o institutie sociala guvernamentala, aceasta fiind sistata pana la data integrarii in familie sau reinsertiei sociale. In centru avem o procedura clara de predare – primire a banilor beneficiarilor (pensia de asigurari sociale, pensie de limita de varsta sau pensiile cu caracter permanent pentru nevazatori) pe baza de proces verbal scris si semnat atat de beneficiarul care primeste banii cat si de martorul care asista la predarea banilor. Beneficiarii nu-si primesc drepturile din pensii doar ,,daca sunt cuminti" cum s-a specificat in raportarea Centrului de Resurse Juridice, dimpotriva beneficiarii desi au dizabilitati psihice daca sunt capabili sa-si gestioneze si sa-si cumpere cele necesare sunt incurajati sa-si primeasca banii personal si sa o faca. Orice beneficiar care raspunde bine tratamentului poate sa iasa in oras cu bilet de voie de la medicul de garda si sa-si achizitioneze cele necesare. Pentru beneficiarii care nu cunosc valoarea banilor dar stiu ca au bunuri financiare din pensii s-a recurs la numirea unor reprezentanti conventionali dintre angajatii unitatii alesi de beneficiari (conform cu Legea Sanatatii Mintale) pentru ajutor in gestionarea si cheltuirea banilor.
    La CMSP Nucet s-au implementat instrumente standardizate in ce priveste activitatile de dezvoltare personala si de implementarea unor deprinderi elementare de viata si de petrecerea timpului liber, precum si programe de activitati pentru promovarea vietii active, implementate de ergoterapeuti toate aceste activitati fiind trecute intr-un Registru de activitati. Astfel se organizeaza serbarea zilelor de nastere a beneficiarilor sau programe artistice cu ocazia unor sarbatori religioase sau sarbatori nationale. In atelierele de terapie ocupationala exista diverse posibilitati de invatare a unor deprinderi de scris ca desenul, pictura, deprinderi de mobilitate manuala confectionat de covoare, goblenuri, tricotaje, felicitari si martisoare etc.
    Pentru promovarea activitatilor si beneficiarilor CMSP Nucet a colaborat si colaboreaza incheie parteneriate cu diferite institutii ca scoli locale si din judet, biserici, fundatii si ONG-uri".
    Mioara Morar sustine ca Raportul CRJ nu a tinut cont ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet este si unitate cu paturi incadrata in categoria spitalelor.
    ,,Ca urmare, in cadrul CMSP Nucet trebuiesc respectate toate normele privind conditiile pentru acordarea autorizatiei sanitare de functionare, norme care nu permit crearea unui ambient personalizat pentru beneficiari precum cel solicitat in raportul mai sus mentionat. In ceea ce priveste legislatia din domeniul serviciilor sociale, in cadrul CMSP Nucet trebuie aplicate standardele minime de calitate ale serviciilor sociale.
    In prezent exista preocupare din partea Consiliului Judetean Bihor pentru atragerea de fonduri europene in vederea construirii unei cladiri noi in care sa functioneze CMSP Nucet, fapt care ar face posibila asigurarea unor conditii de viata optime pentru beneficiari, cu respectarea normelor impuse de legislatia din domeniul sanitar, cat si de legislatia din domeniul serviciilor sociale", sustine Mioara Morar.
    Dificultatile pe care le intampina cei de la Centrul din Nucet au fost confirmate si de alte surse din DSP Bihor. Este practic imposibil sa oferi conditiile pe care ti le cere legea, cu un personal redus, oricat de bine pregatit ar fi el.

    Cel care finanteaza ospiciul, Consiliul Judetean Bihor viseaza insa extinderea centrului pe bani europeni in loc sa rezolve problemele grave, imediate.
    In timp ce pentru un tratament decent, celor aproape 180 de suflete li se refuza incadrarea pe posturi a unor infirmiere, conducerea angajeaza oameni care sa-i cosmetizeze imaginea pentru ca, exact cum se afirma in raportul CRJ, cei de la ospiciul din Nucet ,,oricum nu o mai duc mult!".
    Ichim Vasilica
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Alain Delon a primit premiul TIFF, la Cluj. "Totul in viata il datorez femeilor"


    [2017-06-11]
    Actorul francez Alain Delon a primit, sambata seara, la gala de inchidere a TIFF de la Cluj-Napoca, premiul pentru intreaga cariera, pentru contributia sa artistica exceptionala. "Am cea mai frumoasa meserie din lume", a spus actorul. Anterior, el a avut o discutie cu jurnalistii, in care le-a spus ca "Totul in viata il datorez femeilor. Ele m-au creat, ele au facut din mine un bun actor". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • In jur de 100 de voluntari si-au insusit tehnicile kaizen participand in Parcul Silvas la actiunea "5S PUBLIC"


    [2017-06-09]
    Dupa conferinta internatioanla KAIZEN, sustinuta ieri, 8 iunie 2017, la Primaria Oradea de catre Kaizen Institute România, Asociatia Clean Up Japan (Asociatia de infrumusetare a Japoniei) si Asociatia Kaizen Manager Club, in aceasta dimineata, cca 100 de persoane din Primaria Oradea, institutiile subordonate, dar si de la alte institutii,  insotite de japonezii de la  Asociatia Clean Up Japan au pus in practica cele invatate si au participat la o actiune voluntara de infrumusetare a zonei Silvas din Oradea.

    Aceasta actiune numita de japonezi "5S PUBLIC" a presupus 5 etape: "seiri" - separare si sortare; "seiso" - stralucire prin curatarea locului de munca si a echipamentelor; "seiton" - ordonare, astfel incât totul sa fie disponibil la nevoie; "shitsuke" - auto disciplina si instruire si "seiketsu" - standardizarea, curatarea si verificarea pâna ce acestea devin rutina.

    In deschiderea actiunii, directorul Asociatiei Clean Up Japan, dl. Tanaka Yoshihito  a spus: "Atunci când ne propunem sa infrumusetam un lucru sau un loc, este important sa constientizam cum arata acesta inainte, si cum arata dupa munca noastra. Astfel, vom observa ca pe masura ce inaintam cu lucrarea noastra, expresia fetei ni se va schimba, iar in plus sentimentul de tovarasie, faptul ca mai multi colegi facem impreuna un lucru bun, ne va da un sentiment de bine. Faptul ca azi schimbam pentru câteva ore locul nostru de munca obisnuit, pentru a face curatenie in natura si a infrumuseta un loc din orasul in care locuim, ne va da o stare de multumire, care se va  rasfrânge asupra fiecaruia dintre noi. Intr-adevar, intr-un oras sunt lucruri pe care putem sa le cerem administratiei locale sa le faca pentru noi, dar sunt multe altele pe care putem sa le facem noi singuri, pentru a schimba in bine infatisarea locului in care traim".

    Prezent la actiune, viceprimarul Florin Birta a multumit partenerilor din Japonia pentru modelul de buna practica si voluntarilor pentru implicare: "Va multumesc ca ati venit in numar atât de mare! Se pare, ca conferinta de ieri despre managementul "Kaizen by Harmony" a fost convingatoare. Le multumesc oaspetilor nostri din Japonia pentru ca ne transmit o serie de bune practici, pe care dorim sa le preluam de la ei si sa le implementam cât mai mult in orasul nostru."

    La actiune au participat voluntari din Primaria Oradea - angajati in cadrul Directiei Economice, Directiei Tehnice, Directiei Patrimoniu Imobiliar, Directia de Management Proiecte cu Finantare Internationala, Cabinet Primar, Compartimentul de Presa, Biroul Achizitii Publice, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor, de la Administratia Sociala Comunitara Oradea (ASCO), Compania de Apa, OTL, Termoficare S.A, Uniunea Studentilor din Oradea, Asociatia Studentilor Ingineri din Oradea, Studentii Senatori - Universitatea Oradea, Andrei Craciun - presedintele studentilor, d-na Florica Chereches - deputat in Parlamentul României, precum si angajati ai firmei Decitex Ro si membri ai Fundatiei Comunitare Oradea. Acestia au curatat mesele din beton si butucii de lemn din zona Silvas, au toaletat zona dimprejur, dupa care au trecut la vopsirea acestora cu vopsea speciala pentru fiecare suprafata.

    In atasament gasiti o galerie foto. [...]Citeste mai departe
    In jur de 100 de voluntari si-au insusit tehnicile kaizen participand in Parcul Silvas la actiunea
    Sursa: Primaria Oradea
  • Bikeri si sfinti, la Maria Radna


    [2017-06-09]
    Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere […]
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
     Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere pentru felul in care viata ne imparte pe caprarii neconventionale. De aceea, zilele trecute, la Radna, judetul Arad, ne-am intalnit cu o trupa de bikeri din Germania, ocupati cu facutul de bine, carora li s-a dedicat o seara de rugaciune speciala, ecumenica, la Bazilica Minora Sf. Maria Radna.
    Parca nu pusca treaba asta, cu o manastire si cu niste tipi pe care-i asociezi mai degraba cu sintagma ,,Hell's Angels". Parca ii vezi pactizand mult mai cu placere cu practicile ,,celui de jos" - duritate, bautura, sex, arme, droguri si muzica nu tocmai suava. Si totusi, dincolo de stereotipuri si etichete de dictionar, viata ne invata ca nu traim in categorii pure si ca lucrurile interesante incep la marginea unde o categorie intalneste alta. Si se suprapun.

    Bikerii din Germania nu au venit in Romania pentru un nou Woodstock, si nici pentru un concert satanic. Au venit sa ajute. Iar Germania e o tara in care peste jumatate din populatie tine de Bisericile Protestanta si Romano-Catolica. Deci nu trebuie sa mire ca lucrurile s-au potrivit asa. Si ca, la initiativa Consulatului Republicii Federale Germania la Timisoara, chiar legat oarecum de "Zilele Culturii si Economiei Germane in Banat", s-a organizat, la Radna, acest moment de rugaciune.

    Ce s-a intamplat, mai precis? Un convoi de 24 de TIR-uri venind din Germania, cu ajutoare pentru cateva localitati din Romania a ajuns in vestul tarii noastre prin Vama Nadlac. Acest convoi umanitar a fost organizat si este insotit de cateva zeci de motociclisti, cei mai multi fiind din Germania, care, de 15 ani, se strang laolalta intr-un lant al faptelor bune.

    Asociatia lor promoveaza iesirea cu motoarele ca mod de viata dar, cum in mai fiesce domeniu al vietii, lucrurile coexista, pe langa "oameni plus motoare", in ecuatie, e loc si pentru faptele bune. In fiecare an, bikerii din acest grup strang donatii si, atunci cand totul e impachetat, pleaca intr-un drum in care se bifeaza si partea "bikeritului", a iesirii cu cei care au aceeasi pasiune, dar se alege si o tara unde se poate ajuta ca ceva, din anumite institutii, sa mearga mai bine, datorita contributiei lor.

    Unele dintre bunurile aduse in TIR-uri ajung in spitale, altele in camine de batrani, case de copii sau gradinite. Localitatile pe care bikerii le-au luat la roata in aceste zile de fine de mai sunt Lipova, Alba Iulia, Viseul de Sus, Cristian de Brasov si Fagaras, dupa care vor ajunge la Timisoara in 1 iunie, pentru a lasa ultimele daruri si pentru a participa la o seara de muzica si voie buna, alaturi de timisoreni.

    Asadar, in 25 mai, spre seara, o mana de oameni din cateva judete a luat Radna ca punct al destinatiei lor, pentru a le aduce multumire "baietilor cu motociclete" care venisera de peste granite pentru a transporta si acompania ajutoarele stranse, gazda serii urmand a fi preotul Andreas Reinholz, de la Bazilica Maria Radna. Dar… "baietii cu motociclete" erau de toate varstele, mai ales trecuti de o vreme de prima tinerete, cu ei erau si doamne iar cei care au pornit spre a-i intampina erau cel mai degraba preoti, acesta fiind cadoul de suflet pregatit bikerilor.

    Cum seara de rugaciune si binecuvantare a fost gandita ca una ecumenica, erau asteptati sa participe, alaturi de preoti romano-catolici, si colegi greco-catolici, ortodocsi si evanghelici. Si asa s-a si intamplat, sporindu-se atmosfera de cordialitate si deschidere a tuturor pentru toti cei care au participat la intalnirea de la Radna.

    Am plecat de la Timisoara cu preotul evanghelic al orasului, Kovacs Zsombor, cel care a si fost anul acesta gazda intalnirii plilejuite de Octava Ecumenica de Rugaciune a Crestinilor, si cu colega de presa Valentina Sarosi. Singurul lucru care ne-a pus entuziasmul la incercare, pe drumul drept dintre Timisoara si Lipova, a fost faptul ca, dupa intrarea in Judetul Arad, drumul a fost execrabil, dandu-ne prilejul sa ne gandim la bancul in care un copil asista un preot care bate cuie si se intreaba ce fel de injuraturi foloseste acesta atunci cand isi da cu ciocanul peste degete. Totusi, am reusit sa iesim cu avarii minime din cel mai prost drum pe care l-am vazut in ultimii ani, si, ca intotdeauna, vederea, de departe, a turlelor de la Maria Radna ne-a bucurat.

    In fata bazilicii se aflau deja multe motociclete, oameni trati in piele, casti, ecusoane. Inedit. Si totusi, nimic nu spune ca cei care isi gasesc bucuria in viteza si pe doua roti nu se pot simti bine atunci cand cineva le multumeste intr-un cadru solemn, intr-o biserica - cel mai culoscut loc de pelerinaj al romano-catolicilor din judetele din zona - pentru faptele bune.

    Materiale sanitare, aparatura si paturile de spital, mobilierul pentru caminele de batrani, jucariile si hainele pentru copii, dotarea pentru un atelier al Bisericii Evanghelice din Fagaras, toate asteptau in TIR-uri. Dar soferii lor, impreuna cu bikerii, au intrat in biserica pentru a primi binecuvantarea, in mai multe limbi si dinspre mai multe culte.

    Atunci cand sportul - sau modul de viata - pe care il practici presupune si ca te afli destul de des in pericol - cum zicala spune, macar in Romania, ca cei care se grabesc pe doua roti sunt potentiali donatori de organe - perspectiva accidentului face parte din gama de posibilitati deloc de ignorat. Preotii s-au referit la asta, in cuvintele lor, si le-au urat celor de fata ca, prin mijlocirea Divinitatii, sa ajunga mereu in siguranta acasa.

    Pana sa inceapa rugaciunea, discut cu Sven Achtermann, dintr-un grup de amici cu casti si cu haine de piele - trei barbati si o femeie. In viata cea de toate zilele, Sven organizeaza expeditii in regiuni polare si incearca sa faca oamenii sa constientizeze problemele animalelor aflate acolo, cum ar fi ursii polari. Dicolo de asta, insa, e loc si pentru motor, prieteni, actiuni caritabile si, desi inteleg ca nu prea multi dintre cei din jurul nostru se omoara cu biserica, in general, in partclular, toti cei care se afla la Radna au primit cu bucurie rugaciunea oferita.

    Dupa ce rugaciunea s-a terminat, a venit momentul sfintirii motoarelor, care ne-a adus aminte ca bikerii nu isi urmeaza pasiunea doar in clipe frumoase - o ploaie deasa a facut ca doar preotul romano-catolic Nikola Laus, directorul Cancelariei Diecezane din Timisoara, impreuna cu un ajutor, sa binecuvanteze cu apa sfintita motoarele care stationau in fata bazilicii.
    Intalnirea a continuat "in casa", in spatiul recent renovat, placut si primitor al manastirii, la o cina oferita de parohul locului, bun prilej pentru cantec si povesti. Impreuna cu bikerii a participat, la rugaciune si la discutiile de dupa, si consulul Germaniei la Timisoara, Excelenta Sa Rolf Maruhn. Christine, o bikerita din Munchen, mi-a povestit ca a iesi pe motor, in orele de dupa lucru, cand nu mai conteaza machiajul sau ploaia sau altceva, o face sa se simta libera.

    Am intrebat-o daca nu are probleme cu faptul ca nemtii aduc ajutoare intr-o tara a Uniunii Europene, unde se presupune ca exista deja un standard de viata. Mi-a spus ca nu, ca si in Germani ar fi multe unde se poate ajuta, dar ca important e sa ajuti, si sa si pleci undeva, sa fii pe drum si sa faci o fapta buna. De asemenea, mi-a spus ca nu este o persoana religioasa dar ca un moment petrecut intr-o biserica nu strica nimanui.
    Oameni faini, care au imbatranit frumos, camaraderie si deschidere - asta am vazut la intalnirea cu bikerii acestia. Ne-am promis sa ne revedem in 1 iunie in Timisoara. Ne-am bucurat de frumusetea si tihna care au fost intotdeauna atributele Bazilicii Maria Radna, si de cordialitatea preotului gazda. Ar fi trebuit sa le spun noilor nostri amici ca intr-unul din locurile pentru care au adus bunuri, unul dintre sefuleti se lauda ca nu termina anul fara un milion de euro spaga? La ce bun?… Cum s-ar spune, fiecare isi negociaza mantuirea lui - sau social, sau religios - iar cei de aici tocmai au adaugat inca o fapta buna la asta.
    Ramona Balutescu
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Acuze sau aberatii? Pavel - atacat pentru colaboratorii de partid!


    [2017-06-08]
    Pavel si echipa sa de la Bruxelles si Oradea, garnisita din plin cu colegi din PSD Condamnat ca ar finanta ilegal activitatea PSD Bihor pe banii Parlamentului European, deputatul Emilian Pavel demasca ,,acuzatii aberante" si sustine ca totul este transparent.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Acuze sau aberatii? Pavel - atacat pentru colaboratorii de partid!
    Sursa: Bihon.ro
  • Europarlamentarul Emilian Pavel - Drept la replica


    [2017-06-07]
    Europarlamentarul bihorean, Emilian Pavel a raspuns in urma unor articole aparute in doua publicatii Scriu aceste randuri cu gandul atat la oamenii care ma cunosc, ma apreciaza si ma sprijina, cat si la cei care, inca, nu ma cunosc direct. Desi sunt un om care nu dusmaneste pe nimeni, sunt sigur ca exista persoane care […]
    Post-ul Europarlamentarul Emilian Pavel – Drept la replica apare prima data in Stiri Oradea.
     Europarlamentarul bihorean, Emilian Pavel a raspuns in urma unor articole aparute in doua publicatii


    Scriu aceste randuri cu gandul atat la oamenii care ma cunosc, ma apreciaza si ma sprijina, cat si la cei care, inca, nu ma cunosc direct. Desi sunt un om care nu dusmaneste pe nimeni, sunt sigur ca exista persoane care nu ma plac, si nu fac o tragedie din asta, nici un obiectiv din a fi iubit de toata lumea. Le sunt insa recunoscator tuturor celor care, chiar daca nu au intotdeauna aceleasi convingeri ca si mine, reusesc sa ma vada si sa ma perceapa intr-un mod corect.
    Mai scriu aceste randuri pentru ca, in climatul actual, exista un teren fertil pentru a spune orice despre oricine, iar acel orice isi va gasi eventual suficiente urechi credule. Ei bine, eu nu pot sa accept sa se spuna orice despre mine, iar cand numele meu este asociat cu fapte care nu imi apartin, nu vreau sa tac.
    Sunt politician. Fara discutie si fara rusine. Sunt membru PSD din anul 2001, iar cei carora accederea mea in Parlamentul European, in Noiembrie 2014, li s-a parut neasteptata, trebuie sa stie ca succesului meu de peste noapte i-au trebuit 16 ani ca sa se intample. Au fost 16 ani in care nu am visat la ciolan, nu am fugit dupa ciolan si nu am dat din coate ca sa ajung la ciolan. Mai mult, activitatea mea de acum, ca parlamentar european, desi in mod categoric este foarte bine platita, nu este in niciun caz, pentru orice om cu mintea intreaga, un ciolan pe care, cum s-ar spune la noi, inteleg sa il rod timp de cinci ani, dupa care Dumnezeu cu mila…
    Am doi ani si jumatate de mandat la Bruxelles si Strasbourg, in care am trait cu geamantanul dupa mine, intre avioane, sedinte, discutii, conferinte, dezbateri, negocieri, certuri, momente frumoase, oboseala si tot ce tine de aceasta functie specifica. Nu ma plang si vreau sa fie clar. Fac ceea ce imi place sa fac, iubesc munca mea si cred ca o fac bine. Ca dovada, acum cateva luni ma situam pe primul loc intre europarlamentarii romani ca numar de amendamente depuse la rapoartele pe care lucram in Parlamentul European. De asemenea, am fost votat in cadrul unui eveniment anual prestigios, organizat la Bruxelles, ca europarlamentar al anului la categoria ocuparea fortei de munca, si am fost de asemenea nominalizat la o a doua categorie, promovarea drepturilor femeilor si a egalitatii de gen. In mod esential, munca mea si rezultatele ei ca deputat european, acolo se vad, in amendarea diverselor texte legislative cu care intru in contact si incercarea de a promova cele mai bune variante pentru Romania si pentru romani, indiferent de tema.
    Am asadar doi ani si jumatate de mandat pe care, o spun cu respect, pot sa ii apar si sa ii justific in fata oricui. Aceste lucruri insa, conteaza mai putin acum.
    Astazi, o publicatie online pe care nu o cunosteam, a scris despre mine un material, preluat de o alta publicatie online din Bihor, in care sunt acuzat, de catre prima publicatie, ca as fi pus la punct un circuit care seamana cu un mecanism de finantare a PSD Bihor si o schema de scurgere a fondurilor destinate activitatii din Parlamentul European catre filiale din tara ale partidului, in timp ce publicatia bihoreana – care nu face decat sa copieze materialul initial, adauga totusi ceva original, vorbind despre faptul ca utilizarea fondurilor europene intr-un sistem croit parca pentru a spala bani in beneficiul partidului imbraca aspecte penale, ce pot atrage atentia procurorilor. Cum sugereaza autorii ca am facut acest lucru? Prin contractele incheiate cu colaboratorii mei din tara, sub forma de prestare de servicii.
    Recunosc, la fel ca oricine, ca pus in fata acestor acuzatii nu stiu foarte bine ce sa fac. Cum sa ma dezvinovatesc de ceva ce nu am facut, iar cei care spun ca as fi facut ceva, nu aduc nicio dovada pentru spusele lor? Mai mult, considera raspunsurile oficiale date de Parlamentul European la intrebarile lor ca fiind evazive doar pentru ca, probabil, nu le sustin aberatiile.
    Este adevarat ca prima publicatie mi-a trimis si mie un set de intrebari la care, dat fiind modul formularii, am fost tentat sa nu raspund. Una dintre ele suna astfel: pozitia dlui Pavel referitoare la posibilitatea ca aceste sume sa finanteze organizatia locala Bihor din care dlui a facut parte. Am avut senzatia, confirmata de publicarea materialului, ca autorii nu aveau neaparat nevoie de raspunsurile mele…
    Asa vrea sa fiu clar: rezultatele din mandatul meu cu care ma mandresc, si care cred ca au adus un dram de bine Romaniei nu imi apartin in exclusivitate.Nimeni, indiferent ca se numeste Trump, Macron, sau Basescu, indiferent ca se numeste Bill Gates, Steve Jobs, Mark Zuckerberg sau Ion Tiriac nu ar fi putut realiza nimic fara echipa lor. Am fost de cand ma stiu un om de echipa si tot ce muncesc se intampla alaturi de echipa mea, din care o parte lucreaza in Romania, iar dintre ei o parte s-au organizat ca si firme de consultanta, furnizandu-mi servicii de care am nevoie pentru indeplinirea mandatului meu.
    Criteriile dupa care i-am ales sunt simple: sa fie oameni pe care ii cunosc, cu care am mai lucrat in cei 16 ani de politica, oameni care vor sa lucreze cu mine, cu care eu vreau sa lucrez, care se pricep la ceea ce fac, sunt seriosi in munca lor, tin pasul cu mine si asigura calitate! Nu sunt o firma care isi cauta contractori pentru zugravit.
    Sunt un om a carui meserie este politica si care isi alege colaboratorii si formele de colaborare conform legilor nationale, normelor europene si regulilor stabilite de Parlamentul European. Si da, in conditiile impuse de lege, vreau sa colaborez cu oameni care au experienta politica. In conditiile legii, vreau sa colaborez cu colegii mei si nu vad cu cine altcineva ar trebui sa colaborez. In acest domeniu nu se lucreaza cu straini, nu se fac licitatii. Oameni alesi de oameni isi aleg la randul lor colaboratorii. Este natural, normal, legal si de bun simt.
    Dar daca raspunsurile date de functionarii Parlamentului li s-au parut autorilor acelui material ca fiind evazive, sper ca al meu sa fie mai clar: toate contractele incheiate de biroul meu cu diversi prestatori de servicii respecta procedurile extrem de riguroase impuse de Parlamentul European. Acei prestatori depun lunar rapoarte referitoare la activitatea lor, dar si declaratii de interese, la inceputul contractului. Asadar, Parlamentul European este informat, si verifica in permanenta, atat despre eventuala implicare politica a unor prestatori de servicii cat si despre munca lor efectiva in cadrul contractului, si nu a solicitat niciodata incetarea colaborarii dintre biroul meu si acestia. In momentul in care fosti colaboratori de-ai mei s-au orientat catre alte activitati, ce puteau duce la incompatibilitate, am respectat normele Parlamentului European si am incetat colaborarea cu ei INAINTE de a deveni incompatibili.
    Aceasta este, in esenta, situatia. Referitor la finantarea ilegala a unui partid, iarasi, dupa mine,  totul este clar si simplu. Eu nu o fac si nu stiu pe nimeni care sa o faca. Nu ma ocup cu asa ceva. Sunt un politician tanar, sunt membru al Parlamentului European, am o situatie buna si o munca pe care o iubesc, am rezultate profesionale bune, de curand am devenit tata si imi doresc o cariera lunga in politica. Nu as risca pentru nimic in lume sa pierd aceste realizari sau aceste oportunitati.
    Personal, eu imi achit cotizatia de membru de partid conform legii, hotararilor interne ale organizatiei si in mod absolut transparent. In acelasi timp, eu ii incurajez pe toti membrii de partid, indiferent de ce partid vorbim, sa sprijine aceste organizatii, sa fie activi, cu cotizatiile platite la zi si in mod transparent. Este un mod normal de implicare politica, de a sprijini o cauza in care crezi, fara nimic ascuns sau rusinos.
    Cat despre spalarea de bani, din respect pentru proprietatea termenilor, va dau definitia legala pe care am gasit-o:
    Legea 656/2002, la art. 29 defineste infractiunea de spalare a banilor:

    a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri;

    b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a circulatiei sau a proprietatilor, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;

    c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.
    Astept de la toti cei care au publicat aceasta sintagma alaturi de numele meu sa faca modificarile care se impun in mod imediat.
    Nu in ultimul rand, celor care ma acuza ca nu as excela la capitolul comunicare, le transmit rugamintea sa nu stea doar sa astepte comunicatele de presa, ci sa faca bine sa citeasca materialele pe care le public pe blogul meu, emilianpavel.ro, pe Facebook sau pe Twitter, si pe langa scandaluri sa abordeze, asa cum unii colegi de-ai lor o fac deja, si teme europene, care au un impact urias si imediat asupra romanilor si pentru care eu, alaturi de alti europarlamentari, ma lupt permanent.
    De nenumarate ori am propus in comunicatele transmise sau in materialele publicate de mine teme precum antreprenoriatul, educatia secolului XXI, Piata Unica Digitala sau Schengen, pe langa multe altele.
    Incerc sa inchei un text pe care pana la urma m-am simtit obligat sa il scriu. Raul, in ceea ce priveste numele meu, este oarecum facut, dat fiind ca, desi fara dovezi, sunt acuzat de fapte extrem de grave. Ce as putea sa fac? Le cer imperativ, desi stiu ca suna ca o gluma, tuturor celor care scriu asa ceva sa isi sustina inventiile.
    In rest, imi dau foarte bine seama in ce tara traiesc, imi dau seama ca au existat si probabil exista oameni cu functii care fura de la noi toti incat ne miram uneori ca mai curge apa la robinet. Imi dau bine seama ca pe acest teren fertil orice se spune despre un politician poate avea un parfum de credibilitate.
    Ei bine, eu nu sunt hot si mai cunosc destui oameni ca mine. Imi voi continua activitatea, alaturi de echipa mea, si legal si transparent si eficient pentru ca, si o spun mereu, cand voi pleca din Parlamentul European ma voi uita in urma si voi spune cu mandrie ca am miscat macar cu milimetru Romania in directia buna.
    Post-ul Europarlamentarul Emilian Pavel – Drept la replica apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • In weekend, incepe X-Man Romania 2017!


    [2017-06-06]
    Oradea va fi si in acest an gazda singurului concurs din Romania pe distante de Ironman. Peste 300 de oameni s-au inscris deja pentru cele trei probe de inot (3,8 km), ciclism (180 km) si alergare (42,2 km) pe care vor trebui sa le parcurca in cel mult 16 ore, organizatorii subliniind ca, pentru ei, […]
    The post In weekend, incepe X-Man Romania 2017! appeared first on Presa Oradea.
     Oradea va fi si in acest an gazda singurului concurs din Romania pe distante de Ironman. Peste 300 de oameni s-au inscris deja pentru cele trei probe de inot (3,8 km), ciclism (180 km) si alergare (42,2 km) pe care vor trebui sa le parcurca in cel mult 16 ore, organizatorii subliniind ca, pentru ei, toti cei care vor reusi sa termine competitia vor fi campioni.
    X-Man Romania se anunta o competitie de anvergura si in 2017. Peste 300 de persoane vor alerga, pedala si inota intre 226 si aproape 113 kilometri. Cel mai greu concurs va fi Ironman, cu trei probe: inot (3,8 km), ciclism (180 km) si alergare (42,2 km) pe care concurentii vor trebui sa le parcurca in 16 ore. Putin mai usoara, dar deloc simpla va fi competitia Half Ironman cu 1,9 km de inotat, 90 de kilometri de pedalat si 21 de km de alergat. Lor li se vor adauga probe de stafeta si probe Family.

    Concursul va avea loc sambata, pe 10 iunie, in trei locatii: proba de inot la lacul Saldabagiu, proba de ciclism pe o ruta in zona Paleu - Cauaceu iar proba de alergare in centrul orasului Oradea.

    ,,Din cei peste 150 de sportivi din Romania cu titlul de Ironman, peste 70% l-au obtinut in Oradea. Din totalul de 18 Ironwoman din Romania, 15 au obtinut titlul tot la aces concurs in cele sapte editii care s-au desfasurat deja.
    Nu este usor sa organizezi acest eveniment mai ales cand vin concurenti din toate colturile tarii, plus Ungaria, Republica Moldova, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Germania si SUA. Acesti oameni se antreneaza zilnic 6-8 luni pentru a deveni Ironman si totul trebuie sa fie la inaltime. In contextul in care acest concurs este printre cele mai dificile din lume, faptul ca avem 300 de concurenti inscrisi este mare lucru.



    Cerem sprijinul oradenilor sa fie intelegatori, sa faca galerie si sa ne ajute pentru ca acest concurs ar putea ridica mult nivelul turismul din oras, mai ales pe cel sportiv. Inca un lucru important, castigatorul Ironman de anul trecut va veni la concurs sa-si apere titlul deci va fi probabil o editie disputata"

    a spus Istvan Szokolszky.
    Premiile nu vor fi mici (600 de euro - locul I, 500 - locul II, 400 - locul III la Ironman si 400 de euro - locul I, 300 de euro - locul II, 200 de euro - locul III la Half Ironman) dar pentru munca si costul antrenamentului si al echipamentelor, sumele sunt simbolice.
    In premiera, pe durata concursului de ciclism, intre orele 7.30 si 18.30, se va inchide traficul auto pe drumul dintre Cetariu si Cauaceu. Centrul de concurs va fi amplasat in Piata Ferdinand, iar perimetrul din zona centrala in care se va desfasura concursul de alergare va fi inchis traficului in ziua concursului intre orele 10.00-00.00 (Piata Ferdinand, Podul Sf. Ladislau, str. Principatelor Unite, Podul de la Centrul de Calcul, str. Malului, str. Ady Endre, str. Iosif Vulcan).


    ,,Prin aceste masuri ne aliniem si noi la standardele concursurilor internationale. Impreuna cu autorititile locale imbunatatim conditiile de desfasurare ale concursului, punand pe primul loc siguranta sportivilor"

    a mai spus Istvan Szokolszky.
    Evenimentul este organizat in parteneriat cu Primaria Municipiului Oradea si Federatia Romana de Triatlon.
    Ichim Vasilica
    The post In weekend, incepe X-Man Romania 2017! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Bikeri si sfinti, la Maria Radna


    [2017-05-31]
    Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere […]
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
     Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere pentru felul in care viata ne imparte pe caprarii neconventionale. De aceea, zilele trecute, la Radna, judetul Arad, ne-am intalnit cu o trupa de bikeri din Germania, ocupati cu facutul de bine, carora li s-a dedicat o seara de rugaciune speciala, ecumenica, la Bazilica Minora Sf. Maria Radna.
    Parca nu pusca treaba asta, cu o manastire si cu niste tipi pe care-i asociezi mai degraba cu sintagma ,,Hell's Angels". Parca ii vezi pactizand mult mai cu placere cu practicile ,,celui de jos" - duritate, bautura, sex, arme, droguri si muzica nu tocmai suava. Si totusi, dincolo de stereotipuri si etichete de dictionar, viata ne invata ca nu traim in categorii pure si ca lucrurile interesante incep la marginea unde o categorie intalneste alta. Si se suprapun.

    Bikerii din Germania nu au venit in Romania pentru un nou Woodstock, si nici pentru un concert satanic. Au venit sa ajute. Iar Germania e o tara in care peste jumatate din populatie tine de Bisericile Protestanta si Romano-Catolica. Deci nu trebuie sa mire ca lucrurile s-au potrivit asa. Si ca, la initiativa Consulatului Republicii Federale Germania la Timisoara, chiar legat oarecum de "Zilele Culturii si Economiei Germane in Banat", s-a organizat, la Radna, acest moment de rugaciune.

    Ce s-a intamplat, mai precis? Un convoi de 24 de TIR-uri venind din Germania, cu ajutoare pentru cateva localitati din Romania a ajuns in vestul tarii noastre prin Vama Nadlac. Acest convoi umanitar a fost organizat si este insotit de cateva zeci de motociclisti, cei mai multi fiind din Germania, care, de 15 ani, se strang laolalta intr-un lant al faptelor bune.

    Asociatia lor promoveaza iesirea cu motoarele ca mod de viata dar, cum in mai fiesce domeniu al vietii, lucrurile coexista, pe langa "oameni plus motoare", in ecuatie, e loc si pentru faptele bune. In fiecare an, bikerii din acest grup strang donatii si, atunci cand totul e impachetat, pleaca intr-un drum in care se bifeaza si partea "bikeritului", a iesirii cu cei care au aceeasi pasiune, dar se alege si o tara unde se poate ajuta ca ceva, din anumite institutii, sa mearga mai bine, datorita contributiei lor.

    Unele dintre bunurile aduse in TIR-uri ajung in spitale, altele in camine de batrani, case de copii sau gradinite. Localitatile pe care bikerii le-au luat la roata in aceste zile de fine de mai sunt Lipova, Alba Iulia, Viseul de Sus, Cristian de Brasov si Fagaras, dupa care vor ajunge la Timisoara in 1 iunie, pentru a lasa ultimele daruri si pentru a participa la o seara de muzica si voie buna, alaturi de timisoreni.

    Asadar, in 25 mai, spre seara, o mana de oameni din cateva judete a luat Radna ca punct al destinatiei lor, pentru a le aduce multumire "baietilor cu motociclete" care venisera de peste granite pentru a transporta si acompania ajutoarele stranse, gazda serii urmand a fi preotul Andreas Reinholz, de la Bazilica Maria Radna. Dar… "baietii cu motociclete" erau de toate varstele, mai ales trecuti de o vreme de prima tinerete, cu ei erau si doamne iar cei care au pornit spre a-i intampina erau cel mai degraba preoti, acesta fiind cadoul de suflet pregatit bikerilor.

    Cum seara de rugaciune si binecuvantare a fost gandita ca una ecumenica, erau asteptati sa participe, alaturi de preoti romano-catolici, si colegi greco-catolici, ortodocsi si evanghelici. Si asa s-a si intamplat, sporindu-se atmosfera de cordialitate si deschidere a tuturor pentru toti cei care au participat la intalnirea de la Radna.

    Am plecat de la Timisoara cu preotul evanghelic al orasului, Kovacs Zsombor, cel care a si fost anul acesta gazda intalnirii plilejuite de Octava Ecumenica de Rugaciune a Crestinilor, si cu colega de presa Valentina Sarosi. Singurul lucru care ne-a pus entuziasmul la incercare, pe drumul drept dintre Timisoara si Lipova, a fost faptul ca, dupa intrarea in Judetul Arad, drumul a fost execrabil, dandu-ne prilejul sa ne gandim la bancul in care un copil asista un preot care bate cuie si se intreaba ce fel de injuraturi foloseste acesta atunci cand isi da cu ciocanul peste degete. Totusi, am reusit sa iesim cu avarii minime din cel mai prost drum pe care l-am vazut in ultimii ani, si, ca intotdeauna, vederea, de departe, a turlelor de la Maria Radna ne-a bucurat.

    In fata bazilicii se aflau deja multe motociclete, oameni trati in piele, casti, ecusoane. Inedit. Si totusi, nimic nu spune ca cei care isi gasesc bucuria in viteza si pe doua roti nu se pot simti bine atunci cand cineva le multumeste intr-un cadru solemn, intr-o biserica - cel mai culoscut loc de pelerinaj al romano-catolicilor din judetele din zona - pentru faptele bune.

    Materiale sanitare, aparatura si paturile de spital, mobilierul pentru caminele de batrani, jucariile si hainele pentru copii, dotarea pentru un atelier al Bisericii Evanghelice din Fagaras, toate asteptau in TIR-uri. Dar soferii lor, impreuna cu bikerii, au intrat in biserica pentru a primi binecuvantarea, in mai multe limbi si dinspre mai multe culte.

    Atunci cand sportul - sau modul de viata - pe care il practici presupune si ca te afli destul de des in pericol - cum zicala spune, macar in Romania, ca cei care se grabesc pe doua roti sunt potentiali donatori de organe - perspectiva accidentului face parte din gama de posibilitati deloc de ignorat. Preotii s-au referit la asta, in cuvintele lor, si le-au urat celor de fata ca, prin mijlocirea Divinitatii, sa ajunga mereu in siguranta acasa.

    Pana sa inceapa rugaciunea, discut cu Sven Achtermann, dintr-un grup de amici cu casti si cu haine de piele - trei barbati si o femeie. In viata cea de toate zilele, Sven organizeaza expeditii in regiuni polare si incearca sa faca oamenii sa constientizeze problemele animalelor aflate acolo, cum ar fi ursii polari. Dicolo de asta, insa, e loc si pentru motor, prieteni, actiuni caritabile si, desi inteleg ca nu prea multi dintre cei din jurul nostru se omoara cu biserica, in general, in partclular, toti cei care se afla la Radna au primit cu bucurie rugaciunea oferita.

    Dupa ce rugaciunea s-a terminat, a venit momentul sfintirii motoarelor, care ne-a adus aminte ca bikerii nu isi urmeaza pasiunea doar in clipe frumoase - o ploaie deasa a facut ca doar preotul romano-catolic Nikola Laus, directorul Cancelariei Diecezane din Timisoara, impreuna cu un ajutor, sa binecuvanteze cu apa sfintita motoarele care stationau in fata bazilicii.
    Intalnirea a continuat "in casa", in spatiul recent renovat, placut si primitor al manastirii, la o cina oferita de parohul locului, bun prilej pentru cantec si povesti. Impreuna cu bikerii a participat, la rugaciune si la discutiile de dupa, si consulul Germaniei la Timisoara, Excelenta Sa Rolf Maruhn. Christine, o bikerita din Munchen, mi-a povestit ca a iesi pe motor, in orele de dupa lucru, cand nu mai conteaza machiajul sau ploaia sau altceva, o face sa se simta libera.

    Am intrebat-o daca nu are probleme cu faptul ca nemtii aduc ajutoare intr-o tara a Uniunii Europene, unde se presupune ca exista deja un standard de viata. Mi-a spus ca nu, ca si in Germani ar fi multe unde se poate ajuta, dar ca important e sa ajuti, si sa si pleci undeva, sa fii pe drum si sa faci o fapta buna. De asemenea, mi-a spus ca nu este o persoana religioasa dar ca un moment petrecut intr-o biserica nu strica nimanui.
    Oameni faini, care au imbatranit frumos, camaraderie si deschidere - asta am vazut la intalnirea cu bikerii acestia. Ne-am promis sa ne revedem in 1 iunie in Timisoara. Ne-am bucurat de frumusetea si tihna care au fost intotdeauna atributele Bazilicii Maria Radna, si de cordialitatea preotului gazda. Ar fi trebuit sa le spun noilor nostri amici ca intr-unul din locurile pentru care au adus bunuri, unul dintre sefuleti se lauda ca nu termina anul fara un milion de euro spaga? La ce bun?… Cum s-ar spune, fiecare isi negociaza mantuirea lui - sau social, sau religios - iar cei de aici tocmai au adaugat inca o fapta buna la asta.
    Ramona Balutescu
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Tiger Woods a fost retinut luni de Politia din Florida


    [2017-05-30]
    Tiger Woods a fost retinut luni pentru conducerea unui autoturism sub influenta bauturilor alcoolice. Potrivit informatiilor de peste Ocean, celebrul jucator de golf a fost oprit in jurul orei locale 03:00 si a fost retinut pentru conducerea unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice. Acesta a fost ulterior arestat si dus la iinchisoarea din Palm Beach, […]
    Post-ul Tiger Woods a fost retinut luni de Politia din Florida apare prima data in Stiri Oradea.
     Tiger Woods a fost retinut luni pentru conducerea unui autoturism sub influenta bauturilor alcoolice.


    Potrivit informatiilor de peste Ocean, celebrul jucator de golf a fost oprit in jurul orei locale 03:00 si a fost retinut pentru conducerea unui autovehicul sub influenta bauturilor alcoolice.
    Acesta a fost ulterior arestat si dus la iinchisoarea din Palm Beach, de unde insa a fost eliberat cateva ore mai tarziu, dupa ce si-a recunoscut fapta.
    Nu este prima data cand americanul tine prima pagina a ziarelor, dupa ce in 2009 a fost implicat intr-un accident rutier, in apropierea casei sale. In urma acestuia au fost facute publice mai multe dezvaluiri privind viata sa extraconjugala, pentru care Woods si-a cerut scuze public in februarie 2010.
    ,,Inteleg gravitatea actiunilor mele si imi asum intreaga responsabilitate. Dar vreau ca oamenii sa stie ca alcoolul nu a fost implicat. Totul s-a intamplat din cauza unei reactii neasteptate a unor medicamente prescrise. Nu am realizat ca amestecul de medicamente m-a afectat atat de mult. Vreau sa cer iertare familiei, prietenilor si fanilor. Si eu am asteptari mai mari de la mine”, a declarat Tiger Woods cu privire la evenimentele de luni.
    In luna aprilie a acestui an, Tiger Woods a fost operat pentru o afectiune la spate si nu va mai evolua in acest sezon. Aceasta intrerupere vine dupa ce in luna februarie, s-a retras de la Dubai Desert Classic.
    Post-ul Tiger Woods a fost retinut luni de Politia din Florida apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Scoala de mers pe munte, la a treia editie - Un proiect de educatie montana


    [2017-05-29]
    200 de persoane vor avea ocazia sa participe in perioada 2 - 20 august la ateliere teoretice sau practice si la drumetii in Muntii Calimani, totul cu scopul de a ?nvata sa mearga pe munte intr-un mod… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Primarul Ilie Bolojan a prezentat proiectele care privesc mobilitatea urbana si zona centrala


    [2017-05-25]
    In cadrul conferintei de presa de marti, 16 mai, primarul Ilie Bolojan a prezentat principalele proiecte care vor fi supuse aprobarii in sedinta de consiliu de la sfârsitul acestei luni.

    Cele mai importante proiecte sunt cele care vizeaza planul de mobilitate urbana si strategia de dezvoltare a municipiului Oradea, acestea având o importanta deosebita pentru accesarea de fonduri europene in anii urmatori.

    Pachetul de proiecte care se refera la mobilitatea urbana traseaza masuri atât pentru circulatia autovehiculelor, cât si pentru circulatia pietonala sau circulatia cu mijloacele de transport in comun.

    In a doua parte a conferintei de presa, primarul Ilie Bolojan a vorbit si despre o alta linie de dezvoltare a orasului, aceea de a crea si a dezvolta un centru istoric distinctiv european.

    Planul de mobilitate si strategia de dezvoltare a municipiului

    "Un proiect important la care lucram este cel privitor la extinderea liniilor de tramvai, care va genera o legatura mai buna intre cartierul Rogerius - Iosia - zona Universitatii si Cantemir. Licitatia a fost deja publicata in sistemul de achizitii, iar termenul limita pentru depunerea ofertelor este  9 iunie, urmând ca in septembrie sa aiba loc semnarea contractului, iar apoi inceaperea lucrarile. Lucrarile cuprind partea de proiectare estimata la 45 de zile, iar apoi partea de executie. Estimam ca acestea se vor incheia in toamna anului viitor, respectiv primavara anului 2019. Pâna atunci ne mai ramân câteva formalitati de indeplinit, respectiv  sa preluam terenurile care sunt afectate de aceasta lucrare si care acum tin de Ministerul de Interne sau Ministerul Educatiei, terenuri care se afsa in zona Universitatii si a unitatii de jandarmi", a spus primarul Ilie Bolojan.

    Alte proiecte la care lucreaza Primaria Oradea si care  vizeaza mobilitatea urbana sunt: constructia Podului Centenarului, realizarea legaturii dintre str. Bihorului si giratia Episcopia, realizarea axei de circulatie Nufarul - Gara Oradea, , largirea podului peste Pârâul Peta, realizarea pasajului suprateran de la intersectia dintre str. Universitatii si zona centurii de lânga Cimitirul Rulikovski.

    In ceea ce priveste constructia Podul Centenarului situat in aval de Primaria Oradea, lânga fostul Centru de Calcul, studiul de fezabilitate a fost aprobat, iar acum se lucreaza la pregatirea licitatiei. In primele zile din luna iunie se va publica licitatia, iar in toamna vor demara lucrarile.

    Un alt proiect important este legatura dintre str. Bihorului si giratia de la Real Episcopia  - inchiderea drumului expres. Studiul de fezabilitate al acestui proiect este deja aprobat de Consiliul Local, urmând ca licitatia sa fie publicata in sistemul electronic de achizitii publice in cursul lunii iunie. Pâna la inceperea lucrarilor prevazute pentru aceasta toamna, mai este nevoie sa fie realizata o descarcare arheologica intr-una dintre zone pentru care se negociaza deja cu proprietarii de terenuri, iar apoi mai este necesara obtinerea unui aviz de la Compania de Drumuri si Autostrazi pentru ca acest drum se leaga de DN 19.

    Axa de circulatie Nufarul - Gara Oradea este un alt proiect important pe care Primaria Oradea il pregateste. Astfel se doreste realizarea unui pasaj subteran care sa faca legatura intre Aleea Strandului si Parcul Traian. In aceste zile va fi semnat contractul pentru studiul de fezabilitate. Pâna la sfârsitul lunii iulie va fi finalizat studiul de fezabilitate, dupa care indicatorii tehnico-economici vor fi supusi aprobarii Consiliului Local undeva in luna august. Procedura de licitatie va fi apoi demarata in aceasta toamna, pentru ca cel mai târziu in primavara lui 2018 sa inceapa lucrarile. "Lucrarea va fi una dificila, intrucât ea se va desfasura sub trafic. Tot in cadrul acestui proiect este cuprinsa si largirea la 6 benzi a Podului Dacia. In aceste zile se lucreaza la o expertiza a acestui pod din care sa rezulte solutiile pentru largirea cu inca o banda, dar si solutia pentru interventia la podul existent, pentru ca si acesta are deja o vechime. La finalul lunii iunie vom avea aceasta experiza finalizata, urmând sa fie incheiate contractele de realizare a studiului de fezabilitate. Aceasta lucrare trebuie decalata fata de data inceperii lucrarilor la pasaj, deoarece daca s-ar incepe lucrarile in paralel s-ar bloca circulatia in zona respectiva, prin urmare se va actiona etapizat: in prima etapa va fi realizat pasajului subteran, iar a doua etapa se va trece la largirea Podului Dacia, unde cel mai probabil lucrarile ar incepe in primavara anului 2019", a spus primarul Ilie Bolojan.

    Largirea podului peste Peta pe str. Universitatii este un alt obiectiv avut in vedere de administratia locala. "Intrucât la acest pod nu exista treceri de pietoni  si nici piste de biciclete corespunzatoare, odata cu lucrarile de extindere a liniei de tramvai din zona respectiva, va fi rezolvata si aceasta problema", a completat primarul Ilie Bolojan.  Studiul de fezabilitate este momentan in lucru. El va fi finalizat pâna la sfârsitul lunii iulie, dupa care se vor aproba indicatorii tehnico-economici. In toamna acestui an vor demara lucrarile si aici, urmând ca pâna in primavara sa fie gata.

    Un alt proiect important al municipalitatii este realizarea unui pasaj suprateran la intersectia dintre str. Universitatii si zona centurii de lânga Cimitirul Rulikowski. Acest pasaj este necesar pentru fluidizarea circulatiei pe centura, cu rol de a preintâmpina accidentele rutiere. Pe de alta parte, odata cu mutarea pietei de vechituri dincolo de centura, va fi o problema de acces in zona respectiva si in zona parcului industrial,  iar atunci acest pasaj va rezolva traversarea pietonala in conditii de semaforizare evitându-se accidentele pietonilor pe soseaua de centura. Studiul de fezabilitate va fi gata in aceasta toamna. Tot pâna in toamna, pentru realizarea acestei lucrari Primaria Oradea trebuie sa preia terenul din zona respectiva care in prezent este in administrarea Companiei de Drumuri si Autostrazi.

    ,,Zona de circulatie din oras este vitala pentru noi, deoarece blocarea dezvoltarii unui oras este data si de congestia in trafic, de aceea trebuie sa gasim solutii pentru fluidizarea traficului. Asa cum am mai anuntat, analizam in prezent si posibilitatea realizarii de pasaje subterane intre Casa de Cultura a Sindicatelor si Catedrala din Centrul Civic", a adaugat Ilie Bolojan.

    Crearea unui centru istoric distinctiv european

    Primarul Ilie Bolojan a vorbit si despre o alta linie de dezvoltare a orasului, aceea de a crea un centru istoric distinctiv european, cu spatii pietonale, piste de biciclete, evenimente si divertisment.

    "Primaria Oradea isi doreste sa aiba un centru istoric european, in care sa fie descurajata circulatia masinilor si sa fie incurajata circulatia pietonala, astfel incât oamenii sa aiba toate conditiile sa socializeze, sa stea pe terease, sa se plimbe in liniste, sa circule cu bicicleta, bucurându-se astfel de toate frumusetile pe care le are orasul. In acest fel insistam pe o crestere a calitatii vietii in municipiul nostru", a spus primarul Ilie Bolojan.

    In acest sens, municipalitatea are pregatite un set de proiecte aflate in diferite stadii. Si aceste proiecte intra in strategia de dezvoltare a municipiului Oradea.

    Un proiect important este extinderea spatiilor pietonale. Astfel, pâna saptamâna viitoare va fi publicata in sistemul electronic de achizitii lucrarea de realizare a spatiilor pietonale pe strada Vasile Alecsandri. Lucrarile vor incepe in vara, iar daca lucrurile vor decurge fara nici o problema, se vor incheia anul acesta. Tot pe strada Vasile Alecsandri sunt in curs licitatiile pentru reabilitarea fatadelor. O parte dintre acestea se realizeaza printr-un parteneriat public-privat, alta pare sunt realizate de proprietarii cladirilor in mod individual.

    Transformarea Pietei Ferdinand intr-o piata pietonala dupa modelul Pietei Unirii este un alt obiectiv avut in vedere de Primaria Oradea.In aceasta perioada se finalizeaza amenajarea zonei din spatele teatrului, unde mai trebuie ingropate câteva posturi trafo. "Ne propunem ca cel mai târziu in toamna sa avem indicatorii aprobati, iar in primavara sa incepem lucrarile. Un proiect important aici este reabilitarea cladirii Filarmonicii si sper sa existe implicarea Consiliului Judetean in acest sens", a adaugat primarul Ilie Bolojan

    Un alt proiect avut in vedere in zona centrala este transformarea strazii Aurel Lazar in pietonala, pentru ca de pe strada Republicii sa se poata ajunge la Cetatea Oradea si pe varianta mai scurta, accesând pasarela pietonala care este in functiune in apropierea Parcului Libertatii. Urmeaza ca lucrarile sa inceapa la primavara.

    Reabilitarea cladirilor de patrimoniu din zona centrala ramâne un obiectiv important. In ceea ce priveste Cetatea Oradea se doreste reabilitarea bastioanelor dinspre oras. Totodata, la sfârsitul lunii iunie se va demara licitatia pentru reabilitarea Casei Darvas La Roche, urmând ca in toamna sa inceapa lucrarile. Se doreste ca de anul viitor Muzeul Art Nouveau sa devina operational aici si sa fie un punct de atractie pentru zona centrala.

    Realizarea Muzeului Masoneriei este un alt proiect care va fi realizat fie din fonduri europene, fie din bugetul local. Sinagoga de pe strada Primarie va fi reabilitata din bugetul orasului. Se doreste ca la sfârsitul anului viitor in aceasta sinagoga sa functioneze Muzeul Evreilor din Oradea.

    "In zone precum  Republicii -pietonal, strada Independentei, Parcul 1 Decembrie, se lucreaza la mai multe studii de fezabilitate privind reabilitarea cladirilor. Venind dinspre Facultatea de Medicina spre centru,  ne dorim ca o data cu finalizarea parcarii din strada Independentei sa avem toata zona functionala si totul sa arate bine. In prezent lucram la documentatia pentru parcarea Vointa, parcarea din curtea Primariei, si ne dorim sa aducem la Oradea firme mari specializate in parcari care sa investeasca aici", a mentionat primarul Ilie Bolojan. Acesta a incheiat spunând ca in perioada imediat urmatoare se vor finaliza lucrarile la Pasajul Vulturul Negru si printr-un parteneriat cu Directia Ape Crisuri vor incepe lucrarile la malul stâng al Crisului Repede, pe relatia Emanuil Gojdu - Centrul de Calcul, in asa fel incât sa existe o continuitatea a  zonei pietonale de pe mal. Ne dorim totodata  sa dezvoltam in continuare zona de agrement de pe malul crisului prin functionarea teraselor si restaurantelor.

      [...]Citeste mai departe
    Primarul Ilie Bolojan a prezentat proiectele care privesc mobilitatea urbana si zona centrala
    Sursa: Primaria Oradea
  • Praful de pe strazile din China este cantarit, pentru evaluarea muncitorilor de la salubritate


    [2017-05-24]
    In China, tara cu grave probleme de poluare, muncitorii de la salubrizare sunt evaluati de cateva luni intr-un mod cu totul aparte: prin cantarirea prafului. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Despre un ,,necunoscut": ,,totul e viziune, chemare si ardere in opera lui"


    [2017-05-19]
     Dan Gavris vine rar la Oradea si se pare ca traieste la limita subzistentei, in ciuda faptului ca lucrarile sale se afla in colectii particulare din toata lumea.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Despre un ,,necunoscut
    Sursa: Bihon.ro
  • Primarul Ilie Bolojan a prezentat proiectele care privesc mobilitatea urbana si zona centrala


    [2017-05-16]
    In cadrul conferintei de presa din aceasta dimineata, primarul Ilie Bolojan a prezentat principalele proiecte care vor fi supuse aprobarii in sedinta de consiliu de la sfârsitul acestei luni.

    Cele mai importante proiecte sunt cele care vizeaza planul de mobilitate urbana si strategia de dezvoltare a municipiului Oradea, acestea având o importanta deosebita pentru accesarea de fonduri europene in anii urmatori.

    Pachetul de proiecte care se refera la mobilitatea urbana traseaza masuri atât pentru circulatia autovehiculelor, cât si pentru circulatia pietonala sau circulatia cu mijloacele de transport in comun.

    In a doua parte a conferintei de presa, primarul Ilie Bolojan a vorbit si despre o alta linie de dezvoltare a orasului, aceea de a crea si a dezvolta un centru istoric distinctiv european.

    Planul de mobilitate si strategia de dezvoltare a municipiului

    "Un proiect important la care lucram este cel privitor la extinderea liniilor de tramvai, care va genera o legatura mai buna intre cartierul Rogerius - Iosia - zona Universitatii si Cantemir. Licitatia a fost deja publicata in sistemul de achizitii, iar termenul limita pentru depunerea ofertelor este  9 iunie, urmând ca in septembrie sa aiba loc semnarea contractului, iar apoi inceaperea lucrarile. Lucrarile cuprind partea de proiectare estimata la 45 de zile, iar apoi partea de executie. Estimam ca acestea se vor incheia in toamna anului viitor, respectiv primavara anului 2019. Pâna atunci ne mai ramân câteva formalitati de indeplinit, respectiv  sa preluam terenurile care sunt afectate de aceasta lucrare si care acum tin de Ministerul de Interne sau Ministerul Educatiei, terenuri care se afsa in zona Universitatii si a unitatii de jandarmi", a spus primarul Ilie Bolojan.

    Alte proiecte la care lucreaza Primaria Oradea si care  vizeaza mobilitatea urbana sunt: constructia Podului Centenarului, realizarea legaturii dintre str. Bihorului si giratia Episcopia, realizarea axei de circulatie Nufarul - Gara Oradea, , largirea podului peste Pârâul Peta, realizarea pasajului suprateran de la intersectia dintre str. Universitatii si zona centurii de lânga Cimitirul Rulikovski.

    In ceea ce priveste constructia Podul Centenarului situat in aval de Primaria Oradea, lânga fostul Centru de Calcul, studiul de fezabilitate a fost aprobat, iar acum se lucreaza la pregatirea licitatiei. In primele zile din luna iunie se va publica licitatia, iar in toamna vor demara lucrarile.

    Un alt proiect important este legatura dintre str. Bihorului si giratia de la Real Episcopia  - inchiderea drumului expres. Studiul de fezabilitate al acestui proiect este deja aprobat de Consiliul Local, urmând ca licitatia sa fie publicata in sistemul electronic de achizitii publice in cursul lunii iunie. Pâna la inceperea lucrarilor prevazute pentru aceasta toamna, mai este nevoie sa fie realizata o descarcare arheologica intr-una dintre zone pentru care se negociaza deja cu proprietarii de terenuri, iar apoi mai este necesara obtinerea unui aviz de la Compania de Drumuri si Autostrazi pentru ca acest drum se leaga de DN 19.

    Axa de circulatie Nufarul - Gara Oradea este un alt proiect important pe care Primaria Oradea il pregateste. Astfel se doreste realizarea unui pasaj subteran care sa faca legatura intre Aleea Strandului si Parcul Traian. In aceste zile va fi semnat contractul pentru studiul de fezabilitate. Pâna la sfârsitul lunii iulie va fi finalizat studiul de fezabilitate, dupa care indicatorii tehnico-economici vor fi supusi aprobarii Consiliului Local undeva in luna august. Procedura de licitatie va fi apoi demarata in aceasta toamna, pentru ca cel mai târziu in primavara lui 2018 sa inceapa lucrarile. "Lucrarea va fi una dificila, intrucât ea se va desfasura sub trafic. Tot in cadrul acestui proiect este cuprinsa si largirea la 6 benzi a Podului Dacia. In aceste zile se lucreaza la o expertiza a acestui pod din care sa rezulte solutiile pentru largirea cu inca o banda, dar si solutia pentru interventia la podul existent, pentru ca si acesta are deja o vechime. La finalul lunii iunie vom avea aceasta experiza finalizata, urmând sa fie incheiate contractele de realizare a studiului de fezabilitate. Aceasta lucrare trebuie decalata fata de data inceperii lucrarilor la pasaj, deoarece daca s-ar incepe lucrarile in paralel s-ar bloca circulatia in zona respectiva, prin urmare se va actiona etapizat: in prima etapa va fi realizat pasajului subteran, iar a doua etapa se va trece la largirea Podului Dacia, unde cel mai probabil lucrarile ar incepe in primavara anului 2019", a spus primarul Ilie Bolojan.

    Largirea podului peste Peta pe str. Universitatii este un alt obiectiv avut in vedere de administratia locala. "Intrucât la acest pod nu exista treceri de pietoni  si nici piste de biciclete corespunzatoare, odata cu lucrarile de extindere a liniei de tramvai din zona respectiva, va fi rezolvata si aceasta problema", a completat primarul Ilie Bolojan.  Studiul de fezabilitate este momentan in lucru. El va fi finalizat pâna la sfârsitul lunii iulie, dupa care se vor aproba indicatorii tehnico-economici. In toamna acestui an vor demara lucrarile si aici, urmând ca pâna in primavara sa fie gata.

    Un alt proiect important al municipalitatii este realizarea unui pasaj suprateran la intersectia dintre str. Universitatii si zona centurii de lânga Cimitirul Rulikowski. Acest pasaj este necesar pentru fluidizarea circulatiei pe centura, cu rol de a preintâmpina accidentele rutiere. Pe de alta parte, odata cu mutarea pietei de vechituri dincolo de centura, va fi o problema de acces in zona respectiva si in zona parcului industrial,  iar atunci acest pasaj va rezolva traversarea pietonala in conditii de semaforizare evitându-se accidentele pietonilor pe soseaua de centura. Studiul de fezabilitate va fi gata in aceasta toamna. Tot pâna in toamna, pentru realizarea acestei lucrari Primaria Oradea trebuie sa preia terenul din zona respectiva care in prezent este in administrarea Companiei de Drumuri si Autostrazi.

    ,,Zona de circulatie din oras este vitala pentru noi, deoarece blocarea dezvoltarii unui oras este data si de congestia in trafic, de aceea trebuie sa gasim solutii pentru fluidizarea traficului. Asa cum am mai anuntat, analizam in prezent si posibilitatea realizarii de pasaje subterane intre Casa de Cultura a Sindicatelor si Catedrala din Centrul Civic", a adaugat Ilie Bolojan.

    Crearea unui centru istoric distinctiv european

    Primarul Ilie Bolojan a vorbit si despre o alta linie de dezvoltare a orasului, aceea de a crea un centru istoric distinctiv european, cu spatii pietonale, piste de biciclete, evenimente si divertisment.

    "Primaria Oradea isi doreste sa aiba un centru istoric european, in care sa fie descurajata circulatia masinilor si sa fie incurajata circulatia pietonala, astfel incât oamenii sa aiba toate conditiile sa socializeze, sa stea pe terease, sa se plimbe in liniste, sa circule cu bicicleta, bucurându-se astfel de toate frumusetile pe care le are orasul. In acest fel insistam pe o crestere a calitatii vietii in municipiul nostru", a spus primarul Ilie Bolojan.

    In acest sens, municipalitatea are pregatite un set de proiecte aflate in diferite stadii. Si aceste proiecte intra in strategia de dezvoltare a municipiului Oradea.

    Un proiect important este extinderea spatiilor pietonale. Astfel, pâna saptamâna viitoare va fi publicata in sistemul electronic de achizitii lucrarea de realizare a spatiilor pietonale pe strada Vasile Alecsandri. Lucrarile vor incepe in vara, iar daca lucrurile vor decurge fara nici o problema, se vor incheia anul acesta. Tot pe strada Vasile Alecsandri sunt in curs licitatiile pentru reabilitarea fatadelor. O parte dintre acestea se realizeaza printr-un parteneriat public-privat, alta pare sunt realizate de proprietarii cladirilor in mod individual.

    Transformarea Pietei Ferdinand intr-o piata pietonala dupa modelul Pietei Unirii este un alt obiectiv avut in vedere de Primaria Oradea.In aceasta perioada se finalizeaza amenajarea zonei din spatele teatrului, unde mai trebuie ingropate câteva posturi trafo. "Ne propunem ca cel mai târziu in toamna sa avem indicatorii aprobati, iar in primavara sa incepem lucrarile. Un proiect important aici este reabilitarea cladirii Filarmonicii si sper sa existe implicarea Consiliului Judetean in acest sens", a adaugat primarul Ilie Bolojan

    Un alt proiect avut in vedere in zona centrala este transformarea strazii Aurel Lazar in pietonala, pentru ca de pe strada Republicii sa se poata ajunge la Cetatea Oradea si pe varianta mai scurta, accesând pasarela pietonala care este in functiune in apropierea Parcului Libertatii. Urmeaza ca lucrarile sa inceapa la primavara.

    Reabilitarea cladirilor de patrimoniu din zona centrala ramâne un obiectiv important. In ceea ce priveste Cetatea Oradea se doreste reabilitarea bastioanelor dinspre oras. Totodata, la sfârsitul lunii iunie se va demara licitatia pentru reabilitarea Casei Darvas La Roche, urmând ca in toamna sa inceapa lucrarile. Se doreste ca de anul viitor Muzeul Art Nouveau sa devina operational aici si sa fie un punct de atractie pentru zona centrala.

    Realizarea Muzeului Masoneriei este un alt proiect care va fi realizat fie din fonduri europene, fie din bugetul local. Sinagoga de pe strada Primarie va fi reabilitata din bugetul orasului. Se doreste ca la sfârsitul anului viitor in aceasta sinagoga sa functioneze Muzeul Evreilor din Oradea.

    "In zone precum  Republicii -pietonal, strada Independentei, Parcul 1 Decembrie, se lucreaza la mai multe studii de fezabilitate privind reabilitarea cladirilor. Venind dinspre Facultatea de Medicina spre centru,  ne dorim ca o data cu finalizarea parcarii din strada Independentei sa avem toata zona functionala si totul sa arate bine. In prezent lucram la documentatia pentru parcarea Vointa, parcarea din curtea Primariei, si ne dorim sa aducem la Oradea firme mari specializate in parcari care sa investeasca aici", a mentionat primarul Ilie Bolojan. Acesta a incheiat spunând ca in perioada imediat urmatoare se vor finaliza lucrarile la Pasajul Vulturul Negru si printr-un parteneriat cu Directia Ape Crisuri vor incepe lucrarile la malul stâng al Crisului Repede, pe relatia Emanuil Gojdu - Centrul de Calcul, in asa fel incât sa existe o continuitatea a  zonei pietonale de pe mal. Ne dorim totodata  sa dezvoltam in continuare zona de agrement de pe malul crisului prin functionarea teraselor si restaurantelor.

      [...]Citeste mai departe
    Primarul Ilie Bolojan a prezentat proiectele care privesc mobilitatea urbana si zona centrala
    Sursa: Primaria Oradea
  • Doua noi recorduri mondiale stabilite la Bistrita-Nasaud!


    [2017-05-15]
    Bistrita-Nasaud a intrat in Cartea Recordurilor, stabilind doua noi recorduri mondiale, respectiv ,,Cel mai mare numar de oameni care poarta simultan portul traditional romanesc" si ,,Cel mai mare dans popular romanesc, realizat in sincron, de 9.506 oameni"! Bistrita-Nasaud a reusit performanta sa intre in Cartea Recordurilor, asta dupa ce un numar de 9.506 persoane s-au […]
    Post-ul Doua noi recorduri mondiale stabilite la Bistrita-Nasaud! apare prima data in Stiri Oradea.
     Bistrita-Nasaud a intrat in Cartea Recordurilor, stabilind doua noi recorduri mondiale, respectiv ,,Cel mai mare numar de oameni care poarta simultan portul traditional romanesc" si ,,Cel mai mare dans popular romanesc, realizat in sincron, de 9.506 oameni"!
    Bistrita-Nasaud a reusit performanta sa intre in Cartea Recordurilor, asta dupa ce un numar de 9.506 persoane s-au adunat duminica, 14 mai a.c., imbracati in costume populare traditionale si s-au prins intr-un dans popular care se joaca in comuna Runcu Salvei.
    Evaluarea si verificare costumelor populare a durat mai bine de 12 ore de la incheierea evenimentelor ocazionate de Ziua Constumului Popular, care a avut loc la Nasaud.
    Sursa foto: observatorbn.ro
    Luni dimineata, 15 mai 2017, Emil-Radu Moldovan, presedintele Consiliului Judetean Bistrita Nasaud, a anuntat pe reteaua de socializare ca este ,,oficial! Judetul Bistrita-Nasaud a stabilit doua recorduri mondiale, acreditate oficial de Guinness World Record! Cel mai mare numar de oameni care imbraca simultan portul traditional romanesc (9.506 persoane) si cel mai mare dans popular romanesc, realizat in sincron de 9506 oameni. Cred ca aceste cifre spun totul! E oficial faptul ca judetul Bistrita-Nasaud este capitala mondiala a romanismului si a traditiilor folclorice! Acest lucru este meritul fiecarui om al judetului nostru si al tuturor celor care au deschis lada de zestre si au aratat lumii intregi ca noi, aici, stim sa ne pretuim tara, valorile, trecutul, prezentul si viitorul! Ma inclin in fata voastra dragii mei si sunt onorat sa pot sa scriu istorie alaturi de dumneavoastra, cei mai minunati oameni de pe acest pamant!".
    La acest eveniment au participat invitati din mai multe judete, precum Cluj, Maramures, Salaj, Galati, Bucuresti si Teleorman.
    Liviu Dragnea a condus delegatia din Teleorman, care a imbracat un costum popular nou reprezentand o replica dupa costumul popular al stramosilor sai.
    Pentru a putea stabili cele doua recorduri mondiale noi, ,,Largest gathering of people in a traditional Romanian clothing" si ,,Largest traditional Romanian folk dance", bistritenii au umplut stadionul din orasul Nasaud, accesul facandu-se prin niste porti speciale dotate cu camere de supraveghere si patricipantii purtand bratari de identificare.
    La eveniment au participat peste 10.000 de oameni, insa dupa ce au fost finalizate procedurile de numarare si evaluare, reprezentantii Guinness Book au declarat ca numai 9.506 patricipanti au fost imbracati corespunzator.
    Al doilea record modial a fost mult mai usor de stabilit, cei prezenti fiind invatati de coregraful Marin Barbu pasii unui dans specific Tarii Nasaului - Roata de la Runc.
    Evenimentul a fost organizat de catre Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud si Primaria Orasului Nasaud, in parteneriat cu Ministerul Culturii si Identitatii Nationale si Ministerul Turismului, la Nasaud.
    Post-ul Doua noi recorduri mondiale stabilite la Bistrita-Nasaud! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Gest extrem: Un cantaret a murit, dupa ce si-a dat foc pe Facebook Live (VIDEO)


    [2017-05-15]
    Un tanar din Tennessee a murit dupa ce si-a dat foc. Scena de groaza a avut loc intr-un bar, iar tanarul a difuzat totul pe Facebook Live. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Campanie pro familie-comunitate la ,,Don Orione", cu punct final o piesa de teatru in aer liber


    [2017-05-15]
    La Liceul ,,Don Orione", luna mai si inceputul de iunie sunt dedicate unei campanii prin care se doreste constientizare cu privire la importanta familiei / comunitatii din care facem parte. Vor avea loc cursuri pentru cadrele didactice, dar si activitati pentru elevi si parinti. Totul se va incheia cu o piesa in aer liber. ,,Parintii […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Bihorel: Veste buna sau proasta? Bolojan ramane


    [2017-05-13]
    Bolojan a decis sa nu se bage in troaca politicii de nivel inalt. Adevarul e ca la stilul sau, nu prea are sanse sa razbeasca in politica de pe Dambovita. Pai, ca sa ai succes, adica sa te respecte adversarii si sa te iubeasca colegii, trebuie sa te comporti cu totul altfel decat o face el. Cu dusmanii trebuie sa faci afaceri transpartinice, cu colegii sa tii relatii stranse.  [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Totul sau nimic: CSM CSU Oradea joaca sambata, la Cluj, meciul decisiv pentru calificarea in finala Ligii Nationale!


    [2017-05-12]
    Baschetbalistii de la CSM CSU Oradea s-au deplasat la Cluj, pentru jocul decisiv al semifinalei Ligii Nationale, din compania echipei locale Universitatea Banca Transilvania. Meciul este programat sambata, de la ora 18, in Sala Horia Demian, urmand a fi transmis in direct de Digi Sport. Bihorenii vor fi sustinuti din tribuna de 200 de suporteri. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • S-a descoperit substanta care inverseaza procesul de imbatranire!


    [2017-05-10]
    O substanta din frunzele de canabis ar putea inversa procesul de imbatranire! Aceasta substanta din canabis, pare sa imbunatateasca functia de memorare, conform unui studiu realizat de cercetatori pe soareci de laborator, urmand sa studieze impactul acesteia si pe oameni, pe parcursul acestui an. Cercetatorii au administrat o doza redusa de THC unor soareci de […]
    Post-ul S-a descoperit substanta care inverseaza procesul de imbatranire! apare prima data in Stiri Oradea.
     O substanta din frunzele de canabis ar putea inversa procesul de imbatranire!
    Aceasta substanta din canabis, pare sa imbunatateasca functia de memorare, conform unui studiu realizat de cercetatori pe soareci de laborator, urmand sa studieze impactul acesteia si pe oameni, pe parcursul acestui an.
    Cercetatorii au administrat o doza redusa de THC unor soareci de varste diferite ca parte a unui studiu care investiga sistemele creierului implicate in procesul de imbatranire.
    In urma administrarii de THC, soarecii mai batrani care au primit THC, aveau o putere de retinere similara soarecilor tineri carora nu li se administrase nicio substanta.
    Conducatorul studiului, care a fost publicat in ,,Medicina Naturii", Andras Bilkei-Gorzo, a declarat ca acum se fac pregatiri pentru un studiu ce va fi realizat pe oameni, la scara mica, si incearca sa gaseasca 100 de oameni cu varsta cuprinsa intre 60 si 70 de ani, pentru a descoperi efecte similare in cazul acestora.
    Doctorul Bilkei-Gorzo impreuna cu echipa sa de la Universitatea din Bonn, Germania, au testat efectele THC-ului pe soareci cu varste de 2 luni, 12 luni sau 18 luni.
    In cadrul unuia dintre cele trei teste cognitive, specialiastii le-au dat ocazia soarecilor sa interactioneze cu un obiect sau un soarece, ceea ce ei gasesc, in mod normal, ,,mult mai interesant", alegand, in proportie de 70%, sa petreaca timpul cu cealalta rozatoare.
    Desi ar fi fantastic ca studiile clinice care vor fi efectuate asupra oamenilor sa aiba aceleasi rezultate, doctorul Gorzo nu recomanda in mod deosebit consumul de canabis, precizand ca ,,totul depinde de doza si de varsta la care te apuci de fumat".
    Post-ul S-a descoperit substanta care inverseaza procesul de imbatranire! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • A inceput targul Gaudeamus. Primarului Bolojan i s-a cerut sa scada pretul cartilor (FOTO/VIDEO)


    [2017-05-10]
    Daca pana acum nu era clar ca foarte multi oradeni il percep pe primar ca pe omul care decide totul, de azi lucrurile sunt evidente. La deschiderea oficiala a Targului Gaudeamus din Piata Unirii, dupa speech-urile oficiale, un cetatean l-a luat la 11 metri pe Ilie Bolojan pentru pretul prea piperat al cartilor de pe […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com