Stiri Oradea totul

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru totul.
  • O noua editie a Noaptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea!


    [2016-09-24]
    Sala Polivalenta a Universitatii din Oradea va fi vineri, 30 septembrie, intre orele 17:00 si 22:00 gazda unei noi editii a Noptii Cercetatorilor. In cadrul evenimentului vor fi expuse principii din fizica, astronomie, chimie, geografie, biologie si geologie, cu experimente live, demonstratii aplicate, muzica, sport si jocuri, totul cu intrare libera. Stiinta iese in strada […]
    The post O noua editie a Noaptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     Sala Polivalenta a Universitatii din Oradea va fi vineri, 30 septembrie, intre orele 17:00 si 22:00 gazda unei noi editii a Noptii Cercetatorilor. In cadrul evenimentului vor fi expuse principii din fizica, astronomie, chimie, geografie, biologie si geologie, cu experimente live, demonstratii aplicate, muzica, sport si jocuri, totul cu intrare libera.
    Stiinta iese in strada in peste 250 de orase europene si 15 orase din Romania pentru a sarbatori Noaptea Cercetatorilor Europeni, o serie de evenimente ce apropie publicul larg de fascinanta lume a cercetarii.

    Noaptea Cercetatorilor Europeni ii invita pe oradeni sa intalneasca oameni de stiinta din diverse domenii care le pot schimba viata, si sa devina cercetator pentru o zi, participand la activitatile stiintifice si distractive dedicate.
    Primul eveniment din seria Noaptea Cercetatorilor Europeni a fost organizat in 2005 si de atunci peste 1,5 milioane de oameni au celebrat ziua dedicata promovarii stiintei. Proiectul se adreseaza mintilor curioase si tinerilor care doresc sa inceapa o cariera in cercetare, oferind o mare varietate de activitati stiintifice si educative.

    Editia 2015 a atras peste 35.000 de vizitatori in Romania. Pe termen lung evenimentul atrage noile generatii catre munca de cercetare si activare profesionala in acest domeniu, in interiorul Uniunii Europene si creste respectul publicului larg fata de munca nevazuta a cercetatorilor.
    Evenimentele principale vor avea loc la Bucuresti, Alba Iulia, Arad, Bacau, Brasov, Constanta, Cugir, Deva, Galati, Oradea, Piatra Neamt, Suceava, Targoviste, Tulcea si Zalau. Noaptea Cercetatorilor Europeni se inscrie in seria evenimentelor Marie Curie si isi propune sa arate ce inseamna sa fii cercetator in zilele noastre.

    Proiectul este co-finantat de Comisia Europeana prin actiunile Marie Sk?odowska-Curie si se desfasoara in aceeasi zi in toate tarile membre si afiliate.
    Ichim Vasilica
    The post O noua editie a Noaptii Cercetatorilor, vineri, la Universitatea din Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu


    [2016-09-22]
    In fond, totul a inceput cu o mica greva a mea, in La Fenice. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva" - pentru ca unele idei frumoase merita o greva mica, aproape de neobservat, […]
    The post ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu appeared first on Presa Oradea.
     In fond, totul a inceput cu o mica greva a mea, in La Fenice. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva" - pentru ca unele idei frumoase merita o greva mica, aproape de neobservat, pentru a ramane, macar in vibratia intima a peretilor incarcati de marea istorie, ca cineva a aparat un gand, pe fagasul a ce e drept. Langa usa pe care, in seara aceea scria ,,Roxana Constantinescu - Adalgisa". Aproape de care ne grupaseram, ca o ambasada mica ,,a altceva", eu si doi dintre cei mai aparte barbati ai serii.
    Am mai vorbit de multe ori despre ,,cum se face", chiar si in opera. Despre cum apare un spectacol, despre cum bucatele din colturi diferite de tara sau de lume vin si se aseaza impreuna, cuminti, cu ajutorul regizorului si al dirijorului (si al multor altora, desigur, de la portar la pantofar) si ceea ce iese din aceasta punere in matca se numeste ,,spectacol rotund". Dar, pentru acum, pentru acest spectacol cu ,,Norma", nu am fost de fata la ,,cum se face". Ci la ceva care tine altfel de ritul facerii, de lumirea ei, de bunul final. Am asistat la forfota aceea deosebita de dupa aplauze, nu in culise ci la cabinele artistilor din La Fenice, teatru unde romanca noastra, mezzosoprana Roxana Constantinescu, a fost omul care a dus spectacolul, alaturi de soprana Mariella Devia, diva Italiei.

    Fiecare spectacol are viata lui, iar azi, greul a fost dus, magistral, de DOAMNELE scenei, Devia si Constantinescu. Sigur, basul a fost bun. Sigur, si tenorul si-a dat drumul, pana la urma. Dar acest fantastic binom, Devia-Constantinescu, a dat, pe langa culoare, gust, forma, sunet, caldura si tot ce mai vreti, din spectrul de aproape de noi, si VRAJA aceea a inefabilului, cum ca spectacolul mare, cel de dincolo de timp si de material, are loc sub ochii nostri si ne face partasi in ghemul ei, al vrajii, si ca respiram in ritmul celor doua soliste, cu sufletul la gura, de parca niciodata nu am fi aflat finalul din ,,Norma" si parca rezolutiile de pe scena inca mai au o multime de variante de final, si de noi, de noi toti, impreuna, tine daca pana la urma castiga dragostea, sau datoria, sau pedeapsa tradarii, sau… atatea tarmuri mari, in lagunele carora vietile de langa noi s-au ancorat.
    Aceasta ,,Norma" te face sa te intrebi…
    Spectacolul… Decorul propus de Kara Walker. Decor, costume, peruci - o lume a Africii negre. A lumii despre care Kara Walker s-a angajat sa vorbeasca permanent prin operele sale. Colinele mastilor africane, dupa care se desfasoara totul. Lumea romanilor si a druizilor e lumea oricarui cucerit alaturi de care cuceritorul mimeaza bunavointa.
    Apoi vine dragostea. Care nu tine seama de diferente de rang, de politica, de zei, chiar. Insa dragostea are ca hop nu doar piedicile care despart, social, un ,,el" de o ,,ea" ci, uneori, tradarile propriei inimi, care duc spre plural, spre o dragoste mai mare. Amestecul dintre dorinta de apropiere fata de dragostea noua, regretele fata de cea veche, frica fata de consecinte… Abia dupa aceste idei - cunoscute - ale ,,Normei" vin personajele. Cele de acum, conturate pentru noi, in La Fenice, cu artisti cu caractere aparte, cu idei ce coloreaza in maniera proprie ACEASTA ,,Norma", de acum.

    Iti pui intrebari legat de cum poate sa fie o ,,Norma" noua. Si ce vrei sa spui cu ea. Kara Walker vine cu Africa ei, cum spuneam, cu imense picturi care iti ard retina, cu opere mai degraba statice - apreciezi fotografia momentului de pe scena - pentru ca pe desfasurarea actiunii, ca gest gandit si coordonat, nu s-a insistat. Avem, mai degraba, o succesiune de stampe - impresionante prin frumusesea lor dar in care gestul corului, al ,,oamenilor multi" de pe scena, e simetric, simplu, neelaborat, nici macar justificat de ordinea ritualului - acolo unde unul ridica mana a uimire, ridica toti, la fel.
    Drumul dinspre negru spre culoare
    Miscarea e a culorii, ce-ti bate in retina prin rosul rochitelor domnilor - acolo unde doamnele preotese, conduse de Norma, iau decizii in soceitate (prezentate ca ale unui zeu simandicos in alegeri dar, in fapt, ca la orice zeu, oferind proiectii ale dorintelor si temerilor marelui preot - Norma, acum), barbatii care ar trebui sa conduca si sa inceapa razboiul sunt prezentati in varianta freudiana a supunerii (nu fara murmure) fata de femeia-castratoare, care are putere de alegere fata de comunitatea sa, astfel incat razboinicul lancezind se tine de sulita sa derizorie din rochita ce arde in locul lui.

    In 27 august, ,,Norma" de la La Fenice, Venetia, primul spectacol de anul acesta cu opera lui Bellini, reluat cu o distributie noua, dupa ce anul trecut fusese prezentat ca premiera in cadrul Bienalei, cu o alta garnitura de artisti, unde doar Adalgisa a ramas aceeasi, e intr-o constelatie aparte. Si intr-un moment aparte, fiind ziua de doliu al Italiei dupa sutele de morti ai cutremurului ce a lovit, spre finele lui august, peninsula. Ajung cu 10 minute inainte de inceperea spectacolului in dreptul Intrarii Artistilor - un instrumentist se indreapta agale spre intrarea lor. Cam tarziu. Intru, incarcata de aceeasi bucurie ca intotdeauna, in La Fenice. De copil, de cand cu primele intalniri cu Verdi, visasem sa ajung aici, si la La Scala. Si la alte cateva opere de pe continent. Am ajuns.
    Comparand La Fenice cu La Scala, poate prima are ceva din aerul unui loc mai mic, dar, in mod cert, este mult mai plina de suflet, pe care nu l-au alungat incendii, recesiuni, directorate si viziuni diferite. La Scala are ceva din pompa stearpa, mai degraba funebra, de ciocli care-ti gestioneaza cu ochi rai circuitul in cladire, respiratia, sufletul. In Venetia nu este asa - respiri mai larg, te apropii de spectacol mai in pace, si cu mai mare acces la frumusetea exterioara, pentru a o pregati pe cea a sufletului tau.

    Am vazut aici mai multe spectacole, mereu de pe partea dreapta a salii (asa s-a nimerit sau asa am cerut), de mai sus sau de mai de jos, cum s-a putut, atenta la toate detaliile vizibile. Mereu incantata la a participa la vraja - mereu oferindu-mi-se o vraja, care a meritat aplauze, care mi-a ridicat intrebari, care m-a facut sa plec adaugand substanta la ceea ce deja eram.
    Ne ridicam pentru un moment de reculegere. Apoi, imaginea ce deja ne introduce in ritmul liniilor Africii negre se duce si incepe totul. Pollione intra in scena cu Flavio, in genul vanatorilor de la un safari si, pentru o vreme, ai senzatia ca tenorul Roberto Aronica se afla intr-o zi tare aiurea, vocal. Apoi se redreseaza. Mariella Devia incepe ,,Casta Diva" si, aproape instant, uiti nedumerirea primelor minute.
    Este superba. Copacul de margean al vocii ei nu este escavat din trairile celorlalti ci creste liber peste ele, se ridica, umple si traseaza reguli noi, proprii, ale unei voci ce serveste povestea iar spectacolul incepe acum, abia acum, si ai garantia ca te va lua si te va duce acolo, intre colinele fierbinti ale pasiunii si tradarii, in care placile tectonice ale binoamelor ce se intalnesc, dureros, sunt ale dragostei si tradarii, ale sperantei si lipseri de curaj, ale dorintei de libertate si necesitatii de a supune. Cadrul fusese asigurat - de acum era timpul vocilor sa rodeasca.
    Despre axa omului
    Devia scenei e o afro, desigur, prin peruca. Universala in rest – clocotitoare prin voce, cu gestica de care se ajuta, soprana face din scena tinda pentru palatul trairilor ei. Dar nu singura. Cu ajutorul Adalgisei, caci iat-o si pe mezzosoprana romanca pentru care mi-am dorit sa vad ,,Norma", aici. Bucuresteanca Roxana Constantinescu este ,,partea alba" a povestii de dragoste, lupta si tradare. O alegere excelenta, o tija firava si totusi atata de rezistenta si eficace atunci cand este vorba de voce, care completeaza ,,ca rupta din locul acela" ikebana celor trei mari roluri ale operei.
    Daca aranjamentul acela clasic de flori, al orientalilor, are trei axe principale - a cerului, a pamantului si a omului, atunci, in mod cert, calchiind necesitatea acestei imparteli a lumii la ,,Norma" noastra, Roxana Constantinescu e axa omului, unde Mariella Devia atinge cerul, gandind la fosta diva casta, iar Roberto Aronica intruchipeaza pamantul - cu toanele si murdariile lui, dar dornic sa rodeasca.

    Te uiti la Roxana si, dincolo de o voce care nu da de greutati in partitura Adalgisei, apreciezi si miscarea scenica - ramurica aceasta, ,,a omului", de care spuneam mai sus, cere si justifica exclamatia lui Odiseu, atunci cand o intalneste pe Nausicaam dupa Homer: ,,In Delos, doar, vazui asemeni lujer, de finic, care, fraged, rasarise langa altarul zeului Apollon. Tot astfel stau si-n fata ta, fecioara, si ma cutremur. Spune-mi, esti zeita sau esti fiinta pamanteana?" Mezzosoprana e un partener perfect valabil, ca voce, al sopranei, dar e singura de pe scena care vrajeste si prin gest.
    E mare lucru sa vezi un artist inzestrat cu darul de a face spectacolul complet, ajutand vocea prin gest - iar gestul scenic al Roxanei Constantinescu, frangerea si vibratia corpului ei, miscarile mainilor ei decupeaza pasari de apa, din intunericul scenei si al trairilor celor din jur, si le permite zborul, creaturilor noi, in La Fenice.
    Loc pentru istorie noua, in La Fenice
    O caut pe Roxana la pauza. Ridic mana a salut, asa, aproape nestiut, langa tabloul Mariei Callas, de pe unul dintre coridoare - un must, mereu. A avut si ea, Callas, povestile ei cu ,,Norma",  incluzand o foarte comentata renuntare, la Roma, dupa primul act, in fata presedintelui Italiei, in 1958, precum si cu La Fenice unde, printre altele, in 1949 a sarit, la interval de doar sase zile, de la Brunhilda lui Wagner la Elvira din Puritanii, invatand in acele sase zile rolul… Trec de cerberi, ma incurc intre lifturi, cabinele solistilor sunt undeva la etajul III, ajung, finalmente, sunt timorata, nu cunosc obiceiurile locului, un barbat inalt si amabil bate in locul meu in usa Roxanei, vazandu-ma ca-mi frang mainile a incurcatura, mezzosoprana iese, saluta in italiana, ii spun ,,buna seara" si totul se topeste intr-un zambet cald si drag. Stabilim ca ne vedem dupa.
    Actul doi, acelasi ghem de trairi din partea celor doua dive ale serii, unde tenorul puncteaza si el, bine, ca un fel de frunza intre doua flori. Imaginile Karei Walker sunt, iar, batatoare la usa ochiului, si caldura si misterul aduse cu ele, alaturi de firescul jocului, si de participarea deosebita a vocilor, te fac pe tine, spectator, sa fii furat de curgerea intregului si sa speri, impotriva logicii si a memoriei, ca ,,Norma" se poate sfarsi altfel, ca dragostea (a cui fata de cine?) poate invinge. Nu invinge, decat o mica batalie din lupta majora, si, din aceasta frustrare, sporita de lumina ce rascoleste culori si trairi, pleci cu intrebari, ce-si pun semintele in colturi ale tale ce nici nu banuiai ca exista in tine, pana atunci.

    Aplauzele finale ne reunesc pe cei ce am fost martorii acestui spectacol de fine de august. Frustrati, oarecum, ca nu am putut sa NE aplaudam solistii la iesiri aparte, spre noi, la arlechin, atunci cand am fi vrut (tinand de felul cortinei, cum discut mai apoi cu Roxana), ii rasplatim acum. Posesiunea pronumelui vine din lucrul bun trait impreuna. Azi, acum, la final, in minutele de aplauze, ei sunt ai nostri si noi ai lor, pentru ca am trecut de asepsia tatonarilor, a asteptarilor, a linistii datorate actului artistic - acum e timpul ovatiilor, al imbratisarilor acustice, al raspunsului pe care noi, publicul, il sadim in marele istoric din Teatro La Fenice, ca pentru fiecare nobila frumusete ce s-a oferit, de mai bine de doua secole, aici, dinspre scena.
    ,,Ambasada" Roxanei
    Dar fug si spre imbratisarea reala, si spre uneltirile ce se leaga de interviul ce va urma. Trec, aproape imperator, de cerbera dinspre zona artistilor, ,,acolo e o fata, fata mea, intelegi?, superba Adalgisa, si vreau la ea", spun cu ochii, spun cu mersul hotarat si mandru si sigur pe el, si nu mai e nevoie sa o spun si altfel - acum nimic nu poate opri vreun lucru bun.
    Ajung la etajul trei ai cabinelor, Roxana inca nu este, apoi vine, asteptam, ne grupam oarecum in functie de zona intereselor noastre. Cea mai mare parte de oameni e la usa Mariellei Devia, multi-multi orientali, apoi cativa barbati de varsta medie, apoi cateva doamne in varsta. Sa spunem aici ca Devia este cea care, dupa o cariera merituoasa, a debutat in Norma la 65 de ani, adica in urma cu trei ani, si ca acum, la 68 de ani, a inceput sa vorbeasca despre o apropiata retragere.

    Dupa cabina lui Devia vine cea a lui Aronica, apoi cea a Roxanei Constantinescu, apoi Simon Lim, basul ce a cantat (bine) in rolul Oroveso. Se strecoara printre noi cei care-i ajuta pe artisti. Fac o fotografie cu explicatia de la usa Roxanei - zambesc, avem acelasi ,,-escu" romanesc la capetele numelor noastre de familie. Costumiera are un petic de hartie cu indicatii si nume agatat de propria haina - probabil cu toate detaliile pe care le are de ridicat de la cate un costum. Nimeni nu se uita urat la noi ca incurcam locul cu forfota noastra.
    De altfel, noi, cei ,,ai Roxanei", nu prea incurcam. In stanga mea, un barbat inalt, de o frumusete aparte, aproape lipit de peretele opus usii Roxanei, din dorinta de a nu incurca. Nu e din lumea asta, a nonsalantilor vanatori de autografe, nu e nici stanjenit de lumea asta - apoi il vad langa Roxana, si e clar din ce lume e: din lumea lor. E Vincent, logodnicul Roxanei, si, din ce mi-a povestit despre ei, lumea lor e asa frumoasa si aparte, ca-i poti invidia. La modul bun. O armonie ce s-a cladit bine, fara sa fie nevoie sa le bata amandurora reflectoarele-n cap. Le-a ajuns sufletul.

    Vincent intra, raman doar eu cu celalalt barbat inalt al ambasadei noastre mici. Devia inca nu a iesit, grupul ei se agita, freamata, toti ii pandesc in picioare usa, toti au aerul ca asteapta o prada, din care vor sa rupa ceva. Cumva, ma amuz. Cumva, ma revolt. Oare oamenii acestia realizeaza ca Mariella Devia nu a cantat singura si ca a fost acompaniata magistral de Roxana noastra? As fi vrut sa vad mai multa lume si aici, la cativa metri, la usa aceasta. Si ma asez pe bancheta de aici, infoindu-ma-n sal, ca o Rosa Parks pe scaunul ei de autobuz. E mica mea greva. E micul meu semn de exclamare. Stiu sigur ca maine (maine – candva), usa Roxanei va fi din ce in ce mai asaltata.
    Si barbatul de langa mine stie. Mi-e clar lucrul asta. E de aici. Din lumea aceasta. A coridoarelor artistilor, a luminilor si umbrelor lor, a birourilor unde se iau deciziile. Se simte. Dinspre mainile frumoase si nervoase ce par sa fi intalnit pianul, dinspre mersul nerabdator si impetuos de pe acel coridor - un mers de cal pur sange ce trece printre… sa spunem doar… alti cai… atunci cand o saluta scurt pe Devia, cand Devia iese. Ceilalti, toti, se strang ciorchine in jurul sopranei, flori, fotografii, replici admirative, retragere cu surle si fanfare. Fac  si eu o poza, de departe, cu cei care o pozeaza.

    Apoi, abia apoi, in linistea ramasa, ma ridic si fotografiez un manunchi de chei ce atarna de undeva, pe coridor, langa noi. Il vad pe Charles ca rade. Ii spun: ,,Ce vrei, sunt ziarist! Ma atrag detaliile" - si rad si eu, complice, din mica greva in care am fost alaturi. Aproba: ,,La Fenice are multe detalii aparte, doar sa le vezi". Schimbam alte cateva cuvinte, intr-o pasta de amabilitate si asteptare. Atunci nu stiam, e Charles Fabius, cel care a facut regia secunda la ,,Norma", multi ar adauga aici treaba cu colaborarea lui cu Robert Wilson sau proiectele lui de la Guggenheim New York, sau… altele. Eu spun doar ce era atunci, in momentul acela, fara carti de vizita la iveala: uite un om langa care gestul artistic gaseste loc sa se intample, langa care pot creste nestingherit paduri de sunet, de gest, de culoare. Aparte om.
    Sfarsit de spectacol
    Se termina si forfota celor care ajuta scena. Pleaca si peruca Adalgisei, prilej sa schimb o replica si cu Osvaldo, cel care i-o ia. Cu un chip pe care n-o sa-l uit repede, hair-stilistul mi se loveste de retina, mie, cea fara memorie vizuala – e simplu sa descifrezi ecuatia lui de om-artist, specificul vine abia dupa asta, pornind de la asta, cu delicatete, cu pretiozitate interesanta. Ii zambesc cald - ,,te stiu de o mie de ani – i-as spune – as vrea sa te-ntreb de urmatoarea mie de ani, ce va veni". Cate intreteseri de personalitati aparte, de abordari aparte ale artei, ale luminii, ale jocului cu ea. O bucatica de timp in zona cabinelor din La Fenice, ganduri cat pentru o lume intreaga.
    Vorbesc scurt cu Roxana, imi agat ochii in stropul de lumina ce vine din pietricica de la lantisorul ei, pe care il vazusem, cu ochi cercetator, din timpul aplauzelor - mezzosoprana imi va spune, zilele urmatoare, ca nu a fost o problema cu Kara Walker a intra pe scena cu mici ,,efecte personale" si ca, in multe, regizoarea a oferit libertate artistilor. De asemenea, ca e vorba de un dar de suflet din partea parintilor ei. Mereu, din ochi frumosi, Roxana ajunge la ochi si mai frumosi, cand vorbeste despre parintii ei, despre familia ei. Dar si asta aveam sa aflu mai tarziu. Acum trebuie sa stabilim unde ne vom intalni, pentru restul.
    O intreb de are vreun loc favorit in Venetia, dar totul e inca pe zbarnaiala in jur, pe des-facere, pe graba, a mai aparut cineva care o asteapta, un cuplu din Japonia, prieteni ai ei, asa ca o intreb de pot lansa eu o idee. Accepta, ii spun cu jumatate de gura de Cimitirul San Michele - e putin ciudat sa inviti pe cineva pe care nu cunosti, inca, la un cimitir, cand n-ai mult timp sa explici ce e cu cimitirul ala si de ce te-ai gandit ca ar fi un loc bun. Dar Roxana accepta, oferindu-mi incredere la alegere. Urmeaza sa ne intalnim intr-un alt loc care mi-e drag, si despre care care simtisem mereu ca va veni momentul cand sa fie parte dintr-un scenariu deosebit din tot ce am de facut in Venetia: piata dintre Spitalul Civil, intrarea principala, si Biserica Giovanni e Paolo. Si de aici urmeaza sa vedem, impreuna, cine e Roxana Constantinescu, omul.

    Plec in noapte. Cu intrebari, cu asteptari, cu frisoane. ,,Norma" inca nu s-a terminat. In statia de vaporetto de la Giglio, de unde astept un 1 spre casa, doua doamne in varsta diseca spectacolul. Am alta parere decat a lor, dar tac. Ies spre apa, cat mai departe de ele, la marginea pontonului de pe Canal Grande, dar nu e de liniste: din dreapta, de pe acoperisul Guggenheim-ului de Venetia, vine muzica stridenta, e un chef, e genul de sunete pe care nu le vrei acum.
    Nu e noapte pentru somn, iau N-ul spre Lido, imi ascult gandurile asteptand sa apara soarele, pe plaja, jongland cu intrebari si decizii. E prima data, in cele trei luni de cand stau aici, ca prind rasaritul soarelui in Lido. Si abia cand soarele de - inca - august e destul de sus, dincolo de linia orizontului, de nave, de pasari si de micimi, se termina ,,Norma" si pot sa vin acasa si sa fie loc pentru restul, pentru tot.
    *
    Nu cred in voce ca instrument neutru. Nu cred in voce nelegata de personalitatea celui care o foloseste. Nu ma intereseaza. Este alegerea mea. Am ALES sa ascult si mai ales sa scriu despre voci ale unor oameni cu caracter. Roxana Constantinescu este un astfel de om. Cred. Asa o dezghioc eu, din suma de lucruri pe care le simt pana acum, pe care le-am citit despre ea, pe care le-am primit, cerand pareri in lumea vocilor. Este o voce cu suflet.
    Oamenii buni si frumosi cred ca vin din doi snopi mari. Ai celor luminosi, care au trait asezat si care rasfrang cu generozitate ceea ce au primit. Si ceilalti, care, lovindu-se de rautatea celor din jur si de nefericirile lor sau ale altora, au procesat substanta aceasta si au faurit din ea lumina.
    Roxana pare un om luminos prin definitie, de la radacina. Eu nu sunt deloc asa - va fi interesant de vazut de vom putea gasi un numitor comun pentru ce va urma. Pentru ca astfel de interviu nu este o oglinda ci un pact - uneori lupta - intre doua persoane. O laminare de otel.
    O vizita la Stravinsky si Diaghilev
    Dar lucrurile isi gasesc repede o matca fireasca. Ne intalnim acolo, langa spital si biserica, pregatesc cadrul primelor poze exact pentru a prinde si felul in care se unesc cele doua cladiri - dupa ce ma iau la harta cu un gondolier deranjat de concurenta, in locul unde-si facea veacul. Apoi mergem frumos sa luam vaporul spre cimitir.

    Trecem pe langa statuia lui Dante si a lui Vergiliu, intr-o barca, a lui Frangulyan, aflata intre spital si cimitir. O ador. Ma bucur sa o impart cu Roxana. Dar mai e ceva. Cand ajungem in zona destinata copiilor, cea veche, artista imi spune ca e prima data cand intra intr-un cimitir fara sa aiba o treaba anume, personala, acolo. Asa ca, pe langa poarta si curtea de care aveam nevoie pentru cateva poze, devin un ghid al ideii de spatiu cultural care este, uneori, un cimitir. Il gasim pe Doppler, intram la sala rar dibuita de turisti a urnelor funerare, trecem pe la Stravinsky, Diaghilev si Karl Filtsch. Pe la Brodsky, apoi. Doar pe Ezra Pound nu il gasesc – ca de obicei, in ultimele dati…
    Ne ataca tantarii tigru. Fugim in partea cealalta a insulei, la poarta din metal dantelarit, de unde privesti spre Venetia. Aici am deslusit, candva, intelesul cuvantului ,,serenitate". In afara de sora mea, Roxana e singura cu care am ajuns sa impart poarta asta. Ma bucur ca i-am facut-o cadou.

    Bine, sa impart cu Roxana, e una – dar si cu un nou roi de tantari-tigru, care ne fac sa jucam tontoroiul, aici, si care ne scurteaza sesiunea foto, e cam mult. Ii promit invitatei mele ca, spre iesire, curtea franciscanilor e doar cu piatra, si, sper, acolo nu vor mai veni felinele alea zburatoare dupa noi. N-avem noroc dar, printre picaturi, prindem si cateva poze bune, si cateva replici pentru interviu, si… si inca ceva. Ceva esential, care se leaga uneori, rar, cred, eu, intre oameni. Crestem un inceput de prietenie. Din cum suntem, din ce vedem ca important in viata. Dar materialul este despre ea. Important e, doar, in aliniatul acesta, ca omul cu care am pornit la drum pentru un interviu a deschis usile si pentru o amicitie.
    Cu Roxana Constantinescu, treaba asta vine firesc. Probabil tine de intuitia care o ajuta sa isi gaseasca acea curgere lina pe scena. Si ma trezesc, cu surprindere, de cateva ori, ca rad in hohote, cu toate cele pe care le discutam, chiar daca strabatem un cimitir. Ma straduiesc sa nu o mai fac, din respect pentru loc. Dar Roxana ma face sa uit, ca o apa rece si proaspata, ca o apa vie. Sarim de la una la alta, de la scena la small talk, de la monumentele din jur la glume de fete cucuiete. Parca ne stim de-o viata. Nu e meritul meu - e al ei. Eu o ghidam doar prin cimitir - ea,  prin toata povestea asta, de dincolo de interviu, - spre a cunoaste un om nou. Participativ, nu aseptic.

    Cu toata frumusetea din jur, si istoria, si lumina, si linistea, fugim din San Michele. Urcam intr-un alt vapor, spre Fondamente Nove, si facem dreapta - chiar daca mai demult stateam in Canareggio, cand veneam la Venetia, la un minut de locul unde locuieste Roxana acum, nu stiam decat cateva drumuri din sestier, asa ca acum e timpul ca mezzosoprana sa aduca ,,Venetia ei" in ecuatie. E frumoasa Venetia ei. Primesc cadou o biserica noua, pe care n-o stiam deloc, si nici nu banuiam ca exista acolo unde era, un pod aparte, asemanator cu Podul Diavolului din Torcello si, pentru scris, o cafenea unde aflu ca exista pe lume si shakerato. E bun shakeratto. Cafea, bucatele de gheata. Se pare ca, intr-adevar, cum avea, sa aflu mai tarziu, Roxana dibuieste toate cafenelele placute si care stiu sa-ti ofere soare. Si vin si intrebarile.
    Cum s-a cladit acest rol
    – Ce ar trebui sa se intample sa refuzi un rol?
    – Vorbim despre un rol care in mod normal face parte din repertoriul meu? Atunci motivul refuzului ar fi un concept regizoral absurd, care contravine muzicii si firului dramatic. Apreciez montarile moderne, dar nu sunt o sustinatoare a ridicolului si extravagantelor pe scena, doar din dorinta de a fi ,,altfel". Imi plac provocarile, rolurile de compozitie, cred ca este important sa te transpui, sa te lasi liber, sa iti uiti identitatea pe scena, sa devii acel personaj.
    – Ce inseamna comunicarea pentru tine?
    – Cand vorbim despre opera, cred ca valoarea este aceeasi pentru muzica si cuvant. Evident, cunoastem toti expresia ,,prima la musica, poi le parole". Dar emotiile, culorile, sunt transmise prin sinceritatea cuvantului si respectul sacru al partiturii vocale. De curand, cineva mi-a zis ca sunt ,,una voce con anima". Cred cu tarie ca, atunci cand canti cu sufletul, ti se aude sufletul. Pentru mine, comunicarea e primordiala... Nu ma simt niciodata singura. Imi place sa daruiesc, sa ma daruiesc si daca publicul paraseste teatrul cu o oarecare nostalgie, cu ganduri, cu inima plina, atunci ceva a fost bine.
    – Cum vezi raul din lumea voastra?
    – Eu, de raul asta despre care se vorbeste, care cu siguranta exista, inca nu m-am lovit. Sigur ca este o lume a competitiei, cu totii ne dorim sa cantam in teatre importante, roluri mari, dar, in vanatoarea de contracte, artistul ar trebui sa fie menajat, responsabilitatea revenind agentilor. Eu am incredere in cei care ma reprezinta, inteleg ca lucrez intr-un univers subiectiv, unde gusturile directorilor, regizorilor, dirijorilor sunt individuale, si ma concentrez pe rolurile mele, pe studiu. Iata, intr-o productie de ,,Cosi fan tutte" se cauta o Dorabella blonda; nu, nu era vorba despre culoarea parului – s-ar fi rezolvat usor cu o peruca – ci de tipologia unei fete blonde. I am a proud brunette. Si am aceasta calitate, cred, de a accepta faptul ca suntem diferiti, ca placi sau nu placi, important este ca eu cu mine sa fiu multumita. Si sunt multumita de alegerile facute, de faptul ca acum cinci ani am inceput o cariera de ,,liber-profesionista" unde pot dedica timp studiului, pot selecta anumite oferte si pot pasi pe scenele teatrelor din intreaga lume.

    – Cum te apropii de un rol?
     – Uite, haide sa vorbim despre Adalgisa. Am debutat rolul in Zürich. Dar tot procesul de cunoastere, de apropiere fata de rol, a inceput cu libretul. Cu povestea. Cine este, de unde vine, ce varsta are, ce experiente... totul, regasesti in text. In plus, este asa de detaliat descrisa de catre celelalte personaje: Norma, Pollione. Imposibil sa nu o vezi. Am studiat rolul impreuna cu profesoara si totodata mentorul meu, Ileana Cotrubas, m-a ajutat sa inteleg nu doar aspectul psihologic, dar si abordarea stilistica, sa descopar o paleta de culori vocale care sa o picteze pe Adalgisa prin prisma personalitatii mele.
     – Cum a fost experienta construirii rolului aici la Venetia?
    – Scurta. Perioada de repetitii a fost de o saptamana. Dar eu facusem parte din distributia premierei, unde am lucrat o luna alaturi de oameni inspirati si generosi. Singura surpriza, de aceasta data, a fost ca faimosul duet ,,Mira, o Norma" care se canta transpus cand Adalgisa este o mezzosoprana, urma sa se faca in original.
     – S-a mai intamplat.
    – Da, dar de obicei informatia ajunge cu mult timp inainte. Este o cu totul alta tesatura vocala, asadar impune o alta abordare tehnica, si timpul este valoros. In plus, racisem. Rau. O traheita, cosmarul cantaretilor. Nu ocoleam gandul unei eventuale anulari, pentru ca nu e un rol pe care sa-l pacalesti. Dar puterea mintii face minuni.
    – Cu cine te-ai sfatuit?
    – Cu doamna Cotrubas, cu medicul foniatru, cu familia. Medicul era sigur de refacere, pana la premiera, dar a trebuit sa tac in timpul repetitiilor. Eram ca un pestisor, pe scena. Miscare da, voce nu. Dirijorul Daniele Callegari a cantat in locul meu. Mi-a spus: ,,Pentru mine esti o descoperire, nu vreau sa te pierd". Sustinerea lui a fost decisiva. Si in spectacol – am cantat.

    – Ai vazut alte spectacole aici, la La Fenice, inainte de a ajunge sa lucrezi pentru Norma?
    – Nu. Am intrat pentru prima data in teatru cand am audiat pentru rolul Adalgisa, acum doi ani. Si imi amintesc foarte bine emotia resimtita cand am pasit pe scena si am constientizat pasii mei pe urmele unor pasi de aur. Tremur. Este unul dintre cele mai frumoase teatre din lume.
    – Te-a primit cineva vreodata prost pentru ca esti din Romania?
    – Nu. Muzica nu are cetatenie. In plus, cred cu tarie ca cei din jur sunt oglinda ta. Reaua-vointa m-a ocolit pana acum.
    – Ai pornit de la Corul de Copii Radio. Cum s-a intamplat trecerea spre a fi solista?
    – Cantand. Cantand in cor, de la varsta de cinci ani. Doi ani mai tarziu eram solista si am crescut alaturi de acest ansamblu fantastic, care mi-a oferit o bogatie sufleteasca de nedescris. Canto-ul clasic, mai tarziu, a fost o alegere fireasca. In plus, copil fiind, imi placeau rochiile cu crinolina. Le-am purtat mai tarziu.
    Despre trecut prezent si viitor, cu mult optimism
    – Cum a fost cu percutia?
    – Ne-am placut reciproc, dar ca dragoste pasagera. Glumesc. Intotdeauna am stiut ca voiam sa cant. Insa nu era suficient. Voiam sa studiez solfegiu, istoria muzicii etc. Asadar, la sfatul doamnei Eugenia Vacarescu Necula, dirijoarea Corului de Copii, ai mei m-au inscris la Liceul de Muzica George Enescu. Aveam 11 ani. Optiunile de instrument erau ceva mai limitate: instrumente de suflat, percutie, chitara, contrabas. Am ales percutia, iar mai tarziu mi-a ajutat enorm! Am regasit aici, la Venetia, in dirijorul Daniele Callegari, un coleg de percutie. Amandoi cu diplome.
    – Partenerul tau nu e din lumea artelor, nu canta. Cum e cuplul vostru?
    – E armonios. E complex. Nu stiu daca o relatie cu un muzician m-ar implini. Am nevoie de acest echilibru care vine din partea unui om care apreciaza arta, dar care ma imbogateste tocmai pentru ca are o cariera diferita. Facem parte din doua lumi diverse, viata noastra nu e monocroma, dar ne regasim in aceleasi pasiuni, interese. Eu pe scena traiesc, ard, ma arunc cu tot ce am, dar apoi trag dupa mine usa teatrului si acasa am linistea, intimitatea unei vieti normale.
    – Tot aud treaba asta cu tineretea. Canti de ani buni – nu te deranjeaza, cumva?
    – E un compliment. Cat timp inveti, esti tanar. Artistul este intr-un permanent studiu, in permanenta formare. As vrea sa fiu descrisa ca tanara tot timpul vietii. Inseamna ca si sufletul e unde trebuie.

    – Spune-mi despre parintii tai, cei de la care ai firul de lumina pe care-l porti mereu la gat.
    – Din ziua in care am primit lantisorul asta, nu m-am despartit de el. E felul meu de a-i simti pe ai mei aproape atunci cand nu sunt in sala. Parintii si sora mea – sunt dragostea aceea mare, neconditionata, sunt echilibrul meu sufletesc. Am pasit impreuna in viata, avand intotdeauna sustinerea lor, iubirea absoluta. Suntem foarte apropiati, ne telefonam aproape zilnic, vin sa vada spectacole…  Familia este totul pentru mine. Stiu cat de multe sacrificii au facut, de-a lungul vietii, pentru viitorul meu si al surorii mele, si, atunci cand sunt in sala, la spectacol, cant doar pentru ei, ca mai apoi sa ii imbratisez la cabina si sa le vad zambetele, mandria…
    De la pisica neagra la terasa in soare
    – Cum te apropii de locurile, de orasele unde ai diversele productii?
    – Totul incepe cu detaliile de logistica. Daca perioada este lunga – gasirea unui apartament care sa imi placa, sa aiba terasa si sa fie in apropierea teatrului. E important sa ai o ,,acasa" in saptamanile respective – hotelul nu e o varianta. Apoi, in timpul liber, descopar orasul. Intai ca o turista disciplinata, cu lista obiectivelor turistice in mana – mai tarziu ma ratacesc cu o placere nebuna si doar ,,google maps" ma mai aduce la adresa. In plus, ador cafenelele. Si, cum spune partenerul meu – ar trebui sa fac un blog al cafenelelor in soare, pentru ca, in toate orasele pe care le vizitez, gasesc doua – trei terase insorite, in functie de ce parte a zilei e, si, sperand ca e vreme buna, le frecventez cu regularitate. Ce poate fi mai minunat decat cafeaua, o carte, muzica si soare?! Compania si ciocolataa. Dar, in rest… imbatabil!
    – Ce amintiri aduci, de regula, cu tine?
    – Obiecte de decoratiuni interioare, bijuterii artizanale, condimente, tot felul. Aici, in Venetia, am cumparat o lampa. Decoram apartamentul din Paris si i-am gasit deja un loc.  In plus, cumpar  un magnet din fiecare oras vizitat. O geografie a sufletului. Si a frigiderului. Ha, ha!
    – Ce e neobisnuit la tine?
    – Neobisnuit… nu stiu. Dar sunt superstitioasa. Sunt cateva lucruri de care nu ma despart niciodata. Uite: martisor  de la parinti, pietre de ametist din Israel; incerc  nu ma intorc din drum, sa nu vad pisica neagra taindu-mi strada, nu fluier in casa – chestii de-astea.

    – Din ,,acasa la parinti" ai ajuns la ,,acasa la Paris" – cum e?
    – Iubirea, bat-o vina. Dar am fost  ,,acasa la Viena", unde am sora, prieteni, oameni dragi.
    – Ce te face sa plangi?
    – Dorul.  Si, uneori, singuratatea. Asta e pretul. Da, sunt norocoasa pentru ca fac ceea ce imi place, imi traiesc pasiunea, dar reversul acestei fericiri este permanenta calatorie in lume, cand cei dragi nu iti pot fi tot timpul aproape. Si asta ma intristeaza. Uneori, pana la lacrimi. Singuratatea te obliga sa te cunosti, sa te asculti, dar, la sfarsitul zilei, vrei, poate, o imbratisare… si trebuie ta te multumesti cu una virtuala. Plang la filme. Si plang deseori cand vad batrani singuri, neajutorati. Mi se face dor de mamaia mea, care statea cu noi. Si care ne-a parasit prea devreme…
    *
    Cam asta este partea oficiala din prima intalnire a noastra, de bantuiala prin Venetia si imprejurimi. La urmatoarea, pornim din acelasi loc, mergem la Biserica San Francesco della Vigna, la Capela Sagredo, apoi, acolo, pe coridoare cotite, spre locuri cu tablouri de o mare valoare, unde nici nu stiu niciodata de avem voie sa fim. Si spre curtile interioare cu pietre funerare pe jos, care ne numara pasii. Cel pe care il rugam sa ne faca o fotografie impreuna e un chinez pe care eu il mai intalnisem intamplator, prin oras. Roxana il saluta in limba lui, jovial. Acesta se uita la ea, nedumerit. Cantareata ii explica: in urma cu o luna tocmai fusese in turneu in tara lui.
    Ne mai intalnim cu niste cunostinte, in oras, dam chiar si de gondolierul cu care ne luaseram in vorba cu cateva zile inainte - Roxana pare un magnet pentru oameni. Si pentru toti are cate un zambet, cate o vorba asezata si buna. Si mai trec cateva spectacole venetiene si, deja in tari diferite aflandu-ne, mai vin cateva intrebari, ce au crescut in timp.
    Succes, prietenii, intamplari
    – Ce prieteni ai? Ai oameni pe care sa ii poti suna la patru dimineata?
    – Da. Am prieteni din copilarie, cu care am crescut; din facultate; de mai tarziu. Si stiu ca sunt acolo tot timpul, zi si noapte.
    – Cum o sa fie cand o sa ajungi si mai mare in topul mondial?
    – Ar trebui sa fie la fel. Nu inteleg de ce succesul schimba unii oameni. Da, se limiteaza timpul fizic, exista mai multe ,,obligatii", dar generozitatea si respectul pentru cei de langa tine, seriozitatea pentru studiu, valorile morale ar trebui sa ramana la fel. Diva secolului XX este ,,the girl next door", si mie imi place. Pentru ca am intalnit multi artisti mari – si multi de o modestie si naturalete deosebite.
    – Spune-mi ce intamplari ciudate ai avut, legat de scena.
    – Oooh, sunt multe. De exemplu, la Opera din Viena, in ,,Flautul Fermecat" era un moment in care trebuia sa astept sub scena, si sa deschid o ,,usa" din podea, pe un anumit cuvant cheie. Dar nimeni nu imi spusese ca va fi fum, pentru un mai mare efect. Eu, asteptand intrarea, in genunchi sub scena, vad tot fumul asta. M-am speriat si am plecat in marsul piticului spre margine. Ca, mai apoi, regizorul de scena sa imi spuna ca e totul ok si, din fericire, m-am intors la locul ,,incendiului" la timp. Altadata, tot la Viena, in ,,Povestirile lui Hoffmann" (regia semnata Andrei Serban), nu am vazut un perete din sticla si, cum alergam pe scena, a fost o lovitura din plin – fara accidente. In ,,Romeo et Juliette", mi-am adus bicicleta personala pentru o plimbare pe scena, in timp ce cantam aria lui Stephano. Iar, de curand, la Budapesta, am ramas blocata in toaleta. Restul colegilor – pe scena. Am batut usa, am strigat – nimic. Dar aveam, la costum, o sabie. Am folosit-o sa ma ,,eliberez". Peripetii de tot felul.
    – Ce tine de tine, la un rol?
    – Intelegerea si cunoasterea posibilitatilor vocale, fizice. Incerc sa recunosc cand un rol nu mi se potriveste, cand e prea devreme, cand e prea ,,la limita". Ca muzician trebuie sa te asculti mereu, pentru ca, cine esti azi, nu ai fost ieri, si nu vei fi maine.

     – Cum a fost colaborarea cu Kara Walker?
    – Libera. Ca o piesa de jazz, unde improvizatia mi-a apartinut. ,,Norma" a fost prima productie a Karei, o artista deosebit de talentata, care a venit cu o scenografie, decoruri, costume de mare frumusete si delicatete, si care a lasat cantaretii sa se insereze natural in acest spatiu estetic. Eu am propus, ea a primit, si perioada de lucru a fost tare placuta.
    – Ti se pare justificat cum spun artistii, despre cineva cu care s-au intersectat, la un spectacol pentru care au lucrat impreuna, ,,prietenii mei"?
    – Sigur ca se formeaza amicitii, pentru ca petreci o perioada suficient de lunga incat sa ajungi sa iti cunosti colegii – deseori timpul liber este in aceeasi formula, iar lumea asta e o lume mica. Exista un filon al familiaritatii. Prietenia, insa, este un lucru profund, dar amici dragi, intre colegi, am multi. Si, deseori, exista placerea revederii cu oameni cu care ai colaborat deja.
    – Scuza talentul lipsa de caracter?
    – Definitv, nu.
     – Cum te simti la Paris, dupa toate problemele din ultima vreme? E oaza mea de liniste. In viata cotidiana a parizianului, in viata mea, nu s-a schimbat nimic. Turistii sunt ceva mai reticenti. Dar aceste episoade dramatice nu ar trebui sa umbreasca normalitatea – mergem inainte. Noi locuim intr-un cartier calm, verde, ne plimbam, iesim la expozitii, la concerte, la restaurante, dar, cel mai bine, dupa atat de multe zboruri, apartamente, teatre… este acasa.
    – Ai gasit deja un loc lampii din Venetia?
    – E inca infasurata in plasticul cu bule, nu am avut timp. Dar curand. Ii fac o poza si ti-o trimit.
    Si cam asa se termina partea cu interviul. Cu multe apasari legat de ce, poate, ar mai fi fost de intrebat. Cu ce ar mai fi fost de spus, pentru anii viitori, pe langa de vocea aceasta atata de frumoasa, care ni se desfasoara de pe marile scene ale lumii. Si parca orice as spune, de incheiere, ar fi ca un sfarsit retezat, al unui lucru ce merge mai departe sub ochii nostri, uneori prin complicitatea noastra, dornica sa fie parte din confirmarea unui alt mare nume de cantaret de opera din Romania, care-si cladeste recunoasterea mondiala oficiala.

    Candva, nu mult de acum, pentru Roxana va fi ,,Carmen", in care asteapta toata lumea sa o vada. Vor fi alte roluri mari. Alte mari scene ale lumii, dupa care ii vom bate cu aceeasi bucurie la usa cabinei, pentru felicitari. Probabil important e ca vom avea si speranta ca ne va deschide cu aceeasi larghete sufleteasca a comunicarii, indiferent de va fi salutata in romana, engleza, italiana, olandeza sau chineza. Aici e batalia cea mare. Roxana Constantinescu va deveni tot mai mult ,,diva", cuvantul despre care spune ca ii da urticarie, prin voce si dupa ,,cotatia" pentru marile scene ale lumii. Dar, daca va ramane aceeasi crenguta de alun, frumoasa si buna, sufleteste, pe care am cunoscut-o langa scena venetiana, ,,the girl next door", suntem toti castigati.
    Ramona Balutescu
    Credit foto: Michele Crosera (La Fenice), Ramona Balutescu
    The post ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Tot bihoreanul sa inoate!


    [2016-09-16]
    Daca totul va merge conform planurilor si celor votate in sednta Asociatiei de Dezvoltare Durabila (ADD) a judetului Bihor, cetatenii din Alesd, Salonta, Marghita, Valea lui Mihai, Beius, Stei, Vascau, Nucet si Sacueni vor avea bazine de inot noi. Doleanta transmisa de reprezetantii primariilor din localitatile mentionate a fost preluata de presedintele CJ Bihor, Pasztor […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Un sofer care a lovit mortal un pieton culcat pe sosea a fugit de la locul faptei, dar a fost retinut de Politie!


    [2016-09-01]
    Un accident mortal al carui autor a fugit de la locul faptei a fost deslusit de oamenii legii. Totul a inceput marti seara, aproape de miezul noptii, cand Politia Beius a fost sesizata de un localnic ca pe drumul judetean 764 spre Delani se afla un barbat cazut pe carosabil. ,,Echipajul de politie care s-a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Prins de BIHOREANUL ca o intoarce ca la Ploiesti in chestiunea subventionarii curselor aeriene de catre Primarie, Mang s-a enervat si s-a rastit la ziarist


    [2016-08-29]
    Vicepresedintele Consiliului Judetean, Ioan Mang, si-a pierdut cumpatul in cea de-a doua sa conferinta de presa sustinuta in aceasta calitate, ridicand tonul la reporterul BIHOREANULUI. Motivul? L-a enervat intrebarea privind schimbarea de discurs in ce priveste subventionarea de catre Primarie a curselor externe de pe Aeroportul Oradea, propunere cu care acum doi ani se declara ,,intru totul de acord", dar pe care cu trei saptamani in urma a considerat-o diametral opus, ca fiind ,,o golanie" si un lucru nelegal. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea


    [2016-08-28]
    Pe 22 si 23 august (luni si marti), Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea, al 10-lea si ultimul oras de pe traseul de anul acesta, si opreste in Parcul Cetatii, unde spectatorii isi pot intinde paturile pe iarba verde pentru picnic si doua seri pline de scurtmetraje, sub clar de luna. Spectatorii se pot bucura impreuna de 13 filme scurte din cele doua programe: NexT Out in Space si NexT Oscars Night.

    Cea de-a treia editie a evenimentului continua misiunea Caravanei de a aduce filmele NexT mai aproape de un public nou, dinafara Bucurestiului, in orase unde filmele de scurtmetraj sunt rareori difuzate. Si in acest an, accesul la proiectiile din cadrul Caravanei Filmelor NexT este gratuit, iar filmele vor rula incepând cu ora 21.00.

    Datorita succesului mare in rândul oradenilor din anii trecuti a proiectiilor de filme in aer liber, Primaria Oradea si Asociatia pentru Promovarea Turismului in Oradea si Regiune (APTOR) au dedicat in aceasta vara o luna intreaga filmelor in Parcul Cetatii Oradea. Filmele ruleaza in zona dinspre strada Grivitei a parcului, iar oradenii au putut viziona filme in cadrul Digi Film pe un ecran LED, iar in cadrul caravanei TIFF si NexT pe ecrane din pânza.

    Filmele se pot viziona din cele patru zone special amenajate: zona paturi, zona baloti de paie (50 de bucati), zona mobilier europaleti (20 de fotolii) si zona de scaune (500 de scune), iar organizatorii asigura 3 locatii pentru racoritoare si gustari.

    Caravana Filmelor NexT este un eveniment organizat de Societatea Culturala NexT, cu  sprijinul Centrului National al Cinematografiei.

     

    Parteneri media locali Oradea: Bihor online, Crisana, Evenimente Oradea.ro

     

    Va reamintim ca in week-end continua proiectiile Digi Film in aer liber, programul integral al filmelor fiind accesibil pe pagina de FB creata - ,,Cinema in Parcul Cetatii Oradea".

     

    Programul Caravanei NexT:

     

    Pe 22 august, incepând cu ora 21.00, este seara NexT Out in Space, o experienta audiovizuala si o calatorie in alt timp si spatiu populat de extraterestri, roboti si oameni de stiinta geniali. Out in Space demonstreaza ca un film SF nu trebuie sa fie lung ca sa fie captivant:

      Atacul monstrului gigantic care suge creiere din spatiu/L'Attaque du monstre géant suceur de cerveaux de l'espace (Guillaume Rieu, Franta, 2010, 19') 

    Intr-un musical color din anii 60', apare din senin un monstru oribil dintr-un film vechi de Hollywood alb-negru, care ataca locuitorii unui orasel dezintegrându-i sau transformându-i in zombie suparati si flamânzi!

      Abis /Chasm (Joel Benjamin, SUA, 2015, 12') 

    Un astronaut cauta urme de minereu deasupra unei planete straine, neavând drept companie decât computerul de bord.

      Clone/ Clones (Rafael Bolliger, Suedia, 2015, 13') 

    In viitorul indepartat, un profesor de fizica cuantica este pe punctul de-a suferi o operatie prin care i se va indeparta o tumoare de pe creier - si i se ofera posibilitatea de a-si face o copie dupa propriul creier.

      Dezastru fatal la Drive-in cinema/ Deadly Drive-in Disaster (ArjanWilschut, Olanda, 2015, 3') 

    Agenta speciala Sola Powers, de la Biroul de afaceri extra-terestre, se arunca in plina actiune când un cinema drive-in, unde ruleaza un film clasic cu o invazie de OZN-uri, este atacat de o farfurie zburatoare adevarata!

      Vor muri cu totii in spatiu/ They Will All Die in Space (Javier Chillon, Spania, 2015, 15') 

    Nava Tantalus pluteste fara control prin spatiu.

      Silente (Paco Ruiz, Spania, 2015, 9') 

    Anori este un eschimos care traieste pe planeta Silente. Inregistrând sunetele naturii, intr-o buna zi il surprinde aparitia unui obiect batut de vânt. Originea sa este necunoscuta.

      Povestea unui robot /Tristes Déserts(Stephanie Winter, Austria, 2015, 8') 

    Rezultat filmic-muzical al colaborarii - de inspiratie baroca si SF - dintre artista Stephanie Winter, tenorul August Schram si duo-ul electronic Austrian Apparel.           

      Misiunea lui Yuri Lennon pe Alfa 46/ Yuri Lennon's landing on Alpha 46 (Anthony Vouardoux, Germania/Suedia, 2010, 15')  

    Dupa ce aterizeaza pe satelitul lunar Alfa 46, cosmonautul Yuri Lennon se confrunta cu un paradox uluitor... Desprins de nava mama, Yuri isi incepe calatoria prin spatiu, care il va conduce catre sfârsitul lumii asa cum o cunoastem noi.

     

    Pe 23 august, spectatorii vor vedea cele cinci scurtmetraje de fictiune nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film si câstigatorul Premiului Oscar in 2016 sunt proiectate la NexT Oscars Night.

      Ave Maria (Basil Khalil, Palestina/ Franta/ Germania, 2015, 15')O familie de israelieni aflati in fata unei mânastiri, de Sabat, deranjeaza rutina tacuta cu care s-au obisnuit cinci calugarite traind in salbaticia din West Bank.

      Shok (Jamie Donoughue, Marea Britanie/ Kosovo, 2015, 21')In Kosovo, in 1998, doi baieti sunt cei mai buni prieteni si duc o viata normala - dar pe masura ce razboiul pune stapânire pe tara lor, existenta zilnica se umple de violenta si teama.

      Totul va fi bine / Alles Wird Gut (Patrick Vollrath, Germania / Austria, 2015, 30')Michael, tata divortat, isi ia ca de obicei fiica de opt ani, Lea, careia ii este devotat, pentru a petrece impreuna weekendul. La inceput, pare sa fie o vizita normala, dar Lea descopera curând ca s-a schimbat ceva. 

      Bâlbâitul / Stutterer (Benjamin Cleary, Marea Britanie, 2015, 12') - câstigator al Premiului Oscar 2016Pentru un tipograf singuratic, o relatie online s-a dovedit a fi o legatura de care avea mare nevoie, fara sa trebuiasca sa dezvaluie problema bâlbâielii din cauza careia traieste atât de izolat. Acum, insa, este pus in situatia de-a se intâlni in carne si oase cu persoana respectiva.

      Ziua unu / Day One (Henry Hughes, Danemarca, 2016, 14')In urma unui divort chinuitor, o femeie de origine afgano-americana insoteste trupele militare ale Statelor Unite ca traducatoare in Afganistan. In prima ei misiune, merge impreuna cu soldatii in urmarirea unui individ care confectioneaza bombe si  ajunge in situatia de a-i ajuta acestuia sotia insarcinata când incep durerile nasterii, depasind diferentele culturale sau de gen.

     

      [...]Citeste mai departe
    Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea
    Sursa: Primaria Oradea
  • Un targ cu parlamentari


    [2016-08-24]
    Cand un Consiliu Local decide daca aloca sau nu bani pentru sustinerea unei ONG, alesul care face parte din asociatie nu are voie sa voteze, pentru a nu fi in conflict de interese. Cand isi fixeaza lefurile, cand isi aproba delegatii in tari exotice cu care nu avem nicio legatura ori in state avansate de unde revin necontaminati de civilizatie, parlamentarii nu au nicio restrictie, fiindca totul e in "pixul" lor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Dupa ,,Aferim!", un nou film de Radu Jude in cinematografele din Romania!


    [2016-08-19]
    ,,Inimi cicatrizate" regizat de Radu Jude, o adaptare libera dupa opera literara a lui Max Blecher, lungmetraj care a castigat Premiul Special al Juriului, dar si Don Quijote Prize la Festivalul International de Film de la Locarno, va fi lansat in cinematografele din Romania pe 18 noiembrie. Cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Radu Jude, […]
    The post Dupa ,,Aferim!", un nou film de Radu Jude in cinematografele din Romania! appeared first on Presa Oradea.
     ,,Inimi cicatrizate" regizat de Radu Jude, o adaptare libera dupa opera literara a lui Max Blecher, lungmetraj care a castigat Premiul Special al Juriului, dar si Don Quijote Prize la Festivalul International de Film de la Locarno, va fi lansat in cinematografele din Romania pe 18 noiembrie.
    Cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Radu Jude, ,,Inimi cicatrizate", va participa saptamana aceasta si in competitia Festivalului International de Film de la Sarajevo (12-20 august 2016). Actorii Lucian Teodor Rus si Ilinca Harnut vor fi prezenti pe covorul rosu din capitala Bosniei Hertegovina pe 19 august, de la ora locala 20:00.

    ,,Inimi cicatrizate" a fost elogiat de critica de specialitate internationala si a fost primit cu aplauze furtunoase de publicul prezent la premiera mondiala de la Locarno.
    Screen International a titrat:

    ,,Regizorul ,,Aferim!"-ului, Radu Jude, deschide o fereastra inspre o cu totul alta perioada din trecutul Romaniei in ,,Inimi cicatrizate", o adaptare meticuloasa si lipsita de sentimentalism a unui roman de Max Blecher. Povestea unui tanar ale carui ganduri si sentimente stau in umbra mortii abordeaza teme filozofice majore, precum semnificatia si rostul existentei umane.



    In nuante precise si fara sa se teama sa para intelectualizant, ,,Inimi cicatrizate" e strabatut de curenti emotionali care l-ar putea face chiar mai accesibil decat ,,Aferim!". Critica ar putea sa ajute la plasarea lui in randul filmelor de arta serioase si consistente si ar putea sa consolideze reputatia de voce distincta a lui Jude in cinematografia contemporana a Romaniei"

    a adaugat celebra publicatie.
    Sanatoriul de pe malul marii
    Actiunea din filmul ,,Inimi cicatrizate" are loc in anul 1937 cand Emanuel, un tanar de douazeci de ani, bolnav de tuberculoza osoasa, se interneaza intr-un sanatoriu de pe malul marii.
    Din distributie fac parte actorii Lucian Teodor Rus, Ivana Mladenovic, Ilinca Harnut, Serban Pavlu, Marian Olteanu, Alexandru Dabija, Dana Voicu, Fernando Klabin, Adina Cristescu.

    Scenariul si regia sunt semnate de Radu Jude, director de imagine Marius Panduru RSC, montajul a fost realizat de Catalin Cristutiu, sound designer Dana Bunescu, de sunet s-a ocupat J?rg Lempen iar mixajul a fost realizat de Cristinel Sirli.
    Lungmetrajul a fost realizat cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei, Studioul de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii, Programul Media - Europa Creativa si Eurimages.
    Radu Jude a castigat anul trecut ,,Ursul de Argint" pentru cea mai buna regie la Festivalul International de Film de la Berlin pentru pelicula ,,Aferim!", productia romaneasca cu cel mai mare succes de box-office in 2015.
    The post Dupa ,,Aferim!", un nou film de Radu Jude in cinematografele din Romania! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea


    [2016-08-18]
    Pe 22 si 23 august (luni si marti), Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea, al 10-lea si ultimul oras de pe traseul de anul acesta, si opreste in Parcul Cetatii, unde spectatorii isi pot intinde paturile pe iarba verde pentru picnic si doua seri pline de scurtmetraje, sub clar de luna. Spectatorii se pot bucura impreuna de 13 filme scurte din cele doua programe: NexT Out in Space si NexT Oscars Night.

    Cea de-a treia editie a evenimentului continua misiunea Caravanei de a aduce filmele NexT mai aproape de un public nou, dinafara Bucurestiului, in orase unde filmele de scurtmetraj sunt rareori difuzate. Si in acest an, accesul la proiectiile din cadrul Caravanei Filmelor NexT este gratuit, iar filmele vor rula incepând cu ora 21.00.

    Datorita succesului mare in rândul oradenilor din anii trecuti a proiectiilor de filme in aer liber, Primaria Oradea si Asociatia pentru Promovarea Turismului in Oradea si Regiune (APTOR) au dedicat in aceasta vara o luna intreaga filmelor in Parcul Cetatii Oradea. Filmele ruleaza in zona dinspre strada Grivitei a parcului, iar oradenii au putut viziona filme in cadrul Digi Film pe un ecran LED, iar in cadrul caravanei TIFF si NexT pe ecrane din pânza.

    Filmele se pot viziona din cele patru zone special amenajate: zona paturi, zona baloti de paie (50 de bucati), zona mobilier europaleti (20 de fotolii) si zona de scaune (500 de scune), iar organizatorii asigura 3 locatii pentru racoritoare si gustari.

    Caravana Filmelor NexT din acest week-end este un eveniment organizat de Societatea Culturala NexT, cu  sprijinul Centrului National al Cinematografiei.

     

    Parteneri media locali Oradea: Bihor online, Crisana, Evenimente Oradea.ro

     

    Va reamintim ca in week-end continua proiectiile Digi Film in aer liber, programul integral al filmelor fiind accesibil pe pagina de FB creata - ,,Cinema in Parcul Cetatii Oradea".

     

    Programul Caravanei NexT:

     

    Pe 22 august, incepând cu ora 21.00, este seara NexT Out in Space, o experienta audiovizuala si o calatorie in alt timp si spatiu populat de extraterestri, roboti si oameni de stiinta geniali. Out in Space demonstreaza ca un film SF nu trebuie sa fie lung ca sa fie captivant:

      Atacul monstrului gigantic care suge creiere din spatiu/L'Attaque du monstregéantsuceur de cerveaux de l'espace (Guillaume Rieu, Franta, 2010, 19') 

    Intr-un musical color din anii 60', apare din senin un monstru oribil dintr-un film vechi de Hollywood alb-negru, care ataca locuitorii unui orasel dezintegrându-i sau transformându-i in zombie suparati si flamânzi!

      Abis /Chasm (Joel Benjamin, SUA, 2015, 12') 

    Un astronaut cauta urme de minereu deasupra unei planete straine, neavând drept companie decât computerul de bord.

      Clone/ Clones (Rafael Bolliger, Suedia, 2015, 13') 

    In viitorul indepartat, un profesor de fizica cuantica este pe punctul de-a suferi o operatie prin care i se va indeparta o tumoare de pe creier - si i se ofera posibilitatea de a-si face o copie dupa propriul creier.

      Dezastru fatal la Drive-in cinema/ Deadly Drive-in Disaster (ArjanWilschut, Olanda, 2015, 3') 

    Agenta speciala Sola Powers, de la Biroul de afaceri extra-terestre, se arunca in plina actiune când un cinema drive-in, unde ruleaza un film clasic cu o invazie de OZN-uri, este atacat de o farfurie zburatoare adevarata!

      Vor muri cu totii in spatiu/ They Will All Die in Space (Javier Chillon, Spania, 2015, 15') 

    Nava Tantalus pluteste fara control prin spatiu.

      Silente (Paco Ruiz, Spania, 2015, 9') 

    Anori este un eschimos care traieste pe planeta Silente. Inregistrând sunetele naturii, intr-o buna zi il surprinde aparitia unui obiect batut de vânt. Originea sa este necunoscuta.

      Povestea unui robot /Tristes Déserts(Stephanie Winter, Austria, 2015, 8') 

    Rezultat filmic-muzical al colaborarii - de inspiratie baroca si SF - dintre artista Stephanie Winter, tenorul August Schram si duo-ul electronic Austrian Apparel.           

      Misiunea lui Yuri Lennon pe Alfa 46/ Yuri Lennon's landing on Alpha 46 (Anthony Vouardoux, Germania/Suedia, 2010, 15')  

    Dupa ce aterizeaza pe satelitul lunar Alfa 46, cosmonautul Yuri Lennon se confrunta cu un paradox uluitor... Desprins de nava mama, Yuri isi incepe calatoria prin spatiu, care il va conduce catre sfârsitul lumii asa cum o cunoastem noi.

     

    Pe 23 august, spectatorii vor vedea cele cinci scurtmetraje de fictiune nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film si câstigatorul Premiului Oscar in 2016 sunt proiectate la NexT Oscars Night.

      Ave Maria (Basil Khalil, Palestina/ Franta/ Germania, 2015, 15')O familie de israelieni aflati in fata unei mânastiri, de Sabat, deranjeaza rutina tacuta cu care s-au obisnuit cinci calugarite traind in salbaticia din West Bank.

      Shok (Jamie Donoughue, Marea Britanie/ Kosovo, 2015, 21')In Kosovo, in 1998, doi baieti sunt cei mai buni prieteni si duc o viata normala - dar pe masura ce razboiul pune stapânire pe tara lor, existenta zilnica se umple de violenta si teama.

      Totul va fi bine / Alles Wird Gut (Patrick Vollrath, Germania / Austria, 2015, 30')Michael, tata divortat, isi ia ca de obicei fiica de opt ani, Lea, careia ii este devotat, pentru a petrece impreuna weekendul. La inceput, pare sa fie o vizita normala, dar Lea descopera curând ca s-a schimbat ceva. 

      Bâlbâitul / Stutterer (Benjamin Cleary, Marea Britanie, 2015, 12') - câstigator al Premiului Oscar 2016Pentru un tipograf singuratic, o relatie online s-a dovedit a fi o legatura de care avea mare nevoie, fara sa trebuiasca sa dezvaluie problema bâlbâielii din cauza careia traieste atât de izolat. Acum, insa, este pus in situatia de-a se intâlni in carne si oase cu persoana respectiva.

      Ziua unu / Day One (Henry Hughes, Danemarca, 2016, 14')In urma unui divort chinuitor, o femeie de origine afgano-americana insoteste trupele militare ale Statelor Unite ca traducatoare in Afganistan. In prima ei misiune, merge impreuna cu soldatii in urmarirea unui individ care confectioneaza bombe si  ajunge in situatia de a-i ajuta acestuia sotia insarcinata când incep durerile nasterii, depasind diferentele culturale sau de gen.

     

      [...]Citeste mai departe
    Caravana Filmelor NexT ajunge la Oradea
    Sursa: Primaria Oradea
  • Scandalul Sky News: Asa zisii traficanti de arme si intermediarul au fost retinuti de DIICOT


    [2016-08-12]
    Cei doi traficati de arme care apar in reportajul difuzat de Sky News au fost retinuti joi seara, impreuna cu cel care a intermediat intalnirea acestora cu jurnalistii britanici. Procurorii DIICOT sustin ca totul este o inscenare, in timp ce jurnalistul Stuart Ramsay, de la Sky News, ironizeaza Romania pe Twitter. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Magazinul de corpuri de iluminat de pe str Decebal, aproape de distrugere! (FOTO)


    [2016-08-08]
    Culmea: in magazinul care vinde corpuri de iluminat, un intrerupator improvizat a cauzat incendiul care era sa distruga totul in cladire, iar focul ar fi putut sa se extinda la locuintele din jur, respectiv la atelierul de vulcanizare din vecinatate. A fost un foarte periculos incendiu, in noaptea de sambaa spre duminica (6/7 august), pe […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Magazinul de corpuri de iluminat de pe str Decebal, aproape de distrugere!


    [2016-08-07]
    Culmea: in magazinul care vinde corpuri de iluminat, un intrerupator improvizat a cauzat incendiul care era sa distruga totul in cladire, iar focul ar fi putut sa se extinda la locuintele din jur, respectiv la atelierul de vulcanizare din vecinatate. A fost un foarte periculos incendiu, in noaptea de sambaa spre duminica (6/7 august), pe […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie?


    [2016-07-16]
    Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are […]
    The post Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
     Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are nimic de a face cu tastele apasate.
    Ca sa o luam cu inceputul, Fifa 16 este un joc atat de prost incat singura dorinta pe care o ai dupa ce joci cateva meciuri este aceea de a pierde pentru ca esti mai slab decat adversarul. Nu pentru ca mingea deviaza ciudat, pentru ca ai lag, pentru ca sutezi de 15 ori in bara in timp ce adversarul inscrie de la jumatatea terenului (cu un jucator cu forta si precizie de sut execrabile, precum Pablo Zabaleta), nu pentru ca ,,terenul este inclinat" si din 15 mingi care sar ciudat, la tine nu ajunge niciuna, nu pentru ca aparatorul tau e cu un pas mai in spate decat trebuie si scoate adversarul din offside sau pentru ca ai mingea si niciunul din jucatorii tai vedeta nu se demarca sa ai cui sa o dai.

    Pe tastatura jocul este aproape imposibil de jucat. Nu exista posibilitatea sa iti setezi o tasta pentru mingi cu efect (curled). Orice tasta iti setezi, la lovitura libera, in loc de a suta cu efect este selectat un al doilea sau al treilea executant. Asta iti scade mult din sansa de a da gol din lovitura libera. Majoritatea golurilor inscrise in realitate, se inscriu cu mingi tehnice, cu efect, peste sau pe langa zid. Prin urmare, cei care joaca pe tastatura, au sanse mult mai mici de a da gol din lovidura libera.
    Aceeasi problema si la capitolul dribling. Nu prea ai cum sa-ti setezi tastele ca sa poti sa driblezi, sa mentii directia mingii si sa si alergi.
    Primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca merge oribil on-line!
    In meciurile on-line foarte rar se accidenteaza jucatori. Dupa cateva secunde, pare ca nu mai au nimic dar randamentul lor scade. Doar dupa ce se incheie meciul iti apare in dreptul jucatorului un plasture cum ca ar fi accidentat. Prin urmare poti juca prost si poti pierde un meci din cauza unui jucator despre care nu stii ca este accidentat. Asta daca nu se accidenteaza la o faza in care scapa singur spre poarta, in minutul 90, la 1-0 pentru adversar. Nu mai poate fugi, pierde mingea, golul egalarii nu se mai da. Alt meci pierdut fara sa poti face nimic.
    Jocul nu cunoaste ce e aia eleganta. Nu poti face un dribling decat daca apesi cu patru maini, pe tastatura. Daca nu te dor degetele, inseamna ca nu ai jucat.

    Sunt zile in care din 6 jocuri, in 4 exista lag. Jucatorii se misca foarte incet, exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren. Si asta in conditiile in care sistemul de joc este performant iar conexiunea de internet este cea mai buna de pe piata.
    Nu conteaza ce nivel alegi la inceputul jocului. Exista doar doua criterii dupa care par a fi alese echipele adverse. Daca joci un campionat cu 10 jocuri, dupa ce ai atins un nivel care sa te mentina in campionat primesti adversari mult mai puternici pe care ,,ii ajuta jocul” pe restul partidelor. Din liga a V-a in jos situatia se schimba. Primesti jucatori buni inca de la inceput ca sa nu treci mai departe. Adversari dificili primesti si daca iti cumperi jucatori scumpi si iti faci echipa mai buna. Automat ti se alege un adversar mai bun.
    Ce este insa cu adevarat enervant este ca Fifa 16 este primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca are lag on-line, prin DNF. Sacadeaza sau exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren dar nu poti parasi jocul pentru ca primesti asa-numitul DNF (Did Not Finish) care inseamna ca, la viitoarele meciuri, primesti mai putini bani (coins) decat daca ai continua (pentru fiecare meci pe care il joci primesti sume de bani in functie de anumite criterii, bani cu care iti poti cumpara jucatori, antrenori, etc).

    Cei care au cumparat jocul au platit in jur de 60 de euro ca sa fie obligati sa joace chiar si atunci cand merge prost. E ca si cum ai merge la un film, ai plati biletul, iar daca ai indrazni sa spui ca nu iti place ai plati mult mai multi bani pe bilete la alte filme, daca ai mai vrea sa le vezi.
    Martor fara reactii la o sumedenie de infrangeri
    Sunt o infinitate de lucruri necontrolabile intr-un meci care schimba de multe ori rezultatul. Sunt meciuri on-line pierdute pentru ca adversarul a sutat, la o lovitura libera, prin zid. In realitate se intampla si asta, dar in realitate jucatorul decide sa se intoarca atunci cand adversarul suteaza. In joc, gamerul nu are posibilitatea sa controleze in niciun fel al doilea sau al treilea jucator din zid. Deci, nu exista corespondent. Nu decide gamerul ca jucatorul sa se intoarca in zid si astfel sa treaca mingea prin zid si sa ia gol. Jocul decide ca trebuie sa ia gol, iar gamerul este doar spectator. La fel se intampla si la suturile deviate.

    O alta situatie care nu depinde de gamer tine de modul in care jucatorul conduce mingea cand o are la picior. Daca are mingea la picior, e in sprint cu ea si adversarul iasa la tackling, cel care ajunge primul la minge este decis de joc. Viteza mingii intre atingerile piciorului este variata, la fel ca cea cu care sunt facuti pasii. Asa se face ca uneori piciorul jucatorului controlat de gamer ajunge la minge inaintea adversarului si deci, poate sa il dribleze, alteori adversarul ajunge inaintea lui.
    Cat de repede se misca picioarele, ce viteza are mingea intre atingeri, este un lucru incontrolabil. Este imposibil ca gamerul sa decida prin apasare tastelor ca jucatorul controlat sa faca pasi mai multi sau mai putini, mai mici sau mai mari spre minge. Nu poti decat sa apesi pe taste si sa speri ca vei ajunge inaintea adversarului. Cum se poate cataloga acest aspect intr-un joc in care fractiunile de secunda fac diferenta?
    Uneori exista intarzieri in incarcarea meniului, dupa un joc, asta daca nu se blocheaza total. Alteori lista pe care sunt pusi jucatorii la vanzare nu se incarca. Sa nu mai vorbim de zecile de ore in care serverul EA nu functioneaza.

    Piata de tranzactie a jucatorilor este o gluma proasta. La finalul sezoanelor, FIFA a lasat asa numitele TOTW, in fapt jucatori la care ,,le-au crescut brusc picioarele", au invatat sa loveasca mingea cu capul intr-un an cat altii in 10, fundasii de banda au ajuns sa suteze mai bine ca atacntii de elita etc. Niste lucruri care nu au nicio legatura cu realitatea.
    Daca un jucator mediocru a avut un sezon mai bun nu inseamna ca a devenit peste noapte peste starurile consacrate. Cert este ca jucatorii pentru care s-au platit bani seriosi cu o luna in urma, pe piata de transferuri on-line au ajuns sa coste cat o ceapa degerata. Eden Hazard, cumparat cu 150.000 de coins (pe un meci castigi cam 500 de coins) a ajuns sa coste in jur de 30.000. In concluzie toata munca de a-ti face o echipa de valoare a fost brusc anulata din pix.
    Tiki-taka si atat!
    In career Mode, o mare problema o reprezinta egalizarea echipelor. In Fifa 16 toate echipele joaca in stilul ,,tiki-taka" plimba mingea enervant de la un jucator la altul si apoi paseaza unui jucator care se demarca si inscriu. Sunt echipe care joaca asa in realitate, dar nu toate. In acest context, cu acest handabal cu minge de fotbal, esti obligat sa joci la fel daca vrei sa castigi meciuri.

    Discutabil este si modul in care iti este selectat jucatorul atunci cand adversarul are mingea la picior. Cand te aperi esti practic la mana jocului care selecteaza jucatorul cel mai apropiat de minge. Nu intotdeauna selecteaza jucatorul pe care vrei sa il folosesti pentru a-l intampina pe cel care are mingea, pana ajunge sa fie selectat cel potrivit trec cateva fractiuni de secunda. Suficient cat sa te depaseasca adeversarul si sa nu-l mai poti prinde din urma
    Toate aceste probleme enuntate mai sus este imposibil sa nu te faca sa ajungi la concluzia ca ai fost inselat, ca banii au fost dati pe un produs iar ceea ce ai primit este cu totul altceva.
    Ichim Vasilica
    The post Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Pasajul subteran de la Piata Rogerius opreste, partial, circulatia tramvaielor


    [2016-07-14]
    Directorul OTL, Csuzi Istvan, anunta ca circulatia cu tramvaie in zona Parcul Mihai Viteazul (Olosig) – Piata Rogerius – Calea Borsului va fi modificata substantia incepand cu ziua de duminica, 17 iulie. Totul in contextul lucrarilor la pasajul subteran care va conecta parcarea de la Spitalul Municipal ,,Dr. Gavril Curteanu" de noua piata agroalimentara din […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Restart la sefia PNL Bihor: Popa - out, Bolojan si Ghilea - in!


    [2016-07-12]
    Dupa vreo 16 ani in care a condus filiala judeteana a liberalilor, Cornel Popa devine istorie. Cel putin in ceea ce priveste o functie importanta in PNL Bihor, Biroul Politic National al formatiunii luand decizia de a-l numi pe secretarul general Ilie Bolojan in postul de presedinte unic. Totul dupa o perioada de bicefalitate, in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Este Fifa 16 este cel mai prost joc de fotbal din istorie?


    [2016-07-06]
    Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are […]
    The post Este Fifa 16 este cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
     Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are nimic de a face cu tastele apasate.
    Ca sa o luam cu inceputul, Fifa 16 este un joc atat de prost incat singura dorinta pe care o ai dupa ce joci cateva meciuri este aceea de a pierde pentru ca esti mai slab decat adversarul. Nu pentru ca mingea deviaza ciudat, pentru ca ai lag, pentru ca sutezi de 15 ori in bara in timp ce adversarul inscrie de la jumatatea terenului (cu un jucator cu forta si precizie de sut execrabile, precum Pablo Zabaleta), nu pentru ca ,,terenul este inclinat" si din 15 mingi care sar ciudat, la tine nu ajunge niciuna, nu pentru ca aparatorul tau e cu un pas mai in spate decat trebuie si scoate adversarul din offside sau pentru ca ai mingea si niciunul din jucatorii tai vedeta nu se demarca sa ai cui sa o dai.

    Pe tastatura jocul este aproape imposibil de jucat. Nu exista posibilitatea sa iti setezi o tasta pentru mingi cu efect (curled). Orice tasta iti setezi, la lovitura libera, in loc de a suta cu efect este selectat un al doilea sau al treilea executant. Asta iti scade mult din sansa de a da gol din lovitura libera. Majoritatea golurilor inscrise in realitate, se inscriu cu mingi tehnice, cu efect, peste sau pe langa zid. Prin urmare, cei care joaca pe tastatura, au sanse mult mai mici de a da gol din lovidura libera.
    Aceeasi problema si la capitolul dribling. Nu prea ai cum sa-ti setezi tastele ca sa poti sa driblezi, sa mentii directia mingii si sa si alergi.
    Primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca merge oribil on-line!
    In meciurile on-line foarte rar se accidenteaza jucatori. Dupa cateva secunde, pare ca nu mai au nimic dar randamentul lor scade. Doar dupa ce se incheie meciul iti apare in dreptul jucatorului un plasture cum ca ar fi accidentat. Prin urmare poti juca prost si poti pierde un meci din cauza unui jucator despre care nu stii ca este accidentat. Asta daca nu se accidenteaza la o faza in care scapa singur spre poarta, in minutul 90, la 1-0 pentru adversar. Nu mai poate fugi, pierde mingea, golul egalarii nu se mai da. Alt meci pierdut fara sa poti face nimic.
    Jocul nu cunoaste ce e aia eleganta. Nu poti face un dribling decat daca apesi cu patru maini, pe tastatura. Daca nu te dor degetele, inseamna ca nu ai jucat.

    Sunt zile in care din 6 jocuri, in 4 exista lag. Jucatorii se misca foarte incet, exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren. Si asta in conditiile in care sistemul de joc este performant iar conexiunea de internet este cea mai buna de pe piata.
    Nu conteaza ce nivel alegi la inceputul jocului. Exista doar doua criterii dupa care par a fi alese echipele adverse. Daca joci un campionat cu 10 jocuri, dupa ce ai atins un nivel care sa te mentina in campionat primesti adversari mult mai puternici pe care ,,ii ajuta jocul” pe restul partidelor. Din liga a V-a in jos situatia se schimba. Primesti jucatori buni inca de la inceput ca sa nu treci mai departe. Adversari dificili primesti si daca iti cumperi jucatori scumpi si iti faci echipa mai buna. Automat ti se alege un adversar mai bun.
    Ce este insa cu adevarat enervant este ca Fifa 16 este primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca are lag on-line, prin DNF. Sacadeaza sau exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren dar nu poti parasi jocul pentru ca primesti asa-numitul DNF (Did Not Finish) care inseamna ca, la viitoarele meciuri, primesti mai putini bani (coins) decat daca ai continua (pentru fiecare meci pe care il joci primesti sume de bani in functie de anumite criterii, bani cu care iti poti cumpara jucatori, antrenori, etc).

    Cei care au cumparat jocul au platit in jur de 60 de euro ca sa fie obligati sa joace chiar si atunci cand merge prost. E ca si cum ai merge la un film, ai plati biletul, iar daca ai indrazni sa spui ca nu iti place ai plati mult mai multi bani pe bilete la alte filme, daca ai mai vrea sa le vezi.
    Martor fara reactii la o sumedenie de infrangeri
    Sunt o infinitate de lucruri necontrolabile intr-un meci care schimba de multe ori rezultatul. Sunt meciuri on-line pierdute pentru ca adversarul a sutat, la o lovitura libera, prin zid. In realitate se intampla si asta, dar in realitate jucatorul decide sa se intoarca atunci cand adversarul suteaza. In joc, gamerul nu are posibilitatea sa controleze in niciun fel al doilea sau al treilea jucator din zid. Deci, nu exista corespondent. Nu decide gamerul ca jucatorul sa se intoarca in zid si astfel sa treaca mingea prin zid si sa ia gol. Jocul decide ca trebuie sa ia gol, iar gamerul este doar spectator. La fel se intampla si la suturile deviate.

    O alta situatie care nu depinde de gamer tine de modul in care jucatorul conduce mingea cand o are la picior. Daca are mingea la picior, e in sprint cu ea si adversarul iasa la tackling, cel care ajunge primul la minge este decis de joc. Viteza mingii intre atingerile piciorului este variata, la fel ca cea cu care sunt facuti pasii. Asa se face ca uneori piciorul jucatorului controlat de gamer ajunge la minge inaintea adversarului si deci, poate sa il dribleze, alteori adversarul ajunge inaintea lui.
    Cat de repede se misca picioarele, ce viteza are mingea intre atingeri, este un lucru incontrolabil. Este imposibil ca gamerul sa decida prin apasare tastelor ca jucatorul controlat sa faca pasi mai multi sau mai putini, mai mici sau mai mari spre minge. Nu poti decat sa apesi pe taste si sa speri ca vei ajunge inaintea adversarului. Cum se poate cataloga acest aspect intr-un joc in care fractiunile de secunda fac diferenta?
    Uneori exista intarzieri in incarcarea meniului, dupa un joc, asta daca nu se blocheaza total. Alteori lista pe care sunt pusi jucatorii la vanzare nu se incarca. Sa nu mai vorbim de zecile de ore in care serverul EA nu functioneaza.

    Piata de tranzactie a jucatorilor este o gluma proasta. La finalul sezoanelor, FIFA a lasat asa numitele TOTW, in fapt jucatori la care ,,le-au crescut brusc picioarele", au invatat sa loveasca mingea cu capul intr-un an cat altii in 10, fundasii de banda au ajuns sa suteze mai bine ca atacntii de elita etc. Niste lucruri care nu au nicio legatura cu realitatea.
    Daca un jucator mediocru a avut un sezon mai bun nu inseamna ca a devenit peste noapte peste starurile consacrate. Cert este ca jucatorii pentru care s-au platit bani seriosi cu o luna in urma, pe piata de transferuri on-line au ajuns sa coste cat o ceapa degerata. Eden Hazard, cumparat cu 150.000 de coins (pe un meci castigi cam 500 de coins) a ajuns sa coste in jur de 30.000. In concluzie toata munca de a-ti face o echipa de valoare a fost brusc anulata din pix.
    Tiki-taka si atat!
    In career Mode, o mare problema o reprezinta egalizarea echipelor. In Fifa 16 toate echipele joaca in stilul ,,tiki-taka" plimba mingea enervant de la un jucator la altul si apoi paseaza unui jucator care se demarca si inscriu. Sunt echipe care joaca asa in realitate, dar nu toate. In acest context, cu acest handabal cu minge de fotbal, esti obligat sa joci la fel daca vrei sa castigi meciuri.

    Discutabil este si modul in care iti este selectat jucatorul atunci cand adversarul are mingea la picior. Cand te aperi esti practic la mana jocului care selecteaza jucatorul cel mai apropiat de minge. Nu intotdeauna selecteaza jucatorul pe care vrei sa il folosesti pentru a-l intampina pe cel care are mingea, pana ajunge sa fie selectat cel potrivit trec cateva fractiuni de secunda. Suficient cat sa te depaseasca adeversarul si sa nu-l mai poti prinde din urma
    Toate aceste probleme enuntate mai sus este imposibil sa nu te faca sa ajungi la concluzia ca ai fost inselat, ca banii au fost dati pe un produs iar ceea ce ai primit este cu totul altceva.
    Ichim Vasilica
    The post Este Fifa 16 este cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie?


    [2016-07-06]
    Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are […]
    The post Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
     Pentru foarte multi Fifa 16 nu mai este de mult un joc de fotbal. O fabrica de facut bani sau o ,,explozie" de grafica fara un gameplay competitiv si fara sa aiba vreo treaba cu fotbalul adevarat. Exista voci care spun ca jocul este atat de ,,criptat" incat ce se intampla pe teren nu are nimic de a face cu tastele apasate.
    Ca sa o luam cu inceputul, Fifa 16 este un joc atat de prost incat singura dorinta pe care o ai dupa ce joci cateva meciuri este aceea de a pierde pentru ca esti mai slab decat adversarul. Nu pentru ca mingea deviaza ciudat, pentru ca ai lag, pentru ca sutezi de 15 ori in bara in timp ce adversarul inscrie de la jumatatea terenului (cu un jucator cu forta si precizie de sut execrabile, precum Pablo Zabaleta), nu pentru ca ,,terenul este inclinat" si din 15 mingi care sar ciudat, la tine nu ajunge niciuna, nu pentru ca aparatorul tau e cu un pas mai in spate decat trebuie si scoate adversarul din offside sau pentru ca ai mingea si niciunul din jucatorii tai vedeta nu se demarca sa ai cui sa o dai.

    Pe tastatura jocul este aproape imposibil de jucat. Nu exista posibilitatea sa iti setezi o tasta pentru mingi cu efect (curled). Orice tasta iti setezi, la lovitura libera, in loc de a suta cu efect este selectat un al doilea sau al treilea executant. Asta iti scade mult din sansa de a da gol din lovitura libera. Majoritatea golurilor inscrise in realitate, se inscriu cu mingi tehnice, cu efect, peste sau pe langa zid. Prin urmare, cei care joaca pe tastatura, au sanse mult mai mici de a da gol din lovidura libera.
    Aceeasi problema si la capitolul dribling. Nu prea ai cum sa-ti setezi tastele ca sa poti sa driblezi, sa mentii directia mingii si sa si alergi.
    Primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca merge oribil on-line!
    In meciurile on-line foarte rar se accidenteaza jucatori. Dupa cateva secunde, pare ca nu mai au nimic dar randamentul lor scade. Doar dupa ce se incheie meciul iti apare in dreptul jucatorului un plasture cum ca ar fi accidentat. Prin urmare poti juca prost si poti pierde un meci din cauza unui jucator despre care nu stii ca este accidentat. Asta daca nu se accidenteaza la o faza in care scapa singur spre poarta, in minutul 90, la 1-0 pentru adversar. Nu mai poate fugi, pierde mingea, golul egalarii nu se mai da. Alt meci pierdut fara sa poti face nimic.
    Jocul nu cunoaste ce e aia eleganta. Nu poti face un dribling decat daca apesi cu patru maini, pe tastatura. Daca nu te dor degetele, inseamna ca nu ai jucat.

    Sunt zile in care din 6 jocuri, in 4 exista lag. Jucatorii se misca foarte incet, exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren. Si asta in conditiile in care sistemul de joc este performant iar conexiunea de internet este cea mai buna de pe piata.
    Nu conteaza ce nivel alegi la inceputul jocului. Exista doar doua criterii dupa care par a fi alese echipele adverse. Daca joci un campionat cu 10 jocuri, dupa ce ai atins un nivel care sa te mentina in campionat primesti adversari mult mai puternici pe care ,,ii ajuta jocul” pe restul partidelor. Din liga a V-a in jos situatia se schimba. Primesti jucatori buni inca de la inceput ca sa nu treci mai departe. Adversari dificili primesti si daca iti cumperi jucatori scumpi si iti faci echipa mai buna. Automat ti se alege un adversar mai bun.
    Ce este insa cu adevarat enervant este ca Fifa 16 este primul joc din istorie care te obliga sa-l joci chiar daca are lag on-line, prin DNF. Sacadeaza sau exista diferente enorme intre momentul in care este apasat butonul de pe tastatura si miscarea pe care o executa jucatorul in teren dar nu poti parasi jocul pentru ca primesti asa-numitul DNF (Did Not Finish) care inseamna ca, la viitoarele meciuri, primesti mai putini bani (coins) decat daca ai continua (pentru fiecare meci pe care il joci primesti sume de bani in functie de anumite criterii, bani cu care iti poti cumpara jucatori, antrenori, etc).

    Cei care au cumparat jocul au platit in jur de 60 de euro ca sa fie obligati sa joace chiar si atunci cand merge prost. E ca si cum ai merge la un film, ai plati biletul, iar daca ai indrazni sa spui ca nu iti place ai plati mult mai multi bani pe bilete la alte filme, daca ai mai vrea sa le vezi.
    Martor fara reactii la o sumedenie de infrangeri
    Sunt o infinitate de lucruri necontrolabile intr-un meci care schimba de multe ori rezultatul. Sunt meciuri on-line pierdute pentru ca adversarul a sutat, la o lovitura libera, prin zid. In realitate se intampla si asta, dar in realitate jucatorul decide sa se intoarca atunci cand adversarul suteaza. In joc, gamerul nu are posibilitatea sa controleze in niciun fel al doilea sau al treilea jucator din zid. Deci, nu exista corespondent. Nu decide gamerul ca jucatorul sa se intoarca in zid si astfel sa treaca mingea prin zid si sa ia gol. Jocul decide ca trebuie sa ia gol, iar gamerul este doar spectator. La fel se intampla si la suturile deviate.

    O alta situatie care nu depinde de gamer tine de modul in care jucatorul conduce mingea cand o are la picior. Daca are mingea la picior, e in sprint cu ea si adversarul iasa la tackling, cel care ajunge primul la minge este decis de joc. Viteza mingii intre atingerile piciorului este variata, la fel ca cea cu care sunt facuti pasii. Asa se face ca uneori piciorul jucatorului controlat de gamer ajunge la minge inaintea adversarului si deci, poate sa il dribleze, alteori adversarul ajunge inaintea lui.
    Cat de repede se misca picioarele, ce viteza are mingea intre atingeri, este un lucru incontrolabil. Este imposibil ca gamerul sa decida prin apasare tastelor ca jucatorul controlat sa faca pasi mai multi sau mai putini, mai mici sau mai mari spre minge. Nu poti decat sa apesi pe taste si sa speri ca vei ajunge inaintea adversarului. Cum se poate cataloga acest aspect intr-un joc in care fractiunile de secunda fac diferenta?
    Uneori exista intarzieri in incarcarea meniului, dupa un joc, asta daca nu se blocheaza total. Alteori lista pe care sunt pusi jucatorii la vanzare nu se incarca. Sa nu mai vorbim de zecile de ore in care serverul EA nu functioneaza.

    Piata de tranzactie a jucatorilor este o gluma proasta. La finalul sezoanelor, FIFA a lasat asa numitele TOTW, in fapt jucatori la care ,,le-au crescut brusc picioarele", au invatat sa loveasca mingea cu capul intr-un an cat altii in 10, fundasii de banda au ajuns sa suteze mai bine ca atacntii de elita etc. Niste lucruri care nu au nicio legatura cu realitatea.
    Daca un jucator mediocru a avut un sezon mai bun nu inseamna ca a devenit peste noapte peste starurile consacrate. Cert este ca jucatorii pentru care s-au platit bani seriosi cu o luna in urma, pe piata de transferuri on-line au ajuns sa coste cat o ceapa degerata. Eden Hazard, cumparat cu 150.000 de coins (pe un meci castigi cam 500 de coins) a ajuns sa coste in jur de 30.000. In concluzie toata munca de a-ti face o echipa de valoare a fost brusc anulata din pix.
    Tiki-taka si atat!
    In career Mode, o mare problema o reprezinta egalizarea echipelor. In Fifa 16 toate echipele joaca in stilul ,,tiki-taka" plimba mingea enervant de la un jucator la altul si apoi paseaza unui jucator care se demarca si inscriu. Sunt echipe care joaca asa in realitate, dar nu toate. In acest context, cu acest handabal cu minge de fotbal, esti obligat sa joci la fel daca vrei sa castigi meciuri.

    Discutabil este si modul in care iti este selectat jucatorul atunci cand adversarul are mingea la picior. Cand te aperi esti practic la mana jocului care selecteaza jucatorul cel mai apropiat de minge. Nu intotdeauna selecteaza jucatorul pe care vrei sa il folosesti pentru a-l intampina pe cel care are mingea, pana ajunge sa fie selectat cel potrivit trec cateva fractiuni de secunda. Suficient cat sa te depaseasca adeversarul si sa nu-l mai poti prinde din urma
    Toate aceste probleme enuntate mai sus este imposibil sa nu te faca sa ajungi la concluzia ca ai fost inselat, ca banii au fost dati pe un produs iar ceea ce ai primit este cu totul altceva.
    Ichim Vasilica
    The post Este Fifa 16 cel mai prost joc de fotbal din istorie? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania - Elvetia 1-1


    [2016-06-26]
    Dupa un inceput promitator, in ciuda infrangerii cu Franta, Romania a reusit ,,performanta" de a face cea mai uranta partida de la Euro de cand a inceput competitia. Iordanescu i-a surprins pe elvetieni trimitand in teren cativa jucatori noi fata de meciul cu Franta si aparandu-se foarte sus, dar nu a fost suficient. Elvetienii au […]
    The post (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania – Elvetia 1-1 appeared first on Presa Oradea.
     Dupa un inceput promitator, in ciuda infrangerii cu Franta, Romania a reusit ,,performanta" de a face cea mai uranta partida de la Euro de cand a inceput competitia. Iordanescu i-a surprins pe elvetieni trimitand in teren cativa jucatori noi fata de meciul cu Franta si aparandu-se foarte sus, dar nu a fost suficient. Elvetienii au incercat sa speculeze spatiul mare lasat intre portar si linia de fundasi, trimitand in teren un jucator rapid, Embolo, dar, in ciuda unor gafe destul de mari, apararea Romaniei a rezistat.
    Nationala Romaniei nu a mai reusit sa impresioneze in cea de-a doua partida facuta la Euro 2016! Cu un joc tern, multe greseli copilaresti, si cu un atac care rar a pus poarta adversa in pericol, Romania a parut ca joaca ,,la ce pica" fara un plan clar pus la punct.

    Daca in prima partida toata lumea se astepta ca apararea sa fie baza in cel de-al doilea meci, unii analisti se asteptau ca echipa Romaniei sa nu lase totul in al 12-lea ceas, infruntarea cu Albania. Intentia antrenorului care nu a folosit la mijloc niciun jucator creativ, desi ii avea pe banca pe Nicolae Stanciu si pe Sanmartean, a fost insa clara: obtinerea unui punct. Norocul a facut ca arbitrul rus sa fluiere un penalty, ajutand Romania sa intre in avantaj la cabine.

    Repriza a doua a fost de cosmar. Apararea a cedat in cateva randuri punandu-i pe elvetieni in pozitie de a marca si doar sansa a facut ca Romania sa primeasca doar un singur gol. Au fost numeroase situatiile in care ambii aparatori ieseau in intampinarea jucatorului cu mingea lasand liberi atacantii elvetieni in careu sau in care Sapunaru a strans in centru, in locul lasat gol, pe flanc, venind adversari elevetieni din linia a doua.

    Singurul lucru frumos a fost atmosfera de pe stadion si cea facuta de oradenii care au ales sa vada partida in centrul Oradiei in Piata Unirii. Pictati pe fata, cu tricouri si steaguri tricolore, fanii au sarbatorit fiecare minut sarind de pe scaune la fiecare faza periculoasa a nationalei.

    La final, au plecat posomorati.
    Ichim Vasilica
    The post (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania – Elvetia 1-1 appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania - Elvetia 1-1


    [2016-06-16]
    Dupa un inceput promitator, in ciuda infrangerii cu Franta, Romania a reusit ,,performanta" de a face cea mai uranta partida de la Euro de cand a inceput competitia. Iordanescu i-a surprins pe elvetieni trimitand in teren cativa jucatori noi fata de meciul cu Franta si aparandu-se foarte sus, dar nu a fost suficient. Elvetienii au […]
    The post (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania – Elvetia 1-1 appeared first on Presa Oradea.
     Dupa un inceput promitator, in ciuda infrangerii cu Franta, Romania a reusit ,,performanta" de a face cea mai uranta partida de la Euro de cand a inceput competitia. Iordanescu i-a surprins pe elvetieni trimitand in teren cativa jucatori noi fata de meciul cu Franta si aparandu-se foarte sus, dar nu a fost suficient. Elvetienii au incercat sa speculeze spatiul mare lasat intre portar si linia de fundasi, trimitand in teren un jucator rapid, Embolo, dar, in ciuda unor gafe destul de mari, apararea Romaniei a rezistat.
    Nationala Romaniei nu a mai reusit sa impresioneze in cea de-a doua partida facuta la Euro 2016! Cu un joc tern, multe greseli copilaresti, si cu un atac care rar a pus poarta adversa in pericol, Romania a parut ca joaca ,,la ce pica" fara un plan clar pus la punct.

    Daca in prima partida toata lumea se astepta ca apararea sa fie baza in cel de-al doilea meci, unii analisti se asteptau ca echipa Romaniei sa nu lase totul in al 12-lea ceas, infruntarea cu Albania. Intentia antrenorului care nu a folosit la mijloc niciun jucator creativ, desi ii avea pe banca pe Nicolae Stanciu si pe Sanmartean, a fost insa clara: obtinerea unui punct. Norocul a facut ca arbitrul rus sa fluiere un penalty, ajutand Romania sa intre in avantaj la cabine.

    Repriza a doua a fost de cosmar. Apararea a cedat in cateva randuri punandu-i pe elvetieni in pozitie de a marca si doar sansa a facut ca Romania sa primeasca doar un singur gol. Au fost numeroase situatiile in care ambii aparatori ieseau in intampinarea jucatorului cu mingea lasand liberi atacantii elvetieni in careu sau in care Sapunaru a strans in centru, in locul lasat gol, pe flanc, venind adversari elevetieni din linia a doua.

    Singurul lucru frumos a fost atmosfera de pe stadion si cea facuta de oradenii care au ales sa vada partida in centrul Oradiei in Piata Unirii. Pictati pe fata, cu tricouri si steaguri tricolore, fanii au sarbatorit fiecare minut sarind de pe scaune la fiecare faza periculoasa a nationalei.

    La final, au plecat posomorati.
    Ichim Vasilica
    The post (VIDEO) Cum au trait oradenii in Piata Unirii golul inscris de Bogdan Stancu in Romania – Elvetia 1-1 appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea!


    [2016-06-12]
    Lansata la Bucuresti, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si la Cluj-Napoca in prezenta lui Alexander Baumgarten, cartea ,,Anatomia unei imposturi - O scoala incapabila sa invete" a universitarului Mihai Maci a fost lansata marti, 31 mai 2016 si la Oradea, ea fiind dublata de dezbaterea ,,Universitatea izolata si rosturile orasului". Prefata cartii este semnata de […]
    The post Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     Lansata la Bucuresti, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si la Cluj-Napoca in prezenta lui Alexander Baumgarten, cartea ,,Anatomia unei imposturi - O scoala incapabila sa invete" a universitarului Mihai Maci a fost lansata marti, 31 mai 2016 si la Oradea, ea fiind dublata de dezbaterea ,,Universitatea izolata si rosturile orasului". Prefata cartii este semnata de Horia-Roman Patapievici.
    La evenimentul care s-a desfasurat in Aula Magna a Universitatii din Oradea au particiapat rectorul Constantin Bungau, presedintele Senatului Universitatii - Sorin Curila si primarul Ilie Bolojan. Din pacate numarul studentilor si profesorilor care au participat nu a fost foarte mare dar cei care au venit si-au facut simtita prezente prin mai multe luari de cuvant fie laudant demersul lectorului Mihai Maci fiind critigandu-l sau punand intrebari pertinente.

    Desi Mihai Maci a spus ca nu se delimiteaza niciodata de titulatura de membru al comunitatii universitare oradene, Constantin Bungau a tinut sa precizeze ca

    ,,este modul personal al autorului de a vedea universitatea si sistemul scolar si prescolar si ca fiecare vede realitatea prin lentilele lui".

    O afirmatie care ar putea fi interpretata ca fiind nepotrivita devreme ce esenta cartii nu este de a particulariza anumite intamplari, nu este un jurnal personal, ci de a pune pe masa, in discutie, probleme reale din sistemul de invatamant, probleme care nu ocolesc Universitatea din Oradea.
    Despre universul kafkian al invatamantului
    Autorul lucrarii a marturisit ca nefiind specialist in politici educationale nu s-a gandit niciodata ca va scrie o carte despre aceste lucruri dar ca aparitia ei este produsul unor lucruri cu care s-a intalnit si care l-au lasat perplex.

    ,,Din 2005 calitatea celor care veneau din licee a inceput sa fie din ce in ce mai slaba. Apoi peste noi au venit hartiile, am intrat in zodia raportarilor. Problema nu era ca ele se faceau, ci cum se faceau. Trebuia sa trecem in ele tot felul de aspecte care erau total irelevante pentru ceea ce faceam noi. A devenit apoi o arta si in cele din urma o obisnuinta (n.r. completarea rapoartelor si a altor hartii in care trebuiau precizate de mai multe ori aceleasi lucruri, sub diferite forme, doar pentru a parea ca s-au facut mai multe).
    In felul acesta s-au obtinut privilegii. Ce nu s-a observat insa a fost ca, in mare, cu aceeasi oameni putem face aceleasi lucruri. In timp, arta hartiilor a plafonat oamenii. Profesorii au inceput sa lucreaze mai degraba la propriile dosare, au adunat punctaje dar au ramas inchisi in trecut. Cei care au facut aceste lucruri au astazi alt statut dar el a venit la pachet cu frustrarea de a fi altcineva decat cel care esti cu adevarat. Prinsi in acest hatis ratam relationarea cu studentii. De multe ori cursurile au capatat un aer prafuit care aminteste doar de pasiunile pe care le-au avut candva profesorii.



    In primul moment am crezu ca vom reactiona cu totii la aceste lucruri. Apoi mi-am dat seama ca nu se poate pentru ca suntem cu totii prinsi in acest mecanism in care fiecare dintre superiori isi justifica existenta prin cifrele pe care le colecteaza de la nivelul inferior. Dupa ce 10 sau 20 de ani ai raportat realizari continue, faptul de a veni astazi si a spune ca totul este o catastrofa nu inseamna altceva decat a recunoaste ca ai facut fals in acte publice zeci de ani. Atunci am inteles ca nimeni nu va face acest lucru. Logica lucrurilor este aceea ca sistemul va functiona ca un mecansim defect dar programat sa functioneze apocaliptic pana la sfarsit.
    Aceasta a fost senzatia mea si perspectiva din care am scris aceasta carte. Nu am scris-o ca sa acuz pe nimeni. Nu cred ca pe acuze se poate cladi ceva. Am scris-o doar gandindu-ma la studentii mei. Dincolo de toata aceasta retorica, atunci camd studentii mei ajung someri, sunt vinovat. La fel ca toti ceilalti. Am simti ca nu ma pot elibera de aceasta vina decat incercand sa o numesc cat mai clar"

    a spus Mihai Maci.
    In ceea ce priveste modul in care statul inceraca sa le bage pe gat absolventilor de liceu, studiile universitare, lectorul a dat un exemplu mai mult decat graitor.

    ,,Aveam un student care nu se prea descurca la nimic. M-am straduit si eu, s-a straduit si el dar nu ajungeam niciunde si atunci l-am intrebat de ce a ales sa faca filosofie. Raspunsul lui a fost socant. Voia sa se angajeze motostivuitorist la un centru comercial, o ruda ii promisese ca il va ajuta, dar ca sa nu aiba salariul minim pe economie trebuia sa faca facultate. Asta este o dovada ca in foarte multe situatii, problema invatamantului nu este la Ministerul Educatiei ci la cel al Muncii"

    a explicat universitarul
    Limba din manuale este mai perversa ca cea a manelelor
    Una dintre cele mai pertinente luari de cuvant a fost cea a sociologului Adrian Hatos care a spus ca e trist ca este nevoie de o carte care sa spuna ceea ce stiu cu totii si ca ea este un eveniment atat de important.


    ,,Mihai Maci merita felicitat pentru curaj. Este important ca cineva spune lucrurilor pe nume. Nu e normal ca unii sa obtina functii de conducere numai pentru ca stapanesc, ba chiar incurajeaza, sistemul birocratic alienant. Este rau sa se considere ca unii ar trebui sa faca administratie, altii cercetare si altii predare. Administrarea universitatii tinde sa creasca necontrolat, ca un cancer, pe logica procedurilor si regulamentelor, pana la urma nu mai intereseaza pe aproape nimeni predarea si cercetarea."

    a spus Hatos.
    Discutia a fost dusa apoi spre mediul prescolar acolo unde lectorul a facut o observatie socanta.

    ,,Uitati-va in manualul de limba romana pentru copiii din gimnaziu. Unde in Romania se vorbeste asa, se folosesc astfel de formulari de lemn. Limba din manuale este mai perversa ca cea a manelelor. Ii inteleg perfect pe copiii care prefera sa vorbeasca in limba engleza care este mult mai putin supusa acestui formalism"

    a mai spus Mihai Maci.
    Rectorul Constantin Bungau a spus ca profesorii trebuie sa se raporteze la trasaturile noilor generatii pentru a reusi sa ofere educatie:

    ,,cu totii ne dorim ca ceea ce facem sa facem cat mai bine si asta nu este un lucru simplu. Il apreciez pe Mihai chiar daca el prezinta mai acid anumite lucruri".

    Primarul Ilie Bolojan a afirmat ca anuite aspecte din carte trebuie luate ca atare de Universitatea din Oradea pentru ca

    ,,entitatile au doua variante: ori se reformeaza singure, ori le reformeaza realitatea. Eu imi doresc ca cele sesizate de Mihai Maci sa le putem corecta cat mai repede. Stau la indemana noastra, a celor care putem influenta acest lucru. Primaria Municipiului Oradea impreuna cu Universitatea pot face proiecte mult mai importante care sa ajute la dezvoltarea orasului si a universitatii in anii urmatori".


    Evenimentul a fost incheiat cu o declaratie optimista facuta de autorul cartii, afirmatie facuta si la lansarea din Bucuresti:

    ,,in ciuda a ceea ce pare, cartea asta contine in ea un sambure de speranta. Daca as fi fost convins cu adevarat ca nu se poate schimba nimic, n-as fi scris-o. Ar fi fost cu desavarsire inutila"

    Lucrarea care aduna articole scrise de Mihai Maci pe platforma Contributors si nu numai, se gaseste in librarii dar pote fi comandata la un pret redus (27,3 lei) de pe site-ul edituratrei.ro.
    Ichim Vasilica
    The post Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea!


    [2016-06-02]
    Lansata la Bucuresti, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si la Cluj-Napoca in prezenta lui Alexander Baumgarten, cartea ,,Anatomia unei imposturi - O scoala incapabila sa invete" a universitarului Mihai Maci a fost lansata marti, 31 mai 2016 si la Oradea, ea fiind dublata de dezbaterea ,,Universitatea izolata si rosturile orasului". Prefata cartii este semnata de […]
    The post Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     Lansata la Bucuresti, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si la Cluj-Napoca in prezenta lui Alexander Baumgarten, cartea ,,Anatomia unei imposturi - O scoala incapabila sa invete" a universitarului Mihai Maci a fost lansata marti, 31 mai 2016 si la Oradea, ea fiind dublata de dezbaterea ,,Universitatea izolata si rosturile orasului". Prefata cartii este semnata de Horia-Roman Patapievici.
    La evenimentul care s-a desfasurat in Aula Magna a Universitatii din Oradea au particiapat rectorul Constantin Bungau, presedintele Senatului Universitatii - Sorin Curila si primarul Ilie Bolojan. Din pacate numarul studentilor si profesorilor care au participat nu a fost foarte mare dar cei care au venit si-au facut simtita prezente prin mai multe luari de cuvant fie laudant demersul lectorului Mihai Maci fiind critigandu-l sau punand intrebari pertinente.

    Desi Mihai Maci a spus ca nu se delimiteaza niciodata de titulatura de membru al comunitatii universitare oradene, Constantin Bungau a tinut sa precizeze ca

    ,,este modul personal al autorului de a vedea universitatea si sistemul scolar si prescolar si ca fiecare vede realitatea prin lentilele lui".

    O afirmatie care ar putea fi interpretata ca fiind nepotrivita devreme ce esenta cartii nu este de a particulariza anumite intamplari, nu este un jurnal personal, ci de a pune pe masa, in discutie, probleme reale din sistemul de invatamant, probleme care nu ocolesc Universitatea din Oradea.
    Despre universul kafkian al invatamantului
    Autorul lucrarii a marturisit ca nefiind specialist in politici educationale nu s-a gandit niciodata ca va scrie o carte despre aceste lucruri dar ca aparitia ei este produsul unor lucruri cu care s-a intalnit si care l-au lasat perplex.

    ,,Din 2005 calitatea celor care veneau din licee a inceput sa fie din ce in ce mai slaba. Apoi peste noi au venit hartiile, am intrat in zodia raportarilor. Problema nu era ca ele se faceau, ci cum se faceau. Trebuia sa trecem in ele tot felul de aspecte care erau total irelevante pentru ceea ce faceam noi. A devenit apoi o arta si in cele din urma o obisnuinta (n.r. completarea rapoartelor si a altor hartii in care trebuiau precizate de mai multe ori aceleasi lucruri, sub diferite forme, doar pentru a parea ca s-au facut mai multe).
    In felul acesta s-au obtinut privilegii. Ce nu s-a observat insa a fost ca, in mare, cu aceeasi oameni putem face aceleasi lucruri. In timp, arta hartiilor a plafonat oamenii. Profesorii au inceput sa lucreaze mai degraba la propriile dosare, au adunat punctaje dar au ramas inchisi in trecut. Cei care au facut aceste lucruri au astazi alt statut dar el a venit la pachet cu frustrarea de a fi altcineva decat cel care esti cu adevarat. Prinsi in acest hatis ratam relationarea cu studentii. De multe ori cursurile au capatat un aer prafuit care aminteste doar de pasiunile pe care le-au avut candva profesorii.



    In primul moment am crezu ca vom reactiona cu totii la aceste lucruri. Apoi mi-am dat seama ca nu se poate pentru ca suntem cu totii prinsi in acest mecanism in care fiecare dintre superiori isi justifica existenta prin cifrele pe care le colecteaza de la nivelul inferior. Dupa ce 10 sau 20 de ani ai raportat realizari continue, faptul de a veni astazi si a spune ca totul este o catastrofa nu inseamna altceva decat a recunoaste ca ai facut fals in acte publice zeci de ani. Atunci am inteles ca nimeni nu va face acest lucru. Logica lucrurilor este aceea ca sistemul va functiona ca un mecansim defect dar programat sa functioneze apocaliptic pana la sfarsit.
    Aceasta a fost senzatia mea si perspectiva din care am scris aceasta carte. Nu am scris-o ca sa acuz pe nimeni. Nu cred ca pe acuze se poate cladi ceva. Am scris-o doar gandindu-ma la studentii mei. Dincolo de toata aceasta retorica, atunci camd studentii mei ajung someri, sunt vinovat. La fel ca toti ceilalti. Am simti ca nu ma pot elibera de aceasta vina decat incercand sa o numesc cat mai clar"

    a spus Mihai Maci.
    In ceea ce priveste modul in care statul inceraca sa le bage pe gat absolventilor de liceu, studiile universitare, lectorul a dat un exemplu mai mult decat graitor.

    ,,Aveam un student care nu se prea descurca la nimic. M-am straduit si eu, s-a straduit si el dar nu ajungeam niciunde si atunci l-am intrebat de ce a ales sa faca filosofie. Raspunsul lui a fost socant. Voia sa se angajeze motostivuitorist la un centru comercial, o ruda ii promisese ca il va ajuta, dar ca sa nu aiba salariul minim pe economie trebuia sa faca facultate. Asta este o dovada ca in foarte multe situatii, problema invatamantului nu este la Ministerul Educatiei ci la cel al Muncii"

    a explicat universitarul
    Limba din manuale este mai perversa ca cea a manelelor
    Una dintre cele mai pertinente luari de cuvant a fost cea a sociologului Adrian Hatos care a spus ca e trist ca este nevoie de o carte care sa spuna ceea ce stiu cu totii si ca ea este un eveniment atat de important.


    ,,Mihai Maci merita felicitat pentru curaj. Este important ca cineva spune lucrurilor pe nume. Nu e normal ca unii sa obtina functii de conducere numai pentru ca stapanesc, ba chiar incurajeaza, sistemul birocratic alienant. Este rau sa se considere ca unii ar trebui sa faca administratie, altii cercetare si altii predare. Administrarea universitatii tinde sa creasca necontrolat, ca un cancer, pe logica procedurilor si regulamentelor, pana la urma nu mai intereseaza pe aproape nimeni predarea si cercetarea."

    a spus Hatos.
    Discutia a fost dusa apoi spre mediul prescolar acolo unde lectorul a facut o observatie socanta.

    ,,Uitati-va in manualul de limba romana pentru copiii din gimnaziu. Unde in Romania se vorbeste asa, se folosesc astfel de formulari de lemn. Limba din manuale este mai perversa ca cea a manelelor. Ii inteleg perfect pe copiii care prefera sa vorbeasca in limba engleza care este mult mai putin supusa acestui formalism"

    a mai spus Mihai Maci.
    Rectorul Constantin Bungau a spus ca profesorii trebuie sa se raporteze la trasaturile noilor generatii pentru a reusi sa ofere educatie:

    ,,cu totii ne dorim ca ceea ce facem sa facem cat mai bine si asta nu este un lucru simplu. Il apreciez pe Mihai chiar daca el prezinta mai acid anumite lucruri".

    Primarul Ilie Bolojan a afirmat ca anuite aspecte din carte trebuie luate ca atare de Universitatea din Oradea pentru ca

    ,,entitatile au doua variante: ori se reformeaza singure, ori le reformeaza realitatea. Eu imi doresc ca cele sesizate de Mihai Maci sa le putem corecta cat mai repede. Stau la indemana noastra, a celor care putem influenta acest lucru. Primaria Municipiului Oradea impreuna cu Universitatea pot face proiecte mult mai importante care sa ajute la dezvoltarea orasului si a universitatii in anii urmatori".


    Evenimentul a fost incheiat cu o declaratie optimista facuta de autorul cartii, afirmatie facuta si la lansarea din Bucuresti:

    ,,in ciuda a ceea ce pare, cartea asta contine in ea un sambure de speranta. Daca as fi fost convins cu adevarat ca nu se poate schimba nimic, n-as fi scris-o. Ar fi fost cu desavarsire inutila"

    Lucrarea care aduna articole scrise de Mihai Maci pe platforma Contributors si nu numai, se gaseste in librarii dar pote fi comandata la un pret redus (27,3 lei) de pe site-ul edituratrei.ro.
    Ichim Vasilica
    The post Cartea ,,Anatomia unei imposturi" a lui Mihai Maci, lansata si la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Totul pentru ochi, ca la muzeu: Primaria deschide portile Aquaparcului Nymphaea


    [2016-05-24]
    Oradenii care vor sa vada pe ce a ,,tocat" Municipalitatea aproape 90 de milioane de lei, in mare parte bani de la bugetul local, pot merge in vizita la Complexul ,,Nymphaea". Adica la mult discutatul aquaparc cladit in locul fostului Strand Municipal. Primaria a anuntat ca ziua vizitei va fi sambata, 28 mai, cu o […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii!


    [2016-05-17]
    Ancheta jurnalistica referitoare la diluarea dezinfectantilor folositi in spitalele romanesti, a pus pe jar atat Ministerul Sanatatii cat si Directiile de Sanatate Publica si Spitalele din tara. Pe langa inchiderea fabricii Hexi Pharma si verificarile Ministerului Sanatatii, Parchetul General a declanasat o ancheta penala pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor". Materialul acesta nu este o investigatie, […]
    The post Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii! appeared first on Presa Oradea.
     Ancheta jurnalistica referitoare la diluarea dezinfectantilor folositi in spitalele romanesti, a pus pe jar atat Ministerul Sanatatii cat si Directiile de Sanatate Publica si Spitalele din tara. Pe langa inchiderea fabricii Hexi Pharma si verificarile Ministerului Sanatatii, Parchetul General a declanasat o ancheta penala pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor".
    Materialul acesta nu este o investigatie, si nici o copie a unei investigatii jurnalistice, este doar o ,,punere in ordine", o asezare a informatiilor nou aparute in ancheta care a zguduit din temelii Romania. Scopul lui este doar de a va ajuta sa intelegeti noile evenimente in lumina anchetei pe care o gasiti pe tolo.ro sau pe gsp.ro. Pentru ca aceste lucruri merita a fi cunoscute!
    Totul a inceput de la drama Colectiv. De la rudele celor care au decedat dupa ce au scapat de flacari, ucisi de infectii in spitalele romanesti. In urma mai multor materiale despre cazurile de la Colectiv cineva din fabrica Hexi Pharma a inteles ca asa nu se mai poate ca exista o vina, chiar daca nu directa, pentru oamenii care au murit arsi si ca aceasta trebuie asumata. Drept urmare, informatii cu privire la dezinfectantii care sunt utilizati in spitale si care sunt ineficienti pentru ca sunt diluati au ajuns la jurnalisti care au declansat o ancheta.

    Primul pas l-a constituit verificarea informatiei, jurnalistii comandand un bidon de dezinfectant pe care l-au trimis la analize. Rezultatele au corespuns cu informatiile primite din fabrica, ceea ce, asezat in context, echivala cu o catastrofa medicala de proportii, cu sute, poate mii de oameni morti in spitale din cauza unor infectii. Cum a putut statul si sistemul sa permita asa ceva? De ce nu a dezvoltat sau stabilit niste metode sau protocoale clare prin care dezinfectantii sa fie verificati inainte de a ajunge in spitale? A fost o scapare?
    Greu de crezut, devreme ce cineva s-a imbogatit din asta iar conferintele medicale aveau un sponsor gras, constant. Una dintre conferinte, este foarte sugestiv prezentata de jurnalistii de la Gazeta Sporturilor. Era despre infectiile din spitale, sponsorizata de Hexi Pharma, firma care le-a permis sa se dezvolte, distribuind in spitale dezinfectanti diluati.
    De parca nu ar fi fost suficient, statistica Ministerului Sanatatii cu privire la infectiile din spitale era parca croita sa placa ,,sponsorului": doar 0,2% infectii intraspitalicesti in Romania, in timp ce la nivelul Uniunii Europene statistica arata 3-5%. Coincidenta?     
    Controale si urmarire penala
    La fel ca incendiul de la Colectiv care a daramat un intreg guvern, facandu-i pe oameni sa nu mai treaca la etc in lista de prioritati PSI-ul si dandu-le mai multa putere pompierilor, ancheta jurnalistilor de la Gazeta Sporturilor (Mirela Neag, Razvan Lutac si Catalin Tolontan) a declansat un adevarat uragan. Ministrul Sanatatii nu a mai putut ignora situatia si a pus DSP-urile din tara sa controleze dezinfectantii din spitale.
    Imediat dupa ce au inteles cat de mult s-a ingrosat gluma si cat de serioasa e situatia, joi, 28 aprilie, Hexi Pharma a demarat o ancheta interna si pana la terminarea acesteia, a oprit productia din fabrica. Marinimosi, reprezentantii Hexi Pharma au spus chiar ca sunt pregatiti sa suporte chiar ei costurile testelor pe care urma sa le faca DSP-ul. Exact ca in cazul sponsorizarii conferintelor.
    Pe 4 mai ministrul Sanatatii, Patriciu Achimas-Cadariu, a anuntat ca din totalul de 3.526 de probe recoltate din spitale, sub 5% au iesit neconforme, in ceea ce priveste eficacitatea dezinfectantilor folositi, adica peste 150 de probe erau ,,apa de ploaie".
    Doua mari Institute Oncologice, cel de la Cluj-Napoca si cel de la Bucuresti au suspendat folosirea biocidelor produse de Hexi Pharma. Nu discutam despre spitale din localitati mici, din zone mai putin populate, discutam despre institutii care asigura ingrijire pentru bolnavii cu cancer, care foloseau ,,apa" pe post de dezinfectant!

    Mai mult, tot pe 4 mai procurorii Parchetului General au inceput urmarirea penala in rem pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor" si ,,falsificarea si substituirea de alimente sau alte produse" in cazul dezinfectantilor din spitale.

    ,,pe rolul Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a constituit un dosar penal avand ca obiect informatiile vehiculate in spatiul public privind dezinfectantii produsi de o firma autohtona utilizati in unitatile sanitare.


    In cauza au fost delegati ofiteri de politie judiciara din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane pentru efectuarea unor acte de urmarire penala, inclusiv pentru participarea la ridicarea probelor necesare in vederea realizarii unor teste specifice, in colaborare cu Corpul de Control al Ministerului Sanatatii".

    se afirma intr-un comunicat al Parchetului General.
    Afacerea dezinfectantul
    Pentru patronul Hexi Pharma, Dan Condrea, absolvent de medicina, viata unui om era irelevanta in fata muntilor de bani pe care ii invartea. Conform jurnalistilor de la Gazeta Sporturilor, Condrea detine mai multe companii off-shore in strainatate, companii de la care erau achizitionati dezinfectanti pentru Hexi Pharma la suprapret. Vorbim despre valori enorme, de cinci ori pretul de pe piata.
    In acest fel, banii pe care Hexi Pharma ii facea livrand dezinfectantii in spitale, ajungeau in conturile acestor firme off-shore gestionate de Dan Condrea si apropiatii lui. In 2009, cifra de afaceri a Hexi Pharma se dubleaza de la 1,6 milioane de euro la 3,2 milioane. Iar profitul brut aproape ca se injumatateste, la 450.000 de euro. Diferenta de bani mergea in off-shore. Cum acceptau Spitalele sa cumpere dezinfectanti la preturi de 25-50% mai scumpi decat ai concurentei?
    Tot banii negrii din firmele off-shore rezolvau si aceasta problema. Conform unui om bine ancorat in piata, citat de Gazeta Sporturilor,

    ,,reteta impunerii lui Hexi Pharma a constat in banii negri care mergeau, luna de luna, prin agentii de vanzari catre epidemiologi, directori de achizitie si directorii mari din spitale". ,,Practic, caietele de sarcini pentru dezinfectante erau furnizate de catre noi"

    spune un agent care a lucrat pe comercial la Hexi Pharma.


    ,,Si caietele de sarcini erau astfel intocmite de spitale incat doar noi sa putem satisface cerintele. Asa ne acceptau si preturile mai mari".

    Sefii din Sanatate nu stiau despre mecanismul firmelor off-shore, se bucurau insa ca Hexi Pharma ,,inunda" spitalele, DSP-urile, Inspectia Sanitara, cu bani.
    Mecanismul acesta de producere si reinvestire a banilor negrii este un aspect al problemei, faptul ca banii se faceau si se distribuiau in mod ilegal e o chestiune penala, dar cat de lacom sa fii ca dupa ce ai pus la punct un astfel de sistem sa mai si diluezi dezinfectantii, omorand cu buna stiinta oamenii in spitale?
    Coruptia ucide! Si nu doar in Colectiv, ci zi de zi!
    Intelegand deficitul de imagine pe care il implica toata aceasta afacere, Alianta Medicilor din Romania a trimis o scrisoare deschisa, in care a subliniat ca Statul nu ar trebui sa se bazeze pe buna credinta a unei firme private.

    ,,Statul in niciun caz nu poate, si nici nu trebuie, sa mimeze naivitatea. Nu este de acceptat ca statul sa se bazeze pe buna credinta a unei firme private, mai ales a unei firme care detine, dupa cum se vede, monopolul unui sector. Nici noi nu putem sa credem in naivitate, ci doar in rea-vointa si in deliberare, care nu sunt de acceptat"

    se arata in scrisoare in care se mai spune ca ,,dupa cum se vede, coruptia ucide! Si nu doar in Colectiv, ci zi de zi".

    Medicii au criticat faptul ca institutiile statului au luat o pozitie

    ,,evaziva indelung exersata si perfect mimata de atatea ori incat nu mai surprinde pe nimeni". ,,Nu putem dovedi nimic, nu avem laboratoare acreditate, nu stim cine poate fi responsabil. Daca statul roman exceleaza in ceva, este in diluarea pana la disparitie a responsabilitatii"

    afirma medicii.

    ,,Nici macar nu mai avem siguranta ca ceea ce noi va prescriem dumneavoastra corespunde ca substanta activa si are concentratia scrisa pe eticheta. Daca nu corespunde, evident, medicul este de vina in totalitate fiindca nu avem un organism care sa normeze, ci zece institutii care paseaza una alteia responsabilitatea pana la plictisul sau decesul reclamantului. Suna dur, dar traim zi de zi in aceasta situatie"

    se mai arata in scrisoarea medicilor.
    O secventa care face cat un portret este bine punctata de jurnalistii care s-au ocupat de ancheta, dupa intalnirea cu patronul Hexi Pharma, Dan Condrea.
    Cand patronul celei mai mari firme de dezinfectanti din Romania () pleaca de la mall, un oarecare din parcare face o observatie simpla: ,,Uita-te la tipul acesta! Are un Porsche Cayenne si l-a inmatriculat in Bulgaria. Cat de lacom trebuie sa fii?".

    Update: Jurnalistii de la GSP anuntau vuneri, 6 mai 2016, ca ,,in plina criza de incredere, ministrul Achimas a mintit si a manipulat! El a raportat 5%, dar a uitat sa spuna ca sint 50 de spitale cu probleme. Oamenii sint internati in spitale, nu in betigasele de probe!"
    Ministrul a mintit cand a spus ca nu poate da lista cu spitalele in care s-au gasit probe neconforme spunand ca nu-i da voie Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Reprezentantii Parchetului au negat acest lucru.
    Ministrul a manipulat atunci cand a spus ca ,,sub 5% dintre probe sunt neconforme", lasand impresia ca e vorba despre o situatie marginala si despre cifre nesemnificative. Pe lista sunt de fapt 50 de spitale din 289. 23 de spitale de urgenta si municipale, adica cele mai importante unitati sanitare din 22 de judete plus cele din Bucuresti.
    Ichim Vasilica
    The post Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Gaudeamus Oradea 2016, un targ de carte cu surprize si noutati


    [2016-05-13]
    Caravana Gaudeamus revine la Oradea pentru o editie cu totul speciala, care se va desfasura sub semnul aniversarii a 150 de ani de la debutul lui Mihai Eminescu in paginile revistei „Familia", fondata si condusa atunci de Iosif Vulcan. Intre 18 si 22 mai, oradenii sunt asteptati in Parcul 1 Decembrie la un adevarat festin literar, pe masura momentului istoric pe care il aniversam in acest an. Târgul GAUDEAMUS Oradea este organizat de Radio România, Primaria Municipiului Oradea si Asociatia pentru Promovarea Turismului din Oradea si regiune, intr-o formula unica in seria celor peste 90 de târguri de carte derulate sub acest brand de catre postul national de radio: Oradea este singurul oras in care autoritatile locale se implica in mod activ in organizarea târgului, sub toate aspectele si in toate etapele.

    Dupa o editie de debut al carei palmares a rivalizat cu cel al unui târg de carte cu traditie, GAUDEAMUS a crescut la Oradea, de la un an la altul. Cea de a treia editie aduce, alaturi de oferta deja familiara publicului, o serie de noutati:In premiera, la târg vor participa toate editurile de top din România si cei mai importanti distribuitori de carte straina. Numarul mare al participantilor si varietatea domeniilor editoriale abordate sunt garantia pentru o oferta bogata si variata, pentru toate gusturile, vârstele si preocuparile. Bestseller-urile momentului, in tara si peste hotare, importante reduceri de preturi, inclusiv pentru titluri recente, pachete promotionale si serii de autor sunt, fiecare in sine, câte un motiv cu adevarat serios sa veniti la târg. Evenimente surpriza care vor duce Târgul Gaudeamus, in premiera, si in alte zone din centrul orasului, si mai aproape de oradeni: Miercuri, 18 mai, intre orele 12.00 -  13.30, va invitam la ... Flash mob!

    Peste 350 de elevi de la Colegiul National Mihai Eminescu", vor reface un lant uman pe traseul Parcul 1 Decembrie si bustul lui Iosif Vulcan (str. I. Vulcan). Elevii vor trece din mâna in mâna poezia De-as avea" a tânarului Eminescu, poezie cu care el a debutat in Revista Familia acum 150 de ani.

    Traseul include traversarea podului Intelectualilor si strada Emanuil Gojdu, pe trecerea de pietoni de la coltul strazii. La inceputul lantului (pavilionul Gaudeamus din parcul 1 Decembrie) se va afla un invitat din Cernauti (intrucât de acolo a plecat scrisoarea lui Eminescu). Destinatarul final va fi domnul Ioan Moldovan, actualul director al revistei Familia", care va da citire cuvintelor cu care Iosif Vulcan a prefatat in paginile revistei, la 9 martie 1866, poezia De-as avea".

    Evenimentul a fost initiat si este organizat de Directia Judeteana pentru Cultura Bihor, Colegiul National „Mihai Eminescu" si revista „Familia".

    Joi, 19 mai, orele 16:00-17:00, va asteptam pe strada Republicii, zona pietonala la „Parada personajelor literare", sustinuta de liceenii de la Colegiul National „Mihai Eminescu", cu sprijinul Teatrului „Regina Maria" Oradea.Tombola GAUDEAMUS cu premii numeroase si extrem de atractive si concursul „Miss Lectura"„Invitati de nota 10: Olimpicii României"Campania de donatii „Cartile se intorc acasa"Programul de vizitare este: miercuri - sâmbata, intre orele 10.00 si 20.00 si duminica, intre orele 10.00 si  15.00. Intrarea este libera.

      [...]Citeste mai departe
    Gaudeamus Oradea 2016, un targ de carte cu surprize si noutati
    Sursa: Primaria Oradea
  • Lista cu castigatorii Galei Premiilor UNITER desfasurata la Oradea


    [2016-05-11]
    Unul dintre cele mai importante evenimente pentru cultura oradeana si, mai ales, pentru Teatrul Regina Maria, s-a consumat luni, 9 mai, odata cu desfasurarea celei de-a XXIV-a editie a Galei Premiilor Uniter. Cu atat mai mult cu cat, printre nominalizati s-a aflat si actorul Richard Balint iar Premiu special pentru o viata dedicata teatrului si […]
    The post Lista cu castigatorii Galei Premiilor UNITER desfasurata la Oradea appeared first on Presa Oradea.
     Unul dintre cele mai importante evenimente pentru cultura oradeana si, mai ales, pentru Teatrul Regina Maria, s-a consumat luni, 9 mai, odata cu desfasurarea celei de-a XXIV-a editie a Galei Premiilor Uniter. Cu atat mai mult cu cat, printre nominalizati s-a aflat si actorul Richard Balint iar Premiu special pentru o viata dedicata teatrului si poeziei l-a luat Eugen Tugulea.
    Spectacolul a fost transmis in direct pe TVR 1 si a fost prezentat de actorul Ion Caramitru.
    Premiile pentru anul 2015:
    1
    Premiul pentru debut:
    Ada Gales pentru rolul Denise din spectacolul Copilul problema la Teatrul ,,Sica Alexandrescu" Brasov

    Premiul pentru teatru radiofonic:
    Jucatorul de table de George Arion, dramatizarea radiofonica si regia artistica Cezarina Udrescu, productie a Societatii Romane de Radiodifuziune
    Premiul pentru teatru TV:
    Buzunarul cu paine de Matei Visniec, regia Tudor Chirila, productie a Societatii Romane de Televiziune
    Premiul pentru cel mai bun actor in rol secundar:
    Marius Manole pentru rolurile Batranica apatica, actorul din spectacolul Intre noi e totul bine la Teatrul National ,,I.L. Caragiale" din Bucuresti
    Premiul pentru cea mai buna actrita in rol secundar:
    Ilinca Manolache pentru rolurile din spectacolul Anul disparut. 1989 la Teatrul Mic, Bucuresti
    Premiul pentru critica de teatru:
    Maria Zarnescu

    Premiul pentru cel mai bun actor in rol principal:
    Marian Ralea pentru rolul Tullius din spectacolul Marmura la Teatrul Bulandra, Bucuresti
    Premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal:
    Emilia Dobrin pentru rolul Elena din spectacolul Casa cu pisici la Teatrul Mic, Bucuresti
    Premiul pentru cea mai buna scenografie:
    Adrian Damian pentru scenografia spectacolului Cantareata cheala la Teatrul National ,,Vasile Alecsandri" Iasi
    Premiul pentru cea mai buna regie:
    Radu Afrim pentru regia spectacolului Tihna la Teatrul National Targu-Mures, Compania ,,Tompa Miklós"
    Premiul pentru cel mai bun spectacol:
    Clasa noastra de Tadeusz S?obodzianek, regia László Bocsárdi, la Teatrul National ,,Lucian Blaga" Cluj-Napoca
    Nominalizarile au fost facute de un juriu de selectie alcatuit din criticii de teatru: Claudiu Groza, Doina Papp, Cristina Rusiecki. 
    Juriul final, care a desemnat castigatorii, a fost format din Alice Georgescu - critic de teatru, Mircea Morariu - critic de teatru, Ozana Oancea - actrita, Viorica Petrovici - scenografa, Alexa Visarion - regizor.

    In cadrul Galei au mai fost acordate Premiile Senatului UNITER, Premiul oferit de catre Presedintele UNITER, Premiul British Council (premiu gazduit), Premiul pentru cea mai buna piesa romaneasca a anului 2015.
    Premiile Senatului Uniter
    1
    Premiu de Excelenta: GIGI CACIULEANU
    1
    Premii pentru intreaga activitate:
    1
    Actrita: LUMINITA GHEORGHIU
    Actor: VLADIMIR GAITAN
    Regizor: VICTOR IOAN FRUNZA
    Scenograf: MARIA MIU
    Critica si istorie teatrala: ANCA MANIUTIU
    1
    Premii Speciale
    1
    Premiu special pentru muzica de teatru: ADRIAN ENESCU
    Premiu special: MIKLÓS BÁCS, un mentor al tinerelor generatii de actori
    Premiu special pentru cel mai jucat dramaturg roman contemporan: MATEI VISNIEC
    Premiu special pentru o viata dedicata teatrului si poeziei: EUGEN TUGULEA
    Premiul Presedintelui: acordat lui EMIL BOROGHINA, directorul Festivalului International de Teatru ,,Shakespeare"

    Premiul special British Council (premiu gazduit)
    Premiul pentru interpretarea originala a creatiei shakespeariene in cadrul Auditiei Nationale Shakespeare 400 - parte a proiectului Shakespeare lives: Alexandra Radescu si Dorin Eugen Ionescu
    Premiul pentru cea mai buna piesa romaneasca a anului 2015, concurs organizat de UNITER sub egida Casei Regale a Romaniei.
    Nadia de Diana-Florina Avramut
    Juriul Concursului de dramaturgie ,,Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2015" a fost compus din criticii Marina Constantinescu, Dan C.Mihailescu si regizorul Bobi Pricop.
    Ichim Vasilica
    The post Lista cu castigatorii Galei Premiilor UNITER desfasurata la Oradea appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii!


    [2016-05-07]
    Ancheta jurnalistica referitoare la diluarea dezinfectantilor folositi in spitalele romanesti, a pus pe jar atat Ministerul Sanatatii cat si Directiile de Sanatate Publica si Spitalele din tara. Pe langa inchiderea fabricii Hexi Pharma si verificarile Ministerului Sanatatii, Parchetul General a declanasat o ancheta penala pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor". Materialul acesta nu este o investigatie, […]
    The post Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii! appeared first on Presa Oradea.
     Ancheta jurnalistica referitoare la diluarea dezinfectantilor folositi in spitalele romanesti, a pus pe jar atat Ministerul Sanatatii cat si Directiile de Sanatate Publica si Spitalele din tara. Pe langa inchiderea fabricii Hexi Pharma si verificarile Ministerului Sanatatii, Parchetul General a declanasat o ancheta penala pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor".
    Materialul acesta nu este o investigatie, si nici o copie a unei investigatii jurnalistice, este doar o ,,punere in ordine", o asezare a informatiilor nou aparute in ancheta care a zguduit din temelii Romania. Scopul lui este doar de a va ajuta sa intelegeti noile evenimente in lumina anchetei pe care o gasiti pe tolo.ro sau pe gsp.ro. Pentru ca aceste lucruri merita a fi cunoscute!
    Totul a inceput de la drama Colectiv. De la rudele celor care au decedat dupa ce au scapat de flacari, ucisi de infectii in spitalele romanesti. In urma mai multor materiale despre cazurile de la Colectiv cineva din fabrica Hexi Pharma a inteles ca asa nu se mai poate ca exista o vina, chiar daca nu directa, pentru oamenii care au murit arsi si ca aceasta trebuie asumata. Drept urmare, informatii cu privire la dezinfectantii care sunt utilizati in spitale si care sunt ineficienti pentru ca sunt diluati au ajuns la jurnalisti care au declansat o ancheta.

    Primul pas l-a constituit verificarea informatiei, jurnalistii comandand un bidon de dezinfectant pe care l-au trimis la analize. Rezultatele au corespuns cu informatiile primite din fabrica, ceea ce, asezat in context, echivala cu o catastrofa medicala de proportii, cu sute, poate mii de oameni morti in spitale din cauza unor infectii. Cum a putut statul si sistemul sa permita asa ceva? De ce nu a dezvoltat sau stabilit niste metode sau protocoale clare prin care dezinfectantii sa fie verificati inainte de a ajunge in spitale? A fost o scapare?
    Greu de crezut, devreme ce cineva s-a imbogatit din asta iar conferintele medicale aveau un sponsor gras, constant. Una dintre conferinte, este foarte sugestiv prezentata de jurnalistii de la Gazeta Sporturilor. Era despre infectiile din spitale, sponsorizata de Hexi Pharma, firma care le-a permis sa se dezvolte, distribuind in spitale dezinfectanti diluati.
    De parca nu ar fi fost suficient, statistica Ministerului Sanatatii cu privire la infectiile din spitale era parca croita sa placa ,,sponsorului": doar 0,2% infectii intraspitalicesti in Romania, in timp ce la nivelul Uniunii Europene statistica arata 3-5%. Coincidenta?     
    Controale si urmarire penala
    La fel ca incendiul de la Colectiv care a daramat un intreg guvern, facandu-i pe oameni sa nu mai treaca la etc in lista de prioritati PSI-ul si dandu-le mai multa putere pompierilor, ancheta jurnalistilor de la Gazeta Sporturilor (Mirela Neag, Razvan Lutac si Catalin Tolontan) a declansat un adevarat uragan. Ministrul Sanatatii nu a mai putut ignora situatia si a pus DSP-urile din tara sa controleze dezinfectantii din spitale.
    Imediat dupa ce au inteles cat de mult s-a ingrosat gluma si cat de serioasa e situatia, joi, 28 aprilie, Hexi Pharma a demarat o ancheta interna si pana la terminarea acesteia, a oprit productia din fabrica. Marinimosi, reprezentantii Hexi Pharma au spus chiar ca sunt pregatiti sa suporte chiar ei costurile testelor pe care urma sa le faca DSP-ul. Exact ca in cazul sponsorizarii conferintelor.
    Pe 4 mai ministrul Sanatatii, Patriciu Achimas-Cadariu, a anuntat ca din totalul de 3.526 de probe recoltate din spitale, sub 5% au iesit neconforme, in ceea ce priveste eficacitatea dezinfectantilor folositi, adica peste 150 de probe erau ,,apa de ploaie".
    Doua mari Institute Oncologice, cel de la Cluj-Napoca si cel de la Bucuresti au suspendat folosirea biocidelor produse de Hexi Pharma. Nu discutam despre spitale din localitati mici, din zone mai putin populate, discutam despre institutii care asigura ingrijire pentru bolnavii cu cancer, care foloseau ,,apa" pe post de dezinfectant!

    Mai mult, tot pe 4 mai procurorii Parchetului General au inceput urmarirea penala in rem pentru ,,zadarnicire a combaterii bolilor" si ,,falsificarea si substituirea de alimente sau alte produse" in cazul dezinfectantilor din spitale.

    ,,pe rolul Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a constituit un dosar penal avand ca obiect informatiile vehiculate in spatiul public privind dezinfectantii produsi de o firma autohtona utilizati in unitatile sanitare.


    In cauza au fost delegati ofiteri de politie judiciara din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane pentru efectuarea unor acte de urmarire penala, inclusiv pentru participarea la ridicarea probelor necesare in vederea realizarii unor teste specifice, in colaborare cu Corpul de Control al Ministerului Sanatatii".

    se afirma intr-un comunicat al Parchetului General.
    Afacerea dezinfectantul
    Pentru patronul Hexi Pharma, Dan Condrea, absolvent de medicina, viata unui om era irelevanta in fata muntilor de bani pe care ii invartea. Conform jurnalistilor de la Gazeta Sporturilor, Condrea detine mai multe companii off-shore in strainatate, companii de la care erau achizitionati dezinfectanti pentru Hexi Pharma la suprapret. Vorbim despre valori enorme, de cinci ori pretul de pe piata.
    In acest fel, banii pe care Hexi Pharma ii facea livrand dezinfectantii in spitale, ajungeau in conturile acestor firme off-shore gestionate de Dan Condrea si apropiatii lui. In 2009, cifra de afaceri a Hexi Pharma se dubleaza de la 1,6 milioane de euro la 3,2 milioane. Iar profitul brut aproape ca se injumatateste, la 450.000 de euro. Diferenta de bani mergea in off-shore. Cum acceptau Spitalele sa cumpere dezinfectanti la preturi de 25-50% mai scumpi decat ai concurentei?
    Tot banii negrii din firmele off-shore rezolvau si aceasta problema. Conform unui om bine ancorat in piata, citat de Gazeta Sporturilor,

    ,,reteta impunerii lui Hexi Pharma a constat in banii negri care mergeau, luna de luna, prin agentii de vanzari catre epidemiologi, directori de achizitie si directorii mari din spitale". ,,Practic, caietele de sarcini pentru dezinfectante erau furnizate de catre noi"

    spune un agent care a lucrat pe comercial la Hexi Pharma.


    ,,Si caietele de sarcini erau astfel intocmite de spitale incat doar noi sa putem satisface cerintele. Asa ne acceptau si preturile mai mari".

    Sefii din Sanatate nu stiau despre mecanismul firmelor off-shore, se bucurau insa ca Hexi Pharma ,,inunda" spitalele, DSP-urile, Inspectia Sanitara, cu bani.
    Mecanismul acesta de producere si reinvestire a banilor negrii este un aspect al problemei, faptul ca banii se faceau si se distribuiau in mod ilegal e o chestiune penala, dar cat de lacom sa fii ca dupa ce ai pus la punct un astfel de sistem sa mai si diluezi dezinfectantii, omorand cu buna stiinta oamenii in spitale?
    Coruptia ucide! Si nu doar in Colectiv, ci zi de zi!
    Intelegand deficitul de imagine pe care il implica toata aceasta afacere, Alianta Medicilor din Romania a trimis o scrisoare deschisa, in care a subliniat ca Statul nu ar trebui sa se bazeze pe buna credinta a unei firme private.

    ,,Statul in niciun caz nu poate, si nici nu trebuie, sa mimeze naivitatea. Nu este de acceptat ca statul sa se bazeze pe buna credinta a unei firme private, mai ales a unei firme care detine, dupa cum se vede, monopolul unui sector. Nici noi nu putem sa credem in naivitate, ci doar in rea-vointa si in deliberare, care nu sunt de acceptat"

    se arata in scrisoare in care se mai spune ca ,,dupa cum se vede, coruptia ucide! Si nu doar in Colectiv, ci zi de zi".

    Medicii au criticat faptul ca institutiile statului au luat o pozitie

    ,,evaziva indelung exersata si perfect mimata de atatea ori incat nu mai surprinde pe nimeni". ,,Nu putem dovedi nimic, nu avem laboratoare acreditate, nu stim cine poate fi responsabil. Daca statul roman exceleaza in ceva, este in diluarea pana la disparitie a responsabilitatii"

    afirma medicii.

    ,,Nici macar nu mai avem siguranta ca ceea ce noi va prescriem dumneavoastra corespunde ca substanta activa si are concentratia scrisa pe eticheta. Daca nu corespunde, evident, medicul este de vina in totalitate fiindca nu avem un organism care sa normeze, ci zece institutii care paseaza una alteia responsabilitatea pana la plictisul sau decesul reclamantului. Suna dur, dar traim zi de zi in aceasta situatie"

    se mai arata in scrisoarea medicilor.
    O secventa care face cat un portret este bine punctata de jurnalistii care s-au ocupat de ancheta, dupa intalnirea cu patronul Hexi Pharma, Dan Condrea.
    Cand patronul celei mai mari firme de dezinfectanti din Romania () pleaca de la mall, un oarecare din parcare face o observatie simpla: ,,Uita-te la tipul acesta! Are un Porsche Cayenne si l-a inmatriculat in Bulgaria. Cat de lacom trebuie sa fii?".

    Update: Jurnalistii de la GSP anuntau vuneri, 6 mai 2016, ca ,,in plina criza de incredere, ministrul Achimas a mintit si a manipulat! El a raportat 5%, dar a uitat sa spuna ca sint 50 de spitale cu probleme. Oamenii sint internati in spitale, nu in betigasele de probe!"
    Ministrul a mintit cand a spus ca nu poate da lista cu spitalele in care s-au gasit probe neconforme spunand ca nu-i da voie Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Reprezentantii Parchetului au negat acest lucru.
    Ministrul a manipulat atunci cand a spus ca ,,sub 5% dintre probe sunt neconforme", lasand impresia ca e vorba despre o situatie marginala si despre cifre nesemnificative. Pe lista sunt de fapt 50 de spitale din 289. 23 de spitale de urgenta si municipale, adica cele mai importante unitati sanitare din 22 de judete plus cele din Bucuresti.
    Ichim Vasilica
    The post Afacerea dezinfectantilor sau despre Statul care isi omoara cetatenii! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Marian Crisan, declarat regizorul anului de UARF


    [2016-05-05]
     Uniunea Autorilor si Realizatorilor de Film a premiat valorile teatrului si filmului romanesc. Totul a avut loc intr-o intimitate a bunului-gust, a pasilor tacuti spre reusita.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Marian Crisan, declarat regizorul anului de UARF
    Sursa: Bihon.ro
  • ,,La Consiliul Judetean trebuie sa intoarcem totul cu susu-n jos"


    [2016-04-29]
    Din banii stransi muncind intre straini si-a infiintat propria firma, a urmat o facultate de stiinte economice, iar dupa alti cativa ani a intrat si in politica. Era satul, spune el, sa vada ca altii luau decizii in locul lui. La 41 de ani, Traian Bodea tinteste mai sus. Presedintele ALDE Bihor si-a asumat candidatura la sefia Consiliului Judetean cu convingerea ca poate fi mai bun decat toti cei dinaintea sa. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • La izolator: Palatul de Justitie nu are automate de cafea si sta prost cu semnalul la telefon si internet


    [2016-04-22]
    Recent renovata, cladirea Palatului de Justitie este o bijuterie, nu alta, dar aspectul nu-i incanta deloc pe justitiabilii nevoiti sa petreaca ore in sir prin salile "pasilor pierduti". Pe langa faptul ca pe niciunul dintre holurile institutiei nu a fost instalat vreun automat de la care reclamantii ori paratii sa poata cumpara o cafea, un suc ori un sandvici, cei care au ghinionul sa fie judecati intr-una din salile de la subsolul Palatului devin cu totul izolati de lume. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Oradea si Baile Felix, promovate prin 16 agentii de turism din tara


    [2016-04-19]
    Azi, 19 aprilie 2016, a avut loc la Grota Rosie din Cetatea Oradea o conferinta de presa organizata de Asociatia de Promovare a Turismului din Oradea si prilejuita de organizarea unui info trip cu 16 agentii de turism din tara.

    In cadrul conferintei au luat cuvântul directorul Asociatiei de Promovare a Turismului din Oradea - dl. Mihai Jurca, dl. Jean Podila - proprietarul Hotelului President din Baile Felix si d-na Gabriela Peset  - consilier de comunicare la Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT).

    In total, au participat la acest info trip 20 de persoane de la 16 agentii de turism din tara, respectiv din orasele: Bucuresti, Calarasi, Cluj-Napoca, Slatina, Bacau, Craiova, Pitesti si Timisoara. Toti acestia au sosit in Baile Felix duminica, 17 aprilie si vor pleca mâine, 20 aprilie. Dupa ce au vazut statiunea Baile Felix, astazi, acestia vor face un tur al orasului Oradea si insotiti de dl Mihai Jurca vor vizita: Cetatea Oradea, Aquapark-ul Nymphaea, Hotel Double Tree Hilton, Hotel Continental, Hotel Elite, Hotel Ramada, Complexul Baroc, Piata Unirii, Dealul Ciuperca, Sinagoga Zion, iar seara vor lua cina in oras.

    Cazarea si masa reprezentantilor celor 16 agentii de turism a fost asigurata de Hotel President, hotel care este membru al Asociatiei de Promovare a Turismului din Oradea.

    Legat de importanta organizarii info tripurilor, Jean Podila a spus: "Noi ne promovam si online si in alte moduri, dar este cu totul altceva atunci când reprezentantii agentiilor de turism pot sa vada pe viu ceea ce putem sa le oferim, sa vada frumusetea naturii sau sa simta direct beneficiile apei termale, pentru ca apoi sa le poata promova mai departe. Sunt cheltuieli multe, si singuri e foarte greu sa facem promovare. Doar daca ne unim cu totii eforturile, vom avea si rezultate".

    "Vrem sa aratam ca lucrurile s-au schimbat foarte mult pe zona turismului balneo, ca statiunile balneare nu mai sunt destinatii doar pentru persoanele de vârsta a III-a, ci si pentru alte categorii de vârsta care vor sa se relaxeze si sa aiba grija de sanatatea lor", a precizat Gabriela Peset - consilier de comunicare la Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism.

    In incheiere, directorul Asociatiei de Promovare a Turismului din Oradea - dl. Mihai Jurca a spus: "Desi exista aceasta perceptie, statiunea Baile Felix nu mai este o statiune de pensionari, unde vin doar persoanele cu venituri mici. Baile Felix au un potential turistic important prin tot ceea ce ofera apa geotermala, iar Oradea ofera turistului o serie de obiective pentru petrecerea timpului liber, care merita vizitate. Agentiile de turism participante la acest info trip urmeaza sa realizeze pachete turistice atractive, care vor atrage mai multi turisti catre Oradea si Baile Felix".

      [...]Citeste mai departe
    Oradea si Baile Felix, promovate prin 16 agentii de turism din tara
    Sursa: Primaria Oradea
  • Tara in care se ard cartile celor propusi pentru Nobel


    [2016-04-12]
    Asadar, Taxi baga un clip fain, in care se spun lucruri de enorm bun simt, dupa mine. Apar niste oameni, sustin proiectul, adaugand imaginea si spusa lor ideii de baza: ca nu ai nevoie de acareturi inzorzonate pentru credinta. Unul dintre ei e Mircea Cartarescu. Un cretin da un google pe "razbunare" si vine cu […]
    The post Tara in care se ard cartile celor propusi pentru Nobel appeared first on Presa Oradea.
     Asadar, Taxi baga un clip fain, in care se spun lucruri de enorm bun simt, dupa mine. Apar niste oameni, sustin proiectul, adaugand imaginea si spusa lor ideii de baza: ca nu ai nevoie de acareturi inzorzonate pentru credinta. Unul dintre ei e Mircea Cartarescu. Un cretin da un google pe "razbunare" si vine cu o solutie mareata pentru a-si arata atasamentul pentru ortodoxie: se chinuie pana aprinde o carte a lui Cartarescu. Unde suntem si cum am ajuns aici?
    Suntem intr-un stat in care oamenii se declara ortodocsi pentru ca asa e frumos fata de vecinii de bloc (a se vedea aici). In care patriarhul ortodox spune ca popa nu merge nechemat la o chestie - legat de drama de la Colectiv (avem link pentru asta). In care se moare, sau nu se traieste (cu cateva griuri, ca nuantare, intre) pentru ca popii ortodocsi isi baga coada. Nu cu credinta e problema. Problema e cu scaietii din coada acestei credinte, cu inghesuirea regulilor pe care crestinii spun ca le au de la Isus in patul unui Procust care uita in ce timp este. In ce timpuri este.
    Timpul CONSTRUIRII marilor catedrale a trecut
    Sigur, in Europa s-au mai construit cateva catedrale. Pe cand ii durea pe toti undeva daca mureau cativa mesteri, la constructia lor. Sau ca se murea de la infectii, pentru ca nu existau inca antibiotice. Sau ca se murea de tuberculoza, pana cand in spitale, nu in catedrale, am invatat sa negociem vieti, cu bacilul lui Koch.
    Si sa castigam. Probabil e o lectie uitata din manualele de istorie. Ca centrul atentiei a fost candva spre Dumnezeu si ca a migrat, firesc, spre om. Google ,,umanism". Giordano Bruno are, azi, statuie in centrul Romei.

    Nu mai traim timpul construirii de mari catedrale. (Poate, cu exceptia finalizarii Catedralei Sagrada Familia, din cu totul alte considerente decat cele strict religioase). Dar, sa ne intrebam impreuna la ce ajuta o catedrala. E locul unde slujeste un episcop si se roaga multi oameni impreuna.
    Bun, pentru magulirea patriarhului Daniel Ciobotea nu e nevoie de ,,hardughia celesta", ca poate sluji si in una mica. Iar oamenii se pot ruga si in biserici de cartier. Asadar, ce ramane? Orgoliile. In anul 2016, orgoliile celor din Biserica Ortodoxa Romana sunt mai importante decat sanatatea sau educatia aproapelui.
    Psihologul cu detonator
    Despre toate astea e vorba in clipul prietenilor baietilor de la Taxi. Nu despre lipsa de credinta. Ci despre ce faci cu credinta asta, si unde o pui. Dar, desigur, sar in sus o groaza de persoane cu stele din constelatia BOR pe epoleti, si incurajeaza micii nostri fanatici, care, de ce sa ne miram, se adapa din izvoare previzibile deja.
    Unul dintre ei e baiatul cu cartea - nu merita sa-i pomenim numele. Un om care ar muri intr-o padure, pentru ca ii e extrem de greu sa dea foc la o carte, nicidecum sa inteleaga ceva din ce e in jurul lui.
    Omul e din Timisoara si spune ca a trecut pe la Facultatea de Psihologie. Nu vreau sa-i fac reclama mai mare, numindu-l, cum spuneam, dar sa vedem de unde apar astfel de indivizi. I-am frunzarit profilul de pe youtube - toti cei patru ani de cand il avea, pana la clipul cu arderea cartii.

    Primele postari sunt cu filmulete realizate de individ la un mars al Noii Drepte din Timisoara, impotriva romilor. Apropo, de ce mai exista Noua Dreapta, in 2016? Apoi, multe bucati funebre, apoi niste like-uri la, ati ghicit, Dan Puric, duhovnici ortodoxoizi, chestii ASCOR, predici, bu-hu-hu-uri conspirationiste, Paunescu, Rieu.
    Si - pentru ca bomboana de pe coliva nu trebuie sa lipseasca - nu putea sa nu avem cateva filmulete produse de baiat in cadrul Arsenie-Boca-Show, la mormantul de la Prislop. Acum, clipul a disparut. Dupa toate astea, nu poti decat sa speri ca magazinele de arme vand doar dupa ce au un aviz psihologic bun. Hopa -am uitat: omul e psiholog… Eu as zice sa ne luam veste anti-glont…
    Treaba e ca baiatul, printre gunoaiele si ciudateniile pe care le placea pe Youtube, mai are like-uri, intinse pe ani, si la chestii ale lui Lese sau ale trupei Taxi sau la postari laudative la adresa lui Cartarescu. Suna a ,,fan"-ul nebagat in seama, care si-a gasit momentul de glorie al vietii lui. Concluzia: cu riscul sa ma repet… cat costa vesta aia anti-glont? Cand lucram pe front, acum 20 de ani, era echivalentul a 800 de dolari. Poate nu e o investitie rea…
    Atac asupra culturii ce ne leaga
    Ma uit pe pagina de Facebook a lui Mircea Cartarescu. Ieri seara, in 10 aprilie, scrie doar atat, langa clip:

    ,,Nu e frumos sa dai foc unei carti in nici o imprejurare, dar e mare tristete s-o faci in urma unui cantec din care n-ai inteles nimic…"

    Multe comentarii, sub. Iau doar unul, sa-l pun aici, al lui Doru Castaian, profesor de filosofie din Galati si doctor in filosofie, cu studiile facute la noi, la Universitatea de Vest din Timisoara:

    ,,Omul se lauda intr-un status ca a fost la Timisoara, la lansarea Solenoid-ului. De ce n-o fi ars Solenoid-ul? C-o fi fost mai mare? Ca o fost mai scumpa? Ce sa spun, asa tara, asa Isis."

    Il intreb, mai apoi pe amicul Doru Castaian: Zi-mi mai mult. Cum vezi tu asta cu arsul cartilor, acum, in 2016?
    Si-mi spune:

    ,,Sa arzi cartea unui autor, a oricarui autor, este un act de o violenta mai radicala decat orice insulta personala, mai radicala decat violenta fizica. Pentru ca inseamna un atac asupra a ceea ce omul respectiv a produs mai valoros, dar si asupra fondului comun al culturii care ar trebui sa ne lege. In general, a distruge ceva viu sau durabil in numele unei credinte este in principiu inadmisibil.
    Asa ceva trebuie condamnat fara vreo nuanta de toti cei care au asistat la aceasta barbarie. Indiferent daca vor sau nu catedrala. S-a vorbit zilele acestea despre ruperea Romaniei in doua. Daca e asa, prefer sa cred ca ea e rupta intre grupul minuscul si insignifiant al celor care ard carti si grupul urias al celor care cred ca asa ceva este inacceptabil."


    Acum cateva zile am fost si eu la Universitatea de Vest – locul unde am invatat, si invat inca – la o intalnire cu scriitorul Mircea Cartarescu, organizata de fostul meu profesor, scriitorul Mircea Mihaies. In Aula Magna - a anilor nostri de studentie. Cu fosti profesori, cu prieteni, cu colegi. Cu… indivizi care se lauda ca ar fi trebuit sa-l dea pe Cartarescu de masa, cu capul, nu sa-l aplaude. In Aula NOASTRA Magna poate intra orice descreierat. Asta am ajuns…
    Spun mereu ca nu credinta e buba. Ca, undeva, pe firul Ariadnei, care duce nu la lumina ci in partea cealalta, la Minotaur, cineva greseste. Un popa nu stie sa fie preot si nu face cateheza unor copii – nu o face bine. Copiii cresc, ii vezi cum fac fundita ce leaga ASCOR-ul de Noua Dreapta, si te intrebi daca asta ar trebui sa fie ortodoxia… Daca asta ar trebui sa fie credinta… Si cat mai avem pina la atentatul religios ,,de Romania", in care sa dispara oameni, nu operele lor…
    ,,Au mai fost si altii arsi pe rug, pe nedrept…" spune mitropolitul Banatului
    Ca sa aflu din cel mai autorizat loc cum vede Biserica in cauza treaba asta, l-am contactat pe Inalt Prea Sfintia Sa Ioan Selejan, mitropolitul Banatului, pentru a schimba cateva cuvinte. A avut amabilitatea de a ne prezenta punctul sau de vedere.

    – Trupa Taxi scoate un clip in care spune ca Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici, ca reactie la construirea Catedralei Mantuirii Neamului. 33 de personalitati ale tarii intervin, cantand sau rostind replica asta. Unul dintre ei e Mircea Cartarescu, propus pentru premiul Nobel pentru 2015. Un timisorean se filmeaza dand foc unei carti a lui Cartarescu. Timisoreanul e participant la slujbele ortodoxe din oras, si nu numai, si la conferintele ASCOR. Nu va ingrijoreaza gesturile la care ajunge cineva ce va iese din biserica?
    – O sa il intreb daca este om al bisericii. Pe toti nu-i putem controla, dar traba aceea n-a facut un serviciu bisericii cum nici cei din clip nu au facut.
    – Sint atee. Trebuie sa ma astept sa imi dea ascoristii timisoreni in cap, pe strada, mai nou?
    – Fereasca Dumnezeu! Peste tot se promoveaza respectul si toleranta si insasi Timisoara este vazuta ca exemplu al tolerantei!



    – Ati predicat mereu, duminicile, pe problematica arzatoare si la zi - vom putea auzi duminica aceasta ceva si despre arsul cartilor din literatura romana?
    – Nu e o chestiune normala cea care s-a intamplat si niciodata biserica noastra nu va face indemnuri spre asa ceva. Au mai fost si altii arsi pe rug, pe nedrept… Cumpatarea trebuie sa fie si pe buzele noastre. Dar trebuie sa spun ca nici aceia care au facut melodia nu au facut un bine neamului, bisericii si tarii noastre pentru ca ati vazut la vecinii nostri, la un pas de noi, in Serbia, tara cu mai putini credinciosi, si-au ridicat si ei o catedrala – nu e gata, dar se lucreaza incet-incet. Zic ca si noi, ca popor, avem dreptul la asa ceva. Cum si noi avem dreptul de a ne face o catedrala, nu ii putem opri pe altii sa isi spuna parera despre lucrul acesta. Istoria ne va arata cine a avut dreptate.

    Nu cred ca IPSS Ioan Selejan este omul care sa se bucure ca astfel de gesturi aberante apar ca legate de ortodoxia din Banat. Nu cred nici ca nu vede inutilitatea si ridicolul legate de Catedrala-Mantuirii-Whatever, dat fiind ca e un om ce stie pretul lucrurilor, si care pune pariu pe ajutorul nemijlocit dat omului, atunci cand acesta se afla cu nevoi. Dar e greu sa spui, chiar diplomatic, altceva, cand il ai ca sef pe ahtiatul de nemurire Daniel Ciobotea, cel patriarh. Insa va readuc aminte raspunsul pe care mi l-a dat IPSS Ioan Selejan, intr-o chestiune similara, doar la scara mai mica, inainte de a fi ales ca mitropolit al Banatului, intr-un interviu.

    -  De ar veni cineva cu o mare suma de bani la dumneavoastra si ati avea de ales intre poleirea unei turle de biserica in care nu intra apa si repararea acoperisului unui spital in care intra, ce ati alege? Si ce ati da acum ca raspuns, stiind ca acesta va ramane scris peste ani si, deci, se va putea face referinta la el?
    – Daca v-as raspunde direct, poate ca cineva ar spune ca sunt mandru sau incerc sa dau raspunsuri colorate. Va dau cateva exemple din care ar rezulta raspunsul la intrebarea dumneavoastra. In una din zile, un preot al meu a zis ca a gasit o familie formata din doi parinti si cinci copii, ce traiau intr-o baraca de lemn de trei pe trei metri. Din cei cinci copii, patru erau la scoala si trei erau premianti. Am intrebat de ce nu e si al patrulea dar el era doar pe clasa intai. Am mers acolo, am vazut situatia.
    Am oprit imediat lucrarile la doua biserici pe care le aveam in constructie si, cu calugari, cu calugarite, cu toti am mers acolo si, in trei zile, am ridicat o casa cu trei camere pentru familie, si, in a patra zi, iesea deja fumul pe hornul casei. Asa m-am raportat intotdeauna la semeni. Nu demult am primit o scrisoare de la un medic de la un spital din zona - voia sa-l ajut cu niste bani pentru un aparat pentru sustinerea vietii noilor nascuti. Nu l-am cunoscut niciodata pe medic dar, in o saptamana, am directionat aparatul spre spital si am primit o scrisoare de multumire.
    La fiecare institutie sunt necesitati dar in acea prima scrisoare era vorba de controlul vietii unor nou nascuti si au cazut toate listele de prioritati. Acesta as vrea sa fie raspunsul: faptele. Eu va spun ce am facut - ca fiecare ar purea raspunde ca ,,ar face". De asemenea, in una din zile am facut rost de 10 aparate de dializa si le-am adus in aceasta zona. Afectiunea mea pentru bolnavi e cu totul deosebita.
    Si zilele trecute a venit la mine directoarea unui spital ce voia ajutor pentru procurarea unor instrumente si, poate, pana la sfarsitul anului miscam si acolo niste probleme. Am adus in aceasta parte de tara si un litotritor - de spart calculii, pietrele. Nu as vrea sa fie de lauda lucrurile acestea - sunt doar fapte.

    Chiar azi, cand l-am sunat, mitropolitul se afla in Bucuresti, unde rezolvase si ceva pentru un spital cu nevoi din Timisoara. Dar se va afla si acest lucru, la timpul potrivit - deocamdata mi-a solicitat sa nu dau amanunte. Exista si popi care stiu sa fie preoti. Si care umbla cu engolpion de lemn.
    Concluzii
    Am vazut podul din Mostar, atunci cand el era nici istoricul pod vechi, nici cel nou, ci doar o punte insailata de genistii Natuinilor Unite, ca sa putem trece apa, in timpul razboiului din Bosnia. Timpul puntilor e mai bun decat timpul zidurilor - ca sa-l parafrazez pe Papa Francisc. La Timisoara, la prezentarea tinuta de Mircea Cartarescu la Universitatea de Vest, am avut doua momente in care l-am iubit pe scriitor, si unul in care m-am uitat chioras la el. Am tacut, doar am pozat.

    Acum nu tac. Nu eram de acord cu el - sigur, pot intelege pe cel care, in moment de cumpana, alege sa salveze un copil in locul unei opere. Dar nu sunt de acord (desi, desigur, e mult de discutat aici). Dar l-am auzit si vorbind despre importanta viselor, a visatului, in viata sa, pentru scriitura sa. Si despre scriitorul ce-si devine propriul cititor, gasind si gasindu-se - poate, singur cititor. Poti iubi oameni in astfel de momente. Si vrei sa-i aperi, sa aperi ce creeaza ei. Daca toti tacem, ne vor arde si pe noi…
    Ce e de facut? Vorbiti. Scrieti. Daca se poate, civilizat. Aduceti argumente. Despicati firul in patru. Treceti de orgolii, ajungeti la ratiune si la bucata de suflet ceva mai de din adanc, dincolo de frunzele putrezite din primaverile izvoarelor. Si, dupa metafore, cereti-le politicienilor vostri sa refuze a da bani pentru inutilitati, precum, candva, a facut primarul Dorin Florea din Targu Mures, chiar de nu stiu daca ,,nu"-ul lui a ramas ,,nu".
    Nu fiti parte din impostura gretoasa de a se acorda patriarhului, si altor popi, ce n-au fost niciodata preoti, titluri si diplome nemeritate, si bani de spart inutil. Si, exact pentru ca ce a vrut ne-numitul materialului de azi, de aici, sa nu dea muguri in societatea noastra, intrati in prima librarie si cumparati un Cartarescu. Azi. Acum. O carte de suflet e o investitie mai buna decat orice catedrala goala, in care Dumnezeu - orice ati intelege prin asta: bine, lumina, apropiere - nu a intrat din cauza agorafobiei fata de interiorul inimilor celor ce o conduc.
    Ramona Balutescu
    The post Tara in care se ard cartile celor propusi pentru Nobel appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • ,,Totul despre Sacks" la Oradea


    [2016-04-12]
     Diana Rosca si Radu Gheorghe va invita joi, 14 aprilie, de la ora 19:00, la Sala Arcadia a Teatrului ,,Regina Maria" pentru a rade cu gura pana la urechi la ,,Totul despre Sacks" - un Stand-Up Comedy...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    ,,Totul despre Sacks
    Sursa: Bihon.ro
  • Bolojan, la final de mandat: "Ne-am tinut de cuvant: ceea ce am promis am facut!"


    [2016-04-06]
    Primarul Ilie Bolojan a dat, marti, la Primarie o dare de seama, alaturi de echipa pe care o conduce, pe marginea mandatului care il incheie. "Ceea ce am promis am facut! Nu spun ca totul a fost perfect, dar proiectele europene au fost realizate in proportie de 95%", a spus edilul.  [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolojan, la final de mandat: "Ne-am tinut de cuvant, ceea ce am promis am facut!"


    [2016-04-06]
    Primarul Ilie Bolojan a dat, marti, la Primarie o dare de seama, alaturi de echipa pe care o conduce, pe marginea mandatului care il incheie. "Ceea ce am promis am facut! Nu spun ca totul a fost perfect, dar proiectele europene au fost realizate in proportie de 95%", a spus edilul.  [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Soferi, nu faceti nebunii in trafic in Ungaria: Radare de ultima generatie urmaresc TOTUL!


    [2016-04-06]
    De ieri, 5 aprilie, soselele unguresti beneficiaza de ,,paza" din partea unei retele de radare extrem de inteligente, ,,Szupertraffipax". Viteza de deplasare, numerele de inmatriculare, identificarea datelor aferente masinii si soferului, toate aceste sarcini sunt indeplinite de noile radare prin care se urmareste o disciplinare totala a conducatorilor auto. Presa din Ungaria relateaza ca este […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Despre Son of Saul, cu actorul Levente Molnár, la Oradea!


    [2016-04-04]
    Cinema Palace din Lotus Center a fost la finele saptamanii trecute gazda unei intalniri intre actorul clujean Levente Molnár si cinefili, cu prilejul proiectarii filmul Son of Saul, castigator al Oscarului anul acesta la categoria ,,Cel mai bun film strain". Intr-un mediu anormal, normalitatea nu poate fi decat o anomalie. Cam asta ar putea fi […]
    The post Despre Son of Saul, cu actorul Levente Molnár, la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     Cinema Palace din Lotus Center a fost la finele saptamanii trecute gazda unei intalniri intre actorul clujean Levente Molnár si cinefili, cu prilejul proiectarii filmul Son of Saul, castigator al Oscarului anul acesta la categoria ,,Cel mai bun film strain".
    Intr-un mediu anormal, normalitatea nu poate fi decat o anomalie. Cam asta ar putea fi cheia filmul Son of Saul. Actiunea se desfasoara intr-unul dintre lagarele mortii de la Auschwitz - Birkenau in 1944. Personajul principal, Saul (Géza Röhrig) este unul dintre oamenii Sonderkommando-ului, un grup de prizonieri care se ocupa de camerele de gazare, carau trupurile dupa ce erau gazate, igienizau locul in care erau arse, apoi le aruncau cenusa in apa. Sonderkommando-urile erau active in jur de trei luni, dupa care membrii lor erau executati.

    Spre deosebire de cei care erau incinerati, acestia cunosteau realitatea cruda cu care se confruntau, stiind ce ii astepta. Asa se face ca atunci cand afla ca vor fi ucisi, sefului lor i se spune sa completeze o lista cu 70 de oameni de care nu mai are nevoie, inteleg ca au de ales intre a muri cu arma in mana, ca rebeli, in incercarea de a evada, sau a astepta in mod fatalist securea calaului.
    Unul dintre comandatii rebelilor, Abraham Warszawski (Levente Molnár), organizeaza un plan de evadare pe care este nevoit sa-l urgenteze in momentul in care isi da seama ca lista cu cei care urmau sa fie ucisi era ,,in completare".
    Absolut versus conjunctural
    Filmul este ingenios prin doua elemente. Modul in care este filmat (aproape toata poveste este filmata din spatele personajului principal, ca intr-un third-person shooter, iar imaginea este voit neclara acolo unde este vorba despre trupurile celor gazati, sange etc) si felul in care este traita auditiv experienta (personal, cred ca si cei care s-au ocupat de sunet ar fi meritat un Oscar). Combinarea acestor elemente te face sa traiesti intens atmosfera incarcata a povestii.
    Saul este o anomalie, un accident in acest mediu. El nu lupta pentru propria viata cum fac ceilalti, isi neglijeaza chiar rolul care ii este atribuit in planurile de evadare ale rebelilor (motiv pentru care Abraham Warszawski ii spune la un moment dat ,,I-ai lasat balta pe cei vii pentru cei morti", tradus prost din maghiara, prin ,,I-ai dezamagit….").

    Afland ca printre cei care vor fi incinerati sunt si oameni din satul din care provenea, se ,,agata" de un copil despre care spune tot filmul ca este al lui, desi nu este foarte clar daca e adevarat (intr-una din secvente, cand Abraham Warszawski ii reproseaza ca nu este copilul lui, Saul se apara spunand ca nu este facut cu sotia). Ambiguitatea este intentionat mentinuta pentru ca spectatorului sa i se dea posibilitatea sa vada in copil universalitatea si nu un personaj anume.
    Pe tot parcursul filmului, Saul incearca sa isi ingroape fiul in rugaciunea unui rabin. In final, este nevoit sa abandoneze trupul copilului intr-un rau, in care aproape se ineca. Ajungand intr-o cabana parasita, cu trupele germane pe urmele lor, Saul vede in usa, un copil german care il priveste fix. Este singurul moment in care zambeste pe tot parcursul filmului, dovada a faptului ca pentru el nu un copil anume era important, ci copilul in general.
    Copilul german fuge apoi de langa cabana, trece de trupele geramane care inconjurasera locatia, si care sunt protective cu el, si apoi dispare in padure. In timpul acestei secvente, se aud zgomotele armelor si tipetele rebelilor care, probabil, sunt ucisi in cabana.

    Finalul poate fi interpretat in multe feluri, dar ideea de baza este delimitarea dintre absolut si conjunctural. Pentru Saul toti copiii au o valoare in sine, care transcede spatiul si timpul, pentru nazisti doar copii germani erau importanti.
    ,,Povestea are la baza fapte reale"
    Cunoscut cinefililor romani pentru rolul granicerului Ovidiu din filmul Morgen al lui Marian Crisan, Levente Molnár a fost prezent joi, 31 martie 2016, la Oradea, la invitatia senatorului Szabó Ödön, pentru a raspunde la intrebarile spectatorilor. Actorul a fost modest si i-a rugat in mai multe situatii pe cinefili sa le spuna ce cred ei despre anumite aspecte din film.

    ,,Povestea are la baza fapte reale. O parte din oamenii din Sonderkommando au notat anumite lucruri incercand sa transmita vestea cu privire la ce se intampla acolo. De la cartea-document ,,We Wept Without Tears" (n.r. testamentul unui evreu supravietuitor care a facut parte dintr-un Sonderkommando) cu care László Nemes (directorul si scenaristul filmului) s-a ,,intalnit" la Paris, la un moment dat, a pornit totul.



    Evadarea chiar s-a intamplat. Filmarea s-a facut in urma cu doi ani iar documentarea noastra a constat in multe lucruri citite si in intalnirea cu oameni care au trecut prin aceste experiente. Am avut onoarea sa intalnesc ultimul supravietuitor al unui Sonderkommando, in februarie 2016, undeva in America. A fost un moment in care mi-am descoperit si eu limitele.
    De fiecare data cand am astfel de intalniri imi dau seama ca noi gresim in modul in care privim viata. Trecand prin acel iad, oamenii au descoperit puterea de a savura apoi fiecare clipa.
    Ma onoreaza aceasta atentie care mi se acorda dar sunt constient ca este una de moment si ca pe mine asta nu ma face un actor mai bun sau mai prost"

    a spus Levente Molnár care a mai adaugat ca a ajuns in distributia filmului in cel mai natural si sanatos mod posibil, a mers la un casting.

    Una peste alta, filmul este o capodopera iar punerea lui pe o lista, alaturi de ,,Pianistul" lui Roman Polanski si ,,Schindler’s List" a lui Steven Spielberg, pe care unii critici au facut-o, nu este deloc deplasata.
    Ichim Vasilica
    The post Despre Son of Saul, cu actorul Levente Molnár, la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat - cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca.


    [2016-03-24]
    Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta […]
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
     Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta de mii. Stim cam la cate milioane de locuitori ar trebui sa existe un centru de transplant renal. Dar o opera? Un teatru liric? Dar tine, oare, de numarul de locuitori al unui oras, al unei regiuni? Sau de trecutul sau, care a modelat oamenii de azi? De setea de cultura, de frumos, de muzica? De rafinament, de capacitatea de a discerne valori, de a alunga impostura, de a nu face concesii degradante?
    Stau comod, in Timisoara mea, unde am avut opera de cand ma stiu, dar privesc spre mai vaduvita Oradie. Spectacolele noastre nu vor ajunge niciodata acolo. Abia unii dintre cantareti ajung, in productii - de cele mai multe ori - de calitate scazuta. Pacat.
    ...pentru ca exista
    Ma gandesc la spectacolele pe care le-am vazut luna asta, la Timisoara, si la repetitii. La "Bal mascat" si la "Trubadurul". La trecutul nu foarte vast pe care il am cu aceste doua opere. La spectacolul cu "Bal mascat" pe care l-am vazut la Viena, la Staatsoper, prin 1995, in loja lui Ioan Hollender, pe atunci director acolo, cand cunoscutul timisorean mi-a vorbit jumatate din actul I… Apoi la primul "Trubadur", de demult, de aici, de la Timisoara.

    Apoi la al doilea, pe care l-am plans, pentru ca tenorul, prieten drag, nu si-a permis sa-l planga, tinand spectacolul, desi in seara aceea ii murise mama. La cum il ascultam cantand frazele acelea despre mama, despre fiecare mama, cu sufletul frant. Apoi altul, la care nu am fost, si nici alt prieten drag nu a fost, pentru ca, uneori, "Trubadurul" nu este pentru suflete indoliate, public. Apoi, acesta de duminica, unde nu cunosteam tenorul ci baritonul. Si multele sale drumuri – in mile, sau interioare – pentru ca o droaie de spectacole sa aiba loc, cat mai bine.
    Nu mi-am facut o trecere in revista a amintirilor legate de aceste spectacole, ca sa ma impaunez - nici nu am multe amintiri legate de spectacolele acestea - cum am fata de altele. Ci doar ca pe-un exercitiu de memorie, o rascolire prin sacul cu amintiri. Pentru ca il am. Pentru ca e mare lucru sa ai un sac cu amintiri, din care sa scoti si sa desprafui, uneori, lucruri diverse, lucruri frumoase.

    Am avut bucuria sa ma nasc si sa traiesc cea mai mare parte din viata intr-un oras ce mi-a dat, printre altele, o zestre culturala care sa ma faca sa am idee daca am de ce sa aplaud ceva sau nu atunci cand intru la Scala, La Fenice sau la MET. Ce mare lucru sunt inceputurile! Si cat de recunoscatoare sunt tuturor celor de la aceste inceputuri, pentru ca le am…
    De dinainte de spectacol
    Lumea operei nu incepe cu noaptea premierei unui spectacol. Mi-a placut mereu sa ridic un coltisor al cortinei pentru a vedea ce se intampla inainte, ce se intampla dupa. Din varii motive, mi-au fost mai dragi, in ultimii ani, atelierele Operei Nationale din Timisoara, decat scena, si am si strans recunostinta de a mi se arata cum functioneaza rotitele aproape nestiute ale acestui mecanism in volumul "Dincolo de scena", publicat anul trecut. Dar faptul ca doream, acum, sa surprind o anumita persoana-personaj in mai multe variante ale apropierii sale de scena m-a facut sa ajung iar la ceva ce nu credeam ca o sa mai prind la opera noastra, in aceasta conjunctura stelara: o repetitie generala.

    Nici nu stiu daca pot gasi cuvinte eficiente pentru a explica ce drag mi-e sa asist la repetitii. Datorita baritonului Florin Estefan mi-am adus aminte de acest lucru - si-i multumesc. E asa aparte sa vezi cum creste ceva, cum se imbina bucatile care trebuie sa cuprinda un tot, cum personajele de maine, azi mai pastrand totusi ceva din viata lor, se pregatesc pentru ce va sa vina – cand nimic nu va avea voie sa tradeze efortul sau nereusitele de dinainte.
    Ador sa privesc lucrul care se face. Mai mult decat facerea, decat rezultatul, cred. Sa aud susotelile de pe scena, si explicatiile celui care supravegheaza miscarea, si enervarea dirijorului cand nu iese ceva, si felul in care cei care nu tin de "casa", solistii invitati, intra in aceasta noua piele, croita dupa regulile de aici. Cresterile sunt mai frumoase decat ajungerile, incercarile sunt mai interesante decat reusita.

    Spectacolul e, uneori, aseptic. Dar, venind la el dupa ce ai respirat in ritmul celor ce ti-au ingaduit sa le fii aproape la repetitii, reusita lor devine si reusita ta iar o arie ciuntita de cineva devine si coborarea ochilor tai, atunci cand ceilalti aplauda, binevoitori sau nestiutori, ca strangerea de inima a unei mame careia-i cade copilul de pe bicicleta, stiind, totusi, ca fara astfel de caderi nu va exista niciodata zborul cu mainile desprinse de pe ghidon.
    Spectacolele mi se par, uneori, lungi - repetitiile nu mi s-au parut niciodata, si as putea sta oricat, bucuroasa ca-s ingaduita la bucataria interna, iubindu-i cu atata mai mult pe cei care, la timpul cuvenit, ne dau spectacolul. Cu toate acestea, pentru mine spectacolul incepe cu mult mai repede - si ce bine e ca e asa! E ca si cum oamenii aceia minunati - minunati cand isi iau menirea in serios si au substanta de oferit, pe care nu o precupetesc - iti prelungesc cu ceva viata, adaugand-o pe cea la care migalesc, ca sa te incante, mai tarziu.

    Se spune ca pictorilor de biserici nu le scade Dumnezeu, din viata, timpul petrecut pe schele, lucrand. Daca as fi eu la oranduirea lucruilor, nici artistilor nu le-as scadea din viata timpul de repetitii - e locul unde ei muncesc enorm pentru ca, in seara spectacolului, totul sa para usor si frumos, ca o joaca.
    Stau la repetitiile pentru "Bal mascat". In cladirea operei noastre dragi, cu teatrele si opera ei, cu coridoarele ei incolacite, cu amintirile ei, cu atatea chipuri de oameni si afise de spectacole de care imi amintesc, agatandu-mi si eu viata, in diverse forme, de toate acestea… Si iar, gandul acela, de drag si de recunostinta ca viata mi-a dat prilejul sa am aceste amintiri.
    Aproape nimic despre cantat, cu Florin Estefan. Sau totul.
    Fotografiez uneori scenele in care apare Florin Estefan. Este un tanar bariton din Cluj-Napoca - in fapt, din Oradea, stabilit in Cluj, si care a ajuns sa si conduca Opera Nationala Romana de aici. Cred ca ar trebui sa-l irite deja povestea aceea cu "cel mai tanar director de opera din Romania", spusa asa, de parca ai plimba un animal impaiat pe la procesiuni.

    E putin jignitor sa se tot puna accentul pe tineretea sa. N-am sa-mi cer scuze pentru varsta mea - le spuneam celor ce-mi aveau baiul, cand am inceput sa lucrez ca ziarist. Tocmai de aceea mi se pare irelevanta varsta celui pe care urma sa-l am ca interlocutor, hotarand, chiar, sa publicam zona oficiala a discutiilor noastre cu ceva mai distantul "dumneavoastra": pentru ca nu amicitia m-a facut sa-i cer sa-mi povesteasca despre cele care se cereau a fi povestite, ci felul in care le vede el, intins pe o buna perioada de timp, de cand le despicam, a dus la amicitie.
    E ciudat, dar abia cand am ajuns la sfarsitul orelor alocate interviului in sine, undeva inainte de spectacolul cu "Trubadurul", am realizat ceva bizar pentru o discutie cu un bariton de succes: ca nu am vorbit aproape deloc despre asta sa. Nu pentru ca nu ar fi fost nimic de intrebat, desigur. Ci pentru ca altele erau cele ce se cereau mai degraba a fi prezentate, acum, dat fiind ca solistul este si conducator al unei importante institutii de cultura - un baromentru si un macaz in zona muzicii de gen din Transilvania.

    Am luat in discutie situatia Oradiei, privita ca un fel de halta intre Timisoara si Cluj. Nu pentru ca asa am vrea noi s-o privim, din fuga trenului expres. Ci pentru ca asa este, si pentru ca s-ar dori ca trenul sa opreasca iar si aici, si sa existe calatori care sa urce si sa coboare, constient, asumat. Solutii exista. Si mi-ar placea ca, pe viitor, alti tineri - sau foarte tineri, acum - sa poata sa se bucure, simplu, de amintiri ca cele ale mele, de care va vorbeam aici.

    Despre toate acestea - dar mai putin despre scena, scena lui ca bariton - o discutie cu Florin Estefan, nu "cel tanar", ca la domnitori, ci, mai degraba, "cel eficient", din motive care vor fi prezentate mai jos. Si, dincolo de toate astea, "cel onest" - pentru ca rar mi-a fost dat sa constat ca cel din fata mea poate lua cu aceeasi masura de fairness toate cele care ii sunt puse in fata, spre cernere - fie ca e vorba despre un interviu pasager, fie ca e vorba de viata, cu toate ale ei.
    *
    O facultate inutila, la Oradea?
    – Dincolo de cele 60.000 de posibile introduceri, eu zic sa incepem abrupt: cum va simtiti cand o sala aplauda in picioare un spectacol mai putin bun?
    – Asta se-ntampla de multe ori in Romania. E, parca, o cutuma… Denota ca publicul nu este un bun cunoscator. Cu atat mai mult cu cat distributiile sunt aduse din afara, si noi ne asteptam sa vina niste buni profesionisti. Si vin si niste rebuturi. Si, cand vezi ca se ridica publicul la asa ceva, este clar ca nu vorbim despre cunoscatori… La nivelul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca ne-am propus sa oferim spectacole care sa fie etalon, astfel incat oamenii sa sesizeze diferenta.
    – Mda, Cluj. Dar sunteti oradean. Cu toate ca nu e departe Clujul, cu toate ca aveti legaturi personale stranse cu Oradea, nu am auzit prea des sa cantati acolo, la Oradea.
    – Oradea e un oras MORT - cu litere mari - din punct de vedere al spectacolului de opera. Eu nu ma regasesc in ce se intampla in Oradea, respectiv in viziunea colegilor mei care conduc institutiile de cultura - nici nu stiu daca exista o viziune culturala. Ca oradean ce face cariera in domeniul liric, plecat, nu pot sa simt decat frustrari…

    – Ati facut si scoala la Oradea. Unde este generatia dumneavoastra?
    – Cand vorbesc de scoala, ma refer la Liceul de Arta. Singurele mele amintiri placute sunt de acolo, de la clasa doamnei Angela Popescu - de acolo am pornit. Chiar daca pe diploma mea scrie Facultatea de Muzica Oradea, nu am invatat nimic acolo… Tot ce am invatat eu a fost pe scena Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, la clasa domnului Alexandru Farcas si alaturi de profesorul, prietenul si mai apoi colegul Gheorghe Mogosan, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca.
    – Si cei ce invata acum... au ce invata? Intreb si din perspectiva omului care n-a inteles niciodata de ce trebuie sa existe inflatia asta de universitati - si facultati si facultatele.
    – Singura sansa pe care o pot avea cei tineri, ce studiaza acolo, la canto, dupa parerea mea - asa cum am avut-o si eu, si colegii mei, precum Gergely Nemeti, Brigitta Kele sau Kutasi Judith, este sa fuga la Cluj sau in alta parte, sa-si caute profesori care stiu cu ce se mananca aceasta meserie. Nu poti sa predai tricotaj cat timp nu stii sa tii andrelele in mana!

    – Ati ajuns la a avea un nume cunoscut si apreciat, ca bariton. Profesorii de la care "nu ati invatat nimic" se impauneaza cu meritele dumneavoastra?
    – Singura profesoara pe care am intalnit-o si pe scena si care am vazut ca are rezultate deosebite este Lavinia Chereches. Nu vreau sa il includ in acest general, prezentat mai sus, pe maestrul Theodore Coresi, pentru a carui cariera am respect.
    – Daca aceasta este situatia, atunci de ce exista facultatea asta?
    – Am fost cativa care avem rezultate - iar cei ramasi la carma acestei facultati isi atribuie, pe nemeritate, aceste rezultate. Am avut o surpriza extrem de neplacuta sa imi vad numele in CV-ul unei profesoare cu care am cantat doar pe scena. Profesorul Farcas a rugat-o sa figurez scriptic la clasa ei, iar ea a trecut numele meu in CV-ul pe care l-a avansat pentru a trece, de curand, la functia de conferentiar, si scria ca la recomandarea ei am fost primit de Mariana Nicolesco, la Festivalul International de Canto "Hariclea Darclee".
    Oradea, privita din expres
    – Publicul oradean e avid de opera dar vine cu mare fast sa aplaude orice ciurucuri.
    – Publicul oradean nu are termeni de comparatie. Ii dai unui om sa manance numai mamaliga si omul ala nu stie decat atat, si se bucura de variatiuni de mamaliga - cu branza, cu lapte. E mai interesanta, dar tot mamaliga este. Nivelul este sub-provincial. Paradoxul este ca vorbim despre un oras ce se vrea occidental si e foarte aproape de lumea vestica. Influentele culturii ar trebui sa fie vizibile dar Oradea e ca un oras muncitoresc. Cred ca vina o au cei care fac programele culturale - pofta ar trebui sa vina mancand.
    La "Toamna oradeana", ce se vrea sa fie varful evenimentelor, cel cu cea mai mare receptare a fost un spectacol de folclor.  E inadmisibil, ca si conducere a orasului, e inadmisibil sa hranesti publicul cu asta! Eu sunt un om ce gusta folclorul, am o relatie buna cu Ioan Bocsa si cu Ansamblul Icoane. Dar fac o comparatie cu Clujul. La noi se iese, cu Opera si cu Filarmonica, in piata. Anul trecut, in luna mai, publicul a stat sase ore in Piata Unirii din Cluj-Napoca, sa asculte de la Tomescu pana la Viorica Cortez – Concertele Operelor si al Filarmonicii Transilvania la Zilele Clujului. E un oras in care vad ca cei de la Primarie realizeaza cat de important e sa schimbi gustul publicului din cartiere…
    – Homo manasturensis?
    – Da, oameni care inca mai cred ca un astfel de spectacol e prea elitist sau prea scump. Media biletelor e de 15 lei, la spectacolele din institutie! Iar salile sunt arhipline...
    – Sa ramanem mai mult in locul acesta al discutiei - e interesant. Cum stati cu gradul de ocupare a salii, de cand ati ajuns director al Operei Nationale Romane din Cluj?
    – Datorita faptului ca am iesit in strada si pot veni si - inca – profanii, si intra in contact cu genul (sa amintim ca avem spectacole pentru pensionari, copii, am mers cu cantaretii imbracati in costume, in parc sau in scoli, pentru a vorbi despre muzica), prin toate astea avem peste 90% ocuparea salii, in stagiunea asta.

    – Inteleg ca acea companie, care a oferit un anumit gen si nivel de spectacole in Oradea, Opera Vox, a fost prezentata in presa cu pozele dumneavoastra, de la Opera Romana din Cluj, la ceea ce s-ar numi productiile lor - in timp ce dumneavoastra imi vorbiti despre iesit in strada cu evenimente de calitate… Cum vedeti asta?
    – Da, am descoperit ca se facea publicitate la un anumit spectacol al lor, cred ca Trubadurul, la o publicatie din Oradea, cu poze din spectacolul nostru. Am contactat publicatia imediat si am cerut sa se retraga imaginile.
    – Bine, dar chiar si primarul Bolojan credea ca are de-a face cu institutia dumneavoastra, cand era vorba, in fapt, de alt gen de institutie si de productie. E chiar asa de greu de vazut unde exista profesionalism si unde nu?
    Am trimis o adresa oficiala, Primariei Oradea prin care le-am adus la cunostinta faptul ca Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca isi doreste o colaborare pentru viitor si ca ne-ar bucura sa nu faca vreo confuzie si sa asocieze evenimentele private organizate in Oradea cu actiunile noastre.
    – Reteta pentru a deveni "maestru", in cele ale cantului, e simpla, in Oradea: maturat vila Virginiei Zeani, in Florida, sau stors cate un mail laudativ, pe care marea glorie a operei, de acum cateva decenii, nu se zgarceste sa-l trimita. Cum credeti ca ajunge un cantaret de opera merituos, ca Virginia Zeani, a se complace cu acceptarea unor astfel de posturi - in fapt, imposturi?
    ...
    – Revenind la cariera dumneavoastra, cum se impaca functia de director al unei institutii cu activitatea de artist liric? Am ajuns sa nu ma mir daca ne-am continuat dialogul la 4 dimineata, din tot felul de colturi de lume, sau in pauzele repetitiilor, sau la ore tarzii, dupa spectacole, sau intre tot felul de drumuri si evenimente. Tot acest nistagmus geografic si intelectual nu va da peste cap cariera de solist? Pur si simplu nu mai stiu de unde rupeti bucatele de timp pentru toate - desi o faceti, cum vad.
    – Se pot intrepatrunde toate. Acum… e clar ca, avand toate aceste responsabilitati, e altfel - cu nopti de nesomn, cu multa treaba si cu restul. Dar, daca imi pun ceva in cap, o sa si duc pana la rezolvare. Lumea stie, in teatru, ca programul meu incepe la 7 dimineata si se termina… cand se termina toate.

    – … si totul e condimentat cu "scandalurile casei". Cum e cu "imixtiunea baptista in BOR"? Vorbesc despre faptul ca iar a agitat cineva apele cum ca preotii ortodocsi ar fi nemultumiti pentru ca veti tine un concert in Catedrala Ortodoxa din Cluj-Napoca, dumneavoastra, baptist. Desi este vorba despre un concert cu muzica ortodoxa si banuiesc ca nu veti canta din altar. Apropo, cum de nu ii dati in judecata pe cei care va denigreaza sistematic? Ca stiti si cine sunt, si cine e in spatele lor - e o speta usoara.
    – In primul rand vreau sa spun ca nu sunt "scandalurile casei". Eu consider ca lucrurile sunt foarte calme in cadrul institutiei. Nu am scandaluri cu sindicatul pentru ca politica mea este indreptata spre om, iar colegii mei stiu ca fac tot ce tine de mine pentru ca ei sa fie multumiti, iar usa mea e deschisa toata ziua pentru ei. Asa-zisele scandaluri de la Opera, ce apar in presa, din punctul meu de vedere sunt lucruri rauvoitoare, din dorinta unor ziaristi de a veni cu treburi epatante, care sa atraga atentia, sau din dorinta unora de a ma denigra pentru a-mi lua locul, apeland la cardasiile lor. Imi pare rau ca nu realizeaza ca fac rau unei intregi institutii - ca se duce vorba ca la Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca sunt scandaluri. Daca se doreste atragerea unor investitii - iese iar asta, cum ca acolo ar fi scandaluri…
    In legatura cu acest "scandal" in BOR, despre care se vorbeste intr-un articol publicat recent, in primul rand trebuie spus ca respectivul concert, pe care il vom sustine miercuri, 23 martie, a venit ca o initiativa a Arhiepiscopiei  Clujului… Si a postului de Radio Renasterea, nu a fost ideea noastra. La data cu pricina, Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca avea programat un concert cu Sabat Mater de Rossini, intr-un alt loc din Cluj - spectacol dedicat Saptamanii Mari a romano-catolicilor.
    Dar, pentru ca este vorba despre acest caz, o cauza umanitara, si datorita faptului ca il apreciez in mod deosebit pe IPSS Andreicut, am schimbat tot, si, pentru a ne feri de discutii legate de  repertoriu, am ales singura lucrare ortodoxa pe care o avem in repertoriu. Pentru ca intreg ansamblul merge, si-si dedica timpul gratuit acestui concert. Si dr. Matei Miko si Asociatia Pro Transilvania fac toata logistica spectacolului (cu costuri considerabile) pro bono. De aceea, ca si cap al institutiei, m-am alaturat acestui proiect, fara sa-mi treaca prin cap ca nu pot aparea intr-un concert intr-o biserica ortodoxa, atata timp cat nu intru in altar ci cant din fata portilor imparatesti ale iconostasului, sau cum vom stabili. Si nu se incalca vreun canon. Iar concertul este dupa slujba.

    Ce rost ar avea sa-i dau in judecata pe cei pe care-i stiu in spatele acestor mizerii? Eu cred in Dumnezeu, care imi poarta razboaiele! Daca m-a ingaduit sa ajung aici, sunt convins ca va fi alaturi de mine si nu ma va lasa de rusine! Ei, in cercul lor stramt, doar atata stiu, sa faca mizerii... Eu stiu ca am multe de facut si imi directionez energia spre lucrurile cu adevarat importante!
    Drumuri si cresteri
    – E oarecum ciudat ca facem acest interviu la Timisoara…
    – Sunt onorat a fi unul dintre solistii invitati in fiecare stagiune de Opera Nationala din Timisoara. Iata ca in aceasta stagiune am avut aceste doua spectacole, la care ne-am intalnit.
    – Cum a aratat inceputul asta de an, pentru dumneavoastra?
    – Cum a aratat toata viata mea, dn februarie trecut, cand am fost numit director al Operei Nationale Romane din Cluj. Am incercat sa imbin cariera mea solistica si munca administrativa.
    – Dar asta inseamna, iar, si cantat acasa, si drumuri.

    – Drumurile se impart in doua categorii. Ca si solist (Sofia, Debrecen, plec la Cairo, la Roma, Paris, si nu stiu pe unde am mai fost), dar sunt si drumuri in folosul institutiei. La Bucuresti, de multe ori, drumurile pentru cantat se intrepatrund cu drumuri pentru institutie.
    – Ca la Debrecen, nu?
    – Da, Traviata la care am fost invitat sa cant la Debrecen am rezolvat sa fie preluata de opera Nationala Romana din Cluj-Napoca.
    – Clujul este candidat pentru a deveni Capitala Culturala Europeana in 2021, iar Opera Nationala Romana ocupa un loc important in strategia pentru acesta candidatura. Dar asta nu inseamna doar o institutie pentru un oras ci si pentru o regiune. Banuiesc ca institutia dumneavoastra poate deveni un focar de cultura pentru o zona mai ampla, pentru Transilvania.
    – Nu doar ca poate, dar o si face, si trebuie sa o faca. In proiectul meu managerial pentru conducerea Operei Nationale Romane Cluj am prevazut ca aceasta institutie trebuie sa devina un pol cultural pentru Transilvania. Ne-am intrebat ce trebuie sa facem ca pe harta Europei sa sclipeasca din cand in cand si o steluta de la Cluj. Cred ca institutia trebuie sa fie prezenta in toate orasele mari din Transilvania - avem o colaborare buna cu Alba Iulia, Zalau, Baia Mare, Bistrita.
    Exista sperante de mai bine pentru Oradea?
    – Cum ramane cu Oradea, totusi?
    – Ar exista, totusi, o sansa daca la nivel institutional – primaria si noi - am putea face astfel incat sa fim prezenti macar de doua ori pe an in agenda culturala a orasului.

    – Discutiile au fost demarate deja. Cum stati acum?
    – "Discutiile" e mult spus - dar am trimis o propunere de proiect Primariei Oradea, la care astept raspuns. Eu il apreciez mult pe primarul Bolojan, care este un edil deosebit si cred ca proiectele lui vor face ca oamenii sa isi doreasca sa le duca mai departe de pe aceeasi functie. As vrea sa deschidem, impreuna cu domnia sa, o colaborare institutionala.
    *
    Sa concluzionam: superba Oradie, cea in care generatii intregi au investit intru cladirea unei elite culturale, amestecand in acelasi creuzet de topitura de metal nobil etnii diferite, arte diferite, dar mereu cu constanta calitatii ca norma, a coborat la nivel de oras muncitoresc, in ce priveste zona culturii muzicale, si intretine o facultate de muzica viciata si manifestari dincolo de geamandura imposturii sau rostului. O spune un cunoscator.
    Sigur, se poate si asa. Dar este, oare, o situatie pe care edilii, pe care oamenii de cultura din oras sa si-o asume, cu capul sus? As spune ca nu. Florin Estefan spune chiar mai mult - ca sunt sanse de schimbare in bine si ca este nu doar pregatit, dar si dornic sa transplanteze in orasul sau natal modelul de succes al Clujului, al operei Nationale Romane din Cluj, institutie pe care o conduce cu dibacie. Poate Oradea ignora aceasta oferta? As paria pe "nu". Mai binele nu e dusmanul binelui si e, in mod cert de preferat salciului. Si inca ceva, pentru cei care inca spera ca pot fenta: fiecare ar trebui sa fie responsabil pentru monstrii pe care ii creaza. Iar istoria, de regula, decanteaza lucrurile, fara parcimonie.
    Ramona Balutescu
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Sala de sport polivalenta va fi construita pe amplasamentul Pietei Obor


    [2016-03-24]
    Primarul Ilie Bolojan a prezentat in cadrul conferintei de presa de azi, 24 martie 2016, noi date privind proiectul construirii salii de sport polivalente.

    Primaria Oradea a colaborat cu Compania Nationala de Investitii pentru a demara construirea unei sali de sport polivalente in municipiul Oradea lânga Aeroportul Oradea, vizavi de Cartierul Europa, intre fostul Tancodrom si Era Shopping.

    „Am avut un acord initial de la Autoritatea Aeronautica Româna privind acest amplasament. Acum, dupa ce aeroportul a fost modernizat si sistemele de aterizare au fost montate, nivelul de inaltime care poate fi acceptat acolo pentru o constructie, nivel comunicat de Autoritatea Aeronautica, este de 19 m inaltime, iar sala de sport are 25 m inaltime conform proiectarii. In aceasta situatie am luat decizia sa mutam amplasamentul salii pe actualul amplasament al Pietei Obor. Aici nu avem probleme, nivelul de inaltime acceptat depaseste 30 m. Sala Polivalenta va fi amplasata intre caminul de studenti al Universitatii Oradea, lânga sala de sport a Universitatii si Auchan. Suprafata de 7,5 ha, din care 5,3 ha din Piata Obor si 2,2 ha zona de lânga Universitate, care e tot terenul municipiului, este o suprafata arhisuficienta pentru construirea salii de sport si a parcarilor aferente. Noul amplasament ne si ajuta, intrucât vom putea folosi si locurile de parcare construite pentru Piata Obor. Acum avem acordul Autoritatii Aeronautice Române, dar si al Companiei Nationale de Investitii. Amprenta la sol a salii este de cca 1 ha. La finalul lunii martie vom putea supune aprobarii, in Consiliul Local, a proiectului de hotarâre care prevede noul amplasament", a spus primarul Ilie Bolojan.

    Va urma apoi Hotarârea de Guvern care sa aprobe indicatorii tehnico-economici. Costurile salii de sport sunt estimate la 22 milioane euro, capacitatea ei fiind de 5000 locuri, cu posibilitatea de extindere la 7000 de locuri.

    Piata Obor se va muta vizavi de Cartierul Europa. "Pentru aceasta, vom avea in vedere realizarea unei treceri de pietoni subterane, pentru ca la fluxul de circulatie de pe centura nu va fi posibil accesul pietonal decât in conditii foarte dificile. Daca totul este in regula, constructia salii va putea incepe in toamna acestui an sau in primavara anului viitor", a completat primarul Ilie Bolojan.

     

      [...]Citeste mai departe
    Sala de sport polivalenta va fi construita pe amplasamentul Pietei Obor
    Sursa: Primaria Oradea
  • Conexiune indoneziana la Facultatea de Stiinte Politice si Stiintele Comunicarii de la Oradea (FOTO/VIDEO)


    [2016-03-16]
    Oaspete cu totul special, ieri (15 martie), la Universitatea din Oradea (UO). Gratie implicarii jurnalistului Lucian Cremeneanu (care colaboreaza cu Facultatea de Stiinte Politice si Stiintele Comunicarii), dar multumita si programului invitatului, studentii au avut ocazia sa se intalneasca si sa discute cu un ambasador. Si nu orice ambasador, ci unul exotic, caci este vorba […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • IMAGINEA care a aprins Facebookul: Traian Basescu si Elena Udrea, SURPRINSI impreuna la un eveniment din Cluj. ''A urmarit totul cu ochii unui CUNOSCATOR''


    [2016-03-13]

    Deputatul Elena Udrea a botezat, sambata, copilul presedintelui Miscarii Populare Cluj, Adrian Gurzau. Fostul presedinte Traian Basescu si sotia sa, Maria, au participat si ei la botez.







    [...]Citeste mai departe
    IMAGINEA care a aprins Facebookul: Traian Basescu si Elena Udrea, SURPRINSI impreuna la un eveniment din Cluj. ''A urmarit totul cu ochii unui CUNOSCATOR''
    Sursa: Bihoreanul
  • Viceprimarul Mircea Malan: "Imi reprosez ca nu a functionat totul perfect"


    [2016-03-11]
    Dupa aproape un mandat de-a dreapta primarului Ilie Bolojan, la finele caruia multi il vedeau succesor, viceprimarul Mircea Malan se pregateste sa pastreze conducerea Consiliului Judetean pentru liberali. Despre felul in care s-a achitat de responsabilitatile pe care le-a avut in Primarie, despre costuri si castiguri, despre felul in care crede ca il judeca oradenii si despre ce intentioneaza sa faca la CJ, Malan le vorbeste cititorilor BIHOREANULUI, cu convingerea ca a contribuit la un salt urias in dezvoltarea orasului si ca aceasta trebuie extinsa in intregul judet. "Imi reprosez ca nu a functionat totul perfect", afirma el. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • T?kés - legitimatia de revolutionar de dinainte de nr. 1


    [2016-03-10]
    Stim deja ca europarlamentarului T?kés László, pastor reformat, i se va lua distinctia Steaua Romaniei. Pentru ca presedintele Klaus Iohannis a fost de acord cu asta. Ce nu stiu toti este de ce a primit T?kés aceasta distinctie, cum s-a ajuns la decernarea ei si pentru ce s-a dorit sa i se ia. Se stie, […]
    The post T?kés - legitimatia de revolutionar de dinainte de nr. 1 appeared first on Presa Oradea.
     Stim deja ca europarlamentarului T?kés László, pastor reformat, i se va lua distinctia Steaua Romaniei. Pentru ca presedintele Klaus Iohannis a fost de acord cu asta. Ce nu stiu toti este de ce a primit T?kés aceasta distinctie, cum s-a ajuns la decernarea ei si pentru ce s-a dorit sa i se ia. Se stie, insa, altceva, la noi, la Timisoara, pe langa retragerea mentionata: ca, cine se atinge de ce a facut T?kés la Revolutie, ne lezeaza pe noi, timisorenii. Fie ca e presedinte, papa sau Mahomed. Si nu vom uita.
    Exista tomuri despre cum s-a intamplat Revolutia, la Timisoara. Despre fiecare pas al lui T?kés, despre orice respiratie a sa. Dar e mai simplu, de la palmas la presedinte, sa se recurga la zvonistica, la ,,dupa ureche". Mai academic - acolo unde ,,normele academice" ne fac sa zambim stramb, amintindu-ne de un prim ministru plagiator. Sa trecem, insa, la ce se stie mai putin, din epoca.
    De la T?kés a pornit revolutia noastra. Ca ,,a fost el, dar putea fi altul" - se spune. Istoria nu se face pe ,,putea". Istoria consemneaza lucrurile intamplate. Atunci, in decembrie 1989, am facut, fiecare din noi, ,,dupa putirinta" - T?kés, insa, a aglutinat nemultumirile noastre, timisorenii au dorit sa-l apere, a pornit totul, am iesit in piete, am scandat, am facut, am dres. Unii au murit. Altii au fost raniti. Altii au scapat teferi. Unii au rontait, ani buni, avantaje de revolutionar, desi nu pentru chestii d-astea se iesise la Revolutie - mai un spatiu commercial, mai un teren, mai un bilet de tren, mai un salariu nemuncit. Adica multe salarii nemuncite. Pentru ca ,,a fi fost revolutionar" se transformase intr-o meserie, care dadea de mancare. Ca o vaca de muls.

    Doar ca T?kés, de la care pornise totul, nu avea certificat de revolutionar. (Nici alti oameni, care au facut mult, acolo, la inceputuri, nu au. Nici eu nu am, desi nu am stat degeaba zilele acelea - a se vedea aici). Dar, dintre noi toti, ,,fraierii" astia, fara, T?kés este cel care, daca tot existau ,,epoleti de erou", care se dadeau, merita prima pereche. Fara sa ceara. Doar ca lucrurile nu s-au intamplat asa.
    ASA s-a ajuns la Stea
    Bunul simt al Banatului, care inca n-a fost alterat de tot de ,,vinituri", a facut ca, acum noua ani, reprezentantii cultelor de aici sa se intrebe daca este firesc ca o masa asa de mare de oameni sa aiba patalama de revolutionar iar cel de la care a pornit totul, nu. Si s-a decis redactarea documentului pe care il redau in intregime si exact cum a fost scris el, mai jos, trecand si numele celor care l-au semnat.

    ,,Adunarea Reprezentantilor Bisericilor din Banat
    Catre
    Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989; Comisia Parlamentara a Revolutionarilor din Decembrie 1989; Comisia Parlamentara pentru Drepturile Omului
    La adunarea ecumenica a reprezentantilor Bisericilor din Banat, organizata in data de 26 aprilie 2007, in sediul ,,Asociatiei Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989 Timisoara", am luat la cunostinta cu consternare ca episcopul Laszlo Tokes nu are calitatea atestata prin certificate, ca este revolutionar.
    In al 18-lea an de la evenimentele din Decembrie 1989, timp in care o generatie ajunge la majorat, cerem forurilor sus-mentionate, sa dea dovada de maturitate in respectarea adevarului istoric si pentru aprofundarea documentarii privind Revolutia din decembrie 1989 sa analizeze rolul episcopului Laszlo Tokes in declansarea revolutiei.
    Evenimentele premergatoare, amenintarile, procesul, atacul terorist impotriva sa, militia si securitatea care­-l filau, legitimarea si perchezitionarea persoanelor care intrau la domnia sa, geamurile parohiei sparte in plina iarna, familia care nu era lasata sa-l viziteze, fiind intorsi de la gara, precum si scoaterea din biserica cu bastonul de cauciuc in noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, dus cu familia la securitate si deportati la Mineu, jud. Salaj, sub paza armata, izolati complet pana la fuga dictatorului, sunt fapte, care au constituit scanteia care a aprins Revolutia din Timisoara si apoi in toata tara.
    Tot in etapa premergatoare, cand deviza a fost ,,Defrisam putin in jurul lui si se va usca singur", comunitatea reformata in septembrie 1989 a inregistrat prima victima, in persoana unui enorias prieten al familiei, care a executat unele lucrari de consolidare la biserica si a facut parte din delegatiile care mergeau la forurile competente in sprijinul pastorului Laszlo Tokes. In urma acestui eveniment o parte din Sustinatorii Domniei Sale s-au speriat, dar i-a intarit pe altii, care l-au sprijinit mai discret atat moral, cat si material, cu alimente si lemne de foc, deoarece pastorul nu primea salar, nevasta Domniei Sale a fost gravida si atat biserica cat si locuinta parohiala au fost blocate - asediate.
    Acest nucleu sprijinitor, format din familie, prieteni, vecini, presbiteri si enoriasi, care si-au asumat un risc major sprijinindu-l, poate fi definit numai de episcopul Laszlo Tokes.
    Faptele pastorului Laszlo Tokes si al celor din jurul Domniei Sale sunt cu atat mai importante, cu cat au fost facute in mod deliberat si nu intamplator.
    Pentru a reliefa activitatea Domniei sale, asa cum a aratat Dr. Paul Costin - Presedintele Comunitatilor Evreilor din Timisoara, numarul legitimatiei care trebuie acordata episcopului Laszlo Tokes ar trebui sa fie inaintea legitimatiei numarul unu.
    In spiritul unitatii ecumenice din 1989, la adunarea de astazi de la Timisoara, participantii multumesc Domnului pentru credinta care le-a dat putere celor care s-au ridicat impotriva dictaturii ateist-comuniste.
    Episcopul Laslo Tokes si comunitatea reformata din Timisoara au dus o lupta de rezistenta impotriva regimului dictatorial, care a dus la declansarea evenimentelor revolutionare din oras si din toata tara.
    Pentru meritele deosebite revolutionare, cerem autoritatilor competente sa se acorde din oficiu domnului episcop Laszlo Tokes si familiei sale titlul de revolutionar, cu toate drepturile care le revin.
    Timisoara, la 26. aprilie 2007
    Arhiepiscopia Timisoarei, Mitropolia Banatului; Arhiepiscop si Mitropolit Inalt Prea Sfintitul dr. Nicolae Corneanu; Episcopia Romano-Catolica de Timisoara; Episcop Prea Sfintitul Martin Roos; Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Lugoj; Episcop Prea Sfintitul Alexandru Mesian; Comunitatea Evreilor din Timisoara; Presedinte dr. Paul Costin; Comunitatea Bisericilor Crestin-Baptiste; Pastor Victor Tut; Protopopiatul Ortodox Ucrainean, Lugoj; Protopop Albiciuc Ilie; Parohia Evanghelica-Lutherana din Timisoara; Preot Kovacs Zsombor; Asociatia Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989 Timisoara; Presedinte Traian Orban"

    De la Guvernul Romaniei, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 vine adresa nr 18/4565/25.05.2007, in care se atara ca ,,domnul Ladislau Tokes nu figureaza ca, avand certificatul doveditor a calitatii de revolutionar", precum si:

    ,,calitatea de revolutionar se putea dobindi doar in perioada functionarii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.42/1990 si a Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din Decembrie 1989, comisii care si-au incetat activitatea, ultima la data de 13 mai 1997". Tot acolo este mentionata o exceptie - dar care nu se aplica domnului Tokes. Finalul raspunsului este acesta: ,,avand in vedere aspectele mentionate mai sus, cu regret va informam ca institutia noastra, in momentul de fata, se afla in imposibilitatea de a solutiona favorabil solicitarea dumneavoastra, deoarece domnul nu detine titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989. Pentru a va putea oferi mai multe informatii in sensul celor solicitate de dumneavoastra, va rugam sa reveniti cu scrisoare detaliata privind calitatea obtinuta ca urmare a participarii la evenimentele din decembrie 1989".

    Semneaza un secretar de stat, Dorel Caminescu.

    De la Parlamentul Romaniei, Comisia Parlamentara a Revolutionarilor din decembrie 1989 vine adresa nr. 42/0382, din data de 5 iunie 2007, in care se arata:

    ,,atribuirea certificatului de revolutionar pentru domnul Ladislau Tokes si sotia acestuia, Edith Tokes, nu intra in atributiile Comisiei Parlamentare a Revolutionarilor din Decembrie 1989, iar Comisia abilitata cu examinarea dosarelor si eliberarea certificatelor de revolutionar si-a incheiat activitatea in luna mai 1997".

    Asadar, situatia, in 2007, la 18 ani de la Revolutie, era ca o masa mare de indivizi care au carat betisoare sau vreascuri mai mari pentru rugul la care s-a incercat prajirea sistemului trecut traisera si continuau sa traiasca bine-mersi din solda revolutionara, fiind aplaudati in fiecare decembrie, pe cand cel care fusese flacara primea un raspus aseptic, in litera legii, cum ca ,,ne pare rau, nu se poate".
    Si atunci cineva a venit cu o idee. Vorbesc de avocatul Panait Stanescu-Bellu, om care n-a trait degeaba pe lumea asta si stia cum merg rotitele ei, daca mecanismele mari par a nu fi de urnit. El a luat hartiile si, dupa o vreme, ,,ne-revolutionarul" T?kés László a primit Steaua Romaniei pentru meritele din Revolutie.
    Pana aici, excelent. Cum certificatul cu numarul 0, pe care l-ar fi meritat T?kés, nu parea a fi de obtinut. Partea buna era ca pastorul nu se mai amesteca printre o serie de dubiosi care pescuisera in ape tulburi titlul de revolutionar si care-i rontaiau foloasele precum isi mangaie doamna paing vaduva neagra sotul. Partea proasta era ca ajungea in aerul ceva mai rarefiat al celor cu Steaua Romaniei, unde, fiind mai putini recipienti, calitatea indoielnica a unora pute mai tare.
    A avea aceeasi distinctie ca si doamnele Corina Cretu si Gabriela Vranceanu Firea (redactorul meu sef nu m-ar lasa a folosi termenii de definire pe care mi-i doream, aici, cu adevarat) te face sa te intrebi de fras s-ar bucura cineva sa aiba acel ordin in palmares… Dar iata ca se rezolva si asta, exact una din doamnele (scuze!) invocate avand o problema cu meritele lui T?kés.
    Cu toate acestea, nu este drept. Nu este drept ca Iohannis sa se dea marele roman care apara ,,lezata Romanie". Nu este drept ca tot felul de hahalere sa spuna ca T?kés nu merita acest titlu. Nu este drept sa i se arunce in carca vini pe care nu le are. Pentru ca el este eroul nostru, al timisorenilor, cel de la care a pornit totul.
    T?kés a fost decorat pentru meritele in revolutie. Nu pentru cursuri de politologie, nu pentru mediere familiala, nu pentru vreun manual de gramatica romaneasca. Ci pentru ce a facut in Revolutie. Iar noua, timisorenilor, sa nu ne spuna nimeni ca T?kés nu a facut mare branza in Revolutie, pentru ca la chestia asta scoatem brisca. Adica ii puteti lua Steaua, puteti sa faceti bancuri cu el si cu Funar, daca atata stiti. Dar lasati-ne revolutia asa cum a fost si cum am trait-o, fara sa ne explicati de departe cum ati fi vrut voi sa fie.
    Intrebari pentru presedintele Iohannis
    Altceva. Asadar, pana acum avem un revolutionar de la momentul zero, o stea, niste madame revoltate si o cerere de a fi T?kés des-stelat. Pe ce se bazeaza cererea asta? ,,Cel care primeste si accepta aceasta distinctie trebuie sa recunoasca Romania si Constitutia Romaniei, sa aprecieze valorile care stau la baza Constitutiei Romaniei. Avand in vedere toate acestea am decis sa retrag Ordinul ‘Steaua Romaniei’ domnului Laszlo Tokes” - a spus Iohannis. La T?kés nu a ajuns inca justificarea acestei decizii. Adica nu poti sa spui numai ,,baiatul ala e nasol si s-a uitat urat la stegulet" - trebuie ceva mai mult. Iar Iohannis stie asta. Mai mult, in postura de ,,neamtul care il cheama pe ungur la ordine ca nu e un bun roman", Iohannis ar fi putut incerca sa recastige din punctele sale de imagine, pierdute in cascada in ultima vreme. Dar Iohannis nu este asa. Si cred ca nu gresesc cand spun asta. Cred ca a fost impins in aceasta decizie. Si nu este ok ca a putut fi influentat. Pentru ca inseamna ca grupurile de interese de langa el sunt puternice. Prea puternice.

    Domnule Iohannis, v-am cunoscut ca pe un om cu unghiuri drepte, dar nu nedrept. Ca pe un om care stia ca Forumul Democrat al Germanilor din Romania poate fi definit cand ca formatiune, cand ca partid, in functie de interese, dar niciodata nu s-a sarit peste cal. Cu care, acolo, la sediul FDGR, am putut si sa schimb bancuri dar si sa vorbim despre lucruri serioase. Atunci cand lipeam afise cu fata dumneavoastra, in autobuze, cu tinerii de la FDGR, pentru a va ajuta sa ajungeti primar cu al doilea mandat, ei rupeau afisele contracandidatului PSD pe care il aveati - si le-am spus sa nu facem asta, pentru ca nu asa se fac lucrurile. Ati fost de acord cu mine, atunci. Si in multe altele. Ce se intampla, de ce nu vedem la fel evidentele, acum?
    Spuneti ca T?kés nu respecta Romania si Constitutia Romaniei. Pe ce va bazati? La T?kés inca nu a ajuns justificarea, cum spuneam. Dar dumneavoastra, dumneavoastra, omul ala drept si logic pe care l-am cunoscut candva, pe ce va bazati? Pe povestea aceea cu ,,protectoratul"? Bine, stiu, sunteti profesor de fizica, iar eu sunt ziarist. In ambele meserii ale noastre avem nevoie de verificare, de demonstratie. Ati cerut cumva vreo traducere a ce a spus T?kés atunci, cand cu faza aceea care a facut cariera, in mod aberant, in presa de limba romana?
    Permiteti-mi sa va ajut (si sper ca va aduceti aminte ca nu vorbesc pe camp). Voi folosi excelentul material al unui lingvist roman de etnie maghiara, Szilágyi N. Sándor. Si ceea ce spune el, aici (materialul il gasiti la linkul asta) mi-a fost confirmat si de alti vorbitori de maghiara mai buni ca mine (nu imi este rusine ca pot folosi si eu limba asta - sunt banateanca!). Sa trecem aici un pasaj esential:

    ,,(…) Dar evident, cuvintul cel mai intrigant din citat este ,,protectorat". Nu e de mirare daca la vremea respectiva multi jurnalisti si comentatori romani au inceput sa traga clopotele de alarma la ideea ca dl László T?kés ar vrea sa puna Transilvania sub protectoratul Ungariei, mai mult, iata, a si demarat discutiile in acest sens cu premierul Ungariei. Pentru a demonstra ca vehicularea unei asemenea idei ar fi flagrant contrara Constitutiei Romaniei era de ajuns sa citesti numai definitia din DEX: ,,PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Forma de dependenta politica a unui stat fata de altul in virtutea unei conventii conform careia statul protector conduce politica externa a statului protejat, acesta pastrandu-si autonomia interna; conducere exercitata de statul protector. Teritoriu sau tara caracterizate printr-o astfel de forma de dependenta.
    Atita numai ca dl László T?kés n-a vorbit acolo de nici un ,,protectorat", era vorba de ceva cu totul altceva. Cuvintul ,,protectorat" a aparut numai in romaneste, in traducerea neinspirata (n-as vrea sa zic tendentioasa, fiindca aceasta greseala poate fi explicata si prin obisnuita nepricepere) a unei expresii spuse in ungureste. (Cu asta am ajuns deci pe tarimul meu, in lingvistica adica.) Dl T?kés a sugerat de fapt asumarea de catre Guvernul Ungariei a unui rol de supraveghere a respectarii drepturilor minoritatii maghiare din Transilvania si sesizarea comunitatii internationale in cazul in care aceste drepturi n-ar fi respectate. Pentru asta a folosit expresia ,,védhatalmi státusz" (care apoi in romaneste a devenit ,,protectorat"), o expresie ad hoc care nu se foloseste nicaieri ca termen pentru vreo notiune de politica internationala. (Termenul uzual pentru 'protectorat' este si in ungureste ,,protektorátus", iar unii care se feresc de neologisme mai scriu citeodata si ,,védnökség".) Tradusa foarte exact, expresia ar insemna 'statut de putere protectoare', ,,protectoare" nu in sens de 'protectorat', ci cu referire la protectia minoritatilor.
    Fiind si el constient de faptul ca expresia nu prea uzuala nu putea fi de ajuns ca toata lumea sa inteleaga exact la ce anume se gindeste si care ar fi forma in care asta s-ar putea realiza, dl T?kés a dat imediat drept model si un exemplu: cel al provinciei italiene Tirolului de Sud (it.: Alto Adige, germ.: Südtirol, cu centrul administrativ la Bolzano). Multe neintelegeri ulterioare puteau fi evitate daca politicienii sau macar jurnalistii romani isi luau osteneala sa se documenteze putin in privinta acestei provincii, fiindca puteau sa vada ca nici vorba de ,,protectorat", nici macar de ceva asemanator. Dl T?kés s-a referit la faptul ca dupa cel de al II-lea razboi mondial, cind apartenenta teritoriala a provinciei respective (cu o populatie germanofona de 69%) a fost un obiect de disputa intre Italia si Austria, premierii Italiei si Austriei au semnat in anul 1946 Acordul De Gasperi-Gruber, prin care Italia s-a angajat sa respecte drepturile lingvistice si culturale ale populatiei de etnie germana, iar Austria sa nu mai aiba pretentii teritoriale. Acordul fiind un fel de tratat international, Austriei nu i s-a putut contesta dreptul la supravegherea respectarii acestuia, si nici acela ca in caz de nerespectare sa sesizeze forurile internationale.
    Ceea ce a propus deci dl László T?kés era de fapt un acord bilateral interguvernamental similar intre Romania si Ungaria, iar in asta nu pot sa cred ca cineva ar putea vedea ceva anticonstitutional. Numai ca traducerea e o meserie riscanta si de mare responsabilitate: daca traduci ceva gresit, poti provoca mari prejudicii materiale si morale unor oameni."

    Asadar, s-a ajuns la aceasta nedreptate urata, de a se decide retragerea distinctiei EROULUI REVOLUTIEI, T?kés László, din cauza unei traduceri gresite?…
    In ceea ce priveste baia de laturi care fierbe, legat de numele lui T?kés, zilelele acestea, gasim aici ca ,,ar trebui sa i se retraga si cetatenia romana", pentru ca ,,e spion", ,,isi bate joc de Romania", ,,ne vinde" etc etc… Incercam sa analizam afirmatiile acestea? T?kés este ungur din Romania, cu adresa stabila la Oradea, cu dubla cetatenie, deci candideaza unde vrea, in Romania sau in Ungaria. In Romania exista deputati ai minoritatilor, adica avand fraie politice in mana. Este firesc sa existe cineva care sa reprezinte interesele minoritatilor si sa incerce ca acestea, interesele, sa fie materializate. Este firesc ca, atunci cand aceste interese sunt lezate, sa se incerce a se denunta faptele si sa se gaseasca solutii.

    T?kés a fost comparat cu Csibi Barna, cel care a dat foc unei papusi ce il reprezenta pe Avram Iancu. Poate e bine sa ne aducem aminte ca cel care e prezentat ca erou al romanilor, este doar un criminal, ca multi altii, privit din alt unghi. Nu e cazul sa va simtiti revoltati - definitia criminalului e simpla: cel care comite o crima. Sau, extrapoland, cel din ordinul caruia se comite o crima. Asa cum si Ion Iliescu este un criminal. Care umbla inca liber - doar.
    T?kés nu a incercat sa fuga in Ungaria avand in buzunar pamantul Ardealului. Iar daca aducem in discutie autonomia Tinutului Secuiesc - alta teza mult amintita zilele astea - va reimprospatez memoria spunand ca si Banatul isi doreste autonomie. Administrativa. Vede cineva acest lucru ca mai putin revoltator decat autonopia administrativa a Secuimii? Nu de altceva, dar sa stiu de risc sa mi se ia buletinul pentru asta - eu sunt de acord cu autonomia administrativa a ambelor zone.
    Cam asta e situatia. Eroului Revolutiei i se ia o distinctie primita pentru ca a fost EROUL Revolutiei. Niste doamne cer acest lucru pentru ca ar fi jignit Romania cu ceva. Presedintele este de acord desi nu spune clar in ce ar fi jignit T?kés Romania. Pe doamnele acelea le va purica cineva la merite? Pe intemnitatii cu aceeasi distinctie ii va considera cineva rusinosi pentru a fi instelati (vorbesc doar de distinctie, acum)? Domnule Iohannis, nu mie trebuie sa imi dati aceste raspunsuri, ci istoriei.
    Pentru noi, aici, la Timisoara e simplu. Noi stim ce a facut T?kés. Si il respectam si aparam. Nu am schimbat mai mult de zece cuvinte, in spatii publice, cu el, dar ma revolta nedreptatea care i se face. Daca va trebui ca steaua aceea sa plece cu adevarat de la el, va avea macar o stea de ziare, realizata in centrul Timisoarei, prin care eu doresc sa-i multumesc, acum, in paralel cu decizia aceasta rusinoasa (pentru cei care au cerut-o, dat-o si aplaudat-o), pentru faptul ca, azi, pot fi ziarist al unei prese libere. Multumim, T?kés László, din Timisoara. Stelele inimilor noastre nu vi le va lua nimeni, niciodata. Si veti fi mereu cetatean de onoare al orasului meu, chiar daca nici un talamb de primar inca nu s-a gandit ca trebuie sa va ofere si titlul asta…
    Ramona Balutescu
    The post T?kés - legitimatia de revolutionar de dinainte de nr. 1 appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii


    [2016-03-07]
    Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din […]
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
     Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din oras, la colegii din presa, la oamenii de la muzeu. Mai ales la oamenii din jur ma uit. Pentru ca galceava aceasta nu este o disputa dintre doua institutii ci este ca un fel de tablou grotesc al lui Bruegel, ca si ,,Lupta Carnavalului cu P(r)ostul", in care intra mult mai multi. In care intram toti. Si, dupa ce am citit platitudinile colegilor mei din presa, care informeaza cautand senzationalul efemer dar uitand sa aiba si pareri, cred ca un punct de vedere ceva mai migalit ar putea fi util.
    Sa vedem care sunt acuzele celor care au deschis proces.

    ,,Am depus in data de 16 februarie o plangere penala la Parchectul de pe langa Judecatoria Timisoara pentru profanarea de cadavre. Legislatia din Romania are menirea de a proteja valori sociale care includ si respectul datorat oamenilor dupa moartea lor. Ne referim la faptul ca in considerarea vietii pe care acel corp a purtat-o odata acelui corp trebuie sa i se acorde respect.
    In cadrul demersurilor in justitie am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt. Nu cunoastem nimic despre cei carora le-au apartinut aceste corpuri. Am aratat ca se obtine profit de pe urma acestei expozitii fara a se arata cauzele decesului sau un consimtamant venit din partea familiilor celor decedati. Noi am aratat ca trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti"

    a fost replica doamnei Anca Florescu, ce inteleg ca e avocat si reprezentant al Societatii Timisoara.
    Din ce a aparut in presa - nu am fost prezenta la conferinta de presa pe care am aflat ca a tinut-o Societatea Timisoara pentru ca, desi de regula primesc mailurile lor, acum nu am primit vreo invitatie – am vazut ca in 16 februarie a fost depusa la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara o plangere penala impotriva organizatorilor expozitiei ,,Our Body: Universul Interior" pentru savarsirea infractiunii de profanare de cadavre sau morminte. Apoi a ajuns la mine si comunicatul trimis de cei de la Societate, din care citez o parte:

    ,,(...)Atragem atentia ca decedatii provin din China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati in inchisorile chineze.
    China este acuzata de tortura, tratamente inumane sau degradante folosite in mod obisnuit in sistemul de detentie chinez, de persecutii politice si religioase si de uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit, afacere organizata de sistemul militar. Aceste aspecte sunt documentate pe larg in rapoarte internationale. Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China.
    China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara. (...)
    O echipa ABC News a efectuat cu ani in urma o investigatie in orasul Dalian, unde se efectua plastinatia. A descoperit ca ,,universitatea” despre care se vorbea in acel caz era in fapt o baraca dintr-un ghetou al orasului. Aici erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian"(...).

    Prieteni dragi de la Societatea Timisoara, cei de demult, cei ale caror nume nu le-am vazut, totusi, aparand legat de ciudatenia aceasta de actiune - cum ati ajuns in postura de a duce numele Societatii spre cenzurarea unei expozitii care promoveaza stiinta?…
    Sa luam mai intai la analizat replica doamnei avocat Anca Florescu. Dupa DEX, ,,a profana" inseamna ,,a trata fara respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pangari, a batjocori, a necinsti, a terfeli". Ar fi interesant de stiut pe ce se bazeaza doamna avocat atunci cand considera corpurile prezentate in expozitie ca ,,pangarite, batjocorite, necinstite sau terfelite" - si daca le considera ,,sfinte" sau nu.
    Doamna Florescu spune in continuare: ,,am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt". As dori sa stiu cum a ajuns la un verb transant, ca ,,a arata", pentru ca eu nu cred ca schita de demonstratie a doamnei avocat trebuie neaparat inzestrata si cu laurii reusitei. Asadar, doamna Florescu (si cei pe care ii reprezinta cu adevarat) cred ca nu e etic ca ce avem pe interior sa fie aratat. Suna oarecum inchizitorial, suna ca de Ev Mediu timpuriu. Doresc sa prezint o fotografie pe care am realizat-o la Bucuresti, la Spitalul Fundeni.

    Vedeti, acesta este un ficat de om. Un ficat de om care a fost declarat in moarte cerebrala la Timisoara. Cadavrul lui (pentru ca moartea cerebrala este moarte) a fost, asadar, dupa ,,aratarea" de mai sus, ,,tratat fara respectul cuvenit, pangarit, batjocorit, necinstit si terfelit" de niste ticalosi de medici din Bucuresti, care primesc un salariu pentru asta, nepremitandu-se ingroparea sa cu toate piesele din dotare. Ficatul a ajuns la Bucuresti dus de echipa de medici, si, din cum vedeti dupa coloratie, in momentul in care il pozam (pangarind, la randul meu, ce era de pangarit din corpul sfant), deja se imprietenea cu un corp nou, terfelit si el si cu multe din chestiile componente puse indecent in afara corpului sau expuse noua, terfelitorilor, pentru ca omul acela, ce era pe moarte, sa poata primi o viata noua. Fara ca motivul decesului celui de la care s-au recoltat organele sa-l pot afla sau sa iau legatura cu familia sa - pentru ca asa prevede legislatia statului totalitar Romania... Cum pozam un ficat al unei persoane decedate, cred ca ma inscriu la profanarea de cadavre...
    Stiti de ce am facut-o si unde am folosit imaginea aceasta? Am facut-o pentru ca unii dintre noi, cei din presa, incercam sa explicam ce se intampla acolo unde voi, cei cu circumvolutii odihnite, nu puteti ajunge. Ca sa intelegeti. Si am folosit-o la materialul despre echipa de medici care a cazut cu avionul, in Apuseni, in ceea ce a fost numit cel mai bun material de atunci (de catre pangaritori-medici), legat de drama respectiva. Si intr-o expozitie (fara plata la intrare, ce e drept) cu fotografii din operatii pe cord deschis si de la transplant, pentru a incuraja semenii sa se documenteze legat de donarea de organe. Dupa doamna Florescu, am senzatia ca sunt o nemernica...
    Avocata mai spune ca ,,se obtine profit de pe urma acestei expozitii" si ca ,,trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti". Daca nu ma inseala memoria, Muzeul Banatului, ca si mii si mii de alte muzee din lume, a mai avut expozitii cu plata. Pentru ca, stiti, si muzeele trebuie sa traiasca din ceva. Ciudat, chiar si medicii trebuie sa traiasca din ceva - si ei chiar lucreaza zi de zi cu trupuri. Si, hm... chiar si preotii trebuie sa traiasca din ceva, chiar daca nu lucreaza cu nimic... Ciudat, asta nu revolta pe prea multi.
    Nu exista ,,marfa simpla", atunci cand este vorba de stiinta. Exista ,,marfa compusa", ca la medic. Dam banutul iar omul acela, care s-a spetit ani si ani, la facultate, in rezidentiat, la specializari, ne spune ce avem, transformandu-ne in ,,marfa" pentru care isi ia salariul. Nu putem spera decat ca salariul acela va fi unul justificat. Pentru care medicul a trebuit sa-si invete cursurile. Parte din a invata este... ati ghicit - a porni de undeva.
    Sa vedem si comunicatul prezentat de avocata si de UNII dintre membrii Societatii Timisoara (sigur, nu ar fi putut sa se stranga toti acolo, dar se poate ca unii nici nu au fost de acord cu aceasta atitudine fata de expozitie) – se vorbeste de ,,China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati" si ,,uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit".
    Trec peste faptul ca, atunci cand vinzi ceva, o faci pentru profit (asadar cineva n-a gandit prea mult asupra textului comunicatului) dar, vedeti, China e mare iar o intrebare ,,ridicata" nu atrage dupa sine si un raspuns implicit. Dar ajungem si la practicantii Falun Gong. Cei de la Societate nu considera util sa mai foloseasca un rand si sa spuna ce e cu Falun-ul asta (ceea ce ma face sa cred, iar, ca jurnalistii din Societate nu au o legatura prea mare cu acest comunicat) ci iau povestea ca pe ceva cunoscut. Poate si pentru faptul ca doamna avocat e practicanta Falun Gong (sau macar a fost), cum o arata mai multe poze din profilul sau de Facebook, partea publica.
    Nu ma deranjeaza ca niste timisoreni se pozeaza in Parcul Botanic in pozitii macar ciudate dar, ca tot vorbim de etica, am un semn de intrebare (sau ,,ridic intrebarea", de va e mai draga exprimarea) cum s-ar incadra la ,,etic" sa postezi poze cu copii de varste mici care sunt pusi sa semneze petitii cu tenta politic-sociala, si anume ,,a se opri persecutia asupra practicantilor Falun Gong".
    In alta ordine de idei, cum ni se spune si ca ,,Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China", avand si aici cuvantul magic ,,China", trebuie sa tragem neaparat concluzia ca actiunea in instanta a celor de la Societatea Timisoara tocmai demasca un trafic de organe. Pentru ca vorbim de China. Trista incercare de manipulare.
    Sigur, pe unii dintre noi acest mod de argumentare ne-ar face sa ne intrebam (ok, sa ridicam intrebarea) unde a invatat dreptul doamna avocat Anca Florescu. Dar raspunsul vine tot de pe pagina sa de Facebook: la Universitatea Tibiscus, o chestie privata din Timisoara. Pe maniera de mai sus, de a lega idei ce nu ar trebui neaparat legate, carcotasii ar putea spune ca tot ce se spune ca se invata la o facultate privata e doar o frauda - asa cum a aratat presa despre unele dintre universitatile private. Dar, vedeti... eu am invatat sa fac presa cu ceva mai mult staif decat atat. La o universitate de stat. Cu profesori care sunt si in Consiliul de Conducere al Societatii Timisoara. Si alaturi de alti membri marcanti ai Societatii am lucrat ani de zile. Si pretind ca ma pot desolidariza de generalizari stupide. (Este momentul sa spun ca as vrea sa vad lista celor din Socetatea Timisoara care au fost de acord cu procesul asta impotriva Muzeului Banatului. Asadar, o cer oficial).
    Mai aflam, prin grija celor de la Societatea Timisoara, care si-au facut publice parerile, asta: ,,China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara". Ei, si aici deja ajungem la a spune ca Societatea Timisoara (macar - o spun iar - cei care au initiat acest protest) se face urat de ras, povestind de Dalian ca despre o baraca si despre China ca singurul loc cu plastinarea.

    Sa aruncam on ochi la fotografia aceasta, cu un exponat din cele blamate, realizata de Valentina Sarosi la Muzeul Banatului. Vedem un schelet uman si circulatia sangelui in corp. Adica niste oase si un ,,plastic". Ma duc intre fisierele memoriei mele si gasesc pe un raft informatia ca in noiembrie 1990 am vazut ceva extrem de asemanator, daca nu identic, la... Timisoara. Eram in vizita cu colegii mei de liceu, Liceul Miron Constantinescu din Arad, azi Colegiul National Elena Ghiba Birta, dintre care multi au devenit medici, la Timisoara la Facultatea de Medicina de aici. Rectorul Mihai Dragomirescu ne-a condus, ne-a aratat, ne-a explicat. Era imediat dupa revolutie, nu se stia cum va fi pe viitor cu studentii. UMF-ul avea nevoie sa-si faca putina reclama.
    Recunosc, eu cunosteam deja cate ceva despre UMF. Mama locuia in Timisoara, la doua case de Medicina, aveam multi prieteni studenti medicinisti si mergeam cu ei prin spitale si chiar si in salile de disectie. Numele lui Iagnov, pe atunci dat unui amfiteatru de buzunar, cu banci de lemn, aproape de lespezile cu cadavre pe care le rascoleau studentii, din alta sala a aceluiasi coridor, mi se fixase deja in memorie. Asa ca, din vizita aceea, cred ca am retinut oarecum alte lucruri decat multi dintre colegi. Iar unul dintre ele era legat de preparatele de coroziune vazute la Muzeul UMF.
    Asadar, cand am citit despre China ca ,,singura tara care plastineaza", am pus mana pe telefon si am intrebat la Disciplina de Anatomie si Embriologie daca mai exista acolo preparatele de coroziune. Spre bucuria mea, raspunsul a fost ,,da". Spus simplu, povestea e ceva tot cu cadavre si cu plastic, doar ca un fel de ,,negativ". Exact ca in poza colegei mele, doar ca nu neaparat si cu scheletul anex. Imi aduc aminte si ce ni se povestea acum un sfert de secol - se injecteaza in organul dorit, al decedatului, plasticul respectiv, se ataca organul cu acid, ramane plasticul ce ne arata vasele. Sa vedem un exemplu - dar, acesta, realizat, la Timisoara, dupa un organ de porc.

    Cum de am pastrat informatia 25 de ani in memorie, daca nu m-am facut medic? Am avut un profesor de biologie extraordinar, la liceu: Doru Cotuna. Din elevii care au invatat cu el au iesit multi medici valorosi. Ah, si in ,,labul de bio 1", unde aveam sala de clasa, aveam si un sertar cu un schelet uman. Nu plastic, nu alte minuni. Un schelet uman. Nu stiu cum a ajuns acolo si nici nu era vreunul din noi revoltat. Eram acolo ca sa invatam mai multa biologie decat altii, din alte clase, de la alte specializari. Si aveam o multime de oase din seria animala, ierbare minunate, exponate impaiate si... un schelet de om.
    Am iesit laborant biolog, dupa diploma de liceu. Nu am dat la Medicina, ca unii dintre colegii mei, ci am ajuns ziarist. Specializat pe medicina, printre altele. Si nu am uitat biologia pe care am facut-o cu Cotuna, in laboratorul de biologie 1, unde aveam scheletul uman. Asta m-a ajutat ca, atunci cand a venit timpul, sa pot sa demasc o minciuna a Regiei de Horticultura din Timisoara, scriind o pagina intreaga de ziar despre arborii de lalele din oras, sa pot sa dezleg un mister legat de o presupusa planta carnivora a parcului Dendrologic Bazos, pe care biologii care il administrau nu o asezasera pana atunci, sa am discutii avizate cu curatorii gradinilor botanice din Treviso, Geneva, Goteborg si Paris si chiar sa semnalez o greseala legat de un exponat din galeria de oase a celor de la Muzeul de Anatomie Comparata si Paleontologie Paris. Nu pe mine ma laud. Pe profesorul meu il laud, si-i voi multumi mereu pentru ce m-a invatat, chiar de nu mai este printre noi.
    Un profesor bun este mare lucru. Este o baza pentru pornire, un sprijin de inceput, un mentor. Profesorii, lucrurile care vin cu ei, se adauga la ce a strans un copil sau adolescent pana atunci si il fac sa isi aleaga drumul in viata. N-am ajuns medic dar ziua aceea de scarboasa profanare a organelor umane, de la UMF Timisoara, a avut un rost, chiar si pentru mine - dupa un sfert de secol pot apara slujbasii unui muzeu.
    Pentru ca mie nu mi se pare sfant corpul uman. Mi se pare sfant ,,a intelege" - cu o rivalitate, intru sfintenie, de la ,,a iubi", ,,a ajuta", ,,a vindeca" si ,,a educa". M-am gandit mult, zilele acestea, la verbele de aici si la un clasament al lor - totusi, toate celelalte se bazeaza pe ,,a intelege".
    Asadar, parte din produsele de plastinatie, preparatele de coroziune din expozitia blamata, ,,care nu se produc decat in China, in sistemul totalitar, de la detinutii chinezi" le avem si aici, sub nasul nostru, la Timisoara, si nu de acum sau din 1990, cand le-am vazut eu, ci din anii 50, cand au inceput sa se realizeze. Prin genul de asocieri de idei al doamnei avocat cu diploma de Tibiscus (dar am convenit ca acest lucru nu va fi lasat sa ne deranjeze prea mult), Romania este un stat totalitar si... cine stie cine a mai fost omorat si pentru organele astea...
    Oricum, ajungand aici, doresc sa instiintez onor partea suparata pe stiinta a Societatii Timisoara ca orasul nostru este intesat de cadavre pangarite. La UMF la Anatomie se invata pe asa ceva - iar deasupra intrarii la morga lor este o placuta pe care v-am pozat-o, rugandu-va sa meditati asupra enuntului: ,,Aici moartea este in serviciul vietii". Daca vrei sa vezi cum arata un chist hidatic intr-o inima, cauti la Parazitologie, daca te intereseaza malformatii din timpul de viata intrauterin - ati ghicit, macar UMF si spitalele de profil e firesc sa aiba asa ceva.

    Sa pomenesc de lamele cu ajutorul carora anatomopatologii decid de avem cancer sau nu, dupa ce au scurmat biopsiile? Sa vorbesc despre tumorile gigant extirpate de urologi? Nu. Dragi prieteni din Societate, o sa va amintesc, unora dintre voi, cum am plans impreuna de bucurie, acum o vreme, la Salonul Vega, cand unul dintre noi tocmai aflase ca NU are acea boala cumplita, de care fugim toti. Cativa medici au fost si in spatele acelui diagnostic, si anii lor de rascolit cadavre, de pangarit, de profanat.
    Si daca tot vor cei mai nou-veniti prin Societate sa ingroape ceva, spuneti-le ca in catedrala ortodoxa, cum intri pe dreapta, este un domn neingropat, transformat in marfa, cu oasele expuse in mod dizgratios - scrie Iosif de la Partos pe cutia in care e adapostit, si o multime de indivizi cu gusturi ciudate incearca sa-i pupe oasele - ceea ce nici igienic nu cred ca e, bonus. Nu stiu daca familia domnului Iosif si-a dat consimtamantul pentru asta - poate sa ridice intrebari doamna avocat – dar in mod cert putem aminti de profanare, cum persoana respectiva inteleg ca a fost proclamata, ethnic, ,,sfant".

    Sa revenim la la lucruri mai importante, la scoala si la profesori. Asadar, am sunat la UMF pentru a intreba de preparatele de coroziune si m-am si aruncat pana acolo sa pozez tablita de la morga si sa dau o tura prin zona - acum modernizata - Iagnov. Cum Muzeul UMF e in lucru, am fost invitata la o discutie despre preparate si procedee, la Spitalul Casa Austria, de profesorul Petru Matusz, de la Anatomie. Aici am putut face si cateva fotografii cu preparate de coroziune realizate de profesor dupa organe de porc - acestea le avea acolo – si am studiat o mostra de plastinatie, o ,,felie" din corpul unei pisici, lucrare ce a fost realizata de profesorul Matus in Spania. Plastinatie. In Spania. Un regat din Europa. Plastinatie. Poate ar trebui sa sun la Ambasada Spaniei, sa-i intreb de au reajuns sub dictatura...
    Dar profesorul Matusz nu ofera detalii doar despre acele preparate de coroziune care ma fascinau acum 25 de ani. Pentru ca... este un doctor care a lucrat plastinatie. Care cunoaste toti greii plastinatiei din lume, inclusiv pe ,,Doctorul Moarte", cum a fost supranumit Gunther von Hagens, parintele plastinatiei, cel care a facut ca centrul universitar Heidelberg sa fie cunoscut si pentru asta. Da, Heidelberg, Germania. Plastinatie. Institutul de Plastinatie al lui von Hagens exista aici din 1993. Ciudat ca cei de la Societatea Timisoara nu au aflat, inca. In regimul totalitar din Germania se pangaresc oameni, plastinandu-se, de prin 1977. Si exista si google, inainte de a se concepe acuzatii dupa ureche si a se deschide un proces. Pentru ca facem de ras tot orasul nostru, unii dintre noi cautand niste stele-lotus pentru epoletii Falun Gong.
    Profesorul timisorean de la UMF a mai auzit de ,,revoltatii" care au o problema cu cadavrele ce nu stau in cimitire. Ne explica despre congresele mondiale de plastinatie. Despre notorietatea unora dintre cei care participa la ele. Despre procedeul folosit pentru plastinatie. Despre procese.
    ,,Se tin congrese de plastinatie. Lumea nu este foarte pregatita pentru a intelege mesajul prin vizualizarea unor piese anatomice de disectie si preparate prin diverse metode stiintifice. Piesele reflecta cu mare acuratete structura corpului uman si constituie un extraordinar mijloc de educatie, atat pentru corpul medical si didactic din sfera biologiei si medicine cat si pentru persoane care nu au un bagaj de cunostinte biologice si medicale.

    Piesele de plastinatie sunt realizate in laboratoare ultraspecializate, de personal abilitat in acest sens. In principiu in toata lumea corpurile umane utilizate pentru plastinatie provin dintr-un program de donatie de corpuri umane specific fiecarei tari prin care din viata persoana isi doneaza corpul benevol, fara nici un avantaj material, cu precizarea stricta a utilizarii sale (in principal scop didactic si stiintific).
    Utilizarea corpurilor umane in scop didactic si stiintific se face pe baza unei legislatii stricte de etica, specific fiecarei tari sau fiecarui laborator de cercetare.

    Persoanele care realizeaza piesele de plastinatie umana si animal sunt, de regula, medici si biologi. Majoritatea dintre ei sunt membri ai Societatii Internationale de Plastinatie (ISP), una dintre cele mai respectate societati medicale internationale. La fiecare dintre congresele si cursurile acestora exista sectiuni special de etica a prepararii pieselor de plastinatie, de donatie a corpurilor umane, de utilizare si expunere. Faza finala a utilizarii corpurilor umane care au fost plastinate este aceea de inmormantare cu tot ritualul religios. Destul de frecvent, mai ales in cazul expozitiilor de plastinatie, au fost persoane inclusiv din lumea presei cu atitudine negative referitoare la expunerea pieselor de plastinatie in expozitii ,,comerciale". O parte din aceste actiuni s-au continuat cu procese indreptate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie. De fiecare data a castigat interesul stiintific si educational, atat din sfera medicala cat si populationala".
    Tot cu profesorul Matusz povestesc despre realizarea preparatelor de coroziune care au facut sa ne intalnim zilele acestea. Povestindu-i despre vizita mea la Muzeul UMF, de acum 25 de ani, imi spune ca cel mai degraba am vazut si preparate realizare de el. Imi permite si sa reproduc o fotografie in care apare alaturi de prof. Iosif Dragulescu, prof. Andrei Marga si de, pe atunci, in 2000, prim-ministrul Mugur Isarescu. Dupa cum vedem, Isarescu sta cu nasul in preparatele de coroziune, i se explica ce e cu ele si nu iese revoltat de pangarirea de cadavre. Eu zic ca ar putea fi si el dat in judecata, pentru ca a incurajat invatarea asta, profanatoare, a viitorilor medici.

    In ceea ce priveste actuinea in instanta deschisa de Societatea Timisoara fata de Muzeul Banatului, profesorul Matusz e linistit: au mai incercat unii, au deschis procese, au pierdut - este ideea pe care merge. Dar, vorbind de Dalian, tot profesorul imi spune ca acolo este al doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia. O spune un om din domeniu, care nu a aflat despre plastinatie din pliante prost traduse, primite in vreun parc. Am senzatia ca toata documentarea doamnei avocat Florescu duce mult in penibil demersurile prezente - si, macar o vreme – si viitoare ale Societatii Timisoara...
    Medicina nu incepe in prima zi de facultate sau cu spaga data de student la primul examen si nu se termina cu un rezidentiat. Medicina incepe cu uimirea copilului ce-si asculta profesorul vorbind despre uimitoarele procese ce au loc in corpul nostru. Si, eventual, cu o vizita la un astfel de muzeu, la o astfel de expozitie, ca cea de acum, de la Muzeul Banatului. Traim intr-o tara in care un procent mult prea mare de oameni ar paria pe faptul ca pamantul e plat, ca putem trata cancerul cu patrunjel si in care unii reporteri vorbesc public impotriva eficientei vaccinurilor, fara sa fie lapidati. O tara in care analfabetismul creste iar biserica majoritara, cea ortodoxa, se declara oficial pro donare de organe si pro transplant dar, pe la spate, pune bete in roate acestor proceduri. O tara in care adolescente nasc declarand ca nu stiau ca graviditatea vine ca urmare a faptului ca au facut sex. Pentru ca la scoala se prefera sa se povesteasca despre zei ca despre ceva real iar despre sexualitate ca despre ceva inexistent. Sau sa se taca.
    De fapt, ma intreb de ce ma mir ca intr-o astfel de tara pot sa se ridice oameni - culmea, chiar cu pretentii de intelectuali - ce considera o expozitie cu corpuri umane, despre corpul uman, drept o profanare a ,,templului vietii". Retrograzilor, intelegerea este un templu in sine, corpul uman e doar carne carpita intru supravietuire de medicii pe care ii jigniti, dand in judecata un muzeu care ne desluseste propriul nostru corp! Omul, personalitatea sa, deciziile sale, dorurile sale, idealurile - toate se duc, cu moartea, din acea carne. Care nu poate decat sa putrezeasca SAU sa ajute pe altii, spre viata si spre intelegere. De aceea exista donare de organe si transplanturi. De aceea exista banci de piele si de oase. De aceea exista medici care invata sa va vindece. De aceea Leonardo da Vinci isi facea observatiile despre corpul uman, acum mai bine de cinci secole.

    Am vazut spitale multe la viata mea. Si locuri care se leaga de cariera medicilor, de felul in care invata ei, necontenit. Am fost la nenumarate operatii, cu nasul in plaga, respirand mirosul de sange, de pericard cauterizat, de piele de om arsa si rascolita, si am vazut rezultatele muncii a zeci de medici. Am iesit cu serviciile de ambulanta din Timisoara si Venetia, in peste 2.000 de solicitari. Am pozat si am scris zeci de articole, sute de pagini despre aceasta fantastica relatie dintre medic (prin asta va rog sa intelegeti tot personalul medical) si corpul uman. Sa inteleg acum ca era o profanare ce am facut?… Sa inteleg ca, de cateva sute de ani incoace, tot ce tine de a deveni medic si a-ti exercita meseria este necinstire si terfelire?…

    Felicitari, Socetate Timisoara, tocmai am vazut cum un oras care se vrea capitala culturala poate da ceasul inapoi cu o mie de ani, pregatind iar lemnele pentru Giordano Bruno. Ma doare ca oameni alaturi de care am invatat sa scriu si am impartit multe bucurii si tristeti si-au vazut numele alaturat unui demers jalnic si retrograd. Unde sunt ziaristii de demult?… Poate azi taceti, lasand doar cativa membri ai Societatii sa fie vocali, facandu-va de rusine si pe voi, cu un astfel de demers. Dar nu uitati ca aveti copii si ca acesti copii ai vostri, maine, vor avea nevoie de medicii care sunt azi copii. Si care trebuie sa porneasca de undeva. Sa decida ca vor sa fie medicii aceia de maine. Ca vor sa invete ca sa poata ajuta.
    Studentii medicinisti au, de zeci de ani, o traditie in a se poza alaturi de cadavrele pe care lucreaza. Cadavrele acelea nu mai sunt oamenii care au fost, sunt depersonalizate, sunt material didactic. Carnea putrezeste. Dar, cu riscul ca niste pusti de azi ar rade doua minute de fundul meu ceva mai mare si de sanii mei ceva mai lasati, cu varsta, as prefer ca, dupa moarte, corpul meu sa ajunga intr-o astfel de expozitie, dupa ce alti medici imi vor fi folosit organele pentru transplant, daca asta ar face ca un copil sa gaseasca aici temei sa urmeze Medicina si sa va vindece, candva copiii. Abia de aici incepe sfintenia. In rest, totul e trecator.
    Ramona Balutescu
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Oana Lianu si Regula Ritler au facut spectacol in Elvetia!


    [2016-03-07]
    Weekendul acesta, in 4 si 5 martie, Oana Lianu a sustinut doua concerte la Naters in Elvetia, prilejuite de legatura culturala prin muzica dintre romani si elvetieni. Concertele au fost organizate de Verein Rumanienhilfe Wallis si s-au desfasurat in Zentrum Missione Naters si in biserica din localitate. Spectacolele au avut caracter caritabil, banii stransi urmand […]
    The post Oana Lianu si Regula Ritler au facut spectacol in Elvetia! appeared first on Presa Oradea.
     Weekendul acesta, in 4 si 5 martie, Oana Lianu a sustinut doua concerte la Naters in Elvetia, prilejuite de legatura culturala prin muzica dintre romani si elvetieni. Concertele au fost organizate de Verein Rumanienhilfe Wallis si s-au desfasurat in Zentrum Missione Naters si in biserica din localitate.
    Spectacolele au avut caracter caritabil, banii stransi urmand sa ajunga la o casa de copii din Romania, mai precis la Centrul Tereza din Piatra Neamt. Oana Lianu a interpretat folclor romanesc din toate zonele tarii la nai, voce, instrumente populare - caval, tilinca, fluiere, ocarina, dramba, dar s-a si acompaniat la pian, interpretand cantece din repertoriul Mariei Tanase.

    La eveniment a participat si sotul Oanei, Petrica Popa, pe care la unele piese l-a acompaniat la pian, el interpretand melodii din folclorul romanesc la taragot.

    Un moment cu totul aparte l-a constituit colaborarea muzicala cu Regula Ritler, cea mai cunoscuta cantareata de yodelling din Elvetia, impreuna cu care s-au cantat doua piese din repertoriul elvetian si doua cantece din repertoriul romanesc, ,,Aseara ti-am luat basma" si ,,Ma dusai sa trec la Olt".

    Miercuri, 9 martie, artista va sustine un recital la Muzeul ,,Iosif Vulcan" din Oradea cu ocazia a 150 de ani de la aparitia primei poezii a lui Eminescu in revista Familia. Momentul va marca si prietenia si colaborarea dintre Eminescu si ziaristul, scriitorul si poetul Miron Pompiliu, care, de asemena, a publicat in revista Familia.
    Ichim Vasilica
    The post Oana Lianu si Regula Ritler au facut spectacol in Elvetia! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Pe calea cea buna spre inca vreo 400 de locuri de parcare in Rogerius


    [2016-03-05]
    Gandita sa ,,orneze" noua Piata Rogerius (Centrul de Afaceri construit si pe bani europeni) si sa ofere o zona cel putin decenta pentru masinile care vin in zona, parcarea semi – subterana din fata Spitalului Municipal e in lucru inca de anul trecut. Acum, firma care lucreaza la ea, Constructii Bihor, raporteaza ca totul e […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Totul pentru bani: Soferii uita de reguli, cand vine vorba de portofele


    [2016-03-01]
    Cand vine vorba de portofelele proprii, soferii uita de orice reguli. Joia trecuta, proprietarul unui Volkswagen si-a lasat masina pe liniile de tramvai din Calea Aradului, ca sa ajunga usor la bancomatul montat in poarta sediului Politiei de Frontiera. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari


    [2016-03-01]
    Mai intai au fost prietenul meu, Olimpiu, care stie ca scriu despre inimi, si ideea ca putem ajuta pe cineva sa traiasca mai bine. Sa traiasca, adica. Apoi, a venit cautarea - medici, date, explicatii, fire, oameni, locuri care se intreteseau pe harti. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operatiei. Apoi, pe patul […]
    The post Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari appeared first on Presa Oradea.
     Mai intai au fost prietenul meu, Olimpiu, care stie ca scriu despre inimi, si ideea ca putem ajuta pe cineva sa traiasca mai bine. Sa traiasca, adica. Apoi, a venit cautarea - medici, date, explicatii, fire, oameni, locuri care se intreteseau pe harti. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operatiei. Apoi, pe patul de spital, Bianca mi-a spus ceva ce, dintr-un miliard de replici pe care ar fi putut sa le spuna, m-a atins personal, adanc si concret, si mi-am spus, iar, ca toata zdroaba are sens. Ca nu traim decat prin ce dam inspre altii. Ca asa se sadesc copacii pentru viitorime. Si ca nu murim niciodata, traind asa.
    De fiecare data cind cineva imi spune de biserici, ca, manca-le-ar lupii, nu fac nimic pentru semeni, decat jecmanesc ,,turistul spiritual", raspund ca nu se poate generaliza. Si dau exemplul Caritas-ului Eparhial din Oradea, al greco-catolicilor. Nu ca nu ar exista si alte institutii ce tin de o biserica, ce fac bine, dar activitatea lor o cunosc cel mai bine. Si parca, atunci cand vorbesti de binele social facut de ortodocsi, e ca o picatura de apa ce se pierde intr-un ocean de ticalosenie si hotie hulpava.
    Prioritatile si oamenii de la capatul lor
    Ii stiu pe cei de la Oradea preocupati sa dezvolte programe, sa ofere societatii cele de care e nevoie, pentru o patura de oameni de care nu se ingrijeste nimeni sau de care se ocupa prea putini. Adica nu o institutie care mulge bani pentru a trai bine, aruncand firmituri in jur, pentru justificare, ci chiar luand pulsul societatii, cu o retea de voluntari care ajung acolo unde doare, care fac efectiv diferenta intre moarte si supravietuire, pentru semeni ai nostri.

    Trebuie sa recunosc ca, daca la pretaluit oameni mai are pana sa termine seralul, episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, are macar un doctorat in a-i ajuta pe cei napastuiti, din jur. L-am prins batandu-i la usa oameni ce nu aveau ce sa manance, si i-a primit personal si ajutat. L-am vazut recunoscut pe strada, fara straie de episcop sau de preot, de oameni pe care-i ajutase anterior, si care i-au spus simplu: parinte, multumim.
    In spiritul acesta a fost dezvoltata o latura a eparhiei de aici, iar urmarile se vad. Preotul Olimpiu Todorean, care a condus Caritas-ul Eparhial timp de 10 ani, a avut mana libera sa identifice prioritati si sa dezvolte strategii.
    Medici si un fir de speranta
    Asa s-a ajuns si aici, la telefonul care a fost primul punct din sutura ce a legat inima Biancai cu snur de martisor. Pr. Todorean mi-a spus ca se pot obtine fonduri, din Italia, pentru a se plati o interventie chirurgicala ce nu se poate face in sistemul de stat. Si sa ar fi bine sa gasim un copil pe care sa-l ajutam.
    Am sunat la Spitalul de Pediatrie Louis Turcanu, din Timisoara, am vorbit cu un cardiolog pediatru, Anca Popoiu. Medic ce isi stia pacientii bine, care stia povestile din spatele lor si care a fost deosebit de amabil pe toata perioada colaborarii, spre a vedea ce caz are cel mai mult nevoie de ajutor. Asa am ajuns la familia unei fetite, Bianca D., care avea nevoie de o interventie pe cord ce nu se putea face in sistemul de stat, in Romania. Se putea realiza, insa, la Bucuresti sau la Sibiu, in clinici private.
    Am sunat la familia fetitei, am explicat cu lux de amanunte cine sunt, ce vreau si ce am facut pana acum. Nu de altceva dar ma puneam in pielea parintilor. Eram sigura ca vor avea o mie de intrebari, pe langa speranta, si voiam sa le ofer cat mai multe date, pentru ca indoiala sa nu apuce sa urce in sufletele lor. Pe lumea asta sunt multi nenorociti. Am vrut sa nu fie nici un moment vreun strop de teama ca cineva, din acest fir, ar fi neserios, si s-ar juca fara scrupule cu sperantele unei familii, ale unui copil bolnav.
    Apoi, dupa dialogul cu familia de departe, din Neamt (si care, desigur, nu a contat nici macar o secunda ca este o familie ortodoxa), am redactat o scrisoare simpla, de uz intern, pentru finantatori - pe care acum o pot publica.
    Martisorul Biancai
    O familie din Neamt se zbate cu o problema majora. Unul dintre cei doi copii ai lor are, de la nastere, o inima bolnava. A avut deja doua operatii - este nevoie de a treia. Familia nu si-o poate permite.
    Bianca este o fetita de 10 ani din Neamt, care nu are voie sa alerge si trebuie sa aiba grija mereu cum se joaca si cat efort face. E ca o mimoza in glastra, de cand s-a nascut. Desi mama ei, Ana, tinuse sarcina sub control si facuse testele necesare, care, in mod normal, ar fi trebuit sa depisteze problemele de sanatate ale fatului, copila ei s-a nascut fara sa stie nimeni ca in inimioara ei ticaia o bomba cu ceas. Alarma a fost data de mama, atunci cand a vazut, la trei luni ale fetitei, ca ea nu poate respira bine, ci accelerat. Cu o zi inainte de data programata pentru un control la medic, copila a facut o aparent nejustificata criza de plans - era clar, undeva era o problema necunoscuta.
    Si atunci s-a rasturnat cerul, la cele trei luni ale ei - maladia a fost depistata, inima marita a Biancai cerea masuri, operatia era iminenta. In acel moment nici Ana nici sotul ei nu aveau un loc de munca asa ca bunica a facut un credit, au ajuns cu copilul la Iasi, apoi la Targu Mures, la medicul ce urma sa o opereze, Horatiu Suciu - pe atunci unul dintre cei 2-3 chirurgi din Romania ce se incumetau sa lucreze pe cord de copil.
    Vorbim de o familie compusa din tata, mama, doi copii (Bianca de 10 ani si un fratior de 5) si bunicii din partea tatalui. Pentru ei, familia Anei are doua camere si holurile - apoi, in o anexa a aceleiasi gospodarii, stau bunicii. Nu sunt oameni avuti, ceea ce inseamna, privind dinspre alte tari ale Europei, ca sunt foarte saraci. Ana lucreaza acum ca si confectioner textile la o fabrica ce se ocupa cel mai mult cu a realiza uniforme militare. Sotul a reusit sa prinda o slujba la Pompieri, la ISU Neamt.

    Prima data cand inima acestei familii s-a oprit pentru putin a fost la cele cinci luni si jumatate ale Biancai, cand a suportat prima operatie. Apoi a urmat o a doua, cand fetita avea un an si o luna, pentru ca, la acea vreme, procedurile de care avea nevoie corpul fetitei nu se puteau face cumulativ.
    La putin peste un an, atunci cand pozele noastre, din copilaria frageda, ne-o arata in picioare, cu manuta infipta in tortul cu prima lumanare aprinsa in el, Bianca era un bot de carne intre bandaje, posesoare a - deja - doua operatii majore. Un copil ce se chinuise sa respire incerca acum din rasputeri sa-si vindece ranile, sa prinda putere, sa invete, ceva mai tarziu decat ceilalti, sa faca primii pasi si sa elimine din vocabularul primelor cuvinte legate notiuni care tin intrinsec de lumea medicala - injectii, fese, doctori, medicamente, DURERE…
    Pentru aceste interventii si pentru tot ce tine de ele, drumuri, cazare, descurcatul intr-un loc care nu e al tau pentru a nu lasa copilul singur, speriat, intr-o mare de halate albe, chiar daca binevoitoare, familia despre care vorbim, si care ajunsese deja pe un fagaj, avand locuri de munca, a facut doua credite in banca. Bani care nici azi, la atatia ani, nu au ajuns sa fie returnati toti. Intr-o Europa in care, din Vest fiind, orice student isi permite sa plece cu rucsacul in spate si sa-si plateasca hostelul, 2-3 saptamani, intr-o tara vecina sau in mai multe, familia D. din Romania ajungea la o catastrofa financiara majora, cu urmari ce se simt inca peste niste ani, pentru deplasarea, cazarea si toate celelalte colaterale, acolo unde, intr-un stat european, interventia medicala era platita. Greu de crezut, de inteles, de acceptat - si totusi, o realitate…
    Dar unele cadouri ale vietii, fie in bine, fie in rau, sunt temporare. Pentru o bucata de timp, aproape un deceniu, a doua operatie a Biancai i-a oferit o viata. Daca dorim ca fetita, nascuta in 27 august 2004, sa poata sa duca frumos si deceniul al doilea de viata, terminand liceul, mergand la o facultate, ajungand la maturitatea pe care sa si-o utileze cum doreste ea, sau macar sa poata sa supravietuiasca - pentru ca despre asta e vorba, in primul rand - este necesara o noua interventie chirurgicala, ce sa-i ofere Biancai ani noi.
    Copilul nu are voie sa faca efort, are, de mica, scutire pentru orele de educatie fizica, a fost sprijinita si ajutata de educatoare si de invatatoarea ei, e luata asa cum e de catre colegi dar, in ultimul an, s-a inaltat, a mai luat din greutate, o dor picioarele si ii e, putin cate putin, tot mai greu sa-si poarte corpul. Stie totul despre boala pe care o are - parintii i-au explicat. Stie ca e nevoie de o suma mare de bani, pe care parintii nu o au, pentru ca ea sa-si poata continua viata bine. E tare, e o optimista - totusi, isi mai intreaba uneori parintii despre bani.
    La varsta cand copii de seama ei stiu costurile acadelelor si, eventual, cei mai avuti, ai unei tablete cu 4G, Bianca intreaba uneori de banii pentru inima ei. Iar mama ei, Ana, ii spune: ,,Mama o sa faca bani, cu tati, o sa fie bine". Dar nu i-au spus niciodata copilului ca, daca la capatul celalalt al incercarii lor sta nereusita, pentru Bianca asta inseamna intunericul deplin, moartea.
    Pana acum o zi, familia se muncea pentru a gasi solutii, varianta hasurata era ca mama va merge undeva prin Germania, cateva luni, la munca intensa, pentru a pune banut peste banut pentru operatia fetei. Dar e simplu de spus ,,o sa fac bani" cand o Europa intreaga geme dupa locuri de munca… In plus, nici nu mai e foarte clar cat se mai poate amana operatia Biancai… Acum, o noua speranta ii face sa astepte curgerea zilelor. Copilul lor ar putea fi operat, cu ajutorul dumneavoastra, la inceputul lui martie, in Romania, in Sibiu, intr-o clinica privata.
    La noi, martie, mai ales din prima zi si pana in a opta, e luna cadourilor, mici si dragute, pentru femei, pentru fetite, pentru mame. Prindem mici obiecte de metal sau din alte materiale intr-un snur rasucit din fire albe si rosii, pentru noroc, in numele primaverii, de pieptul copilelor si femeilor, si speram intr-un an mai bun. Martisoare le numim, de la numele lunii. De dumneavoastra depinde ca, de pijamaua de spital a Biancai sa atarne, anul acesta, un martisor in forma de inima, un martisor care va va putea incalzi si inima dumneavoastra oricand. Ca in marile biserici catolice ale miracolelor, unde oamenii vindecati aduc organe din argint, multumind sfintilor pentru ca li s-a mai ingaduit de trait.
    La incheierea convorbirii telefonice pe care am avut-o cu mama Biancai, a spus, ca acei oameni foarte simpli si foarte credinciosi, de la tara, cand li se intinde ceva, orice, chiar si speranta unui gand: Doamne-ajuta, saru-mana.
    Cu pasarea intre noi
    Au venit banii, ne-am adresat Clinicii Polisano din Sibiu. Totul a curs cu o precizie de cronometru, cu minutiozitate, cu decenta. Familia a ajuns la Sibiu, a venit ziua operatiei, a trecut, am pornit la drum cu un cadouas ce prevestea primavara si martisorul, la mine. Si cu inca ceva, ascuns in haina. Eram inainte de un drum lung, mult mai lung, in care Sibiul era doar o oprire. Dar una importanta.

    Debut de primavara, seara, tarziu, Sibiu, o strada de aproape de locuinta actualului presedinte al tarii (ma rog, cea unde locuia mai demult), intrarea in clinica. Am mai vazut clinici, in Romania si in Europa. Cei de la Polisano nu ne sunt sponsori, noi nu le suntem sponsori, deci nimeni nu poate banui ca exagerez. Dar m-am simtit ca intr-o luxoasa clinica de chirurgie cardiovasculara din Italia, pe care o vizitasem cu putin timp in urma, in Brescia. Circuite logice, curatenie sclipitoare, personal amabil si eficient, confort. Un organism care mergea ceas, cum ti-ai dori sa vezi si ,,la stat", de s-ar putea.
    Bianca e sfioasa, mai intai. Dar stiu sa vorbesc cu copii: nu trebuie nimic mai mult decat sa fii onest. Si totusi, copila asta cu pieptul deschis iar, pentru ca ,,ceasul" ei sa mearga mai bine, ma uluieste. O intreb ce-ar vrea sa fie cand va fi mare. Pentru ca va fi mare - ceasul din pieptul ei e mult mai bine, acum. Imi spune: ,,doctor de pasari". Iar lumea de asepsie, de scortosenie de spital, de norma, de reguli si fire se sparge o secunda in jurul nostru, si ii arat Biancai ceea ce nu as fi indraznit, altfel, sa scot intr-un spital: puiul de porumbel cu care plecasem la mine, spre Reghin, frate al multor altora, carora le sunt, de ani buni, doctor.
    Sigur, ar mai fi multe de spus: despre bucuria parintilor, despre felul acela cald in care ne-am imbratisat la plecare, despre mesajele atata de frumoase pe care le-am schimbat in timpul cat a trecut de atunci. Dar uimirea acestei intalniri fericite, ca incununare a eforturilor noastre (iar cele ale prietenilor mei de la Caritas-ul Eparhial nu au fost putine, pana tot acest esafodaj a fost construit) a avut acel moment aparte, care ma va lumina intotdeauna: ca un doctor de pasari a ajutat inima unui, poate, viitor doctor de pasari, sa duca mai departe ce e de dus, pentru ca binele dintre oameni si pasarile de pe umerii lor sa poarte seminte si pentru viitor.
    Ramona Balutescu
    The post Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-29]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"!


    [2016-02-29]
    In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale. In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul […]
    The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.
     In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale.
    In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul ca am fi impotriva stiintei, a educatiei si chiar impotriva medicinei si a eforturilor medicilor de a salva vieti, ca am fi retrograzi si am avea mentalitate de Evul Mediu. Este complet fals. Inteleg ca prin crearea acestei imagini false, devine usor ca oamenii inclinati spre cunoastere sa fie invrajbiti impotriva demersului Societatii Timisoara, insa as dori sa precizez clar ca nu suntem nici impotriva educatiei, nici a stiintei, nici ca oamenii sa inteleaga cum functioneaza corpul uman, nici ca tot mai multi tineri sa isi doreasca sa urmeze o cariera medicala, sa isi practice profesia cu cinste si sa salveze vieti.

    Subiectul discutiei in cazul de fata este, insa, cu totul altul. Expozitia ,,Our Body: Universul interior" prezinta copurile unor persoane decedate intr­un stat totalitar, in speta China, fara a prezenta niciun fel de acte cu privire la aceste trupuri. Iar aici ar fi esential de prezentat consimtamantul acestor oameni ca trupul lor sa fie tratat in acest fel dupa moarte. Daca acest consimtamant nu poate fi prezentat, nu cred ca putem vorbi de vreun aspect etic legat de aceasta expozitie. Nu cunosc ca expozitii de genul celei de la Timisoara - in care corpurile expuse provin din China - sa fi putut prezenta vreodata consimtamantul celor expusi. Mai mult decat atat, organizatorii expozitiilor similare celei de la Muzeul Banatului incaseaza profituri imense de pe urma acestor expozitii, si mai precis de pe urma trupurilor umane expuse.
    1
    Nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru
    1
    Referindu­ma pe scurt la domeniul transplanturilor de organe, intrucat este amintit deseori in articolul doamnei Ramona Balutescu, doresc sa mentionez ca existenta consimtamantului informat, scris, liber, prealabil si expres al persoanei in vederea donarii unui organ, este un aspect esential strans legat de etica transplanturilor. La fel cum este si faptul ca donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana nu pot face obiectul unor acte si fapte juridice in scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura.
    Aceleasi principii etice guverneaza si destinatia pe care o ia corpul uman dupa moarte. El nu poate primi o alta destinatie decat aceea a inhumarii, daca persoana, in timpul vietii, sau familia, nu a exprimat un consimtamant expres ca trupul sa fie intrebuintat in alt mod. Aceste principii care tin de etica, de etica lumii in care traim, nu cea a Evului Mediu, sunt consacrate de legislatiile nationale si de standardele internationale in domeniu. Asadar, nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru, indiferent de motivatie. Motivatia ca expozitiile de la muzeu sunt de obicei cu plata, este cat se poate de lipsita de orice fundament in acest context. Cred ca aceste aspecte nu pot fi negate de niciun medic sau jurnalist cu cunostiinte in domeniu. Cel putin ar fi ingrijorator daca ele ar fi negate, intrucat s­ar sustine aspecte ce tin de taramul infractional.

    Revenind la domeniul transplanturilor de organe si la China, tara de unde provin cadavrele expuse la Muzeul Banatului, redau mai jos doua paragrafe din rezolutia1 Parlamentului European
    1 A se vedea: Dezbaterea Rezolutiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013, referitoare la recoltarea de organe in China. Textul Rezolutiei PE din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe in China (2013/2981(RSP)): 12013/2981(RSP) din 12 decembrie 2013, rezolutie citata pentru a reda starea extrem de grava a situatiei transplanturilor in China: Parlamentul European

    ,,isi exprima profunda ingrijorare fata de relatarile persistente si credibile referitoare la recoltarea sistematica de organe, care are loc in Republica Populara Chineza cu sustinerea statului, de la detinuti de constiinta, fara acordul lor, inclusiv de la numerosi practicanti de Falun Gong, retinuti pentru convingerile lor religioase, precum si de la membri ai altor grupuri minoritare etnice sau religioase". (…)

    Parlamentul European

    ,,solicita UE si statelor sale membre sa ridice chestiunea recoltarii de organe in China; recomanda Uniunii si statelor sale membre sa condamne public abuzurile din domeniul transplantului de organe din China si sa isi sensibilizeze in acest sens cetatenii care calatoresc in China".

    Precizez ca rezolutia mai sus citata nu a fost mentionata pentru a manipula, astfel cum se insinueaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ci pentru ca avem o intrebare fireasca de pus: Daca un stat organizeaza jaf de organe, pentru profit, la nivel national, ce putem spune despre cadavrele provenite din acest stat, expuse in expozitii precum cele de la Muzeul Banatului, cu privire la care nu se prezinta niciun fel de documente?

    In acest context mai precizez ca, tot in rezolutia citata mai sus, se mentioneaza ca:

    ,,Republica Populara Chineza inregistreaza un nivel extrem de scazut de donare voluntara de organe din cauza credintelor traditionale".

    Chinezii considera ca trupul trebuie sa ramana intact pana la moarte si dupa moarte, de aceea avem in China aceasta rata extrem de scazuta de donare voluntara de organe. Din nou, intervine intrebarea fireasca: De unde atatia chinezi care se inghesuie sa consimta si isi doneze trupurile spre a fi disecate si expuse pentru profit in expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului?
    1
    Oare nu avem de a face in toata aceasta poveste cu o lipsa totala a consimtamantului?
    1
    Si daca   nu   avem   un consimtamant expres si liber al persoanei, nu ne confruntam cu incalcarea celor mai fundamentale standarde etice in domeniu?
    Si pentru ca rezolutia Parlamentului European, citata si in protestul Societatii Timisoara, se concentreaza pe Falun Gong, pot spune cate ceva despre acesta, avand in vedere ca se reproseaza ca nu explicam. In prezent, practicantii Falun Gong reprezinta cel mai aspru si cel mai numeros grup persecutat de regimul comunist chinez. Miscarea Falun Gong este o practica traditionala chinezeasca ce include exercitii de qigong (exercitii fizice traditionale chinezesti), de genul Tai­chiului si o filosofie bazata principiile adevar, compasiune, toleranta, anume pe credinte din budism, confucianism, taoism, exact acele credinte stravechi pe care comunistii chinezi au dorit sa le elimine prin Revolutia Culturala.

    Datorita popularitatii fara precedent inregistrata de practica Falun Gong (aproximativ 1 din 12 chinezi ajunsesera sa practice), regimul de la Beijing o interzice in 1999 si incepe o persecutie crunta impotriva practicantilor, care continua pana in prezent transformandu­se intr­un genocid teribil. Mai mult decat atat, din 2006 incep sa fie dezvaluite stiri ingrozitoare ca acesti oameni, detinuti si torturati in inchisorile chineze, dintre care multi nu si­au declarat identitatea de teama ca familia sa nu sufere repercusiuni, sunt folositi pe post de banca de organe in viata, fiind sacrificati la comanda, fara a­si da consimtamantul in acest sens, pentru a li se extrage organele si vandute pentru profit, intr­o afacere sustinuta de statul chinez.
    Investigatiile internationale ce au urmat pe aceasta tema, au scos la iveala aceasta oribila crima comparata de tot mai multe voci, inclusiv ale unor evrei, cu Holocaustul, si au determinat aparitia acestei rezolutii PE, si ca tari precum Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia sa isi modifice legislatia penala si cea in domeniul transplanturilor de organe.
    Despre plastinatie in China
    1
    III. Intrucat articolul, ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", vorbeste despre plastinatie, as dori sa punctez cateva aspecte legate de plastinatia din China, von Hagens, Sui Hongjin si centrul de plastinatie din Dalian, despre care se mentioneaza in articol ca este al ,,doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia". Bineinteles, subiectul este extrem de amplu si nu poate fi cuprins in doar cateva randuri.
    Plastinatia corpului uman a devenit o afacere extrem de profitabila in China de astazi, unde este permisa si sustinuta de catre guvern. Cum a inceput?
    In luna ianuarie 1994, Sui Hongjin, profesor la Universitatea de Medicina din orasul Dalian, China, a fost trimis in Germania sa studieze plastinatia de la Gunther von Hagens, inventatorul acestei tehnici. Acest profesor chinez a avut un rol cheie in dezvoltarea industriei plastinatiei in China. In decembrie 1996, Hagens a fondat Institutul de Plastinatie Hagens din Dalian, primul institut de acest gen din China, al carui director a fost numit Sui Hongjin.

    In august 1999, autoritatile municipale ale Dalian au aprobat ca Hagens sa investeasca 15 milioane de dolari in intreprinderea cu capital exclusiv strain, Von Hagens Plastination Ltd., in zona Hi­tech din Dalian. Sui Hongjin a fost numit manager general al acesteia si promovat, cu incalcarea normelor uzuale de promovare, ca profesor si director al departamentului de anatomie din cadrul Universitatii de Medicina din Dalian. In anul 2002, cu sprijinul Universitatii de Medicina din Dalian, Sui Hongjin a pus bazele propriei companii de plastinatie, compania de pastinatie a Universitatii de Medicina din Dalian.
    In anul 2004, revista germana Der Spiegel face o serie de dezvaluiri socante cu privire la trupurile expuse in expozitiile de corpuri plastinate ale lui von Hagens, supranumit si Doctorul Mortii, care obisnuieste sa socheze si prin expunerea cadavrelor in pozitii sexuale.
    Revista a tiparit corespondenta pe e­mail dintre Hagens si managerul de la fabrica sa de plastinatie din China, profesorul universitar Sui Hongjin, datand din decembrie 2001. Dr. Sui este citat ca laudandu­se ca a obtinut ,,specimene proaspete", de cea mai buna calitate, si anume corpurile a doi tineri, barbat si femeie, care murisera in acea dimineata. Doctorul chinez a adaugat ca ambelor cadavre le­au fost indepartate intestinele si ca aveau gauri de glont in cap.
    Se mai arata in presa de la acea vreme ca fabrica de plastinatie din Dalian era situata aproape de trei lagare, in care erau detinuti prizonierii politici si membri ai miscarii interzise in China, Falun Gong.

    Der Spiegel a mai sustinut ca exista probe ca Hagens a platit statului chinez cadavrele livrate la fabrica lui din Dalian.
    Alte dovezi au sugerat ca multe dintre cadavrele si fetusii depozitati la fabrica din Dalian au fost furnizati de politia chineza si este posibil sa fi fost victime ale politicii unui singur copil a Chinei. A se vedea: Der Spiegel, ,,Händler des Todes" Von Röbel, Sven und Wassermann, Andreas, The Telegraph, ,,Body Worlds impresario ‘used corpses of executed prisoners for exhibition".
    In special, Der Spiegel a obtinut dovezi care confirmau faptul ca in ,,baza de date referitoare la fetusi si copii mici" detinuta de fabrica de plastinatie a lui von Hagens din Dalian, existau referinte detaliate cu privire la un fetus de 9 luni etichetat 01BR01. Fetusul de sex masculin a ajuns la fabrica la data de 26 martie 2001. Proveninta sa era specificata in mod clar: ,,Biroul Securitatii Publice". S­a pus intrebarea: Cum putea un fetus de 9 luni, un bebelus pe cale sa se nasca, sa sfarseasca la Biroul Securitatii Publice?
    Dezvaluirile facute de Der Spiegel au contrazis afirmatiile profesorului von Hagens, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in China, ca toate corpurile expuse in expozitiile sale au fost furnizate in mod voluntar de catre donatori care au semnat declaratii scrise in acest sens, inainte de moarte.
    Coroborez dezvaluirile revistei germane cu investigatia celor de la ABC News si repet concluzia investigatiei: ,,universitatea" despre care se sustinea in cazul investigat ca dona corpurile in scopuri stiintifice si educationale, era in fapt o baraca dintr­un ghetou al orasului Dalian, unde erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian.

    In acest context, ar mai fi de mentionat si faptul ca universitatile medicale din China vand cadavre plastinate astfel cum rezulta din anunturile postate online. De asemenea, fabrica de plastinatie a profesorului universitar Sui Hongjin isi promoveaza specimenele umane online, cu specificatia ,,pret negociabil fata in fata".
    Oare toate aceste aspecte legate de plastinatia din China, pe care nu le­am inventat eu, ci pentru care exista numeroase surse, nu reprezinta o sfidare completa a celor mai elementare standarde umane, pe care lumea civilizata, lumea de astazi, le­a creat si concretizat in legislatii nationale si conventii internationale, ca rezultat al unui proces de evolutie al societatii? In acest context, ma intreb, cum pot fi numiti retrograzi, cei care trag un semnal de alarma cu privire la incalcarea acestor standarde?
    1
    Expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris
    1
    Revenind la expozitia ,,Our Body: Universul interior" de la Muzeul Banatului. Se precizeaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ca procesele intentate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie au fost pierdute de fiecare data.
    Este, si aceasta, o afirmatie nefondata.
    Aici precizez ca tocmai expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris, in urma unor demersuri in justitie in anul 2009. Detaliez in cele ce urmeaza.

    Ancheta jurnalistilor de la ABC News subtitrata in limba romana: https://www.facebook.com/CadavreExpuseLaBucuresti/videos/875276805873416. A se vedea: Raportul de investigatie asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiembrie 2012 si updatat la 11 aprilie 2013, de catre World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong, France 24, The jury's in: Our Body’ exhibition banned in France, Agora Vox, Our body: censuré.
    Actiunea a fost promovata de doua organizatii franceze, Ensemble contre la peine de mort (Impreuna impotriva Pedepsei cu Moartea) si Solidarité Chine (Solidaritate China). Acestea au ridicat invocat urmatoarele aspecte:
    – au suspectat ca exponatele provin din inchisorile chineze si nu de la scoala medicala din Hong Kong, Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong - aceeasi scoala medicala care se invoca si la Timisoara ca fiind sursa cadavrelor;
    – au aratat ca trupurile si organele expuse sunt atat de perfect conservate incat ele trebuie sa fi fost livrate pentru plastinatie imediat dupa momentul mortii;
    – au aratat ca corpurile expuse nu prezinta nicio urma de patologie serioasa care sa fi cauzat moarte imediata;
    – au invocat faptul ca unele corpuri ar prezenta urme de gloante;
    – au suspectat ca decedatii ar fi detinuti executati.
    Cele doua organizatii franceze reclamante au primit castig de cauza la toate cele trei grade de jurisdictie din Paris, in sensul ca au castigat in prima instanta, solutie mentinuta de celelalte doua instante superioare, desi judecatorii francezi au motivat diferit interzicerea expozitiei.

    Prima instanta a considerat ca: ,,Spatiul desemnat de lege pentru cadavre este cel al cimitirului".
    Cea de­a doua instanta a respins apelul organizatorilor expozitiei, aratand ca: organizatorul expozitiei ,,nu a putut proba, desi avea aceasta obligatie, originea licita si non frauduloasa a corpurilor si existenta consimtamantului".
    In cadrul demersului in justitie a iesit la iveala faptul ca Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong este o fundatie obscura, greu de gasit, iar organizatorii au putut prezenta doar de un simplu document referitor la originea cadavrelor.
    Ultima instanta a apreciat ca expunerea corpurilor in scopuri comerciale contravine prevederilor Codului civil francez, intrucat: "Ramasitele pamantesti ale persoanei decedate trebuie tratate cu respect, demnitate si decenta".
    Mai arat ca, tot prin hotarare judecatoreasca, Inalta Curte de Justitie din Israel a interzis o expozitie similara in octombrie 2012, pe considerentul ca ,,violeaza demnitatea umana, inclusiv demnitatea persoanei decedate", instanta hotarand ca autoritatile israeliene, inclusiv cele vamale, sa ia toate masurile necesare ca un eveniment de acest gen sa nu mai aiba loc vreodata in Israel, tara in care, in urma hotararii judecatoresti mai sus mentionate, nu mai pot intra cadavre plastinate.
    Citez din continutul hotararii:

    ,,Principala sustinere a petentului este faptul ca aceste corpuri si parti de corpuri au apartinut persoanelor din China, inclusiv detinuti care au fost torturati si executati, supusi proceselor de conservare si vanduti pe „piata neagra”, cu scopul de a le afisa in expozitie in scopuri comerciale, toate acestea fara consimtamantul lor sau a familiilor lor. Paratii 4­5 au esuat sa arate, in mod independent, ca persoanele decedate si­-au dat consimtamantul pentru  folosirea corpurilor lor in Expozitie, si, astfel, ei nu au putut sa respinga o astfel de suspiciune substantiala".

    Mentionez ca pot pune la dispozitia presei hotararea din Israel.

    Din punctul meu de vedere, pozitia celor doua natiuni respectabile, fata de expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului, nu reprezinta un fapt nesemnificativ.
    Sunt, de asemenea, pe deplin constiinta de faptul ca demersuri in justitie precum cele din Franta si Israel, impotriva expozitiilor de corpuri plastinate, au sorti de izbanda mai ales in tari in care justitia este puternica si neinfluentabila.
    Cunosc ca exista si alte cazuri in care expozitii de cadavre plastinate au fost inchise, ma pot documenta si cu privire la acele cazuri si oferi sursele.
    1
    IN INCHEIERE
    1
    In lumina tuturor celor prezentate mai sus, si a surselor oferite, cred ca nu mai putem vorbi de o documentare facuta din vreun ,,pliant prost tradus", oricum sursele ce pot fi citate sunt mult mai multe.
    Avand in vedere importanta subiectului si esenta lui, nu divagatiile care ne indeparteaza de la subiect, consider, de asemenea, ca proasta sau buna mea pregatire profesionala, la fel ca si convingerile mele, nu au vreo relevanta prea mare.
    Relevanta are faptul ca este extrem de mare posibilitatea de a asista la un spectacol grotesc, in care privim corpurile unor oameni torturati prin centrele de detentie chineze, apoi jupuite si trimise in lume pentru a obtine profit, in timp ce familiile inca ii cauta.

    Fata de profiturile enorme obtinute de pe urma acestor expozitii, si toate aspectele, ,,vazute si nevazute", de­a dreptul oribile, legate de plastinatia din China, pentru mine personal varianta ca aceste expozitii se fac din dorinta ca acei copii care le viziteaza sa devina medicii de maine, nu e mai mult decat praf in ochi. Nu cred ca in Romania va creste numarul de medici pentru ca acestia au vazut in copilarie o expozitie de cadavre asupra careia planeaza atatea si atatea suspiciuni.
    Si referindu­ma la copii, mentionez ca exista o Nota a Ministerului Educatiei data cu ocazia unei expozitii similare gazduita de Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti, in 2013, unde se vorbeste de ,,unele aspecte controversate, generate de tipul de exponate, precum si un posibil impact emotional negativ pe care acestea il pot avea asupra elevilor/copiilor".
    Mai consider, tot in lumina celor expuse aici, ca demersul Societatii Timisoara este unul demn, care vizeaza valori fundamentale, atitudine pe care ne­am obisnuit deja sa o vedem in actiunile Societatii Timisoara.
    Anca Florescu
    The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Concurs pentru facatorii de graffiti-uri din Oradea, in pasajul pietonal de la Podul Dacia


    [2016-02-28]
    In termen de 6 luni, Municipalitatea oradeana, prin intermediul Institutiei Arhitectului-sef, va trebui sa organizeze un concurs dedicat artistilor stradali, celor care se indeletnicesc cu realizara de graffit-uri. Asta dupa ce, ieri, Consiliul Local a aprobat propunerea liberalilor Sebastian Lascu si Adrian Felea, care au pornit acest demers. Totul dupa ce, inca din anul 2015, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro