Stiri Oradea scoli

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru scoli.
  • Rectorul Constantin Bungau: "Universitatea nu trebuie sa se restructureze, ci sa creasca"


    [2015-07-23]
    In prima saptamana a admiterii de vara, la Universitatea din Oradea a fost mai degraba liniste decat agitatie. Totusi, rectorul Constantin Bungau spune ca nu e ingrijorat, ba chiar se declara convins ca in toamna cele 15 facultati vor avea mai multi boboci decat anul trecut. "Universitatea din Oradea nu trebuie sa se restructureze, ci sa creasca, sa aiba mai multe scoli doctorale", afirma el in interviul acordat BIHOREANULUI. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Primaria pregateste Colegiul ,,Eminescu" pentru reabilitare din fonduri europene


    [2015-07-14]
    Aproape ca e o rusine cum arata in exterior una dintre cele mai titrate scoli de pe teritoriul Municipiului Oradea. Colegiul National ,,Mihai Eminescu" nu a putut fi reabilitat din temelii deoarece a fost subiect al unui lung proces de restituire. Si, din cate se stie (link), inca mai sunt sanse ca Ordinul Premonstratens sa […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Tabara distractiva la Oradea


    [2015-07-09]
    Au invatat despre Italia FOTO: C.B. 35 de copii de la mai multe scoli din Oradea participa in aceasta saptamana la o tabara scolara de vara. Actiunea este la prima editie si se desfasoara la Liceul Ortodox Episcop Roman Ciorogariu....



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Tabara distractiva la Oradea
    Sursa: Bihon.ro
  • Doua scoli din Bihor au rata de promovare zero la Bac


    [2015-07-09]
    In 57 de licee din Romania, niciun absolvent nu a luat Bacalaureatul, iar doua dintre aceste scoli sunt in Bihor: Liceul Tehnologic nr. 1 Cadea si Liceul Teoretic Henri Coanda Oradea. Ambele scoli au avut insa foarte putini elevi inscrisi: 9, respectiv 3. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Evaluarea Nationala 2015. De patru ori mai multi elevi au luat 10 decat anul trecut!


    [2015-07-03]
    Subiectele usoare care le-au picat la elevi la Evaluarea Nationala s-au vazut in rezultatele obtinute. Dupa contestatii, procentul la Evaluarea Nationala a crescut nesemnificativ, de la 79,78 % la 79,80 %. Fata de anul trecut, promovabilitatea a crescut cu 6,3%. La sesiunea de examene din 2015 in judetul Bihor s-au inscris 4.938 de elevi, din […]
    The post Evaluarea Nationala 2015. De patru ori mai multi elevi au luat 10 decat anul trecut! appeared first on Presa Oradea.
     Subiectele usoare care le-au picat la elevi la Evaluarea Nationala s-au vazut in rezultatele obtinute. Dupa contestatii, procentul la Evaluarea Nationala a crescut nesemnificativ, de la 79,78 % la 79,80 %. Fata de anul trecut, promovabilitatea a crescut cu 6,3%.
    La sesiunea de examene din 2015 in judetul Bihor s-au inscris 4.938 de elevi, din care au fost prezenti 4.759, iar 1 elev a fost eliminat.
    Dupa afisarea rezultatelor s-au inregistrat 435 de contestatii, din care au fost admise 130 si respinse 305. Cele mai multe contestatii, 268, au fost depuse la disciplina ,,Limba si literatura romana".

    Din totalul candidatilor prezenti, 961 au avut medii sub 5, 775 au avut medii cuprinse intre 5-5.99, 816 de elevi intre 6-6.99, 840 intre 7-7.99, 779 de candidati cu medii intre 8-8.99, 574 de elevi cu medii cuprinse intre 9-9.99 si 14 cu media 10.
    In concluzie, in urma contestatiilor, procentul de promovabilitate a crescut de la 79,78% la 79,80 %.

    Anul trecut, rata de promovabilitate a fost de 73,50 % si doar trei elevi au luat nota zece.
    Pentru elevi urmeaza repartizarea computerizata la licee si scoli profesionale, repartizare care se va face pe 14 iulie.

    Media obtinuta de elevi la Evaluare va conta in proportie de 75%, restul de 25% reprezentand media generala de absolvire a claselor din gimnaziu.
    Ichim Vasilica
    The post Evaluarea Nationala 2015. De patru ori mai multi elevi au luat 10 decat anul trecut! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Salarii marite pentru personalul nedidactic din Invatamant


    [2015-07-01]
    Oameni de serviciu, fochisti, bucatarese, portari si infirmiere de la crese, gradinite, scoli, licee, universitati, inspectorate scolare si biblioteci centrale universitare vor avea 12% in plus la salariile pe care la incaseaza. Guvernul a aprobat in sedinta de ieri aceasta masura. Cresterea salariala va intra in vigoare de la 1 august, ceea ce inseamna ca […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Bacul pe ultima suta de metri. In focul probelor scrise!


    [2015-06-30]
    Saptamana decisiva pentru absolventii de liceu. Luni, 29 iunie 2015, cei 5.490 de elevi din Bihor au sustinut prima proba scrisa, la Bacalaureat, cea la limba si literatura romana. Au avut insa norocul sa le pice subiecte relativ usoare. La poarta Colegiului National ,,Iosif Vulcan", doi elevi care isi pierdusera buletinele au asteptat luni, la […]
    The post Bacul pe ultima suta de metri. In focul probelor scrise! appeared first on Presa Oradea.
     Saptamana decisiva pentru absolventii de liceu. Luni, 29 iunie 2015, cei 5.490 de elevi din Bihor au sustinut prima proba scrisa, la Bacalaureat, cea la limba si literatura romana. Au avut insa norocul sa le pice subiecte relativ usoare.
    La poarta Colegiului National ,,Iosif Vulcan", doi elevi care isi pierdusera buletinele au asteptat luni, la ora 8.15, patru colegi ca sa-i recunoasca, confirmand ca sunt de la aceeasi scoala prin declaratii pe propria raspundere. Mai greu, dar au ajuns si ei in sali. Coridoarele scolii erau linistite, se auzeau dor vocile profesoarelor care explicau cum trebuie scrise corect datele personale. 364 de elevi de la patru scoli au dat proba scrisa la limba si literatura romana, la ,,Iosif Vulcan".

    La fel ca la Evaluarea Nationala, subiectele au fost catalogate de profesori si elevi ca fiind usoare. Pentru fiecare din cele trei subiecte s-au dat cate 30 de puncte, 10 puncte fiind acordate din oficiu. La primul subiect elevii au primit un text din Lucia Demetrius - Trei generatii, pe baza caruia au avut de rezolvat noua cerinte (sinonime, rolul cratimei, marci ale adresarii directe, ilustrarea a doua trasaturi ale genului dramatic etc) cu doua, pana la patru puncte, fiecare.
    La subiectul II elevii au avut de scris un text de tip argumentativ (care sa respecte trei cerinte) de 150-300 de cuvinte despre importanta practicarii unui sport la orice varsta.

    Ultimul subiect a fost putin mai dificil. Absolventilor li s-a cerut sa redacteze un eseu de 600 - 900 de cuvinte despre particularitatile de constructie a unui personaj intr-un text narativ studiat apartinand lui Ion Creanga, G. Calinescu sau Marin Preda.
    Fata de anii precedenti, in 2015, la Evaluarea Nationala si Bacalaureat subiectele au fost mult mai usoare, facand aproape inutile camerele de luat vederi. De ce ar fura cineva daca, oricum va lua nota de trecere?

    Dupa proba la limba si literatura romana, de ieri, astazi, se da proba scrisa la limba si literatura materna. Maine, elevii vor sustine proba obligatorie a profilului (examen scris) iar pe 3 iulie va urma proba la alegere a profilului si specializarii (scris). Pe 6 iulie, pana la ora 12.00, toate scolile vor afisa rezultatele, urmand ca, in aceeasi zi, pana la ora 16.00, cei nemultumiti de note sa poata face contestatii. Pe 10 iulie se vor afisa rezultatele finale.
    In 2014, rata de promovabilitate in Bihor, inainte de contestatii, a fost de 57,85 %, cu 6,65% mai mica decat in 2013.
    Ichim Vasilica
    The post Bacul pe ultima suta de metri. In focul probelor scrise! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Campanie anti-alcool


    [2015-06-30]
     Bihorencele tinere din mai multe institutii, cabinete medicale ori scoli auto vor fi informate, pe parcursul lunii iulie despre efectele nocive ale consumului de alcool.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Campanie anti-alcool
    Sursa: Bihon.ro
  • Sapte elevi bihoreni eliminati in prima zi de Bac. Toate lucrarile au ramas in scoli, pentru ca Ministerul Educatiei n-a anuntat unde trebuie corectate


    [2015-06-29]
    Sapte elevi bihoreni, patru de la Popesti si trei de la Stei, au fost eliminati de la Bacalaureat inca din prima zi de examen. Inspectoratul Scolar se confrunta si cu o situatie neobisnuita: lucrarile elevilor au ramas in centrele de evaluare, pentru ca deocamdata Ministerul Educatiei nu a comunicat unde vor fi corectate. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Evaluarea Nationala: Colegiul ,,Gojdu", singura scoala din Bihor in Top 50


    [2015-06-28]
    Inainte de rezultatele finale (de dupa cotestatii), Ministerul Educatiei Nationale a publicat nu numai rezultatele obtinute de copii la Evaluarea Nationala, ci si clasamentul celor mai bune scoli in functie de mediile generale. Judetul Bihor este prezent in acest Top 50 prin intermediul Colegiului National ,,Emanuil Gojdu". Media acestei institutii de invatamant (inainte de contestatii) […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Topul scolilor bihorene, dupa notele elevilor la Evaluarea Nationala. Primele trei clasate: Gojdu, Emanuel si Betel


    [2015-06-27]
    Dupa ce vineri s-au afisat notele obtinute de absolventii de clasa a VIII-a la Evaluarea Nationala, Ministerul Educatiei a facut public clasamentul celor mai bune scoli, in functie de notele luate de elevi. In Bihor, scolile de top sunt Colegiul National Emanuil Gojdu, Liceul Teologic Baptist Emanuel si Liceul Teologic Penticostal Betel. Totodata, Colegiul Gojdu este singura scoala bihoreana care se regaseste in top 50 national. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • DescopERA Bihorul, cu ERA Park! Elevi de la 3 scoli oradene, castigatorii concursului de desene


    [2015-06-25]
     Concursul de desene ,,DescopERA Bihorul", initiat de ERA Park, cel mai mare parc de retail din Oradea, si-a desemnat castigatorii. Elevi din trei scoli oradene au primit, prin tragere la sorti, o...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    DescopERA Bihorul, cu ERA Park!  Elevi de la 3 scoli oradene, castigatorii concursului de desene
    Sursa: Bihon.ro
  • DescopERA Bihorul, cu ERA Park! Elevi de la trei scoli oradene, castigatorii concursului de desene


    [2015-06-24]
    Concursul de desene "DescopERA Bihorul", initiat de ERA Park, cel mai mare parc de retail din Oradea, si-a desemnat castigatorii. Elevi din trei scoli oradene au primit, prin tragere la sorti, o frumoasa excursie in Varciorog, zona Osoi, dupa ce au desenat unele dintre cele mai atractive zone ale judetului Bihor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • In luna iunie, la Liceul ,,Constantin Serban" Alesd - Se numara performantele scolare


    [2015-06-22]
    In viata fiecarei scoli, doua evenimente majore o individualizeaza: inceputul si sfarsitul anului scolar. In ambele situatii, emotiile si florile sunt principalele ingrediente care asezoneaza evenimentele.

    [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Sa aiba si Biserica un om in Consiliul de Administratie el scolii confesionale!


    [2015-06-20]
    In Consiliul de Administratie al unei scoli confesionale, aflata sub tutela Bisericii (indiferent de religie) ar trebui sa presteze si un reprezentant al acesteia. Este o parere mai veche a presedinntelui executiv al UDMR Bihor, Szabo Odon (foto). In calitate de deputat in Parlamentul Romaniei, acesta a intiat o modificare legislativa in acest sens, propunand […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Istoria care nu se invata la scoala. Au preferat sa arda de vii in grajd decat sa se predea securitatii!


    [2015-06-18]
    Un nou eveniment de prestigiu in Sala Mare a Primariei Municipiului Oradea. Asociatia ,,Cei 40 de Mucenici" si Neamunit - Filiala Bihor a organizat marti, 16 iunie, conferinta ,,Povestile nespuse ale inchisorilor comuniste", eveniment in cadrul caruia fostii detinuti politici Traian Bodea si Ioan Brazda au povestit torturile pe care le-au avut de indurat din […]
    The post Istoria care nu se invata la scoala. Au preferat sa arda de vii in grajd decat sa se predea securitatii! appeared first on Presa Oradea.
     Un nou eveniment de prestigiu in Sala Mare a Primariei Municipiului Oradea. Asociatia ,,Cei 40 de Mucenici" si Neamunit - Filiala Bihor a organizat marti, 16 iunie, conferinta ,,Povestile nespuse ale inchisorilor comuniste", eveniment in cadrul caruia fostii detinuti politici Traian Bodea si Ioan Brazda au povestit torturile pe care le-au avut de indurat din cauza Securitatii.
    Conferinta a fost una de rasunet, la ea participand elevi de la Colegiul National ,,Mihai Eminescu", scriitori, oameni de cultura, autoritati locale, de la presedintele CJ Bihor - Cornel Popa, PS Virgil Bercea - episcopul greco-catolic de Oradea, protopopul ortodox al Oradiei, pr. Dorel Octavian Rusu, la viceprimarul Oradiei, Mircea Malan, dar si iubitori de istorie, cu totii au ascultat marturiile cutremuratoare ale fostilor detinuti politici Traian Bodea si Ioan Brazda.

    In deschiderea conferintei, Traian Bodea, din Beius, a apreciat efortul si initiativa organizatorica a jurnalistei si scriitoarei dr. Cristina-Liana Puscas, un exemplu si unul dintre putinele semnale pozitive care vin din partea noii generatii spre istoria nefardata a romanilor.
    Traian Bodea si-a aratat dezamagirea fata de dezinformarea la care sunt supusi actualii liceeni, viitorii maturi ai societati, pentru care epoca comunista este doar o fila palida in istorie, iar Ceausescu un lider spre care se poate privi si admirativ. Istoria recenta nu este prezentata in manualele de profil din scoli, iar eroii acelei perioade sunt anonimi in constiinta romanilor.

    ,,Tara asta este patria mea, asa cum este. Din pacate, observ ca, in ultima perioada, romanii, de la deputati la oamenii de rand, fac afirmatii care ma ingrozesc. Romanii spun si cred despre ei insisi ca sunt lasi si hoti"

    a declarat Traian Bodea.


    ,,Iar asta se intampla pentru ca eroii ies din istorie. Romanii au uitat sau nu stiu cine a fost spre exemplu Teodor Susman. Partizanul ai carui copii au refuzat sa se predea Securitatii si au preferat sa arda de vii in grajd. Tatal care, dupa ce si-a vazut copiii morti, s-a impuscat, pentru a nu incapea nici el pe mana comunistilor"

    a adaugat Traian Bodea.

    ,,Medicul veterinar Iosif Capota, impuscat pentru manifestele lui, a fost uitat. Lumea se intreaba de ce nu au fost uniti partizanii. Cum sa te unesti cand in Arieseni au fost trimise cinci companii de soldati de securitate. Peste 3.000 de ofiteri mobilizati in Apuseni, la care s-au adaugat militienii, in anul 1952. Si totusi, partizanii au rezistat pana in 1962.
    Iar adevaratii eroi nu sunt doar cei cu arma in mana. Cu familiile lor care au fost suspuse opresiunii. Strainii care le-au oferit ajutor si adapost. Partizanii nu puteau sta iarna in munti. Au fost ascunsi de romani in casele lor, inclusiv aici, la Sudrigiu. Unde a fost lasitatea? Cum poti sa-i numesti lasi?"

    a precizat fostul detinut politic Traian Bodea arestat la 15 ani si doua zile, dupa ce a lipit prin orasul Beius 14 manifeste.


    ,,In contextul evenimentelor din Ungaria, din 1956, la o sedinta la Beius ni se spusese ca banditii de unguri s-au rasculat impotriva Armatei Sovietice, salvatoare. Eu m-am ridicat si am spus ca rusii ar trebui sa plece si de la noi, ca e mult zece ani de cand sunt aici.
    Am fost atat de umilit incat, ajuns acasa, am gasit un bloc de desen intreg si unul pe jumatate, cu 14 coli si am confectionat 14 manifeste in care am scris ,,Afara cu rusii", ,,Afara cu comunistii" si ceva legat de cotele pentru tarani. Toate au avut amprentele mele"

    a povestit Traian Bodea. A fost arestat in ziua de 2 noiembrie 1956, batut timp de cinci ore la Securitatea din Beius, desi isi recunoscuse fapta. Torturile vor fi continuate la Securitatea din Oradea, fiind anchetat de catre locot. major Lacatis Eugen, cel care, mai tarziu, la Timisoara, a racolat-o pe Mona Musca. Desi minor, anchetatorul nu s-a sfiit sa-si stinga tigara pe incheieturile elevului Traian Bodea, cand acesta avea mainile incatusate.
    Rasculati-va!
    Al doilea marturisitor al suferintelor indurate in inchisorile regimului a fost Ioan Brazda, arestat pentru ca a facut parte din Organizatia ,,G4". Aceasta a fost infiintata de un fost ofiter in rezerva, Dumitru Oprea, poet, care a scris poezia ,,Rasculati-va", pe care a afisat-o pe strazile din Oradea.

    Acesta a organizat mai multi elevi din Oradea, cu sase dintre ei urcand in munti. Printre ei s-a aflat si oradeanul Alexandru Simoca. Insa, in urma unei tradari, securitatea i-a inconjurat la Zece Hotare.
    Au fost arestate 19 persoane, din care 11 elevi. Ioan Brazda si fratele sau, Aurel Brazda, au fost, de asemenea, arestati. Ioan Brazda s-a predat singur, dupa trei zile, in care a stat ascuns. Ajuns la Securitatea din Oradea, a fost anchetat si tinut in celule cu igrasie si fara lumina la subsol.

    ,,In celula aveam un geam mic. Nu era lumina. Mancarea, dimineata nu era nimic. La amiaza fasole si 250 de grame de paine, fara lingura. Seara o supa de cartofi"

    a povestit Ioan Brazda. Acesta a relatat faptul ca unul dintre cele mai mari chinuri era faptul ca, incepand de seara, de pe la ora 19.00, pana dimineata, nu li se permitea detinutilor politici sa iasa la WC.


    ,,Era un chin foarte mare. Nu rezistam. Unii ajungeau sa urineze pe pereti"

    a relatat Ioan Brazda. Dupa Penitenciarul Oradea, Cluj-Napoca si Targsor, Ioan Brazda a fost transferat la Gherla, acolo unde a fost introdus in Camera 99, ,,Camera mortii". Aici a fost supus reeducarii.

    ,,Toti am fost culcati pe spate, pe jos si nu am avut voie sa ne miscam. Daca unul se misca ne loveau. Am simtit ca imi intra un cui in cap de atata stat. Pe un coleg l-au tinut in picioare 4 zile si 4 nopti, cu planton langa el. Apoi l-au batut cu bate"

    a povestit experienta de la Gherla. Povestile celor doi fosti detinuti politici au impresionat publicul oradean, organizatorii promitand noi evenimente pe aceasta tema.
    Andreea Costea
    The post Istoria care nu se invata la scoala. Au preferat sa arda de vii in grajd decat sa se predea securitatii! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Tinerii din PSD vor ,,programe de educatie sexuala serioase" si dezavueaza ,,abstinenta" ca metoda contraceptiva


    [2015-06-16]

    TSD sustine, intr-un comunicat trimis marti MEDIAFAX,ca "problema educatiei sexuale in scoli trebuie luata mult mai in serios decat o ia in prezent invatamantul romanesc" si se declara in dezacord cu promovarea "abstinentei sexuale a tinerilor, ca solutie pentru probleme ca aceea a mamelor minore".







    [...]Citeste mai departe
    Tinerii din PSD vor ,,programe de educatie sexuala serioase
    Sursa: Bihoreanul
  • Despre sex si problemele sale, la nivel academic, in Timisoara


    [2015-06-12]
    Cursul International de Medicina a Sexualitatii a ajuns, la Timisoara, la editia a doua. Organizat de catre Clinica Urologica din Timisoara, condusa de catre prof. Viorel Bucuras, acest curs a adus in vestul Romaniei, de curand, specialisti ai domeniului din mai multe tari precum si numerosi medici, cu diferite specializari, care au dorit sa fie […]
    The post Despre sex si problemele sale, la nivel academic, in Timisoara appeared first on Presa Oradea.
     Cursul International de Medicina a Sexualitatii a ajuns, la Timisoara, la editia a doua. Organizat de catre Clinica Urologica din Timisoara, condusa de catre prof. Viorel Bucuras, acest curs a adus in vestul Romaniei, de curand, specialisti ai domeniului din mai multe tari precum si numerosi medici, cu diferite specializari, care au dorit sa fie racordati la noutatile internationale are sexologiei.
    Cele doua zile de curs, care i-au reunit pe participanti la Hotelul Lido din Timisoara, au fost dense, trecandu-se, asa cum era si firesc, de la definitii si termini – gazda, prof. Viorel Bucuras, oferind o limba comuna, de lucru, participantilor - la expuneri ce au vizat anatomia si fiziologia sexualitatii, modelele de raspuns sexual, disfunctiile sexuale, relatia boala-sexualitate, anamneza sexologica, disfunctiile sexuale feminine si masculine, urgentele in medicina sexualitatii, infertilitatea masculina, tulburarile de gen si parafiliile, valorile si standardele in comunicarea intre profesionistii din domeniul medical si pacienti.

    De asemenea, in cadrul workshop-urilor au fost prezentate studii de caz precum si sugestii de abordare legate de interactiunea dintre medic si pacient. De asemenea, a fost prezentat si impactul unor medicamente asupra functiei sexuale si managementul potentialelor reactii adverse.
    Abordare internationala
    Dintre prezentarile invitatilor din afara tarii mentionam lucrarile semnate de prof. Juza Chen, din Tel Aviv, Israel, fost presedinte al Societatii Israeliene pentru Medicina Sexuala, "Disfunctia erectila" si "Urgente in medicina sexualitatii", de dr. John Dean din Devon, Marea Britanie, fost presedinte al Societatii Internationale pentru Medicina Sexuala, "Tulburari de gen si parafilii" si "Disfunctii sexuale feminine - tulburari ale dorintei sexuale", de psihologul Hans van Wijngaarden din Zwolle, Olanda, ""Valori si standard in comunicarea intre profesionistii din domeniul medical si pacienti" si de dr. psihiatru Simona Bota, Zwolle, Olanda, "Modele de raspuns sexual", "Disfunctii sexuale", "Relatia boala-sexualitate".

    Medicii si psihologii care au tinut expunerile au dovedit nu doar o deosebita seriozitare in a prezenta colegilor lor munca lor ca specialisti in domeniul sexologiei dar si faptul ca totul se poate face mai bine si mai usor cu un strop de simt al umorului, cu a intelege cum sa comunici cu cel care ti se adreseaza si care este absolut necesar sa-ti poata acorda increderea.
    Discutand cu prof. Juza Chen si cu dr. John Devon, atat despre realitatile, in domeniul sexologiei, ale tarilor lor, Israel si Marea Britanie, dar si despre efortul international pe care acestia il depun pentru ca harta lumii sa aiba tot mai putine pete albe in ceea ce priveste educarea medicilor inspre a putea acorda ajutor in disfunctiile sexuale, am realizat ca orasul nostru a avut un privilegiu aparte din a avea la un loc aceste personalitati, care au lasat pietre de hotar in spatele lor, in domeniul sexualitatii abordate medical.

    Cu toate acestea, nici istorisirile personale ce ajung aproape anecdotice nu s-au lasat asteptate. Cei doi au vorbit si despre tari arabe sau despre Rusia, unde au fost pentru a pregati colegi medici in vederea abordarii problemelor legate de sex si unde lucrurile au curs mai bine si mai pasnic decat in unele parti ale SUA, unde au auzit replica, venita din partea orasenilor din locul unde tineau cursuri, cum ca "Noua nu ne place ce faceti voi aici, este impotriva lui Dumnezeu". Cum, poate, nu ne-am fi asteptat, la arabi a fost mai simplu: "O familie fara probleme sexuale este o familie fericita" a fost ideea care a deschis, simplu, usi.

    Vorbind cu prof. Viorel Bucuras despre cursul pe care l-a oferit, am aflat urmatoarele: "Aceasta manifestare pe care am organizat-o in Timisoara (si care a ajuns la editia a doua) s-a adresat unei echipe multidisciplinare de medici - endocrinologi, neurologi, psihiatri, ginecologi, urologi, medici de familie. A avut ca scop, in afara de aducerea la cunostinta, colegilor nostri, a noutatilor din domeniu, si atragerea atentiei, in societate, fata de bolile si disfunctiile sexuale si solutiile care se gasesc pentru aceste probleme."
    Despre biserici si normalitate
    Primele cuvinte pe care le-am schimbat in privat cu medicul psihiatru Simona Bota, absolventa a UMF Timisoara dar care lucreaza de peste doua decenii in Olanda, ca sexolog, au fost legate de felul aparte in care am auzit-o tinandu-si prezentarile, acolo unde "aparte", pentru un filolog, tine de frazare. Un mod calm, placut, serios si implicat de a vorbi, care cred ca e in stare sa castige rapid increderea oricarui potential pacient. Si astfel, prima intrebare pentru cea cu care am dorit sa trecem in revista, pe scurt, sexologia din Europa comparata cu cea din Romania, a venit firesc.

    Cat de importanta este increderea, atunci cand se discuta despre probleme sexuale?
    Este esentiala, nu doar in sexologie ci in toata sfera medicinei. Oamenii se orienteaza - femeile prefera sa discute cu femei si barbatii cu barbati, desi barbatii prefera un sexolog femeie pentru ca rusinea are o importanta mare iar barbatii sunt mai concurentiali. Succesul este un factor mai important, in viata, pentru ei, mai ales pe plan sexual. Un doctor femeie este mai putin amenintator - sa spun asa. Chiar daca barbatii isi masoara penisurile intre ei, la o femeie e mai degraba o problema de nu are sanii destul de mari sau de are fundul prea mare dar, la un barbat, competitia tine de cele care implica prestatia sexuala - cat de mult si cat de des face sex.



    Vorbeati de faptul ca ati ajuns sa nu mai folositi mental, in relatia cu pacientii dumneavoastra, categorisiriri gen "normal" - "anormal". Si totusi, unde ar fi "mai putin normalul"?
    Putem vorbi de zoofilie, care este o boala, si care a existat dintotdeauna. Dar aspectul cultural are un rol foarte important. In Europa, eu nu cunosc tari care sa ia ca normala zoofilia, dar, in Maroc, initierea sexuala a baietilor e si cu capre.


    Pedofilia are granite oarecum jonglabile, cred.
    La 16 ani, decizia unei fete de a se culca cu un baiat poate duce, mai apoi, la gandul ca "ce proasta am fost".


    Asta se poate intampla la orice varsta.
    Toate deviatiile acestea sunt parafilii - zoofilia, pedofilia, necrofilia. In sistemul medical de clasificare exista o diferenta mare intre disfunctie si boala. In situatia de boala, ca la orice, ai doua posibilitati: persoana vrea sa se trateze sau nu vrea. Cei ce vor sa se trateze vor avea ajutor. Pentru cei ce nu vor, se practica inclusiv castrarea chimica. Exista clinici ce tin de psihiatria legala, pentru asa ceva. Exista oameni ce sunt inchisi pe viata, pentru viol cu crima, pentru recidiva.


    ...si au iesit din puscarie pentru ca au scris carti? Va intreb pentru ca la noi a devenit o moda ca diversi incarcerati cu nume de prin politica sa scrie niste carti si sa li se scada din pedeapsa.
    Nu cunosc asa ceva.



    Exista, totusi, diferente intre un batran ce violeaza un baiat de 6 ani si un baiat de 19 ani ce face sex cu prietena lui de 17, si apoi se cearta.
    La noi, fetele iau anticonceptionale de la 12 ani. Dar situatia unui bunic ce-si abuzeaza nepotul, de exemplu, e foarte grava.


    Asta incercam sa sugerez, ca, probabil, exista grade diferite de vinovatie.
    Trebuie sa indeplinesti, in raportul legist, niste standard - cat de grava e tulburarea, ce sanse exista pentru tratare.


    Cum gasiti situatia Romaniei in ce priveste deschiderea fata de a discuta si trata problemele sexuale? In stomatologie, spre exemplu, se merge foarte tarziu la dentist, deseori se ajunge la extractii acolo unde s-ar fi putut trata, sau prindea bine profilaxia. Cum e in sexologie?
    Colegii mei au acelasi nivel de pregatire ca si noi pentru a ajuta oamenii. Ganditi-va ca la sexolog vin oameni tineri, cu probleme sexuale, ce, poate, sunt mai importante decat o gaura in masea atunci cand esti tanar.



    O paralela cu o alta ramura a medicinei - transplantologia. A fost firesc ca, in istorie, sa existe problemele de la inceput, cu rejetul, pana la aparitia ciclosporinei - tarile ce si-au inceput programul de transplant mai tarziu vor face pasi mult mai repede, fara sa mai treaca prin problemele inceputului. Cu toate acestea, noi, in Romania, in Comunitatea Europeana fiind, stat laic fiind, ne lovim de biserica, prioritar de Biserica Ortodoxa Romana. Cum sa vorbim deschis unui sexolog intr-o tara care, acum cateva zile, prin alesii sai, a respins iar proiectul de recunoastere a parteneriatului civil? Nici macar a casatoriei intre persoanele gay, ca in orice stat civilizat, ci a parteneriatului civil, care nici macar nu se adreseaza exclusiv persoanelor gay.
    Nu e vorba de progresul medicinei. Recunoasterea sexualitatii a inceput in anii 70 cu feminismul si cu dreptul pentru avort. Apoi a inceput si miscarea homosexuala. Acum 20 ani a venit la noi si casatoria homosexuala. Procesul de lupta a fost facut de oamenii ce voiau sa schimbe ceva.


    Cat de importanta era religia in aceasta lupta?
    Era foarte importanta. De aceea ieseau femeile in strada pentru drepturile lor - erau timpuri cand, din Olanda, femeile mergeau in Belgia pentru a face un avort.


    Care ar trebui sa fie lupta noastra, acum, inspre a ajunge la o deschidere a mintilor fata de problemele sexuale? Predarea unor notiuni in scoli, cursuri la facultatile de medicina, slabirea implicarii bisericii?
    Cred ca sexologia ar trebui predate ca disciplina la facultatile de medicina. Si ar trebui sa se vorbeasca despre lucruri care tin de acest domeniu si in scoli, in partea de biologie sau de anatomie. Apoi este necesara specializarea medicilor de familie in acest domeniu. Apoi, la disciplinele de Urologie sau de Ginecologie din spitale e necesar sa existe un coleg cu supraspecializare pe sexologie, sa existe psihologi si asistente medicale cu acest gen de specializare.



    Am prins o fraza din ce spuneati intr-o expunere a dumneavoastra, si anume ca "Starea de dragoste implica exclusivitate pentu partener. Nu poti iubi doua persoane deodata". Apoi, la primul studiu de caz din cele doua pe care le-ati prezentat ati detaliat, spunand ca va refereati la "starea de a fi indragostit". As vrea sa ne spuneti daca un medic cu specializarea in sexologie este persoana potrivita pentru a se discuta cu el inclusiv indoieli de acest gen, ale persoanelor, legate de dorintele si starile lor - adica nu doar exclusiv probleme de disfunctii sexuale.
    Toti oamenii care iubesc doresc sa atinga persoana iubita, sa o sarute, sa faca sex. Cu cine sa vorbeasca aceste persoane? De nu au cu cine, se pot adresa si sexologului, sigur. O astfel de discutie poate avea implicatii sociale - sexologul este in situatia in care poate da un sfat si care pastreaza secretul medical asupra discutiei.

    Intr-o Romanie a tabu-urilor, unde tot ce tine de sfera sexuala isi gaseste mai degraba loc in paginile ziarelor de can-can decat in cabinetele medicilor specializati, la Timisoara se lucreaza si se gandeste vestic, inclusiv in ceea ce priveste disfunctiile sexuale. Avem medici pregatiti sa sfatuiasca un pacient cu astfel de probleme dar si sa ofere o mana de ajutor colegilor din toata tara care doresc sa se specializeze in sexologie.
    Ramona Balutescu
    The post Despre sex si problemele sale, la nivel academic, in Timisoara appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • 100 pentru Bihor: Elevi straini construiesc 9 case in Beius, Oradea si Sintandrei


    [2015-06-10]
    Trei scoli din Irlanda, Scotia si Germania au trimis 100 de voluntari in Bihor pentru a ajuta la construirea de case Habitat. Tinerii lucreaza la ridicarea a noua case in Beius, Oradea si Sintandrei, locuinte ce vor apartine unor tineri crescuti in familii adoptive, unor persoane evacuate din case nationalizate sau unor mame care isi cresc singure copiii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Scoli inchise in Coreea de Sud - Epidemie mortala


    [2015-06-10]
    Aproape 2.000 de scoli au fost inchise in Coreea de Sud dupa anuntarea, luni, a celui de-al saselea deces din cauza coronavirusului care cauzeaza Sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV). [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Sport pentru toti


    [2015-06-10]
     Reprezentantii unui ONG din oras au dus sportul in scoli. In colaborare cu Inspectoratul Scolar Judetean Bihor, Asociatia ,,Fid Kid" a realizat proiectul ,,Un sport pentru toti, Fid Kid", prin care...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Sursa: Bihon.ro
  • Fara sex! Mai multe ONG-uri cer ministrilor sa promoveze in scoli abstinenta pana la casatorie


    [2015-06-10]
    19 organizatii nonguvernamentale au trimis o scrisoare deschisa in care cer ministrilor Educatiei si Sanatatii sa proiveze in scoli abstinenta pana la casatorie, ca fiind "cel mai bun lucru pentru sanatatea copiilor". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • O suta de tineri din Irlanda, Scotia si Germania, pe santierele Habitat - Voluntarii construiesc


    [2015-06-09]
    Trei scoli din Irlanda, Scotia si Germania au trimis 100 de voluntari in Bihor pentru a ajuta la construirea de case Habitat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Luna emotiilor pentru absolventii claselor a XII-a. A inceput Bacalaureatul 2015!


    [2015-06-09]
    Cuvinte tremurate, priviri cautatoare, mani transpiate si tremurande stranse in jurul foilor albe. A inceput BAC-ul si chiar daca primele probe, cele orale, sunt oarecum la discretia elevilor, emotiile i-au lasat pe cei mai multi fara glas. Asta pentru ca, majoritatea din cei 5.490 de elevi bihoreni care sustin examenele inteleg ca totul se poate […]
    The post Luna emotiilor pentru absolventii claselor a XII-a. A inceput Bacalaureatul 2015! appeared first on Presa Oradea.
     Cuvinte tremurate, priviri cautatoare, mani transpiate si tremurande stranse in jurul foilor albe. A inceput BAC-ul si chiar daca primele probe, cele orale, sunt oarecum la discretia elevilor, emotiile i-au lasat pe cei mai multi fara glas. Asta pentru ca, majoritatea din cei 5.490 de elevi bihoreni care sustin examenele inteleg ca totul se poate intampla sau se poate rasturna de aici, de pe coridorul propriilor scoli.
    Cei mai multi dintre elevi inteleg deja, gratie cadrelor didactice, ca viata este fomata din intersectii si rascruci de drumuri. Ca ajuns la o astfel de cotitura trebuie sa alegi varianta cea mai buna, cea care te poate urca niste trepte. Se poate totusi ca si alegand varianta gresita sa ajungi sus pe trepte doar ca, atunci, procesul este controlat mai mult de sansa si de hazard decat de tine. Si, la 18 ani, trebuie sa fii extraordinar de naiv sa lasi norocul sa decida in locul tau. Tocmai de aceea, emotiile au fost mari la primul examen de la editia din 2015 a Bacalaureatului, proba orala la limba si literatura romana de luni, 8 iunie,

    La Liceul Teoretic ,,Aurel Lazar" au dat examen 130 de elevi, impartiti pe ore, in doua sali de clasa.

    ,,Sunt emotii si sunt normale. Orice om are emotii inaintea unui examen important. Eu unul nu m-am pregatit de la inceputul clasei a XII-a pentru ca nu am putut dar apoi am facut pregatire intensa. La scris va fi mai greu. La subiectul trei de la limba romana de obicei este mai complicat"

    a spus Antonio Alexandrescu, care este si jucator de polo la Crisul Oradea. Emotii avea si o alta eleva, Madalina Balaj:

    ,,Pregatirea a fost buna. Am mai citit dar nu pot spune ca stiu totul perfect. La examenele scrise va fi mai dificil. Eu dau examen din limba romana, matematica si biologie si cea mai grea va fi limba romana. La matematica ma descurc mai bine.



    Cred ca rezultatele vor fi mai bune anul acesta pentru ca din experientele precedente s-a vazut ca acest examen este unul foarte serios".

    Nu toti elevii au fost insa coplesiti de emotii.

    ,,Nu am deloc emotii. Pregatirea a decurs normal. Acum, cum nu mai avem cursuri, facem ore strict pe ce s-ar putea da la Bac. Nu imi e teama de subiecte pentru ca m-am pregatit pentru ficare".

    a spus Vanesa Andor.
    Din 29 iunie, probele scrise!
    Dupa proba orala la limba romana, care se sustine in perioada 8-10 iunie, se va desfasura evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna (10 – 12 iunie), urmata de evaluarea competentelor digitale (15 – 19 iunie) si evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala (22 – 26 iunie).

    Prima proba ,,serioasa", proba scrisa la limba si literatura romana, se va desfasura pe 29 iunie, urmata, la doar o zi, de proba scrisa la limba si literatura materna. In prima zi a lunii iulie, elevii vor sustine proba obligatorie a profilului (examen scris) iar pe 3 iulie va urma proba la alegere a profilului si specializarii (scris).
    Pe 6 iulie, pana la ora 12.00, toate scolile vor afisa rezultatele, urmand ca, in aceeasi zi, pana la ora 16.00, cei nemultumiti de note sa poata face contestatii. Pe 10 iulie se vor afisa rezultatele finale.
    Conform sefului Inspectoratului Scolar Judetean Bihor, Nicolae-Ioan Avram, in Bihor s-au inscris pentru a sustine examenul de Bacalaureat 5.490 de elevi. Dintre acestia, 4.595 sunt din seria curenta si 895 sunt din seriile anterioare.
    Ichim Vasilica
    The post Luna emotiilor pentru absolventii claselor a XII-a. A inceput Bacalaureatul 2015! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • 100 de tineri voluntari construiesc locuinte sociale


    [2015-06-09]
    Alaturi de cei care au nevoie FOTO: HABITAT Trei scoli din Irlanda, Scotia si Germania au trimis 100 de voluntari in Bihor pentru a ajuta la construirea de case Habitat.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    100 de tineri voluntari construiesc locuinte sociale
    Sursa: Bihon.ro
  • Pregatesc santierele in scoli


    [2015-06-06]
     La iesirea copiilor din scoli, pentru vacanta mare, vor intra pe amplasamente constructorii, pentru reparatii curente sau capitale.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Pregatesc santierele in scoli
    Sursa: Bihon.ro
  • Nu pentru a castiga - Pentru a participa si a se simti bine


    [2015-06-05]
    Sala de Sport a Universitatii din Oradea s-a umplut ieri de veselie si buna voie. 30 de copii cu cerinte speciale de la scoli din doua judete au participat la o competitie regionala de badminton, cu scopul de a-si imbunatati starea de sanatate si a-si dezvolta deprinderile motrice. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • ,,Barca verde" a fost lansata la apa de Ziua Mondiala a Mediului


    [2015-06-05]
    O ambarcatiune realizata exclusiv din PET-uri a fost lansata azi, 5 iunie, de Ziua Mondiala a Mediului, pe Crisul Repede, lânga Podul Carol I. Proiectul „BARCA VERDE - RECICLAM PENTRU NATURA" apartine Politiei Locale Oradea, fiind realizat cu implicarea elevilor si cadrelor didactice de la mai multe scoli si gradinite din Oradea.

    Ambarcatiunea a fost realizata din peste 5000 de flacoane, având o lungime de 6 metri, fiind lansata la apa in prezenta reprezentantilor Prefecturii, Consiliului Local, Politiei Locale, precum si a elevilor si scolilor care s-au implicat in proiect.

    In cursul zilei de azi, cei care doresc sa testeze ambarcatiunea sunt asteptati la podul Carol I de o echipa a Politiei Locale, care va asigura siguranta deplasarii cetatenilor pe apa cu "barca verde".

    Proiectul  „BARCA VERDE - RECICLAM PENTRU NATURA" a constat intr-o campanie de informare a cetatenilor atât la nivel national, cât si international, pe site-ul U.E., cu privire la scopul colectarii si reciclarii recipientelor din plastic de tip PET, dar si in colectarea efectiva a acestor pet-uri in vederea realizarii unei ambarcatiuni. In cadrul acestui proiect, Politia Locala Oradea a implicat cadre didactice, copii prescolari si scolari, care au colectat flacoanele de tip PET, toate fiind folosite pentru realizarea ambarcatiunii.

    Politia Locala Oradea felicita cadrele didactice din urmatoarele institutii de invatamânt, care s-au implicat in acest proiect: Universitatea din Oradea - Facultatea de Constructii si Arhitectura, Liceul Teoretic "Onisifor Ghibu" Oradea, Colegiul National "Iosif Vulcan" din Oradea, Liceul cu Program Sportiv LPS „Bihorul", Liceul Tehnologic Sanitar „Vasile Voiculescu", Gradinita nr. 23, Gradinita nr. 41, Gradinita nr. 30 „Mugurel", Gradinita nr. 52, Gradinita nr. 53, Gradinita cu program prelungit  nr. 22, dar si pe cei peste 100 de voluntari care s-au implicat in acest proiect.

    Mentionam faptul ca proiectul a fost promovat si la nivel international pe site-ul  Uniunii Europene - http://esdw.eu/country/romania/ .

     

      [...]Citeste mai departe
    ,,Barca verde
    Sursa: Primaria Oradea
  • J. K. Jerome in varianta oradeana: Mai multi oameni intr-o barca din PET-uri (FOTO)


    [2015-06-05]
    Initiata de Politia Locala Oradea si imbratisata de scoli, dascali, elevi, studenti si firme private, Barca Verde a ajuns pe apa Crisului Repede. Realizata din mii de flacoane adunate pe baza de voluntariat, ambarcatiunea speciala a fost testata azi, de Ziua Mediului, la Podul Carol I (Sovata). Cand vorbim despre barca lansata la apa vineri […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Vicar nou, ranga noua sub steagul Indefessum


    [2015-06-04]
    Eparhia Greco-Catolica de Oradea are un vicar general nou in persoana pr Olimpiu Todorean. Adica ,,grecii aia" care tot vor diverse si ajung, uneori, pe la stiri. Si cam de ce-ar fi importanta, dincolo de usa vreunei biserici, aceasta stire? Sa pornim prin a spune ca, atunci cand un om schimba pe altul, in functie, […]
    The post Vicar nou, ranga noua sub steagul Indefessum appeared first on Presa Oradea.
     Eparhia Greco-Catolica de Oradea are un vicar general nou in persoana pr Olimpiu Todorean. Adica ,,grecii aia" care tot vor diverse si ajung, uneori, pe la stiri. Si cam de ce-ar fi importanta, dincolo de usa vreunei biserici, aceasta stire?
    Sa pornim prin a spune ca, atunci cand un om schimba pe altul, in functie, cel care a ales sa plece nu intra instant la categoria de ,,tradator", de ,,incompetent" sau de ,,sastisit". Iar cel care vine nu e neaparat "rupt din soarele diminetii". Pentru ca acestea sunt tipare generale. Si pentru ca particularul e un vector ce nu se vrea uniformizat.
    Vedeti, fie ca va place sau nu, ca ,,verzi romani" (pare ca vor fi multe ghilimele in materialul asta, semn ca lucrurile se mai spun si prin metafora, uneori), greco-catolicii aia de care uitam mult prea des (nu e vorba de Oradea ci de Romania) sunt parte din istoria noastra si si-au castigat un continent de respect, de la cei care inca nu cauta cuvantul in dexonline, pentru cateva dintre actiunile lor de la 1700 incoace. Asezarea paturii intelectuale din Transilvania si o lectie despre cum sa treci prin puscarii fara sa te frangi, pentru credinta ta, sunt doar doua exemple mari pentru care greco-catolicii ar trebui sa aiba un loc clar in manualele de istorie. Pe cand nici macar Scoala Ardeleana nu mai are acest loc, intotdeauna - cum am aratat la Simpozionul ,,Scoala Ardeleana" din 2014, din Oradea.

    Eparhia Greco-Catolica de Oradea a avut si ea un rol in istoria zdrumicata a manunchiului de trei secole ultim trecute. Nu e niciodata inutil sa citam din prezentarea pe scurt a unei institutii majore:
    ,,In teritoriile nord-vestice ale Romaniei, romanii au imbratisat Unirea cu Biserica Romei cu 10 ani mai devreme decat cei din Transilvania istorica, intrand pentru inceput sub jurisdictia spirituala a Vicarului Apostolic de Muncaci, pentru ca, ulterior, sa fie preluati de Episcopia Romano-Catolica de Oradea, care a constituit pentru acestia un vicariat. La 16 iunie 1777, prin bula ,,Indefessum", Papa Pius al VI-lea infiinta a doua episcopie greco-catolica romaneasca sub titulatura ,,Episcopatum Graeco-Catholicum Unitum Magno-Varadiensem", arondata pana la 1853, Arhiepiscopiei romano-catolice de Strigoniu."
    ,,Episcopul Iuliu Hirtea (1949-1978), consacrat de Nuntiul papal Patrik O'Hara, si-a desfasurat activitatea in clandestinitate. A fost si el arestat la 8 decembrie 1952, fiind eliberat doar in 1964. In acest rastimp, Eparhia a fost condusa de Pr. Augustin Egreanu, provicar. In 1978, canonicul Coriolan Tamaian a preluat raspunderea Eparhiei. A murit in 1990, iar Sfantul Scaun a decis atunci consacrarea ca Episcop de Oradea a preotului Vasile Hossu, care a pastorit Eparhia pana la moartea sa, in iunie 1997. Episcopul Vasile Hossu (1990-1997) a reorganizat Eparhia si Seminarul. A construit o noua biserica in cimitirul Olosig, pe care a incredintat-o franciscanilor conventuali. A redobandit cladirea Institutului Teologic si a redeschis Seminarul teologic liceal. Dupa moartea Episcopului Hossu, ca Episcop de Oradea a fost numit Virgil Bercea, care fusese transferat de la Blaj la Oradea inca din noiembrie 1996, ca Episcop Coadjutor."

    Vorbim de eparhie cu o traditie in spate, din vestul tarii. Care a dat oameni vrednici de orice ,,who's who" facut cu buna credinta, al celor ce au modelat Romania moderna. Care are un cuvant de spus in peisajul credintelor din teritoriile arondate, care si-a realizat un profil social laudabil si care se lupta, in felul ei, pentru clarificarea propriului contur identitar, in contextul in care legile ofera doar teoretic fostele posesiuni ale greco-catolicilor posesorilor lor de drept, iar practicul arata o alta realitate, amara de tot. Aceasta fiind topografie dublata de hartoage. Cat despre spirit…
    Ei, si exact aici intervine filtrarea stirii. Un vicar general este ,,numarul doi in stat", intr-o eparhie, dupa episcop. (Sau, ma rog, ar trebui sa fie). Este acel ,,cap limpede" pe care il aveam noi, jurnalistii, in redactie si apoi in tipografie, cand inca se mai facea presa altfel decat dupa ureche - ca sa facem o paralela. Este cel care stie, vrea si poate, in lumea aceasta interesanta a bisericii. Este mana, dublata de un creier (stocare, inter-relationare, sinapse, drum neuronal, celule gliale) bun, acolo unde episcopul este sufletul, imaginea si succesiunea apostolica.

    Intr-o eparhie a unui cult cu o istorie mare in spate, si cu alta, ce se cerne intr-un alt gen de macinare, in fata, in tara asta de credinciosi fatarnici, de zi de referendum, ortodoxoizi si ortodoxoidizati, un vicar general nou, greco-catolic, e o alternativa spre asezare si normalitate. Un post cheie de unde pot si trebuie sa vina idei. Nu doar spre asezarea eparhiei (sigur, antonimul e ,,neasezata", dar sa spunem doar ca e loc mereu de mai bine) ci si pentru binele vestului tarii si, in contextul institutiei, spre binele moral al Romaniei. Da, mai am naivitatea de a crede ca, daca tot trebuie sa avem biserici, inca, ele ar trebui sa puna umarul la a readuce aminte enoriasilor lor si de o oarecare decenta sociala, nu doar de morala strict religioasa. (Nu, nu se suprapun intrutotul). Povestea aceea, cu aproapele care trebuie ajutat si iubit, jumatatea de mantie a Sf. Martin, pestii si painile lui Isus. Ca daca spun si de Sf. Maximilian Kolbe, realul, deja e prea mult…
    Va pare ca aduc un univers intreg si-l leg de buletinul nou ce ocupa o functie? Lumea e condusa prin odgoane, parghii si rangi. Uitati-va intr-un ceas elvetian, cum se imbuca rotitele si cum palpita toate detaliile acelea, nu des vazute, de dupa capac. Un vicar general nu e doar o rotita - e un rubin, in ceasurile ce inca vor sa ticaie, dupa moda veche, si nu sunt electronice de unica folosinta. Greco-catolicii au facut istorie in tara asta, incearca macar prin nume sa se arate continuatori ai Scolii Ardelene si ai martirilor inchisorilor si schimba creioane de texturi diferite pentru a hasura spatiul ramas intre dorinta si realitate. Si e firesc sa fie asa, in timpuri ce presupun caderea usoara spre epigonic, de la ierarhie pana la enoriasi. Iar ranga din titlu nu e de lovit.

    Am vorbit despre idei, am pomenit de ranga - sa trecem si la oameni, ca sa rotunjim explicatia. Asadar, o institutie importanta din Romania, din Oradea, isi schimba CEO-ul, numarul 2 din staff. Si te astepti la mai bine, pe o raza mare, dincolo de biserici, dincolo de oras, dincolo de ani. Personal, pot descrie si altfel situatia: un prieten schimba pe altul - motiv de intristare fata de amandoi, motiv de bucurie fata de amandoi. Calugarul lui Don Orione, Florian Gui, renunta la aceasta functie, dupa zece ani - nu tradeaza, nu arunca, nu intoarce spatele. Ci nu mai vrea. Pacat ca nu s-a adastat pe ne-vrerea lui, a se vedea ce-ar fi de asezat - dar unde nu s-au asezat lucruri, din '57 pana acum, schimbarea nu e vietate de imblanzit. La cei 47 de ani ai sai si la o comunitate inchegata, model, a Oradiei, ridicata in jurul bisericii sale dar ducand si scoala dupa ea, fostul vicar general vrea altceva. Vrea sa-si cultive gradina - de ne luam dupa Candid de Voltaire.
    Vine preotul Olimpiu Todorean. Preot de capela, de parohie, preot de oameni, ,,preot de preot" - de ne-am lua dupa ,,limbajul nou". Sigur, am putea reproduce comunicatul in care se vorbeste oficial despre activitatea lui de pana acum, dar il gasiti aici. Dincolo de scoli si functii, as vrea sa vorbesc despre lucrurile pe care le cred eu importante despre parintele Olimpiu, si despre crucea pe care o are de dus.
    O noua provocare. Grea.
    De cate ori sunt invitata sa vorbesc despre rolul Bisericii, indiferent care o fi ea, in societate, dau cu drag exemplul Caritas-ului Eparhial, pus pe picioare si condus de Olimpiu Todorean, ani si ani. Ma intereseaza mai putin ce credeti despre faptul ca imi place acest citat: ,,Mainile care ajuta sunt mai sfinte decat gurile care se roaga." Va invit doar sa nu il uitati. Sigur, noul vicar general este si preot, si nu uita nimeni de aceasta componenta. Dar, vedeti… preoti sunt un miliard (da, exagerez, poate s-o intelege de ce). Si dau frumos cu cadelnita. Si citesc frumos din carte. Dar cei care inteleg cum sa-si locuiasca pielea de preot sunt rari. Cei a caror functie nu inceteaza cand ies din biserica. Cei care nu vad enoriasul ca pe-o punguta cu gologani.

    Am stat, serile acestea, sa frunzaresc sutele de mii de poze pe care le am de la evenimente din lumea catolica. Am gasit cateva zeci, stranse in ani, cu parintele Olimpiu, de prin locurile unde ne-am intalnit. E doar vina mea ca nu am nici una (sau n-am gasit acum) cu el in straiele duminicii, cele cu stralucirea bisericii. Doar cateva cernite, in reverenda, am. In rest, am multe cu Olimpiu langa farfuria de supa pentru care Caritas-ul Eparhial din Oradea nu intreaba pe nimeni de ce confesiune e. Am cu dosarele langa el - pentru ca si hartogaria trebuie rezolvata. Am cu publicatia sustinuta de el, cu cladirile pe care le ridica in beneficiul obstei, cu libraria dusa de el, cu familia lui. Da, are familie - nevasta faina, copii faini.

    Nu va speriati, bau-bau-ul cu preotul casatorit care nu-si poate face treburile a trecut de ciurul tip MythBusters al inaintasilor Athanasie Anghel si Inocentiu Micu-Klein. Sa nu uitam ca si alte eparhii au vicari casatoriti, extrem de eficienti, iar alte culte, crestine si traditionale, au chiar si episcopi casatoriti, ce pot frumos sa-si faca datoria, chiar si cu copii proprii pe langa ei - a se vedea si reformatii din Oradea. Parintele Olimpiu avea deja o cruce nu foarte comoda de dus atunci cand a acceptat povara functiei de vicar general - si si-a implicat, frumos, si familia in actiunile pe care le-a gandit prin Caritas. Acuma, ce e drept, de regula genul asta de implicare, de ardere la doua capete, te mai face si candidat bun la ulcer, uneori, dar putini au murit intacti, nu-i asa?
    Parintele Olimpiu este preotul modern, ce stapaneste si uziteaza tehnologia (chiar daca nu are cont pe Fb), ce nu intra in fibrilatie cand trebuie sa scrie un comunicat de presa si stie sa coboare biserica in strada, ajutand si vorbind si prin asta dspre cele pe care crestinii le spun ca ar fi pe sus. Nu se sperie repede, nu se aprinde repede, are simtul umorului, cumpaneste bine inainte de a taia, si taie, atunci cand ceva e de taiat - nu da zece telefoane sa intrebe pe altii de ar trebui sa taie oblic sau cu franjuri.

    Si mai e ceva. Are logica in tot ce face. O logica sanatoasa, consecventa, prin care trece lucrurile din jurul lui, indiferent de dihotomii gen bine-rau. Le trece pana gaseste rezolutii. Are un gen de loialitate simpla, cordiala, fata de institutia din care face parte - care institutie nu inseamna neaparat oameni, oamenii ,,acum"-ului, ci si idei si identitate. Are deschidere pentru prieteni - e omul pe care stiu ca daca il sun la 3 dimineata, imi va raspunde, gandind ca sigur am o problema unde poate doar el ajuta, de-l deranjez, dandu-mi credit ca nu am innebunit. Are un mod transant de a explica, si pentru prieteni si pentru neprieteni. Stie ca poti duce un cal la apa dar nu-l poti forta sa bea (spre deosebire de mine, uneori). Si a dus multi cai la apa pana acum.
    De ar fi fost sa stau in scaunul pariurilor, dupa 24 aprilie, cand devenise aproape sigur ca functia pr Florian Gui va ramane fara functionar, mi-as fi pus toti banutii pe numele pr Olimpiu Todorean, ca bun pentru a duce povestea mai departe. Am colaborat cu el in chestii faine, mereu pentru binele altora. Si chiar si in cele trei-patru momente in care ma exaspera (chestie inerenta cand lucrezi cu cineva si pui suflet), i-am apreciat judecata, chiar de nu se suprapunea mereu pe a mea. Olimpiu a stiut mereu cand ceea ce scriam era la maxima capacitatii mele sau se simteau si urme de coasa pe cuvinte - fara un nas bun e greu sa conduci oameni. Poate a parut omul din umbra la multe evenimente, dar si-a cultivat o umbra buna, datatoare de liniste si putere de munca, pentru a brandui Caritas-ul, pentru a ridica o institutie acolo unde este ea azi.

    Nu vorbesc des la modul laudativ major despre cineva, asa ca sa vedem si din problemele care se leaga de noul vicar-general-minune al greco-catolicilor bihoreni si salajeni. Nu, n-o sa trec programul lui, desi e foarte bun, asa cum suna el public. Cel pe care i-l vad neoficial e putin altfel. In fapt, nu un program ci o schita de activitate - cu necesitati si consecinte.
    Va trebui sa ia la scarmanat pleiada de preoti ai eparhiei si sa vada de unde mai pot aparea surprize tip Mada, actualmente martor protejat al DNA, in procesul care ii roade viata pe nedrept episcopului Virgil Bercea. Iar acolo unde surprizele sunt deja descoperite, sa aleaga o cale dreapta pentru pedepsirea sau restrictionarea hahalerelor care au impanzit locul, profitand de bunavointa superiorilor si de problemele lor. Va trebui sa insiste pe consecventa decizionala. Va trebui sa umble si sa cunoasca - ceea ce il va face si mai mult calator in propria casa. Sa puna osul la a nu iesi ciurucuri din scolile de toate nivelele aflate sub obladuirea eparhiei. Sa se ajunga la o politica transparenta legat de toate liniile de actiune ale eparhiei - oameni potriviti pentru functii anume, necesare, relatia cu celelalte culte, problemele patrimoniale si identitare.

    Cele identitare par un sac abstract. Nu sunt. Parintele Olimpiu Todorean va fi si curtat si se va si incerca macinarea lui din partea unor institutii si grupari ce s-au obisnuit sa pretinda a avea un cuvant de spus in unele biserici. M-ar fi bucurat ca, dupa aceasta numire, distinsii prieteni din Servicii si Masonerie, (,,si Brutus este un barbat cinstit" - a se vedea discursul lui Marcus Antonius) sa aiba macar o rasuflare cu o idee mai lunga pana vor incerca sa-si implementeze ideile lor, desigur - interesante, si in Eparhia aceasta. Ceea ce nu se intampla - cum s-a vazut deja.
    Sa continuam cu naivitatea - in lucrurile spiritului, ale credintei, te astepti ca sa ai cei mai curati oameni, cei mai drepti, cei mai merituosi. Sa se cearna si sa se discearna, ca si cum Duhul Sfant tocmai ar fi plecat de doua minute si ar fi lasat in urma parfum de crini. Dar nu e asa. Intre neasezari de diverse ranguri si geografii, noul vicar general ar trebui sa incerce sa redea Oradiei, Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, locul in care era vazuta, un loc de unde iti poti potrivi ceasul. Cate tone de mortar vor fi necesare pentru asta - e treaba lui… Dar ma astept ca si el sa puna osul pentru ca, ,,la sfarsitul zilei", sa se afle si mai mult despre ,,grecii astia care vor ceva", cum inca sunt vazuti greco-catolicii, uneori chiar la nivel de Parlament, ca greco-catolicii vor sti mai mult despre cine sunt ei si ce vor ei si, mai ales, despre ce nu vor.

    Ei, acum poate intelegeti de ce spuneam de ranga. E ranga-parghie, nu ranga-arma. O parghie e macar asa de importanta ca piatra ce trebuie slobozita, ca mecanismul ce trebuie urnit. Pentru ca face ca lucrurile sa se miste in buna pace. Iar buna pace, firescul si armonia sunt treburi dupa care institutia aceasta, unde pr Olimpiu Todorean a ajuns vicar general, tanjeste, pentru a ajunge iar acolo unde ne era firesc sa o stim.
    Ramona Balutescu
    The post Vicar nou, ranga noua sub steagul Indefessum appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Spre trei ore obligatorii de sport in scoli


    [2015-06-04]
    Adrian Merka Comisia de invatamant din Camera Deputatilor a adoptat propunerea legislativa initiata de deputatul Adrian Merka.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Spre trei ore obligatorii de sport in scoli
    Sursa: Bihon.ro
  • Incurajeaza parintii sa-si dea copiii la scoli profesionale


    [2015-05-20]
    Florica Chereches Deputatul PNL Florica Chereches constata ca este nevoie de meseriasi buni pe piata fortei de munca.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Incurajeaza parintii sa-si dea copiii la scoli profesionale
    Sursa: Bihon.ro
  • Consultanta juridica - Despre violenta in scoli


    [2015-05-13]
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Consultanta juridica - VIOLENTA IN SCOLI - Invitati: Prof. Claudia Morar, director Scoala Primara Americano-Romana si avocat Bogdan Vintu


    [2015-05-13]
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Au jucat fotbal in memoria lui Adrian David


    [2015-05-07]
    In sala de sport de la Stadionul "Francisc Matei" a avut loc prima editie a Memorialului "Adrian David" la fotbal. Cele sase echipe ale unor scoli din Depresiunea Beiusului au fost repartizate in doua grupe, in cele din urma, castig de cauza avand copiii din Finis. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Podurile din Oradea au de astazi denumiri oficiale


    [2015-04-29]
     

    Consilierii locali au aprobat azi, 28 aprilie 2015 proiectul de hotarâre privind atribuirea de denumiri pentru podurile rutiere existente in Oradea.

    "Podurile din Oradea vor purta denumirile unor personalitati care au facut ceva pentru istoria acestui oras. Unele dintre acestea nu a fost date pâna acum niciunei strazi, niciunui parc din Oradea. Aceasta Hotarâre de Consiliu Local este de fapt un act reparator. Am incercat sa gasim si sa asiguram un echilibru in acordarea acestor denumiri. Dupa mai multi ani de asteptare, astazi suntem in postura fericita de a mai finaliza un pod peste Crisul Repede, este vorba de podul care leaga str. Dragos Voda de str. Facliei", a spus primarul Ilie Bolojan in cadrul sedintei de Consiliu Local.

    Astfel, pentru podul rutier care face legatura intre strada General Gheorghe Magheru si Piata Emanuil Gojdu, administratia locala a propus acordarea denumirii „Podul Dacia", iar pentru podul rutier amplasat pe traseul Bulevardului Decebal s-a propus acordarea denumirii „Podul Decebal" („rege al Daciei intre anii 86-106)".

    Pentru podul rutier amplasat pe traseul strazii Ovid Densusianu a fost propusa acordarea denumirii „Podul Ovid Densusianu" (1873-1938) - „filolog, lingvist, folclorist, istoric literar si poet român, membru titular al Academiei Române si profesor la Universitatea din Bucuresti".

    Pentru podul rutier care face legatura intre Piata Regele Ferdinand I si Piata Unirii s-a propus acordarea denumirii „Podul Sf. Ladislau". „Ladislau I, cunoscut si ca Ladislau cel Sfânt, in maghiara Szent László, a fost rege al Ungariei din 1077 pâna la moarte, in 1095. A fost canonizat de Biserica Catolica in timpul domniei lui Béla al III-lea, in 1192. Regele Ladislau I (1040-1095) a zidit o manastire fortificata, cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Ulterior, intemeiaza in cetate episcopia romano-catolica de Oradea, biserica manastirii fiind folosita drept catedrala. A fost inmormântat in manastirea benedictina de la Somogyvár. Ulterior, dupa 1113, ramasitele pamântesti i-au fost mutate la Oradea, in vechea catedrala (distrusa in 1241 de marea invazie tatara)."

    In ceea ce priveste podul rutier care face legatura intre strada Sovata si strada Onestilor, administratia locala a propus acordarea denumirii „Podul Carol I": „Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române si apoi România dupa abdicarea fortata de o lovitura de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar intre 1879 si 1914 a fost protector si presedinte de onoare al aceleiasi institutii. In cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lunga domnie din istoria statelor românesti), Carol I a obtinut independenta tarii, datorita careia i-a si crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de institutii specifice statului modern si a pus bazele unei dinastii.".

    Totodata, pentru podul rutier care face legatura intre strada Dragos Voda si strada Facliei, s-a propus acordarea denumirii „Podul Maresal Constantin Prezan". „Constantin Prezan (1861-1943) a fost unul dintre maresalii României, erou al Primului Razboi Mondial. Constantin Prezan a fost ofiter de cariera, provenit din arma geniu. Si-a facut studiile de specialitate la scoli militare de prestigiu din România si Franta, parcurgând ierarhic toata ierarhia militara, de la sublocotenent la general de corp de armata, cel mai inalt grad militar din Armata Regala Româna. In anul 1930, i s-a acordat demnitatea onorifica de „Maresal al României", ca recunoastere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord si Marele Cartier General. In afara de participarea la Primul Razboi Mondial, a mai luat parte la al Doilea Razboi Balcanic si la operatunile militare pentru apararea Marii Uniri, din perioada 1918-1920. In anul 1920, la sfârsitul razboiului, a fost trecut in rezerva, petrecându-si restul vietii la conacul sau de la Schinetea. Constantin Prezan a evitat sa se implice activ in viata politica, desi a avut o serie de demnitati politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept detinuta in perioada postbelica, in baza inaltei sale pozitii din armata, precum si de participant/membru al Consiliilor de Coroana. A primit numeroase distinctii si medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române si membru de onoare al Academiei de Stiinte din România, incepând cu 21 decembrie 1935".

     

      [...]Citeste mai departe
    Podurile din Oradea au de astazi denumiri oficiale
    Sursa: Primaria Oradea
  • Jandarmii recruteaza pentru scolile militare


    [2015-04-28]
     Jandarmeria Bihor anunta locurile disponibile la academii si scoli militare de subofiteri pentru jandarmi pentru examenele din aceasta vara.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Jandarmii recruteaza pentru scolile militare
    Sursa: Bihon.ro
  • Eco-elevii, premiati de Ziua Pamantului (FOTO)


    [2015-04-28]
    Ziua Mondiala a Pamantului a fost marcata, saptamana trecuta, si la Oradea. Eco Bihor, firma care administreaza depozitul ecologic de deseuri al municipiului, a premiat cele mai ecologiste scoli din Oradea. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un iPad al papei Francisc instrainat in scopuri caritabile - Vandut cu 30.500 de dolari


    [2015-04-16]
    Un iPad care a apartinut papei Francisc a fost vandut cu 30.500 de dolari la o licitatie organizata marti in Uruguay, iar intreaga suma va fi donata unei scoli pentru copiii saraci din aceasta tara. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • "Scoala Altfel": sute de elevi viziteaza institutii si obiective publice - Oradea sub asediul elevilor


    [2015-04-09]
    Numerosi copii de la mai multe scoli din Oradea, din judet dar si judetul Satu Mare au vizitat ieri, Turnul Primariei Oradea in cadrul Programului "Scoala Altfel: Sa stii mai multe, sa fii mai bun". [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Arta cresterii copilului predata la Liceul Don Orione din Oradea


    [2015-04-08]
    Timp de 3 zile, o echipa de cadre didactice din cadrul Liceului ,,Don Orione" (str. Cazaban) lucreaza la fondarea unei scoli de parenting pentru toti cei care au copiii inscrisi la aceasta institutie din cartierul Iosia. Scopul primordial al actiunii care a inceput marti, 7 aprilie, este informarea parintilor despre particularitatile de dezvoltare specifice diferitelor […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • ,,Scoala altfel" alaturi de Habitat


    [2015-04-07]
     Peste 100 de elevi de la mai multe scoli bihorene dau o mana de ajutor la construirea locuintelor pentru nevoiasi.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    ,,Scoala altfel
    Sursa: Bihon.ro
  • Camera Deputatilor pregateste o lege pentru orele de religie din scoli: ce obligatii vor avea parintii


    [2015-04-02]

    Camera Deputatilor pregateste o lege pentru orele de religie din scoli: ce obligatii vor avea parintii







    [...]Citeste mai departe
    Camera Deputatilor pregateste o lege pentru orele de religie din scoli: ce obligatii vor avea parintii
    Sursa: Bihoreanul
  • Bucuria succesului la CN ,,Avram Iancu"


    [2015-04-02]
    Participantii si profesorii lor ,,Avram Iancu" a facut parte din lista scurta de 32 de scoli selectate la nivel national in Concursul de traduceri ,,Juvenes Translatores", organizat de Comisia Europeana.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Bucuria succesului la CN ,,Avram Iancu
    Sursa: Bihon.ro
  • Propune trei ore de sport obligatorii, in scoli


    [2015-03-31]
    Adrian Merka Deputatul Merka spera sa-si convinga colegii deputati ca elevii au de castigat prin cresterea orelor de educatie fizica in scoli.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Propune trei ore de sport obligatorii, in scoli
    Sursa: Bihon.ro
  • Podurile din Oradea vor avea denumiri oficiale


    [2015-03-30]
     

    Vineri, 27 martie, Primaria Oradea a inaintat spre avizare catre Prefectura Judetului Bihor, Comisia Judeteana de Atribuire de Denumiri, un Proiect de Hotarâre a Consiliului Local Oradea referitor la aprobarea de denumiri pentru podurile rutiere din Oradea.

    Astfel, pentru podul rutier care face legatura intre strada General Gheorghe Magheru si Piata Emanuil Gojdu, administratia locala propune acordarea denumirii „Podul Dacia", iar pentru podul rutier amplasat pe traseul Bulevardului Decebal propune acordarea denumirii „Podul Decebal" („rege al Daciei intre anii 86-106)".

    Pentru podul rutier amplasat pe traseul strazii Ovid Densusianu a fost propusa acordarea denumirii „Podul Ovid Densusianu" (1873-1938) - „filolog, lingvist, folclorist, istoric literar si poet român, membru titular al Academiei Române si profesor la Universitatea din Bucuresti".

    Conform proiectului de hotarâre trimis spre avizare, pentru podul rutier care face legatura intre Piata Regele Ferdinand I si Piata Unirii se propune acordarea denumirii „Podul Sf. Ladislau". „Ladislau I, cunoscut si ca Ladislau cel Sfânt, in maghiara Szent László, a fost rege al Ungariei din 1077 pâna la moarte, in 1095. A fost canonizat de Biserica Catolica in timpul domniei lui Béla al III-lea, in 1192. Regele Ladislau I (1040-1095) a zidit o manastire fortificata, cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Ulterior, intemeiaza in cetate episcopia romano-catolica de Oradea, biserica manastirii fiind folosita drept catedrala. A fost inmormântat in manastirea benedictina de la Somogyvár. Ulterior, dupa 1113, ramasitele pamântesti i-au fost mutate la Oradea, in vechea catedrala (distrusa in 1241 de marea invazie tatara)."

    In ceea ce priveste podul rutier care face legatura intre strada Sovata si strada Onestilor, administratia locala a propus acordarea denumirii „Podul Carol I": „Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române si apoi România dupa abdicarea fortata de o lovitura de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar intre 1879 si 1914 a fost protector si presedinte de onoare al aceleiasi institutii. In cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lunga domnie din istoria statelor românesti), Carol I a obtinut independenta tarii, datorita careia i-a si crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de institutii specifice statului modern si a pus bazele unei dinastii.".

    Totodata, pentru podul rutier care face legatura intre strada Dragos Voda si strada Facliei, s-a propus acordarea denumirii „Podul Maresal Constantin Prezan". „Constantin Prezan (1861-1943) a fost unul dintre maresalii României, erou al Primului Razboi Mondial. Constantin Prezan a fost ofiter de cariera, provenit din arma geniu. Si-a facut studiile de specialitate la scoli militare de prestigiu din România si Franta, parcurgând ierarhic toata ierarhia militara, de la sublocotenent la general de corp de armata, cel mai inalt grad militar din Armata Regala Româna. In anul 1930, i s-a acordat demnitatea onorifica de „Maresal al României", ca recunoastere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord si Marele Cartier General. In afara de participarea la Primul Razboi Mondial, a mai luat parte la al Doilea Razboi Balcanic si la operatunile militare pentru apararea Marii Uniri, din perioada 1918-1920. In anul 1920, la sfârsitul razboiului, a fost trecut in rezerva, petrecându-si restul vietii la conacul sau de la Schinetea. Constantin Prezan a evitat sa se implice activ in viata politica, desi a avut o serie de demnitati politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept detinuta in perioada postbelica, in baza inaltei sale pozitii din armata, precum si de participant/membru al Consiliilor de Coroana. A primit numeroase distinctii si medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române si membru de onoare al Academiei de Stiinte din România, incepând cu 21 decembrie 1935".

    In cazul in care Comisia Judeteana aproba propunerile Primariei Oradea, se va intocmi un proiect de hotârare cu privire la aceste denumiri, care vor fi votate in cadrul unei sedinte a Consiliului Local.

     

      

     

     

      [...]Citeste mai departe
    Podurile din Oradea vor avea denumiri oficiale
    Sursa: Primaria Oradea
  • Popa si elvetienii au lansat proiectul Salvamont


    [2015-03-26]
    Dr. Jochen Steinbrenner, Willi Haag si Cornel Popa Seful CJ Bihor si partenerii elvetieni au prezentat proiectul viitoarei scoli Salvamont de la Vartop.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Popa si elvetienii au lansat proiectul Salvamont
    Sursa: Bihon.ro
  • Rezultatele concursului Scoala fara Violenta, organizat in cadrul Saptamanii Politiei Bihorene (FOTO)


    [2015-03-24]
    Primii laureati ai unei competitii din cadrul editiei de acest an a Saptamanii Politiei Bihorene (premergatoare Zilei Politiei Romane) sunt copiii de la scoli din judet. Peste 300 de elevi organizati in 34 echipaje de elevi (din Oradea, Tinca, Rosia, Rieni, Remeti, Sambata, Husasau de Tinca, Tarian, Ciumeghiu, Madaras, Nucet, Balc, Stei, Suncuius, Beius, Vadul […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Despre cum si-a dus o mama copilul peste deal, la botez


    [2015-03-24]
    -Nu merge la mama! - a strigat, cu oarecare disperare in voce. Sau exasperare - nu mai stiu. Probabil ma credea in stare de orice si nu voia sa-si supuna mama unui sir de intrebari care s-o oboseasca asa cum il oboseam eu uneori pe el. Dar era totul destul de nou pentru mine, visam […]
    The post Despre cum si-a dus o mama copilul peste deal, la botez appeared first on Presa Oradea.
     -Nu merge la mama! - a strigat, cu oarecare disperare in voce. Sau exasperare - nu mai stiu. Probabil ma credea in stare de orice si nu voia sa-si supuna mama unui sir de intrebari care s-o oboseasca asa cum il oboseam eu uneori pe el. Dar era totul destul de nou pentru mine, visam materiale - articole – cu volute interesante intre prezent si trecut, cu subtitrari dinspre radacini, cu istorie vie, cu… din astea. Insa, daca mi-a spus sa nu ma duc, nu m-am dus. Uneori chiar il ascultam.
    Au trecut ani, si mama si tata erau dusi deja, era iarna, iarna aceasta, ultima, imi arata niste cutite dintr-un set mai aparte, am luat unul in mana, pretaluindu-l, si i-am spus: Precis se infige usor in usa. Si m-am uitat cu coada ochiului la usa cea mai apropiata. - Nu da cu cutitul in usa! – a sarit – nu a strigat, de data aceasta – cu o doza destul de mare de ingrijorare, totusi. Mi-am amintit faza cu "Nu merge la mama". Chiar ma crede in stare de orice… Si are dreptate, desi nu stiu daca e neaparat de bine. Sunt capabila de orice. Dar nu din cele care ar face rau unui apropiat.
    Mere si trandafiri
    Ii amintesc de ziua de cand s-a speriat ca merg cu intrebarile mele de ziarist nesatios la mama lui. Trecusera ani… Nu mai e cui sa pun intrebarile acelea. Sunt doar lucruri despre ea, despre tata, despre locul acela, despre istorie, despre trecut, pe care mi le-a spus in timp. Si care s-au adunat nu doar in memoria aceea mare, comuna, ci, cumva, aparte, si intr-un folder cu "lucruri speciale", unde se strang cele pe care le tii "pentru candva", pentru ca stii ca va veni ziua lor, cand vor rodi spre mai mult.
    Nu mai e mama, nu am ajuns cand si-a luat ramas bun de la ea, desi in astfel de momente trebuie sa fii alaturi de prieteni, ca sa stie, exact atunci, mai ales atunci, ca cineva e langa ei mereu. Pentru ca atunci ti-e cel mai frig. Nu eram in tara, m-am caznit numai eu stiu cum sa leg lucruri, rute, avioane, distante, prieteni, flori, ca in ziua aceea sa ajung acolo, departe. Am aflat tarziu, inainte sa urc in avion, ca, din cauza neghiobiei cuiva, cazuse tot esafodajul. Purtasem toata noaptea in maini trandafirii in numar par, pentru a doua zi, pentru ca in Romania nu va mai fi fost timp de luat flori. Am ramas cu trandafirii si cu durerea ca nu am putut fi aproape atunci cand a trebuit. Sunt uscati, in camera mea mijlocie. Alaturi de alte amintiri uscate, care dor.
    Era iarna, nu voiam sa incerc cutitul in usa, era doar o remarca - nu i-as fi stricat usa locului aceluia primitor. Dupa ce i-am amintit cum n-am ajuns prima data la mama, apoi a doua data, la ultimul drum, l-am intrebat: Vrei sa vin acum, dupa Craciun, la liturghie? Mi-a spus - mai bine vino in martie, cand va fi un an.
    E martie, e miercuri, ma uit la usa aceea fara urme de cutit in timp ce imi spune ca… duminica este… Venise timpul. Oare chiar nu are nici o urma pe ea,de cutit, usa? Ma uit cand o trage sa-mi aleaga niste mere. Nu vreau mere, dintre unul verde si unul rosu, pe care le aduce, iau, totusi, marul verde, spun: bine, il iau pe asta. Zice simplu, cumva trist: ai dreptate, e mai bun ca cel rosu. Acum cinci ani m-ar fi infuriat, as fi lasat marul verde pe masa si l-as fi luat pe cel rosu, a fronda, ca sa nu creada ca tin sa aleg pentru mine ce e mai bun. Dar acum il cunosc mai bine: stiu ca da cu drag din ce are mai bun, ca se bucura sa iei. Si tac. E tot ceva ce am invatat in ani. Ca uneori e mai bine sa taci, cu el alaturi, si sa lasi sa se astearna lucrurile asa cum au cazut.

    Adevarul e ca eu nu mananc mere. Sau mananc rar. Si nu am reusit sa mananc niciodata vreun mar de la el. Erau mereu frumoase, verzi sau galbene, niciodata rosii, pana acum, invelite in servetele rosii. Mereu, servetele rosii. Ii spuneam in decembrie ca el a avut mereu servetele rosii. Zice: A, nu - asa le-ai prins tu. Ma uit la marul verde, pe tren. Cinci ore de tren pana acasa, mananc absolut toate celelalte bucate, de care se ingrijise sa le am pe drum, in afara de marul verde. E ceva cu merele astea, greu de explicat. Ca si cum ar putea fi purtatoare de chintesente, mai degraba ca mandarinele, ca ciocolata, ca ardeii din sandwich, ca servetelele. Ca un izvor primordial, care curge mai de dinainte decat orice. "Cum inaintea mea n-a fost substanta decat in cele vecinice ca mine"…
    Nu sunt dusa - doar am o chestie cu merele. Mi-e greu sa ma apuc sa mananc un mar. Dupa prima muscatura merge lesne totul. Doar ideea de a incepe sa distrug ceva eminamente rotund si nu tocmai gustos ma racaie. Niciodata pana acum n-am reusit sa mananc un mar de la el, de atatia ani. Imi spun ca marul acesta il voi manca, totusi. Candva. E deja joi spre dimineata, sambata va incepe drumul spre locul pe care nu l-am putut cunoaste atunci, demult. Locul gol.
    Inceput de noapte
    Stratigrafia rucsacului. Repede, am avut o mie de lucruri de facut, nu mai e timp, trebuie sa ajung urgent la bus, apoi la Sibiu. Zona foto, din rucsac, zona mancare, zona ploaie, zona porumbel cu paramixoviroza. Nu mai am timp, efectiv nu mai exista timp pentru a insfaca un pulover si o caciula, plec asa. A – si marul. Asta nu stiu ce zona e. Restitutio in integrum, cred. Desi e mai greu de explicat de ce.
    Bus prins, exista miracole! Durere de cap - a, si medicamentele le-am uitat. La Timisoara era primavara, cald, viorele, la Sibiu e zapada. E deja noapte. Turnisor, fug la clinica de aproape de casa lui Johannis, n-am uitat locurile, doar nu tin sa le vad - am treaba. Fotografii, imbratisari, las in spate o viata mai buna la care am putut pune umarul. Apoi piata de flori, inainte de un alt bus. Gasesc trandafiri. Nu ca cei din Milano, de acum un an, ci ca cei cu multe flori pe tije, de altundeva, din momente aparte. E mai bine asa. Prind bus de Targu Mures, la mustata. Hranesc puiul, il adap - sticla lui va deveni apa trandafirilor, pana ajung.
    Mures. Gara dezolanta. Petrec inceputul zilei de 8 martie cu doua doamne ceferist amabile, care imi ofera si suc si prajituri. Nu vreau suc si prajituri. Dar povestim putin despre ce-a fost cefereul… Urc in tren. N-am fost niciodata la Reghin cu trenul. In fapt nici nu voi ajunge la Reghin, cred. Cred ca o sa cobor cu o statie inainte - o sa vad ce simt pe moment. Acel moment. In acest moment, undeva pe o linie din Mures, simt o pasta mai mult vascoasa de furie amestecata cu tristete. Un prieten imi povestea in noapte cum n-a mai intrat in biserica din satul lui, satul spre care merg, de cand i-au schimbat chipul hotii ei. Simt, prin materialul rucsacului, rotundul marului din servetelul rosu, intr-o parte. Voi cobori in Petelea. In Reghin as avea un loc sa trag, si pe cineva amabil sa ma duca dimineata acolo unde trebuie sa ajung. Dar n-ar mai fi timp sa vad biserica furata. Si cimitirul.
    Sunt singurul suflet care coboara in Petelea, in afara de porumbel. Stelele sunt mari, in noapte, si luna are nostalgii proaspete despre clipa, deloc departata, cand era plina. Asa ca lumina este. Dar e si frig. Mut porumbelul din gentuta lui, la piept, in haina. Mi-e frig, ar fi trebuit sa iau puloverul si caciula, dar poate n-as mai fi prins busul. E bine si-asa. Dupa GPS-ul de pe tableta, cea din dreapta e biserica greco-catolica de aici. Uite ca se poate. Desi precis e noua. Fac o poza. Dau cu blit. Iese ceva ciudat, cand ma uit la ce-am facut. Respiratia mea transformata in abur inconjoara, in fotografie, biserica. Cred ca e mai frig decat gasisem pe weather.com.
    Nici nu ma cert cu multi caini. Se termina Petelea, incerc sa nu ma las flecita de masini mari pana ajung la Reghin. Viori, tablite, hanuri - e bine, pe aici era mai scurt. Fac dreapta. De aici incepe adevaratul drum spre Habic. Spre povestea care nu a fost scrisa. Reghinul e undeva la stanga, acum – casa cardinalului Todea, istoria, omul bun cu care vorbisem cu o zi inainte si care ma invitase in casa lui. Ce mare lucru e sa te invite cineva in casa lui, cand e tarziu, e greu si e multa oboseala in spate. Parintele acela nici nu stie ce bine mi-a facut, chiar daca nu am ajuns sa-l folosesc. E mai bine asa - avem o trebusoara de facut de dimineata in Habic.
    Sub o lumina prietena
    Cassiopeia lumineaza aparte deasupra aburilor unui combinat din oras, cumva prietenos - mereu m-am inteles bine cu Cassiopeia, de demult, din multe demulturi lungi, in snopi, in noapte, cand stelele erau singurul interlocutor. Pozez uneori lucruri pe drum, fara trepied, desi ar fi fost bun unul – in caz ca animalele padurii n-au somn – din mana, ca o incercare a cat imi pot tine respiratia, pentru a nu afecta timpul lung de expunere, si pentru a-mi spune ca nu tremur – tremur, mut sticla cu trandafirii, si tot, pentru un unghi bun, ies fotografii ca o zi luminata altfel, ciudat, ca un fund de mare unde fotonii se chinuie sa ajunga si unde nimic rau nu se poate intampla, sub o astfel de lumina. E ca dintr-o alta lume. Mai buna.
    Ingheata apa la trandafiri desi o leagan in mers si o si scutur din cand in cand. Scot un baton de ciocolata cu caramel - aproape imi rup dintii la prima muscatura. Caramelul e sticla, se sparge greu, cu tandari, intre dinti. Poate chiar e mai frig decat credeam - imi spun, si zambesc. Parintele din Reghin imi spusese ca a facut si el armata dar nu ar face asa ceva, sa marsaluiasca o noapte, iarna, printr-o padure. Si eu am facut armata si stiu ca noptile se termina mereu, si frigul se termina, si tot, si am destule cu care sa-mi utilez mintea pana la dimineata. Nu e niciodata mai frig decat a fost si inainte, de ti-a mai fost frig. Nu e niciodata mai greu decat a fost si inainte, de ai mai dat de greu.

    Inca mi-e foame, am destula mancare la mine, bag mana dupa ceva nou. Rotundul marului - nu, inca nu e timpul lui, apuc un kiwi fara legenda, fara chintesente, fara Dante. Undeva, departe, dupa dealuri, dupa – cu mult – universul cunoscut mie, se crapa de zi. Asa, primele fosnete, primele adieri - adica. Doar nenorocitul de Petrom de pe GPS nu mai vrea sa se arate. Asta in cazul ca merg bine - tableta imi spune ca sunt altundeva, in drum spre alt sat. Dar nu se poate - restul detaliilor se potrivesc. Poate si drumul e mai lung decat credeam.
    Inceputul de drum greu, nepavat
    Acum 50 si ceva de ani, o mama pleca pe aici, peste dealuri, tot iarna, sa-si boteze copilul in alt sat, acolo unde se putea. Biserica lor fusese interzisa de catre comunisti, preotul familiei lor, unul, cel mare, era la inchisoare, nu se stia cand va iesi, nu se stia de va iesi. Nu se stia de se va auzi vreodata revenirea luminii. Nu se stia nimic, pe atunci, in anii '50. Doar ca pruncutul nascut la inceput de decembrie trebuia botezat. Si a plecat maica peste dealuri, cu el in brate, pana la biserica romano-catolica, unde s-a putut, ca sa nu-si tradeze credinta, ca sa-i dea lumina, cum o stia ea fiind, de la acelasi loc ca lumina pierduta a lor. Era greco-catolica. Fusese – dupa mai-marii tarii. Dupa suflet inca era. Si asa s-a si stins acum un an.
    Trec si eu aceleasi dealuri, drumul e asfaltat, acolo unde sunt acum, si precis nu e asa de frig ca atunci, in '57, si porumbelul din sanul meu se misca putin, la caldura, deranjat doar ca-l hurduc uneori. Matusa Lucretia nu mai e, s-a dus dupa sotul ei, Simion, dincolo de toate dealurile, dincolo de toti muntii, in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde au fugit toata durerea, intristarea si suspinarea. "Au fugit" - asa ar trebui sa fie, nu "a fugit"… Ca sunt atatea…
    Ma gandesc de unde stiu cum si-a botezat mama feciorul. Am citit undeva, oare? Cautasem pe tren, pe net, poate nu dadusem bine cuvintele de cautare, nu am gasit. Dar acum am timp sa ma gandesc, si-mi aduc aminte inflexiunile vocii care spunea lucrurile astea, si culoarea fotoliilor din jur, cand le auzeam. Mi-a povestit el, Virgil, candva, mai demult, despre cum a fost cand l-a dus mama lui la botez. Oare chiar s-o fi dus intristarea, pentru ea?…
    Ma gandesc cum era, oare, sa-ti curga viata si sa nu mai poti intra in biserica ta, pentru ca au luat-o altii. Niste zeci de ani, pentru ca nu era libertate. Alte zeci de ani, pentru ca doar se mimeaza libertatea. Sa mergi cu pruncutul tau sa-l increstinezi peste dealuri, departe, iarna, ca sa nu moara copilul nebotezat, iar de va trai, sa fie ferit de rau.

    N-a murit copilul, a iesit si unchiul lui din inchisoarea unde statuse cu trupul, nu si cu mintea, au venit diplome si mariri ale copiilor, ale nepotilor, rudele matusii Lucretia s-au cunoscut cu regi, presedinti si papi si au ajuns cu scoli si cu drumuri peste mari si tari. Doar biserica din radacina dealului a ramas a altora, care si-au adus in ea si sfintii sfintiti si pentru ca au stiut a face rau, de parca sobolanul a ridicat el insusi casa din care se pusese sa roada, dupa ce s-a cuibarit in ea, si trebuia decorat pentru asta - cum aveam sa constat in curand.
    Ciudate lucruri cu credinciosii astia, cu crestinii astia de care tot dau. Unii se bat pentru un Dumnezeu "al lor" desi, de iau la bani marunti chiar felul luptei lor, Dumnezeul acela ar trebui sa-i trimita la o reciclare "la cald" exact pentru lupta in numele credintei lor. Sa-l furi, sa-l calci pe altul pe cap, inspre mai mare mangaierea Dumnezeului tau, contine o contradictie flagranta de idei. Poate ortodocsii au o putere mult mai mare de abstractionare, poate gandesc disociat sau poate sunt doar farisei, necrezand in Dumnezeu cu adevarat, pentru ca altfel s-ar teme pentru faptele lor…
    Un germene al dreptatii
    Cu intrebarile astea in minte ajung si la lumina – sau ea la mine – si-n Beica. Si ma-ntreaba un tigan, pe drum, unde merg. In Habic – zic. Apoi pe jos? Apoi pe sus nu stiu - raspund. Nu ma-njura. Poate rumega. Poate-i e indiferent - doar voia sa se bage-n seama.
    Lumina soarelui taie, cu margini zimtate, cand ies din Beica si mai am un deal pana la Habic. Totul are horbota scanteietoare de chiciura, totul s-ar cere pozat, rezist eroic la glasul totului si nu pozez decat rareori - manutele mele sunt mai putin incapatanate decat mintea si au devenit si ele vag-scanteietoare si cert-casante.
    Anton, un alt prieten de aici, cel care-mi spusese ieri noapte de biserica, mi-a mai zis si sa ma uit la drum, cand trec pe acolo, si sa-mi aduc aminte de el, care l-a facut zi de zi pe jos, patru ani, de doua ori pe zi, vara - iarna, ploaie - zapada, cat mergea la scoala in Beica. Poate iesi ceva bun din Nazareth? Anton Cioba e rector al Seminarului greco-catolic din Oradea, acum, dupa scoli facute in Italia, si sper sa-l vad intr-o zi si episcop, inaintea altora, lingai ce se viseaza engolpionati. Poate iesi ceva bun de oriunde. Chiar daca e mai greu sa stii in cine sa crezi si in cine nu, cand ai facut singur drumurile peste dealurile vietii.

    E ceva mai greu, cu un astfel de drum. Nu mai e asfalt, pe ultimii kilometri, pietrele se simt sub talpa, imi negociez trecerea cu cainii zonei, pozez troite. Din palcul de pomi mai din dreapta rade o pasare al carei nume nu-l stiu. Seamana cu calea pe care o faceam cu "rata", spre satul mamei mele, Somostelnic, tot in Mures. Dar acolo, langa palcul acela vechi de copaci, am vazut candva o scroafa de mistret cu godaci… Azi am avut noroc sa nu.
    Si mama a fost greco-catolica. Nu mi-a spus niciodata nimic despre asta. Nu mi-a spus multe, despre multe, pentru ca nu erau timp si spatiu, dar nici despre asta nu a pomenit absolut nimic. Poate pentru ca stia ca nu ma interesa problema, pe atunci cand ar fi putut s-o faca, din pacate… Sigur, din cauza asta… Candva, mai incoace, cand s-a dus dintre noi o matusa, matusa mea Paulina, sotia lui Alexandru, fratele mamei Cornelia si al matusii Lucretia, am aflat. Cand venea parastasul ei, mai exact, un nepot al matusii Lucretia-cea-cu-botezul-peste-dealuri, Alexandru, var al Feliciei si al lui Virgil, frate al Emiliei si unchi al Paulinei, mi-a dat sematismele satului unde statusera bunicii din partea mamei mele. (Nume ca ale familiei mele, atat de mult, da.) Am calculat ani, m-am uitat la nume… Si am inteles… Si mama fusese botezata greco-catolica. Cornelia lui Zogorean, zis Romanul, a lui Ma Veta, cum ar veni – si ea…
    Poate exista ceva ca un germene al dreptatii. Care sta chircit o vreme, nu stiu cat, si candva iese si-si cere drepturile. Eu nu am treaba, personal, cu credinta. Am treaba cu faptul ca oamenii trebuie sa-si poate duce credinta lor, cum vor ei. Poate mama ar fi fost mandra de mine, pentru cele pe care le scriu acum. Poate mama ar fi vrut ca si biserica din satul ei sa se fi intors ACASA, asa cum e in aproape tot Banatul meu. Poate atatea mame, ce se invesmantau in numele lor romane ca intr-o scurteica de catifea, si-ar fi dorit bisericile inapoi si poate mai pastreaza o geana de intristare, legat de asta, chiar si acolo unde n-ar mai fi de pastrat ganduri negre. Asa, pentru ca or fi fost prea multe cele de aici…

    Urc incet dealul atator coborari si urcari ale unor oameni cunoscuti, ale unor oameni necunoscuti. Macar nu luneca, macar nu e atat de frig ca atunci cand e cu adevarat frig, macar a trecut noaptea. Si nu mi-e foame - asta e un alt lucru bun. In Beica, la una dintre ultimele case de dinainte de iesirea spre Habic, ghioceii din curte erau arsi de frig, vrejuri aproape transparente, sagetate de cutezanta lor. Oare se vor mai ridica, atunci cand va veni caldura?…
    Ma gandesc la ghioceii ceilalti, mai din vest, unde e mai cald, si unde Virgil se oprise un moment sa-i priveasca, intristat ca o sunase pe mama lui, cand ii vazuse prima data infloriti, si apoi s-a oprit strafulgerat, intrebandu-se ce face, cum nu mai avea cine sa-i raspunda. Il intreb daca o suna des si daca trecea de media de un minut si 20 de secunde pe care o are de regula cu lumea cand vorbeste la telefon. Spune ca o suna cand erau lucruri importante, cand ieseau ghioceii, cand infloreau corcodusii, cand era "vreme grasa" - un amestec de ploaie si grau spalat.
    Un om care ia decizii grele, pentru sute, mii de oameni. Dar care considera important momentul in care infloresc ghioceii. E un om caruia trebuie sa-i ierti, de are spre iertare. Si sa-i fii aproape cand e de adunat aproape, in jurul lui. Pentru ca merita.
    Imi spune ca nu, ca nu vorbea mult nici cu mama. Dar nu pentru ca nu ar fi vrut el ci pentru ca ea-si gasea mereu ceva de facut prin casa, si atunci auzea "bine, dragul mamei", si stia ca trebuie sa o lase cu ale ei. Are si el un "bine" conclusiv, in vorbire, care poate insemna orice, ca un ocean, cand il spune. Un ocean ceva mai pacific, acum, cand stii de unde vine.
    Imi povestise mult despre mama, in anul de cand nu mai e, despre felul in care tineau unul la celalalt ai lui, despre cum era la sat cand iti cresteai copiii in respectul pentru ceilalti, despre coasa, despre animale, despre scoala, despre cum dansau oamenii, despre cum se bucurau, despre serpii de apa, despre poame, despre toate de demult. Imi povestise Alexandru, varul lui, despre cimitire. Imi povestise Anton despre asezarea caselor, despre cum e "susul" si "josul caselor, despre lucruri pe care nu le poti vedea pe GPS - uneori nici macar la computerul-tomograf nu le poti vedea.
    Si, finalmente, se despart feliile de vale si incep casele Habicului. Dar nu o iau in dreapta, spre casa la care trebuia sa ajung candva, pentru parastas, ci la stanga, spre biserica, spre cimitir.
    Maini de hoti
    Vad o masina cunoscuta, stiam ca o sa vad o masina cunoscuta, vine sora lui sa ma ia, nu vreau sa fiu luata, mi-e important sa vad ce e in biserica aceea, pentru toti cei care nu au mai avut de ce intra in ea. Ii multumesc Feliciei dar merg la treaba. Biserica e plina de sfintii altora. De ierarhii altora. De hotii altora. Pozez. Un turist oarecare, care se minuneaza. Nici macar nu intru in altar, ca in alte biserici furate - cu aparatul pe care il am pot poza printre carpe, de-afara, ca sa vad mai apoi si ce e acolo, fara s-o profanez, profanata deja fiind ea.

    Nu stiu ce cauta Donariul de la Biertan aici. Nu stiu ce cauta manastiri ale ortodoxiei pictate aici. Nu stiu ce cauta Saguna, Parascheva si altii. Si, mai ales, nu stiu ce cauta Andreicut, Streza, Irineu si fariseul de Daniel Ciobotea. Adica stiu, doar nu vreau sa inteleg - manjesti un furt cu cat mai multe dintre balele tale - si-ti inchipui ca asa va deveni al tau. Nu spun, si ortodocsii au sfinti aparte. Cred, doar, ca ei n-ar fi vrut sa certifice hotia asupra unui loc.
    Este dimineata. E inainte de inca o liturghie patata, in biserica ce a devenit, dupa 1948, a "altora". E repictata, ferchezuita, probabil farama de sfant din altar a fost scoasa si aruncata in tina si pus sfant nou, ortodox. Habicul, ca si atatea sute si sute de alte locuri, a ramas fara biserica, fasa pastori, fara liturghie, fara impartasanie, fasa Isus. Isus era "omul nou, omul sovietic", pe atunci, si - ciudat – comunistii care se declarau atei au aruncat biserici si credinciosi in mainile altui cult. Doar ca nu au vrut toti sa treaca "la altii". Unii l-au pastrat pe Isus asa cum l-au invatat, cu rasaritul dinspre Roma.
    E aici Parascheva, sfanta batutului pentru salmale, e aici Saguna, cel care-a vandut-o pe Ecaterina Varga. De parca aici, exact aici, cu 20 de zecimale dupa virgula, pe GPS, s-a nascut ortodoxia din Romania. Si de parca exact aici se teme cineva sa nu moara.

    Si-n spate sunt maririle ortodoxe, arhiepiscopi, mitropoliti, patriarh. Pictati. Chipuri recognoscibile, maini de personaj de icoana. Sau ca de fur ce trebuie sa-si protejeze madularul muncii, cu pomezi si manusi. Ca niste hoti surprinsi de camerele de supraveghere ale bisericii furate. Cu o incercare de cruce pe camilafca arhiepiscopului Irineu, apoi stearsa. Cu mitropolitul Andreicut. De la care plecase arhiepiscopul Irineu, impreuna cu altii, la mitropolitul Streza, lasandu-l pe Andreicut cu crucea de pe camilafca, asa cum, mai demult, mitropolitul Bartolomeu Anania se laudase ca va face cu colegul sau, Streza. Totul, sub privirea patriarhului cel cu sunet de copite in priviri. Nu-i frumos sa sudui intr-o biserica. Asa ca doar pozez. E si asta o forma de sudalma, altoita pe sunetul istoriei.

    Deasupra usii, la plecare, vad scris: "Cu pace sa iesim". Ortodocsii si-au ratat sansa iesirii in pace din bisericile furate - pacea s-a intimplat doar in Banat, pentru ca aici l-am avut pe mitropolitul Nicolae Corneanu. In rest, peste tot - doar fatarnicie si hotie. Isus cu multi "I", "cel vechi de zile", batran, alb la par, ma priveste de sus. Aici ar fi trebuit sa-l aiba coleg pe Atanasie Anghel, cel care a facut unirea cu Roma, de scriem noi, acum, cu litere latine pe pereti. Si pe Klein. Si pe Todea, cel de peste deal, din Teleac. Pe episcopii-martiri greco-catolici, morti in inchisori pentru credinta lor. Pe Hossu. Cu care oamenii din sat, cativa, au spus, acum zeci si zeci de ani: "Credinta noastra este viata noastra!" Si nu au mai intrat in biserica furata din Habic. Si matusa Lucretia s-a dus fara sa stie de mai intra lumina, pe geamurile afumate de furi, in biserica stramosilor ei.
    Am intrat eu, aici. Si ies inainte de slujba. Nu vreau sa tulbur pe nimeni, apele sunt asezate asa, aici, de multa vreme. Ce conteaza ce gandesc eu, un trecator?… Urc la cimitir, cu mortii m-am inteles intotdeauna mai bine, pun trandafirii celor dusi ai prietenilor mei, pe piept, nu pot sa nu vad ca, de la mormantul matusii Lucretia, printre ramurile de forsitie ce, in curand, va ploua cu aur, biserica furata se uita incoa, din varful picioarelor. Taci, tu, lasa - dincolo… sa fie numai tihna… Sau macar sa ne mintim ca poate fi asa…

    Stau pana mult dupa ce clopotele anunta ca slujba ortodocsilor a inceput. Nu tin sa dau de preot, nu tin sa deschid gura, nu tin sa imi vada nimeni ochii, acum. Cobor agale, iar, spre sat. E 10 trecute fix. Slujba a inceput la 9, totusi, palcuri de femei in varsta vin agale spre biserica. Nu ma pot abtine, totusi, si o-ntreb pe prima: Ce faceti, maica, veniti in tura a doua? – D-apoi cum putem. Nu intrati? - ma intreaba ea. Nu, ma duc la parastas, la catolici, zic. Si adaug: Laudam pe Isus. Femeia se uita lung, mormaie ceva. Nimic care sa sune a "In veci, amin", asa cum ar fi fost firesc. Asa fac si urmatoarele 5-6 femei cu care intru in vorba, si le salut la fel. Abia mai tarziu aflu - aici, greco-catolicii salutau altfel. Cu "Sa dea Dumniezo numa' bine". N-o dat.
    Casele-biserici
    Totusi, parintele din sat face un lucru bun, o margica, in sirul asta de neasezari - da drumul oamenilor ceva mai repede si spune ca poate vrea cineva sa mearga la parastasul matusii Lucretia Bercea, tinut de episcopul Virgil. Pentru ca pruncutul de atunci, botezat peste dealuri, e, azi, episcop greco-catolic, Prea Sfintia Sa Virgil. Nu stia maicuta ca fiul ei va da mana cu trei papi, cand il trecea dealurile, spre botez, sau ca Alexandru Todea, al inchisorilor, al lor, va ajunge cardinal. Dar s-au intamplat toate. Pentru ca de oriunde poate iesi ceva bun.

    Numarul 53. Multi oameni. Cunoscuti, necunoscuti – inca – stiuti din poze de pe facebook, din povestiri, de la alte parastase, de la bucurii si intristari. Prima ma saluta Paula Rusu, de la Romania Tv, cand intru in casa bunicilor ei. Apoi Alexandru Petarlecean, medicul cardinalului Muresan, nepot al matusii Lucretia. Sigur ca gaseste ceva la care stia ca musai ma pricep, niste seminte de arbore, de care vorbim, si asa ma simt mai putin stinghera, si-i multumesc in gand, chiar daca spre exterior frasu' stie de razbate asta. E ceva aparte aici, care stiu ca se pregateste in interiorul casei, si parca asist la un fluture ce va iesi din cristalida.
    Demult, imediat dupa revolutie, o alta matusa, dintr-o ramura de familie ce nu avea treaba cu numele romane, imi arata o casa anume in Cluj: aici faceau slujbe greco-catolicii cat erau interzisi. Cum adica faceau slujbe in casa? - am intrebat, oarecum fascinata, oarecum doar curioasa, pentru ca religia nu era un domeniu apropiat pentru mine, atunci. Si asa am luat prima lectie despre istoria greco-catolicilor. Apoi am cautat, am citit, am inteles. Dar casa aceea din Cluj si felul in care ma intrebam cum s-ar tine o liturghie intr-o casa ce nu e biserica nu le-am uitat.
    Dupa ani, avand deja prieteni in lumea greco-catolica, am ajuns intr-o iarna pe undeva prin Tara Lapusului, unde prietenul nostru drag, Jurek Brzoska SJ, a tinut o liturghie in casa parintilor unei maici, si am asistat, cu prietenele mele baziliene, Valentina si Vero, cu Maximiliana si cu Laurentia, ca la acele liturghii din timpul prigoanei, cu lacrimi in ochi. Mi-am adus aminte de ce spunea cardinalul Todea - locurile in care s-a suferit au creat catedralele, nu invers. A fost o deosebita intalnire cu istoria, mai ales ca istoria inca nu s-a asezat cum ar fi trebuit…

    A doua liturghie "in casa" am prins-o la Teleac, cu mama lui Alexandru, cu mama Paulei, cu matusi si unchi ce stiau cum a fost mai demult si care s-au resemnat mut fata de nedreptatile "statului de drept", in care multe au ramas ca atunci, intre 1948 si 1989. Impresionant si parastasul din casa de la Teleac, tinut pentru cardinalul Alexandru Todea. Pentru ca greco-catolicii inca isi cinstesc numele mari, ce au asezat nu doar Biserica aceasta ci si tara, in case ce se-mbraca, duminica, doar, in biserici…
    Si iata acum, la Habic, in forfota curtii, ma intreb… aceasta a treia liturghie "de casa greco-catolica"… oare cum va fi… Intram, episcopul e in rosul duminicilor, cu fata trasa, stiind ca va urma si parastasul dupa mama sa.

    Acolo unde matusa Lucretia canta, laolalta cu ceilalti, "Pe stapanul si arhiereul nostru Doamne il pazeste" fiului ei, episcopul, pare acum singur. Cu ochii inchisi, decantand gandurile, umbrele, adierile si prezentele dintre care, acum, cea mai draga nu mai e. E greu sa-ti aduni cuvintele cand fetele celor din jur se schimba, an de an, tot mai putine, acasa, in jurul tau. Si cand cel mai puternic cenzor s-a dus la ceruri, si nu mai e, sa spuna ce-i bine si ce-i rau, aici, jos.
    Pasari cu multe picioare…
    "Nu te duce la mama!" - atatea lucruri din trecut pe care nu se mai pot consemna decat prin intermediari, si cine stie cati dintre ei vor fi prezenti la urmatoarea intalnire de dupa Pasti, la Craciun, la vreun alt parastas, aici… Atatea lucruri pe care le ingroapa istoria, sub colb care indulceste relieful pana la aplatizare, de te intrebi daca au existat cu adevarat cuiva, sau cui ii mai pasa de ele. "…de unde au fugit toata durerea, intristarea si suspinarea". Cred ca unele sentimente, doruri si frici intra in ziduri si raman mereu, in veac. Desi este greu sa explici, numai cu pozele de pe ziduri, unui copil de azi, de ce greco-catolicii tin liturghii in case care nu-s biserici…

    Episcopul deschide ochii, nu este singur, sunt rudele lui aici, sunt colegi, sunt prieteni, sunt toate amintirile istoriei zbuciumate a neamului lor, ale Bisericii lor, lucruri pentru care, pe langa ratiunile ce tin de cladire, merita ca cineva sa faca focul, iarna, aici, in fiecare zi. Casa aceasta va ramane o biserica, in centrul tarii, chiar daca nimeni nu mai locuieste constant, acum, in ea. Farama de sfant, ce intra uneori aici, prin antimisul cardinalului Muresan, o va incalzi si pe mai departe, si nu doar ca focul.
    Episcopul deschide ochii si spune lucruri, cu felul acela de frazare cu volute linistite, pe care i-l stiu deja de ani de zile, dar lacrimile vin, pentru ca vorbele dor, acum. Si nimeni nu poate face nimic, decat sa asculte, pentru ca trecerile tuturor alor nostri se plang, de sus pana jos. Imi strang pumnul drept cu mana stanga, unghiile intra in piele, dincolo de piele, urmele raman pentru zile, apoi - nu sunt invatata sa nu fac nimic cand cineva sufera in fata mea. In fapt, este un singur "nimic" fata de care nu putem trece - al mortii. Pentru ca despre cel al istoriei vom mai vorbi.

    Trece liturghia, trece parastasul, nici nu stiu cand, nici nu stiu cum, stiu doar ca pasarile de pe covorul rosu al incaperii din care ne vorbea episcopul au patru picioare – si e foarte bine ca e asa. Prea Sfintia Sa isi trage sireturile manecutelor cand il intreb in soapta de una din pozele de pe pereti. Stie de ce soptesc, imi raspunde la fel, imi arata repede alte doua incaperi, sunt pe fuga, trebuie sa plec, dar cine stie cand sau daca voi mai ajunge aici.

    Cardinal si papi, alaturi de copiii matusii Lucretia, in pozele de pe peretii casei din Habic. Ce multa vreme s-a dus de cand maica trecea cu copilul la piept, sa-i gaseasca o biserica catolica peste dealuri, in ger, sa nu-i schimbe legea… "Matusa" - spun ei, acolo, la femeile batrane din sat. Mama Lucretia fusese matusa lumii catolice din sat, ce a apus in uitare si neadevar… Dar totul va mai merge inca o vreme asa, macar cat va fi casa la numarul 53.

    Se strang rubedeniile in curte pentru masa, pozez de la capatul celalalt al mesei episcopul ce spune rugaciunea in soarele ce incepe sa vorbeasca despre primavara. Incerc sa plec discret, parintele Gheorghe Lupea din Reghin imi promisese ca ma duce la oras, iar de acolo exista bus mai departe. Ma trage deoparte, intrebandu-ma de venit, de plecat, si-mi zice: "Stii ca esti ciudata, nu?". Da, stiu ca sunt ciudata - il asigur. Dar plecam?

    Si Felicia si Virgil vin dupa noi cu mancare impachetata pe fuga, desi voiam sa plecam fara sa deranjam, nevazut, fara sa-i luam de la meseni. Mormai, incurcata, un "parca sunteti frati". Ii facusem o poza cum venea cu pachetul de chec in mana, trecand, prieten drag, dincolo de podetul casei, de unde pandesc serpi de apa in clipe rele - ce prosti sunt cei care cred ca omul asta, care da cu ambele maini, chiar ar putea lua ceva necuvenit…
    Iertare din inima mare
    Era 8 martie, peste doua zile, la exact un an de cand s-a stins matusa Lucretia, lumea se rasucea si omul acesta bun primea o lovitura de neinchipuit. "Bine ca s-a dus matusa, sa nu vada" - ar fi un gand. Dar, daca ei, crestinii mei, au dreptate, atunci matusa Lucretia e sus si stie ce e adevarat si ce nu. De-acolo se stie mai repede tot. De-acolo se ridica putin lemnul crucii, cu degete usoare, de mama, sa nu le fie celor de jos greu de tot, char daca-i musai sa le fie, o vreme, greu.

    Ce prosti sunt cei care cred in cele ce nu-s de crezut, ticluite. Ce mare vina isi iau pe umeri, fara sa stie, murdarind, chiar si vremelnic, numele unui om nevinovat. Dar calea pe care maica Lucretia si-a pus fiul, candva, in biserica catolica de peste dealuri, a dat roada si acum, in drumul acesta cu spini, greu de urmat: I-am iertat, i-am iertat deja - spune cel fara de urme de cutit pe usa, doar in carne, intr-o seara de si mai incoace, o seara cu primele flori de zarzar din vest, atunci cand, finalmente, am reusit sa mananc un mar de la el. Pot respecta un om caruia nu-i inteleg credinta dar ii cunosc bunatatea si daruirea. Cate lectii ne da viata, cate cerneri… Si cat de mult ia, uneori, sa vedem ce e la capatul unui drum nepavat…
    Ramona Balutescu
    The post Despre cum si-a dus o mama copilul peste deal, la botez appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Memorial Traian Ganea la fotbal in sala - Rosia a castigat editia a noua


    [2015-03-05]
    Sase echipe ale unor scoli din Depresiunea Beiusului au participat la editia a 9-a a Memorialului Traian Ganea la fotbal. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana