Stiri Oradea scoli

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru scoli.
  • In Bihor, 23 de posturi de directori de scoli si 18 de adjuncti ramase vacante


    [2017-08-16]
     Posturile ramase vacante vor fi ocupate pe baza unui interviu.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    In Bihor, 23 de posturi de directori de scoli si 18 de adjuncti ramase vacante
    Sursa: Bihon.ro
  • Legea vaccinarii obligatorii, aprobata de Guvern. Copiii nu vor fi primiti in gradinite si scoli fara vaccinurile obligatorii


    [2017-08-10]
    Proiectul de lege care instituie obligativitatea vaccinarii copiilor cu vaccinurile prevazute in Calendarul National de Vaccinare, precum si cu cele din situatii epidemiologice speciale destinate intregii populatii sau unor grupuri de populatie a fost aprobat de Guvern. Potrivit acesteia, copiii nu vor fi primiti in gradinite si scoli fara vaccindurile obligatorii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Calcule, la final de stagiune, la Timisoara


    [2017-08-06]
    Unul din teatrele cele mai mari din tara, Teatrul National Timisoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum si la un moment de analiza a activitatii ultimului an. Cum se prezinta, acum, aceasta institutie? ,,Teatrul National din Timisoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care isi propune sa […]
    The post Calcule, la final de stagiune, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
     Unul din teatrele cele mai mari din tara, Teatrul National Timisoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum si la un moment de analiza a activitatii ultimului an.
    Cum se prezinta, acum, aceasta institutie? ,,Teatrul National din Timisoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care isi propune sa participe prin tot ceea ce face la o dezvoltare sanatoasa, creativa a societatii. Teatru contemporan, texte clasice recitite in cheie moderna, adaptari pentru teatru ale unora dintre textele esentiale ale literaturii romane si universale, spectacole care traduc in limbaj teatral cercetari sociologice si serii de interviuri, toate acestea reprezinta  marci de identitate ale Nationalului in stagiunea 2016-2017."

    Cifrele iti au locul lor, cand creionam activitatea unei institutii care ,,da ceasul", in cultura, in vestul Romaniei. Astfel, in cifre, cei peste  44.000 de spectatori care au participat la cele 202 reprezentatii din cele 3 spatii de joc ale Teatrului - Sala Mare, Sala 2 si Studio ,,Utu Strugari"  – in cele 10 luni ale stagiunii 2016-2017 (acestora adaugandu-se peste 10.000 de spectatori ai spectacolelor din modulul Outdoor al FEST-FDR2016 si 2017), au cercetat, alaturi de artistii Nationalului timisorean, teme cum ar fi ubicuitatea si permanenta discriminarii si a rasismului in societatea contemporana, au pus in discutie complexitatea relatiilor interumane si mecanismele comunicarii, au explorat  multiplele dimensiuni ale spiritului fata in fata cu istoria.  Patru premiere au fost scoase la rampa in aceasta stagiune: Controversa de la Valladolid de Jean-Claude Carrière, in regia lui Radu Jude,  Frati de Dave Williams, in regia lui Florin Piersic jr., De ce iubim femeile dupa Mircea Cartarescu, regia Mihaela Lichiardopol si Rambuku de Jon Fosse, regia Mihai Maniutiu.
    Sa ne ramintim si ca o institutie de cultura nu este un spatiu aseptic, si ca e firesc ca relatiile cu alte teatre sa aduca un plus de valoare spectacolelor prezentate in Timisoara. Parteneriatele si coproductiile internationale reprezinta o alta directie pe care Teatrul National a dezvoltat-o in stagiunea care tocmai s-a incheiat. Astfel, in luna decembrie, publicul a putut viziona spectacolul Copii rai (Sales Gosses) de Mihaela Michailov, o coproductie a Teatrului National din Timisoara si a CDN - Théatre de la Manufacture din Nancy, un spectacol intens, avand ca tema violenta in scoli.  Sase luni mai tarziu, Teatrul National a programat o serie de reprezentatii cu spectacolul Gypsies, o creatie werkgruppe2, un spectacol  cu profunde implicatii sociale, avand la baza o cercetare realizata in Franta, Germania si Romania. Intregul proiect a fost realizat in coproductie de catre Braunschweig Staatstheater (Germania), CDN- Théatre de la Manufacture din Nancy (Franta) si Teatrul National din Timisoara.
    Stagiunea 2016-2017 a insemnat , de asemenea, finalizarea proiectului Say it now!, un parteneriat al Teatrului National din Timisoara cu Compania B. Valiente din Oslo, proiect finantat printr-un grant EEA oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein si Guvernul Romaniei. Realizatorii proiectului si-au propus sa exploreze problemele tinerei generatii, intr-o maniera care ii reprezinta cu adevarat pe protagonisti, cautand sa acopere faliile de comunicare atat de adancite de noile realitati.

    Un lucru aparte al acestei stagiuni este organizarea a doua editii ale Festivalului European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti, intre 25-30 septembrie 2016, respectiv in perioada 14-25 mai 2017. Ambele editii au concentrat directiile spectacologiei romanesti contemporane pe text de teatru romanesc, asamblandu-le in contextul teatral european al momentului.
    De asemenea, stagiunea 2016-2017 a fost marcata de participarea mai multor spectacole ale Teatrului National din Timisoara la importante festivaluri de teatru: Festivalul National de Teatru (Meteorul, Prin vis si Scene dintr-o casnicie), Festivalul International de Teatru Sibiu (Controversa de la Valladolid), Festivalul de Teatru Tanar Iasi (Hamlet), Festivalul de Teatru Clasic Arad  (Hamlet) si Festivalul International de Teatru Tanar Arad (Vorbeste cu mine!). De asemenea, in urma cu cateva zile, spectacolul Rambuku a fost selectionat sa participe la Festivalul National de Teatru,  programat in luna octombrie a acestui an.
    In sfarsit, un alt eveniment deosebit care a avut loc in aceasta stagiune il reprezinta organizarea la Teatrul National din Timisoara a Galei UNITER. Editia aniversara a Galei UNITER a marcat si recunoasterea in plan national a valorii Teatrului National, precum si a pozitiei si a rolului sau in cultura romaneasca. Teatrului National i-au fost acordate premiul special pentru proiecte inedite si realizari remarcabile, privind realizarea Salii 2, actrita Irene Flamann Catalina a fost recompensata cu premiul pentru intreaga activitate, iar Mariana Voicu a fost, de asemenea, onorata cu premiul pentru intreaga activitate pentru critica si istorie literara.

    Nu pot sa spun ca nu ma vazut, in aceasta stagiune, si spectacole care ma faceau sa ma intreb de ce aplauda oamenii de langa mine si, mai ales, de ce se ridica atunci cand o fac, la spectacole de duzina. Dar am vazut si puneri in scena la care am ras, am plans si am respirat in acelasi timp cu actorii, in care am apreciat scenografia si am perceput tot ce a venit dinspre scena ca un spectacool complet. Aici vorbesc atat de productii ale Nationalului timisorean, dar si de spectacole invitate, in acdrul festivalurilor. Dincolo de toate, Teatrul National din Timisoara ramane o institutie serioasa intr-o mare de diletantism cultural banatenesc. Un pariu cu care poti castiga aproape sigur, des.
    Fotografii: Adrian Piclisan
    Ramona Balutescu
    The post Calcule, la final de stagiune, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Razbel pe mail: Candidat la directiunea unei scoli, "hackerit" in numele unui sef de la Inspectoratul Scolar


    [2017-07-30]
    Concursul pentru posturile de director al scolilor din Bihor se duce pe toate planurile si sub toate formele, unele de-a binelea penale. Bihorel a aflat ca pretendentul la sefia unui liceu din judet a ajuns sa primeasca avertismente in numele unui sef din Inspectoratul Scolar, prin care i se cerea sa se retraga din cursa, ba fiindca ar fi slab pregatit si n-ar avea nicio sansa, ba pentru ca functia este pregatita altuia si, daca va castiga, i se vor face zile fripte. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • A inceput evaluarea activitatii directorilor si adjunctilor de licee, scoli si gradinite


    [2017-07-28]
    ISJ verifica activitatea manageriala a directorilor de scoli Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ) Bihor va evalua activitatea manageriala pe anul scolar 2016-2017 a directorilor si directorilor adjuncti de la 181 de unitati de invatamant preuniversitar din...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    A inceput evaluarea activitatii directorilor si adjunctilor de licee, scoli si gradinite
    Sursa: Bihon.ro
  • Calcule, la final de stagiune, la Timisoara


    [2017-07-28]
    Unul din teatrele cele mai mari din tara, Teatrul National Timisoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum si la un moment de analiza a activitatii ultimului an. Cum se prezinta, acum, aceasta institutie? ,,Teatrul National din Timisoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care isi propune sa […]
    The post Calcule, la final de stagiune, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
     Unul din teatrele cele mai mari din tara, Teatrul National Timisoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum si la un moment de analiza a activitatii ultimului an.
    Cum se prezinta, acum, aceasta institutie? ,,Teatrul National din Timisoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care isi propune sa participe prin tot ceea ce face la o dezvoltare sanatoasa, creativa a societatii. Teatru contemporan, texte clasice recitite in cheie moderna, adaptari pentru teatru ale unora dintre textele esentiale ale literaturii romane si universale, spectacole care traduc in limbaj teatral cercetari sociologice si serii de interviuri, toate acestea reprezinta  marci de identitate ale Nationalului in stagiunea 2016-2017."

    Cifrele iti au locul lor, cand creionam activitatea unei institutii care ,,da ceasul", in cultura, in vestul Romaniei. Astfel, in cifre, cei peste  44.000 de spectatori care au participat la cele 202 reprezentatii din cele 3 spatii de joc ale Teatrului - Sala Mare, Sala 2 si Studio ,,Utu Strugari"  – in cele 10 luni ale stagiunii 2016-2017 (acestora adaugandu-se peste 10.000 de spectatori ai spectacolelor din modulul Outdoor al FEST-FDR2016 si 2017), au cercetat, alaturi de artistii Nationalului timisorean, teme cum ar fi ubicuitatea si permanenta discriminarii si a rasismului in societatea contemporana, au pus in discutie complexitatea relatiilor interumane si mecanismele comunicarii, au explorat  multiplele dimensiuni ale spiritului fata in fata cu istoria.  Patru premiere au fost scoase la rampa in aceasta stagiune: Controversa de la Valladolid de Jean-Claude Carrière, in regia lui Radu Jude,  Frati de Dave Williams, in regia lui Florin Piersic jr., De ce iubim femeile dupa Mircea Cartarescu, regia Mihaela Lichiardopol si Rambuku de Jon Fosse, regia Mihai Maniutiu.
    Sa ne ramintim si ca o institutie de cultura nu este un spatiu aseptic, si ca e firesc ca relatiile cu alte teatre sa aduca un plus de valoare spectacolelor prezentate in Timisoara. Parteneriatele si coproductiile internationale reprezinta o alta directie pe care Teatrul National a dezvoltat-o in stagiunea care tocmai s-a incheiat. Astfel, in luna decembrie, publicul a putut viziona spectacolul Copii rai (Sales Gosses) de Mihaela Michailov, o coproductie a Teatrului National din Timisoara si a CDN - Théatre de la Manufacture din Nancy, un spectacol intens, avand ca tema violenta in scoli.  Sase luni mai tarziu, Teatrul National a programat o serie de reprezentatii cu spectacolul Gypsies, o creatie werkgruppe2, un spectacol  cu profunde implicatii sociale, avand la baza o cercetare realizata in Franta, Germania si Romania. Intregul proiect a fost realizat in coproductie de catre Braunschweig Staatstheater (Germania), CDN- Théatre de la Manufacture din Nancy (Franta) si Teatrul National din Timisoara.
    Stagiunea 2016-2017 a insemnat , de asemenea, finalizarea proiectului Say it now!, un parteneriat al Teatrului National din Timisoara cu Compania B. Valiente din Oslo, proiect finantat printr-un grant EEA oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein si Guvernul Romaniei. Realizatorii proiectului si-au propus sa exploreze problemele tinerei generatii, intr-o maniera care ii reprezinta cu adevarat pe protagonisti, cautand sa acopere faliile de comunicare atat de adancite de noile realitati.

    Un lucru aparte al acestei stagiuni este organizarea a doua editii ale Festivalului European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti, intre 25-30 septembrie 2016, respectiv in perioada 14-25 mai 2017. Ambele editii au concentrat directiile spectacologiei romanesti contemporane pe text de teatru romanesc, asamblandu-le in contextul teatral european al momentului.
    De asemenea, stagiunea 2016-2017 a fost marcata de participarea mai multor spectacole ale Teatrului National din Timisoara la importante festivaluri de teatru: Festivalul National de Teatru (Meteorul, Prin vis si Scene dintr-o casnicie), Festivalul International de Teatru Sibiu (Controversa de la Valladolid), Festivalul de Teatru Tanar Iasi (Hamlet), Festivalul de Teatru Clasic Arad  (Hamlet) si Festivalul International de Teatru Tanar Arad (Vorbeste cu mine!). De asemenea, in urma cu cateva zile, spectacolul Rambuku a fost selectionat sa participe la Festivalul National de Teatru,  programat in luna octombrie a acestui an.
    In sfarsit, un alt eveniment deosebit care a avut loc in aceasta stagiune il reprezinta organizarea la Teatrul National din Timisoara a Galei UNITER. Editia aniversara a Galei UNITER a marcat si recunoasterea in plan national a valorii Teatrului National, precum si a pozitiei si a rolului sau in cultura romaneasca. Teatrului National i-au fost acordate premiul special pentru proiecte inedite si realizari remarcabile, privind realizarea Salii 2, actrita Irene Flamann Catalina a fost recompensata cu premiul pentru intreaga activitate, iar Mariana Voicu a fost, de asemenea, onorata cu premiul pentru intreaga activitate pentru critica si istorie literara.

    Nu pot sa spun ca nu ma vazut, in aceasta stagiune, si spectacole care ma faceau sa ma intreb de ce aplauda oamenii de langa mine si, mai ales, de ce se ridica atunci cand o fac, la spectacole de duzina. Dar am vazut si puneri in scena la care am ras, am plans si am respirat in acelasi timp cu actorii, in care am apreciat scenografia si am perceput tot ce a venit dinspre scena ca un spectacool complet. Aici vorbesc atat de productii ale Nationalului timisorean, dar si de spectacole invitate, in acdrul festivalurilor. Dincolo de toate, Teatrul National din Timisoara ramane o institutie serioasa intr-o mare de diletantism cultural banatenesc. Un pariu cu care poti castiga aproape sigur, des.
    Fotografii: Adrian Piclisan
    Ramona Balutescu
    The post Calcule, la final de stagiune, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Bilant la Politia Bihor: A ,,explodat" numarul accidentelor rutiere, ne-au invadat hotii de buzunare, iar evazionistii raman pe pozitie


    [2017-07-25]
    Numarul accidentelor rutiere produse pe soselele din Bihor a crescut alarmant in prima jumatate a acestui an, cu aproape 30% fata de aceeasi perioada a anului trecut, se arata in raportul de bilant prezentat de Politia Bihor. Si nu e tot. Ne-au invadat hotii de buzunare, evazionistii au dat in continuare "tunuri" de milioane, dar, in acelasi timp, s-au produs mai putine violente, iar infractiunile in scoli au scazut cu 44%. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cursuri de educatie juridica in scoli: Elevii vor invata despre Constitutie, notiuni generale de drept si combaterea coruptiei


    [2017-07-23]
    Elevii vor studia in scoli si licee despre Constitutia Romaniei, procesul legislativ, functionarea sistemului judiciar, elemente de baza ale dreptului civil si penal, dar si despre combaterea coruptiei, in urma unui protocol incheiat intre Ministerul Justitiei, Ministerul Educatiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerul Public. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Scoala privata, dar pe banii oradenilor: PSD-istii, nemultumiti ca International School of Oradea inghite multi bani publici


    [2017-07-17]
    Consilierii PSD ai Oradiei au criticat, luni, intr-o conferinta de presa, faptul ca Primaria si Agentia de Dezvoltare Locala Oradea finanteaza Scoala Internationala Oradea, unitate de invatamant privata cu predare in limba engleza care urmeaza sa functioneze din toamna in oras. PSD-istii au explicat ca nu sunt impotriva scolii in sine, dar nu considera ca scoala ar trebui sa functioneze din banii oradenilor, aratand ca alte scoli private din oras nu au parte de acelasi tratament. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Concursurile de directori de scoli: 10 candidati au picat prima proba, cea a testului grila


    [2017-07-17]
    Din cei 113 profesori care concureaza pentru 120 de posturi de director si director adjunct in scolile bihorene, zece au picat luni prima proba, cea scrisa. Cei admisi dupa testul grila vor participa, intre 19 si 31 iulie, la proba de evaluare a CV-ului si la interviu. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Fara concureta in lupta pentru fotoliile de directori de scoli


    [2017-07-16]
     120 de solicitari depuse de 113 candidati pentru 110 posturi de directori si directori adjuncti la 95 de unitati din invatamantul preuniversitar din judet.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Fara concureta in lupta pentru fotoliile de directori de scoli
    Sursa: Bihon.ro
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-13]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.

    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Sase scoli vor fi reabilitate in comuna Sinmartin


    [2017-07-11]
    Sase scoli din comuna Sinmartin urmeaza sa fie reabilitate prin finantare de la Guvernul Romaniei Luni, 6 iulie, ministrul Educatiei Liviu Pop, impreuna cu vicepresedintele Consiliului Judetean Bihor, Ioan Mang au vizitat mai multe scoli din comuna Sinmartin, ce urmeaza sa fie reabilitate. ,,Guvernul Romaniei a finantat prin PNDL reabilitarea a 6 scoli in comuna […]
    Post-ul Sase scoli vor fi reabilitate in comuna Sinmartin apare prima data in Stiri Oradea.
     
    Sase scoli din comuna Sinmartin urmeaza sa fie reabilitate prin finantare de la Guvernul Romaniei


    Luni, 6 iulie, ministrul Educatiei Liviu Pop, impreuna cu vicepresedintele Consiliului Judetean Bihor, Ioan Mang au vizitat mai multe scoli din comuna Sinmartin, ce urmeaza sa fie reabilitate.
    Sursa foto: Facebook
    ,,Guvernul Romaniei a finantat prin PNDL reabilitarea a 6 scoli in comuna Sinmartin, comuna ce il are ca primar pe colegul nostru, Cristian Laza" a declarat vicepresedintele C.J. Bihor.
    Alaturi de acestia a fost prezent si Alin Novac Iuhas, inspectorul scolar general.
    Sursa foto: Facebook
    Vizita de lucru a cuprins mai multe scoli pe raza comunei Sinmartin, care urmeaza sa fie reabilitate, printre care si cea din satul Cihei.
    ,,Felicitari domnului primar Laza pentru implicarea sa si pentru toate lucrurile bune pe care le face pentru locuitorii comunei Sinmartin!" adaugat vicepresedintele Consiliului Judetean, Ioan Mang.
    Post-ul Sase scoli vor fi reabilitate in comuna Sinmartin apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Bacalaureat 2017. Cu 11% mai bine ca anul trecut - Promovabilitate istorica


    [2017-07-05]
    Niciodata, de la introducerea camerelor de luat vederi in scoli, in judetul Bihor nu s-a inregistrat o rata de promovabilitrate de 69% la Bacalaureat. Mai mult, anul acesta s-au inregistrat nu mai putin… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-04]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    *
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • "Lectii" de vacanta: Elevii oradeni, chemati sa descopere lucruri noi prin joaca, in scoli de vara si tabere de aventura


    [2017-07-04]
    Asteptata de toti scolarii, vacanta de vara poate fi plictisitoare, daca nu este "condimentata" cu suficiente evenimente si, de ce nu, aventuri. BIHOREANUL a descoperit ca oferta este. Elevii oradeni pot opta pentru scoli de vara, cu sesiuni de engleza, dans, karaoke si iesiri la piscina, precum si pentru tabere urbane, cum este cea medievala tinuta in Cetate de Cercetasii Romaniei. Cei mai activi sunt invitati, in schimb, in tabere de aventura, momiti cu escalade, tiroliene si rafting... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Scoala Internationala din Oradea se va deschide in ziua fatidica de 11 septembrie. Promotie la inscriere!


    [2017-06-28]
    9 / 11 va insemna, la Oradea, deschiderea primei Scoli Internationale cu predare in limba engleza. Asezamantul va fi acreditat Cambridge si, pentru ca lumea nu s-a inghesuit sa isi inscrie odraslele, s-a decis sa se mearga pe un pret promotional. ,,Doar" 4.300 euro pentru gradinita si 4.900 euro pentru clasa I. Potrivit unui comunicat […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Noua retea scolara: Clasele de gimnaziu ale Colegiului Iosif Vulcan se vor muta in sediul fostului colegiu Saguna


    [2017-06-23]
    Consiliul Local a aprobat joi, cu unanimitate de voturi, noua retea scolara pentru anul de invatamant 2017-2108. Elevi de la trei scoli oradene - Colegiul National Iosif Vulcan, Colegiul Tehnic Traian Vuia si Scoala Gimnaziala Szascvay Imre - vor incepe noul an scolar in alte sedii pentru ca spatiile in care invatau pana acum sunt inchiriate, revendicate sau intr-o stare proasta. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet!


    [2017-06-21]
    Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze. Cel mai important ospiciu […]
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
     Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze.
    Cel mai important ospiciu din judetul Bihor, unitate in care isi duc zilele aproape 180 de suflete, este un adevarat dezastru. Cel putin asa sustine o fosta angajata a Spitalului, o parte din declaratiile ei fiind confirmate de rezultatele unor controale efectuate de Centrul de Resurse Juridice.
    Potop de acuzatii
    Fanica Mocan, fosta angajata a Spitalului de Psihiatrie Nucet, aflat in aceeasi cladire cu Centrul Medico-Social, a avut des tangenta cu unitatea.

    ,,Pacientii sunt tratati cu nouroleptice in exces, in prezent sub comanda domnisoarei doctor Anemona Brie, sunt tratati cei care nu necesita un asemenea tratament, si cei care au nevoie de acest tratament nu il primesc. Sunt inchisi dupa gratii, batuti, goi, desculti si flamanzi. Mai nou, ii arunca in strada daca nu le convine de ei, parca ar fi propietatea lor privata. Le retin pensiile dar hrana este foarte slaba, de cele mai multe ori, paine cu ceai, care este mai mult apa. Sunt batuti, maltratati, tratati cu indiferenta.
    Directorul medical Anemona Brie, care este medic de familie, si medicul Gheorghe Bolovan, care lucreaza cu PFA, ii calca in piciore pe acesti pacienti fara aparare.
    In urma cu cateva zile (n.r. aprilie 2017) a avut loc un incident in cadrul centrului, pacientii nesupravegheati au incediat saltelele din saloanele cu gratii. Din informatiile pe care le detin, pacientii au sunat dupa ajutor, a fost nevoie de interventia organelor de ordine, ale SMURD, pompierilor, ambulanta. Exista insa tendinta de a se musamaliza totul ca de fiecare data" sustine Fanica Mocan.
    Episodul incendierii saltelelor este cunoscut si de politisti. Conform acestora, mai multi rezidenti ai Centrului de la Nucet au fost implicati intr-o altercatie si au incendiat mai multe saltele dintr-o camera. Dupa sesizare, s-au deplasat la fata locului, intocmind, pe numele mai multor persoane, dosare de cercetare penala. Este insa foarte putin probabil ca vreunul dintre cei vizati sa si raspunda in fata legii, pentru ca nu au discernamant. Tot in urma cu cateva saptamani, tot la Nucet a avut loc un alt incident, unul dintre pacienti lovind un infirmier.
    Bai tinute sub cheie
    O alta sursa care documenteaza minutios evenimentele care se petrec la Nucet este Centrul de Resurse Juridice (CRJ), o organizatie non-guvernamentala a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, care actioneaza pentru crearea si functionarea unui cadru legal si institutional care sa asigure respectarea drepturilor omului si a egalitatii de sanse si pentru accesul liber la un act de justitie echitabil. CRJ a facut o vizita de monitorizare in 10 ianuarie 2017 la Centrul Medico Social Nucet. Din comisie au facut parte Dana Ududec (avocat), Ovidiu Damian (psiholog) si Andreea Hotopan (voluntar).

    In cadrul vizitei, monitorii CRJ au fost insotiti de o asistenta sociala in pavilioanele unde traiesc pacientii.
    ,,Avand in vedere si ora de dupa-masa de pranz, cativa dintre rezidenti dormeau. Una dintre rezidente o ruga insistent pe ingrijitoare sa o lase afara, deoarece spune ca nu a mai iesit de multe zile si nu se simte bine daca nu iese afara ,,la aer". La rugamintile acesteia, ingrijitoarea ii raspunde ca e prea frig afara si din acest motiv nu poate sa o lase sa iasa. O alta rezidenta insista spunand ca doreste sa mearga la Salonta. 
    In CMSP Nucet nu exista camera privata pentru vizite. Daca vin apartinatori, intalnirile au loc in cabinetele asistentelor. Cativa dintre rezidentii care locuiesc in Casa Christianne au acces in comunitate, ies in oras singuri si sunt cunoscuti si acceptati de catre oameni. Lucrurile nu stau la fel in ce-i priveste pe rezidentii din cladirea Spitalului, care nu au acelasi acces in comunitate si locuiesc practic in pavilioane incuiate.
    In perioada Sarbatorilor de Craciun au fost 4 persoane invoite (n.r. din 177) pentru a-si vizita familia.
    Cele patru sectii organizate pe doua etaje erau incuiate. De asemenea, sectiile aflate pe acelasi etaj sunt despartite printr-o usa incuiata. Aceasta metoda este folosita pentru a izola ,,cazurile mai grave" de restul rezidentilor. Camerele sunt complet nepersonalizate. Doar rezidentii foarte autonomi au obiecte personale. In rest, in aproape toate camerele lipsesc noptierele sau dulapurile si de multe ori chiar pernele.
    Personalul institutiei a explicat ca lipsa obiectelor personale este cauzata de faptul ca rezidentii distrug bunurile si chiar daca ar primi haine noi, mobilier sau obiecte de uz personal, acestia le-ar rupe. Exista bai tinute sub cheie. Cand au intrebat personalul de ce sunt inchise, de ce toaletele nu au colac, li s-a spus ca beneficiarii distrug tot pentru ca ,,nu pricep", pentru ca sufera de ,,imbecilitate severa" si ,,oligofrenie severa" (acestea au fost expresiilor folosite de personal pentru a se referi la diagnosticele rezidentilor).
    Monitorii CRJ nu au vazut periute sau paste de dinti sau sapun si li s-a spus ca igiena este asigurata de instructorii de educatie pentru ca beneficiarii nu pot sa faca acest lucru singuri. Li se face o baie generala in ziua de miercuri si, de asemenea, sunt spalati de cate ori apar situatii neprevazute. In ambele sectii exista un puternic miros de urina iar in bai si in izolator existau pete de urina pe jos. Personalul a explicat ca situatia curateniei generale este una dificila si ca personalul face cu greu fata.
    Toti beneficiarii de pe ambele sectii sunt tunsi scurt (cu o singura exceptie). Explicatiile pe care le-am primit sunt contradictorii: asistenta sefa ne-a spus ca asa isi doresc ei si nu e vorba de vreo masura de pedepsire, iar un instructor de educatie, mai tarziu, ne-a explicat ca asa este mai usor sa le usuce parul dupa baie", se subliniaza in raport.
    Camere ca la carcera
    Pe sectia Medico-Sociala de Psihiatrie-Femei monitorii au gasit un Izolator care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea.

    ,,Aceasta camera nu are lumina naturala si nici nu este racordata la sistemul de incalzire. Personalul a precizat ca nu este nevoie de calorifer deoarece in aceasta incapere este cald. In Casa de Reabilitare ,,Christianne" (situata in afara incintei spitalului de neuropsihiatrie, unde se afla si birourile administrative), la etajul 4 al cladirii, unde locuiesc femeile, monitorii au observat o camera cu 5 paturi, toate din metal. Aici, ca in majoritatea saloanelor, nu se gaseau obiecte personale ale rezidentilor; saltelele erau din burete acoperit cu musama, paturi invechite, fara perne. Conform declaratiilor personalului de pe sectie, aceasta camera este a unor rezidente, insa este folosita uneori si pe post de izolator. Dovada a acestui fapt este si usa camerei, care avea la randul ei doua usite rabatabile pe care personalul le putea deschide pentru a privi inauntru.
    La etajul sectiei de femei se afla un alt Izolator psihiatric, care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea. Din spusele asistentelor, una dintre beneficiare solicita des sa stea in izolator, acesta fiind cazul unei persoane care se autoagreseaza"
    se arata in raportul CRJ. Monitorii subliniaza ca este incalcata Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice pentru ca masura este luata ca modalitate de autoizolare, nu exista garantia ca masura plasarii in izolator este luata doar in situatia in care persoana in cauza reprezinta un pericol pentru aceasta sau pentru alte persoane, nu sunt respectate masurile de maxima precautie iar izolarea se face la solicitarea rezidentei si nu ca fiind ultima masura luata in cazul in care orice alta masura s-a dovedit ineficianta.
    ,,Al doilea izolator indicat de personalul CMSPN este o camera fara lumina naturala, fara geamuri, fara incalzire, cu un pat de fier fara saltea. Pe pat este asezata o perna. Pe jos, monitorii au observat multa urina iar mirosul de urina era prezent atat in izolator cat si pe culoarele sectiilor sau in camerele beneficiarilor. Ni sa spus ca salteaua este pusa la uscat deoarece o beneficiara isi facuse necesitatile pe ea. Ni s-a spus ca in izolator nu este necesar sa fie caldura deoarece este foarte cald pe holuri si niciun beneficiar nu s-a racit in izolator pana acum. Aici sunt incalcate prevederile legate de iluminarea, aerisirea camerei precum si cea legata de accesul la grup sanitar propriu" se afirma in raport.
    Autopsii facute dupa ureche
    Monitorii au observat ca imaginea personalului despre beneficiari este una de infantilizare (de exemplu, se folosesc expresii precum ,,o fetita de 28 de ani", ,,le spunem asa pentru ca asa se comporta"). Drept dovada a ,,culturii" termenilor depasiti care inca sunt folositi in diagnosticarea rezidentilor este si postarea de pe site-ul oficial al centrului unde se folosesc cuvinte precum ,,idiotie" sau ,,imbecilitate".
    ,,Asistentele ne-au povestit despre situatia unei rezidente (HC) care a fost dusa de mai multe ori la urgente, unde s-a intervenit chirurgical, deoarece inghite linguri. Din cele comunicate de catre asistenta sociala, in afara de masura luata de urgenta - internarea si interventia chirurgicala - plus asigurarea unei linguri mari de lemn pe care sa nu o poata inghiti, nu s-au luat alte masuri de siguranta sau de tratament pentru comportamentul acesteia.
    In structura de personal nu exista normat niciun psiholog. Asistenta sociala sustine ca beneficiarii participa la sedinte de psihoterapie si ca acestea ar fi organizate de catre medicul psihiatru. Nu am putut insa consulta niciun orar al acestor sedinte de terapie/consiliere si nici nu ni s-au furnizat alte informatii despre aceasta activitate de terapie. O beneficiara inghite linguri, motiv pentru care a suferit cateva interventii chirurgicale iar personalul considera ca ,,nu o mai duce mult".
    Nu exista insa niciun plan terapeutic care sa vizeze ca tinta de interventie acest comportament dezadaptativ (care pune serios in pericol viata beneficiarului). Singurele explicatii pe care am reusit sa le primim in legatura cu aceasta situatie a fost data de catre medicul psihiatru - explicatie transmisa de catre asistente - anume ca cel mai probabil aceasta este maniera in care beneficiara in cauza refuleaza frustrarile sale si obtine satisfactie prin durerea pe care si-o provoaca inghitind aceste linguri", se afirma in raport.
    Un alt aspect sesizat este legat de gestionarea banilor pe care beneficiarii ii primesc din indemnizatie. Monitorilor CRJ li s-a spus ca cei ,,care sunt cuminti" ii primesc in mana, iar ceilalti sunt incurajati sa desemneze o persoana dintre angajati care sa le pastreze banii. Nu exista insa niciun program educational pentru stimularea gradului de independenta prin dezvoltarea de abilitati de gestionare a resurselor financiare sau de stimulare a abilitatilor pentru o viata independenta (sau cat mai putin dependenta).

    ,,Cazul BM. Ni s-a spus ca este un caz foarte grav, cu deficienta mintala severa, pusee de agresivitate si nivel extrem de scazut de autonomie. Cu toate astea, la dosar exista un contract de acordare de servicii sociale intre Centru si ea, semnat cu initialele numelui ei. Cand am intrebat cum s-a incheiat acest contract, ni s-a spus ca cineva a luat mana ei si l-a semnat.
    In cadrul discutiei despre procedura urmata in caz de deces in institutie, personalul a descris urmatorii pasi: decesul se constata de catre medicul de garda; medicul CMSP Nucet intocmeste si certificatul constatator al decesului; personalul anunta primaria si politia despre deces.
    Conform discutiei cu personalul, autopsiile s-ar solicita doar daca persoana decedata are sub 30 de ani si daca nu se cunoaste cauza decesului. A fost dat exemplul unui tanar de 30 de ani, care a decedat pe 3 iunie 2015, prin ,,asfixiere mecanica" se arata in raport.
    Monitorii CRJ subliniaza ca legea spune ca autopsiile se fac obligatoriu atunci cand decesul survine in custodie, precum in spitalele psihiatrice, in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala.
    Concluziile monitorilor, cuprinse in capitolul ,,Tratamente inumane si degradante" sunt relevante:
    ,,Izolatoarele nu respecta standardele impuse de Legea sanatatii mintale si normele de aplicare a acestei legi. Utilizarea izolatoarelor in conditiile si metodele date prezinta un risc crescut fata de integritatea fizica si psihica a rezidentilor (…) in CMSPN lipsesc servicii care ar putea sa ii sprijine pe rezidenti sa isi exercite drepturile sau sa isi exprime problemele - cum ar fi, de exemplu, consiliere psihologica si consiliere juridica. Conform situatiei de fapt, observate de monitori la data vizitei, problemele rezidentilor sunt abordate prin tratament psihiatric si eventual activitati in camerele de ergoterapie. Astfel, prin lipsa serviciilor, este putin probabil ca rezidentii sa isi imbunatateasca pe termen lung sanatatea fizica si psihica ci, dimpotriva, exista riscul degradarii".
    Angajatii nu au cum sa faca fata
    Controalele efectuate de Directia de Sanatate Publica (DSP) Bihor, Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) Bihor si Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala (AJPIS) Bihor au infirmat o parte din acuzatiile fostei angajate Fanica Mocan.
    ,,Sesizarea a fost depusa de AJPIS in urma cu o saptamana. Am efectuat deja controlul igienico sanitar si faptele nu se confirma. Nici in ceea ce priveste firma de catering si transportul nu exista nereguli. Sunt mai multe aspecte pe care nu le-am verificat pentru ca nu privesc institutia noastra", a declarat Crina Marcut, directorul adjunct al DSP Bihor.
    AJPIS Bihor a facut o inspectie inopinata la Nucet.
    ,,In data de 28.04.2017 a avut loc misiunea de inspectie inopinata, (…) s-a constatat ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet detine Certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, fara a detine licenta de functionare. Furnizorul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 10.000 lei si a fost dispusa masura privind obtinerea licentei de functionare. Mentionam faptul ca, in vederea solutionarii celorlalte aspecte semnalate in petitie, au fost sesizate institutiile competente cu verificarea lor, respectiv DSP Bihor si DSVSA Bihor", se afirma intr-un raspuns al AJPIS Bihor, semnat de directoarea executiva Gabriela Iova.
    La fel ca ceilalti angajati, Mioara Morar sustine ca ii este practic imposibil sa ofere servicii de calitate cu personalul pe care il are.
    ,,Este foarte dificil sa lucrezi cu pacienti de acest fel. Ganditi-va ca aici sunt pacientii cei mai dificili din tot judetul iar in ultimii ani nu s-au facut angajari. Ar trebui sa avem un infirmier la 12 paturi si noi avem o persoana la 40 de paturi. Ganditi-va ca oamenii acestia au si concedii si zile libere. Am facut cerere la Consiliul Judetean Bihor pentru a angaja 8 infirmiere, nu ne-au aprobat solicitarea pentru aceste posturi. Este inuman pentru oricine sa lucreze in aceste conditii", a declarat Mioara Morar.

    In ceea ce priveste acuzatiile venite de la Fanica Mocan, Mioara Morar spune ca nu au nicio legatura cu realitatea. ,,Nu exista asa ceva. Nu pentru ca o spun eu, ci pentru ca nici controalele DSP Bihor si nici cele ale DSVSA Bihor nu au constatat acele nereguli. In ceea ce priveste licentierea, trebuie sa stiti ca nu este acelasi lucru cu acreditarea. Avem acreditarea in regula iar procedura de licentiere am inceput-o anul trecut. Este doar o problema de conformare la o lege, in sensul ca trebuie sa schimbam denumirea unitatii pentru a primi aceasta licenta", a spus Mioara Morar.
    Decidentii se uita in cealalta parte
    Cu privire la raportul CRJ, medicul specialist Anemona Brie sustine ca in unitate ,,nu exista cazuri grave sau mai putin grave, fiecare pacient avand perioade de liniste si de agitatie, in fiecare sectie existand pacienti cu diferite grade de dizabilitate. Paturile sunt organizate in functie de spatiul de care dispunem. Sunt bai incuiate pentru protectia pacientilor, aici existand baile cu apa calda. Foile de observatie ale pacientilor sunt cele mai multe intocmite pana in 2006 cand existau termenii de oligofrenie de diferite grade (idiotie, imebcilitate). Pentru cazul HC s-au luat o serie de masuri de precautie prin care sa se impiedice ingerarea de linguri. Pacientii din CMSP Nucet au toti o boala psihica cronica, dar prezinta si comorbiditati, drept pentru care li se asigura tratament cronic psihiatric si somatic si tratament acut in agitatia psihomotorie si in bolile somatice acute. Salonul izolator cu doua paturi mentionat in raport este asa numitul salon tampon pentru izolarea pacientilor cu boli infecto-contagioase".
    Lamuriri importante a adus si Didina Dragan, asistentul social principal al centrului: ,,beneficiarii sunt persoane cu afectiuni psihice medii sau grave, persoane cu handicap psihic, bolnavi cronici din judetul Bihor, aflati intr-o situatie de acut risc social, majoritatea fiind lipsiti de locuinte proprii, resurse materiale, parasiti de familii sau rude care sa-i ajute sa-si dezvolte capacitatile si aptitudinile individuale necesare depasirii situatiei inevitabile de marginalizare si excluziune sociala.
    In legatura cu pensiile si indemnizatiile de handicap doresc sa precizez ca la CMSP Nucet beneficiarii pe perioada ,,internarii" sau cazarii in centru, nu pot beneficia de indemnizatie de handicap conform cu certificatele de handicap, din cauza prevederilor Legii nr.448/2006 art.57, alin 4, care prevede sistarea acestor drepturi pe perioada aflarii clientului intr-o institutie sociala guvernamentala, aceasta fiind sistata pana la data integrarii in familie sau reinsertiei sociale. In centru avem o procedura clara de predare – primire a banilor beneficiarilor (pensia de asigurari sociale, pensie de limita de varsta sau pensiile cu caracter permanent pentru nevazatori) pe baza de proces verbal scris si semnat atat de beneficiarul care primeste banii cat si de martorul care asista la predarea banilor. Beneficiarii nu-si primesc drepturile din pensii doar ,,daca sunt cuminti" cum s-a specificat in raportarea Centrului de Resurse Juridice, dimpotriva beneficiarii desi au dizabilitati psihice daca sunt capabili sa-si gestioneze si sa-si cumpere cele necesare sunt incurajati sa-si primeasca banii personal si sa o faca. Orice beneficiar care raspunde bine tratamentului poate sa iasa in oras cu bilet de voie de la medicul de garda si sa-si achizitioneze cele necesare. Pentru beneficiarii care nu cunosc valoarea banilor dar stiu ca au bunuri financiare din pensii s-a recurs la numirea unor reprezentanti conventionali dintre angajatii unitatii alesi de beneficiari (conform cu Legea Sanatatii Mintale) pentru ajutor in gestionarea si cheltuirea banilor.
    La CMSP Nucet s-au implementat instrumente standardizate in ce priveste activitatile de dezvoltare personala si de implementarea unor deprinderi elementare de viata si de petrecerea timpului liber, precum si programe de activitati pentru promovarea vietii active, implementate de ergoterapeuti toate aceste activitati fiind trecute intr-un Registru de activitati. Astfel se organizeaza serbarea zilelor de nastere a beneficiarilor sau programe artistice cu ocazia unor sarbatori religioase sau sarbatori nationale. In atelierele de terapie ocupationala exista diverse posibilitati de invatare a unor deprinderi de scris ca desenul, pictura, deprinderi de mobilitate manuala confectionat de covoare, goblenuri, tricotaje, felicitari si martisoare etc.
    Pentru promovarea activitatilor si beneficiarilor CMSP Nucet a colaborat si colaboreaza incheie parteneriate cu diferite institutii ca scoli locale si din judet, biserici, fundatii si ONG-uri".
    Mioara Morar sustine ca Raportul CRJ nu a tinut cont ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet este si unitate cu paturi incadrata in categoria spitalelor.
    ,,Ca urmare, in cadrul CMSP Nucet trebuiesc respectate toate normele privind conditiile pentru acordarea autorizatiei sanitare de functionare, norme care nu permit crearea unui ambient personalizat pentru beneficiari precum cel solicitat in raportul mai sus mentionat. In ceea ce priveste legislatia din domeniul serviciilor sociale, in cadrul CMSP Nucet trebuie aplicate standardele minime de calitate ale serviciilor sociale.
    In prezent exista preocupare din partea Consiliului Judetean Bihor pentru atragerea de fonduri europene in vederea construirii unei cladiri noi in care sa functioneze CMSP Nucet, fapt care ar face posibila asigurarea unor conditii de viata optime pentru beneficiari, cu respectarea normelor impuse de legislatia din domeniul sanitar, cat si de legislatia din domeniul serviciilor sociale", sustine Mioara Morar.
    Dificultatile pe care le intampina cei de la Centrul din Nucet au fost confirmate si de alte surse din DSP Bihor. Este practic imposibil sa oferi conditiile pe care ti le cere legea, cu un personal redus, oricat de bine pregatit ar fi el.

    Cel care finanteaza ospiciul, Consiliul Judetean Bihor viseaza insa extinderea centrului pe bani europeni in loc sa rezolve problemele grave, imediate.
    In timp ce pentru un tratament decent, celor aproape 180 de suflete li se refuza incadrarea pe posturi a unor infirmiere, conducerea angajeaza oameni care sa-i cosmetizeze imaginea pentru ca, exact cum se afirma in raportul CRJ, cei de la ospiciul din Nucet ,,oricum nu o mai duc mult!".
    Ichim Vasilica
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • 95 de scoli din Bihor isi cauta directori si adjuncti - Pregatiri pentru un nou concurs


    [2017-06-21]
    Pana pe 6 iulie cei care vor sa fie directori sau adjuncti isi pot depune dosarele la cele 95 de scoli care vor organiza concursuri. Sunt scoase spre ocupare 66 de posturi pentru directori si 44 de posturi… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Emilian, junele politruc


    [2017-06-13]
    Noii politruci sunt poate si mai nocivi decat cei vechi, macar prin prisma faptului ca sunt mai tineri. E drept ca au scoli mai multe, dar tot de proasta calitate. Poate ca tocmai de aceea, simtind un oarecare deficit de legitimitate, se umplu de masterate si de doctorate ca recrutii de paduchi lati... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet!


    [2017-06-12]
    Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze. Cel mai important ospiciu […]
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
     Conform unui raport al unei organizatii neguvernamentale la Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet, pacientii sunt tinuti sub cheie, tunsi ca la carcera, traiesc in camere intunecate, cu miros puternic de urina si le sunt luati banii. Concluzia? Cine ajunge la Nucet are sanse mai mari sa moara decat sa se trateze.
    Cel mai important ospiciu din judetul Bihor, unitate in care isi duc zilele aproape 180 de suflete, este un adevarat dezastru. Cel putin asa sustine o fosta angajata a Spitalului, o parte din declaratiile ei fiind confirmate de rezultatele unor controale efectuate de Centrul de Resurse Juridice.
    Potop de acuzatii
    Fanica Mocan, fosta angajata a Spitalului de Psihiatrie Nucet, aflat in aceeasi cladire cu Centrul Medico-Social, a avut des tangenta cu unitatea.

    ,,Pacientii sunt tratati cu nouroleptice in exces, in prezent sub comanda domnisoarei doctor Anemona Brie, sunt tratati cei care nu necesita un asemenea tratament, si cei care au nevoie de acest tratament nu il primesc. Sunt inchisi dupa gratii, batuti, goi, desculti si flamanzi. Mai nou, ii arunca in strada daca nu le convine de ei, parca ar fi propietatea lor privata. Le retin pensiile dar hrana este foarte slaba, de cele mai multe ori, paine cu ceai, care este mai mult apa. Sunt batuti, maltratati, tratati cu indiferenta.
    Directorul medical Anemona Brie, care este medic de familie, si medicul Gheorghe Bolovan, care lucreaza cu PFA, ii calca in piciore pe acesti pacienti fara aparare.
    In urma cu cateva zile (n.r. aprilie 2017) a avut loc un incident in cadrul centrului, pacientii nesupravegheati au incediat saltelele din saloanele cu gratii. Din informatiile pe care le detin, pacientii au sunat dupa ajutor, a fost nevoie de interventia organelor de ordine, ale SMURD, pompierilor, ambulanta. Exista insa tendinta de a se musamaliza totul ca de fiecare data" sustine Fanica Mocan.
    Episodul incendierii saltelelor este cunoscut si de politisti. Conform acestora, mai multi rezidenti ai Centrului de la Nucet au fost implicati intr-o altercatie si au incendiat mai multe saltele dintr-o camera. Dupa sesizare, s-au deplasat la fata locului, intocmind, pe numele mai multor persoane, dosare de cercetare penala. Este insa foarte putin probabil ca vreunul dintre cei vizati sa si raspunda in fata legii, pentru ca nu au discernamant. Tot in urma cu cateva saptamani, tot la Nucet a avut loc un alt incident, unul dintre pacienti lovind un infirmier.
    Bai tinute sub cheie
    O alta sursa care documenteaza minutios evenimentele care se petrec la Nucet este Centrul de Resurse Juridice (CRJ), o organizatie non-guvernamentala a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, care actioneaza pentru crearea si functionarea unui cadru legal si institutional care sa asigure respectarea drepturilor omului si a egalitatii de sanse si pentru accesul liber la un act de justitie echitabil. CRJ a facut o vizita de monitorizare in 10 ianuarie 2017 la Centrul Medico Social Nucet. Din comisie au facut parte Dana Ududec (avocat), Ovidiu Damian (psiholog) si Andreea Hotopan (voluntar).

    In cadrul vizitei, monitorii CRJ au fost insotiti de o asistenta sociala in pavilioanele unde traiesc pacientii.
    ,,Avand in vedere si ora de dupa-masa de pranz, cativa dintre rezidenti dormeau. Una dintre rezidente o ruga insistent pe ingrijitoare sa o lase afara, deoarece spune ca nu a mai iesit de multe zile si nu se simte bine daca nu iese afara ,,la aer". La rugamintile acesteia, ingrijitoarea ii raspunde ca e prea frig afara si din acest motiv nu poate sa o lase sa iasa. O alta rezidenta insista spunand ca doreste sa mearga la Salonta. 
    In CMSP Nucet nu exista camera privata pentru vizite. Daca vin apartinatori, intalnirile au loc in cabinetele asistentelor. Cativa dintre rezidentii care locuiesc in Casa Christianne au acces in comunitate, ies in oras singuri si sunt cunoscuti si acceptati de catre oameni. Lucrurile nu stau la fel in ce-i priveste pe rezidentii din cladirea Spitalului, care nu au acelasi acces in comunitate si locuiesc practic in pavilioane incuiate.
    In perioada Sarbatorilor de Craciun au fost 4 persoane invoite (n.r. din 177) pentru a-si vizita familia.
    Cele patru sectii organizate pe doua etaje erau incuiate. De asemenea, sectiile aflate pe acelasi etaj sunt despartite printr-o usa incuiata. Aceasta metoda este folosita pentru a izola ,,cazurile mai grave" de restul rezidentilor. Camerele sunt complet nepersonalizate. Doar rezidentii foarte autonomi au obiecte personale. In rest, in aproape toate camerele lipsesc noptierele sau dulapurile si de multe ori chiar pernele.
    Personalul institutiei a explicat ca lipsa obiectelor personale este cauzata de faptul ca rezidentii distrug bunurile si chiar daca ar primi haine noi, mobilier sau obiecte de uz personal, acestia le-ar rupe. Exista bai tinute sub cheie. Cand au intrebat personalul de ce sunt inchise, de ce toaletele nu au colac, li s-a spus ca beneficiarii distrug tot pentru ca ,,nu pricep", pentru ca sufera de ,,imbecilitate severa" si ,,oligofrenie severa" (acestea au fost expresiilor folosite de personal pentru a se referi la diagnosticele rezidentilor).
    Monitorii CRJ nu au vazut periute sau paste de dinti sau sapun si li s-a spus ca igiena este asigurata de instructorii de educatie pentru ca beneficiarii nu pot sa faca acest lucru singuri. Li se face o baie generala in ziua de miercuri si, de asemenea, sunt spalati de cate ori apar situatii neprevazute. In ambele sectii exista un puternic miros de urina iar in bai si in izolator existau pete de urina pe jos. Personalul a explicat ca situatia curateniei generale este una dificila si ca personalul face cu greu fata.
    Toti beneficiarii de pe ambele sectii sunt tunsi scurt (cu o singura exceptie). Explicatiile pe care le-am primit sunt contradictorii: asistenta sefa ne-a spus ca asa isi doresc ei si nu e vorba de vreo masura de pedepsire, iar un instructor de educatie, mai tarziu, ne-a explicat ca asa este mai usor sa le usuce parul dupa baie", se subliniaza in raport.
    Camere ca la carcera
    Pe sectia Medico-Sociala de Psihiatrie-Femei monitorii au gasit un Izolator care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea.

    ,,Aceasta camera nu are lumina naturala si nici nu este racordata la sistemul de incalzire. Personalul a precizat ca nu este nevoie de calorifer deoarece in aceasta incapere este cald. In Casa de Reabilitare ,,Christianne" (situata in afara incintei spitalului de neuropsihiatrie, unde se afla si birourile administrative), la etajul 4 al cladirii, unde locuiesc femeile, monitorii au observat o camera cu 5 paturi, toate din metal. Aici, ca in majoritatea saloanelor, nu se gaseau obiecte personale ale rezidentilor; saltelele erau din burete acoperit cu musama, paturi invechite, fara perne. Conform declaratiilor personalului de pe sectie, aceasta camera este a unor rezidente, insa este folosita uneori si pe post de izolator. Dovada a acestui fapt este si usa camerei, care avea la randul ei doua usite rabatabile pe care personalul le putea deschide pentru a privi inauntru.
    La etajul sectiei de femei se afla un alt Izolator psihiatric, care consta intr-o camera mica, intunecata, umeda, racoroasa, cu miros puternic de urina, echipata cu un pat metalic fara saltea. Din spusele asistentelor, una dintre beneficiare solicita des sa stea in izolator, acesta fiind cazul unei persoane care se autoagreseaza"
    se arata in raportul CRJ. Monitorii subliniaza ca este incalcata Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice pentru ca masura este luata ca modalitate de autoizolare, nu exista garantia ca masura plasarii in izolator este luata doar in situatia in care persoana in cauza reprezinta un pericol pentru aceasta sau pentru alte persoane, nu sunt respectate masurile de maxima precautie iar izolarea se face la solicitarea rezidentei si nu ca fiind ultima masura luata in cazul in care orice alta masura s-a dovedit ineficianta.
    ,,Al doilea izolator indicat de personalul CMSPN este o camera fara lumina naturala, fara geamuri, fara incalzire, cu un pat de fier fara saltea. Pe pat este asezata o perna. Pe jos, monitorii au observat multa urina iar mirosul de urina era prezent atat in izolator cat si pe culoarele sectiilor sau in camerele beneficiarilor. Ni sa spus ca salteaua este pusa la uscat deoarece o beneficiara isi facuse necesitatile pe ea. Ni s-a spus ca in izolator nu este necesar sa fie caldura deoarece este foarte cald pe holuri si niciun beneficiar nu s-a racit in izolator pana acum. Aici sunt incalcate prevederile legate de iluminarea, aerisirea camerei precum si cea legata de accesul la grup sanitar propriu" se afirma in raport.
    Autopsii facute dupa ureche
    Monitorii au observat ca imaginea personalului despre beneficiari este una de infantilizare (de exemplu, se folosesc expresii precum ,,o fetita de 28 de ani", ,,le spunem asa pentru ca asa se comporta"). Drept dovada a ,,culturii" termenilor depasiti care inca sunt folositi in diagnosticarea rezidentilor este si postarea de pe site-ul oficial al centrului unde se folosesc cuvinte precum ,,idiotie" sau ,,imbecilitate".
    ,,Asistentele ne-au povestit despre situatia unei rezidente (HC) care a fost dusa de mai multe ori la urgente, unde s-a intervenit chirurgical, deoarece inghite linguri. Din cele comunicate de catre asistenta sociala, in afara de masura luata de urgenta - internarea si interventia chirurgicala - plus asigurarea unei linguri mari de lemn pe care sa nu o poata inghiti, nu s-au luat alte masuri de siguranta sau de tratament pentru comportamentul acesteia.
    In structura de personal nu exista normat niciun psiholog. Asistenta sociala sustine ca beneficiarii participa la sedinte de psihoterapie si ca acestea ar fi organizate de catre medicul psihiatru. Nu am putut insa consulta niciun orar al acestor sedinte de terapie/consiliere si nici nu ni s-au furnizat alte informatii despre aceasta activitate de terapie. O beneficiara inghite linguri, motiv pentru care a suferit cateva interventii chirurgicale iar personalul considera ca ,,nu o mai duce mult".
    Nu exista insa niciun plan terapeutic care sa vizeze ca tinta de interventie acest comportament dezadaptativ (care pune serios in pericol viata beneficiarului). Singurele explicatii pe care am reusit sa le primim in legatura cu aceasta situatie a fost data de catre medicul psihiatru - explicatie transmisa de catre asistente - anume ca cel mai probabil aceasta este maniera in care beneficiara in cauza refuleaza frustrarile sale si obtine satisfactie prin durerea pe care si-o provoaca inghitind aceste linguri", se afirma in raport.
    Un alt aspect sesizat este legat de gestionarea banilor pe care beneficiarii ii primesc din indemnizatie. Monitorilor CRJ li s-a spus ca cei ,,care sunt cuminti" ii primesc in mana, iar ceilalti sunt incurajati sa desemneze o persoana dintre angajati care sa le pastreze banii. Nu exista insa niciun program educational pentru stimularea gradului de independenta prin dezvoltarea de abilitati de gestionare a resurselor financiare sau de stimulare a abilitatilor pentru o viata independenta (sau cat mai putin dependenta).

    ,,Cazul BM. Ni s-a spus ca este un caz foarte grav, cu deficienta mintala severa, pusee de agresivitate si nivel extrem de scazut de autonomie. Cu toate astea, la dosar exista un contract de acordare de servicii sociale intre Centru si ea, semnat cu initialele numelui ei. Cand am intrebat cum s-a incheiat acest contract, ni s-a spus ca cineva a luat mana ei si l-a semnat.
    In cadrul discutiei despre procedura urmata in caz de deces in institutie, personalul a descris urmatorii pasi: decesul se constata de catre medicul de garda; medicul CMSP Nucet intocmeste si certificatul constatator al decesului; personalul anunta primaria si politia despre deces.
    Conform discutiei cu personalul, autopsiile s-ar solicita doar daca persoana decedata are sub 30 de ani si daca nu se cunoaste cauza decesului. A fost dat exemplul unui tanar de 30 de ani, care a decedat pe 3 iunie 2015, prin ,,asfixiere mecanica" se arata in raport.
    Monitorii CRJ subliniaza ca legea spune ca autopsiile se fac obligatoriu atunci cand decesul survine in custodie, precum in spitalele psihiatrice, in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala.
    Concluziile monitorilor, cuprinse in capitolul ,,Tratamente inumane si degradante" sunt relevante:
    ,,Izolatoarele nu respecta standardele impuse de Legea sanatatii mintale si normele de aplicare a acestei legi. Utilizarea izolatoarelor in conditiile si metodele date prezinta un risc crescut fata de integritatea fizica si psihica a rezidentilor (…) in CMSPN lipsesc servicii care ar putea sa ii sprijine pe rezidenti sa isi exercite drepturile sau sa isi exprime problemele - cum ar fi, de exemplu, consiliere psihologica si consiliere juridica. Conform situatiei de fapt, observate de monitori la data vizitei, problemele rezidentilor sunt abordate prin tratament psihiatric si eventual activitati in camerele de ergoterapie. Astfel, prin lipsa serviciilor, este putin probabil ca rezidentii sa isi imbunatateasca pe termen lung sanatatea fizica si psihica ci, dimpotriva, exista riscul degradarii".
    Angajatii nu au cum sa faca fata
    Controalele efectuate de Directia de Sanatate Publica (DSP) Bihor, Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) Bihor si Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala (AJPIS) Bihor au infirmat o parte din acuzatiile fostei angajate Fanica Mocan.
    ,,Sesizarea a fost depusa de AJPIS in urma cu o saptamana. Am efectuat deja controlul igienico sanitar si faptele nu se confirma. Nici in ceea ce priveste firma de catering si transportul nu exista nereguli. Sunt mai multe aspecte pe care nu le-am verificat pentru ca nu privesc institutia noastra", a declarat Crina Marcut, directorul adjunct al DSP Bihor.
    AJPIS Bihor a facut o inspectie inopinata la Nucet.
    ,,In data de 28.04.2017 a avut loc misiunea de inspectie inopinata, (…) s-a constatat ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet detine Certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, fara a detine licenta de functionare. Furnizorul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 10.000 lei si a fost dispusa masura privind obtinerea licentei de functionare. Mentionam faptul ca, in vederea solutionarii celorlalte aspecte semnalate in petitie, au fost sesizate institutiile competente cu verificarea lor, respectiv DSP Bihor si DSVSA Bihor", se afirma intr-un raspuns al AJPIS Bihor, semnat de directoarea executiva Gabriela Iova.
    La fel ca ceilalti angajati, Mioara Morar sustine ca ii este practic imposibil sa ofere servicii de calitate cu personalul pe care il are.
    ,,Este foarte dificil sa lucrezi cu pacienti de acest fel. Ganditi-va ca aici sunt pacientii cei mai dificili din tot judetul iar in ultimii ani nu s-au facut angajari. Ar trebui sa avem un infirmier la 12 paturi si noi avem o persoana la 40 de paturi. Ganditi-va ca oamenii acestia au si concedii si zile libere. Am facut cerere la Consiliul Judetean Bihor pentru a angaja 8 infirmiere, nu ne-au aprobat solicitarea pentru aceste posturi. Este inuman pentru oricine sa lucreze in aceste conditii", a declarat Mioara Morar.

    In ceea ce priveste acuzatiile venite de la Fanica Mocan, Mioara Morar spune ca nu au nicio legatura cu realitatea. ,,Nu exista asa ceva. Nu pentru ca o spun eu, ci pentru ca nici controalele DSP Bihor si nici cele ale DSVSA Bihor nu au constatat acele nereguli. In ceea ce priveste licentierea, trebuie sa stiti ca nu este acelasi lucru cu acreditarea. Avem acreditarea in regula iar procedura de licentiere am inceput-o anul trecut. Este doar o problema de conformare la o lege, in sensul ca trebuie sa schimbam denumirea unitatii pentru a primi aceasta licenta", a spus Mioara Morar.
    Decidentii se uita in cealalta parte
    Cu privire la raportul CRJ, medicul specialist Anemona Brie sustine ca in unitate ,,nu exista cazuri grave sau mai putin grave, fiecare pacient avand perioade de liniste si de agitatie, in fiecare sectie existand pacienti cu diferite grade de dizabilitate. Paturile sunt organizate in functie de spatiul de care dispunem. Sunt bai incuiate pentru protectia pacientilor, aici existand baile cu apa calda. Foile de observatie ale pacientilor sunt cele mai multe intocmite pana in 2006 cand existau termenii de oligofrenie de diferite grade (idiotie, imebcilitate). Pentru cazul HC s-au luat o serie de masuri de precautie prin care sa se impiedice ingerarea de linguri. Pacientii din CMSP Nucet au toti o boala psihica cronica, dar prezinta si comorbiditati, drept pentru care li se asigura tratament cronic psihiatric si somatic si tratament acut in agitatia psihomotorie si in bolile somatice acute. Salonul izolator cu doua paturi mentionat in raport este asa numitul salon tampon pentru izolarea pacientilor cu boli infecto-contagioase".
    Lamuriri importante a adus si Didina Dragan, asistentul social principal al centrului: ,,beneficiarii sunt persoane cu afectiuni psihice medii sau grave, persoane cu handicap psihic, bolnavi cronici din judetul Bihor, aflati intr-o situatie de acut risc social, majoritatea fiind lipsiti de locuinte proprii, resurse materiale, parasiti de familii sau rude care sa-i ajute sa-si dezvolte capacitatile si aptitudinile individuale necesare depasirii situatiei inevitabile de marginalizare si excluziune sociala.
    In legatura cu pensiile si indemnizatiile de handicap doresc sa precizez ca la CMSP Nucet beneficiarii pe perioada ,,internarii" sau cazarii in centru, nu pot beneficia de indemnizatie de handicap conform cu certificatele de handicap, din cauza prevederilor Legii nr.448/2006 art.57, alin 4, care prevede sistarea acestor drepturi pe perioada aflarii clientului intr-o institutie sociala guvernamentala, aceasta fiind sistata pana la data integrarii in familie sau reinsertiei sociale. In centru avem o procedura clara de predare – primire a banilor beneficiarilor (pensia de asigurari sociale, pensie de limita de varsta sau pensiile cu caracter permanent pentru nevazatori) pe baza de proces verbal scris si semnat atat de beneficiarul care primeste banii cat si de martorul care asista la predarea banilor. Beneficiarii nu-si primesc drepturile din pensii doar ,,daca sunt cuminti" cum s-a specificat in raportarea Centrului de Resurse Juridice, dimpotriva beneficiarii desi au dizabilitati psihice daca sunt capabili sa-si gestioneze si sa-si cumpere cele necesare sunt incurajati sa-si primeasca banii personal si sa o faca. Orice beneficiar care raspunde bine tratamentului poate sa iasa in oras cu bilet de voie de la medicul de garda si sa-si achizitioneze cele necesare. Pentru beneficiarii care nu cunosc valoarea banilor dar stiu ca au bunuri financiare din pensii s-a recurs la numirea unor reprezentanti conventionali dintre angajatii unitatii alesi de beneficiari (conform cu Legea Sanatatii Mintale) pentru ajutor in gestionarea si cheltuirea banilor.
    La CMSP Nucet s-au implementat instrumente standardizate in ce priveste activitatile de dezvoltare personala si de implementarea unor deprinderi elementare de viata si de petrecerea timpului liber, precum si programe de activitati pentru promovarea vietii active, implementate de ergoterapeuti toate aceste activitati fiind trecute intr-un Registru de activitati. Astfel se organizeaza serbarea zilelor de nastere a beneficiarilor sau programe artistice cu ocazia unor sarbatori religioase sau sarbatori nationale. In atelierele de terapie ocupationala exista diverse posibilitati de invatare a unor deprinderi de scris ca desenul, pictura, deprinderi de mobilitate manuala confectionat de covoare, goblenuri, tricotaje, felicitari si martisoare etc.
    Pentru promovarea activitatilor si beneficiarilor CMSP Nucet a colaborat si colaboreaza incheie parteneriate cu diferite institutii ca scoli locale si din judet, biserici, fundatii si ONG-uri".
    Mioara Morar sustine ca Raportul CRJ nu a tinut cont ca Centrul Medico-Social de Psihiatrie Nucet este si unitate cu paturi incadrata in categoria spitalelor.
    ,,Ca urmare, in cadrul CMSP Nucet trebuiesc respectate toate normele privind conditiile pentru acordarea autorizatiei sanitare de functionare, norme care nu permit crearea unui ambient personalizat pentru beneficiari precum cel solicitat in raportul mai sus mentionat. In ceea ce priveste legislatia din domeniul serviciilor sociale, in cadrul CMSP Nucet trebuie aplicate standardele minime de calitate ale serviciilor sociale.
    In prezent exista preocupare din partea Consiliului Judetean Bihor pentru atragerea de fonduri europene in vederea construirii unei cladiri noi in care sa functioneze CMSP Nucet, fapt care ar face posibila asigurarea unor conditii de viata optime pentru beneficiari, cu respectarea normelor impuse de legislatia din domeniul sanitar, cat si de legislatia din domeniul serviciilor sociale", sustine Mioara Morar.
    Dificultatile pe care le intampina cei de la Centrul din Nucet au fost confirmate si de alte surse din DSP Bihor. Este practic imposibil sa oferi conditiile pe care ti le cere legea, cu un personal redus, oricat de bine pregatit ar fi el.

    Cel care finanteaza ospiciul, Consiliul Judetean Bihor viseaza insa extinderea centrului pe bani europeni in loc sa rezolve problemele grave, imediate.
    In timp ce pentru un tratament decent, celor aproape 180 de suflete li se refuza incadrarea pe posturi a unor infirmiere, conducerea angajeaza oameni care sa-i cosmetizeze imaginea pentru ca, exact cum se afirma in raportul CRJ, cei de la ospiciul din Nucet ,,oricum nu o mai duc mult!".
    Ichim Vasilica
    The post Bolnavi omorati cu zile, la sanatoriul din Nucet! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Copiii de la 3 scoli oradene au ales viata. Ajutati de politisti (FOTO)


    [2017-06-12]
    Elevi de la 3 unitati de invatamant oradene au participat, in pragul vacantei mari, la Campania ,,Alege Viata - Vacanta in Siguranta", implementata de Politie in colaborare cu United Way Romania. In perioada 7 – 10 iunie, oamenii legii au descins la Liceul Teoretic ,,Onisifor Ghibu", la Liceul Teoretic ,,Lucian Blaga" si la Scoala Gimnaziala […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Mai multe scoli oradene ,,amenintate" cu mutarea


    [2017-06-10]
    Pentru a economisi bani si pentru a imbunatati conditiile in care invata eleviide la mai multe unitati scolare din Oradea, Primaria are o lista scurta cu institutiile de invatamant care, in cativa ani, nu vor mai activa in sediile lor clasice. Potrivit primarului Ilie Bolojan, ideea este ca orasul sa mute scolile care stau in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Strategii impotriva agresivitatii intre copii


    [2017-06-07]
     Stabilesc strategii eficiente in combaterea fenomenului bullying, atat in scoli, cat si in alte institutii din comunitate si societate.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Strategii impotriva agresivitatii intre copii
    Sursa: Bihon.ro
  • Peste 300 de copii la Ziua Liliacului Carpatin


    [2017-06-07]
    Sambata, 3 iunie, la sarbatoarea dedicata Liliacului Carpatin, care s-a desfasurat la Coada Lacului, 350 de copii s-au adunat pentru a participa la actiunile organizate de Asociatia Aqua Crisius, Consiliul Judetean Bihor si Agentia de Management al Destinatiei (AMD) Bihor. Anul acesta au fost acolo 12 scoli din mediu rural si urban, cea mai mare […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Voie buna si iubire fata de natura la ,,Ziua Liliacului Carpatin"


    [2017-06-07]
    Elevii atrasi de jocuri si concursuri Elevi de la 12 scoli din mediu rural si urban au fost prezenti la aceasta editie, fiind cea mai mare prezenta la acest eveniment de pana acum.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Voie buna si iubire fata de natura la ,,Ziua Liliacului Carpatin
    Sursa: Bihon.ro
  • Impreuna impotriva fenomenului "bullying": Liceul Don Orione invita autoritatile la o masa rotunda pe tema agresivitatii in scoli


    [2017-06-03]
    De mai bine de un an, Liceul Don Orione din Oradea deruleaza o campanie anti-bullying in scolile din Bihor. Dupa discutii cu elevii afectati de acest fenomen al agresivitatii, conducerea scolii ii invita acum pe parinti, profesori si reprezentantii unor institutii publice la o masa rotunda, pentru a identifica impreuna cele mai bune solutii pentru combaterea acestor fapte care ii pot marca pe copii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Targul meseriilor, editia 2017


    [2017-05-26]
    Agentia de Dezvoltare Locala Oradea, in parteneriat cu Inspectoratul Scolar Judetean Bihor, organizeaza a cincea editie a Târgului Meseriilor. Evenimentul va avea loc joi, 18 mai 2017, in sala de sport a Campusului Tehnic Traian Vuia din Oradea, intre orele 9-14. Deschiderea oficiala va avea loc la ora 10.

    La Târgul Meseriilor vor participa sute de elevi de la zeci de scoli din Oradea si Bihor, care vor putea afla informatii despre ofertele educationale ale scolilor tehnice.

    La acest eveniment au fost invitate si companiile mari din parcurile industriale si din oras, care vor avea ocazia sa-si promoveze programele de practica si ofertele de locuri de munca. Printre acestea se numara Eberspaecher, Plexus, Nidec, H Essers, Connectronics si Inteva.

    Standurile scolilor tehnice si ale companiilor vor fi vizitate de elevii de gimnaziu, in special de cei de clasa a VIII-a, care se gândesc in aceasta perioada ce meserie sa aleaga dupa finalizarea acestei etape de studii. 

     

      [...]Citeste mai departe
    Targul meseriilor, editia 2017
    Sursa: Primaria Oradea
  • "Alegeti scoala care va plateste sa invatati!": Elevii bihoreni au aflat ce si cum vor invata, daca aleg scolile profesionale (FOTO/VIDEO)


    [2017-05-18]
    Colegiul Tehnic Traian Vuia a gazduit, joi, Targul Ofertelor Educationale al colegiilor si liceelor tehnologice din Bihor, unde sute de elevi de gimnaziu au putut afla ce specializari pot alege, daca vor sa urmeze o scoala profesionala. O noutate prezentata la targ a fost ca trei scoli din Bihor vor avea din toamna clase de invatamant profesional dual, adica infiintate impreuna cu companii din judet. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pentru elevii din Bihor - Meserii la mezat


    [2017-05-18]
    Colegiul Tehnic Traian Vuia din Oradea a fost ieri, intre orele 9.00 si 14.00, gazda editiei din 2017 a Targului Meseriilor. Au participat elevi de la 11 scoli si reprezentanti de la 11 companii din… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Targul meseriilor, editia 2017


    [2017-05-17]
    Agentia de Dezvoltare Locala Oradea, in parteneriat cu Inspectoratul Scolar Judetean Bihor, organizeaza a cincea editie a Târgului Meseriilor. Evenimentul va avea loc joi, 18 mai 2017, in sala de sport a Campusului Tehnic Traian Vuia din Oradea, intre orele 9-14. Deschiderea oficiala va avea loc la ora 10.

    La Târgul Meseriilor vor participa sute de elevi de la zeci de scoli din Oradea si Bihor, care vor putea afla informatii despre ofertele educationale ale scolilor tehnice.

    La acest eveniment au fost invitate si companiile mari din parcurile industriale si din oras, care vor avea ocazia sa-si promoveze programele de practica si ofertele de locuri de munca. Printre acestea se numara Eberspaecher, Plexus, Nidec, H Essers, Connectronics si Inteva.

    Standurile scolilor tehnice si ale companiilor vor fi vizitate de elevii de gimnaziu, in special de cei de clasa a VIII-a, care se gândesc in aceasta perioada ce meserie sa aleaga dupa finalizarea acestei etape de studii. 

     

      [...]Citeste mai departe
    Targul meseriilor, editia 2017
    Sursa: Primaria Oradea
  • Colegiul Tehnic ,,Ioan Ciordas" Beius, - Manifestari aniversare la borna 131


    [2017-05-12]
    Raspunzand unei necesitati evidente intr-un oras care traia din comert si mestesuguri, infiintarea unei scoli de meserii, cu profil tehnic, la Beius, a avut loc in urma cu 131 de ani. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Peste o mie de elevi bihoreni s-au intalnit cu politistii - Activitati preventive in scoli


    [2017-05-11]
    In perioada februarie - mai a.c., politistii Compartimentului de Analiza si Prevenire a Criminalitatii din cadrul IPJ Bihor au continuat actiunile preventive desfasurate in cadrul Programului National… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Participare numeroasa la Crosul ,,Pro Europa"


    [2017-05-10]
    Aproape 250 de elevi de la scoli din Oradea, dar si din provincie (Tulca, Pietroasa, Beius, Nucet, Bors, Santion, Nojorid, Osorhei) au alergat la Crosul ,,Pro Europa" pe traseul din Parcul I.C. Bratianu. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Oradea va avea din toamna o Scoala Internationala cu predare in limba engleza


    [2017-05-06]
    Primaria Oradea prin Agentia de Dezvoltare Locala Oradea si Asociatia Parteneriat pentru Educatie, in colaborare cu Fundatia Lumina Institutii de Invatamânt din Bucuresti, va dezvolta din aceasta toamna o Scoala Internationala in Oradea cu predare in limba engleza, dupa programa britanica nationala de invatamânt si programa Cambridge pentru Matematica, Engleza si Stiinte. Sediul Scolii Internationale va fi in campusul economic "Partenie Cosma", in cladirea din curtea interioara.

    Pentru inceput, scoala internationala va avea clase de gradinita si invatamânt primar, urmând ca in anii urmatori sa se infiinteze si clase de gimnaziu. Predarea va fi in limba engleza, cu profesori vorbitori nativi de limba engleza asistati de profesori români.

    Necesitatea unei astfel de scoli este data de dezvoltarea economica a orasului din ultimii ani. Agentia de Dezvoltare Locala Oradea a primit mai multe solicitari de la companiile localizate in parcurile industriale, in special de la cele straine, referitoare la infiintarea unei scoli internationale. Pentru a vedea daca acest proiect este fezabil, ADLO a trimis un chestionar firmelor in care au fost intrebate daca vor o astfel de scoala si câti angajati si-ar trimite copiii sa studieze in sistem international. Rezultatele sunt urmatoarele:

    Ø  95% dintre companiile chestionate considera oportuna dezvoltarea unei scoli internationale in Oradea;

    Ø  66% dintre firme considera ca demersurile pentru acest proiect ar trebui incepute cât mai repede, iar 33% dintre companii au raspuns ca proiectul ar trebui demarat in urmatorii ani;

    Ø  La intrebarea Câti angajati ai companiei dvs si-ar trimite copiii la scoala internationala?, companiile au raspuns:

    -        Intre 3 si 6 ani: 46 de copii

    -        Intre 6 si 9 ani: 51 de copii

    -        Intre 10 si 14 ani: 56 de copii

    -        Intre 15 si 18 ani: 59 de copii.

    Partenerii din Bucuresti de la Lumina Institutii de Invatamânt au o experienta de peste 20 de ani in sistemul de invatamânt. Complexul educational este format din:

    Ø  Doua licee - Liceele Teoretice Internationale de Informatica Bucuresti si Constanta cu invatamânt liceal si gimnazial;

    Ø  O scoala internationala cu predare in limba engleza, partenerul si modelul educational al Scolii Internationale Oradea - International School of Bucharest - cu invatamânt prescolar, primar, gimnazial si liceal care ofera educatie de excelenta de peste 20 de ani unui numar de peste 750 de elevi din 40 de tari.

    Ø  Cinci scoli internationale Spectrum in orasele Bucuresti, Constanta, lasi, Cluj si Ploiesti, cu invatamânt prescolar, primar si gimnazial;

    In perioada urmatoare se va anunta calendarul de inscriere la Scoala Internationala din Oradea, precum si costurile pentru fiecare an de scolarizare. 

     

      [...]Citeste mai departe
    Oradea va avea din toamna o Scoala Internationala cu predare in limba engleza
    Sursa: Primaria Oradea
  • A inceput Festum Varadinum: Trei saptamani de concerte de muzica usoara si clasica, evenimente culturale si religioase, teatru, film si programe dedicate tinerilor


    [2017-05-06]
    Concerte de muzica usoara si clasica, expozitii, evenimente culturale si religioase, programe dedicate tinerilor - peste 150 de programe ce se deruleaza incepand din acest weekend, la cea de-a 26-a editie a festivalului Festum Varadinum. Duminica, petrecaretii sunt invitati in santul Cetatii la traditionala sarbatoare de vara a oradenilor, Majalis, unde vor fi concursuri de preparat gulas, spectacole ale unor scoli oradene si ale unor trupe de dans. Apoi vor concerta cei mai in voga artisti din Ungaria: Soulwave, Wellhello si legendarul Szikora Róbert. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Nou proiect Aqua Crisius finantat de Mol Romania


    [2017-04-28]
    Pana in 14 septembrie anul curent, Asociatia Pescarilor Sportivi Aqua Crisius din Oradea deruleaza un nou proiect pentru care a primit bani de la Mol Romania si de la Fundatia pentru Parteneriat. ,,Arii protejate pentru viitor" isi propune implicarea a 12 scoli in promovarea unui sit - Valea Iadei - cu 1 traseu tematic nou, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Solidaritate intre scoli, legatura sufleteasca intre copii


    [2017-04-27]
     Elevii voluntari ai Liceului Teoretic ,,Aurel Lazar" au dovedit inca o data ca sunt si vor fi mereu alaturi de colegii lor de la CSEI ,,Orizont".



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Solidaritate intre scoli, legatura sufleteasca intre copii
    Sursa: Bihon.ro
  • Oradea va avea din toamna o Scoala Internationala cu predare in limba engleza


    [2017-04-27]
    Primaria Oradea prin Agentia de Dezvoltare Locala Oradea si Asociatia Parteneriat pentru Educatie, in colaborare cu Fundatia Lumina Institutii de Invatamânt din Bucuresti, va dezvolta din aceasta toamna o Scoala Internationala in Oradea cu predare in limba engleza, dupa programa britanica nationala de invatamânt si programa Cambridge pentru Matematica, Engleza si Stiinte. Sediul Scolii Internationale va fi in campusul economic "Partenie Cosma", in cladirea din curtea interioara.

    Pentru inceput, scoala internationala va avea clase de gradinita si invatamânt primar, urmând ca in anii urmatori sa se infiinteze si clase de gimnaziu. Predarea va fi in limba engleza, cu profesori vorbitori nativi de limba engleza asistati de profesori români.

    Necesitatea unei astfel de scoli este data de dezvoltarea economica a orasului din ultimii ani. Agentia de Dezvoltare Locala Oradea a primit mai multe solicitari de la companiile localizate in parcurile industriale, in special de la cele straine, referitoare la infiintarea unei scoli internationale. Pentru a vedea daca acest proiect este fezabil, ADLO a trimis un chestionar firmelor in care au fost intrebate daca vor o astfel de scoala si câti angajati si-ar trimite copiii sa studieze in sistem international. Rezultatele sunt urmatoarele:

    Ø  95% dintre companiile chestionate considera oportuna dezvoltarea unei scoli internationale in Oradea;

    Ø  66% dintre firme considera ca demersurile pentru acest proiect ar trebui incepute cât mai repede, iar 33% dintre companii au raspuns ca proiectul ar trebui demarat in urmatorii ani;

    Ø  La intrebarea Câti angajati ai companiei dvs si-ar trimite copiii la scoala internationala?, companiile au raspuns:

    -        Intre 3 si 6 ani: 46 de copii

    -        Intre 6 si 9 ani: 51 de copii

    -        Intre 10 si 14 ani: 56 de copii

    -        Intre 15 si 18 ani: 59 de copii.

    Partenerii din Bucuresti de la Lumina Institutii de Invatamânt au o experienta de peste 20 de ani in sistemul de invatamânt. Complexul educational este format din:

    Ø  Doua licee - Liceele Teoretice Internationale de Informatica Bucuresti si Constanta cu invatamânt liceal si gimnazial;

    Ø  O scoala internationala cu predare in limba engleza, partenerul si modelul educational al Scolii Internationale Oradea - International School of Bucharest - cu invatamânt prescolar, primar, gimnazial si liceal care ofera educatie de excelenta de peste 20 de ani unui numar de peste 750 de elevi din 40 de tari.

    Ø  Cinci scoli internationale Spectrum in orasele Bucuresti, Constanta, lasi, Cluj si Ploiesti, cu invatamânt prescolar, primar si gimnazial;

    In perioada urmatoare se va anunta calendarul de inscriere la Scoala Internationala din Oradea, precum si costurile pentru fiecare an de scolarizare. 

     

      [...]Citeste mai departe
    Oradea va avea din toamna o Scoala Internationala cu predare in limba engleza
    Sursa: Primaria Oradea
  • Se infiinteaza prima scoala internationala cu predare in limba engleza in Oradea. Elevii vor invata dupa programa Cambridge


    [2017-04-27]
    Consiliul Local a mandatat joi Agentia de Dezvoltare Locala Oradea, care gestioneaza parcurile industriale oradene, sa faca demersuri pentru infiintarea primei scoli internationale cu predare in limba engleza din municipiu. Elevii vor invata dupa programa britanica nationala de invatamant si programa Cambridge pentru Matematica, Engleza si Stiinte. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Scoala Internationala cu predare in limba engleza - Va functiona in campusul ,,Partenie Cosma"


    [2017-04-27]
    Consilierii locali si-au dat acordul pentru infiintarea in Oradea, din aceasta toamna, a unei Scoli internationale cu predare in limba engleza, care va functiona in Campusul scolar. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Oradea va avea scoala internationala cu predare in limba engleza, in Campusul ,,Partenie Cosma"


    [2017-04-27]
    Prin grija Agentiei de Dezvoltare Locala Oradea (ADLO) si a Asociatiei Parteneriat pentru Educatie, respectiv in colaborare cu Fundatia ,,Lumina Institutii de Invatamant" (cu o experienta de peste 20 de ani in acest domeniu) din Bucuresti, Primaria pune bazele uneio scoli internationale cu predare in limba engleza. Girul a fost dat in sedinta de joi, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Macar atat: Un oras din Romania este prima din lume la viteza internetului


    [2017-04-26]
    Nu avem spitale ca lumea peste tot in tara, autostrazi deloc si nici scoli amenajate si dotate asa cum ar trebui, dar la internet nu ne bate nimeni! Cel putin in materie de viteza a internetului. Timisoara este orasul cu cea mai mare viteza la internet din lume, cu o medie de 99.13 Mbps. Conform […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Prof. Livia Mircea, preocupata de ,,disparitia" limbii franceze din scoli


    [2017-04-21]
     Interviu cu Livia Mircea, profesor de limba franceza la Colegiul National ,,Emanuil Gojdu" Oradea: ,,A uniformiza inseamna a diminua sansele".



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Prof. Livia Mircea, preocupata de ,,disparitia
    Sursa: Bihon.ro
  • Liga Elitelor la fotbal - ,,Lepesistii" mici au invins liderul


    [2017-04-19]
    Cele doua echipe de fotbal ale LPS Bihorul angrenate in Liga Elitelor au obtinut rezultate diametral opuse, in deplasare, in compania celor doua formatii ale uneia dintre cele mai puternice scoli de fotbal… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • O competitie ajunsa la a V-a editie - Memorialul ,,Nicolae Mihalcea" la fotbal


    [2017-04-13]
    Cinci echipe reprezentand scoli gimnaziale din Depresiunea Beiusului (Curatele, Pietroasa, Draganesti, Budureasa si Tarcaia) se vor alinia la startul celei de-a V-a editii a Memorialului ,,Nicolae Mihalcea"… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Reabliteaza scolile din Sinmartin


    [2017-04-11]
     Sase scoli si gradinite din comuna Sinmartin vor fi reabilitate in interior si exterior, prin programul PNDL, informeaza primarul Cristian Laza.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Reabliteaza scolile din Sinmartin
    Sursa: Bihon.ro
  • Elevii de gimnaziu din Bihor, in vizita la companiile din parcul industrial din Oradea


    [2017-04-09]
    350 de elevi de gimnaziu de la 18 scoli din Bihor viziteaza in aceste zile cele mai mari companii din parcul industrial din Oradea, si nu numai, in cadrul evenimentului Saptamâna meseriilor. Acestia au vazut cum se desfasoara procesul de productie si au intrat in contact cu specialistii in domeniile tehnice. Printre companiile vizitate de copii se numara Plexus, Eberspaecher si Celestica.

    Specialistii le-au aratat si descris conditiile de munca din companii si le-au prezentat beneficiile alegerii unei meserii. Aceste activitati se deruleaza in perioada 27-31 martie, cu scopul de a-i constientiza si motiva pe elevii de clasa a VIII-a sa urmeze una dintre meseriile cerute pe piata muncii. Elevii de gimnaziu au fost insotiti de colegii lor mai mari din campusul tehnic Traian Vuia din Oradea, care le-au prezentat si laboratoarele din cadrul campusului.

    Colegiul Tehnic "Traian Vuia" din Oradea ofera cele mai numeroase calificari tehnice si profesionale din judetul Bihor. Scoala are o oferta de formare pentru calificari profesionale prin scoala profesionala de trei ani cu urmatoarele specializari:

    Ø  Operator la masini cu comanda numerica,

    Ø  Lacatus constructii metalice si utilaj tehnologic,

    Ø  Sculer matriter,

    Ø  Mecanic auto,

    Ø  Tinichigiu vopsitor auto,

    Ø  Electrician exploatare joasa tensiune,

    Ø  Electronist aparate si echipamente,

    Ø  Electromecanic utilaje si instalatii industriale,

    Ø  Tâmplar universal,

    Ø  Confectioner produse textile,

    Ø  Frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist,

    Ø  Bucatar,

    Ø  Comerciant-vânzator.

    Elevii care se inscriu la scoala profesionala beneficiaza de o bursa de 200 de lei/luna de la Ministerul Educatiei, la care se mai adauga o alta bursa in valoare de 200 lei/luna oferita de companii.

    Detalii despre inscrierea la scoala profesionala Eurobusiness pot fi obtinute de la Colegiul Tehnic "Traian Vuia" din Oradea, strada Constantin Brâncoveanu, nr. 12A, sau la numarul de telefon 0259 417 806.  [...]Citeste mai departe
    Elevii de gimnaziu din Bihor, in vizita la companiile din parcul industrial din Oradea
    Sursa: Primaria Oradea
  • "Balena Albastra" face noi victime printre elevi! Reactia scolii: "Asa, si?"


    [2017-04-06]
    Jocul mortal "Balena albastra" face noi victime printre elevi.  Primarul comunei Hiliseu-Horia, judetul Botosani, a sesizat, joi, Politia, dupa ce sase elevi ai unei scoli din localitate au fost depistati cu rani pe brate si au recunoscut ca joaca "Balena Albastra". Edilul a sesizat mai intai scoala, unde reactia a fost: "Asa, si?". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul