Stiri Oradea laudatul

Cautare:

Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
4 rezultate pentru laudatul.

• A cedat mult laudatul sistem de degivrare al ,,Podului Intelectualilor,,

  
  [2026-01-06]
  Lucrarile de modernizare a ,,Podului Intelectualilor", unul dintre cele mai vechi pasarele hobanate din tara, au avut o valoare de 3,6 milioane lei si au inclus, pe langa alte lucrari,… [...]Citeste mai departe
  Sursa: BihorStiri.ro

• Ganduri, la plecarea Regelui Mihai

  
  [2017-12-28]
  Plecarea ultima cea mare, a Regelui Mihai, a dat loc exprimarii unor sentimente pe care le credeam uitate, la romani. Credeam ca oamenii nu au ochi pentru frumusetea, decenta si profunzimea lucrurilor spuse de acest om. Dar romanii si-au amintit. Sau au invatat (fie ca moda a momentului, fie onest) cate ceva despre Rege. S-ar […]
  The post Ganduri, la plecarea Regelui Mihai appeared first on Presa Oradea.
   Plecarea ultima cea mare, a Regelui Mihai, a dat loc exprimarii unor sentimente pe care le credeam uitate, la romani. Credeam ca oamenii nu au ochi pentru frumusetea, decenta si profunzimea lucrurilor spuse de acest om. Dar romanii si-au amintit. Sau au invatat (fie ca moda a momentului, fie onest) cate ceva despre Rege. S-ar putea da doctorate in sociologie, legat de felul in care au trecut compatriotii nostri prin disparitia Regelui Mihai. Poate se vor si face, candva.
  Am cunoscut multi monarhisti de conjunctura, in ani. Ei nu sunt decat o multime subinclusa a ,,romanului de conjunctura", a ,,liber-schimbistului". Dar nu despre ei e vorba acum, ci despre ceilalti. Pentru cele mai multe zile din cele ale doliului, am tacut. Murea un vis. Un vis pastrat ca o scanteie mica, undeva in inima. Si atunci nu prea e mult de spus. Si apoi i-am vazut pe ei. Pe oamenii frumosi.
  M-au miscat sutele si sutele de mesaje pe care le-am citit, in presa si pe Facebook, in zilele acestea. Fusesem de fata la un strop din pregatirile Belgiei pentru inmormantarea Reginei Fabiola si m-a miscat, dar, de data asta, era personal. Pe langa amici vechi, pe care ii stiam cu convingeri monarhiste, asemeni cu ale mele, am descoperit simpatia fata de monarhie, sau macar fata de Regele Mihai, si la altii. Probabil tarziu pentru monarhie, dar bine pentru cei ramasi, ca sa mai cernem putin apele dintre noi. Sigur, acum suntem, iar, divizati de o problema teoretica - ,,ea" sau ,,el", din cei ramasi - si ma limitez la pronume, ca sa nu intru in aberatiile gen cine e print, cine principe, cine ,,pastrator", cine paharnic si cine securistul de servici.
  
  Primul mesaj la care am simtit, iar, acea sfasiere tacuta a inimii, de ,,trist si tarziu", a fost la mesajul prietenei mele din Timisoara, Monica Vidoni, in care vorbea despre bunicul ei, si amintirea lui, pastrata prin ea, legata de Regele Mihai. Si atunci mi-am spus ca, intr-una din zilele astea, o s-o scriu si eu pe a mea, ce vine de la bunici. Apoi s-a mai intamplat ceva.
  Un om bun si bland, pe care il respectam, si cu care facusem lucruri frumoase impreuna (mi-a fost aproape si cand am lansat, la Timisoara, volumul ,,Cardinalul Todea - Omagiu - Centenarul nasterii" - publicat la Galaxia Gutenberg, in 2012, atunci cand altii au stat departe, din prostie sau frica), a… murit. Am aflat, dupa, ca se suparase cand cu discursurile televizate ale unor fatarnici, de dupa moartea Regelui. Revolta, inima, s-a dus. Nu ii voi trece numele pentru ca nu am cerut acceptul familiei. Dar, si in amintirea lui, pentru ca… nu mai e altceva de facut, acum, m-am hotarat sa strang un strop din litania asta care a cuprins tara. Un doliu nu impus, ci auto-impus. S-ar fi bucurat…
  E un strop subiectiv. Au fost sute si sute de postari care m-au miscat. Zeci de discursuri in care s-au spus lucruri intelepte, despre Regele Mihai. Sigur, ar fi fost mai de folos sa se spuna in anii '90. Asa a fost sa fie… Ma bucur ca am avut acces la gandurile unora dintre cei cu care comunic pe retelele de socializare, si ca le-am putut citi deja. Cum ele sunt publice, le voi da mai departe, citandu-i cu numele celor ce le-au scris. Nu cu functiile, nu cu titlurile. Sa ne aducem aminte de ritualul de inmormantare al Habsburgilor (a se vedea la Imparateasa Zita, in 1989, si la Printul Otto von Habsburg, in 2011, unde preotul capucin pastreaza poarta criptei inchisa, atunci cand ceremonierul ii spune titlurile defunctilor, si o deschide doar la numele simplu, urmat de ,,un muritor pacatos". Oameni si ganduri. Un manunchi. Voi pastra grafia lor. Adaug si mesajul meu, ca multumire pentru bunicii mei.
  Ar durea ca aceste ganduri sa se piarda. Nu stiu ce ramane dupa ele. Ce va da retorta neamului astuia din atata simtire. Eu am invatat Imnul Regal, de mica, de la bunica, pe ascuns. Si n-am scris niciodata ,,Regele Mihai" cu litera mica, in 25 de ani de presa. E bine sa ducem amintirea lui pe mai departe, celor care vin. Poate si asa. Cu lucrurile spuse zilele astea, de doctori, jurnalisti, politicieni, artisti, preoti - sau, mai bine zis, simpli oameni ce au suferit la moartea Regelui Mihai…
  Monica Vidoni
  Drum bun Regelui
  Cand eram copil, bunicul, demult plecat si el dintre noi, imi povestea lucruri din al doilea razboi mondial. Era foarte tanar pe atunci, in scoala de ofiteri. Spre finalul razboiului i-a scos si pe ei din scoala si i-a bagat pe front si in garzi.
  Bunicul a povestit ca a fost in garda regelui in ziua in care acesta a abdicat si a parasit tara. Ultima oprire a trenului regal inainte de a iesi din tara a fost la Chisineu Cris, care era pe granita atunci.  Garda s-a dat jos din tren si a mai dat onorul pentru o ultima oara. Regele a coborat si a dat mana personal cu fiecare soldat. Erau aproape de aceeasi varsta, toti prea tineri pentru vremurile pe care le traiau. Povestea bunicul ca stateau toti drepti, cu armele in onor si le curgeau lacrimile pe gulerele uniformelor. Apoi trenul s-a pus incet in miscare. Si asa s-a schimbat istoria. Acum nu mai conteaza. Drum bun…
  Tudor Farcas
  Pe 16 decembrie 1989 la Timisoara incepe revolta anticomunista. Dupa exact 28 de ani, la 16 decembrie 2017 e inmormantat simbolul ei.
  "Cea mai frumoasa coroana regala este increderea si dragostea romanilor."
  Regele Mihai I al Romaniei
  1921 - 2017
  Cotizo Draia
  Cei care isi varsa veninul inutil impotriva regelui Mihai in aceste zile nu fac decat dovada unei inculturi si proaste-cresteri sinistre. Putem sa respectam optiunea republicana, dar nu si manelismul republican.
  Liviu Mihaiu
  Cred ca romanii au plans azi la fel de mult ca la pierderea Basarabiei.
  Oana Monoran
  Tatal meu si-a dorit din tot sufletul intoarcerea Majestatii Sale in tara. Am crescut cu acest portret al Regelui Mihai in casa, o pictura inalta de aproape doi metri realizata de Nicolae Popa. In 25 aprilie 1992, imbracat in unul dintre paltoanele lui in care arata atat de elegant, cu un buchet mare de flori in mana, l-a intampinat pe Regele Mihai la Putna. Avem si acreditarea de presa de atunci, am postat-o pe site.
  Marilena Rotaru
  Momentul decembrie 1990 povestit de Regele Mihai.
  ,,In timp ce colegii mei isi strang aparatura il rog pe Rege sa faca filmul venirii in Romania din decembrie 1990. ,,Nu-i o amintire placuta, dar romanii trebuie sa cunoasca adevarul. Initial am vrut sa vin in 1990 de Paste. Am luat legatura cu domnul Paleologu- era ambasador la Paris – rugandu-l sa transmita guvernului aceasta hotarare a mea. Am fost vizitat de ambasadorul Romaniei la Berna pentru a pune la punct problemele de viza si pasaport. Totul parea pregatit si, cand urma sa ma urc intr-un zbor regulat spre Bucuresti, autoritatile romane mi-au anulat viza. Am lasat sa mai treaca un timp. De Craciun am facut alta tentativa. Doream sa ma reculeg la mormintele bunicilor mei de la Curtea de Arges si sa merg la Catedrala din Timisoara. Principesa Margareta se afla in decembrie la Bucuresti. I-am cerut sa-l informeze pe Petre Roman in legatura cu venirea mea. Principesa a obtinut destul de greu o audienta la primul ministru care i-a spus ca nu era momentul potrivit. "Portile Romaniei sunt inchise pentru Rege ? a intrebat Principesa Margareta." "Nu, bineinteles ca nu", a raspuns Petre Roman. Fiica mea mi-a telefonat si mi-a relatat convorbirea. I-am spus imediat ca sosesc. Intre timp renuntasem sa merg la Timisoara, doream doar douazeci si patru de ore, la Curtea de Arges. Margareta i-a adresat lui Petre Roman o scrisoare prin care il informa despre decizia mea.  Am inchiriat un avion particular la Geneva pe numele unui fotoreporter care ne insotea. Eram sase la bord: Regina Ana, printesa Sofia, secretarul meu roman, un membru al garzii personale, englez,  fotoreporterul si cu mine. La aeroportul Otopeni se stia doar ca vine un avion din Elvetia, nu ca eu eram in el. Am aterizat, un microbuz  a venit si ne-a luat si ... s-a aflat. Am fost primiti de seful aeroportului, cordial - cred ca impartasea cauza noastra - ne-a oferit salonul de onoare si ne-a spus ca nu ne vor controla bagajele. Ne-a stampilat pasapoartele, totul era cat se poate de normal. Era putina lume in aeroport din cauza unei greve. Doi soldati de garda mi-au adresat salutul militar, iar vreo treizeci de lucratori din aeroport au aplaudat venind in jurul meu. Le-am urat Craciun fericit si-am iesit catre cele patru automobile inchiriate. Cand sa plecam, am fost opriti de un barbat venit in fuga din aeroport, care ne-a cerut pasapoartele pentru o ultima formalitate. I le-am dat bineinteles, au ramas la Otopeni doua persoane pentru a le recupera si am plecat spre Bucuresti, la doamna Mezincescu. Acolo se aflau multi ziaristi straini si o echipa de la TF1. Cum am ajuns, un telefon ne anunta ca formalitatile cu pasapoartele vor dura mai mult si mi se recomanda sa-mi continui drumul. Am plecat spre Curtea de Arges. Dupa o ora, la intrarea in Pitesti, ceva ce semana cu un accident, ne-a oprit. Un stalp de telegraf bara soseaua. Erau vreo trei masini de politie si cam douazeci de automobile civile. Imediat ce am oprit am fost inconjurati de politisti cu pistoale mitraliera in maini. Echipa de filmare de la TF1 care ne urma a pus un proiector pe acel loc si a inceput sa filmeze. Asta a facut ca armele sa dispara imediat. Daca nu erau cei de la canalul 1 al televiziunii franceze nu stiu ce-ar fi iesit! Un colonel de politie ne-a ordonat pur si simplu cu brutalitate sa ne intoarcem la Otopeni si ne-a acuzat ca am trecut frontiera fraudulos. Mai mult de doua ore am discutat fara nici un rezultat. La unsprezece seara ne-am intors in cele din urma, escortati  de  foarte multe masini ale politiei, cu girofarurile in functiune. Echipa de ziaristi care ne urma se inmultise considerabil. La un moment dat, in loc s-o ia spre aeroport, politistii ne indreptau pe un drum in plin camp. Mi-am dat seama si i-am cerut soferului sa intoarca. Zece masini  aparute din intuneric ne-au blocat. Fiica mea si secretarul meu s-au angajat in alte discutii care au durat pana la patru dimineata. Un general de securitate a venit in civil de la Bucuresti sa stea de vorba cu "domnul Mihai". Am acceptat, dar la aeroport, nu in mijlocul campului. Generalul a disparut imediat. Pe urma a venit un general de aviatie care ne-a  permis  – primise si el un ordin – sa pornim spre aeroport. Ajunsi la Otopeni n-am avut voie sa coboram din masina. Ni s-a spus ca un avion militar romanesc ne va duce in Elvetia. Am protestat sustinand ca acelasi avion cu care venisem sa ne inapoieze. Generalul pretindea ca echipajul elvetian era "beat mort". Bineinteles ca n-am crezut, iar ulterior am aflat ca pilotii fusesera sechestrati in aeroport, ca nu cumva sa aterizam in alt oras din Romania.
  Fiicei mele Margareta nu i s-a permis sa vina sa ma imbratiseze la aeroport. La un moment dat un colonel venea in fuga cu pasapoartele noastre in mana. Inainte de a ni le inapoia, ofiterul care il deschisese pe al meu, i-a spus politistului: "Priviti! Este stampilat bine. Totul a fost in ordine." Incercuiti de politisti, am fost condusi pe pista si am vazut un avion romanesc de constructie sovietica. "Daca nu va grabití avem si alte mijloace de a va urca in avion", a spus unul dintre politisti. Am decolat la sase fara un sfert dimineata, dupa douasprezece ore de la plecarea din Geneva... Asta a fost..."
  Daniel Man
  Ramas bun, Majestate! Va urma un val de ipocrizie si cateva regrete sincere…
  Roxana iliescu
  In plus fata de toate exprimate zilele acestea, cuvintele mele ar fi de prisos.
  In schimb, va spun sincer ca i-as inchide pe multi intr-o camera unde i-as pune sa citeasca si sa reciteasca de mii de ori Discursul Regelui Mihai din Parlamentul Romaniei, din 2011.
  Iata cateva fragmente:
  ,,Dar politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor Statului.
  (…)
  Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
  Institutiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci si de etica, simt al datoriei. Iubirea de tara si competenta sunt criteriile principale ale vietii publice. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor si in regulile lor!
  Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos.
  (…)
  A sosit momentul, dupa douazeci de ani, sa avem un comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
  Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.”
  Condoleante membrilor familiei regale!
  Ramas bun, Majestate!
  Radu Pruteanu
  Am fost in Piata Palatului. Interesante emotii. Acum stau intr-o cafenea de pe Brezoianu, am in fata o bere artizanala si o latte – ambele produse imperialiste si capitaliste – si incerc sa imi cern sentimentele inca proaspete.
  Am avut ochii incarcati de lacrimi. Nu sint nici militaros, nici religios, dar ceremoniile care onoreaza un om in care am crezut, chiar daca doar la nivel de simbol, ma misca.
  Dar nu pentru Rege am plins. Am plins pentru fiica-mea. Are trei ani si habar n-are ca oamenii pusi in functii inalte si platiti din bani publici sa aiba grija de ea, de sanatatea si de educatia ei, se pregatesc sa-i asasineze orice sansa la un viitor decent in tara in care s-a nascut.
  Am plins pentru mine. Aveam 16 ani in '89. Acum am 44 si simt ca partea aia in care aveam puterea, entuziasmul, naivitatea sa cred in ceva s-a cam dus. In 28 de ani, visurile mi-au cam fost calcate in picioare de iliestii, romanii, constantinestii, basestii si taricenii dintr-un partid ori altul. Ramine undeva o licarire de speranta, dar e departe, ingropata in dezamagiri si pesimism.
  Am plins pentru tara asta, pe care hotii si banditii se pregatesc sa o incalece definitiv, dupa ce 70 de ani au umilit-o si sodomizat-o din toate pozitiile. In '47 au impins-o pe sine stabilindu-i destinul. In '90 Iliescu i-a mai futut un sut in cap condamnind-o definitiv cind Piata Universitatii ori intoarcerea Regelui incercau sa agate cu disperare Romania de un alt viitor. Acum, odata cu florile calcate de cauciucurile noi ale BMW-urilor sclipitoare din coloana funerara a lui Mihai Intiiul, a venit si trenul care a tavalit-o si zdrobit-o definitiv. Imaginile cu Dragnea stind cu curul pe marginea scaunului la catafalcul Regelui, miscindu-si agitat ochisorii vicleni evitind parca orice privire, avindu-l in dreapta pe un Tudose care batea un fel de darabana cu degetele, nerabdator ca ceremonia asta bizara pentru el sa se incheie odata, mi s-au parut extrem de sugestive.
  Am plins pentru aia care fix acu' 28 de ani strigau „Jos, Ceausescu!" in Timisoara. Sau pentru aia care faceau acelasi lucru citeva zile mai tirziu aici, in Bucuresti. O coincidenta ironica face ca fix in aceeasi piata, azi marcata pompos cu un cartof in bat, acum 28 de ani mureau oameni in timp ce tovarasul Iliescu, scaldat in lumina reflectoarelor, instaura panica de la balconul fostului CC al PCR, indemnind racanii de 19 ani cu Kalashnikoave sa traga, sa apere Revolutia.
  Am vazut azi oameni tineri si batrini in piata. Unii au strigat numele Regelui, altii au invocat o salvare prin monarhie. Cam tirziu. M-as bucura insa sa vad ca duminica, in alta piata, romanii vin in numar de 10 ori mai mare sa strige numele tarii pe care alti romani au pus deja gheara si sint gata sa ii dea, oficial, lovitura decisiva. Si as mai vrea sa vad ca oamenii aia imbracati in uniforma militara, aviatori, infanteristi, marinari ori jandarmi gindesc cu propriul cap, ca "intorc armele", ca in laudatul '44 sau ca in tragicul '89, si trec din nou nu "de partea poporului", ci de partea tarii.
  Cam atit acum ca mi s-au terminat berea si cafeaua. Ma duc sa vad ,,revolutia la televizor", cum face romanul. Hai, Romania!
  Dan Negru
  In '92 am trecut cu Dacia mea de atunci prin Petrosani si un nene la un semafor a urlat la mine "regalistu' ma-tii" aruncandu-mi o caramida in parbriz doar pentru ca aveam numar de TM. Unde erau monarhistii astia multi pe care-i vad azi la televizor cand ala mi-a spart parbrizu'? Televiziunea ca breasla l-a "ingropat" prima data pe Rege in anii '90 cu aceeasi vanitate cu care-i poarta acu' sicriul !
  Mihai Mihut
  S-a stins Regele Mihai… Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. A fost un om deosebit; o spun cunoscandu-l prin corespondenta de dupa revolutie si prin vizitele prietenilor mei la el acasa.
  Devenise rege in 1927 la varsta de 6 ani, insa in locul lui Romania a avut parte de tot felul de uzurpatori si domnitori impusi de puteri straine, ori „emanati” ai republicii: Carol al II-lea fustangiul, Antonescu fanaticul, Gheorghiu Dej prietenul lui Stalin, ceausescu macelarul poporului, ilici parintele mafiei, Constantinescu marele fricos, Basescu taietorul de salarii, pensii si spitale…
  A apus un simbol al Romaniei, unul care a stiut ce inseamna razboiul si diplomatia, care s-a luptat din rasputeri pentru tara sa. Ma astept sa vad toti ipocritii, toti cei care l-au persecutat si l-au batjocorit, aliniati in primele randuri la inmormantare.
  Majestate, o sa ne lipsiti.
  Viorel Serban
  Ma mira tenacitatea si redundanta informatiilor si imaginilor despre Regele Mihai. Pare o ironie a sortii sa nu-l bagi in seama, cat a fost in viata, si sa-i ridici osanale prelungite -12 zile-, pe toate caile posibile, la toate nivelurile, acum, dupa ce a murit la o varsta venerabila. O doza mare de fariseism (sigur) si/sau s-a primit ordin de undeva si/sau se sugereaza (degeaba!) vinovatia tuturor romanilor. Am fost contemporan cu oameni care s-au savarsit dupa ce au facut istorie (buna, rea, nu conteaza): Papa, Kennedy, Brejnev si altii, in era TV; la ei in tara, a durat cateva zile, cu tot cu mausolee, cu inmormantare. Tot ce este prea mult, nu e bun, fiindca poate naste atitudini contrare. Parerea mea!
  Eu ma plec, cu respect, in fata memoriei sale de om blajin, la fel ca in fata oricarui om care moare, si cred ca asta ar trebui sa conteze. Dumnezeu sa-l ierte.
  Miriana Pelivan
  Intram in normalitate.Bul Gh Lazar nr 40 usa de intrare in blocimi vine sa ma mut pe aceasta scara.Jos Palaria si o reverenta in fata tuturor locatarilor
  Doru Castaian
  Nu stiu sa spun nimic care sa mi se para de bun simt in momente din acestea. Am ramas mai mereu prostit in fata mortii, dar cand cel care moare duce catre eternitate atata istorie, absurdul mi se pare si mai stupefiant. Ma gandesc, insa, ca este si poticneala asta o forma de respect si de afectiune. Ramas bun maiestatii sale.
  Dorel Sandesc
  Doctorul si Calusarul Regelui Mihai.
  In 1996, cu ocazia vizitei Majestatii Sale Regele Mihai in Romania, care a inceput de Pasti la Timisoara si a continuat cu un pelerinaj prin tara, in special pe la manastiri si obiective istorice, am avut onoarea de a fi selectat ca medic al Majestatii Sale si  Familiei regale ! Am primit pe fax fisa sa medicala, l-am consultat- si am constatat cat era de sanatos!-, am comunicat, l-am cunoscut asa cum putini oameni au privilegiul sa o faca. Desigur ca dupa aceasta vizita am pastrat legatura cu Casa regala. Ultima data l-am intalnit pe Rege acum vreo 4-5 ani, cand m-am deplasat la Savarsin(impreuna cu colegul Claudiu Macarie) pentru ca nu se simtea bine. Nu era nimic grav, o usoara ameteala dupa o cursa cu ATV-ul pe coclauri…I-am recomandat sa reduca dozele de antihipertensive, sa bea un pahar de vin rosu seara, iar dimineata o bucata de ciocolata neagra si ceai verde. I-a placut mult si a spus: „Iata un doctor bun: scoate din medicamente si imi da vin si ciocolata!”!.
  Dar cea mai speciala amintire este de prin anii 2000, cand am organizat la Savarsin o sarbatoare traditionala in onoarea regretatului mare Profesor Petre Dragan. In prezenta Familiei regale si a invitatilor, am jucat Calusarul impreuna cu consatenii mei din Muntii Orastiei. Spre marea lor surpriza, Regele si Regina si-au recunoscut „doctorul”  pe scena si au venit, ne-au felicitat si imbratisat, lasand in sufletele noastre o amintire de neuitat, alaturi de atatea altele.
  Dumnezeu sa il odihneasca si sa  ocroteasca sufletul Regelui Mihai !
  Dorothea Iordanescu
  La Multi Ani, Nagymami! Azi, de ziua ta, ne-am uitat cu totii, impreuna la inmormantarea Regelui tau drag. Sa ne traiesti cat mai mult…oamenii cu adevarat modesti, asa cum a fost Regele si ai fost toata viata ta si tu, nu prea mai exista…
  Ruxandra Giuglea
  Nu stiu voi ce ati simtit astazi dar pentru mine a fost zi foarte trista, o zi cu o incarcatura emotionala mare. Ceea ce am vazut si trait azi, nu se va mai intampla niciodata. A fost o lectie de istorie.  Intr-un timp scurt, de cateva zile, multi romani au realizat ce a pierdut Romania. Din pacate oamenii realizeaza mult prea tarziu ceea ce au pierdut.
  Nu am cum sa nu-mi aduc aminte, povestile bunicilor mei despre Regele Mihai. Bunica mea imi povestea, in acele timpuri cand  nici nu aveai voie sa-i pronunti numele, de cate ori avea prilejul despre Regele Mihai, despre tot ce a trait ea in acele vremuri si cat de mandra a fost de acele vremuri…
  Bunica avea o insigna cu coroana regala, pe care a tinut-o mereu…undeva ascunsa dar imediat la inceputul anului 1990 a pus-o la loc de cinste alaturi de o fotografie a Majestatii sale si ii simteam bucuria pe care o avea de fiecare data cand auzea o veste despre Regele Mihai…si de speranta ca ar putea reveni in tara.
  Azi am avut acea senzatie ca o parte din Romanie a fost dusa pe ultimul drum.
  Va rog sa nu ma judecati si nici sa nu comentati daca nu simtiti la fel ca mine. Va multumesc!
  Drum bun Majestate!
  Adrian Orza
  Una din nefericitele apucaturi ale societatii noastre romanesti e ca  ne-am „ingropat de vii” valorile  umane, de-a lungul istoriei.  Le-am tradat, le-am vandut ,le-am izgonit, le-am ponegrit sau le-am ignorat. Abia dupa ce au murit cu adevarat am inceput sa le descoperim si  sa le apreciem. Fie din ipocrizie, din falsa apreciere sau pur si simplu  asa cum e normal, din real respect. Abia la catafalcul lor ne-am recuperat, macar si pt o clipa imaginea a ceea ce am fi putut deveni, daca stiam sa punem in valoare  acesti oameni pe care istoria si vremurile i-au harazit pt acest popor. Tardiv insa. Pentru ca de fiecare data,  se ingropa nu doar trupul acestor oameni providentiali ci si partile din viitorul ce il puteau aduce.
  Ramona Balutescu
  In casa mea, Regele nu a trebuit sa „vina”, dupa vreo moda, revolutie sau zodie ce aducea zvon de capatuieli. A fost intotdeauna. Bunica tinea monede cu chipul lui in sertarul noptierei noastre, si am crescut cu Regele Mihai la cap, asa, ea vorbindu-mi din timp despre el. Din timp, ca sa inteleg.
  De Craciunul din 1992 am ramas de serviciu in Redactia Timisoara. Aveam o agenda albastra la mine, si m-am asezat pe scaunelul de la fax, cu ea alaturi, cum se golea redactia. Am ramas doi, eu si cu Ion Monoran (Oana, te taguiesc pe tine, in amintirea tatalui tau). M-a intrebat de bag tromf (una din vorbele lui, cind ne intreba de aducem materiale tari). Am vorbit putin despre singuratatea din jurul Craciunului. Nu aveam cum banui ca al lui va fi ultimul. Mono e cel care oprise tramvaiele in Revolutie, la Timisoara…
  Dupa ce a plecat Mono, m-am pus si am scris un fax Regelui, luind numarul din Versoix din agenda mea albastra cu de toate. Era ceva cu monedele acelea, cu bunica, si cum l-am indragit noi de departe, ca intr-o poveste frumoasa…
  Cind s-a strins lumea in reda, dupa Craciun, George Serban (da, ala cu Proclamatia) mi-a facut un scandal monstru ca de ce am dat faxul ala din reda, ca se interpreteaza, ca el nu e monarhist si o sa spuna lumea ca e, si d-asta. Desigur, secondat de unii din „marii monarhisti” decorati, de mai tirziu.
  Dar Regele a ramas acolo unde il pusese bunica. Nu in sertar, ci in suflet.
  Ramas bun.
  Cherciu Avramescu Laura
  Sincer eu nu am deschis tv-ul deloc azi, de altfel nu il deschid decat o data pe saptamana la vocea romaniei, pt ca  ne ferim sa vada copilul toate tampeniile. Dar s-a intamplat sa iau un taxi pt a ajunge impreuna cu Filip in Cismigiu, vroiam sa donam ceva pr Copacul cu haine, iar traficul a fost oprit. Aflasem de la radio de ce, asa ca am luat-o pe jos. Era fix ora la care trebuia sa treaca cortegiul de masini al regelui si multa lume astepta pe trotuare. Ne-am oprit si noi, i-am povestit putin fiului ce se intampla si m-au trecut emotiile si lacrimile cand au ajuns masinile in dreptul nostru. Ma bucur ca am avut norocul de a ma afla acolo impreuna cu el, pt a fi alaturi de ultima pagina a istoriei noastre minunate. Regret ca nu am avut ocazia sa aflu mai multe pana acum despre el, si regret manipularea nesimtita de care am avut parte noi ca popor , in care ne-am intors spatele regelui.
  Tiberiu Lovin
  Tabloul societatii romanesti. Telegrafic. Azi se implinesc 28 de ani de cand mai multi romani se revoltau la Timisoara, iar unii au fost ucisi pentru ca noi azi sa fim ceea ce suntem. Stop. Cateva doamne din topul societatii au zambit si au ras la inmormantarea regelui. Inclusiv Principesa Margareta si prima doamna a tarii. Stop. In curtea Patriarhiei, Principele Duda s-a pupat cu invitatii ca la nunta. A nimerit chiar gatul unei venerabile lady din  Europa. Stop. Mii de romani l-au aplaudat pe Regele Mihai pe ultimul drum si au aruncat cu flori. Stop. Principele Nicolae n-a fost lasat in trenul regal, pentru ca are o relatie cu o femeie care nu e de vita nobila. Asta n-a impiedicat-o pe Margareta sa isi ia sot un actor moldovean. Stop. Intrebat de un reporter Pro tv ce a inteles din ziua asta, un pusti de 11 ani a raspuns: "Ca a plecat Regele si am ramas cu comunistii!”. Stop. Disperata in postari sa-si gaseasca un iubit, o bloggerita de 27 de ani spune ca regele trebuia sa moara si el candva, ca nu e Ion Iliescu, si sa incetam cu nebunia asta, ci sa facem ceva, ca nici nu stim daca era ceva in sicriu. Inca nu si-a gasit iubit. Stop. Maine, parlamentarii puterii continua sa atace justitia, prin modificare legilor in favoarea infractorilor actuali si viitori, iar magistratii vor protesta in strada. Stop. Noi ce vom facem? Fara stop.
  Bogdan Munteanu
  Cand eram mic, jucam cu bunicu-meu un joc de carti, se numea Pacalici. Cel care ramanea cu pacaliciu-n mana, primea pedepse. Nu eram foarte inventivi, de obicei, eu trebuia sa-l scarpin pe spate, iar el sa-mi zica povesti. Dupa ce m-am saturat de greuceni si harapi-albi, am comandat alta poveste. Am primit-o - era vorba de o tara mica, de un rege tanar si bun si cinstit, de un razboi, de o hotarare importanta a Regelui, de sfarsitul razboiului, de niste oameni mici si rosii care l-au alungat peste mari si tari si-au pus stapanire pe tara si o conduc si-acum, ma nepoate. Si-am incalecat pe-o sa… Nu prea mi-a placut, cum adica si-am incalecat, asa se termina o poveste, nu-i corect! Tura urmatoare l-am pus s-o zica din nou, asteptam alt final, unde-i Regele, de ce nu s-a-ntors, cum nu poate, ba poate, ca e rege! Mosul a tras o-njuratura printre dinti si m-a trimis la culcare. N-am comentat, mai degraba m-am speriat, mi s-a parut ca avea lacrimi in ochi.
  Au trecut treizeci de ani de-atunci si uite, sunt pe punctul de a pierde la Pacalici. Chestia e ca nu vreau sa spun, la nesfarsit, povesti cu oameni mici si rosii. Si nici sa-i scarpin pe spate inainte de culcare.
  Carmen Ottvoss
  Si eu am avut un bunic din asta, in tinerete l-au bagat 3 ani la inchisoare grea pentru ca a strigat ,, noi vrem paine, nu malai si pe regele Mihai". Asta nu uit io niciodata.
  Lucian Tidorescu
  Ca nepot al celui care a condus trenul care l-a dus pe Rege in exil, am crescut cu aceasta poveste. Imi amintesc ca spunea cum statea lumea in frig, pe traseu, in zona barierelor si salutau toate trenurile, deoarece nu stiau care e trenul cu membrii Casei Regale. Bunicul meu l-a vazut o singura data, in Gara Curtici cand Regele a coborat din tren si a sarutat pamantul. Odihneste-te in pace, Majestate !
  Doru Braia
  INTREBARI  CARE  NU-MI  DAU  PACE…
  In aceste zile, romanii afla in amanunt desfasurarea fiecarei secunde din viata Regelui MIHAI…
  Uimit, ma intreb si-i intreb, mai ales, pe colegii mei jurnalisti, dar si pe intregul Corp didactic romanesc, pentru ce nu a fost posibil sa se intample asa ceva vreme de 28 de ani ?!?!
  Pentru ce, in afara catorva sporadice semnale corective, i-a fost ascuns poporului ADEVARUL si nu a fost lamurit de unde i-ar incepe Dreptatea ?!?!
  Pentru ce Istoria noastra a ramas atat amar de vreme doar la rangul de maculatura si nu i-au fost deslusite plenar toate meandrele prin care a trecut aceasta chinuita Tara ?!?!
  Pentru ce meschinariile unor grupuscule veroase au avut mereu prioritate in fata jaloanelor fundamentale ale unei Natiuni ?!?!
  PENTRU  CE ?!?!…
  Horatiu Buzatu
  A murit MS Regele Mihai I. Niciodata nu am mai avut un sentiment atat de acut ca Romania se pierde. A trecut aproape un secol de la Unirea cea Mare, dar romanii de azi nu mai sunt la fel de uniti ca atunci.
  Dumnezeu sa-l odihneasca …
  Liviu Mihaiu
  
  Singurul sef de stat roman pentru care suntem si am putut fi respectati in lume in ultima suta de ani
  Singurul aristocrat de care comunstilor le-a fost frica punandu-l sub urmarire continua timp de peste 50 de ani. inclusiv dupa Revolutie
  Singura persoana care a transferat calitatile sale de om regalitatii romane dupa 1947.
  Singurul rege din lume care ar fi domnit 90 de ani daca Lenin nu ar fi ajuns in Rusia.
  Singurul rege din lume care a fost elogiat si decorat si de Rusia comunista si de SUA.
  Singura om la al carui discurs in Parlamentul Romaniei, partidele au intrunit unanimitatea unei taceri desavarsite, ridicandu-i pe toti deasupra conditiei lor politicianiste
  Singurul conducator de stat roman despre care a scris elogios toata presa internationala si al carui destin a fost urmarit intr-un documentar in peste 28 de tari. (https://ok.ru/video/368935963173)
  Singurul roman providential de a carui decizie cel de-al doilea razboi mondial a fost mai scurt cu 200 de zile si cu sute de mii de victime
  Singurul monarh care si-a amutit adversarii sai traditionali facandu-i sa se plece si sa-l respecte si pe cei mai aprigi republicani.
  Singurul roman a carui moarte a fost providentiala intru oprirea razboiului romano-roman in care ne aflam pana azi si care s-ar fi putut transforma intr-un razboi civil chiar in aceste zile.
  
  Theodor Paleologu
  Imensa tristete.
  Adrian Papahagi
  L-am intalnit o singura data pe Regele Mihai, prin anii ’90, la o ceremonie, in Paris. Scurta strangere de mana a monarhului mi-a transmis, pentru o clipa, un fior sacru, ca si cum nu m-ar fi atins un muritor, ci o fiinta de dincolo de lume si de timp. Port inca amintirea acelui fior si il retraiesc de fiecare data cand ma gandesc la ultimul monarh al Romaniei.
  Dumnezeu sa-l odihneasca pe greu incercatul Rege Mihai!
  Le transmit condoleante tuturor celor care au fost apropiati de ultimul nostru Rege si fideli monarhiei, si in special admirabililor mei prieteni Mihai Anton Angelo Ricci si Toader Paleologu.
  
  (Foto: Camelia-Snejana Iovanovici)
  Mihai Anton Angelo Ricci
  Panà la sfarsitul doliului, nici un ràspuns la  comentarii polemice. Numai momente frumoase si adevàrul asa cum l-am tràit. Desi nu am cerut permisiunea, povestesc clipe intime tràite in casa Majestàtilor Lor. Am surprins – involuntar prima datà – si apoi invitat sà nu mà mai retrag, momentul in care de obicei, copiiii ureazà noapte bunà pàrintilor. Cand urca Principesa Margareta de la subsol, de la biroul din secretariat in salon, Regele si Regina se ridicau din fotoliile din care urmàreau stirile din lume . Altetea Sa se inclina cu reverentà iar Regele si Principesa isi fàceau unul celuilalt , cu degetul cel mare,  semnul Crucii pe frunte. Cunosteam acest gest pe care il fàcea si bunica mea cand mà ducea la culcare. Astàzi ,cu acelasi gest, ne culcàm si noi nepotii. Hadrien cere sà primeascà si ungere cu ulei frumos mirositor adus de la Sfantul Mormant de la Ierusalim. Vedeti, dragi prieteni, de ce Irina si cu mine stim cele ce altii nu stiu. Nu au nici o vinà, dar ar face bine sà tacà.
  Mihai Sora
  Decat sa pronunt cuvinte, as prefera sa pastrez cateva clipe de reculegere.
  Regele Mihai nu a fost, pentru mine, «doar» un Rege; a fost un suflet apropiat, de cand eram copil mic: asa l-am simtit, asa am tinut la el, asa l-am iubit.
  O fiinta care si-a pastrat inocenta de-a lungul intregii vieti, - a unei vieti lungi…
  Este un suflet curat care ne paraseste; sau poate nu ne paraseste; poate sta, prin preajma noastra, si - de-acolo de unde este - ne ocroteste, intr-un fel.
  Cu toata modestia care-i era, ca sa spunem asa, consubstantiala, avea maretia maiestatii: simple, zambitoare, calde.
  Dumnezeu sa-l aiba in paza Lui !
  Virgil Bercea
  ,,Probabil ca unii dintre dumneavoastra va mai aduceti aminte vizita Maiestatii Sale Regele Mihai, in urma cu 20 de ani, la Oradea. Daca va aduceti bine aminte, atunci nimeni nu a vrut sa-l primeasca, doar noi. Si a venit - eu am pozele de-atuncea - in capela. La intrarea liceului scria Biserica Greco-Catolica va asteapta, bine ati venit, Maiestatea Voastra. Apoi a intrat, impreuna cu Regina, dusi de doi copii. A urcat acolo unde era altarul la data respectiva, si a intrat prin usile imparatesti, pentru ca regele, intotdeauna, unsul Domnului fiind, are dreptul. Dupa 20 de ani, Maiestatea Sa se intoarce in casa Tatalui. A fost Regele tuturor romanilor. Maiestatea Sa iertat pe toti si totul. Inclusiv acest gest de a nu fi fost primit la Oradea.
   (...) Dar ce ramane pentru noi, dragilor? Dumneavoastra, care aveti parul alb, v-am auzit cantand Imnul Regelui. Noi, care am fost crescuti in timpul regimului stiti, si dumneavostra exact ce am fost invatati. Dar, dincolo de aceste lucruri, acasa ni se spuneu anumite lucruri. Eu am stiut constant despre ce inseamna regale. Un om, un rege, putem sa spunem, fara sa gresim, de o umilinta extraordinara dar de o demnitate regala. Un om care nu a facut compromiuri de nici un fel. Cat de mare nevoie avem de acest tip de personlitati! Este o marturie a romanilor, acum, la Bucuresti, extraordinra. Nu stim exact ce ramane dincolo de aceasta. Vedeti, arcul de timp in care s-a incercat o spalare a creierelor, a tuturor, noua,  fost destul de mare. Amintirile sunt acelea care sunt – har domnului ca televiziunile ne spun acuma mai multe despre Maiestatea Sa. Cat ar fi de bine ca noi, romanii sa ne regasim acea demnitate regala, care ne-a fost imprimata dintru inceput. Un rege dac si un imparat roman. Si, apoi, un rege, care astazi ni se duce. Reusim sa facem niste legaturi peste timp? Ar fi extraordinar. Apoi, din atitudinea Maiestatii Sale ar trebui sa invatam, la fel, sobrietatea. Nu era un tip locvace dar, vedeti, anumite propozitii care apar pe ecranele televizoarelor – cat de multa intelepciune, cat de mult adevar, cat de multa demnitate transpar prin aceste cuvinte. Preluam noi ceva din aceste lucruri? Parerea mea este ca Maiestatea Sa se odihneste in imparatia cerurilor doar daca noi invatam ceva si daca nu uitam. Foarte important. Bunul Dumnezeu sa-i faca parte cu dreptii, sa-l odihneasca in imparatia cerurilor, iara noua, romanilor lui, tuturor romanilor lui, sa ne dea lumina, intelepciunea, demnitatea. Amin.
  Daniel Dancea
  Acum trei ani, realizam un interviu cu fostul adjunct al Securitatii din Timis, Radu Tinu. La moartea Regelui Mihai, mi-am amintit un fragment din acest interviu in care fostul securist a folosit, referindu-se la Rege, apelativul „balbaitul”.
  Nici dupa moarte, Regele nu a scapat de ura fostului adjunct al Securitatii din Timis. In 15 Decembrie, Radu Tinu a postat pe pagina sa de Facebook urmatorul mesaj: ,,Neata , stie cineva cat va mai dura circoteca asta televizata cu Mihai Viteza ? Rog un monarhist.sa mi zica si.mie o fapta demna de lauda lui Mihai……nici macar nu si a invatat fufele limba boborului pe care cica l a iubit……parerea mea”.
  E si asta o dovada a faptului ca dupa ’90 s-au instalat la Putere, tot comunistii. Iar vorba copilului ajuns deja celebru: ,,Regele s-a dus si noi am ramas cu comunistii".
  Credit foto portret: Emanuel Stoica
  Ramona Balutescu
  The post Ganduri, la plecarea Regelui Mihai appeared first on Presa Oradea.
  [...]Citeste mai departe
  Sursa: OradeaPress

• Ganduri, la plecarea Regelui Mihai

  
  [2017-12-19]
  Plecarea ultima cea mare, a Regelui Mihai, a dat loc exprimarii unor sentimente pe care le credeam uitate, la romani. Credeam ca oamenii nu au ochi pentru frumusetea, decenta si profunzimea lucrurilor spuse de acest om. Dar romanii si-au amintit. Sau au invatat (fie ca moda a momentului, fie onest) cate ceva despre Rege. S-ar […]
  The post Ganduri, la plecarea Regelui Mihai appeared first on Presa Oradea.
   Plecarea ultima cea mare, a Regelui Mihai, a dat loc exprimarii unor sentimente pe care le credeam uitate, la romani. Credeam ca oamenii nu au ochi pentru frumusetea, decenta si profunzimea lucrurilor spuse de acest om. Dar romanii si-au amintit. Sau au invatat (fie ca moda a momentului, fie onest) cate ceva despre Rege. S-ar putea da doctorate in sociologie, legat de felul in care au trecut compatriotii nostri prin disparitia Regelui Mihai. Poate se vor si face, candva.
  Am cunoscut multi monarhisti de conjunctura, in ani. Ei nu sunt decat o multime subinclusa a ,,romanului de conjunctura", a ,,liber-schimbistului". Dar nu despre ei e vorba acum, ci despre ceilalti. Pentru cele mai multe zile din cele ale doliului, am tacut. Murea un vis. Un vis pastrat ca o scanteie mica, undeva in inima. Si atunci nu prea e mult de spus. Si apoi i-am vazut pe ei. Pe oamenii frumosi.
  M-au miscat sutele si sutele de mesaje pe care le-am citit, in presa si pe Facebook, in zilele acestea. Fusesem de fata la un strop din pregatirile Belgiei pentru inmormantarea Reginei Fabiola si m-a miscat, dar, de data asta, era personal. Pe langa amici vechi, pe care ii stiam cu convingeri monarhiste, asemeni cu ale mele, am descoperit simpatia fata de monarhie, sau macar fata de Regele Mihai, si la altii. Probabil tarziu pentru monarhie, dar bine pentru cei ramasi, ca sa mai cernem putin apele dintre noi. Sigur, acum suntem, iar, divizati de o problema teoretica - ,,ea" sau ,,el", din cei ramasi - si ma limitez la pronume, ca sa nu intru in aberatiile gen cine e print, cine principe, cine ,,pastrator", cine paharnic si cine securistul de servici.
  
  Primul mesaj la care am simtit, iar, acea sfasiere tacuta a inimii, de ,,trist si tarziu", a fost la mesajul prietenei mele din Timisoara, Monica Vidoni, in care vorbea despre bunicul ei, si amintirea lui, pastrata prin ea, legata de Regele Mihai. Si atunci mi-am spus ca, intr-una din zilele astea, o s-o scriu si eu pe a mea, ce vine de la bunici. Apoi s-a mai intamplat ceva.
  Un om bun si bland, pe care il respectam, si cu care facusem lucruri frumoase impreuna (mi-a fost aproape si cand am lansat, la Timisoara, volumul ,,Cardinalul Todea - Omagiu - Centenarul nasterii" - publicat la Galaxia Gutenberg, in 2012, atunci cand altii au stat departe, din prostie sau frica), a… murit. Am aflat, dupa, ca se suparase cand cu discursurile televizate ale unor fatarnici, de dupa moartea Regelui. Revolta, inima, s-a dus. Nu ii voi trece numele pentru ca nu am cerut acceptul familiei. Dar, si in amintirea lui, pentru ca… nu mai e altceva de facut, acum, m-am hotarat sa strang un strop din litania asta care a cuprins tara. Un doliu nu impus, ci auto-impus. S-ar fi bucurat…
  E un strop subiectiv. Au fost sute si sute de postari care m-au miscat. Zeci de discursuri in care s-au spus lucruri intelepte, despre Regele Mihai. Sigur, ar fi fost mai de folos sa se spuna in anii '90. Asa a fost sa fie… Ma bucur ca am avut acces la gandurile unora dintre cei cu care comunic pe retelele de socializare, si ca le-am putut citi deja. Cum ele sunt publice, le voi da mai departe, citandu-i cu numele celor ce le-au scris. Nu cu functiile, nu cu titlurile. Sa ne aducem aminte de ritualul de inmormantare al Habsburgilor (a se vedea la Imparateasa Zita, in 1989, si la Printul Otto von Habsburg, in 2011, unde preotul capucin pastreaza poarta criptei inchisa, atunci cand ceremonierul ii spune titlurile defunctilor, si o deschide doar la numele simplu, urmat de ,,un muritor pacatos". Oameni si ganduri. Un manunchi. Voi pastra grafia lor. Adaug si mesajul meu, ca multumire pentru bunicii mei.
  Ar durea ca aceste ganduri sa se piarda. Nu stiu ce ramane dupa ele. Ce va da retorta neamului astuia din atata simtire. Eu am invatat Imnul Regal, de mica, de la bunica, pe ascuns. Si n-am scris niciodata ,,Regele Mihai" cu litera mica, in 25 de ani de presa. E bine sa ducem amintirea lui pe mai departe, celor care vin. Poate si asa. Cu lucrurile spuse zilele astea, de doctori, jurnalisti, politicieni, artisti, preoti - sau, mai bine zis, simpli oameni ce au suferit la moartea Regelui Mihai…
  Monica Vidoni
  Drum bun Regelui
  Cand eram copil, bunicul, demult plecat si el dintre noi, imi povestea lucruri din al doilea razboi mondial. Era foarte tanar pe atunci, in scoala de ofiteri. Spre finalul razboiului i-a scos si pe ei din scoala si i-a bagat pe front si in garzi.
  Bunicul a povestit ca a fost in garda regelui in ziua in care acesta a abdicat si a parasit tara. Ultima oprire a trenului regal inainte de a iesi din tara a fost la Chisineu Cris, care era pe granita atunci.  Garda s-a dat jos din tren si a mai dat onorul pentru o ultima oara. Regele a coborat si a dat mana personal cu fiecare soldat. Erau aproape de aceeasi varsta, toti prea tineri pentru vremurile pe care le traiau. Povestea bunicul ca stateau toti drepti, cu armele in onor si le curgeau lacrimile pe gulerele uniformelor. Apoi trenul s-a pus incet in miscare. Si asa s-a schimbat istoria. Acum nu mai conteaza. Drum bun…
  Tudor Farcas
  Pe 16 decembrie 1989 la Timisoara incepe revolta anticomunista. Dupa exact 28 de ani, la 16 decembrie 2017 e inmormantat simbolul ei.
  "Cea mai frumoasa coroana regala este increderea si dragostea romanilor."
  Regele Mihai I al Romaniei
  1921 - 2017
  Cotizo Draia
  Cei care isi varsa veninul inutil impotriva regelui Mihai in aceste zile nu fac decat dovada unei inculturi si proaste-cresteri sinistre. Putem sa respectam optiunea republicana, dar nu si manelismul republican.
  Liviu Mihaiu
  Cred ca romanii au plans azi la fel de mult ca la pierderea Basarabiei.
  Oana Monoran
  Tatal meu si-a dorit din tot sufletul intoarcerea Majestatii Sale in tara. Am crescut cu acest portret al Regelui Mihai in casa, o pictura inalta de aproape doi metri realizata de Nicolae Popa. In 25 aprilie 1992, imbracat in unul dintre paltoanele lui in care arata atat de elegant, cu un buchet mare de flori in mana, l-a intampinat pe Regele Mihai la Putna. Avem si acreditarea de presa de atunci, am postat-o pe site.
  Marilena Rotaru
  Momentul decembrie 1990 povestit de Regele Mihai.
  ,,In timp ce colegii mei isi strang aparatura il rog pe Rege sa faca filmul venirii in Romania din decembrie 1990. ,,Nu-i o amintire placuta, dar romanii trebuie sa cunoasca adevarul. Initial am vrut sa vin in 1990 de Paste. Am luat legatura cu domnul Paleologu- era ambasador la Paris – rugandu-l sa transmita guvernului aceasta hotarare a mea. Am fost vizitat de ambasadorul Romaniei la Berna pentru a pune la punct problemele de viza si pasaport. Totul parea pregatit si, cand urma sa ma urc intr-un zbor regulat spre Bucuresti, autoritatile romane mi-au anulat viza. Am lasat sa mai treaca un timp. De Craciun am facut alta tentativa. Doream sa ma reculeg la mormintele bunicilor mei de la Curtea de Arges si sa merg la Catedrala din Timisoara. Principesa Margareta se afla in decembrie la Bucuresti. I-am cerut sa-l informeze pe Petre Roman in legatura cu venirea mea. Principesa a obtinut destul de greu o audienta la primul ministru care i-a spus ca nu era momentul potrivit. "Portile Romaniei sunt inchise pentru Rege ? a intrebat Principesa Margareta." "Nu, bineinteles ca nu", a raspuns Petre Roman. Fiica mea mi-a telefonat si mi-a relatat convorbirea. I-am spus imediat ca sosesc. Intre timp renuntasem sa merg la Timisoara, doream doar douazeci si patru de ore, la Curtea de Arges. Margareta i-a adresat lui Petre Roman o scrisoare prin care il informa despre decizia mea.  Am inchiriat un avion particular la Geneva pe numele unui fotoreporter care ne insotea. Eram sase la bord: Regina Ana, printesa Sofia, secretarul meu roman, un membru al garzii personale, englez,  fotoreporterul si cu mine. La aeroportul Otopeni se stia doar ca vine un avion din Elvetia, nu ca eu eram in el. Am aterizat, un microbuz  a venit si ne-a luat si ... s-a aflat. Am fost primiti de seful aeroportului, cordial - cred ca impartasea cauza noastra - ne-a oferit salonul de onoare si ne-a spus ca nu ne vor controla bagajele. Ne-a stampilat pasapoartele, totul era cat se poate de normal. Era putina lume in aeroport din cauza unei greve. Doi soldati de garda mi-au adresat salutul militar, iar vreo treizeci de lucratori din aeroport au aplaudat venind in jurul meu. Le-am urat Craciun fericit si-am iesit catre cele patru automobile inchiriate. Cand sa plecam, am fost opriti de un barbat venit in fuga din aeroport, care ne-a cerut pasapoartele pentru o ultima formalitate. I le-am dat bineinteles, au ramas la Otopeni doua persoane pentru a le recupera si am plecat spre Bucuresti, la doamna Mezincescu. Acolo se aflau multi ziaristi straini si o echipa de la TF1. Cum am ajuns, un telefon ne anunta ca formalitatile cu pasapoartele vor dura mai mult si mi se recomanda sa-mi continui drumul. Am plecat spre Curtea de Arges. Dupa o ora, la intrarea in Pitesti, ceva ce semana cu un accident, ne-a oprit. Un stalp de telegraf bara soseaua. Erau vreo trei masini de politie si cam douazeci de automobile civile. Imediat ce am oprit am fost inconjurati de politisti cu pistoale mitraliera in maini. Echipa de filmare de la TF1 care ne urma a pus un proiector pe acel loc si a inceput sa filmeze. Asta a facut ca armele sa dispara imediat. Daca nu erau cei de la canalul 1 al televiziunii franceze nu stiu ce-ar fi iesit! Un colonel de politie ne-a ordonat pur si simplu cu brutalitate sa ne intoarcem la Otopeni si ne-a acuzat ca am trecut frontiera fraudulos. Mai mult de doua ore am discutat fara nici un rezultat. La unsprezece seara ne-am intors in cele din urma, escortati  de  foarte multe masini ale politiei, cu girofarurile in functiune. Echipa de ziaristi care ne urma se inmultise considerabil. La un moment dat, in loc s-o ia spre aeroport, politistii ne indreptau pe un drum in plin camp. Mi-am dat seama si i-am cerut soferului sa intoarca. Zece masini  aparute din intuneric ne-au blocat. Fiica mea si secretarul meu s-au angajat in alte discutii care au durat pana la patru dimineata. Un general de securitate a venit in civil de la Bucuresti sa stea de vorba cu "domnul Mihai". Am acceptat, dar la aeroport, nu in mijlocul campului. Generalul a disparut imediat. Pe urma a venit un general de aviatie care ne-a  permis  – primise si el un ordin – sa pornim spre aeroport. Ajunsi la Otopeni n-am avut voie sa coboram din masina. Ni s-a spus ca un avion militar romanesc ne va duce in Elvetia. Am protestat sustinand ca acelasi avion cu care venisem sa ne inapoieze. Generalul pretindea ca echipajul elvetian era "beat mort". Bineinteles ca n-am crezut, iar ulterior am aflat ca pilotii fusesera sechestrati in aeroport, ca nu cumva sa aterizam in alt oras din Romania.
  Fiicei mele Margareta nu i s-a permis sa vina sa ma imbratiseze la aeroport. La un moment dat un colonel venea in fuga cu pasapoartele noastre in mana. Inainte de a ni le inapoia, ofiterul care il deschisese pe al meu, i-a spus politistului: "Priviti! Este stampilat bine. Totul a fost in ordine." Incercuiti de politisti, am fost condusi pe pista si am vazut un avion romanesc de constructie sovietica. "Daca nu va grabití avem si alte mijloace de a va urca in avion", a spus unul dintre politisti. Am decolat la sase fara un sfert dimineata, dupa douasprezece ore de la plecarea din Geneva... Asta a fost..."
  Daniel Man
  Ramas bun, Majestate! Va urma un val de ipocrizie si cateva regrete sincere…
  Roxana iliescu
  In plus fata de toate exprimate zilele acestea, cuvintele mele ar fi de prisos.
  In schimb, va spun sincer ca i-as inchide pe multi intr-o camera unde i-as pune sa citeasca si sa reciteasca de mii de ori Discursul Regelui Mihai din Parlamentul Romaniei, din 2011.
  Iata cateva fragmente:
  ,,Dar politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor Statului.
  (…)
  Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
  Institutiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci si de etica, simt al datoriei. Iubirea de tara si competenta sunt criteriile principale ale vietii publice. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor si in regulile lor!
  Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos.
  (…)
  A sosit momentul, dupa douazeci de ani, sa avem un comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
  Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.”
  Condoleante membrilor familiei regale!
  Ramas bun, Majestate!
  Radu Pruteanu
  Am fost in Piata Palatului. Interesante emotii. Acum stau intr-o cafenea de pe Brezoianu, am in fata o bere artizanala si o latte – ambele produse imperialiste si capitaliste – si incerc sa imi cern sentimentele inca proaspete.
  Am avut ochii incarcati de lacrimi. Nu sint nici militaros, nici religios, dar ceremoniile care onoreaza un om in care am crezut, chiar daca doar la nivel de simbol, ma misca.
  Dar nu pentru Rege am plins. Am plins pentru fiica-mea. Are trei ani si habar n-are ca oamenii pusi in functii inalte si platiti din bani publici sa aiba grija de ea, de sanatatea si de educatia ei, se pregatesc sa-i asasineze orice sansa la un viitor decent in tara in care s-a nascut.
  Am plins pentru mine. Aveam 16 ani in '89. Acum am 44 si simt ca partea aia in care aveam puterea, entuziasmul, naivitatea sa cred in ceva s-a cam dus. In 28 de ani, visurile mi-au cam fost calcate in picioare de iliestii, romanii, constantinestii, basestii si taricenii dintr-un partid ori altul. Ramine undeva o licarire de speranta, dar e departe, ingropata in dezamagiri si pesimism.
  Am plins pentru tara asta, pe care hotii si banditii se pregatesc sa o incalece definitiv, dupa ce 70 de ani au umilit-o si sodomizat-o din toate pozitiile. In '47 au impins-o pe sine stabilindu-i destinul. In '90 Iliescu i-a mai futut un sut in cap condamnind-o definitiv cind Piata Universitatii ori intoarcerea Regelui incercau sa agate cu disperare Romania de un alt viitor. Acum, odata cu florile calcate de cauciucurile noi ale BMW-urilor sclipitoare din coloana funerara a lui Mihai Intiiul, a venit si trenul care a tavalit-o si zdrobit-o definitiv. Imaginile cu Dragnea stind cu curul pe marginea scaunului la catafalcul Regelui, miscindu-si agitat ochisorii vicleni evitind parca orice privire, avindu-l in dreapta pe un Tudose care batea un fel de darabana cu degetele, nerabdator ca ceremonia asta bizara pentru el sa se incheie odata, mi s-au parut extrem de sugestive.
  Am plins pentru aia care fix acu' 28 de ani strigau „Jos, Ceausescu!" in Timisoara. Sau pentru aia care faceau acelasi lucru citeva zile mai tirziu aici, in Bucuresti. O coincidenta ironica face ca fix in aceeasi piata, azi marcata pompos cu un cartof in bat, acum 28 de ani mureau oameni in timp ce tovarasul Iliescu, scaldat in lumina reflectoarelor, instaura panica de la balconul fostului CC al PCR, indemnind racanii de 19 ani cu Kalashnikoave sa traga, sa apere Revolutia.
  Am vazut azi oameni tineri si batrini in piata. Unii au strigat numele Regelui, altii au invocat o salvare prin monarhie. Cam tirziu. M-as bucura insa sa vad ca duminica, in alta piata, romanii vin in numar de 10 ori mai mare sa strige numele tarii pe care alti romani au pus deja gheara si sint gata sa ii dea, oficial, lovitura decisiva. Si as mai vrea sa vad ca oamenii aia imbracati in uniforma militara, aviatori, infanteristi, marinari ori jandarmi gindesc cu propriul cap, ca "intorc armele", ca in laudatul '44 sau ca in tragicul '89, si trec din nou nu "de partea poporului", ci de partea tarii.
  Cam atit acum ca mi s-au terminat berea si cafeaua. Ma duc sa vad ,,revolutia la televizor", cum face romanul. Hai, Romania!
  Dan Negru
  In '92 am trecut cu Dacia mea de atunci prin Petrosani si un nene la un semafor a urlat la mine "regalistu' ma-tii" aruncandu-mi o caramida in parbriz doar pentru ca aveam numar de TM. Unde erau monarhistii astia multi pe care-i vad azi la televizor cand ala mi-a spart parbrizu'? Televiziunea ca breasla l-a "ingropat" prima data pe Rege in anii '90 cu aceeasi vanitate cu care-i poarta acu' sicriul !
  Mihai Mihut
  S-a stins Regele Mihai… Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. A fost un om deosebit; o spun cunoscandu-l prin corespondenta de dupa revolutie si prin vizitele prietenilor mei la el acasa.
  Devenise rege in 1927 la varsta de 6 ani, insa in locul lui Romania a avut parte de tot felul de uzurpatori si domnitori impusi de puteri straine, ori „emanati” ai republicii: Carol al II-lea fustangiul, Antonescu fanaticul, Gheorghiu Dej prietenul lui Stalin, ceausescu macelarul poporului, ilici parintele mafiei, Constantinescu marele fricos, Basescu taietorul de salarii, pensii si spitale…
  A apus un simbol al Romaniei, unul care a stiut ce inseamna razboiul si diplomatia, care s-a luptat din rasputeri pentru tara sa. Ma astept sa vad toti ipocritii, toti cei care l-au persecutat si l-au batjocorit, aliniati in primele randuri la inmormantare.
  Majestate, o sa ne lipsiti.
  Viorel Serban
  Ma mira tenacitatea si redundanta informatiilor si imaginilor despre Regele Mihai. Pare o ironie a sortii sa nu-l bagi in seama, cat a fost in viata, si sa-i ridici osanale prelungite -12 zile-, pe toate caile posibile, la toate nivelurile, acum, dupa ce a murit la o varsta venerabila. O doza mare de fariseism (sigur) si/sau s-a primit ordin de undeva si/sau se sugereaza (degeaba!) vinovatia tuturor romanilor. Am fost contemporan cu oameni care s-au savarsit dupa ce au facut istorie (buna, rea, nu conteaza): Papa, Kennedy, Brejnev si altii, in era TV; la ei in tara, a durat cateva zile, cu tot cu mausolee, cu inmormantare. Tot ce este prea mult, nu e bun, fiindca poate naste atitudini contrare. Parerea mea!
  Eu ma plec, cu respect, in fata memoriei sale de om blajin, la fel ca in fata oricarui om care moare, si cred ca asta ar trebui sa conteze. Dumnezeu sa-l ierte.
  Miriana Pelivan
  Intram in normalitate.Bul Gh Lazar nr 40 usa de intrare in blocimi vine sa ma mut pe aceasta scara.Jos Palaria si o reverenta in fata tuturor locatarilor
  Doru Castaian
  Nu stiu sa spun nimic care sa mi se para de bun simt in momente din acestea. Am ramas mai mereu prostit in fata mortii, dar cand cel care moare duce catre eternitate atata istorie, absurdul mi se pare si mai stupefiant. Ma gandesc, insa, ca este si poticneala asta o forma de respect si de afectiune. Ramas bun maiestatii sale.
  Dorel Sandesc
  Doctorul si Calusarul Regelui Mihai.
  In 1996, cu ocazia vizitei Majestatii Sale Regele Mihai in Romania, care a inceput de Pasti la Timisoara si a continuat cu un pelerinaj prin tara, in special pe la manastiri si obiective istorice, am avut onoarea de a fi selectat ca medic al Majestatii Sale si  Familiei regale ! Am primit pe fax fisa sa medicala, l-am consultat- si am constatat cat era de sanatos!-, am comunicat, l-am cunoscut asa cum putini oameni au privilegiul sa o faca. Desigur ca dupa aceasta vizita am pastrat legatura cu Casa regala. Ultima data l-am intalnit pe Rege acum vreo 4-5 ani, cand m-am deplasat la Savarsin(impreuna cu colegul Claudiu Macarie) pentru ca nu se simtea bine. Nu era nimic grav, o usoara ameteala dupa o cursa cu ATV-ul pe coclauri…I-am recomandat sa reduca dozele de antihipertensive, sa bea un pahar de vin rosu seara, iar dimineata o bucata de ciocolata neagra si ceai verde. I-a placut mult si a spus: „Iata un doctor bun: scoate din medicamente si imi da vin si ciocolata!”!.
  Dar cea mai speciala amintire este de prin anii 2000, cand am organizat la Savarsin o sarbatoare traditionala in onoarea regretatului mare Profesor Petre Dragan. In prezenta Familiei regale si a invitatilor, am jucat Calusarul impreuna cu consatenii mei din Muntii Orastiei. Spre marea lor surpriza, Regele si Regina si-au recunoscut „doctorul”  pe scena si au venit, ne-au felicitat si imbratisat, lasand in sufletele noastre o amintire de neuitat, alaturi de atatea altele.
  Dumnezeu sa il odihneasca si sa  ocroteasca sufletul Regelui Mihai !
  Dorothea Iordanescu
  La Multi Ani, Nagymami! Azi, de ziua ta, ne-am uitat cu totii, impreuna la inmormantarea Regelui tau drag. Sa ne traiesti cat mai mult…oamenii cu adevarat modesti, asa cum a fost Regele si ai fost toata viata ta si tu, nu prea mai exista…
  Ruxandra Giuglea
  Nu stiu voi ce ati simtit astazi dar pentru mine a fost zi foarte trista, o zi cu o incarcatura emotionala mare. Ceea ce am vazut si trait azi, nu se va mai intampla niciodata. A fost o lectie de istorie.  Intr-un timp scurt, de cateva zile, multi romani au realizat ce a pierdut Romania. Din pacate oamenii realizeaza mult prea tarziu ceea ce au pierdut.
  Nu am cum sa nu-mi aduc aminte, povestile bunicilor mei despre Regele Mihai. Bunica mea imi povestea, in acele timpuri cand  nici nu aveai voie sa-i pronunti numele, de cate ori avea prilejul despre Regele Mihai, despre tot ce a trait ea in acele vremuri si cat de mandra a fost de acele vremuri…
  Bunica avea o insigna cu coroana regala, pe care a tinut-o mereu…undeva ascunsa dar imediat la inceputul anului 1990 a pus-o la loc de cinste alaturi de o fotografie a Majestatii sale si ii simteam bucuria pe care o avea de fiecare data cand auzea o veste despre Regele Mihai…si de speranta ca ar putea reveni in tara.
  Azi am avut acea senzatie ca o parte din Romanie a fost dusa pe ultimul drum.
  Va rog sa nu ma judecati si nici sa nu comentati daca nu simtiti la fel ca mine. Va multumesc!
  Drum bun Majestate!
  Adrian Orza
  Una din nefericitele apucaturi ale societatii noastre romanesti e ca  ne-am „ingropat de vii” valorile  umane, de-a lungul istoriei.  Le-am tradat, le-am vandut ,le-am izgonit, le-am ponegrit sau le-am ignorat. Abia dupa ce au murit cu adevarat am inceput sa le descoperim si  sa le apreciem. Fie din ipocrizie, din falsa apreciere sau pur si simplu  asa cum e normal, din real respect. Abia la catafalcul lor ne-am recuperat, macar si pt o clipa imaginea a ceea ce am fi putut deveni, daca stiam sa punem in valoare  acesti oameni pe care istoria si vremurile i-au harazit pt acest popor. Tardiv insa. Pentru ca de fiecare data,  se ingropa nu doar trupul acestor oameni providentiali ci si partile din viitorul ce il puteau aduce.
  Ramona Balutescu
  In casa mea, Regele nu a trebuit sa „vina”, dupa vreo moda, revolutie sau zodie ce aducea zvon de capatuieli. A fost intotdeauna. Bunica tinea monede cu chipul lui in sertarul noptierei noastre, si am crescut cu Regele Mihai la cap, asa, ea vorbindu-mi din timp despre el. Din timp, ca sa inteleg.
  De Craciunul din 1992 am ramas de serviciu in Redactia Timisoara. Aveam o agenda albastra la mine, si m-am asezat pe scaunelul de la fax, cu ea alaturi, cum se golea redactia. Am ramas doi, eu si cu Ion Monoran (Oana, te taguiesc pe tine, in amintirea tatalui tau). M-a intrebat de bag tromf (una din vorbele lui, cind ne intreba de aducem materiale tari). Am vorbit putin despre singuratatea din jurul Craciunului. Nu aveam cum banui ca al lui va fi ultimul. Mono e cel care oprise tramvaiele in Revolutie, la Timisoara…
  Dupa ce a plecat Mono, m-am pus si am scris un fax Regelui, luind numarul din Versoix din agenda mea albastra cu de toate. Era ceva cu monedele acelea, cu bunica, si cum l-am indragit noi de departe, ca intr-o poveste frumoasa…
  Cind s-a strins lumea in reda, dupa Craciun, George Serban (da, ala cu Proclamatia) mi-a facut un scandal monstru ca de ce am dat faxul ala din reda, ca se interpreteaza, ca el nu e monarhist si o sa spuna lumea ca e, si d-asta. Desigur, secondat de unii din „marii monarhisti” decorati, de mai tirziu.
  Dar Regele a ramas acolo unde il pusese bunica. Nu in sertar, ci in suflet.
  Ramas bun.
  Cherciu Avramescu Laura
  Sincer eu nu am deschis tv-ul deloc azi, de altfel nu il deschid decat o data pe saptamana la vocea romaniei, pt ca  ne ferim sa vada copilul toate tampeniile. Dar s-a intamplat sa iau un taxi pt a ajunge impreuna cu Filip in Cismigiu, vroiam sa donam ceva pr Copacul cu haine, iar traficul a fost oprit. Aflasem de la radio de ce, asa ca am luat-o pe jos. Era fix ora la care trebuia sa treaca cortegiul de masini al regelui si multa lume astepta pe trotuare. Ne-am oprit si noi, i-am povestit putin fiului ce se intampla si m-au trecut emotiile si lacrimile cand au ajuns masinile in dreptul nostru. Ma bucur ca am avut norocul de a ma afla acolo impreuna cu el, pt a fi alaturi de ultima pagina a istoriei noastre minunate. Regret ca nu am avut ocazia sa aflu mai multe pana acum despre el, si regret manipularea nesimtita de care am avut parte noi ca popor , in care ne-am intors spatele regelui.
  Tiberiu Lovin
  Tabloul societatii romanesti. Telegrafic. Azi se implinesc 28 de ani de cand mai multi romani se revoltau la Timisoara, iar unii au fost ucisi pentru ca noi azi sa fim ceea ce suntem. Stop. Cateva doamne din topul societatii au zambit si au ras la inmormantarea regelui. Inclusiv Principesa Margareta si prima doamna a tarii. Stop. In curtea Patriarhiei, Principele Duda s-a pupat cu invitatii ca la nunta. A nimerit chiar gatul unei venerabile lady din  Europa. Stop. Mii de romani l-au aplaudat pe Regele Mihai pe ultimul drum si au aruncat cu flori. Stop. Principele Nicolae n-a fost lasat in trenul regal, pentru ca are o relatie cu o femeie care nu e de vita nobila. Asta n-a impiedicat-o pe Margareta sa isi ia sot un actor moldovean. Stop. Intrebat de un reporter Pro tv ce a inteles din ziua asta, un pusti de 11 ani a raspuns: "Ca a plecat Regele si am ramas cu comunistii!”. Stop. Disperata in postari sa-si gaseasca un iubit, o bloggerita de 27 de ani spune ca regele trebuia sa moara si el candva, ca nu e Ion Iliescu, si sa incetam cu nebunia asta, ci sa facem ceva, ca nici nu stim daca era ceva in sicriu. Inca nu si-a gasit iubit. Stop. Maine, parlamentarii puterii continua sa atace justitia, prin modificare legilor in favoarea infractorilor actuali si viitori, iar magistratii vor protesta in strada. Stop. Noi ce vom facem? Fara stop.
  Bogdan Munteanu
  Cand eram mic, jucam cu bunicu-meu un joc de carti, se numea Pacalici. Cel care ramanea cu pacaliciu-n mana, primea pedepse. Nu eram foarte inventivi, de obicei, eu trebuia sa-l scarpin pe spate, iar el sa-mi zica povesti. Dupa ce m-am saturat de greuceni si harapi-albi, am comandat alta poveste. Am primit-o - era vorba de o tara mica, de un rege tanar si bun si cinstit, de un razboi, de o hotarare importanta a Regelui, de sfarsitul razboiului, de niste oameni mici si rosii care l-au alungat peste mari si tari si-au pus stapanire pe tara si o conduc si-acum, ma nepoate. Si-am incalecat pe-o sa… Nu prea mi-a placut, cum adica si-am incalecat, asa se termina o poveste, nu-i corect! Tura urmatoare l-am pus s-o zica din nou, asteptam alt final, unde-i Regele, de ce nu s-a-ntors, cum nu poate, ba poate, ca e rege! Mosul a tras o-njuratura printre dinti si m-a trimis la culcare. N-am comentat, mai degraba m-am speriat, mi s-a parut ca avea lacrimi in ochi.
  Au trecut treizeci de ani de-atunci si uite, sunt pe punctul de a pierde la Pacalici. Chestia e ca nu vreau sa spun, la nesfarsit, povesti cu oameni mici si rosii. Si nici sa-i scarpin pe spate inainte de culcare.
  Carmen Ottvoss
  Si eu am avut un bunic din asta, in tinerete l-au bagat 3 ani la inchisoare grea pentru ca a strigat ,, noi vrem paine, nu malai si pe regele Mihai". Asta nu uit io niciodata.
  Lucian Tidorescu
  Ca nepot al celui care a condus trenul care l-a dus pe Rege in exil, am crescut cu aceasta poveste. Imi amintesc ca spunea cum statea lumea in frig, pe traseu, in zona barierelor si salutau toate trenurile, deoarece nu stiau care e trenul cu membrii Casei Regale. Bunicul meu l-a vazut o singura data, in Gara Curtici cand Regele a coborat din tren si a sarutat pamantul. Odihneste-te in pace, Majestate !
  Doru Braia
  INTREBARI  CARE  NU-MI  DAU  PACE…
  In aceste zile, romanii afla in amanunt desfasurarea fiecarei secunde din viata Regelui MIHAI…
  Uimit, ma intreb si-i intreb, mai ales, pe colegii mei jurnalisti, dar si pe intregul Corp didactic romanesc, pentru ce nu a fost posibil sa se intample asa ceva vreme de 28 de ani ?!?!
  Pentru ce, in afara catorva sporadice semnale corective, i-a fost ascuns poporului ADEVARUL si nu a fost lamurit de unde i-ar incepe Dreptatea ?!?!
  Pentru ce Istoria noastra a ramas atat amar de vreme doar la rangul de maculatura si nu i-au fost deslusite plenar toate meandrele prin care a trecut aceasta chinuita Tara ?!?!
  Pentru ce meschinariile unor grupuscule veroase au avut mereu prioritate in fata jaloanelor fundamentale ale unei Natiuni ?!?!
  PENTRU  CE ?!?!…
  Horatiu Buzatu
  A murit MS Regele Mihai I. Niciodata nu am mai avut un sentiment atat de acut ca Romania se pierde. A trecut aproape un secol de la Unirea cea Mare, dar romanii de azi nu mai sunt la fel de uniti ca atunci.
  Dumnezeu sa-l odihneasca …
  Liviu Mihaiu
  
  Singurul sef de stat roman pentru care suntem si am putut fi respectati in lume in ultima suta de ani
  Singurul aristocrat de care comunstilor le-a fost frica punandu-l sub urmarire continua timp de peste 50 de ani. inclusiv dupa Revolutie
  Singura persoana care a transferat calitatile sale de om regalitatii romane dupa 1947.
  Singurul rege din lume care ar fi domnit 90 de ani daca Lenin nu ar fi ajuns in Rusia.
  Singurul rege din lume care a fost elogiat si decorat si de Rusia comunista si de SUA.
  Singura om la al carui discurs in Parlamentul Romaniei, partidele au intrunit unanimitatea unei taceri desavarsite, ridicandu-i pe toti deasupra conditiei lor politicianiste
  Singurul conducator de stat roman despre care a scris elogios toata presa internationala si al carui destin a fost urmarit intr-un documentar in peste 28 de tari. (https://ok.ru/video/368935963173)
  Singurul roman providential de a carui decizie cel de-al doilea razboi mondial a fost mai scurt cu 200 de zile si cu sute de mii de victime
  Singurul monarh care si-a amutit adversarii sai traditionali facandu-i sa se plece si sa-l respecte si pe cei mai aprigi republicani.
  Singurul roman a carui moarte a fost providentiala intru oprirea razboiului romano-roman in care ne aflam pana azi si care s-ar fi putut transforma intr-un razboi civil chiar in aceste zile.
  
  Theodor Paleologu
  Imensa tristete.
  Adrian Papahagi
  L-am intalnit o singura data pe Regele Mihai, prin anii ’90, la o ceremonie, in Paris. Scurta strangere de mana a monarhului mi-a transmis, pentru o clipa, un fior sacru, ca si cum nu m-ar fi atins un muritor, ci o fiinta de dincolo de lume si de timp. Port inca amintirea acelui fior si il retraiesc de fiecare data cand ma gandesc la ultimul monarh al Romaniei.
  Dumnezeu sa-l odihneasca pe greu incercatul Rege Mihai!
  Le transmit condoleante tuturor celor care au fost apropiati de ultimul nostru Rege si fideli monarhiei, si in special admirabililor mei prieteni Mihai Anton Angelo Ricci si Toader Paleologu.
  
  (Foto: Camelia-Snejana Iovanovici)
  Mihai Anton Angelo Ricci
  Panà la sfarsitul doliului, nici un ràspuns la  comentarii polemice. Numai momente frumoase si adevàrul asa cum l-am tràit. Desi nu am cerut permisiunea, povestesc clipe intime tràite in casa Majestàtilor Lor. Am surprins – involuntar prima datà – si apoi invitat sà nu mà mai retrag, momentul in care de obicei, copiiii ureazà noapte bunà pàrintilor. Cand urca Principesa Margareta de la subsol, de la biroul din secretariat in salon, Regele si Regina se ridicau din fotoliile din care urmàreau stirile din lume . Altetea Sa se inclina cu reverentà iar Regele si Principesa isi fàceau unul celuilalt , cu degetul cel mare,  semnul Crucii pe frunte. Cunosteam acest gest pe care il fàcea si bunica mea cand mà ducea la culcare. Astàzi ,cu acelasi gest, ne culcàm si noi nepotii. Hadrien cere sà primeascà si ungere cu ulei frumos mirositor adus de la Sfantul Mormant de la Ierusalim. Vedeti, dragi prieteni, de ce Irina si cu mine stim cele ce altii nu stiu. Nu au nici o vinà, dar ar face bine sà tacà.
  Mihai Sora
  Decat sa pronunt cuvinte, as prefera sa pastrez cateva clipe de reculegere.
  Regele Mihai nu a fost, pentru mine, «doar» un Rege; a fost un suflet apropiat, de cand eram copil mic: asa l-am simtit, asa am tinut la el, asa l-am iubit.
  O fiinta care si-a pastrat inocenta de-a lungul intregii vieti, - a unei vieti lungi…
  Este un suflet curat care ne paraseste; sau poate nu ne paraseste; poate sta, prin preajma noastra, si - de-acolo de unde este - ne ocroteste, intr-un fel.
  Cu toata modestia care-i era, ca sa spunem asa, consubstantiala, avea maretia maiestatii: simple, zambitoare, calde.
  Dumnezeu sa-l aiba in paza Lui !
  Virgil Bercea
  ,,Probabil ca unii dintre dumneavoastra va mai aduceti aminte vizita Maiestatii Sale Regele Mihai, in urma cu 20 de ani, la Oradea. Daca va aduceti bine aminte, atunci nimeni nu a vrut sa-l primeasca, doar noi. Si a venit - eu am pozele de-atuncea - in capela. La intrarea liceului scria Biserica Greco-Catolica va asteapta, bine ati venit, Maiestatea Voastra. Apoi a intrat, impreuna cu Regina, dusi de doi copii. A urcat acolo unde era altarul la data respectiva, si a intrat prin usile imparatesti, pentru ca regele, intotdeauna, unsul Domnului fiind, are dreptul. Dupa 20 de ani, Maiestatea Sa se intoarce in casa Tatalui. A fost Regele tuturor romanilor. Maiestatea Sa iertat pe toti si totul. Inclusiv acest gest de a nu fi fost primit la Oradea.
   (...) Dar ce ramane pentru noi, dragilor? Dumneavoastra, care aveti parul alb, v-am auzit cantand Imnul Regelui. Noi, care am fost crescuti in timpul regimului stiti, si dumneavostra exact ce am fost invatati. Dar, dincolo de aceste lucruri, acasa ni se spuneu anumite lucruri. Eu am stiut constant despre ce inseamna regale. Un om, un rege, putem sa spunem, fara sa gresim, de o umilinta extraordinara dar de o demnitate regala. Un om care nu a facut compromiuri de nici un fel. Cat de mare nevoie avem de acest tip de personlitati! Este o marturie a romanilor, acum, la Bucuresti, extraordinra. Nu stim exact ce ramane dincolo de aceasta. Vedeti, arcul de timp in care s-a incercat o spalare a creierelor, a tuturor, noua,  fost destul de mare. Amintirile sunt acelea care sunt – har domnului ca televiziunile ne spun acuma mai multe despre Maiestatea Sa. Cat ar fi de bine ca noi, romanii sa ne regasim acea demnitate regala, care ne-a fost imprimata dintru inceput. Un rege dac si un imparat roman. Si, apoi, un rege, care astazi ni se duce. Reusim sa facem niste legaturi peste timp? Ar fi extraordinar. Apoi, din atitudinea Maiestatii Sale ar trebui sa invatam, la fel, sobrietatea. Nu era un tip locvace dar, vedeti, anumite propozitii care apar pe ecranele televizoarelor – cat de multa intelepciune, cat de mult adevar, cat de multa demnitate transpar prin aceste cuvinte. Preluam noi ceva din aceste lucruri? Parerea mea este ca Maiestatea Sa se odihneste in imparatia cerurilor doar daca noi invatam ceva si daca nu uitam. Foarte important. Bunul Dumnezeu sa-i faca parte cu dreptii, sa-l odihneasca in imparatia cerurilor, iara noua, romanilor lui, tuturor romanilor lui, sa ne dea lumina, intelepciunea, demnitatea. Amin.
  Daniel Dancea
  Acum trei ani, realizam un interviu cu fostul adjunct al Securitatii din Timis, Radu Tinu. La moartea Regelui Mihai, mi-am amintit un fragment din acest interviu in care fostul securist a folosit, referindu-se la Rege, apelativul „balbaitul”.
  Nici dupa moarte, Regele nu a scapat de ura fostului adjunct al Securitatii din Timis. In 15 Decembrie, Radu Tinu a postat pe pagina sa de Facebook urmatorul mesaj: ,,Neata , stie cineva cat va mai dura circoteca asta televizata cu Mihai Viteza ? Rog un monarhist.sa mi zica si.mie o fapta demna de lauda lui Mihai……nici macar nu si a invatat fufele limba boborului pe care cica l a iubit……parerea mea”.
  E si asta o dovada a faptului ca dupa ’90 s-au instalat la Putere, tot comunistii. Iar vorba copilului ajuns deja celebru: ,,Regele s-a dus si noi am ramas cu comunistii".
  Credit foto portret: Emanuel Stoica
  Ramona Balutescu
  The post Ganduri, la plecarea Regelui Mihai appeared first on Presa Oradea.
  [...]Citeste mai departe
  Sursa: OradeaPress

• Sistem cu erori

  
  [2014-03-26]
  Laudatul sistem de e-ticketing al OTL intinde nervii oradenilor. Multi calatori se plang ca aparatele in care trebuie sa-si valideze abonamentele la fiecare urcare in mijloacele de transport cedeaza, ca un facut, cand e mai mare inghesuiala. [...]Citeste mai departe
  Sursa: eBihoreanul