Ziua in care Sf. Matei si-a luat nume de om: Boila

Am stiut, de cand am intrat sa vizitez fosta puscarie de la Sighet, ca va veni ziua in care evenimentele vor cere sa folosesc versurile pe care le-am fotografiat acolo, scrise de intemnitati. A venit. Parintele Matei Boila, preotul greco-catolic, taranistul, senatorul, detinutul, tatal de familie, darzul, iertatorul, nepotul lui Maniu si unul din seniorii […] The post Ziua in care Sf. Matei si-a luat nume de om: Boila appeared first on Presa Oradea.  Am stiut, de cand am intrat sa vizitez fosta puscarie de la Sighet, ca va veni ziua in care evenimentele vor cere sa folosesc versurile pe care le-am fotografiat acolo, scrise de intemnitati. A venit. Parintele Matei Boila, preotul greco-catolic, taranistul, senatorul, detinutul, tatal de familie, darzul, iertatorul, nepotul lui Maniu si unul din seniorii dreptatii romanesti – Matei Boila - nu mai este. Si lucrul pe care-l simt cel mai aproape de cele ce-ar fi de spus sunt acele versuri. Parintele Matei Boila a fost inmorantat ieri, in Cluj. Pentru toata suferinta indurata de omul acesta, in anii de temnita, pentru toata stradania de a conduce Romania mai repede spre o alura democratica, pentru toata nadejdea sa de a innoda firesc firele rupte ale istoriei adevarate a neamului roman, toata Romania ar fi trebuit sa pastreze un moment de reculegere ieri, la pranz. Nu s-a-ntamplat asa. Dar a avut, totusi, la cap, pentru ultimul drum, mult mai mult decat stramosul lui, Iuliu Maniu. I-a avut pe cei din familie, pe prieteni, cativa preoti greco-catolici si un episcop. Episcopul greco-catolic de Bucuresti, Mihai Fratila - frumos gest! In mai 2012 vizitam, dupa pelerinajul la Cimitirul Saracilor, de linga Sighet, inchisoarea. Pe pereti, zeci si zeci de versuri. Despre speranta, despre deznadejde, despre suferintele din puscarie, despre credinta, despre dragoste de aproape si iertare. Multi dintre chinuitii inchisorilor, pe motivul credintei, au spus ca acolo au fost cu adevarat liberi si ca i-au iertat pe temniceri. Si-ti aduci aminte de pasajul acesta din Evanghelia Sf. Apostol Matei: "Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de cate ori va gresi fata de mine fratele meu si-i voi ierta lui? Oare pana de sapte ori? Zis-a lui Isus: Nu zic tie pana de sapte ori, ci pana de saptezeci de ori cate sapte." Ca si Elisabeta Rizea, parintele Boila n-a apucat sa prinda prea mult din limpezirea lumii. Dar si-a facut datoria lui pentru aceasta limpezire, cu asupra de masura. Citez dintr-un articol de acum cinci ani, cand l-am intalnit prima data pe parintele Matei Boila, la Badacin. "Am pierdut predica, mi-as fi dorit sa aud predica tinuta de Prea Sfintia Sa Virgil Bercea, episcop greco-catolic al Oradiei - corabia, apostolii, furtuna, Petru care paseste pe apa, sovaie dar cere ajutorul de unde trebuia. Badacinul, biserica greco-catolica, furtuna care a trecut. Precis a fost o predica in care s-au regasit multi. Biserica este ticsita de oameni, mai sunt altii si pe afara, cei de dinauntru mor de cald, cei de afara stau in ploaie, dar nimeni nu s-ar da dus de la sarbatoarea bisericii. Vine impartasania, vine momentul in care preotul paroh al locului, Cristian Borz, primeste crucea pectorala din partea episcopului, pentru merite deosebite si pentru efortul depus in slujba credinciosilor din parohie. Apoi urmeaza cuvantul parintelui Matei Boila, stranepot al lui Iuliu Maniu, fost senator PNTCD de Cluj, detinut politic in timpul regimului comunist si preot greco-catolic. El a vorbit despre credinta in Biserica Greco-Catolica, credinta de dinainte de 1989, si de timpul in care ne-am crezut liberi, de dupa 1989, in care persecutia fata de aceeasi Biserca a continuat. "Badacinul a fost locul unde aceste zbateri ale celui viclean s-au manifestat mai puternic" - a spus pr. Matei Boila. Un om de 84 de ani,care nu mai are sprinteneala tineretii dar care a tinut sa fie si el prezent la sfintirea bisericii de aici. Un om care si-a legat numele de Legea Boila - Turianu, lege care ar fi reglementat folosirea bisericilor greco-catolice. Dar care n-a mai ajuns lege, prin grija adversarilor politici. Initiativa lui Matei Boila a fost completata de senatorul Corneliu Turianu si adoptata de Senat in iunie 1997, ceea ce a facut ca Mitropolia lui I.P.S. Bartolomeu sa sara in sus si sa protesteze vehement. Tot in timpul acela, in comisiile mixte de dialog ortodoxe - greco-catolice se vorbea despre o posibila vizita a Papei Ioan Paul al II-lea in Romania. La una dintre intalniri, mitropolitul Bartolomeu Anania s-a isterizat, de fata cu episcopii greco-catolici, urland ca in Romania curge sange, si cat timp se intampla acest lucru, Papa nu poate sa vina. Episcopul greco-catolic de Lugoj, Alexandru Mesian, l-a readus pe mitropolit cu picioarele pe pamant, din avantul sau belicos, replicandu-i asezat ca, tocmai, in Romania nu curge sange, insistand pentru buna intelegere - exact motiv pentru care Papa putea sa vina in Romania. Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat tara noastra in mai 1999. Legea Boila-Turianu a fost, insa, tergiversata la Camera Deputatilor si, ulterior, respinsa in septembrie 2001." (…) "In drumul spre iesirea din curtea bisericii aud una dintre fetele bisericesti prezente aici ca vorbeste despre parintele Boila, care merge mai greu si care era in preajma episcopului. Spune ca "Cineva ar fi trebuit sa aiba grija de el, daca l-a invitat, nu episcopul." ,,Ticalos mic - ma gandesc - vrei sa-ti cresti punctele la episcop?" Nimeni nu spune ca greco-catolicii sunt o padure fara uscaturi... Dar sufletul rapanos al celui cu replica primeste o lectie pentru ca episcopul in persoana il ia pe parintele Matei Boila de brat si il ajuta sa paseasca spre iesire. Batranul preot e fericit, zambeste larg la bratul episcopului, care are rabdare la fiecare pas, pentru a-l astepta pe cel suferind pana cand, cu ajutorul bastonului pe care il are, se apropie de poarta. Pe bastonul acesta sta un abtibild scorojit, cu chipul fecioarei Maria - sigla de la Radio Maria." L-am vazut pe parintele Matei Boila, atunci, sarutandu-i mana episcopului, la plecare, si imbratisandu-l. Acum, in alta tara fiind in momentul inmormantarii, ierarhul Virgil Bercea transmitea urmatorul mesaj: ,,Acum se intoarce la ,,Casa Tatalui" cel care a fost neobositul, neostoitul Parinte Matei Boila. El, Tatal cel Ceresc astazi il primeste in Imparatia Sa unde nu este nici durere nici suspinare ci odihna cea vesnica si viata cea adevarata. Parintele Matei Boila a trait o viata plina de har si in acelasi timp o viata zbuciumata dar bogata in impliniri - o viata oferita familiei, Bisericii Greco-Catolice si Tarii noastre. Parintele Matei a fost fiu al unei mari familii transilvane, iar prin botez fiu al lui Dumnezeu; a trait si a lucrat in lume, dar nu apartinea lumii acesteia; a fost serv al Altarului dar in fata lui se inchinau si ingerii; muritor precum noi toti, dar a trait din plin datoria de a conduce sufletele spre viata cea vesnica; a fost un calator pe pamant, dar ochii Dansului erau indreptati mereu spre ceruri. Atunci cand era in facultate sau in puscarie, cu domiciliu fortat si iar in puscarie, prin diversele locuri de munca sau mai apoi in Parlamentul Romaniei, acasa cu familia sau la altar, Parintele Matei, si-a oferit viata Domnului precum prescura din care se celebreaza Jertfa Sfanta. Da, Parintele s-a daruit celor din jur cu credinta si iubire fiind convins ca prin Sfintia Sa se realizeaza cuvintele lui Cristos: 'iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului' (Mt 28,20). Astazi Parintele pleaca... dar ramane cu noi in comuniunea sfintilor si prin tot ce ne-a daruit de-a lungul vietii sale. Bunul Dumnezeu sa il ierte, sa ii faca parte cu dreptii si sa il odihneasca in pace!" (De pe Catholica.ro). Ar fi atata de multe de spus incat… sa spunem putin. Unele dintre versurile gasite la Sighet cred ca vor face mai bine serviciul de a ne invita sa mai trimitem un gand frumos acestui om luminat, al istoriei noastre, la care o sa adaug si cateva linii de acum, pe care le-am trimis pe apa amintirlor pentru el, la anuntul decesului. Nu stiu cine sunt autorii versurior de la Sighet, nu erau trecute nume - anonimi, ca mormintele lor de la Cimitirul Saracilor. Ramane dupa ei, ca si dupa seniorul Matei Boila, o altfel de intelegere, macar schitata, acum, in sufletele noastre, pentru foamea si setea traite de ei, pentru frigul, teroarea si speranta acestor lujere indoite, dar care nu s-au frant. Odihneasca-se-n pace si fie ca visele lui sa ajunga candva realitate, decantate din situatia scalamba in care s-au impotmolit! Mi-e frica de oameni, mai tare Ca de judecata cea mare, De care Parc-am uitat ca m-asteapta-n dosare… Aici e stapan starpitura Cu lantul, cu biciul, cu ura, Minciuna calare pe toata faptura. Pune urechea colea, Pe inima mea, Si-asculta cum bate, mai frate, Cum bate, Mi-e frica, mi-e frica, mi-e frica si tace, C-o strange de gat si pe ea un ragace. Si tace, si tace, si tace, Si curge prin sange, in ritm de garbace. La masa cu nevasta, cu copiii, de multe ori sunt oaspe nevazut, impart imbratisare si sarut si-ntind cu ei in blidul saraciei. Si musc cu ei din codrul lor de paine si sorb din zeama fiecarei linguri iar ei nu stiu ca nu-s la masa singuri ci langa mine, cel de ieri, de maine… Nu vede nimeni, nimeni nu ma stie din carne si din oase cand ma rup sa ma intorc pe-acasa fara trup fugar din anii mei de silnicie. Rastignirile noastre de fiecare ceas au umplut golgota de cruci pana la poale nici un loc n-a mai ramas. durerea nu-i ca aerul o respira cine vrea cine nu vrea dar cati dintre noi mai asteapta oare Invierile de candva? Lasati-mi mana de fantoma Din pom sa ia macar un mar. Mancand m-as umple de aroma Si-as mai trai in adevar. In tara turmelor si-a painii Visez o cina de ciuperci. Lasati-ma s-acin cu cainii La raiul unui troc cu terci. O, Milostivule. Tu care Din doi ciortani si cinci colaci Facusi un munte de mancare Sa saturi gloata de saraci. Repeta, Bunule, minunea Si ospateaza mii de guri. Iar mie-asculta-mi rugaciunea. Da-mi cosul cu firimituri! Ferecat in lanturi, sfasiat de ger, Ma vegheaza-n noapte crancen temnicer mi-au luat fereastra, hainele-mi luara, ma rotesc intr-una, frigul ma doboara. Temnicerii toarna apa pe podea; Isuse,ma doare, crucea mi-e prea grea. Noapte de Craciun, nu mai cant Domn, Domn. Isuse, mi-e foame, Isuse, mi-e somn. Batrinii neamului tau cad unul dup-altul, In partea cealalta a firii, Ca secerati de o mina parelnica, Atenta sa nu risipeasca vreun bob. Treci cu istoria, cu talpile goale, pe miriste. Ii vezi grija de-a pune, in lunecare, capetii paielor jos Sa nu intepe-nainte de ardere Si te gindesti… ce-o sa rodeasca la anul Dupa atita grija frateasca de stergere-a urmelor Dupa atita-ncercare de Abel Sa-i usureze lui Cain clipa de dupa, De saptezeci de ori cite sapte, La nesfirsit… In ziua in care Sfintul Matei si-a luat nume de om: Boila. Ramona Balutescu The post Ziua in care Sf. Matei si-a luat nume de om: Boila appeared first on Presa Oradea.