Vicar nou, ranga noua sub steagul Indefessum

Eparhia Greco-Catolica de Oradea are un vicar general nou in persoana pr Olimpiu Todorean. Adica ,,grecii aia" care tot vor diverse si ajung, uneori, pe la stiri. Si cam de ce-ar fi importanta, dincolo de usa vreunei biserici, aceasta stire? Sa pornim prin a spune ca, atunci cand un om schimba pe altul, in functie, […] The post Vicar nou, ranga noua sub steagul Indefessum appeared first on Presa Oradea.  Eparhia Greco-Catolica de Oradea are un vicar general nou in persoana pr Olimpiu Todorean. Adica ,,grecii aia" care tot vor diverse si ajung, uneori, pe la stiri. Si cam de ce-ar fi importanta, dincolo de usa vreunei biserici, aceasta stire? Sa pornim prin a spune ca, atunci cand un om schimba pe altul, in functie, cel care a ales sa plece nu intra instant la categoria de ,,tradator", de ,,incompetent" sau de ,,sastisit". Iar cel care vine nu e neaparat "rupt din soarele diminetii". Pentru ca acestea sunt tipare generale. Si pentru ca particularul e un vector ce nu se vrea uniformizat. Vedeti, fie ca va place sau nu, ca ,,verzi romani" (pare ca vor fi multe ghilimele in materialul asta, semn ca lucrurile se mai spun si prin metafora, uneori), greco-catolicii aia de care uitam mult prea des (nu e vorba de Oradea ci de Romania) sunt parte din istoria noastra si si-au castigat un continent de respect, de la cei care inca nu cauta cuvantul in dexonline, pentru cateva dintre actiunile lor de la 1700 incoace. Asezarea paturii intelectuale din Transilvania si o lectie despre cum sa treci prin puscarii fara sa te frangi, pentru credinta ta, sunt doar doua exemple mari pentru care greco-catolicii ar trebui sa aiba un loc clar in manualele de istorie. Pe cand nici macar Scoala Ardeleana nu mai are acest loc, intotdeauna - cum am aratat la Simpozionul ,,Scoala Ardeleana" din 2014, din Oradea. Eparhia Greco-Catolica de Oradea a avut si ea un rol in istoria zdrumicata a manunchiului de trei secole ultim trecute. Nu e niciodata inutil sa citam din prezentarea pe scurt a unei institutii majore: ,,In teritoriile nord-vestice ale Romaniei, romanii au imbratisat Unirea cu Biserica Romei cu 10 ani mai devreme decat cei din Transilvania istorica, intrand pentru inceput sub jurisdictia spirituala a Vicarului Apostolic de Muncaci, pentru ca, ulterior, sa fie preluati de Episcopia Romano-Catolica de Oradea, care a constituit pentru acestia un vicariat. La 16 iunie 1777, prin bula ,,Indefessum", Papa Pius al VI-lea infiinta a doua episcopie greco-catolica romaneasca sub titulatura ,,Episcopatum Graeco-Catholicum Unitum Magno-Varadiensem", arondata pana la 1853, Arhiepiscopiei romano-catolice de Strigoniu." ,,Episcopul Iuliu Hirtea (1949-1978), consacrat de Nuntiul papal Patrik O'Hara, si-a desfasurat activitatea in clandestinitate. A fost si el arestat la 8 decembrie 1952, fiind eliberat doar in 1964. In acest rastimp, Eparhia a fost condusa de Pr. Augustin Egreanu, provicar. In 1978, canonicul Coriolan Tamaian a preluat raspunderea Eparhiei. A murit in 1990, iar Sfantul Scaun a decis atunci consacrarea ca Episcop de Oradea a preotului Vasile Hossu, care a pastorit Eparhia pana la moartea sa, in iunie 1997. Episcopul Vasile Hossu (1990-1997) a reorganizat Eparhia si Seminarul. A construit o noua biserica in cimitirul Olosig, pe care a incredintat-o franciscanilor conventuali. A redobandit cladirea Institutului Teologic si a redeschis Seminarul teologic liceal. Dupa moartea Episcopului Hossu, ca Episcop de Oradea a fost numit Virgil Bercea, care fusese transferat de la Blaj la Oradea inca din noiembrie 1996, ca Episcop Coadjutor." Vorbim de eparhie cu o traditie in spate, din vestul tarii. Care a dat oameni vrednici de orice ,,who's who" facut cu buna credinta, al celor ce au modelat Romania moderna. Care are un cuvant de spus in peisajul credintelor din teritoriile arondate, care si-a realizat un profil social laudabil si care se lupta, in felul ei, pentru clarificarea propriului contur identitar, in contextul in care legile ofera doar teoretic fostele posesiuni ale greco-catolicilor posesorilor lor de drept, iar practicul arata o alta realitate, amara de tot. Aceasta fiind topografie dublata de hartoage. Cat despre spirit… Ei, si exact aici intervine filtrarea stirii. Un vicar general este ,,numarul doi in stat", intr-o eparhie, dupa episcop. (Sau, ma rog, ar trebui sa fie). Este acel ,,cap limpede" pe care il aveam noi, jurnalistii, in redactie si apoi in tipografie, cand inca se mai facea presa altfel decat dupa ureche - ca sa facem o paralela. Este cel care stie, vrea si poate, in lumea aceasta interesanta a bisericii. Este mana, dublata de un creier (stocare, inter-relationare, sinapse, drum neuronal, celule gliale) bun, acolo unde episcopul este sufletul, imaginea si succesiunea apostolica. Intr-o eparhie a unui cult cu o istorie mare in spate, si cu alta, ce se cerne intr-un alt gen de macinare, in fata, in tara asta de credinciosi fatarnici, de zi de referendum, ortodoxoizi si ortodoxoidizati, un vicar general nou, greco-catolic, e o alternativa spre asezare si normalitate. Un post cheie de unde pot si trebuie sa vina idei. Nu doar spre asezarea eparhiei (sigur, antonimul e ,,neasezata", dar sa spunem doar ca e loc mereu de mai bine) ci si pentru binele vestului tarii si, in contextul institutiei, spre binele moral al Romaniei. Da, mai am naivitatea de a crede ca, daca tot trebuie sa avem biserici, inca, ele ar trebui sa puna umarul la a readuce aminte enoriasilor lor si de o oarecare decenta sociala, nu doar de morala strict religioasa. (Nu, nu se suprapun intrutotul). Povestea aceea, cu aproapele care trebuie ajutat si iubit, jumatatea de mantie a Sf. Martin, pestii si painile lui Isus. Ca daca spun si de Sf. Maximilian Kolbe, realul, deja e prea mult… Va pare ca aduc un univers intreg si-l leg de buletinul nou ce ocupa o functie? Lumea e condusa prin odgoane, parghii si rangi. Uitati-va intr-un ceas elvetian, cum se imbuca rotitele si cum palpita toate detaliile acelea, nu des vazute, de dupa capac. Un vicar general nu e doar o rotita - e un rubin, in ceasurile ce inca vor sa ticaie, dupa moda veche, si nu sunt electronice de unica folosinta. Greco-catolicii au facut istorie in tara asta, incearca macar prin nume sa se arate continuatori ai Scolii Ardelene si ai martirilor inchisorilor si schimba creioane de texturi diferite pentru a hasura spatiul ramas intre dorinta si realitate. Si e firesc sa fie asa, in timpuri ce presupun caderea usoara spre epigonic, de la ierarhie pana la enoriasi. Iar ranga din titlu nu e de lovit. Am vorbit despre idei, am pomenit de ranga - sa trecem si la oameni, ca sa rotunjim explicatia. Asadar, o institutie importanta din Romania, din Oradea, isi schimba CEO-ul, numarul 2 din staff. Si te astepti la mai bine, pe o raza mare, dincolo de biserici, dincolo de oras, dincolo de ani. Personal, pot descrie si altfel situatia: un prieten schimba pe altul - motiv de intristare fata de amandoi, motiv de bucurie fata de amandoi. Calugarul lui Don Orione, Florian Gui, renunta la aceasta functie, dupa zece ani - nu tradeaza, nu arunca, nu intoarce spatele. Ci nu mai vrea. Pacat ca nu s-a adastat pe ne-vrerea lui, a se vedea ce-ar fi de asezat - dar unde nu s-au asezat lucruri, din '57 pana acum, schimbarea nu e vietate de imblanzit. La cei 47 de ani ai sai si la o comunitate inchegata, model, a Oradiei, ridicata in jurul bisericii sale dar ducand si scoala dupa ea, fostul vicar general vrea altceva. Vrea sa-si cultive gradina - de ne luam dupa Candid de Voltaire. Vine preotul Olimpiu Todorean. Preot de capela, de parohie, preot de oameni, ,,preot de preot" - de ne-am lua dupa ,,limbajul nou". Sigur, am putea reproduce comunicatul in care se vorbeste oficial despre activitatea lui de pana acum, dar il gasiti aici. Dincolo de scoli si functii, as vrea sa vorbesc despre lucrurile pe care le cred eu importante despre parintele Olimpiu, si despre crucea pe care o are de dus. O noua provocare. Grea. De cate ori sunt invitata sa vorbesc despre rolul Bisericii, indiferent care o fi ea, in societate, dau cu drag exemplul Caritas-ului Eparhial, pus pe picioare si condus de Olimpiu Todorean, ani si ani. Ma intereseaza mai putin ce credeti despre faptul ca imi place acest citat: ,,Mainile care ajuta sunt mai sfinte decat gurile care se roaga." Va invit doar sa nu il uitati. Sigur, noul vicar general este si preot, si nu uita nimeni de aceasta componenta. Dar, vedeti… preoti sunt un miliard (da, exagerez, poate s-o intelege de ce). Si dau frumos cu cadelnita. Si citesc frumos din carte. Dar cei care inteleg cum sa-si locuiasca pielea de preot sunt rari. Cei a caror functie nu inceteaza cand ies din biserica. Cei care nu vad enoriasul ca pe-o punguta cu gologani. Am stat, serile acestea, sa frunzaresc sutele de mii de poze pe care le am de la evenimente din lumea catolica. Am gasit cateva zeci, stranse in ani, cu parintele Olimpiu, de prin locurile unde ne-am intalnit. E doar vina mea ca nu am nici una (sau n-am gasit acum) cu el in straiele duminicii, cele cu stralucirea bisericii. Doar cateva cernite, in reverenda, am. In rest, am multe cu Olimpiu langa farfuria de supa pentru care Caritas-ul Eparhial din Oradea nu intreaba pe nimeni de ce confesiune e. Am cu dosarele langa el - pentru ca si hartogaria trebuie rezolvata. Am cu publicatia sustinuta de el, cu cladirile pe care le ridica in beneficiul obstei, cu libraria dusa de el, cu familia lui. Da, are familie - nevasta faina, copii faini. Nu va speriati, bau-bau-ul cu preotul casatorit care nu-si poate face treburile a trecut de ciurul tip MythBusters al inaintasilor Athanasie Anghel si Inocentiu Micu-Klein. Sa nu uitam ca si alte eparhii au vicari casatoriti, extrem de eficienti, iar alte culte, crestine si traditionale, au chiar si episcopi casatoriti, ce pot frumos sa-si faca datoria, chiar si cu copii proprii pe langa ei - a se vedea si reformatii din Oradea. Parintele Olimpiu avea deja o cruce nu foarte comoda de dus atunci cand a acceptat povara functiei de vicar general - si si-a implicat, frumos, si familia in actiunile pe care le-a gandit prin Caritas. Acuma, ce e drept, de regula genul asta de implicare, de ardere la doua capete, te mai face si candidat bun la ulcer, uneori, dar putini au murit intacti, nu-i asa? Parintele Olimpiu este preotul modern, ce stapaneste si uziteaza tehnologia (chiar daca nu are cont pe Fb), ce nu intra in fibrilatie cand trebuie sa scrie un comunicat de presa si stie sa coboare biserica in strada, ajutand si vorbind si prin asta dspre cele pe care crestinii le spun ca ar fi pe sus. Nu se sperie repede, nu se aprinde repede, are simtul umorului, cumpaneste bine inainte de a taia, si taie, atunci cand ceva e de taiat - nu da zece telefoane sa intrebe pe altii de ar trebui sa taie oblic sau cu franjuri. Si mai e ceva. Are logica in tot ce face. O logica sanatoasa, consecventa, prin care trece lucrurile din jurul lui, indiferent de dihotomii gen bine-rau. Le trece pana gaseste rezolutii. Are un gen de loialitate simpla, cordiala, fata de institutia din care face parte - care institutie nu inseamna neaparat oameni, oamenii ,,acum"-ului, ci si idei si identitate. Are deschidere pentru prieteni - e omul pe care stiu ca daca il sun la 3 dimineata, imi va raspunde, gandind ca sigur am o problema unde poate doar el ajuta, de-l deranjez, dandu-mi credit ca nu am innebunit. Are un mod transant de a explica, si pentru prieteni si pentru neprieteni. Stie ca poti duce un cal la apa dar nu-l poti forta sa bea (spre deosebire de mine, uneori). Si a dus multi cai la apa pana acum. De ar fi fost sa stau in scaunul pariurilor, dupa 24 aprilie, cand devenise aproape sigur ca functia pr Florian Gui va ramane fara functionar, mi-as fi pus toti banutii pe numele pr Olimpiu Todorean, ca bun pentru a duce povestea mai departe. Am colaborat cu el in chestii faine, mereu pentru binele altora. Si chiar si in cele trei-patru momente in care ma exaspera (chestie inerenta cand lucrezi cu cineva si pui suflet), i-am apreciat judecata, chiar de nu se suprapunea mereu pe a mea. Olimpiu a stiut mereu cand ceea ce scriam era la maxima capacitatii mele sau se simteau si urme de coasa pe cuvinte - fara un nas bun e greu sa conduci oameni. Poate a parut omul din umbra la multe evenimente, dar si-a cultivat o umbra buna, datatoare de liniste si putere de munca, pentru a brandui Caritas-ul, pentru a ridica o institutie acolo unde este ea azi. Nu vorbesc des la modul laudativ major despre cineva, asa ca sa vedem si din problemele care se leaga de noul vicar-general-minune al greco-catolicilor bihoreni si salajeni. Nu, n-o sa trec programul lui, desi e foarte bun, asa cum suna el public. Cel pe care i-l vad neoficial e putin altfel. In fapt, nu un program ci o schita de activitate - cu necesitati si consecinte. Va trebui sa ia la scarmanat pleiada de preoti ai eparhiei si sa vada de unde mai pot aparea surprize tip Mada, actualmente martor protejat al DNA, in procesul care ii roade viata pe nedrept episcopului Virgil Bercea. Iar acolo unde surprizele sunt deja descoperite, sa aleaga o cale dreapta pentru pedepsirea sau restrictionarea hahalerelor care au impanzit locul, profitand de bunavointa superiorilor si de problemele lor. Va trebui sa insiste pe consecventa decizionala. Va trebui sa umble si sa cunoasca - ceea ce il va face si mai mult calator in propria casa. Sa puna osul la a nu iesi ciurucuri din scolile de toate nivelele aflate sub obladuirea eparhiei. Sa se ajunga la o politica transparenta legat de toate liniile de actiune ale eparhiei - oameni potriviti pentru functii anume, necesare, relatia cu celelalte culte, problemele patrimoniale si identitare. Cele identitare par un sac abstract. Nu sunt. Parintele Olimpiu Todorean va fi si curtat si se va si incerca macinarea lui din partea unor institutii si grupari ce s-au obisnuit sa pretinda a avea un cuvant de spus in unele biserici. M-ar fi bucurat ca, dupa aceasta numire, distinsii prieteni din Servicii si Masonerie, (,,si Brutus este un barbat cinstit" - a se vedea discursul lui Marcus Antonius) sa aiba macar o rasuflare cu o idee mai lunga pana vor incerca sa-si implementeze ideile lor, desigur - interesante, si in Eparhia aceasta. Ceea ce nu se intampla - cum s-a vazut deja. Sa continuam cu naivitatea - in lucrurile spiritului, ale credintei, te astepti ca sa ai cei mai curati oameni, cei mai drepti, cei mai merituosi. Sa se cearna si sa se discearna, ca si cum Duhul Sfant tocmai ar fi plecat de doua minute si ar fi lasat in urma parfum de crini. Dar nu e asa. Intre neasezari de diverse ranguri si geografii, noul vicar general ar trebui sa incerce sa redea Oradiei, Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, locul in care era vazuta, un loc de unde iti poti potrivi ceasul. Cate tone de mortar vor fi necesare pentru asta - e treaba lui… Dar ma astept ca si el sa puna osul pentru ca, ,,la sfarsitul zilei", sa se afle si mai mult despre ,,grecii astia care vor ceva", cum inca sunt vazuti greco-catolicii, uneori chiar la nivel de Parlament, ca greco-catolicii vor sti mai mult despre cine sunt ei si ce vor ei si, mai ales, despre ce nu vor. Ei, acum poate intelegeti de ce spuneam de ranga. E ranga-parghie, nu ranga-arma. O parghie e macar asa de importanta ca piatra ce trebuie slobozita, ca mecanismul ce trebuie urnit. Pentru ca face ca lucrurile sa se miste in buna pace. Iar buna pace, firescul si armonia sunt treburi dupa care institutia aceasta, unde pr Olimpiu Todorean a ajuns vicar general, tanjeste, pentru a ajunge iar acolo unde ne era firesc sa o stim. Ramona Balutescu The post Vicar nou, ranga noua sub steagul Indefessum appeared first on Presa Oradea.