Tara in care se ard cartile celor propusi pentru Nobel

Asadar, Taxi baga un clip fain, in care se spun lucruri de enorm bun simt, dupa mine. Apar niste oameni, sustin proiectul, adaugand imaginea si spusa lor ideii de baza: ca nu ai nevoie de acareturi inzorzonate pentru credinta. Unul dintre ei e Mircea Cartarescu. Un cretin da un google pe "razbunare" si vine cu […] The post Tara in care se ard cartile celor propusi pentru Nobel appeared first on Presa Oradea.  Asadar, Taxi baga un clip fain, in care se spun lucruri de enorm bun simt, dupa mine. Apar niste oameni, sustin proiectul, adaugand imaginea si spusa lor ideii de baza: ca nu ai nevoie de acareturi inzorzonate pentru credinta. Unul dintre ei e Mircea Cartarescu. Un cretin da un google pe "razbunare" si vine cu o solutie mareata pentru a-si arata atasamentul pentru ortodoxie: se chinuie pana aprinde o carte a lui Cartarescu. Unde suntem si cum am ajuns aici? Suntem intr-un stat in care oamenii se declara ortodocsi pentru ca asa e frumos fata de vecinii de bloc (a se vedea aici). In care patriarhul ortodox spune ca popa nu merge nechemat la o chestie - legat de drama de la Colectiv (avem link pentru asta). In care se moare, sau nu se traieste (cu cateva griuri, ca nuantare, intre) pentru ca popii ortodocsi isi baga coada. Nu cu credinta e problema. Problema e cu scaietii din coada acestei credinte, cu inghesuirea regulilor pe care crestinii spun ca le au de la Isus in patul unui Procust care uita in ce timp este. In ce timpuri este. Timpul CONSTRUIRII marilor catedrale a trecut Sigur, in Europa s-au mai construit cateva catedrale. Pe cand ii durea pe toti undeva daca mureau cativa mesteri, la constructia lor. Sau ca se murea de la infectii, pentru ca nu existau inca antibiotice. Sau ca se murea de tuberculoza, pana cand in spitale, nu in catedrale, am invatat sa negociem vieti, cu bacilul lui Koch. Si sa castigam. Probabil e o lectie uitata din manualele de istorie. Ca centrul atentiei a fost candva spre Dumnezeu si ca a migrat, firesc, spre om. Google ,,umanism". Giordano Bruno are, azi, statuie in centrul Romei. Nu mai traim timpul construirii de mari catedrale. (Poate, cu exceptia finalizarii Catedralei Sagrada Familia, din cu totul alte considerente decat cele strict religioase). Dar, sa ne intrebam impreuna la ce ajuta o catedrala. E locul unde slujeste un episcop si se roaga multi oameni impreuna. Bun, pentru magulirea patriarhului Daniel Ciobotea nu e nevoie de ,,hardughia celesta", ca poate sluji si in una mica. Iar oamenii se pot ruga si in biserici de cartier. Asadar, ce ramane? Orgoliile. In anul 2016, orgoliile celor din Biserica Ortodoxa Romana sunt mai importante decat sanatatea sau educatia aproapelui. Psihologul cu detonator Despre toate astea e vorba in clipul prietenilor baietilor de la Taxi. Nu despre lipsa de credinta. Ci despre ce faci cu credinta asta, si unde o pui. Dar, desigur, sar in sus o groaza de persoane cu stele din constelatia BOR pe epoleti, si incurajeaza micii nostri fanatici, care, de ce sa ne miram, se adapa din izvoare previzibile deja. Unul dintre ei e baiatul cu cartea - nu merita sa-i pomenim numele. Un om care ar muri intr-o padure, pentru ca ii e extrem de greu sa dea foc la o carte, nicidecum sa inteleaga ceva din ce e in jurul lui. Omul e din Timisoara si spune ca a trecut pe la Facultatea de Psihologie. Nu vreau sa-i fac reclama mai mare, numindu-l, cum spuneam, dar sa vedem de unde apar astfel de indivizi. I-am frunzarit profilul de pe youtube - toti cei patru ani de cand il avea, pana la clipul cu arderea cartii. Primele postari sunt cu filmulete realizate de individ la un mars al Noii Drepte din Timisoara, impotriva romilor. Apropo, de ce mai exista Noua Dreapta, in 2016? Apoi, multe bucati funebre, apoi niste like-uri la, ati ghicit, Dan Puric, duhovnici ortodoxoizi, chestii ASCOR, predici, bu-hu-hu-uri conspirationiste, Paunescu, Rieu. Si - pentru ca bomboana de pe coliva nu trebuie sa lipseasca - nu putea sa nu avem cateva filmulete produse de baiat in cadrul Arsenie-Boca-Show, la mormantul de la Prislop. Acum, clipul a disparut. Dupa toate astea, nu poti decat sa speri ca magazinele de arme vand doar dupa ce au un aviz psihologic bun. Hopa -am uitat: omul e psiholog… Eu as zice sa ne luam veste anti-glont… Treaba e ca baiatul, printre gunoaiele si ciudateniile pe care le placea pe Youtube, mai are like-uri, intinse pe ani, si la chestii ale lui Lese sau ale trupei Taxi sau la postari laudative la adresa lui Cartarescu. Suna a ,,fan"-ul nebagat in seama, care si-a gasit momentul de glorie al vietii lui. Concluzia: cu riscul sa ma repet… cat costa vesta aia anti-glont? Cand lucram pe front, acum 20 de ani, era echivalentul a 800 de dolari. Poate nu e o investitie rea… Atac asupra culturii ce ne leaga Ma uit pe pagina de Facebook a lui Mircea Cartarescu. Ieri seara, in 10 aprilie, scrie doar atat, langa clip: ,,Nu e frumos sa dai foc unei carti in nici o imprejurare, dar e mare tristete s-o faci in urma unui cantec din care n-ai inteles nimic…" Multe comentarii, sub. Iau doar unul, sa-l pun aici, al lui Doru Castaian, profesor de filosofie din Galati si doctor in filosofie, cu studiile facute la noi, la Universitatea de Vest din Timisoara: ,,Omul se lauda intr-un status ca a fost la Timisoara, la lansarea Solenoid-ului. De ce n-o fi ars Solenoid-ul? C-o fi fost mai mare? Ca o fost mai scumpa? Ce sa spun, asa tara, asa Isis." Il intreb, mai apoi pe amicul Doru Castaian: Zi-mi mai mult. Cum vezi tu asta cu arsul cartilor, acum, in 2016? Si-mi spune: ,,Sa arzi cartea unui autor, a oricarui autor, este un act de o violenta mai radicala decat orice insulta personala, mai radicala decat violenta fizica. Pentru ca inseamna un atac asupra a ceea ce omul respectiv a produs mai valoros, dar si asupra fondului comun al culturii care ar trebui sa ne lege. In general, a distruge ceva viu sau durabil in numele unei credinte este in principiu inadmisibil. Asa ceva trebuie condamnat fara vreo nuanta de toti cei care au asistat la aceasta barbarie. Indiferent daca vor sau nu catedrala. S-a vorbit zilele acestea despre ruperea Romaniei in doua. Daca e asa, prefer sa cred ca ea e rupta intre grupul minuscul si insignifiant al celor care ard carti si grupul urias al celor care cred ca asa ceva este inacceptabil." Acum cateva zile am fost si eu la Universitatea de Vest – locul unde am invatat, si invat inca – la o intalnire cu scriitorul Mircea Cartarescu, organizata de fostul meu profesor, scriitorul Mircea Mihaies. In Aula Magna - a anilor nostri de studentie. Cu fosti profesori, cu prieteni, cu colegi. Cu… indivizi care se lauda ca ar fi trebuit sa-l dea pe Cartarescu de masa, cu capul, nu sa-l aplaude. In Aula NOASTRA Magna poate intra orice descreierat. Asta am ajuns… Spun mereu ca nu credinta e buba. Ca, undeva, pe firul Ariadnei, care duce nu la lumina ci in partea cealalta, la Minotaur, cineva greseste. Un popa nu stie sa fie preot si nu face cateheza unor copii – nu o face bine. Copiii cresc, ii vezi cum fac fundita ce leaga ASCOR-ul de Noua Dreapta, si te intrebi daca asta ar trebui sa fie ortodoxia… Daca asta ar trebui sa fie credinta… Si cat mai avem pina la atentatul religios ,,de Romania", in care sa dispara oameni, nu operele lor… ,,Au mai fost si altii arsi pe rug, pe nedrept…" spune mitropolitul Banatului Ca sa aflu din cel mai autorizat loc cum vede Biserica in cauza treaba asta, l-am contactat pe Inalt Prea Sfintia Sa Ioan Selejan, mitropolitul Banatului, pentru a schimba cateva cuvinte. A avut amabilitatea de a ne prezenta punctul sau de vedere. – Trupa Taxi scoate un clip in care spune ca Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici, ca reactie la construirea Catedralei Mantuirii Neamului. 33 de personalitati ale tarii intervin, cantand sau rostind replica asta. Unul dintre ei e Mircea Cartarescu, propus pentru premiul Nobel pentru 2015. Un timisorean se filmeaza dand foc unei carti a lui Cartarescu. Timisoreanul e participant la slujbele ortodoxe din oras, si nu numai, si la conferintele ASCOR. Nu va ingrijoreaza gesturile la care ajunge cineva ce va iese din biserica? – O sa il intreb daca este om al bisericii. Pe toti nu-i putem controla, dar traba aceea n-a facut un serviciu bisericii cum nici cei din clip nu au facut. – Sint atee. Trebuie sa ma astept sa imi dea ascoristii timisoreni in cap, pe strada, mai nou? – Fereasca Dumnezeu! Peste tot se promoveaza respectul si toleranta si insasi Timisoara este vazuta ca exemplu al tolerantei! – Ati predicat mereu, duminicile, pe problematica arzatoare si la zi - vom putea auzi duminica aceasta ceva si despre arsul cartilor din literatura romana? – Nu e o chestiune normala cea care s-a intamplat si niciodata biserica noastra nu va face indemnuri spre asa ceva. Au mai fost si altii arsi pe rug, pe nedrept… Cumpatarea trebuie sa fie si pe buzele noastre. Dar trebuie sa spun ca nici aceia care au facut melodia nu au facut un bine neamului, bisericii si tarii noastre pentru ca ati vazut la vecinii nostri, la un pas de noi, in Serbia, tara cu mai putini credinciosi, si-au ridicat si ei o catedrala – nu e gata, dar se lucreaza incet-incet. Zic ca si noi, ca popor, avem dreptul la asa ceva. Cum si noi avem dreptul de a ne face o catedrala, nu ii putem opri pe altii sa isi spuna parera despre lucrul acesta. Istoria ne va arata cine a avut dreptate. Nu cred ca IPSS Ioan Selejan este omul care sa se bucure ca astfel de gesturi aberante apar ca legate de ortodoxia din Banat. Nu cred nici ca nu vede inutilitatea si ridicolul legate de Catedrala-Mantuirii-Whatever, dat fiind ca e un om ce stie pretul lucrurilor, si care pune pariu pe ajutorul nemijlocit dat omului, atunci cand acesta se afla cu nevoi. Dar e greu sa spui, chiar diplomatic, altceva, cand il ai ca sef pe ahtiatul de nemurire Daniel Ciobotea, cel patriarh. Insa va readuc aminte raspunsul pe care mi l-a dat IPSS Ioan Selejan, intr-o chestiune similara, doar la scara mai mica, inainte de a fi ales ca mitropolit al Banatului, intr-un interviu. -  De ar veni cineva cu o mare suma de bani la dumneavoastra si ati avea de ales intre poleirea unei turle de biserica in care nu intra apa si repararea acoperisului unui spital in care intra, ce ati alege? Si ce ati da acum ca raspuns, stiind ca acesta va ramane scris peste ani si, deci, se va putea face referinta la el? – Daca v-as raspunde direct, poate ca cineva ar spune ca sunt mandru sau incerc sa dau raspunsuri colorate. Va dau cateva exemple din care ar rezulta raspunsul la intrebarea dumneavoastra. In una din zile, un preot al meu a zis ca a gasit o familie formata din doi parinti si cinci copii, ce traiau intr-o baraca de lemn de trei pe trei metri. Din cei cinci copii, patru erau la scoala si trei erau premianti. Am intrebat de ce nu e si al patrulea dar el era doar pe clasa intai. Am mers acolo, am vazut situatia. Am oprit imediat lucrarile la doua biserici pe care le aveam in constructie si, cu calugari, cu calugarite, cu toti am mers acolo si, in trei zile, am ridicat o casa cu trei camere pentru familie, si, in a patra zi, iesea deja fumul pe hornul casei. Asa m-am raportat intotdeauna la semeni. Nu demult am primit o scrisoare de la un medic de la un spital din zona - voia sa-l ajut cu niste bani pentru un aparat pentru sustinerea vietii noilor nascuti. Nu l-am cunoscut niciodata pe medic dar, in o saptamana, am directionat aparatul spre spital si am primit o scrisoare de multumire. La fiecare institutie sunt necesitati dar in acea prima scrisoare era vorba de controlul vietii unor nou nascuti si au cazut toate listele de prioritati. Acesta as vrea sa fie raspunsul: faptele. Eu va spun ce am facut - ca fiecare ar purea raspunde ca ,,ar face". De asemenea, in una din zile am facut rost de 10 aparate de dializa si le-am adus in aceasta zona. Afectiunea mea pentru bolnavi e cu totul deosebita. Si zilele trecute a venit la mine directoarea unui spital ce voia ajutor pentru procurarea unor instrumente si, poate, pana la sfarsitul anului miscam si acolo niste probleme. Am adus in aceasta parte de tara si un litotritor - de spart calculii, pietrele. Nu as vrea sa fie de lauda lucrurile acestea - sunt doar fapte. Chiar azi, cand l-am sunat, mitropolitul se afla in Bucuresti, unde rezolvase si ceva pentru un spital cu nevoi din Timisoara. Dar se va afla si acest lucru, la timpul potrivit - deocamdata mi-a solicitat sa nu dau amanunte. Exista si popi care stiu sa fie preoti. Si care umbla cu engolpion de lemn. Concluzii Am vazut podul din Mostar, atunci cand el era nici istoricul pod vechi, nici cel nou, ci doar o punte insailata de genistii Natuinilor Unite, ca sa putem trece apa, in timpul razboiului din Bosnia. Timpul puntilor e mai bun decat timpul zidurilor - ca sa-l parafrazez pe Papa Francisc. La Timisoara, la prezentarea tinuta de Mircea Cartarescu la Universitatea de Vest, am avut doua momente in care l-am iubit pe scriitor, si unul in care m-am uitat chioras la el. Am tacut, doar am pozat. Acum nu tac. Nu eram de acord cu el - sigur, pot intelege pe cel care, in moment de cumpana, alege sa salveze un copil in locul unei opere. Dar nu sunt de acord (desi, desigur, e mult de discutat aici). Dar l-am auzit si vorbind despre importanta viselor, a visatului, in viata sa, pentru scriitura sa. Si despre scriitorul ce-si devine propriul cititor, gasind si gasindu-se - poate, singur cititor. Poti iubi oameni in astfel de momente. Si vrei sa-i aperi, sa aperi ce creeaza ei. Daca toti tacem, ne vor arde si pe noi… Ce e de facut? Vorbiti. Scrieti. Daca se poate, civilizat. Aduceti argumente. Despicati firul in patru. Treceti de orgolii, ajungeti la ratiune si la bucata de suflet ceva mai de din adanc, dincolo de frunzele putrezite din primaverile izvoarelor. Si, dupa metafore, cereti-le politicienilor vostri sa refuze a da bani pentru inutilitati, precum, candva, a facut primarul Dorin Florea din Targu Mures, chiar de nu stiu daca ,,nu"-ul lui a ramas ,,nu". Nu fiti parte din impostura gretoasa de a se acorda patriarhului, si altor popi, ce n-au fost niciodata preoti, titluri si diplome nemeritate, si bani de spart inutil. Si, exact pentru ca ce a vrut ne-numitul materialului de azi, de aici, sa nu dea muguri in societatea noastra, intrati in prima librarie si cumparati un Cartarescu. Azi. Acum. O carte de suflet e o investitie mai buna decat orice catedrala goala, in care Dumnezeu - orice ati intelege prin asta: bine, lumina, apropiere - nu a intrat din cauza agorafobiei fata de interiorul inimilor celor ce o conduc. Ramona Balutescu The post Tara in care se ard cartile celor propusi pentru Nobel appeared first on Presa Oradea.