Știri Oradea: Filmele de la One World România se văd la Oradea

In perioada 23 - 25 septembrie 2022, aducem filmele din selectia editiei a 15-a a festivalului de film documentar si drepturile omului One World România pe ecranele din Oradea. Ne intâlnim la Fix Makerspace, Palatul Episcopal Romano-Catolic, Strada Sirul Canonicilor 2, intrarea Decebal. Urmarim si vorbim despre filmele care acopera tema principala a editiei a 15-a a festivalului - interactiunea dintre om si mediu, fie el natural sau construit - dar si temele consacrate ale festivalului - migratia, diversitatea, toleranta, justitia si modalitatile in care aceasta ne poate ajuta in reglementarea unui sistem economic sustenabil. Accesul la proiectii este gratuit. Va asteptam numerosi: https://www.facebook.com/events/3294284624178095     The Earth is Blue as an Orange (2020, Ucraina, Lituania) - proiectie urmata de o discutie online cu regizoarea din Ucraina, moderata de Razvan Marchis (MA hub si Kinedok Oradea) Regia Iryna Tsilyk Un cineast contemporan nu are cum sa-si indrepte camera asupra unei scene de razboi fara sa constientizeze ca imaginile produse vor fi inghitite de un flux de imagini aproape identice, ce documenteaza violente si distrugeri care sunt comise concomitent in alte parti ale lumii. Iryna Tsilyk, regizoarea filmului „Pamântul e albastru ca o portocala", rezolva aceasta dificultate concentrându-se asupra intrarii la facultatea de film a unei tinere ucrainence - un eveniment major in viata ei si a familiei sale, dar care devine neinsemnat când este replasat in contextul mai larg al existentei lor, anume faptul ca traiesc in Donbasul rascolit de razboi. Aceasta aparenta contradictie intre micro si macro se reveleaza a fi de fapt o concordanta, cele doua sfere contaminându-se reciproc: razboiul creste fara indoiala miza examenului de admitere, caci este o modalitate de a parasi cotidianul incert, punctat de vesti alarmante si de atacuri nocturne; iar pasiunea pentru cinema a protagonistei si hotarârea ei, odata admisa la facultate, de a face un film despre situatia celor ramasi acasa este o ocazie pentru retrairea, când in tonalitate comica, când cu lacrimi in ochi si in glas, a traumelor cauzate de conflict. Spre deosebire de cineasta debutanta, care reinsceneaza evenimente care au o legatura directa cu razboiul, camera care o observa la rândul ei se opreste asupra detaliilor insolite, nesemnificative, din marginea sau din interstitiile filmarii, demonstrând ca ceea ce se afla in afara cadrului imaginilor de razboi vorbeste de fapt cel mai elocvent despre acesta. (Liri Alienor Chapelan) Taming the Garden (2021, Georgia, Elvetia, Germania) Regia Salomé Jashi Un om puternic, un fost prim-ministru al Georgiei, are un hobby aparte. Cumpara si colectioneaza arbori seculari si ii planteaza pe coasta, in gradina sa privata, unii fiind inalti cât un bloc de 15 etaje. Evident ca, pentru a-i dezradacina si a-i transporta, operatiunea e la fel de complexa, pe cât e grandoarea acestor arbori: alti copaci trebuie sa fie taiati, cabluri electrice trebuie mutate si noi drumuri trebuie create prin plantatiile de mandarini. Explorând relatia omului cu mediul si a unei comunitati cu un astfel de arbore care ii marcheaza existenta si, care, la un moment dat, dispare, filmul abordeaza subtil etica protectiei mediului, fara excese si ostentatie, desi tema dezradacinarii, cu care ne-am obisnuit in plan metaforic, capata o forma opresiva si tangibila. Cadenta actiunii e in deplin acord cu ritmul naturii: demna, fara graba, caci controlul oricum nu e in mâna celor multi. E un film poetic si politic totodata, cu un discurs puternic, care sondeaza multiple straturi social-politice si psihologice, pastrând in acelasi timp o atmosfera meditativa, probabil cea mai potrivita, de fapt, pentru a „trai" natura ca o experienta. (Sorana Stanescu)  I Am Free (2021, Franta, Belgia) Regia Laure Portier Cineasta Laure Portier documenteaza maturizarea fratelui sau mai mic, incepând din anii tumultuosi ai adolescentei si culminând cu procesul de introspectie care-l determina pe acesta sa-si reconsidere intreaga viata. Filmul parcurge astfel, purtat de curentul unor mari salturi temporale, diferite spatii - de la casa parinteasca la colinele peruviene - pe urmele acestui aventurier autodidact, care duce o lupta corp la corp cu anii tineretii, in incercarea de a-si gasi drumul propriu. Un sentiment initial de disperare surda, care ameninta sa intunece intreg filmul pe masura ce protagonistul sau se adânceste in derive (ajunge sa locuiasca pe strada in Spania, de pilda), lasa treptat locul unor imagini luminoase, care poarta in ele promisiuni si sperante. „Soy Libre" devine astfel povestea unei evadari, a unei traiectorii care-l conduce pe acest tânar spre periferia unei societati resimtite in tot moralismul sau opresiv. Portier deapana firul acestei relatii fluctuante, traducându-l cinematografic - ce initiativa grozava este aceea de a-si inzestra fratele cu o camera proprie, pentru a se putea filma la distanta - pâna ce se transforma in marturia vie a acestui elan centrifug. Ca o confirmare a menirii documentarului de a „tine aproape" - reper si sprijin pentru figurile vulnerabile -, constituind, in cele din urma, un gest de recunostinta pentru cei care au izbutit sa-si ia viata in mâini. (Victor Morozov)  Splinters (2020, Argentina) Regia Natalia Garayalde Un home movie jucaus. O fetita filmeaza cu camcorderul tatalui sau. Mama stând la taclale cu rudele, tatal surâzând la camera, maimutarelile fratelui mai mic, fetele mari cu preocupari adolescentine, petrecerile animate si existenta tihnita a unei familii aparent ideale. Zâmbetele parintilor si tachinarile copiilor ne induc senzatia de siguranta. O explozie si totul e zdruncinat din radacini ca sa se schimbe pentru totdeauna. Oameni alergând pe strazi, tipete si plânsete, o fuga cu masina. Copila nu stie la ce asista - un atac, o bomba, un razboi, o calamitate naturala. Cu un curaj nebun, ea continua sa filmeze ceea ce va marca pierderea definitiva a universului paradisiac al copilariei sale. Cineasta Natalia Garayalde avea 12 ani când fabrica de armament si munitie din orasul sau Río Tercero a explodat, provocând un dezastru de proportii epice in comunitate. Dupa mai bine de douazeci de ani, cineasta se intoarce in orasul natal, redescopera arhivele familiei si se porneste sa investigheze traumele trecutului care merg dincolo de un simplu accident, revelând itele incâlcite ale unor interese politice obscure si un caz de coruptie de o amploare colosala. Printr-o lentila profund personala si prin prisma universului intim al propriei familii, realizatoarea reuseste sa extraga un portret macro al jocurilor politice si economice din Argentina anilor nouazeci, ale caror repercusiuni se manifesta si astazi. Filmul este o marturie cinematografica unica a inseparabilitatii dintre personal si politic, dintre banal si exceptional, dintre trecutul corupt si prezentul dureros. (Monica Stan)  The Balcony Movie (2021, Polonia)         Regia Pawel Lozinski Când regizorii cauta eroi pentru filme, de regula lucrurile se intâmpla in mod organizat si pregatit cu multa atentie dinainte. Nu la fel sta treaba cu Pawel Lozinski, care alege sa lase „castingul" la voia hazardului, intâmpinând trecatorii de la balcon, intrebându-i despre sensul vietii si ce are ea mai frumos. Din aceste intâlniri se tese o cronica savuroasa pe patru anotimpuri, unde regizorul pare sa dea la fel de mult pe cât cere de la cei intervievati - vocea din spatele camerei tradeaza atât curiozitate, cât si o vaga stânjeneala, jocul dintre apropiere si departare nu e decât ezitarea cineastului care, in ciuda aparentelor, a iesit el insusi din zona de confort si participa in aceeasi masura la filmul derulat in fata ochilor sai. Iar mecanismul e ridicol de simplu: Lozinski nici nu iese din perimetrul propriului balcon, nici nu se ascunde, nici nu incearca sa pacaleasca pe nimeni. El si camera lui sunt un punct neobosit de observatie, stârnind când uimire, când neincredere, si uneori o stinghereala in care ne regasim cu totii. Dar, de cele mai multe ori, stârnind acel fior de care numai cinemaul e in stare: captând imprevizibilul vietii, momentul irepetabil inregistrat pentru totdeauna in memoria aparatului. „The Balcony Movie" e demonstratia perfecta ca banalitatea e un izvor nesecat de emotie, fie ca intâlnim un copil pe trotineta, fie ca auzim o batrâna povestind cu lacrimi in ochi despre sotul ei plecat de mult. (Andreea Chiper) Organizator: Asociatia One World Romania Co-finantat de Administratia Fondului Cultural National Parteneri: Fundatia Comunitara Oradea, Centrul Europe Direct Oradea, KINEDOK, Visit Oradea