Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari

Mai intai au fost prietenul meu, Olimpiu, care stie ca scriu despre inimi, si ideea ca putem ajuta pe cineva sa traiasca mai bine. Sa traiasca, adica. Apoi, a venit cautarea - medici, date, explicatii, fire, oameni, locuri care se intreteseau pe harti. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operatiei. Apoi, pe patul […] The post Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari appeared first on Presa Oradea.  Mai intai au fost prietenul meu, Olimpiu, care stie ca scriu despre inimi, si ideea ca putem ajuta pe cineva sa traiasca mai bine. Sa traiasca, adica. Apoi, a venit cautarea - medici, date, explicatii, fire, oameni, locuri care se intreteseau pe harti. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operatiei. Apoi, pe patul de spital, Bianca mi-a spus ceva ce, dintr-un miliard de replici pe care ar fi putut sa le spuna, m-a atins personal, adanc si concret, si mi-am spus, iar, ca toata zdroaba are sens. Ca nu traim decat prin ce dam inspre altii. Ca asa se sadesc copacii pentru viitorime. Si ca nu murim niciodata, traind asa. De fiecare data cind cineva imi spune de biserici, ca, manca-le-ar lupii, nu fac nimic pentru semeni, decat jecmanesc ,,turistul spiritual", raspund ca nu se poate generaliza. Si dau exemplul Caritas-ului Eparhial din Oradea, al greco-catolicilor. Nu ca nu ar exista si alte institutii ce tin de o biserica, ce fac bine, dar activitatea lor o cunosc cel mai bine. Si parca, atunci cand vorbesti de binele social facut de ortodocsi, e ca o picatura de apa ce se pierde intr-un ocean de ticalosenie si hotie hulpava. Prioritatile si oamenii de la capatul lor Ii stiu pe cei de la Oradea preocupati sa dezvolte programe, sa ofere societatii cele de care e nevoie, pentru o patura de oameni de care nu se ingrijeste nimeni sau de care se ocupa prea putini. Adica nu o institutie care mulge bani pentru a trai bine, aruncand firmituri in jur, pentru justificare, ci chiar luand pulsul societatii, cu o retea de voluntari care ajung acolo unde doare, care fac efectiv diferenta intre moarte si supravietuire, pentru semeni ai nostri. Trebuie sa recunosc ca, daca la pretaluit oameni mai are pana sa termine seralul, episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, are macar un doctorat in a-i ajuta pe cei napastuiti, din jur. L-am prins batandu-i la usa oameni ce nu aveau ce sa manance, si i-a primit personal si ajutat. L-am vazut recunoscut pe strada, fara straie de episcop sau de preot, de oameni pe care-i ajutase anterior, si care i-au spus simplu: parinte, multumim. In spiritul acesta a fost dezvoltata o latura a eparhiei de aici, iar urmarile se vad. Preotul Olimpiu Todorean, care a condus Caritas-ul Eparhial timp de 10 ani, a avut mana libera sa identifice prioritati si sa dezvolte strategii. Medici si un fir de speranta Asa s-a ajuns si aici, la telefonul care a fost primul punct din sutura ce a legat inima Biancai cu snur de martisor. Pr. Todorean mi-a spus ca se pot obtine fonduri, din Italia, pentru a se plati o interventie chirurgicala ce nu se poate face in sistemul de stat. Si sa ar fi bine sa gasim un copil pe care sa-l ajutam. Am sunat la Spitalul de Pediatrie Louis Turcanu, din Timisoara, am vorbit cu un cardiolog pediatru, Anca Popoiu. Medic ce isi stia pacientii bine, care stia povestile din spatele lor si care a fost deosebit de amabil pe toata perioada colaborarii, spre a vedea ce caz are cel mai mult nevoie de ajutor. Asa am ajuns la familia unei fetite, Bianca D., care avea nevoie de o interventie pe cord ce nu se putea face in sistemul de stat, in Romania. Se putea realiza, insa, la Bucuresti sau la Sibiu, in clinici private. Am sunat la familia fetitei, am explicat cu lux de amanunte cine sunt, ce vreau si ce am facut pana acum. Nu de altceva dar ma puneam in pielea parintilor. Eram sigura ca vor avea o mie de intrebari, pe langa speranta, si voiam sa le ofer cat mai multe date, pentru ca indoiala sa nu apuce sa urce in sufletele lor. Pe lumea asta sunt multi nenorociti. Am vrut sa nu fie nici un moment vreun strop de teama ca cineva, din acest fir, ar fi neserios, si s-ar juca fara scrupule cu sperantele unei familii, ale unui copil bolnav. Apoi, dupa dialogul cu familia de departe, din Neamt (si care, desigur, nu a contat nici macar o secunda ca este o familie ortodoxa), am redactat o scrisoare simpla, de uz intern, pentru finantatori - pe care acum o pot publica. Martisorul Biancai O familie din Neamt se zbate cu o problema majora. Unul dintre cei doi copii ai lor are, de la nastere, o inima bolnava. A avut deja doua operatii - este nevoie de a treia. Familia nu si-o poate permite. Bianca este o fetita de 10 ani din Neamt, care nu are voie sa alerge si trebuie sa aiba grija mereu cum se joaca si cat efort face. E ca o mimoza in glastra, de cand s-a nascut. Desi mama ei, Ana, tinuse sarcina sub control si facuse testele necesare, care, in mod normal, ar fi trebuit sa depisteze problemele de sanatate ale fatului, copila ei s-a nascut fara sa stie nimeni ca in inimioara ei ticaia o bomba cu ceas. Alarma a fost data de mama, atunci cand a vazut, la trei luni ale fetitei, ca ea nu poate respira bine, ci accelerat. Cu o zi inainte de data programata pentru un control la medic, copila a facut o aparent nejustificata criza de plans - era clar, undeva era o problema necunoscuta. Si atunci s-a rasturnat cerul, la cele trei luni ale ei - maladia a fost depistata, inima marita a Biancai cerea masuri, operatia era iminenta. In acel moment nici Ana nici sotul ei nu aveau un loc de munca asa ca bunica a facut un credit, au ajuns cu copilul la Iasi, apoi la Targu Mures, la medicul ce urma sa o opereze, Horatiu Suciu - pe atunci unul dintre cei 2-3 chirurgi din Romania ce se incumetau sa lucreze pe cord de copil. Vorbim de o familie compusa din tata, mama, doi copii (Bianca de 10 ani si un fratior de 5) si bunicii din partea tatalui. Pentru ei, familia Anei are doua camere si holurile - apoi, in o anexa a aceleiasi gospodarii, stau bunicii. Nu sunt oameni avuti, ceea ce inseamna, privind dinspre alte tari ale Europei, ca sunt foarte saraci. Ana lucreaza acum ca si confectioner textile la o fabrica ce se ocupa cel mai mult cu a realiza uniforme militare. Sotul a reusit sa prinda o slujba la Pompieri, la ISU Neamt. Prima data cand inima acestei familii s-a oprit pentru putin a fost la cele cinci luni si jumatate ale Biancai, cand a suportat prima operatie. Apoi a urmat o a doua, cand fetita avea un an si o luna, pentru ca, la acea vreme, procedurile de care avea nevoie corpul fetitei nu se puteau face cumulativ. La putin peste un an, atunci cand pozele noastre, din copilaria frageda, ne-o arata in picioare, cu manuta infipta in tortul cu prima lumanare aprinsa in el, Bianca era un bot de carne intre bandaje, posesoare a - deja - doua operatii majore. Un copil ce se chinuise sa respire incerca acum din rasputeri sa-si vindece ranile, sa prinda putere, sa invete, ceva mai tarziu decat ceilalti, sa faca primii pasi si sa elimine din vocabularul primelor cuvinte legate notiuni care tin intrinsec de lumea medicala - injectii, fese, doctori, medicamente, DURERE… Pentru aceste interventii si pentru tot ce tine de ele, drumuri, cazare, descurcatul intr-un loc care nu e al tau pentru a nu lasa copilul singur, speriat, intr-o mare de halate albe, chiar daca binevoitoare, familia despre care vorbim, si care ajunsese deja pe un fagaj, avand locuri de munca, a facut doua credite in banca. Bani care nici azi, la atatia ani, nu au ajuns sa fie returnati toti. Intr-o Europa in care, din Vest fiind, orice student isi permite sa plece cu rucsacul in spate si sa-si plateasca hostelul, 2-3 saptamani, intr-o tara vecina sau in mai multe, familia D. din Romania ajungea la o catastrofa financiara majora, cu urmari ce se simt inca peste niste ani, pentru deplasarea, cazarea si toate celelalte colaterale, acolo unde, intr-un stat european, interventia medicala era platita. Greu de crezut, de inteles, de acceptat - si totusi, o realitate… Dar unele cadouri ale vietii, fie in bine, fie in rau, sunt temporare. Pentru o bucata de timp, aproape un deceniu, a doua operatie a Biancai i-a oferit o viata. Daca dorim ca fetita, nascuta in 27 august 2004, sa poata sa duca frumos si deceniul al doilea de viata, terminand liceul, mergand la o facultate, ajungand la maturitatea pe care sa si-o utileze cum doreste ea, sau macar sa poata sa supravietuiasca - pentru ca despre asta e vorba, in primul rand - este necesara o noua interventie chirurgicala, ce sa-i ofere Biancai ani noi. Copilul nu are voie sa faca efort, are, de mica, scutire pentru orele de educatie fizica, a fost sprijinita si ajutata de educatoare si de invatatoarea ei, e luata asa cum e de catre colegi dar, in ultimul an, s-a inaltat, a mai luat din greutate, o dor picioarele si ii e, putin cate putin, tot mai greu sa-si poarte corpul. Stie totul despre boala pe care o are - parintii i-au explicat. Stie ca e nevoie de o suma mare de bani, pe care parintii nu o au, pentru ca ea sa-si poata continua viata bine. E tare, e o optimista - totusi, isi mai intreaba uneori parintii despre bani. La varsta cand copii de seama ei stiu costurile acadelelor si, eventual, cei mai avuti, ai unei tablete cu 4G, Bianca intreaba uneori de banii pentru inima ei. Iar mama ei, Ana, ii spune: ,,Mama o sa faca bani, cu tati, o sa fie bine". Dar nu i-au spus niciodata copilului ca, daca la capatul celalalt al incercarii lor sta nereusita, pentru Bianca asta inseamna intunericul deplin, moartea. Pana acum o zi, familia se muncea pentru a gasi solutii, varianta hasurata era ca mama va merge undeva prin Germania, cateva luni, la munca intensa, pentru a pune banut peste banut pentru operatia fetei. Dar e simplu de spus ,,o sa fac bani" cand o Europa intreaga geme dupa locuri de munca… In plus, nici nu mai e foarte clar cat se mai poate amana operatia Biancai… Acum, o noua speranta ii face sa astepte curgerea zilelor. Copilul lor ar putea fi operat, cu ajutorul dumneavoastra, la inceputul lui martie, in Romania, in Sibiu, intr-o clinica privata. La noi, martie, mai ales din prima zi si pana in a opta, e luna cadourilor, mici si dragute, pentru femei, pentru fetite, pentru mame. Prindem mici obiecte de metal sau din alte materiale intr-un snur rasucit din fire albe si rosii, pentru noroc, in numele primaverii, de pieptul copilelor si femeilor, si speram intr-un an mai bun. Martisoare le numim, de la numele lunii. De dumneavoastra depinde ca, de pijamaua de spital a Biancai sa atarne, anul acesta, un martisor in forma de inima, un martisor care va va putea incalzi si inima dumneavoastra oricand. Ca in marile biserici catolice ale miracolelor, unde oamenii vindecati aduc organe din argint, multumind sfintilor pentru ca li s-a mai ingaduit de trait. La incheierea convorbirii telefonice pe care am avut-o cu mama Biancai, a spus, ca acei oameni foarte simpli si foarte credinciosi, de la tara, cand li se intinde ceva, orice, chiar si speranta unui gand: Doamne-ajuta, saru-mana. Cu pasarea intre noi Au venit banii, ne-am adresat Clinicii Polisano din Sibiu. Totul a curs cu o precizie de cronometru, cu minutiozitate, cu decenta. Familia a ajuns la Sibiu, a venit ziua operatiei, a trecut, am pornit la drum cu un cadouas ce prevestea primavara si martisorul, la mine. Si cu inca ceva, ascuns in haina. Eram inainte de un drum lung, mult mai lung, in care Sibiul era doar o oprire. Dar una importanta. Debut de primavara, seara, tarziu, Sibiu, o strada de aproape de locuinta actualului presedinte al tarii (ma rog, cea unde locuia mai demult), intrarea in clinica. Am mai vazut clinici, in Romania si in Europa. Cei de la Polisano nu ne sunt sponsori, noi nu le suntem sponsori, deci nimeni nu poate banui ca exagerez. Dar m-am simtit ca intr-o luxoasa clinica de chirurgie cardiovasculara din Italia, pe care o vizitasem cu putin timp in urma, in Brescia. Circuite logice, curatenie sclipitoare, personal amabil si eficient, confort. Un organism care mergea ceas, cum ti-ai dori sa vezi si ,,la stat", de s-ar putea. Bianca e sfioasa, mai intai. Dar stiu sa vorbesc cu copii: nu trebuie nimic mai mult decat sa fii onest. Si totusi, copila asta cu pieptul deschis iar, pentru ca ,,ceasul" ei sa mearga mai bine, ma uluieste. O intreb ce-ar vrea sa fie cand va fi mare. Pentru ca va fi mare - ceasul din pieptul ei e mult mai bine, acum. Imi spune: ,,doctor de pasari". Iar lumea de asepsie, de scortosenie de spital, de norma, de reguli si fire se sparge o secunda in jurul nostru, si ii arat Biancai ceea ce nu as fi indraznit, altfel, sa scot intr-un spital: puiul de porumbel cu care plecasem la mine, spre Reghin, frate al multor altora, carora le sunt, de ani buni, doctor. Sigur, ar mai fi multe de spus: despre bucuria parintilor, despre felul acela cald in care ne-am imbratisat la plecare, despre mesajele atata de frumoase pe care le-am schimbat in timpul cat a trecut de atunci. Dar uimirea acestei intalniri fericite, ca incununare a eforturilor noastre (iar cele ale prietenilor mei de la Caritas-ul Eparhial nu au fost putine, pana tot acest esafodaj a fost construit) a avut acel moment aparte, care ma va lumina intotdeauna: ca un doctor de pasari a ajutat inima unui, poate, viitor doctor de pasari, sa duca mai departe ce e de dus, pentru ca binele dintre oameni si pasarile de pe umerii lor sa poarte seminte si pentru viitor. Ramona Balutescu The post Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari appeared first on Presa Oradea.