Probleme reale, si miorlaituri, pe marginea Sistemului Sanitar

In Arad, la inceputul saptamanii, medicul de familie Adrian Darabantiu bate la poarta Spitalului Judetean sa-si depuna actele pentru postul de brancardier, spunand ca e mai bine platit decat ce face el, si ca ar ramane in mana cu aproape dublul banilor. Si tara ia foc, la nivelul presei, cei mai multi aratand cu degetul […] The post Probleme reale, si miorlaituri, pe marginea Sistemului Sanitar appeared first on Presa Oradea.  In Arad, la inceputul saptamanii, medicul de familie Adrian Darabantiu bate la poarta Spitalului Judetean sa-si depuna actele pentru postul de brancardier, spunand ca e mai bine platit decat ce face el, si ca ar ramane in mana cu aproape dublul banilor. Si tara ia foc, la nivelul presei, cei mai multi aratand cu degetul spre respectivul spital, si pornindu-se o vanatoare de vrajitoare, la nivel declarativ, impotriva sarmanului brancardier invocate. Care n-are vreo vina. Dar vina exista. Darabantiu vorbeste de ,,peste 4.000 de lei" pe care i-ar putea primi in manaacel brancardier. Desigur, dupa ce I se lectureaza competentele doctorului aradean, care este  presedintele Societatii de Medicina de Familie Arad si are, potrivit presei, 31 de ani de practica la activ, pariul ar fi ca acest geste este unul de fronda, si ca medic nu va accepta postul de brancardier, chiar de va fi selectat. Un gest de fronda ce arata o problema din sistem. Unde e ea?   Dar, pana la urma, poate este nevoie de astfel de gesturi. Pentru ca, inclusiv in ceea ce priveste presa, uitam sa vedem unde nu merg lucrurile intr-un sistem important. Insa degetul nu trebuie intreptat spre un spital judetean, indifferent care ar fi el, sau spre pomenitul brancardier. Daca spitalele primesc bani pentru salarizare, este firesc sa-si plateasca oamenii. Doar n-am vrea sa fuga cu banii in traista spre altceva - aia se cheama deturnare de fonduri. Spitalele nu fac decat sa urmeze o legislatie. Asadar, probabil e de vazut ce se intimpla la acel nivel. Inainte de a trece la zona legislatiei, vorbim cu hematologul Mircea Onel, director medical al Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Arad. Il rugam sa ne spuna care sunt, totusi, salariile pe care le ofera Judeteanul, ca sa stim despre ce vorbim. Ne spune ca este vorba despre o grila de salarizare, ca nu spitalul hotaraste aceste mariri, confirma ca nu are cum intra - spitalul - intr-o deturnare de fonduri, spre a face altceva cu banii respectivi si, despre salariul brancardierului declara ca ar putea ajunge undeva la maxim 2000 de lei. De asemenea, aflam ca proba scrisa pentru angajarile pentru care isi depusese actele si doctorul Darabantiu este programata pentru 7 august, interviul va avea loc in 13 iar in 17 se va da nota finala. Va fi interesant de vazut daca va exista vreo persoana supracalificata pentru posturile oferite, si daca se va si angaja, intr-adevar. Dincolo de asta, semnalul de alarma al medicului de familie exista. O problema, in sistem, exista. (De-ar fi doar una!) Dar ea nu este la Spitalul Judetean Arad, sau la altele. (Si, iar, poate e util ca jurnalistii sa verifice afirmatiile interlocutorilor lor, inainte de a servi la ridicarea de autodafeuri, acolo unde nu este cazul). Am pornit sa scriu acest material pentru ca, la o simpla prezentare a cazului din Arad, pana si persoane educate au sarit sa-l blameze pe brancardier, care ,,oricum isi face plinul, si e neom". Cred ca, printre problemele Sistemului Medical, ajunse acum la mana unei ministre care e decorativa la exercitiile ISU de dat jos din telescaun, si probabil isi si conducea bine (bine pentru comunitate sau pentru propriile rude? - se intreaba unii) felia din Baia Mare, dar ii cam cade palaria pe ochi, sunt altele decat salariul brancardierului de spital. Cred ca, in ciuda existentei economistei Sorina Pintea la carma povestii, chiar si PSD-ul poate (si a putut) lua si decizii bune, in ce priveste Sanatatea. Dar, totusi, chiar ajutand ca medicii romani sa nu mai ia calea bejaniei, pomparea de bani in spital, fata de prespital, nemultumeste. Pentru a vedea cum se ia pulsul situatiei, de langa patul bolnavului, avand totusi si forul legislative aproape, am avut un dialog cu senatorul USR Adrian Wiener, din Arad, medic (adica medic, nu economist sau, stiu eu, folclorist, ca sa fiu mai clara) si, printre altele, si fost director medical al Spitalului Judetean Arad. In inceput, cateva precizari oferite de senatorul Wiener, ca privire general - atat in ce priveste activitatea sa ca politician dar si referitoare la medicina de familie din Romania. – 3 octombrie 2017, in timpul ministrului Bodog https://www.senat.ro/PDFIntrebari/WIENER%20677.pdf – 5 martie 2018, in timpul ministrei Pintea https://www.senat.ro/PDFIntrebari/WIENER%201251.pdf ,,Asadar, medicina de familie, medicina prespitaliceasca in general, este placa turnanta a unui sistem de sanatate modern. Medicina de spital ar trebui rezervata cazurilor severe, care necesita tratament intensiv, manevre invazive sau interventii chirurgicale. Romania  are un sistem de sanatate antichizat in care peste 55% din fondurile publice alocate Sanatatii sunt repartizate medicinei de spital (cel mai mare procent din UE). Bineinteles, spitalul suplineste si compenseaza si deficiente ale sistemului de protectie sociala din Romania. prin adresarea numeroaselor cazuri medico-sociale (persoane fara suport social, cu co-morbiditati, boli cronice si decompensari frecvente, tratate si monitorizate inadecvat in ambulatoriu). Medicina de familie se afla azi intr-un fel de ,,purgatoriu" administrativ. Medicii de familie sunt organizati in Cabinete Medicale Individuale (CMI-uri) care functioneaza in baza unui contract cu Casa de Asigurari. Statul/Casa ii considera entitati private dar contractul de prestari de servicii medicale este atat de restrictiv incat poate fi asimilat unui contract de munca al unui angajat la stat. Astfel, medicii de familie nu si-au gasit locul in grila Legii Salarizarii Unitare si s-a ajuns la discrepante majore intre acestia si medicii de spital (nota bene, putin peste 1/3 din persoanele din sistemul de sanatate din Romania lucreaza in spitale). Veniturile medicilor de familie sunt net inferioare acelora ale medicilor din spitale desi una dintre premizele Legii Salariarii Unitare era sa nu creeze inechitati in cadrul acelorasi familii ocupationale (Sanatate, spre exemplu) si in ciuda faptului ca peste 600 de localitati din Romania nu au medic de familie, iar varsta medie a acestora este de peste 55 de ani. O viziune strategica asupra Medicinei de Familie ar trebui sa includa dotarea minimala a cabinetelor acestora pentru ca un numar cat mai mare de cazuri sa poata fi rezolvate la acest nivel. Cresterea numarului acestor medici (prin finantarea corespunzatoare a activitatii astfel incat sa nu fie nevoti sa depinda de liste de pacienti de mii de persoane): debirocratizarea sistemului de raportare." Adrian Wiener – Ai fost director medical de spital, esti senator in Comisia de Sanatate (si in cea de Egalitate de sanse). Este situatia medicului de familie din Romania asa de rea? Comparativ cu alte tari, si comparativ cu alte meserii, si chiar si in interiorul breslei, incat sa justifice astfel de gesturi-fronda? – Da, situatia e rea. In primul rand consider ca e vorba de venituri, care sunt mult mai mici decat ale celorlalte categorii de medici de spital, ceea ce, pe langa problema in sine, genereaza un orizont foarte scazut de atractivitate pentru aceasta specialitate pentru tinerii medici. Este umilitor ca importanta sociala a muncii tale sa fie apreciata atat de precar. Pe de alta parte, dotarea minimala a cabinetelor medicilor de familie face ca, de multe ori, cazurile sa trebuiasca a fi trimise catre spitale sau alte cabinete ambulatorii, cu posibilitati tehnice mai bune. In alte tari, spre exemplu Franta sau Marea Britanie, unde de altfel pleaca unii dintre medicii de familie romani, aceasta specialitate este retribuita corespunzator, iar medicina de familie reprezinta coloana vertebrala a sistemului medical. – Consideri situatia rea. Totusi, este vorba de un sistem subfinantat. Aici as avea doua intrebari. Daca ti-ar fi propus cineva sa conduci Ministerul Sanatatii, cum ti-ai fi negociat pozitia, referitor la felia din PIB? Si, daca tot avem o portocala cu… x felii, mie mi se pare, pentru Romania de azi, ca e firesc sa cresti salariile mai intai la spitale, nu in prespital, ca sa opresti medicii. Tu ce parere ai? – Sistemul Sanitar romanesc are cea mai slaba finantare din UE – 5,4% din PIB, media europeana fiind pe la 8-9%. Din pacate, tarele sistemului sunt atat de mari incat nici nu poate absorbi cost-eficient investitii foarte mari. Cred ca o suplimentare progresiv crescanda a bugetului Sanatatii, cu 1%/an, pana spre media europeana, ar fi optima. Sunt multe lucruri de ameliorat, de la infrastructura medicala pana la cresterea standardelor de practica medicala, procedurarea actului medical, programe nationale de screening si depistare precoce in zona oncologica si cardiovasculara, introducerea intr-un ritm mult mai accentuat a moleculelor noi pe piata medicamentelor etc. In ceea ce priveste cresterea veniturilor personalului medical, evident acest lucru este oportun. Nu cred insa ca trebuia facut intr-o maniera atat de discriminatorie. Cred ca o partajare mai echilibrata a acestor cresteri, intre personalul medical din spitale si cel din medicina de familie, era o solutie global mai buna. Mai mult, desertificarea medicala, exodul medicilor din Romania nu s-a datorat doar veniturilor mizerabile ci si vulnerabilitatii practicii medicale intr-un sistem cu atatea neajunsuri. Conditiile din saloane, lipsa resurselor, riscurile procedurilor in conditiile dotarilor precare, lipsa medicamentelor, birocratia excesiva sunt tot atatea cauze ale acestui exod. Ca, de altfel, si a depopularii cu medici de familie a Romaniei rurale. – Vulnerabilitatea asta nu vine si din faptul ca ni se baga pe gat (pacientului – zic) numiri in posturi cheie din sistem care sunt facute pe criterii ce nu tin de merite si calitate? Sa te intreb si altfel – cu toata onestitatea cu care poti raspunde, dublata (poate nu tocmai bine) de faptul ca esti si politician – pina unde crezi ca trebuie coborit, in sistemul sanitar, cu oferirea posturilor pe criterii politice? Problema pe care am atins-o, din unghiul meu, intr-un material anterior, despre Agentia Nationala de Transplant. – Numirile politice ar trebui sa fie inlocuite cu selectia meritocratica peste tot in zona manageriala. Asa numita ,,guvernanta corporatista" ar trebui universalizata. Dispensa, sinecura, clientelismul au deprofesionalizat toate zonele de decizie din Romania. Eu cred ca doar in zona structurii guvernului ar trebui sa fie mentinuta numirea politica, aici existand contractul social cu alegatorul si responsabilitatea indeplinirii programului electoral pentru care s-a delegat responsabilitatea guvernarii. In rest, ar trebui sa existe criterii clare de selectie prin concurs. – Ai explicat despre ideea, pe care o consideri oportuna, de a se acorda o atentie mai mare – inclusiv financiara – prespitalului, inaintea spitalului. Cred ca degeaba aducem exemple ale unor tari europene, daca situatia Romaniei e mai greu de asanat, si aici includ si patologie, si abordare, si mentalitati, si coruptie. Cum vezi o astfel de trecere, inclusiv din unghi legislativ? – Cred ca ar trebui crescute progresiv capacitatea si competenta medicinei de familie si a medicinei de ambulator, de a monitoriza periodic cazurile cronice si de a adresa urgentele minore. De asemenea, cred ca trebuie dezvoltata platforma clinica a spitalizarilor de zi si cresterea ariei clinice acoperite de acestea. Cred ca ar fi oportun de gandit structuri "apendice" ale spitalelor dedicate in exclusivitate acestui tip de serviciu medical – spitalizarea de zi. Astfel sectiile de spital si chiar ambulatoriile de specialitate vor fi degrevate de o serie intreaga de cazuri pentru care nu e neaparat necesara spitalizarea de lunga durata, dar exced nivelul unei simple consultatii de ambulator. – Bun, am vorbit despre cum vezi probleme ale sistemului, despre groapa deschisa intre spital si prespital, ca salarizare, mi-ai spus de o propunere legislative a ta, pe problema aceasta, pregatita pentru toamna. Dar lucrurile astea sunt putin seci… Ce se va intampla cu propunerea de lege? Va pica pentru ca nu esti intr-un partid majoritar, pentru ca asa e la noi? Altceva. Ne stim de 30 de ani, visam sa schimbam lumea, si cred ca inca o mai facem, din meseriile noastre, la care am ajuns intre timp. Ce spui tu omului simplu, care se pierde in glagoria asta legislativ-medicala – cind va fi inca o idee mai bine pentru el?… Incercam sa ajungem la radacinile bubei – si da, ajungem la vot, si la caracter, si la stupiditate… Si totusi, exista vreo speranta pentru un drum mai lin al tranzitiei spre bine?… Dar, te rog, dincolo de statistici si indici abstracti, daca se poate… – Da, cred ca se poate; am intrat in politica nu ca un Don Quijote, ci cu expertiza acumulata in ani de zile in sistemul medical, la toate nivelurile sale si cu convingerea ca lucruile se pot schimba. Va fi un proces greu si indelungat, pentru ca, in Romania, schimbarea vizeaza clasa politica in ansamblul sau, si mentalul colectiv al acestei popor. Competenta si buna credinta, decenta in politica reprezinta un gest minim de respect fata de alegator. Iar valorizarea servilismului si imposturii reprezinta dispret suveran la adresa acestui popor. Inclusiv acest reflex politicianist mizerabil de a respinge proiecte de lege doar pentru ca sunt de la opozitie trebuie sa dispara. Stau prin sertare, de luni de zile, legi care asaneaza coruptia din achizitiile publice, sau care salveaza vieti, unele initiate chiar de mine, doar pentru faptul ca au fost initiate de opozitie, in timp ce majoritatea parlamentara uzeaza de legitimarea data de votul popular pentru o agenda care vizeaza slabirea statului de drept, politizarea de-a dreptul indecenta a administratiei si masuri iresponsabile cu impact macroeconomic dezastruos. Pisi a vrut la donat de sange O initiativa deosebita a facut ca reprezentanti ai Corpului Consular Timisoara sa vina, in 25 iulie, cu vena la iveala, la Centrul Regional de Transfuzie Sanguina Timisoara, pentru a dona sange. Langa ei s-au lipit si anexte - nu toate in limita decentei. De ce este si laudabil, si important ca un diplomat, fie de meserie, fie consul onorific, sa se arate societatii donand sange, intr-o astfel de actiune? Pentru ca este nevoie de spart mituri, de anihilat distante, de exemple. In Romania, donarea de sange inca este privita ca un lucru care se face ,,de catre cei saraci, pentru a primi niste ajutoare" - cum s-ar exprima multi de langa noi. Sau, altii, vor paria pe teza imputinarii daunatoare a corpului lor. Ceea ce nu e adevarat - donarea de sange chiar ajuta organismul. Si atunci cand vezi ca un om cu o functie mare se opreste din suita treburilor lui importante, pentru a lasa o punga de sange, poate o sa te-ndemni si tu sa faci acelasi lucru. Donatori au fost consulul Italiei, dl Nicolò Masso, consulul Cehiei, dl Stefan Motec, consulul Germaniei, dl Ralf Krautkrämer, consulul din Peru, dl Rufino Delgado, consulul Tarilor de Jos, dl Marius Popa, consulul Spaniei, dl José Miguel Viñals si asistentul sau, dl Florian Coste, consulul Macedoniei, dl Pavel Ernest Dupta. Din partea Consulatulului Serbiei a donat dl Aleksandar Popovici si din partea Institutului Francez la Timisoara a venit dl. Cyrille Fierobe, care, insa, nu a putut dona. S-au lipit actiunii si seful Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Banat, dl Lucian Mihoc, precum si prefecta de Timis, dna Eva Andreas. Directoarea Centrului, medicul Rodica Lighezan, a primit pe toata lumea, a organizat eficient donarea, a facut sa apara chiar si porcusori de guma de strans in mana, in timpul donarii (in peste 10 ani, de cand donez, eu n-am primit niciodata porc, dar de-acum o sa-ntreb de el) si a explicat tuturor ce si cum, pentru ca totul sa se intample dupa carte. Totul ar fi ramas la cote maxime, daca prefecta de Timis nu ar fi deturnat actiunea cu o ora. Desi totul fusese anuntat pentru ora 10.00, iar comunicatul de presa era deja trimis, ,,s-a schimbat modificarea" pentru ca Andreas a droit sa se alature actiunii. Si nu oricum, ci dupa timpul ei. Care e mult mai pretios decat al unor amarati de diplomati. Astfel, a cerut sa fie inclusa in poveste, si, galanti, barbatii de pe lista au luat-o in barca, punand actiunea la ora 9. Sigur, e dragut ca o persoana vrea sa doneze sange. Dar prefecta ar fi trebuit sa inteleaga ca este de o penibilitate crasa a te baga pe gatul unora cu care nu ai vreo legatura (era vorba despre Corpul Consular Timisoara - repet), cerand sa se schimbe programul pentru tine, atunci cand nu e vorba de supt stridii prin vreun local de fite, ci de donat sange. Pentru ca gestul tau murdareste si deturneaza. Andreas era deja intinsa pentru donare, si dadea la porc, atunci cand am intrebat-o cum se s-a ajuns ca toata treaba sa aiba ora schimbata din cauza ei. Raspunsul a fost ca reprezentantii CCT au hotarat asta. Un raspuns perfect de pitipoanca, acreditand idea ca macar una dintre noi e o miorlaita proasta, care sau spune orice tampenie, sau inghite orice tampenie. Din punctul meu de vedere, asigur ca nu sunt vreo "pisi", asa ca am continuat cu intrebarile, cum era evident ca deturnarea actiunii fusese facuta la dorinta ei. Prefecta a facut bot si a ales a privi in alta parte, fara a mai raspunde, acolo unde un voluntar al centrului ii presa, absolut nejustificat, vena. Donarea de sange nu este un joc de imagine pentru politicieni sau functionari frustrati. Este un lucru in care orice punct negativ dauneaza. Iar deosebita idee a diplomatilor din zona Timisoarei nu avea nevoie de miorlaielile unei individe care s-a lipit, ca o remora, povestii. Femeia putea dona a doua zi, sau organiza ceai dansant, la Prefectura, cu consulii, daca voia fotografii du ei. Dar nu sa faca schimbari la o actiune organizata deja, in detaliu. Trecand de nesimtirea prefectei, toti cei care au reprezentat consulatele, precum si ISU, s-au comportat exemplar, au ascultat indicatiile medicilor si asistentilor, au contribuit cu sangele lor la frigiderele Centrului de Transfuzii si au si strans amabilitatea de a vorbi despre experientele lor legate de donare, despre importanta actiunii si, mai mult, chiar am legat cateva ganduri despre un sistem comun de monitorizare a donarii, in Europa. Consulul spaniol, José Miguel Viñals, este cel pe care l-am urmarit indeaproape, dat fiind ca auzisem ca a mai donat sange, facand asta de multi ani, in tara lui. Declaratia lui nu era o poveste, cum am vazut cu sata seninatate a asteptat donarea, a primit acul in vena, a executat miscarile necesare pentru a face ca donarea sa aiba loc lin si eficient. Ne-a spus, mai apoi, despre datoria de a dona. Si despre faptul ca oamenii ii vad pe diplomati in masini stralucitoare, cu steguletele sarilor lor fluturand, ca e ceva distant si complicat. Dar, in fond, avem tot oameni, cu dorinta de a ajuta, cu apropierea fata de problem, inclusive ale locurilor unde au ajuns sa activeze. Consulul spaniol vorbeste o romana de admirat, pe care unii dintre cei pe care-I stiu, chiar cu scoli, ar fi bucurosi sa o aiba. Discutand despre donarea de sange in Europa, si despre documentele pe care trebuie sa le aiba ei, ca sa doneze aici, ii spun ca am rascolit o multime de birouri si institutii ca sa aflu de pot dona, in Venetia, acum doi ani, imediat dupa cutremuril din Amatrice. Si ca am fost refuzata, pana la urma. De aici, ideea la care ne-am inhamat impreuna, de a vedea cum se poate ajunge la un sistem care sa permita donarea in toata Europa, a cetatenilor europeni, in Uniunea Europeana. Pana la urma, asa se nasc lucrurile. De la intalniri. De la interese comune, effective, nu mimate sau fluturate in farf de bat sau coada de mata. De la empatie. Vorbind de empatie, la iesirea din sala de donare, doua persoane care, ulterior, mi-au spus ca sunt de la Spitalul de Boli infectioase, bodoganeau ca se amanase donarea lor. Le-am explicat despre actiunea CCT, am intrebat cati doritori s-ar mai putea gasi la spitalul respectiv, am condus directoarea Centrului la aceste persoane si... se pare ca vom avea o deplasare a celor de la Centru, cu echipa mobile, in curand. Repet: asa se nasc lucrurile. Si e frumos cand iese asa. Parca revine speranta in bine. Ramona Balutscu The post Probleme reale, si miorlaituri, pe marginea Sistemului Sanitar appeared first on Presa Oradea.