Privind inapoi cu... optimism!

Ne-am obisnuit ca la finalul fiecarui an sa facem cate un bilant, fie pe anul care tocmai se incheie fie pe timpul care curge diferit de 25 de ani incoace, de la Revolutie. Observ insa ca mai toate bilanturile, atat din presa nationala cat si din cea locala, se axeaza pe ce nu s-a facut […] The post Privind inapoi cu... optimism! appeared first on Presa Oradea.  Ne-am obisnuit ca la finalul fiecarui an sa facem cate un bilant, fie pe anul care tocmai se incheie fie pe timpul care curge diferit de 25 de ani incoace, de la Revolutie. Observ insa ca mai toate bilanturile, atat din presa nationala cat si din cea locala, se axeaza pe ce nu s-a facut sau pe ce ar trebi sa facem ca ,,sa fie bine, ca sa nu fie rau". In acest fel, ratam o dimensiune foarte importanta a timpului nostru, si anume, ce am realizat deja. Nimeni nu pune la indoiala utilitatea unui bilant critic. Evolutia are loc de obicei mijlocita de contrarii, de batalia de idei si dorinta de autodepasire. Doar pornind de la o baza solida, de la o analiza pertinenta se poata vedea ce s-a realizat pentru a se trasa planul viitoarelor proiecte. Si totusi, in dorinta noastra de a ne autodepasi ratam un element esential, termenul de comparatie. Cu cine sau cu ce ne comparam atunci cand analizam evolutia Romaniei? Daca luam ca puncte de reper democratiile solide din Occident sau cea din SUA, este evident ca avem motive intemeiate sa ne consideram ramasi in urma. Daca luam ca punct de reper ce se intampla in jurul nostru, unde vedem o Bulgarie cu probleme mari de coruptie (fara un DNA care sa incerce sa faca ordine), o Ungarie care tinde sa devina dusmanul democratiei (dupa ce un partid extremist a fost votat masiv la ultimele alegeri si dupa ce Orban a explicat ca democratia este un sistem depsit, nu prea mai avem ce invata de la vecini), o Rusie care isi umfla muschii la intreg mapamondul (desi are inca gubernii in care se moare de foame), o Ucraina rupta intre aspiratiile Europene si interesele Moscovei (sa nu uitam ca la Kiev au murit oameni pe strazi, pentru ca tara lor sa aiba ceea ce Romania are deja de ani buni) si un Orient in care o grupare extremista cu concepte religioase primitive, desprinse parca din Evul Mediu (jurnalisti decapitati, femei si copii ucisi in masa), face legea, avem motive temeinice sa consideram ca Romania a evoluat mult. Aceleasi motive le avem si daca ne uitam in urma, la cum arata tara noastra dupa 1989, la cat de saraci si infometati eram (ca o ironie, astazi sunt la moda miscari care ne invata sa mancam sanatos, bio) sau la cat de primitivi am fost (modul usor si eficient in care am fost manipulati prin intermediul televiziunii publice, a radioului, prin discursurile politice, in 1989 si imediat dupa, sunt aici un criteriu). Desi romanii nu mai au o parere buna despre politicieni de mai bine de doua decenii, faptul ca anul acesta au iesit sa voteze peste 62% dintre ei (11,5 milioane de persoane) si ca foarte multi au fost tineri (realizandu-se in acest fel o prezenta istorica) este o dovada clara ca tuturor ne pasa. Si ce alt imbold mai puternic pentru a schimba lucrurile, a le imbunatati, evolua ca natie, poate fi mai puternic decat faptul ca ne pasa? In concluzie, nu cred ca simpla trecere a timpului ar fi putut schimba Romania, daca am fi stat cu mana in san. Noi am facut posibile toate aceste lucruri de care ne bucuram astazi, fara sa le mai percepem adevarata valoare. Prin urmare, haideti sa fim optimisti macar acum, macar la final de an. La multi ani, Oradea, la multi ani, Romania! Ichim Vasilica The post Privind inapoi cu... optimism! appeared first on Presa Oradea.