Podurile din Oradea au de astazi denumiri oficiale

  Consilierii locali au aprobat azi, 28 aprilie 2015 proiectul de hotarâre privind atribuirea de denumiri pentru podurile rutiere existente in Oradea. "Podurile din Oradea vor purta denumirile unor personalitati care au facut ceva pentru istoria acestui oras. Unele dintre acestea nu a fost date pâna acum niciunei strazi, niciunui parc din Oradea. Aceasta Hotarâre de Consiliu Local este de fapt un act reparator. Am incercat sa gasim si sa asiguram un echilibru in acordarea acestor denumiri. Dupa mai multi ani de asteptare, astazi suntem in postura fericita de a mai finaliza un pod peste Crisul Repede, este vorba de podul care leaga str. Dragos Voda de str. Facliei", a spus primarul Ilie Bolojan in cadrul sedintei de Consiliu Local. Astfel, pentru podul rutier care face legatura intre strada General Gheorghe Magheru si Piata Emanuil Gojdu, administratia locala a propus acordarea denumirii „Podul Dacia", iar pentru podul rutier amplasat pe traseul Bulevardului Decebal s-a propus acordarea denumirii „Podul Decebal" („rege al Daciei intre anii 86-106)". Pentru podul rutier amplasat pe traseul strazii Ovid Densusianu a fost propusa acordarea denumirii „Podul Ovid Densusianu" (1873-1938) - „filolog, lingvist, folclorist, istoric literar si poet român, membru titular al Academiei Române si profesor la Universitatea din Bucuresti". Pentru podul rutier care face legatura intre Piata Regele Ferdinand I si Piata Unirii s-a propus acordarea denumirii „Podul Sf. Ladislau". „Ladislau I, cunoscut si ca Ladislau cel Sfânt, in maghiara Szent László, a fost rege al Ungariei din 1077 pâna la moarte, in 1095. A fost canonizat de Biserica Catolica in timpul domniei lui Béla al III-lea, in 1192. Regele Ladislau I (1040-1095) a zidit o manastire fortificata, cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Ulterior, intemeiaza in cetate episcopia romano-catolica de Oradea, biserica manastirii fiind folosita drept catedrala. A fost inmormântat in manastirea benedictina de la Somogyvár. Ulterior, dupa 1113, ramasitele pamântesti i-au fost mutate la Oradea, in vechea catedrala (distrusa in 1241 de marea invazie tatara)." In ceea ce priveste podul rutier care face legatura intre strada Sovata si strada Onestilor, administratia locala a propus acordarea denumirii „Podul Carol I": „Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române si apoi România dupa abdicarea fortata de o lovitura de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar intre 1879 si 1914 a fost protector si presedinte de onoare al aceleiasi institutii. In cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lunga domnie din istoria statelor românesti), Carol I a obtinut independenta tarii, datorita careia i-a si crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de institutii specifice statului modern si a pus bazele unei dinastii.". Totodata, pentru podul rutier care face legatura intre strada Dragos Voda si strada Facliei, s-a propus acordarea denumirii „Podul Maresal Constantin Prezan". „Constantin Prezan (1861-1943) a fost unul dintre maresalii României, erou al Primului Razboi Mondial. Constantin Prezan a fost ofiter de cariera, provenit din arma geniu. Si-a facut studiile de specialitate la scoli militare de prestigiu din România si Franta, parcurgând ierarhic toata ierarhia militara, de la sublocotenent la general de corp de armata, cel mai inalt grad militar din Armata Regala Româna. In anul 1930, i s-a acordat demnitatea onorifica de „Maresal al României", ca recunoastere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord si Marele Cartier General. In afara de participarea la Primul Razboi Mondial, a mai luat parte la al Doilea Razboi Balcanic si la operatunile militare pentru apararea Marii Uniri, din perioada 1918-1920. In anul 1920, la sfârsitul razboiului, a fost trecut in rezerva, petrecându-si restul vietii la conacul sau de la Schinetea. Constantin Prezan a evitat sa se implice activ in viata politica, desi a avut o serie de demnitati politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept detinuta in perioada postbelica, in baza inaltei sale pozitii din armata, precum si de participant/membru al Consiliilor de Coroana. A primit numeroase distinctii si medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române si membru de onoare al Academiei de Stiinte din România, incepând cu 21 decembrie 1935".