O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel

– ,,Ne gandim la voi"- ii spun, ca ultim lucru, cu vocea in lacrimi, Johannei, inainte sa inchid telefonul. E marti dimineata, dupa atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, cazusera retelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferintelor Episcopale din Comunitatea Europeana (COMECE), la purtatoarea lor de cuvant, sa intreb de va exista o declaratie […] The post O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel appeared first on Presa Oradea.  – ,,Ne gandim la voi"- ii spun, ca ultim lucru, cu vocea in lacrimi, Johannei, inainte sa inchid telefonul. E marti dimineata, dupa atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, cazusera retelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferintelor Episcopale din Comunitatea Europeana (COMECE), la purtatoarea lor de cuvant, sa intreb de va exista o declaratie a presedintelui COMECE, cardinalul Reinhard Marx. Initial, Johanna mi-a spus ca nu va exista. Ca sunt toti socati. Si doar stau in birouri si… Apoi a venit si declaratia, seara. Despre tristete si rugaciuni. Deocamdata. Dar cel mai important, atunci cand cuvintele incepeau sa fie folosite iar, dupa lacrimi, dupa tacere si dupa o respiratie mai lunga, a fost sa caut o declaratie a arhiepiscopului de Bruxelles, Josef de Kesel, care a atras atentia, pana acum, cu spiritul sau de o respiratie intr-atata de larga incat cred ca viitorul Bisericii Catolice, in Europa, daca e sa fie unul bun, tine in mod cert si de el. Nu am primit, de la biroul lui, o declaratie recenta, care sa-i vizeze specific pe refugiati, pentru ca inca nu exista, dar mi s-a trimis una din 10 februarie, care sintetizeaza modul de gandire al arhiepiscopului. Si pe care nu cred ca si-l va schimba, asa cum monseniorul Federico Lombardi, purtatorul de cuvant al Papei Francisc, m-a asigurat, imediat dupa atentatele din Paris, ca nu si-l va schimba nici papa. La Bel-RTL, arhiepiscopul De Kesel a spus, atunci, legat de faptul ca multi cetateni cred ca statul belgian ar trebui sa aiba mai intai grija de persoanele fara adapost, din tara, inainte de a acorda ajutor pentru refugiati: ,,Trebuie sa respectam fiecare fiinta umana. Grija pentru belgienii care au nevoi este evidenta. Dar noi trebuie sa intelegem, de asemenea, ca toti acesti refugiati, care au fugit Siria si Irak, sunt in risc si au necesitati. (…) O societate care se inchide in sine nu este un semn bun.” Solicitat sa comenteze faimoasa declaratie a guvernatorului Caluwé (,,Nu hrani refugiatii”), arhiepiscopul De Kesel a recunoscut ca nu se pot spune astfel de lucruri, adaugand si ca crede ca guvernatorul regreta aceste remarci. Repet: urmarindu-i, de o vreme, declaratiile arhiepiscopului, nu cred ca isi va schimba opiniile, nici dupa atentatele de la Bruxelles. Ceea ce ma face sa reiau cele pe care le-am scris dupa atentatele de la Paris, adaugand ca si factori de decizie, la nivel spiritual, gandesc la fel. Ca cei care sufera trebuie ajutati. Indiferent ca nu sunt ,,ai locului", ca nu au aceiasi zei. Si iar, o privire trista la aceasta Europa ,,crestina" a noastra. Sigur, doare pierderea de vieti omenesti. Sigur, ii simtim mai ,,ai nostri" pe cei ce au aceeasi culoare de piele, pe cei ce se inchina in acelasi mod. Dar, daca tot vorbim despre crestinism, amintirile mele imi spun ca scrie pe undeva prin Biblie ca a-ti iubi doar apropiatii pot si vamesii. In definitiv, cei care vin aici fug de moarte. Mortile lor conteaza mai putin, in Europa noastra ,,crestina"… Nu stiu cum se fac paritatile, prin parohiile cartitoare - cate vieti de ne-crestini, de musulmani, poftim, se pun in balanta pentru o viata de crestin, dar stiu ca treaba cu ,,Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" nu venise cu steluta si cu comentariu cu litere mici in josul paginii, cum ca este vorba doar despre crestini, doar despre ne-homosexuali, doar despre barbati, doar despre… ce vreti voi, restrictiv. Am vazut, zilele acestea, un nou val de schimonoseli de ura generalizatoare, de ,,moarte tuturor musulmanilor", de ,,na, cine mai vrea refugiati in Europa?". Si spun iar: nu trebuie sa uitam ca, indiferent de religii si de culturi, vorbim de oameni. Indiferent de politici si de atentate, trebuie sa ajutam oamenii. Extrapoland - un set destul de larg de indobitociri, atentate, faradelegi, ingradiri, autodafe-uri au avut loc, in secole, datorita religiei. A ORICAREI religii. Ce fac cei care vor sa se puna departe de atentate? Vor vota pentru eliminarea ORICAREI religii? Ma indoiesc. Dincolo de religii, de ororile momentului, de toate – sunt oameni. Care plang in aceeasi limba a lacrimii, care sufera in aceeasi limba a chircirii in sine si a abandonului luptei. Noi, cei care inca nu suntem asa de jos, pe scara umanitatii si a dezumanizarii, trebuie sa intindem o mana pana la capat, pentru a ajuta, chiar daca este patata de sangele aproapelui nostru. Pentru ca, altfel, vom inceta a mai avea ce sa aparam, din noi. Am spus marti unui cunoscut, un om decent, dar care, in acel moment de durere, vorbea si el despre granitele Europei, care - spunea - ar fi trebuit inchise, asta: ,,Eram in Sarajevo, in timpul razboiului, cand o femeie disperata, plangand, s-a agatat de mine, implorandu-ma ceva. Ma auzise vorbind engleza cu translatorul meu, pe strada. L-am intrebat ce vrea femeia. Mi-a spus ca ma implora sa o scot de-acolo. Nu puteam. Trecusem Muntele Igman cu calauza, si numai eu stiu cat am riscat. Oamenii ce sufera, dincolo de ororile astea, exista si au nume si chipuri si intamplari. Si trebuie si ei ajutati… Stiu ca esti un om bun. Imi place sa cred ca si eu sunt. Dar eu i-am vazut si pe cei care sufera – nu doar pe una – dincolo de mizeriile razboaielor. Nu le pot ignora existenta…" Multi vin cu argumentul, aici, ca lucrurile merg asa, cu ajutorarea celor care sufera, doar in teorie. Ca, de la frumoasele cutume ale crestinismului treci repede si justificat la cele cu ,,ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", atunci cand cineva iti calca proprietatea sau il lezeaza pe cel de langa tine. Si ca si eu, sau altii care vorbesc de intelegere, chiar si zilele acestea negre, ar trebui sa tacem, pentru ca am face la fel, de am fi mai aproape de epicentru. Nu intru mai mult in asta, dar am lucrat in doua razboaie. Cel mai mult, luni si luni de zile, de frig, de foamete, de teama – in Bosnia, intre 1994 si 1996. Am stat mult mai mult in zona centrului orasului, pentru ca acolo nu ni se ingradea activitatea de ziaristi. S-a tras de multe ori dupa mine. Am ajutat la scoaterea ranitilor, in zone expuse. Am fost arestata, am trecut drumul de pe Muntele Igman (considerat cel mai periculos din lume, pe vremea aceea), cu calauza, am fost deseori in primejdie de moarte. Cel mai ades, in mai mult de 19 cazuri din 20, primejdia de moarte era din cauza sarbilor, dat fiind teritoriul unde lucram. Recunosc ca am inca anumite tresariri cand aud limba sarba, pe nepregatire - cu cei din Sarajevo comunicam in engleza sau franceza - dar am mers si in zona lor sa lucrez, la Pale si in cartierele sarbesti ale Sarajevo-ului. Am prieteni sarbi si, in timpul bombardamentelor din Belgrad, am gazduit un refugiat sarb in casa mea.   Pentru ca fugea nu doar de razboi ci de a fi inclus in povestea asta cu razboiul, a fi luat in armata si impins sa omoare oameni pentru o cauza in care nu credea. Era steward al companiei aeriene sarbe si ne-am intalnit in cladirea Operei din Timisoara. Nu, nu m-a atras ca barbat, nu ne-am atins niciodata altfel decat ca amici, cat a stat in casa mea, i-am oferit singurul meu pat si am dormit pe jos, pe un izolir. Intr-o zi, cat eram cu colegii de la Televiziunea Arte la Dunare, sa facem un material despre cum influenteaza economia judetelor de acolo razboiul de peste fluviu, de la vecini, ,,refugiatul meu" a disparut. Nu, nu cu cele din casa, ci pur si simplu gasise portita pentru viitor. Mi-a lasat cheile la vecini si un bilet: ,,Ramona, mi-ai salvat viata. Multumesc ca ai avut incredere". Nu stiu ce religie avea. Era om. Nu spun ca trebuie sa urmati exemplul asta. Spun ca nu trebuie sa abstractizam problemele care ii fac pe refugiati sa-si lase tarile in spate. Nu trebuie sa abstractizam oamenii. Nu trebuie sa credem ca, sub o burka, persoana de acolo nu are chip, suflet, nazuinte si sfarseli. Atentate si morti au fost de cand e lumea. Dar oamenii acestia, care fug din tarile lor si reusesc sa nu se inece pe mari sau sa nu se sufoce in dube tixite, si ajung aici, au nevoie de ajutor ACUM. Nu de ziaristi care sa le puna piedica, asa cum s-a intamplat in Ungaria, la modul propriu. Ci de cei care sa incerce sa deschida mintile celor din jur. Precum si de multe altele… Am ales sa ilustrez materialul acesta nu cu victime, nu cu portrete de declaranti, nu cu imagini din orasul lovit, din locurile durerii, unde am fost si eu si am pozat, in momente mai fericite. Am ales sa ofer o idee, din care cei care doresc sa gandeasca deschis vor intelege, mai mult ca sigur, ceva. Dintr-o Belgie a unui alt doliu, de acum un an si ceva, va ofer fotografiile unui drum pictat. Cu lucrari si detalii pe care le-am pozat la Muzeul Regal de Arte Frumoase, in Bruxelles. Cu opere care ne vor dainui, si vor supravietui oricarui atentat. In care din ele ne recunoastem? Dragi crestini, cine sunteti voi si cum e Europa voastra? Uitati-va la tablourile lui Bruegel, lui Bosch, ale altora. Apocalipse locale au mai fost. S-au gasit solutii pentru ,,caderile ingerilor", cat e vorba despre pluraluri. Dar cand Icar, unul singur, cade, lumea isi continua vietuirea, intorcandu-i spatele. Dorim sa traim intr-o Europa ferecata, a numararii banilor si a unor valori sterpe si neacoperite de substanta? A mortii temute - tot moarte - sau a ajutarii mladitelor vietii, oferite oricarui lastar, dupa modelul cristic, de la care va revendicati, cei mai multi? Alegerea e a voastra. Dar nu aparati mai degraba peretii pe care e pictat Isus, decat pe presupusul Isus din inima - peretii sufoca, puntile unesc, chiar si patate de sange… Ramona Balutescu The post O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel appeared first on Presa Oradea.