O urare de departe, din lumea greco-catolica

PSS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic al Lugojului, implineste 80 de ani, in acest weekend. Un prilej de sarbatoare, cum ierarhul a lasat multe fapte bune in jurul sau, si de bucurie, cum timpul i-a ingaduit sa ramana pe scaunul sau, lucid, alert si eficient.  Un prilej de strangere laolalta, a celor vrednici si a celor […] The post O urare de departe, din lumea greco-catolica appeared first on Presa Oradea.  PSS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic al Lugojului, implineste 80 de ani, in acest weekend. Un prilej de sarbatoare, cum ierarhul a lasat multe fapte bune in jurul sau, si de bucurie, cum timpul i-a ingaduit sa ramana pe scaunul sau, lucid, alert si eficient.  Un prilej de strangere laolalta, a celor vrednici si a celor mai putin vrednici, a prietenilor si a Iudelor. De urari si de cadorisiri. Un dar frumos, Prea Sfintiei Sale, dupa puterile noastre de oameni de presa, a crescut, in ani, prin toate momentele de bucurie sau mahnire petrecute alaturi, din care unele au ajuns si pe hartie. Asa ca, azi, voi aduce altceva, de la capatul eparhiei, de undeva dintre Lugoj si Oradea. Pentru ca, exact ca in cazul unui castel (fie din carti de joc, fie din caramida), meterezele sunt puternice atunci cand baza e bine pusa. Baza sunt toti acei oameni mai putin stiuti cu numele, care, dupa zilele Revolutiei din 1989, n-au ramas "caldicei" ci si-au dorit sa ajunga iar parte din Biserica ce ne-a dat Scoala Ardeleana, si marea pleiada de episcopi martiri. Aceste "puncte de aglutinare" au dus la renasterea Bisericii Greco-Catolice de acum, la turnarea pardoselii pe care sa se aseze, temeinic, tron si arhiereu. In fapt, se cuvine sa ne aducem aminte ca cei mai multi dintre noi nu avem habar de vom prinde varsta de 80 de ani. Abia mai apoi, dupa ce vom fi cugetat, pret de cateva secunde, la lucrul acesta, putem sa ne intrebam si daca am umplut cu fapte de lauda lista anilor de pana acum, si cam ce ar mai fi de adaugat, pentru a putea spera ca, la un astfel de prag, ajunsi, cei din jur sa ne poata strange mana din toata inima, felicitandu-ne, asa cum a fost cu Flore Ciongradi, din Simand, Judetul Arad, atunci cand acesta a ajuns sa fie sarbatorit, pentru cei 80 de ani ai sai, anul trecut. Era o iarna calaie, si, totusi, fara prea multe semne de venire a primaverii, cand toate cele care ar fi trebuit sa mai umple un sfarsit de duminica de ianuarie s-au dat oarecum peste cap. Am primit un telefon de la un cunoscut din Cluj, care-mi spunea, mai pe scurt, ca orice om care te suna duminica, despre povestea unui om, tatal unei colege de-a lui, care se apropia de pragul de 80 de ani - de tata zic – si pe care familia si l-ar fi dorit sarbatorit mai aparte. Cate ceva despre greco-catolici Cunoscutul meu este arheolog si, in afara de telefoanele de destelenire pe care ni le-am dat pana ne-am vazut si fata catre fata, am strans la purtator si "desfasurari de munca" dar si amicitie, care s-a cladit cand cele ale muncii si-au gasit matca fireasca. Gheorghe este unul dintre aceia care scoate o groaza de adevaruri din pamant - unele chiar deranjante - despre istoria noastra mai noua sau mai putin noua, iar eu sunt unul dintre ziaristii care ajuta la "flotarea" acestei istorii, adica trecerea lucrurilor printr-un ciud care face ca particulele ramase sa-si gaseasca un loc in mozaicul rescrierii istoriei unui timp si al unor oameni din spatele nostru - si anume , vorbim de greco-catolici. Probabil de aceea si prima intalnire cu Gheorghe a fost la capul - sau, mai bine zis, la craniul - lui Atanasie Anghel, cel care, acum 300 de ani si ceva, a facut unirea cu Roma a celor ce urmau a fi chemati, mai incolo, "greco-catolici", "uniti" sau, peiorativ, "uniati", in ziua dezgroparii lui. Nu toata lumea ii iubeste pe greco-catolicii din Romania, chiar daca, in istoria deloc de ignorant, cea de 300 de ani, a lor, au dat multe lucruri aparte, printre care, cum aminteam mai sus, Scoala Ardeleana, sau episcopii-martiri, care au refuzat sa-si lepede credinta, ramanand, toti, in puscarii - unii murind acolo, fara sa mai dea vreodata de mai-mult-iluzoria libertate. Ei au ramas, pentru ortodocsi, "tradatorii de la 1700", desi lucrul acesta se datoreaza mai degraba tinerii de minte scurte a ortodocsilor, care uita avantajele acelei uniri, pe care le-au folosit si ei, sau, daca nu uitucelii lor, atunci ticalosiei acelorasi ortodocsi, care, dupa ce s-au trezit cu bunurile unitilor in brate, dupa 1948, au ignorant faptul ca neinapoierea acestor bunuri inseamna furt. Asadar, nu doar la capul unui episcop trecut ma intalneam cu Gheorghe Petrov, arheolog si greco-catolic, ci si la capataiul unor idei, gandind amandoi la fel despre cum ar trebui sa se intample lucrurile in tara asta, in domeniul cultelor, pentru ca sa putem vorbi despre dreptate. Iar cel despre care Gheorghe imi spune la telefon este greco-catolic si el, si este si unul dintre cei care au facut ca biserica satului lui, greco-catolica, sa ajunga la stapanii ei de drept. Nu este putin lucru, cand ne gandim in cat de putine locuri acest fapt s-a intamplat fara scandal, si in cate alte locuri - nici ele, multe - s-a ajuns la retrocedari, dupa ani de procese si dupa nenumarate sicane intre comunitati. PSS Mesian insusi beneficiase, de curand, de o interventie a mea, atunci cand urma a sarbatori 50 de ani de preotie. Era exact inainte de Conferinta Episcopala Catolica, atunci cand i-am propus un material legat de aniversarea sa, pe care l-am raspandit, cu ajutorul unor ierarhi catolici apropiati, in Conferinta, astfel incat toti episcopii sa-l felicite pe cel in cauza. Mai mult, demersul a ajuns in timp util si la Papa Francisc, care i-a trimis felicitari. Iata ca si ideile unui "neavenit" ajuta. Asadar, imi inchipui ca pot fi un ambasador al ideii de dreptate si acum. Contactez protopop si preot, anunt intentia de a fi acolo, in duminica in care Flore Ciongradi urma sa fie aniversat. Tot asa cum un mail de mai demult, din Timisoara, urma nu-stiu-ce "porti" electronice ca sa ajunga tot in Timisoara, trecand, intre timp, si prin Viena, tot asa ajunge aici si mesajul de felicitare al episcopului, cum intermediarii nu sunt intotdeauna ca vasele comunicante. Dar ajunge. Despre lucruile vechi, aproape uitate Omul nostru are doua fete - una in Arad si una in Cluj, colega cu Gheorghe Petrov. O contactez, pe numarul de telefon obtinut de la Gheorghe, pe cea din Arad, stabilim ca voi merge si eu cu ea si cu sotul ei, in duminica aniversarii, cu ei, la Simand. Inca o noapte nedormita, inca o plecare cu noaptea in cap spre Arad, apoi intalnirea cu fata si ginerele domnului  Flore Ciongradi. Toata oboseala, toti nervii rasucirii in cadru de dinainte, logistic, trec atunci cand familia imi spune cat de incantat e sarbatoritul lor, ca va veni cineva "tocmai de la ziar, din Timisoara", pentru el. Omul nostru ne povesteste despre vechiul preot, cel pe care l-a prins cand era copil, si cum a fost cand a anuntat acesta in biserica despre faptul ca Biserica lor a fost interzisa. Cum i s-a rupt firul vorbelor si al simtirii, si a cazut in biserica, lesinat, in fata oamenilor sai. 70 de ani mai tarziu, copilul de atunci nu l-a uitat. 70 de ani mai tarziu, copilul de atunci este el cel care a preluase steagul greco-catolicilor ingenunchiati, niciodata infranti, si care si-a adus imediat aminte, oficial, atunci cand izul libertatii incepuse sa se intrevada, ca a fost botezat la catolicii uniti, nu la ortodocsi. Flore Ciongradi este cel care a amintit oamenilor din Simand despre trecutul lor, si despre neasezarile acelui trecut. Despre dreptate. Despre faptul ca biserica aceea anume, a satului, a fost cladita ca greco-catolica. Si ca li se cuvine. Nu multi au fost aceia care l-au urmat. Dimpotriva, au fost putini. Pentru ca inertia e o lege-boala nu doar a trupului ci si a sufletului, si pentru ca multi dintre sateni nu voiau sa fie vazuti ca aducatori de zazanie. Acuma... depinde cum vrei sa-i spui acelei neasezari. Pentru unii, numele ei era mai simplu: dreptate. Si asa s-a macinat, o vreme, o parte din Simand: le-o dam, nu le-o dam, le-o luam, mai asteptam, o cerem, o smulgem? Acum, cand omul nostru implineste 80 de ani, chiar si acestea sunt istorie - toate. Iar greco-catolicii se saluta iar cu ortodocsii, in sat, ba chiar, azi, dupa slujba greco-catolica, preotul lor urma a merge, impreuna cu unii din enoriasii sai, la biserica cealalta, cea ortodoxa, pentru parastasul unui baiat dus de tanar dintre ei. Dar, fara Flore Ciongradi, toate acestea nu ar fi existat. Fara el, fara alti "incapatanati", din alte sate, fara unii care sunt deja dusi, azi... Este un mod de trai la care s-a ajuns cu greu, si care era, in primii ani de dupa Revolutie, un vis. Un vis al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj care, initial, exista doar pe hartie, avand pe episcopul - apoi, arhiepiscopul - Ioan Ploscaru, si cateva punculete de repornire, gratie Inalt Prea Sfintiei Sale Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, care a dat Catedrala din Lugoj, si bisericile unite, care tineau de el, inapoi greco-catolicilor. Atentie: care tineau de el! Pentru ca, mitropolit fiind, era arhiepiscop al Timisoarei, si acolo lucrurile au intrat in matca, in ceea ce-i priveste pe greco-catolici. Dar mitropolitul Corneanu nu a putut impune si episcopilor de sub el, Seviciu, Mic si Gurie, sa-i urmeze politica ecumenica. In Judetul Arad, in care se afla si localitatea Simand, chiar si acum, la mai bine de un sfert de veac dupa Revolutie, inca exista biserici greco-catolice neretrocedate… De ce sunt importante aniversarile Iar ceea ce ar fi bine sa nu se uite, atunci cand cautam lucruri de aniversat, este ca nu doar zilele de nastere ale ierarhilor se sarbatoresc, pentru ca ei sunt ierarhi cu harta posesiunilor ceva mai bine conturata exact pentru ca exista si acesti oameni, aproape nestiuti, care au facut ca, in localitatile lor, bisericile greco-catolice sa se intoarca ACASA. Acesta era lucrul de sarbatorit la Simand. Mergem la biserica, preotul transmite ce trebuie sa spuna, face o slujba dupa un tipic ciudat, nu tine predica, se grabeste la cealalta ceremonie, a parastasului "fratilor". Desigur, pozez tot. Se stie ca domnul Ciongradi are oaspeti "de departe" si ca se va scrie despre el la gazeta. Pentru ca istoria din spatele lui merita. Eram sus, la balconul corului, cand i-am prins, cu teleobiectivul, de cateva ori, fata sarbatoritului. Mai apoi, de jos, de printre oameni, am facut acelasi lucru, atunci cand preotul a rostit numele episcopului, transmitandu-i cele bune celui sarbatorit. Care era cat pe ce sa planga - n-a plans. I-or fi fost destule lacrimile unei jumati de secol, departe de Biserica lui, cea atat de aproape, totusi, in forma de coaja. Dar sufletul locurilor este, mereu, doar acolo unde sunt si oamenim sa umple coaja... Intr-un colt, in biserica, un "Calendar bizantin si latin", o aberatie necanonica, tolerata insa, in spiritul non-agresiunii cultivate de aceasta eparhie greco-catolica. Nu, timpul unirii nu a venit inca, si nici nu e incurajat prea mult, chiar in ce s-ar putea, daca ne gandim doar la reactiile multor talibani ortodocsi dupa Sinodul din Creta. Stiam de atunci ca, intr-o zi, nu peste mult timp, va veni si aniversarea de 80 de ani a episcopului Mesian. Si ca-i doresc sa aiba, atunci, in jur, oameni care sa-l felicite pentru lucrurile pe care le-a sadit, bune, dupa el - nu doar pentru functie, exact asa cum a fost cu noi, cei cativa stransi in jurul mesei si a amintirilor lui  Flore Ciongradi, cel care a adus dreptatea in mica sa lume. Si ca o sa ma bucur sa transmit urarile sincere ale unor oameni onesti, de acolo, din Simand, de departe. Marile aniversari ale unei eparhii sunt cladite din aceste mici intamplari, cruciale pentru micro-universul unor oameni. Iar cine nu invata din relele istoriei, este sortit sa le repete - nu va uitati urat, nici macar n-am spus-o eu... Ramona Balutescu The post O urare de departe, din lumea greco-catolica appeared first on Presa Oradea.