Oradea24
Oradea24

oradea24.ro

O carte-monument, veche de peste 340 de ani, în patrimoniul Bibliotecii Universității din Oradea

„Sicriul de aur” – o carte „monument”, datând din sec. XVII, la Biblioteca Universității din Oradea Autorul, Ioan Zoba din Vinț, a fost, protopop, traducător, scriitor, tipograf și protejat al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I. Adeseori, biblioteca e, așa cum o putem descoperi în marile cărți ale lumii, un tezaur. Nu doar un tezaur de […]

15 July 2026, 11:54 Claudiu Mihuț
Educație

„Sicriul de aur” – o carte „monument”, datând din sec. XVII, la Biblioteca Universității din Oradea

Autorul, Ioan Zoba din Vinț, a fost, protopop, traducător, scriitor, tipograf și protejat al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I.

Adeseori, biblioteca e, așa cum o putem descoperi în marile cărți ale lumii, un tezaur. Nu doar un tezaur de cunoaștere, ci o comoară în cel mai autentic sens al cuvântului. În fondul de „Colecții speciale” al Bibliotecii Universității din Oradea, alături de incunabulul publicat în Elveția, la Basel, în anul 1498, se mai găsesc și alte cărți de mare valoare. Una dintre acestea este „Sicriul de aur”, lucrare tipărită la Sebeș, în anul 1683, de protopopul, traducătorul și tipograful, Ioan Zoba din Vinț.

După cum spune Anton Goția, cel care s-a îngrijit de apariția celei de a II-a ediții a cărții, apărută în anul 1984 la Editura Minerva din București, „textul «Sicriului de aur» aducea, pentru prima dată în literatura noastră, un volum de omiletică funebră care însă depășește caracterul strict declarat în titlu («Carte de propovedanie la morți»), înscriindu-se ca un moment de referință între cărțile de învățătură ilustrate exemplar de Cazania lui Varlaam și Didahiile lui Antim Ivireanul.”

„Ca scriitor, traducător, om de cultură și tipograf, Ioan Zoba se înscrie în rândul cărturarilor notabili din epoca veche a culturii noastre”, mai nota Anton Goția în studiul introductiv al volumului. Ioan Zoba din Vinț a fost secretar (notar) al Marelui Sobor al Mitropoliei Bălgradului (Mitropolia Ortodoxă a Ardealului), ocupând a doua funcție în ierarhia răsăriteană din Transilvania, după cea de episcop. Protejat al principelui Mihai Apafi I, Ioan Zoba din Vinț a fost înnobilat de acesta în anul 1664. Surse istorice spun că Ioan Zoba a fost ales el însuși mitropolit al Ardealului, însă nu a fost niciodată instalat în funcție deoarece alegerea sa nu a fost validată de autorități, așa cum cereau regulile acelor timpuri.

„Sicriul de aur. Carte de Propovedanie la Morți. Scoasă din Scripturile sfinte cu Porunca și la îndemnarea Măriei sale, Apafi Mihaiu, Craiul Ardealului. Tipăritâ în Tipografia noao ăn Cetate în Sas Sebeș, anii 1683, sept. 17”, este o colecție de 15 predici funebre, rostite de Ioan Zoba la înmormântări, texte care aveau rolul de a oferi preoților și un îndreptat în vederea întocmirii unor astfel de discursuri.

Specialiștii consideră că „Sicriul de aur” ar fi fost tipărit în circa 60 de exemplare, din care azi mai există 40 de bucăți. Cartea este considerată „extrem de rară”, obiect de patrimoniu, un  „monument de limbă și cultură românească din secolul al XVII-lea”.

„Sicriul de aur” se mai găsește în colecțiile unor instituții culturale de prestigiu din România: Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia , Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia, Muzeul Județean Satu Mare, Biblioteca Sfântului Sinod București, Biblioteca „Batthyaneum” Alba Iulia, Mitropolia Ortodoxă Sibiu, Biblioteca Academiei Române – filiala Cluj, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Biblioteca Academiei Române București, Biblioteca Națională a României. Un exemplar este menționat în colecția Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București, un altul în colecția Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași și încă unul în colecția Muzeului Național „Brukenthal” din Sibiu. Recent, un volum, considerat „extrem de valoros”, a revenit acasă, fiind achiziționat de Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș – Alba.

Fiind considerată „raritate bibliofilă extremă” cartea este clasificată juridic ca bun de Patrimoniu Cultural Național și de aceea vânzarea ei este strict reglementată. Nu se cunosc exemplare aflate în colecții private, iar valoarea de piață a „Sicriului de aur” este estimată între 8.000 și 3.000 de euro, în funcție de starea sa de conservare. S-au păstrat foarte puține volume intacte, cu cele 4 foi nenumerotate de introducere, cele 168 de pagini numerotate, alături de legătura originală din epocă, lemn îmbrăcat cu piele, valoarea acestora fiind considerabil mai mare.

Biblioteca Universității din Oradea are două volume ale lucrări „Sicriul de aur”, din păcate ambele incomplete. „Știm că unul dintre acestea a fost achiziționat, de bibliotecarii universității, în anul 1968, de la Cluj, pentru 1.500 de lei, sumă considerabilă la acea dată”, relatează Daniela Bar, șef serviciu Achiziție, prelucrare și catalogare. „Astfel de cărți dau valoare Bibliotecii Universității din Oradea. Ea se numără printre primele tipărituri românești, fiind o carte de căpătâi pentru începutul limbii române”, a mai spus bibliotecara.

Alături de celelalte volume care constituie fondul „Colecții speciale” al Bibliotecii Universității din Oradea, cele două volume ale „Sicriului de aur” sunt păstrate în dulapuri speciale, sub sticlă ce protejează cărțile de efectul nociv al radiațiilor ultra-violete, într-o încăpere climatizată și bine păzită de o ușă blindată; investiții importante realizate recent de conducerea instituției de învățământ superior.

Printr-o fericită coincidență, volumul de restituiri datorat lui Anton Goția se găsește și el tot în două exemplare la Biblioteca Universității din Oradea, unul dintre ele aparținând fondului „Monica Lovinescu – Virgil Ierunca”, biblioteca celor doi erudiți ai exilului fiind donată instituției de învățământ superior din orașul de pe Crișul Repede.

Citește articolul complet pe Oradea24

https://oradea24.ro/2026/07/15/o-carte-monument-veche-de-peste-340-de-ani-in-patrimoniul-bibliotecii-universitatii-din-oradea/

Deschide