Mitropolitul Ioan a dus un strop de lumina cucilor din Gataia

As fi putut da un titlu bombastic, gen ,,Mitropolit la psihiatrie", care sa va faca un moment sa credeti ca parintele Banatului s-a dilit, sau ceva de genul acesta. N-are rost - oricum, pentru unii, a ajuta, a renunta la confortul palatului tau pentru niste morminte din iarba uda si pentru niste necajiti jumate vii, […] The post Mitropolitul Ioan a dus un strop de lumina cucilor din Gataia appeared first on Presa Oradea.  As fi putut da un titlu bombastic, gen ,,Mitropolit la psihiatrie", care sa va faca un moment sa credeti ca parintele Banatului s-a dilit, sau ceva de genul acesta. N-are rost - oricum, pentru unii, a ajuta, a renunta la confortul palatului tau pentru niste morminte din iarba uda si pentru niste necajiti jumate vii, la ceas aniversar, e o forma de dileala. Dar materialul acesta este pentru oameni, nu pentru hahalere. Si cum judeca hahalerele nu e treaba noastra. Oamenii, insa, se vor bucura sa afle ce a facut UN OM in ziua cand implinea un an de cand a ajuns mitropolit. Il vad cum se desprinde din ceata, pe un drum lateral, asteptandu-ma. Vorbiseram de o luna despre Gataia. Despre spitalul de acolo, cel de psihiatrie. Mitropolitul tace si face. N-a uitat de ,,cuibul de cuci". Suna, si sar pe cai, recunoscatoare ca n-a uitat nici ca am si eu un strop de suflet acolo, la spitalul despre care am scris de atatea ori. Ne intalnim undeva in judet. Cobor din masina 2 ca sa schimbam cateva cuvinte inainte de a ajunge in Gataia, in ceata. E ceva frumos in imaginea asta, cu ceata. Ceva altfel. Ca un fel de avertizare pentru cei care n-au mai vazut lucruri mari, cum sa ele vor fi. Eu am mai vazut lucruri mari, cu ,,Inaltul" Ioan, si vom mai vorbi despre ele. Deocamdata imi bucur ochiul, apropiindu-ma, cu imaginea neobisnuita a unui om neobisnuit. Imi aduc aminte de o stanca a mitologiei grecesti. Atena, in disputa cu Poseidon, pentru patronajul orasului ce azi se cheama Atena, ofera daruri locuitorilor - Poseidon loveste cu tridentul o stanca si un suvoi de apa sarata vorbeste oamenilor despre darul ,,preumblerii pe mare". Tot el ofera si calul, pentru razboi. Atena atinge cu varful lancei pamantul si de-acolo creste maslinul. Imblanzeste calul, pentru agricultura. Femeile o voteaza pe Atena si sunt cu una mai multe decat barbatii. Iar orasul devine Atena. Cu toate astea, si marea ramane a oamenilor, si calul, cu toate utilitatile sale. Inaltul se desprinde din ceata ca o stanca mult mai complexa decat cred unii - nu e deloc pustnicul din munti, cum l-au vazut multi, cand a venit in Banat, desi e usor sa-l cataloghezi asa, dupa chipul aspru, de urs cu ochii apropiati, mai putin creduli omului si mai deschisi pasarilor cerului. E un om informat, in pas cu epoca, ce intelege procese sociale ramificate si ofera rezolvari pertinente. E o stanca ce strange si calul, si caii-putere, si lacrimile marii, si cununa de maslin a intelepciunii in acelasi trup. Acolo unde zeii vechi se certau, a castigat cel nou, al iubirii, pe care-l are Ioan al nost in heraldica sa: Isus. In hoc signo vinces. Si el invinge zi de zi, hasurand terenuri noi, unde pana acum ,,erau lei", in sufletele oamenilor. Nu e rupt din soare - uneori greseste, cum cred ca a facut in povestea cu Constitutia si cu homosexualii. Dar, de cele mai multe ori, acolo unde incearca sa schimbe ceva, lucrurile vor sta mai bine dupa ce a plecat. Sau macar mai luminos. Asa e si acum - mergem cu niste cadouri ,,de iarna" la Spitalul de Psihiatrie Gataia. La cuibul vremelnic al cucilor. Si la cel mare, de dupa. Cel definitiv. E un an de cand Inaltul Ioan a venit aici, la noi, mitropolit, in locul Inaltului Corneanu. Oricine ar fi venit dupa Nicolae Corneanu ar fi dat de greu, cum fostul nostru mitropolit a fost un om luminos si iubit. Dar am pariat bine, acum un an si ceva, pe arhiepiscopul de atunci Ioan Selejan, ca cel ce poate duce lucrurile mai departe. E un an de cand ne e mitropolit si dupa o scurta slujba de multumire in bisericuta de la Mitropolia din Timisoara, s-a pus pe drumuri, spre Gataia. Inaltului Corneanu i-ar fi placut asta. E bine. Se desprinde din ceata de parca in ceata aceea se plamadeste pornirea spre orice - de la el nu te miri pe unde ajunge si ce face. Face bine - asta e important. Si la intoarcere il vad iar in ceata, pe un tapsan, pana asteptam sa intram in cimitir. E cumva frumos sa vezi silueta unui mitropolit in ceata aceea din care se poate naste orice - ,,orice" e ruda buna cu ,,oricui", iar asta e una din lectiile bune ale ACESTUI mitropolit - ca oricui in nevoie i te dai, mai abitir celor cu cele mai mari nevoi, celor de cel mai de jos. Asta facem acum, aniversand prin a da, nu prin primire. ,,De cate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut". Poarta spitalului se deschide, sunt aici preotul locului si cel al Coloniei, cartierul de langa padurea cu spital. Apare si directorul medical al spitalului, se deschide portbagajul, curg bunatatile. Intre timp, pacientii vin, Inaltul ii strange la piept si-i binecuvanteaza. Se vorbeste despre nevoile locului, mitropolitul se ofera sa ajute cu ce lipseste, ii pozez pe cei din jurul darurilor cu claritatea obiectivului pe indemnul cu ,,profita acum" de pe un cozonac. Bunavointa unui mitropolit ortodox e un lucru rar, trebuie sa profiti de ea cat e pe rol. Doar Banatul a fost mai binecuvantat - de zeci de ani, aici ii puteai spune mitropolitului si ,,parinte", fara sa gresesti. Mergem la bisericuta spitalului, printre pavilioanele cu necajiti - multi, uitati de familii aici. Biserica e o mangaiere pentru multi. Mitropolitul spune o rugaciune, se gandeste ce-ar fi de facut pentru ca locul de alinare sa creasca intru eficienta. E ceva apasator si deschis, totusi, aici - tavanul iti cade in cap dar Isusii pictati pe geamuri dau o lumina aparte momentelor. La iesire. il fotogtafiez pe mitropolit exact printr-o icoana ce se decojea de frigul vremii si al vremurilor - un chip de Inalt Prea Sfintit ce intregeste chipul unor sfinti. Ultima oprire e la cimitir, la rugamintea mea. La Radu Ricman, fostul director al spitalului, care, dupa dorinta sa, se odihneste alaturi de pacientii sai. Si la cucii cazuti din cuib, ajunsi in cuibul mare, al pamantului, unde odihna nu se da dupa scoala sau buletin… Inaltul alege, fara coordonate de departajare certe, un mormant si, in ceata lipicioasa, printre ierburile ude, impreuna cu oamenii sai, aduce Nasterea si Invierea si tot, in aceleasi clipe, cu un antimis aparte pentru noi toti - acum se slujeste nu la masa altarului bisericii cat la un altar al suferintei, si intelepciunea mitropolitului este dublata de lacrima sa ce cade acum, spre sfarsitul litaniei pentru cei dusi - pentru cei dusi fara nume, deja uitati, multi. E sfarsit de an, e sfarsit si de prim an al Inalt Prea Sfintiei Sale Ioan, in Banat. Un ,,diliu al lumii BOR", atata de mancata de putreziciune a sufletului, a rupt ceata si a aprins cucilor Gataii lumanari la cap. La multi ani, Inalte, dupa sufletul fiecaruia. Si multumim. Ramona Balutescu The post Mitropolitul Ioan a dus un strop de lumina cucilor din Gataia appeared first on Presa Oradea.