Manual despre tradare - din capatul celalalt

Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a […] The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.  Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a avut un rost. Chiar daca volumul nu a fost menit a pune pe masa concluzii gata mestecate, documentele prezentate aici, cele mai multe fiind note informative si rapoarte prezentate Securitatii, pana in anul 1973, legate de preotul, episcopul si, mai tarziu, cardinalul greco-catolic Alexandru Todea, vin avand atasate, firesc, atat radiografii despre omul turnat dar si despre turnatori si receptori, precum si o serie de intrebari la care cititorul, cu orizontul deja largit, prin lecturarea cartii, si le va pune si la care, poate, va si cauta raspunsul. Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securitatii", aparut anul acesta la Editura Mega din Cluj, si semnat de Sergiu Soica, este un element de lucru pentru cei care vor dori sa inteleaga mai bine prigoana asupra greco-catolicilor, desfasurata nu doar de la 1948, anul interzicerii acestui cult, in Romania, ci si inainte, si tinand (aparent) pana in 1989. Volumul merge, in cele peste 800 de pagini ale sale, la anul 1973, promitandu-ni-se, macar la prezentarea din Timisoara a lui, ca va exista si o continuare, care sa se apropie de anii '80. Volumul a fost lansat joi, 27 iulie, la Biblioteca Universitatii de Vest din Timisoara. Au vorbit, pe langa autor, moderatorul serii, lectorul Mihai Panu, de la Facultatea de Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, din cadrul UVT, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj si episcopul Virgil Bercea, conducator al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea si nepot al cardinalului Alexandru Todea. De altfel, ierarhul a si finantat aparitia volumului, dovedind ca aceasta eparhie poate sprijini si aparitia unor carti care sa imbagateasca agonisirile pe linie fireasca ale institutiei, nu doar maculatura. Daca pana acum am cunoscut cum a fost viata cardinalului Todea din scrierile proprii sau din povestirile celor care l-au intalnit, volumul prezentat la Timisoara ne pune in fata ochilor varianta tradari, din cealalta parte, si anume cum au aratat notele care il ,,incriminau". Este o marturie deosebit de interesanta, utila atat pentru cercetatori, dar care ar putea ajuta (in caz ca ar fi citita - ceea ce nu va fi) si celor care inca ne povesesc, in tramvaie sau la alegeri, ce bine s-a trait pe vremea comunismului. Libertatea ca vis Cei care au fost FAPTUITORI, legat de aceasta felie din istoria greco-catolicilor, din ilegalitate, s-au dus, multi. In curand se vor duce si POVESTITORII faptelor. Vor ramane cartile. Daca ele nu vor fi scrise la timp, pana mai exista macar povestitori, o droaie de lucruri vor ramane ciuntit sau vor muri de tot. De aceea este asa de importanta valorificarea resurselor vii sau, mai apoi, a arhivelor. In aparenta, note seci, turnatorii la Securitate, lucruri de acum 70 - 40 de ani sunt inca in stare sa ne starneasca mai mult decat o indignare cumva aseptica, detasata. Pentru ca inca ne legam cu fire personale de oamenii dusi, de rudele si cunoscutii lor, de cei care au suferit atunci si care inca poarta suferinta, fiind alaturi, in vremurile acelea, de principalii martiri. Nu am ajuns sa-l cunosc pe cardinalul Todea dar i-am cunoscut cateva rude, am citit despre el, am fost in locurile unde s-a nascut, unde s-a ridicat si a locuit. Am participat la parastasul de la Teleac, la 100 de ani de la nasterea sa, in biserica improvizata ce gazduieste, acolo, slujbele greco-catolicilor. Apoi, la Reghin, la casa memoriala a lui, unde si-a trait ultimii ani de viata. Cateva din fotografiile de acum cinci ani, de la Teleac si Reghin, vor fi folosite pentru ilustrarea acestui material. Unii dintre cei pe care i-am avut alaturi atunci s-au dus si ei. Cu bagajul imens de istorie pe care il tezaurizau - unii reusind, totusi, sa faca publice o parte din marturiile lor despre anii prigoanei. Probabil ar fi trebuit sa citesc rece cartea lui Sergiu Soica. Ma intreb de la ce generatie se va putea citi rece, insa, acest volum. Fara sa te gandesti ca, uite, unul din oamenii pe care ii stii era urmarit si turnat, sau ca doamna cu care ai povestit prea putin candva, cand v-ati intersectat, si care mai avea atatea sa spuna, acum nu mai e. Sau fara sa te gandesti cum erau acesti turnatori, si pentru ce au ajuns ei sa sifoneze la Securitate, si cum ii incapea pielea cu dubla lor ,,fata" - aceea de pieten sau amic care se baga sub pielea ta, si aceea de sursa pentru Securitate, intr-o tradare ordinara... Si ma intreb daca va exista vreodata vreo generatie care sa nu se gandeasca la ,,profilul turnatorului", cu intrebarea ,,de ce?"... Citind o astfel de carte, esti ca o pasare calatoare deasupra unui oras in care nu ii e sortit sa se opreasca. Vezi mult mai mult decat daca ai fi jos, si te intrebi. Si te scarbesti. Si te induiosezi. Acum, stii. (Cat stii). Stii ca libertatea (atata cata este ea) a venit in 1989. Dar atunci nu se stia cand va veni. Stii care e suma anilor pe care i-a facut Todea in puscarie, in atatea ture de arestari si intemnitari. Dar el nu stia, pe cand era ,,bandit" in inchisoare, ca va veni gratierea din 1964. Si nu stia ca, dupa aceasta eliberare, va fi, mai incolo, dupa doua decenii, inchis iar. Si te induiosezi, dincolo de toata mizeria pe care o cerni, pentru a vedea aurul asta, de speranta lui Todea, exprimata mereu si mereu, cum ca Biserica Greco-Catolica Unita cu Roma, din Romania, va iesi candva la suprafata, iar. Si te uiti la ani. Si calculezi. Il auzi, citind cartea, pe Todea spunand, din puscarie, ca se va ajunge, ,,la anul", sau ,,in curand", la libertate. Si indoi degetele, numarand cati ani mai erau pana la asta. Si nu-ti ajunge o mana, nu-ti ajung doua maini.  Apoi, el iese din inchisoare, si te gandesti ca s-a linistit, si ca notele de la Securitate il vor arata drept un bland cositor de iarba, si atat, asa cum apare intr-o filmare de batranete. Dar nu, el nu s-a linistit, si, dincolo de siguranta proprie, il vezi cultivand firava mladita a bisericii, si pe mai departe, el avand si meritul de a reorganiza ce a ramas din BRU, atat in clandestinitate, cat si dupa Revolutie. Cat de naiv! - iti vei spune. Si totusi, cunoscandu-i viata, naivitatea lui, existenta uneori si dupa Revolutie, cand credea ca revendicarile greco-catolicilor nu se vor impiedica de ortodocsi, este frumoasa. Este speranta unui om care a avut taria de a-si pastra visul, ani si ani, purtandu-se ca si cum el ar fi dupa colt si ar putea sa se intample maine. Si insufland si altora speranta, si tinandu-I aproape de el, chiar si atunci cand, pentru a nu le face mai mult rau, nu era prezent in mijlocul credinciosilor. Lansarea volumului La Universitatea de Vest din Timisoara, lansarea cartii despre Todea si Securitate este o seara speciala. Nu pentru multi dar, cred, pentru buni, in compensatie. Lectorul Mihai Panu spune ca avem in fata ,,o tema sensibila din punct de vedere istoriografic, prin prisma pozitionarilor, mai mult sau mai putin fericite, in ultimii 27 de ani, privind importanta Bisericii Greco-Catolice in Romania, si traseul ei in intunecatii ani ai comunismului". El vorbeste si despre etica neuitarii, care ne ajuta sa nu repetam greselile trecutului, adaugand: ,,Exercitii de genul celui pe care il facem in aceasta seara sunt cat se poate de necesare". In finalul deschiderii, Mihai Panu adauga: ,,Adevarul ramane cea mai pura forma de cunoastere. Dar si cea mai dura." Monseniorul Angelo Narcis Pop neindeamna sa lecturam volumul pe post de meditatie. Arata cat s-au straduit informatorii sa-l urmareasca pe Todea, sa fie intimidat si determinat sa renunte la credinta sa. Fara sa reuseasca sa il convinga. ,,Tot raul s-a transformat o marturisire" - concluzioneaza vicarul general de Lugoj, aratand ca felul in care s-au aliniat, una peste alta, notele informative, este inca o recladire a istoriei. Inainte de a-i oferi cuvantul autorului volumului, Mihai Panu adauga ca ,,viata cardinalului Alexandru Todea este o poveste despre principii, despre valori, si, nu in ultimul rand, despre vointa". Sergiu Soica povesteste despre felul in care s-au strans ideile, pentru ca aceasta carte sa existe, despre discutiile cu PS Virgil Bercea, care ii povestea despre unchiul sau si despre initiativa acestuia ca lucrurile ce se leaga de dosarul de la Securitate al lui Alexandru Todea, pe care episcopul oradean il avea, sa se regaseasca intr-un volum. Un lucru ce a fost remarcat de Sergiu Soica drept interesant este felul in care istoria orala se imbina cu cea a documentelor, el povestindu-ne cum episcopul Bercea i-a vorbit despre modul  in care protopopul de Reghin, Alexandru Todea, a mers la Bucuresti, sa fie sfintit episcop. Ca sa ajunga de la Reghin la Bucuresti, a cumparat bilete de tren in doua directii diferite, pentru a ii deruta pe oamenii Securitatii. Soica spune ca aceeasi poveste, auzita deja de la ierarh, o gaseste spusa asa si de catre Securitate. Autorul ne arata ca acest volum ajuta si pentru a ii informa pe cei care spun ca, intre 1948 si 1989, BRU nu a facut nimic ca sa-si apere credinciosii. Episcopul Todea trimite memorii Statului, cerand reabilitarea BRU - chiar si din inchisoare. El trimite in total 34 de memorii Statului Roman, pentru repunerea in dreptuuri a Bisericii sale. Initial lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar si lui Nicolae Ceausescu, si chiar Elenei Ceausescu, de ziua de nastere a lui Nicu Ceausescu, sperand sa dea, poate, de o mai mare deschidere. Doua dintre acele memorii figureaza si in acest volum. Sergiu Soica spune, la prezentarea cartii, despre ,,frica care a fost mereu langa acesti oameni", si chiar despre o forma de aparenta paranoie. Ne povesteste despre un pulover pe care Todea l-a dat lipsa din camera sa, si despre felul in care acesta s-a dus la Securitate sa reclame aceasta lipsa. Hatru, autorul ne spune ca, initial, citind despre acest lucru, s-a gandit ,,Cat de paranoic, sa mearga sa spuna ca i-a lipsit o haina!" Dar tot el realizeaza, mai departe, ca Todea gandise bine demersul, explicand ca nu voia ca acea haina sa apara cumva intr-un loc necuvenit si sa-l incrimineze legat de vreo crima sau vreun furt. Au fost 73 de informatori care au raportat despre Todea, si 34 de ofiteri ai Securitatii ce primeau notele informative si dadeau directivele legat de ce intrebari sa i se puna si cum sa se actioneze mai departe. O armata de oameni. Ascultandu-l pe Sergiu Soica si statistica prezentata de el, despre zeci de informatori si zeci de gradati ai Securitatii, platiti sa pandeasca un om, imi vine in minte povestea dintre Stalin si papa Pius al XII-lea, cand era vorba ca Sfantul Scaun sa participe la tratativele de pace din timpul Razboiului Rece, cand Stalin a  intrebat ,,Dar cate divizii are papa?" Se spune ca, in 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus ,,Acum va vedea cate divizii avem". Si Securitatea a vazut ca Biserica lui Todea a iesit la lumina. Securitatea si-a schimbat, de atunci, numele, ]n SRI, a desecretizat dosare. Intrebarea, legata de munca platitilor ei, a ramas, uneori, intacta, si acum: ,,Pentru ce?" Mihai Panu spune ca vorbeste din perspectiva unui outsider, dar care este foarte sensibil la istoria Bisericii Greco-Catolice, si readuce vorba despre frica: ,,Fricile de azi sunt anxietati, ce experimenta Todea era frica pura, plenara (…) – e incomparabil ceea ce simtim noi, acuma, din comoditatea sec XXI, fata de experientele atroce pe care le-au avut elitele clericale ale Bisericii Greco-Catolice in acele vremuri". Prea Sfintia Sa Virgil Bercea explica celor care nu stiau ca Alexandru Todea a fost fratele bunicii sale materne, si ,,persoana ce mi-a marcat cel mai mult viata". Ne-a povestit si el cateva dintre lucrurile pe care le stia de la prima sursa, din viata lui Todea. Aflandu-ne la Timisoara, ierarhul ne spune ca, prin anii 1983-84, de la Vatican se lua legatura cu Romania, si un cardinal a vrut sa-l intalneasca pe Todea. Pentru a-i deruta pe securisti, Todea a mers de la Deda la Constanta si, prin Craiova, la Timisoara, unde, in Dom, a dat de un om ingenunchiat, care l-a luat si dus intr-un lan de porumb, unde a stabilit cu respectivul cardinal ca voiau sa numeasca un nou episcop catolic in Romania, si apoi a ajuns Ioan Robu, actualul mitropolit de Bucuresti, episcop. S-a stabilit si ca ultimul episcop greco-catolic, care va ramane in viata, va sfinti un episcop, pentru continuitate. S-a ajuns iar la notiunea de frica si cum Todea spunea ca e imposibil sa stapanesti frica. PSS Bercea ne da exemple de alte persoane care fusesera intemnitate, dintre cunostintele sale - pentru ca au fost prezente la o liturghie, sau pentru ca au dus o scrisoare undeva. La ani grei de puscarie.  Ne spune despre un om care, din decan al unei facultati de drept, a ajuns vanzator la Plafar. ,,Valori ale Romaniei au fost distruse sistematic, in acea perioada" - spune el. ,,Acum incearca sa se oculteze unele adevaruri. (…) Cred ca merita acest efort, pentru ca uitarea este cea care ucide. Neuitarea este cea care ne da posibilitatea sa mergem mai departe, sa facem cativa pasi". Un gest frumos din partea ierarhului oradean e ca aminteste o alta vizita a sa in Universitatea de Vest din Timisoara, povestind ca a mai intrat candva aici, tot la o lansare de carte, impreuna cu IPSS Nicolae Corneanu. Vorbeste despre UVT ca despre ,,un templu al culturii, al stiintei si al studiului" - la care, completez eu, s-ar putea adauga si alteritatea, aplecarea spre cel care nu e primul, spre minoritar, indiferent de care natura este acea minoritate, pentru a ii face auzita parerea si analizate doleantele. Ierarhul adauga ca, la acea vizita in UVT, era prezent si episcopul Alexandru Mesian, al Lugojului, care, din diverse pricini, nu a putut fi si acum, in 2017, langa noi, dar care se bucura si el de aceasta carte, si ne transmite salutul lui. Interventia PSS Virgil Bercea a bucurat asistenta, inca fiind destui ramasi, in Timisoara, carora sa le tresara inima, cu drag, la numele mitropolitului ortodox de pie memorie, Nicolae Corneanu. Ceea ce mi-a dat prilejul ca cele cateva cuvinte rostite sa inceapa exact cu evocarea acelei zile de 27 iunie 2008, cand, in sala de sub Aula Magna a UVT, s-a lansat Biblia Vulgata - aparuta tot sub ingrijirea ierarhului oradean. Preiau ideea serii, legata de temeri, aratand ca frica nu s-a sfarsit, pentru familia lui Todea, nici acum, pe timpul Noii Securitati, a SRI-ului. Spunand - nu aratand. Exemplele concrete, spre aratare, vor veni mai tarziu, atunci cand se va putea - deocamdata e doar afirmatia: ca si procuratura, si oamenii cu filajul, au ramas ancorati - parte din ei - in practici folosite si pe vremea lui Alexandru Todea, care sa te faca sa te intrebi ,,pentru ce?" Sergiu Soica spune, raspunzand la o intrebare din sala, ca sansa BRU de a fi mai vizibila, cu istoria sa, in marea istorie, ar fi ,,Sa aparem in manualele de istorie, sa dispara Esca si sa apara cate un cardinal". Tot pornind de la o intrebare, PS Virgil Bercea arata: ,,Din tot ceea ce am primit de la CNSAS, absolut nimica nu am cenzurat. (…) Ar fi interesanta perioada anilor 80, dar ea nu trebuie sa ne inspaimante la ora actuala – e sora Ionela, cu cei trei episcopi. (…) Nu e necesar sa nu apara - din contra. Le intelegem deja prin alta perspectiva". Intr-adevar, puncte nevralgice ale Bisericii Greco Catolice de la noi, care inca nu si-au gasit rezolvarea in casa proprie, d-apoi sa o vezi (pe aceasta, rezolvarea) in Wikipedia sau in alte medii benigne. Si asa si este, numele surorii Ionela  (in viata, dar traind extrem de retrasa, la Bucuresti) aparand de cateva ori in aceasta carte, in ciuda disensiunilor la care s-a ajuns intre ea si Todea, ceea ce a facut ca existenta ei sa devina un subiect tabu pentru multi dintre greco-catolicii de azi. Tot PS Bercea vorbeste, invitat de cineva din sala, despre notiunea de ,,biserica nationala", perimata astazi - cum spunea el. ,,Sunt lucruri depasite, din punctul de vedere al Bisericii Catolice". El arata ca lucrurile evolueaza de asa natura ca bisericile nu vor mai dori sa se cheme ,,biserica nationala". Nici noi nu dorim". A continuat sa explice detasarea catolica, in ciuda faptului ca, pana in 1948, atat BRU cat si BOR erau considerate biserici nationale ale Romaniei, sugerand ca si ortodocsii vor ajunge sa gandeasca la fel. Din spatele salii a primit un zambet nostalgic - aceeasi naivitate frumoasa, ca a lui Todea, cand visa libertatea. Aceeasi deschidere, cu mana intinsa, spre celalalt, pe care ortodocsii nu o baga in seama, ca atunci, in 2008, tot in acest complex de cladiri al UVT, cand ne vorbea, de fata cu IPSS Nicolae Corneanu, PSS Alexandru Mesian si monseniorul Angelo Narcis Pop, despre ecumenismul fata de ortodocsi. Si, exact ca atunci, cu noua ani si o luna in urma, mi-a venit intrebarea: ,,Si ursul stie?" Atunci am pus-o. Acum, nu. Se vede ca, in ani, la multe am ajuns sa avem acelasi fir al gandirii, pentru ca replica urmatoare a ierarhului a fost, tot exact ca atunci, despre ecumenism si erezie… ,,Ecumenism - sunt multi dintre ortodocsi, unii usor fundamentali, care spun ca e cea mai mare erezie a secolului. Pai daca ne gandim la noi in Transilvania, la dumneavoastra, aici, in Banat, mai exista familie pura ortodoxa, pura greco-catolica, pura romana? E asa de relativ! Si atuncea ecumenismul de baza, fundamental, sensul ecumenismului se traieste acolo, in familie." Uneori, naivitatea, dorinta de a vedea ganduri bune in celalalt, chiar daca ele nu exista sau exista extrem de rar, e dovada de marinimie (macar cea institutionala). Speranta colaborarii cu autoritatile, speranta (uneori - si la Alexandru Todea, si la Virgil Bercea) de a nu mai fi urmariti, dorinta de a intelege si a aseza logic relatiile cu autoritatile statale, cu ortodocsii - aceleasi. ,,Astia doi parca ar fi rude" - imi zic. Pana la urma, poate chiar exista o genetica a naivitatii bune, a prostiei fata de celalalt, invaziv, cotropitor, aberant, o iertare a lui. Si poate tocmai aceasta naivitate slefuieste cheia sperantei ce, pana la urma, cine stie, mai deschide si usi, la finele zilei… Tot despre conceptul de ,,national" spune cateva cuvinte si Mihai Panu, explicand ca acesta a ramas mic si ca, in ceea ce priveste relatiile dintre culte, ecumenismul ii pare directia buna. Sifonari. O mica parte a lor. Dintr-un volum de 800 de pagini, e greu sa alegi doar cateva fragmente, edificatoare. Am luat, totusi, cateva, din aceasta masa clisoasa de turnatorie. Unde, dincolo de ce spunea Todea despre Stat sau despre Biserica, era urmarit ce mananca, ce afectiuni isi trateaza, ce carti cumpara. Cu putine completari, pe langa, aceste fragmente - isi va face, in rest, fiecare parerea sa despre cum a fost cu informatorii si cu cele informate. Ce ramane dupa ce parcurgi un astfel de fragment? Un informator vine, dupa o discutie cu cineva, cu ideea aceluia, consemnata pentru Securitate: ,,Todea Alexandru ca si Pop Iosif sunt urati, ingamfati, invidiosi, imorali" - ar fi spus un preot refuzat de la hirotonire, lucru spus de alt preot sursei, in martie 1970. Si totusi, cine a facut hirotonirea, cum acela refuzat e prezentat drept preot? * ,,In ziua de 11 august 1946 la slujba religioasa de la biserica grecocatolica, dl protopop Todea Alexandru a rostit o cuvantare prin care a atatat opinia publica contra autoritatii politienesti, dupa cum urmeaza: ,,Agenti secreti sunt dupa mine si vreau sa ma aresteze. Aici in biserica se spune numai adevarul, usile bisericii sunt largi deschise si poate sa vina orisicine sa ne asculte. Am suferit 5 ani, vom suferi o luna, jumatate de an, sau ani. Insa, dupa aceea va fi iar fericire, fericirea noastra /facand aluzie la regimul manist/" - arata o nota informatia din 12 august 1946. * ,,In ziua de 10 noiembrie 1946 cu ocazia slujbei religioase de la biserica greco-catolica, dl protopop Todea Alexandru din altarul bisericii a tinut o predica animata de idei politice anti-democratice. Dupa ce a facut introducere cu citate din Sfanta Evanghelie, subiectul incetul cu incetul a deviat, astfel a ajuns la un moment dat la descrierea unui ochit. Vorbea despre ochiul constiintei, despre ochiul lui Dumnezeu. Ochi ce face comparatii in anumite cazuri de mantuire prin acest ochi. Dl protopop Todea conclude cu intrebarea ,,Cu cine sa votam?". Frenetic si plin de entuziasm raspunde tot el. Au ,,sa votam cu cine ne dicteaza ochiul". Deci ochiul constiintei, mestesugit in ochiul din listele de votare. Dupa terminarea slujbei religioase, toata lumea se intreba ce a fost azi cu parintele Todea." Se pare ca politica se facea si atunci in BRU, dar, ca si acum, ceva mai fin decat in BOR. * ,,Raportat cu nr. 1004 din 17 octombrie 1946 E x t r a s 1 7 Copie In ziua de 10 octombrie 1946 dr. Nicoara Eugen si cu protopopul Todea Alexandru sau deplasat in comuna natala a lui Todea, Teleac. Unde au facut propaganda manista. La cateva zile au mers in acea comuna in propaganda B.P.D.-ului18, taranii le-au raspuns ca lor are cine sa le spuna, ca au oameni mai destepti, ca Nicoara si Todea". * ,,20 octombrie 1964 Agent: ,,Marinescu Ioan" Privind aspectele mai importante rezultate din continutul materialelor informative din Dosarul individual nr. 1220. (…) Tot Todea la intrebarea femeii daca nu-i nadejde ca biserica sa fie libera iarasi, a raspuns: ,,Dumnezeu stie ce va fi, are toata nadejdea ca pe anul viitor sa fie mari schimbari, ca biserica greco-catolica sa fie iarasi libera. Va incepe modesta si saraca, dar prin suferinte se va intari, putini au fost la poala crucii lui Cristos, dar au invins paganii si necredinta". Tot Todea a afirmat: ,,ca la Teleac l-a vizitat tot poporul, chiar si invatatorii. La Reghin fostii lui credinciosi il ajuta, il privesc cu drag, il roaga sa-i viziteze. Inca n-a inceput vizitele ar fi prea multe si ar produce impresie, s-ar sesiza ortodocsii si autoritatile, cine vrea sa-l vada poate veni la el". (…)". * ,,Primeste: Locotenent Colonel Bota G. Sursa: ,,R. 25" Strict Secret Data: 07.X.1969 (…) Intrebat de mine despre sora Ionela, a ridicat din umeri. Ce sa zic? Sora Ionela e o problema aparte si ostiile care au sangerat e o problema aparte. Nu stiu ce sa zic. Dumnezeu trebuie sa aduca dorinta. A spus ca cele doua, ostiile au fost restituite sorei Ionela. El a primit numai o parte din purificatoarele sangerate." * ,,Sursa de incredere 30.I.1973 Strict Secret ,, E p i s c o p u l T o d e a" 4 2 9 Fire vicleana. Apare rar in strada. Sfidator in legatura cu sfintirea bisericii din Teleac. Sabotajul lui din ziua Sfintirii s-a simtit - la indemnul lui - lumea nu a mers la biserica - e vorba de adeptii lui. Totusi sfintirea s-a facut. Dupa mine: este un criminal, un sabotor. Unul care uraste poporul nostru muncitor. Pana cand!" * ,,24.IV.1973 100/F. Gh. Sursa de incredere Strict Secret (…) (N.n.: Preotul Husar Roman) Mi-a spus ca regreta ca n-a facut trecerea la ortodoxie la inceput, in 1948 si ca daca ar fi facut-o atunci, alta intorsatura ar fi luat unificarea bisericeasca, el ar fi stiut cum sa manevreze destinele bisericii. Are de gand ca in sarbatori sa mearga la Voiniceni, sa-i ceara preotului Somfalean sa spuna dupa slujba, cateva cuvinte credinciosilor, ca un fel de adio. I-am recomandat prudenta. A facut si remarca urmatoare: ,,n-avem lipsa de Todea. Avem toate prerogativele in afara de aceea de a hirotoni preoti. Autoritatea episcopala nu-i necesar s-o recunoastem in mod public. El nu va merge la Todea. Daca Todea are nevoie de el, sa vina Todea la Husar". Targu Mures la 24.V.1973 ,,Liviu Oltean" Nota Biroului: Nota este furnizata conform sarcinilor. Husar Roman se afla in atentia S.I. Informatorul a fost instruit cum sa procedeze in continuare pentru a se mentine starea existenta intre semnalat si Todea. Prin alte surse si metode, se vor initia masuri de catre Serviciul I pentru adancirea neintelegerilor existente intre cei doi si stimularea lor. - Materialul s-a exploatat la dosarul de urmarire informativa a celor doi. Aspectele se vor exploata si in cuprinsul unui raport catre Directia I-a. Lt. Col. Florea Gheorghe" * ,,30 mai 1973 100/F. Gh. Strict Secret Sursa de incredere (...) Todea m-a recunoscut si m-a intrebat de scopul vizitei. I-am spus ca am iesit din spital si fiindca banii primiti de la el mi-au folosit la medicamente si spital, i-am adus drept recompensa cateva carti si fiindca data trecuta am uitat sa-i multumesc pentru darul in bani, acum ii aduc multumirile mele. M-a invitat in camera. Pe masa avea un aparat de radio-tranzistor, oprit din mers, dar se vedea ca era fixat inainte de a-l opri pe unde scurte. (...) ,,Persecutia bisericii greco-catolice este unica in istoria bisericii, e de lunga durata, a decedat intreg episcopatul initial, a lipsit un act normativ a desfiintarii bisericii. Intreg episcopatul greco-catolic din 1948 a murit cu moarte de martir, exclusiv pentru cauza bisericii. N-a fost nici un compromis, nici o defectiune de la credinta. Iata cea mai frumoasa moarte pe care mi-o doresc si mie, o moarte pentru cauza credintei". (...) Eu am fost de sapte ori in inchisori si nu am tremurat. Husar are momente de slabire a rezistentei fizice si e capabil de tradare a cauzei bisericii. Eu nu-l ocolesc totusi. Cand am fost la Dogaru, la locuinta acestuia (de altfel nici nu era acasa parintele Dogaru) n-am stiut ca Husar locuieste in apropiere. Totusi, este cuviincios ca Husar sa se apropie de mine, iar eu nu ma voi indeparta de el. fiecare raspundem personal pentru faptele noastre si eu nu voi implica pe nimeni daca voi fi arestat. Dar se cuvine sa pastram decenta in relatiile dintre noi. Eu am cautat pe episcopul Hossu si nu el pe mine - desi poate n-as fi fost obligat sa fac acest pas eu, fiind cu aceleasi puteri episcopale investit si poate ca prudenta m-ar fi indemnat sa nu ma expun la lumina. Am facut-o si bine am facut. (...)". * ,,[1 octombrie 1964] Excelentei Sale Domnului HEORGHE GHEORGHIU-DEJ, Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane (...) Sunt si eu unul dintre episcopii consacrati dupa 1948, apoi arestat si anchetat si condamnat. Si am fost pus in libertate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 411/1964. Pentru acest fapt, Va multumesc, Domnule Presedinte, din toata inima si consider masura guvernamentala de gratieri ca un act de mare intelepciune si un semn ca vreti sa vindecati ranile si sa strecurati bucurii in locul durerilor. Simt si eu aceasta bucurie, dar mai am o rana in suflet, cauzata de faptul ca Biserica Greco-Catolica nu are libertatea legala, desi nu este nici o lege contra ei, si astfel eu n-am posibilitatea in tara romaneasca sa fiu preot catolic cu limba liturgica romana, n-am posibilitatea sa ma incadrez intr-o activitate conform pregatirii si convingerilor mele religioase. Pentru acest ideal m-am pregatit 25 de ani si as fi foarte fericit. Domnule Presedinte, sa inlaturati piedica ce sta in calea lui. Ati rezolvat probleme cu mult mai spinoase, si-L rog pe Dumnezeu sa Va ajute si in cazul acesta." Ne mai raportam la evenimente trecute? Asadar, ,,citit rece" - spuneam mai sus... Dar in cartea asta descopar cunoscuti ai mei, prieteni, urmariti de la nastere, despre care se face referire uneori, nu cu numele, dar stiu despre cine e vorba. Il intreb azi, cand scriu, pe unul dintre ei, daca si-a dat seama cine ii turna familia - spune ca despre macar unul e clar cine era, dar ca a fost invatat de mic ca aceste lucruri se vor intampla. Apoi toate celelalte lucruri, despre Cardinalul Todea, ce mi-au fost povestite direct, de rudele sau cunoscutii lui... Daca istorici de dupa noi vor putea ,,citi rece" aceste marturii, ii felicit. Simt, insa, ca acel timp inca nu e aici. Si inca am multe intrebari, ridicate de cartea asta - si raspunsurile poate vor veni in timp, din urmatorul volum legat de Alexandru Todea si Securitatea, din povestirile altora, din alte carti. Poate volumul urmator va fi realizat si cu mai multa grija pentru explicarea, macar pe scurt, in josul paginii, acolo unde informatorii prezinta aspecte neadevarate, pentru indicii de nume si localitati, care au si inexactitati, sau pentru citarile incomplete - chiar daca volumul omagial dedicat lui Todea de episcopul Bercea prezinta fotografii fara sa fie trecut anul, acesta nu este un motiv pentru care, la preluarea lor, sa nu se incerce, totusi, o plasare in timp. Dar, cu siguranta, un nou volum va fi tot asa de util si binevenit, ca si acesta, in a aduce mai multa lumina in istoria BRU. Binele nostru personal nu e un fruct pe care sa-l mananci singur. Istoria Romaniei, din ultimii 300 de ani, nu va fi niciodata completa fara istoria BRU. Iar intelegerea noastra fata de o anumita perioada are, fireste, implicat si criteriul proximitatii, ca la receptarea stirilor din presa. O catastrofa cu 200 de victime, din fundul Africii, va misca mult mai putin un cititor din Romania, fata de o deraiere de tramvai, in orasul lui, chiar daca nu s-a ajuns decat la rani superficiale. Ma intreb daca, azi, felul in care greco-catolicii au suferit, ceva mai mult de 40 de ani, in secolul trecut, mai poate genera empatie unui scolar, student, istoric sau simplu cititor, ce nu are rude sau prieteni credinciosi ai BRU. De fiecare data cand citesc despre o drama istorica, ma gandesc ce varste aveau bunicii mei, parintii mei sau eu, atunci cand au avut loc, de sunt mai recente. Si cum traiam noi, atunci, si daca am aflat despre povestea respectiva, si daca ne-a adus o clipa de doliu in suflet. Tot asa cum, absolut intotdeauna, de o vreme incoace, cand aud despre ,,dizidenta lui Adrian Paunescu" fata de autoritatile statale, aduc exemplul cardinalului Todea, si al ,,magicului an 1964". Stiu putine date din cap, dar anul acesta l-am tinut minte. Marea iesire din puscarii. Cea fizica. Atunci cand sursa ,,Liviu Oltean" turna Securitatii ca cineva spusese ,,n-avem lipsa de Todea", in aprilie 1973, erau zile reci in Timisoara mea. Un om isi castiga parizerul turnand la Securitate pe altii, departe de noi, in Mures. Eu ma nascusem de o zi, la Timisoara, in Ronat, prematur. Mama era din Mures, abia mult dupa ce s-a dus si ea am aflat ca fusese botezata greco-catolica. Tehnic, in acel aprilie 1973, ea era credincioasa episcopului Todea. Nu am auzit absolut niciodata nici un cuvant de la ea despre greco-catolici. Ma intreb, iar, cu cartea lui Sergiu - oare ea stia? Stia despre puscaria lui Todea, despre iesirea din inchisori, despre efortul de a tine vie, chiar in catacombe, si Biseria ei? La 9 ani vizitam prima data Castelul Huniazilor, eram in curte, ridicasem o piatra, ca amintire. Una dintre invatatoare (nu a mea, a mea nu a fost si nu e tampita) mi-a spus, ironic: ,,Doar nu crezi ca piatra aia e de pe vremea lui Iancu de Hunedoara?" I-am raspuns: ,,Nu, pietrele sunt, de fapt, cu cateva milioane de ani mai vechi. TOVARASA". In anul acela, Todea era arestat iar. Istoria este un animal ciudat. Pleaca, aproape fara sa realizezi, de la o adiere a zilei de azi, aproape imperceptibila, ca o samanta de floare-de-piatra, de langa tine, si nici nu stii cand a crescut, si ti-a pus ghiulea de picior, si, mai apoi, te trezesti dialogand cu Iona, in burta pestelui. Si a timpului. Fericiti cei care, chiar gresind, in sperantele sau chiar in demersurile lor, au avut, totusi, constiinta ca ceea ce fac e, chiar din clipa respectiva, parte din istorie, si ca sunt datori istoriei ce se va asterne mai drept, candva, cu fapte care sa-si aiba un loc luminat, acolo. Ramona Balutescu *Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii" va fi prezentat azi, 5 august, in Reghin, la Biserica Greco Catolica Adormirea Maicii Domnului din Cartierul Libertatii, de la ora 17.00 The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.