,,Lectia despre cub" a lui Abel

Treaba e asa: e inalt, e subtire, e educat, e frumos, are un job bun in Oradea, are o sotie, are loc de business in inima targului - pare totul rotund. Si atunci de ce s-ar fi pus omul acesta sa faca un lucru care sa afecteze, macar teoretic, rotundul vietii lui? Daca tu, cititorule, […] The post ,,Lectia despre cub" a lui Abel appeared first on Presa Oradea.  Treaba e asa: e inalt, e subtire, e educat, e frumos, are un job bun in Oradea, are o sotie, are loc de business in inima targului - pare totul rotund. Si atunci de ce s-ar fi pus omul acesta sa faca un lucru care sa afecteze, macar teoretic, rotundul vietii lui? Daca tu, cititorule, nu ai un raspuns, poate ca eu il am, pentru ca am vrut sa trec de aparente, si sa inteleg de ce a acceptat doctorul Abel Moca sa fie parte dintr-un transplant de celule stem. La capatul care da. Spun, de o vreme, ca nu traim decat prin ce dam. Si, de am dreptate, atunci aparentul rotund poate deveni rupere, iar marginea cercului, hotarul, doar o granita ce trebuie trecuta pentru a rezolva noi paritati. Nu cred, laolalta cu Constantin Noica, in limitele care sectioneaza, ci in hotarele care unesc, care ajuta prea-plinul, spre daruire. Asta cred ca s-a intamplat si cu Abel, din rotundul lui aparent, care abia asa ajunge implinire. Si nici macar atunci, pentru totdeauna, cu gestul asta de a dona. Ci, cunoscand o idee mai mult, acum cand scriu, din cel pe care l-am avut interlocutor la Oradea, cred ca e implinire doar cautand mereu noi forme de a da. E nascut in 1991 - calculeaza tu cat mai are pana la 30 de ani. Pentru ca mai are pana acolo, dar, cu toate astea, deja are o suita frumoasa de lucruri in spate. La care s-a adaugat si cel despre care iti vorbesc acum, cel cu donarea. Gandeste-te: cati dintre noi pot spune ca au dat viata cuiva, pana acum? Ca au ajutat ca viata sa locuiasca, si pe mai departe, in altcineva? Si nu ca mama care a nascut un copil, nu ca medicul care a mosit un alt copil. Ci pur si simplu asa, rupand din viata lui, pentru ca altul sa traiasca... Spre buna gandire E dimineata, ne intalnim in gara Oradea, vorbiseram de cateva ori la telefon, stiam cate ceva despre studiile lui Abel Moca, despre cabinet. Dar momentul in care am inceput sa-l vad mai putin abstract, si mai rupt din ecuatia aceea cu rotundul, in care l-ar plasa orice om ce nu trece de aparente, s-a intamplat doar cand a oprit masina si am facut doi pasi pe malul Crisului, intr-un loc pe care-l stiam doar noaptea si cu lebede trecand fantomatic in apropiere, in timp ce in apropierea cealalta, paralela cu firul pasarilor, anumite uniforme vegheau cum incerc sa indrept o nedreptate. Una ce nu avea legatura cu soarta, una pusa cu mana de oameni de langa noi. Dar acum e vorba despre o alta nedreptate. Una ce vine din locul de unde nedreptatile izvorasc fara sa tina cont de felul in care ne ducem noi viata. Si doar ce urmeaza mai tine de noi. De unii dintre noi. Abel a fost solicitat sa doneze celule stem pentru cineva care facuse leucemie. Si a acceptat. Dar cum a ajuns la asta, ce implica asta si ce se va intampla pe mai departe, aflam de la el. Si nu de lauda, ci pentru ca si tu, omule, sa te gandesti daca nu te-ar face sa te simti mai rotund, mai implinit, sa te alaturi in povestea asta cu a ajuta, si in acest fel. Abel era student in anul III la Medicina Dentara, la Oradea, si s-a facut o campanie pentru donarea de sange, doctorita Olivia Burta a facut-o, si s-au dus studentii sa doneze, dar s-au putut si inscrie in Registrul de donatori pentru celulele stem, daca tot se recolta sange. Abel spune ca la punga aia se puteau lua si doua fiole pentru testarea initiala. Il intreb ce priza a avut campania, la studenti. Imi spune ca toti din grupa lui de la facultate s-au dus. Nu e sigur dar imi spune ca crede ca toti s-au inscris si in Registru. Mare lucru! "Inainte de a ne inscrie, a venit si o psiholoaga de la Centru, si ne-a explicat despre ce este vorba, in aceeasi zi. Nu eram cu teama, era foarte putin probabil ca unul din noi sa doneze celule stem. Am si uitat de asta cand au sunat sa ma anunte ca sunt donator compatibil. Cand ne-am inscris, nu ne-au explicat tot, procedura nu ne-au explicat-o" - povesteste doctorul. Cineva, in Germania, isi astepta viata Asadar, in 2016, in mai, Abel a fost sunat ca e compatibil cu cineva. Nu i-a fost egal: "Pe mine m-a socat, treceam printr-o perioada mai grea. A fost mult ca am putut sa ofer sansa la viata cuiva. In Bucuresti am aflat, era un barbat din Germania, cam la 50 ani avea atunci. Eram in Metro la Oradea si faceam cumparaturi cand m-au sunat. Nu mi-au cerut un raspuns pe loc. Cineva din Oradea m-a sunat, mai trebuia o tura de teste, si doar de eram cel mai compatibil, urma sa donez eu". Abel imi spune ca n-a simtit presiunea timpului. Lucrurile s-au aliniat firesc. Dupa primul telefon a fost la teste, la Oradea, sa verifice intreg ADN-ul, sa-l compare cu al pacientului, si a fost compatibil 100%. A aflat ca merge la Bucuresti doar dupa ce deja stia ca e 100% compatibil. Spune ca nu a avut niciodata sentimentul de frica si ca nu s-a gandit sa renunte. Din fericire, toata treaba cu donarea nu a interferat cu procesul de absolvire, tocmai ce terminase examenele de an, pana la licenta mai avea. Transportul a fost acoperit de Registru si a stat la Fundeni. A fost in doua ture la Bucuresti, cu avionul, pentru cate o zi, mai intai la inca o tura de analize, peste o saptamana a revenit, apoi a stat sapte sau opt zile. Imi spune ca singur s-a dus la Bucuresti, iar ce il macina cel mai tare in perioada aceea era doliul patologic cu care ramasese dupa tatal lui. Pe langa Registru, exista o fundatie care se ocupa si de mancarea donatorilor, il mai scoteau seara, cat a fost acolo. In rest, programul nu era chiar de tabara de odihna: injectii dimineata si seara, pentru a-i convinge organismul sa secrete mai multe celule stem. Adica vreo 10 injectii. Imi explica: "Este factorul de crestere granulocitar