La Lugoj nu a fost de sarbatorit, ieri, nimic deosebit. Doar 25 de ani de normalitate ecumenica.

Trist ca normalul ajunge senzational, iar furtul, norma. In 1948, greco-catolicii din Romania erau scosi in afara legii de catre comunisti. Tot ce era al lor le-a fost luat, ierarhii lor au ajuns in puscarii. Au urmat zeci de ani de teroare si nedreptate, de rezistenta in catacombe. Apoi Revolutia. Apoi. Apoi doar Nicolae Corneanu, […] The post La Lugoj nu a fost de sarbatorit, ieri, nimic deosebit. Doar 25 de ani de normalitate ecumenica. appeared first on Presa Oradea.   Trist ca normalul ajunge senzational, iar furtul, norma. In 1948, greco-catolicii din Romania erau scosi in afara legii de catre comunisti. Tot ce era al lor le-a fost luat, ierarhii lor au ajuns in puscarii. Au urmat zeci de ani de teroare si nedreptate, de rezistenta in catacombe. Apoi Revolutia. Apoi. Apoi doar Nicolae Corneanu, mitropolitul drag al Banatului, a facut ce era normal sa se faca – a oferit bisericile furate de comunisti, si incredintate ortodocsilor, stapanilor lor de drept. Catedrala din Lugoj a ajuns iar greco-catolica acum 25 de ani, in 21 ianuarie 1990. Volumul ,,Ecumenismul – Drumul spre unitatea crestina", scris deepiscopul greco-catolic de Lugoj, publicat in 2003, are – exemplarul meu – obiceiul de a se deschide singur, dupa atata draga cautare, la o pagina. La cea cu un citat, ce vorbeste atat de bine despre Banat, unde se reda o parte din discursul Inalt Prea Sfintiei Sale Nicolae Corneanu, in cadrul cuvantarii sale la intronizarea PSS Alexandru Mesian, din 5 mai 1996. Ierarhul ce n-a vrut sa se numere ,,ca oile dintr-o truma"  ,,In timp ce credinciosii se impartaseau, a venit un credincios la mine sa-mi spuna ca vrea sa vorbim in legatura cu Resita. Stiu ca la Resita exista o comunitate greco-catolica; ea isi cere biserica si noi nu le-o dam, pentru ca pornim de la principiul pe care il sustine conducerea suprema a statului nostru – ca trebuie sa ne numaram unul pe altul; nu sa facem dreptate, ci sa ne numaram. Si dupa ce ne-am numarat, ca oile dintr-o turma, atunci sa vedem: dam o biserica – celor ce o aveau si sunt proprietarii ei – sau nu o dam? Si atunci vedem, negociem, dar de obicei nu negociem. De obicei ne lovim intre noi, de obicei ne uram intre noi. Dar lucrurile acestea trebuie odata sa se sfarseasca, pentru ca traim intr-o societate de drept si nedreptatile nu mai au ce cauta intre noi. Repet, o spun aceasta nu in numele Bisericii Ortodoxe, pentru ca nu am aceasta imputernicire, dar o spun ca ortodox, ca unul care in aceasta Catedrala, care nu ne apartinea noua, ortodocsilor, am venit totusi aici si am slujit aici, si cat am putut am pastrat-o nu atat, poate, cat s-ar fi cuvenit, pentru ca la un moment dat a venit cineva si a spus: “De ce mai pastrati bancile in biserica? Numai la catolici sunt banci; la ortodocsi nu sunt banci”. Si, dupa aceasta interventie bancile au disparut. Si astazi, nu sunt vechile banci, sunt bancile care le vedeti, destul de modeste si nu atatea cate ar fi necesare pentru toti credinciosii care intra in biserica. Dar cat s-a putut am pastrat biserica aceasta, pomenind in ea, de cate ori am slujit, pe toti ierarhii acestei Biserici, care au fost ucisi, care si-au pierdut viata. Pentru ca am considerat intotdeauna ca nu te poti face stapan peste ceea ce nu este al tau. Si, de aceea, socoteam totdeauna prezenti in biserica pe ierarhii care au fost alungati din ea.” ,,…intre care cel dintai sunt eu.” Ma gandesc la “Mizerabilii”, de Victor Hugo. La felurite moduri de a “intoarce obrazul”, de a “te griji de celalalt”. La episcopul Myriel. La Jean Valjean, ocnasul, ce n-a fost primit niciunde. Doar la acest om. Pe care-l fura. Prins cu argintaria la el fiind, episcopul ii schimba inima, spunand ca nu doar cele luate i le daduse ci si sfesnicele de argint.  Nicolae Corneanu a dat bisericile inapoi unitilor. A dat inapoi catedrala din Lugoj. Cu obida locurilor in care nu fusese ascultat, sa se dea inapoi ce nu era al ortodocsilor. Spunand chiar ca nu mai vrea sa fie pomenit, duminica, de preotii sai ce refuza sa faca ce le-a cerut. Cu grija nu doar a catedralei inapoiate ci si a bancilor pe care nu le-a putut pastra. Oare cator oameni nu le-a schimbat parintele Corneanu sufletul?… Incepand cu al meu. Banatul a ramas fara inteleptul mitropolit vizionar la fine de septembrie. L-am insotit pe episcopul Alexandru Mesian la catafalcul mitropolitului Corneanu. Stiam bine marele respect si dragostea pe care le poarta episcopul unit mitropolitului ortodox. Stiam si ca, daca o lacrima i-a cazut atunci, aceea n-a fost de conjunctura. In urma cu sase ani si jumatate, la Universitate, ierarhul lugojean si colegul sau din Oradea, episcopul Virgil Bercea, il aveau drept invitat, la Universitatea de Vest din Timisoara, pe mitropolitul Nicolae Corneanu, la prezentarea editiei “Bibliei Vulgata”. Atunci l-am si intalnit prima data pe PS Alexandru Mesian, prima dintr-o serie de multe intalniri, in care m-a ajutat cu bunavointa si caldura sa ma apropii si de inima Catedralei din Lugoj. Catedrala – un organism cu o viata proprie, aparte, care, de putin timp, a mai facut un pas spre a se apropia de statutul firesc al unei catedrale adevarate, si anume aceea de a pastra in sine osemintele episcopilor sai dusi – am fost de fata la aducerea osemintelor Prea Sfintitului Ioan Balan al Lugojului… ACASA. Anul acesta, in prima saptamana din ianuarie, aveam imensa bucurie de a prezenta in Catedrala din Lugoj volumul pe care l-am tiparit intru amintirea mitropolitului Nicolae Corneanu: “”Cazul Corneanu”. Banatul lui. Ecumenism ratat?” Catedrala era exact unul dintre locurile in care se poate spune ca ecumenismul banatean nu este o incercare ratata, cat tine de spirirul adevarat al oamenilor de aici. Vorbind despre cel care a redat Catedrala La prezentare, i-am avut aproape si pe greco-catolicii-gazda, si pe reformati, si pe ortodocsii ucrainieni, si pe mozaici. Ortodocsii romani n-au nimerit usa catedralei, dar asta nu micsoreaza cu nimic gestul Inalt Prea Sfintiei Nicolae Corneanu al lor, cel firesc, de a inapoia catedrala unitilor. Gest care ne-a permis ca pana si aceasta intalnire, de dupa Liturghia Arhiereasca a primei duminici din an, sa aiba loc acolo. Alaturi de volumul meu, pe masa din fata noastra, era si volumul “Ecumenismul – Drumul spre unitatea crestina”, al ierarhului Alexandru Mesian. Intre cei ce reprezinta cultele din Banat, ca intr-un preambul al Saptamanii de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor, care se desfasoara acum. Toate – asa cum i-ar fi placut mitropolitului Corneanu, parintele nostru, al tuturor. Pentru ca se apropiau cei 25 de ani de aniversare a. rarei normalitati. am ridicat mainile, indemnandu-i pe cei prezenti sa numaram impreuna, pe degete, cate catedrale greco-catolice au fost redate firesc, fara procese, fara scandal, fara batai si injurii posesorilor lor de drept. Dar nu ne trebuiau atat de multe degete. E trist dar stim ca ne ajunge doar unul. Sigur, intrebarea ar fi putut s-o puna oricine in locul meu – important e sa nu uitam sa ne punem aceste intrebari, uneori, pentru ca sunt parte a istoriei noastre de banateni, de romani, de europeni. E bine sa nu uitam ca “normalul” nu a fost mereu asa. Si ca suntem niste privilegiati ca traim intr-un loc unde am avut parte cu adevarat de “normal”. L-am intrebat ieri seara pe Prea Sfintitul episcop Alexandru Mesian un lucru, la aniversarea a ceva ce n-ar fi trebuit aniversat, ce nici n-ar fi trebuit sa exite deloc, intr-o lume cu adevarat normala, acum, cand Catedrala ce i-a fost incredintata, cu credinciosii din jurul ei, ca o closca cu puii de aur a spiritului, este de 25 de ani, iar, ce a fost de la inceput, de se intreaba uneori cum ar fi fost de istoria nu s-ar fi scris asa, de nu l-am fi avut aici pe mitropolitul Corneanu. ” – E groaznic, nici nu ma pot gandi. Eu l-am cunoscut pe IPSS Nicolae Corneanu abia dupa ce a facut gestul acesta de a restitui Catedrala. In 1990 am stat undeva langa el in Catedrala, eram vicar general, cu brau rosu, cum s-ar spune, trimis de Alexandru Todea, la consacrarea lui Sebastian Kräuter. L-am vazut acolo ca un ortodox smerit, cu barba. Dar. ar fi fost groaznic! Ce prestigiu pentru coltul asta de tara, de Banat, asa! Multi nu-si dau seama, ce inseamna asta, mai ales dintre ortodocsi. Ce s-ar intampla de ar face si altii acest gest al lui Corneanu, acolo unde e posibil?… Si, la inmormantarea lor pentru ca toti murim, sa se spuna despre ei: “cu bunatate a facut acest gest, de a da inapoi”. Corneanu s-a dus inainte pe cararea lui, asa cum maturi zapada, nu s-a uitat in sfanga sau dreapta. Pentru Lugoj a fost o revelatie – va dati seama ce lucru mare a fost! Altfel ar fi fost o pata mare pe locul asta. Pe langa sfintenia lui Corneanu era si eleganta lui, si era un om invatat. Pentru noi era un om care stia sa trateze cu oricine.” Tot PSS Alexandru Mesian isi aduce aminte cum a trait el ziua de 21 ianuarie 1990 – zi in care viitorul arhiepiscop Ioan Ploscaru intra in Catedrala sa, la Lugoj, in Banat. Impreuna cu fratele sau, preotul Simion Mesaros, si cu actualul cardinal Lucian Muresan, au ajuns prin zapada pana-n brau in fata Casei de Cultura din Baia Mare, unde s-a tinut prima slujba greco-catolica a orasului, libera, in public. Au trecut 25 de ani si unitii din Baia Mare nu si-au primit nici acum Catedrala de acolo inapoi. Ei nu avusesera un Corneanu. Ii spun Prea Sfintiei Sale “La multi ani, dar pentru azi, nu pentru maine”. Pentru ca in 22 ianuarie e ziua sa de nastere, dar pana atunci mai era. Ieri era aniversarea cealalta, a unui fapt care, cum spuneam, nici n-ar fi trebuit sa existe, d-apoi sa fie aniversat. Dar istoria nu intreaba de etica sau de dreptate. Episcopul spune ca e prima data cand ii ureaza cineva “la multi ani” pentru catedrala sa. E celalalt capat al urarii care, de anul acesta, va sta cumva in vant, ca un steag fara tija – mitropolitul Corneanu s-a dus, de noi tine sa nu uitam cum e cand e asa cum e firesc sa fie. Si sa spunem si altora. Foto: Raimondo-Mario Rupp si Ramona Balutescu Ramona Balutescu The post La Lugoj nu a fost de sarbatorit, ieri, nimic deosebit. Doar 25 de ani de normalitate ecumenica. appeared first on Presa Oradea.