Jurnal de pe frontul neputintei

Intri in casa si deschizi televizorul, te invadeaza. Sub veranda si pe banci, oamenii vorbesc tot despre ea, in taxiu sau in masina personala, in supermarket sau la cafenea, dai de ea. Te da afara de la munca daca ii stai in cale, iti sterge epoletii de pe umeri, castigati cu atata truda, daca i […] The post Jurnal de pe frontul neputintei appeared first on Presa Oradea.  Intri in casa si deschizi televizorul, te invadeaza. Sub veranda si pe banci, oamenii vorbesc tot despre ea, in taxiu sau in masina personala, in supermarket sau la cafenea, dai de ea. Te da afara de la munca daca ii stai in cale, iti sterge epoletii de pe umeri, castigati cu atata truda, daca i te opui, face misto de nefericirea ta si striveste sub talpa orice urma de meritocratie. E ca un gaz care iti inunda casa prin fiecare por din perete sau ca o folie de pacla murdara care se intinde deasupra apei limpezi fara sa te lase sa respiri. Daca indraznesti sa te exprimi, sare armata agresiva de inculti, platita sa asasineze orice urma de opinie. In societate, pe retelele de socializare, pe forumuri sau in comentariile de la articolele de opinie. Aceiasi indivizi, cu aceeasi agresivitate, fara pic de argument. Ca pestii in acvarii, simtim ca apa devine tot mai otravita, traiul tot mai amenintat. Si nu traiul pe picior mare, ca in Occident, supravietuirea, cu ceva sanse de mai bine. Daca am ales sa ramanem in Romania, am facut-o pentru ca inca mai speram, nu sa ajungem tarile civilizate din urma, ci sa traim. Viata noastra insa arata tot mai mult ca a unui militant in tarile africane. Ceea ce dincolo, in tarile civilizate, este de la sine inteles, la noi trebuie explicat, dezbatut, militat. Indivizi lunecosi, cu cefe late, la costume, alesi pentru a-i reprezenta pe cei multi si a duce cetatea spre bunastare, sunt preocupati doar de propriul lor bine, cauta modalitati pentru a fura fara sa fie prinsi, iar daca sunt prinsi, sa scape cat mai ieftin. Toate acestea in timp ce marea masa de manevra este tinuta din bici, cat mai needucata cu putinta pentru a nu cere socoteala, a nu se revolta, a nu deschide ochii. Avari si inculti, incapabili sa lege doua vorbe, mint prostimea ca Romania este o masina de lux cand, de fapt, e un harb gata-gata sa se dezmembreze la cea mai mica curba. Cum sa ai crestere economica de peste 5%, cea mai mare inflatie din UE si sa te imprumuti ca pe timpul crizei economice? Ziua de maine a celor, din ce in ce mai putini, care tin in spate tot scheletul hidos al hienei numita stat, este amanetata de bisnitarii de moravuri usoare pusi in fruntea tarii. Nationalizarea pensiilor private inseamna de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea si otravirea prezentului nu este suficienta, trebuie eradicata si sansa unui viitor mai bun. Grupuri de oameni needucati dar cu influenta, cu idei demne de evul mediu, vor sa impuna tuturor, ceea ce ei cred ca este normalitate. Preocupati nu de rata mare de somaj, de situatia economica dezastruoasa, de mortalitatea infantila, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care ii fac pe tineri sa nu mai intemieze familii, nu de copilele care devin mame in clasele primare, nu de copiii morti din fasa pentru ca nu au fost vaccinati, ci de cine cu cine imparte cearceaful. Vecinul meu, prietenul, colegul meu de munca despre care eu credeam ca are dreptul si libertatea sa creada in ce vrea, brusc vrea sa imi ingradeasca niste drepturi pentru ca eu gandesc, simt sau cred altceva. Incapabili sa isi fi facut un loc in lumea concurentiala a presei, angajati acum, ,,la stat", sa faca partizanat, sa minta, sa manipuleze, sa toarne zilnic ,,fake news", sunt platiti de trei ori mai bine decat cei care au ales calea cinstita, in slujba adevarului si a profesionalismului (atat cat pot ei de bine). Rezultatul? Plecam si nici nu mai vrem sa stim unde e tara asta pe harta. Romania este a doua tara, dupa Siria, ca numar de emigranti in Europa. Iar la noi nu este razboi. Ichim Vasilica The post Jurnal de pe frontul neputintei appeared first on Presa Oradea.