Ecumenism, meschinarii, informatori vocali, Pasti - Bihor si Banat

Din ce in ce mai mult, societatea este invitata sa priveasca inspre munca Bisericii, sa o pretaluiasca si sa decida cine sunt adevaratii pastori. Nu, lucrurile nu se impart intre catolici si ortodocsi, intre protestanti si neoprotestanti, intre crestini si musulmani, daca vreti. Sau chiar intre credinciosi si atei, nu. Lucrurile spiritului uman, ale constiintei, […] The post Ecumenism, meschinarii, informatori vocali, Pasti - Bihor si Banat appeared first on Presa Oradea.  Din ce in ce mai mult, societatea este invitata sa priveasca inspre munca Bisericii, sa o pretaluiasca si sa decida cine sunt adevaratii pastori. Nu, lucrurile nu se impart intre catolici si ortodocsi, intre protestanti si neoprotestanti, intre crestini si musulmani, daca vreti. Sau chiar intre credinciosi si atei, nu. Lucrurile spiritului uman, ale constiintei, se impart, acolo, la baza, intre a ii ajuta pe cei din jur sau a te ghiftui pe tine insuti, ca un porc autist, fara a tine seama de suferintele celor de langa tine. Acolo, la baza, la radacina celor ale spiritului este si Isus, deci crestinismul. Fie ca prezenta istorica, fie ca metafora. Traim intr-o tara crestina – dar ce este, azi, Biserica lui Isus? Ce a ramas din invatamintele sale pe care le predica popii in biserica? Si care este exemplul ce vine dinspre popi, in calea pe care acestia o fac spre a deveni preoti, atunci cand pot? Ma uit la Oradea si la Banatul meu, la Timisoara - locuri pe care le cunosc. Ma uit la sarbatorile care au trecut, la ierarhi, la preoti, la popi, la oameni. Sa fie acesta un tablou de pastrat in holul personal? Multumesc, nu - in holul meu personal am portretul Inalt Prea Sfintitului Nicolae Corneanu, si de la el am invatat, o tura mai mult, de mai era nevoie, ca lucrurile se spun, nu se tac. Oradea cea normala In jurul Craciunului, ierarhii catolici ai Oradiei mergeau la groapa de gunoi sa aline oamenii sau le serveau masa, la cantina saracilor. E o rusine ca un episcop sa-si puna sort si sa-i serveasca pe cei ce au mai putin ca el, apoi sa apuce ,,teul" si sa spele de jos, in urma lor? Nu - atunci cand, in Joia Mare, impreuna cu Papa, speli si saruti picioarele celor din jurul tau. Si asta nu in cerc restrans, ca pretext sa mai pui mana pofticioasa pe niste seminaristi, ca la unii ierarhi ortodocsi din jur, ci in public, in biserica, aratand ca ,,cel mare slujeste celui mic", cum scriam acum cativa ani. Si anul acesta, de Joia Mare, am auzit, la Oradea, in Catedrala Sf. Nicolae, a greco-catolicilor, ca Isus s-a oferit pe sine sclav oamenilor, facand ceea ce, pe atunci, sclavii faceau. Iar episcopul Virgil Bercea s-a plecat la picioarele copiilor, cercetasilor, seminaristilor, teologilor, spalandu-le si sarutandu-le si negociind a doua mia oara, cu Petru, ce se cuvine si ce nu in randuiala lumii acesteia. La doar o saptamana dupa ce episcopul Böcskei László al romano-catolicilor facuse acelasi lucru, induplecandu-l pe Petrul pietrei Bisericii ca asa e firea lucrurilor. Oamenii acestia, ierarhi intamplator (sau, poate nu) catolici, isi folosesc timpul de dincolo de rugaciune si de birou impartindu-se celor saraci, nevoiasi sau loviti. La groapa de gunoi a orasului. Trec de sine ca sa fie ei cei de aproape de cel napastuit, sa-I ofere cu mainile lor o supa calda, o bucata de paine, o imbratisare si un cuvant bun, ca la cantina sociala a Caritas-ului Eparhial. Merg in vizita la azile de noapte sau la cei singuri si bolnavi, ce primesc - cei ce sunt luati in evidenta - ingrijire la domiciliu, cum este acest batran, la Salonta. Acesta este arcul care ii uneste, in actiuni ce au legatura cu binele, cu firescul comunitatii, cu tot ce isi inchipuie crestinii ca ar tine de voia lui Isus, asa cum a fost si in Marsul pentru Viata de la Oradea, la care s-au alaturat si colegii (in fapt, colega preoteasa Vinczéné Pálfi Judit) de la reformati. Si neoprotestantii. Pentru ca asa este firesc. Laolalta cu ,,firescul" statornicit al Oradiei, de a nu participa si ortodocsi. Caramizile ecumenismului nu se plamadesc din tina goala sau din cuvinte sterpe ci din locul in care, dincolo de straiele purtate in Biserica sau de cruci sau cocosi sau sfere pe varfurile bisericilor, oamenii isi dau mana spre mai plinul inimilor lor, de unde sa-i poata mangaia pe toti cei din jur. Ecumenismul este opus nu al neaosismului, al lui ,,Verde Imparat ortodoxoid" ci al nepasarii, al egoismului, al cecitatii, al leprozeriei sufletesti, al acumularii doar pentru sine, al ne-impartitului. Ierarhii catolici ai Oradiei au stiut, dincolo de o buna coordonare pentru a ajunge cat mai eficient la azile, spitale, penitenciar, groapa de gunoi, cantine de saraci, sa-si dea mana si in sarbatori - de Pastile greco-catolicilor, acestia l-au avut ca invitat, la ceremonie, pe episcopul romano-catolic si, la randul lui, acesta, in sarbatoarea lor, a slujit laolalta cu episcopul greco-catolic. Pastile la ortodocsi – putin altfel, ca mai orice, la ortodocsi, in Oradea… Sa-l citam pe colegul Dan Simai, de la Bihoreanul, despre episcopul Sofronie Drincec si despre... treburi ortodoxesti: ,,Cu alura de luptator trecut de prima tinerete, pieptul protejat de doua engolpioane masive si privirea scrutatoare, Prea Sfintitul avea aerul festiv al unui tanc rusesc. Un sobor de 17 preoti l-au incadrat pe chiriarh strans ca o garda pretoriana in toiul unei lupte. In entuziasmul lor de fi pe placul chiriarhului, preotii au revendicat spatiul pentru cele doua ore din noaptea de Inviere. ,,Nu va mai impingeti atata. Sunt oameni pe scari si daca or sa cada, dumneavoastra sunteti de vina", a reclamat o femeie. Preotul caruia i s-a adresat nu a bagat-o insa in seama." De ce sa bagi in seama oamenii, ca preot, ca ierarh orthodox de pe banda de rebut a ortodoxiei?… Acolo unde colegii catolici saruta picioarele si nu se imbulzeste nimeni, la ortodocsi ierarhul este cel ce trebuie pupat - indeobste, in fund - mangaiat, magulit, servit, protejat si bibilit. Daca Isus ar fi fost pe modelul asta, Lazar ar fi ramas neinviat iar Zaheu ar fi avut ce privi din sicomor la Pastele... Cailor... Perle si tafna Vine si Izvorul Tamaduirii, sarbatoare a celor ce se cred a se revendica, singurii, de la dreapta-credinta, iar ,,tancul rusesc" Drincec, dincolo de a-i explica lui Petru de ce ar trebui sa i se spele picioarele, calca el, iar, pe grumazul multimii, la Manastirea Izbuc, sub mitra lui batuta in perle, sute de perle, sfintind apa unora care, unii dintre ei, n-au nici dupa ce s-o bea. Dupa ce acelasi episcop Drincec se foia prin Oradea, iarna, cu siacul si potcapul captusite cu blana de vulpe neagra. Dupa ce, in seiful lui plin de jucarioare din astea bisericesti, se odihnesc zeci si zeci de engolpioane, dintre care setul cel mai interesant pe care l-a ochit presa, pana acum, e de aur, cu o sculptura masiva, si a costat 65.000 de Euro, cum spuneau tot colegii de la Bihoreanul. Alaturi de colectia de ceasuri si de butoni. Acolo unde nici macar patriarhul Daniel nu s-a simtit in largul lui cu mitra-sora-cu-perle cadorisita de episcopul Drincec, parandu-i-se opulenta, ierarhul oradean si-o mai scoate pe a sa, ceva mai departisor de ochii lumii bune. Manastirea Izbuc, locul sau de chiolhanuri ascunse sub numele de agape, condusa de staretul Mihail Tarau, e un loc numai bun pentru plimbarea giuvaiericalelor, cum staretul tot stie drumul acestora dinspre Salonic spre Bihor, chiar daca bijutierii greci s-au mai schimbat, in timp. Spre deosebire de mitra patriarhului, imperlata, alba cu auriu, cea a lui Drincec e cu bordo, sa i se potriveasca la mai multe vesminte, dupa cum crede el. Ma gandesc la colegul greco-catolic, retinut undeva, la o vama, cred ca in Ucraina, sa-i caute unul cu uniforma, ceva mai curios, odorul din cutia de mitra, sa nu cumva sa fie obiect de patrimoniu – pana a realizat ca nu erau diamante si rubine pe acoperamantul de episcop, ci doar o sugestie a imparatului cu odoare, imparatul luminii de la granita fiind mai aproape de Isus cel din Joia Mare, cel umil. Deh, de parca ar fi fost singur ucraineanul acela care-l lua pe episcop la intrebari, fara vina ierarhul fiind. Sa nu uitam, din colectia tancului, mitra lui Roman Ciorogariu - cu aur -pe care a purtat-o si la intronizare, si care intre timp a mai fost si pe la restaurare, la manastiri. Ciudat destin - episcopul Ciorogariu moare in 1936, ajunge (cu o alta mitra) sub pardoseala Bisericii cu Luna, iar azi nu mai stie nimeni pe unde ii e mormantul - se presupune ca undeva spre altar – cum biserica s-a repardosit dupa mijlocul secolului trecut. Urmasului lui nu-I mai ajung, insa, mitrele si engolpioanele. Informatorul-popa ce vorbeste de informatori Sa readucem in amintire si un alt episcop ortodox al Oradiei, de tot vorbim de ,,bogatia sufleteasca" a urmasilor-ierarhi - Nicolae Popoviciu, cel chinuit de comunisti si de Securitate, mort in 1960, despre care gasim, la pagina sa, pe Wikipedia: ,,Temandu-se de orice apropiere intre Rezistenta anticomunista si arhiereul Oradei, comunistii impun inchiderea lui la Manastirea Cheia, aflata intr-o zona foarte bine controlata de trupele sovietice de ocupatie si de cele comuniste. Desigur, nici aici episcopul Nicolae Popovici nu a avut parte de liniste. Era urmarit permanent de catre agentii si provocatorii trimisi de Securitate, ,,care vor sa discute cu el, dar se fereste, iar unuia i-ar fi spus in fata sa plece ca este agent", precum se exprima la 7 iulie 1953 fata de informatorul ,,Marcu". Episcopul Popoviciu a fost comemorat la Paris, in 14 martie, in cadrul unei conferinte ce a fost organizata de catre Departamentul cultural al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale, precum gasim pe basilica.ro. Mitropolitul locului, Inalt Prea Sfintia Sa Iosif, l-a invitat la Paris pe ierarhul oradean, care a dus cu el si o suita de colaboratori. Din textul ce prezinta desfasurarea conferintei, selectam: ,,Parintele Dorel Octavian Rusu a adus in atentia celor prezenti numeroase aspecte inedite din biografia episcopului martir." Am incercat sa il contactam pe mitropolitul Iosif pentru a il intreba daca parintele Rusu, protopopul ortodox de Oradea, a adus aceste aspecte inedite in calitate de teolog sau ca si informator cu numele de cod ,,Florescu", un coleg mai tarziu al informatorului Marcu de mai sus, adica avand informatii ,,de interior", cum publicatia noastra a dovedit, in premiera acum doi ani, intr-un articol. Mitropolitul se afla in Romania pentru cateva zile, intr-o zona fara semnal, iar consilierul sau cultural, preotul Emilian Marinescu, nu a dorit nicidecum sa fie prins la o discutie. Adresam, asadar, aceasta intrebare in scris, mitropolitului. Crezand, totusi, ca penibila situatie in care a fost pus, ca un coleg episcop ortodox sa-i aduca in batatura un fost informator al Securitatii, popa, pentru a vorbi despre un ierarh ortodox ce a avut de suferit major din cauza Securitatii nu se datoreaza unei inchideri de ochi a organizatorilor la situatia paradoxala ci, mai degraba, dezinteresului episcopului de a rezolva situatia creata - el neexprimandu-si public parerea legat de faptele reprobabile ale subordonatului sau – si a lipsei de respect a lui Drincec fata de istorie. Citam, in continuare, tot din pagina episcopului decedat, de pe Wikipedia: ,,Episcopul Nicolae Popoviciu face parte dintre episcopii ortodocsi postbelici propusi pentru canonizare, fiind socotit ierarh martir de multi clerici si credinciosi." Sugeram ierarhului oradean sa-l propuna pe Dorel Rusu pentru slujirea la canonizare. Si, in masura in care se va decide sa ne raspunda la telefon, fara sa se mai ascunda dupa purtatorul lui de cuvant, fiul protopopului sau cu state de plata si la Securitate, promitem sa-I facem rost si de numarul de telefon al tortionarului Visinescu, pentru a avea garnitura completa. Bataia de joc pare a fi un toiag arhieresc ,,sine qua non", in arsenalul de aurareli al lui Drincec. Mi-aduc aminte ce spunea la finele anului trecut, intr-o adunare eparhiala cu multe urechi, dupa ce aflase de ce-a facut colegul sau greco-catolic, la cantina saracilor, de Craciun, cand I s-a spus ca si ortodocsii ar fi bine sa-si adauge in program fapte sociale: ,,Noi nu suntem exhibitionisti sa ne punem bonetica, la cantina saracilor, ca si unii". Exista ierarhi luminati si in ortodoxie! Si tot din faptele ierarhilor care n-au ajuns la post doar ca sa-si vindece ,,insuficienta mitrala", amintesc cate ceva din infaptuirile deosebite ale noului nostru mitropolit Ioan, din Banat, in contrast cu gandirea meschina a colegului de rang (si de obraz) mai mic din Bihor – care Sofronie Drincec a jinduit dupa scaunul de mitropolit de aici dar nu l-a putut inhata. De Sf. Ioan, al carui nume il poarta, IPSS Ioan Selejan a raspuns invitatiei inimoasei directoare Rodica Cojan de la Cantina Sociala a Timisoarei, a venit sa vada locul, sa cunoasca oamenii si sa-I incurajeze. Mitropolitul a oferit el masa pentru ziua aceea, aducand bucurie in sufletele celor flamanzi. Nu a avut retineri sa-si bage nasul in oalele din bucatarie, adulmecand mirosul mancarii bune si cerand relatii despre munca de aici. Mai mult, in aburul hranei pentru sarmani ne-a povestit despre un articol ce fusese scris despre el, cat era in Harghita si Covasna, si in care fusese numit ,,episcopul gunoaielor", pentru ca s-a dus sa-I ajute pe oamenii de la groapa de gunoi. La plecare, dupa ce a mai petrecut cateva minute pentru a vizita cladirea in care isi desfasoara activitatea cei care au grija, dupa putinta, institutionalizat, dub egida Primariei, de oamenii cu problem materiale din Timisoara, Inalt Prea Sfintia Sa ne-a infiorat, pe cei care ne aflam in preajma sa, cand i-a spus directoarei locului, aratandu-I coada celor veniti sa ia mancare: ,,Sora, de nu eram aici, eu eram acolo, unul dintre ei. Sa nu uiti asta!" Oare ar trebui sa mai spun de ce banatenii se bucura ca a ajuns mitropolit, aici, Ioan cel Bun, si nu Sofronie Drincec sau Lucian Mic?… Si inca ceva, un ultim lucru, cum tot batem saua sa priceapa iapa ce trage tancul rusesc: Prea Sfintite Drimcec, nu va mai fie frica precum de dracu' de cuvantul cu ,,e", ecumenism, care oricum se intampla la Oradea, fie ca vreti, fie ca nu vreti. Sa recitim impreuna declaratiile ,,marilor duhovnici ai ortodoxiei" dumneavoastra pe care unii ii mai numesc si sfinti, in momentele de delir mistic, legate de ecumenism. Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: ,,Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru" Pr. Arsenie Papacioc: ,,Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?" Pr. Ilie Cleopa: ,,Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!" Pr. Iustin Parvu: ,,Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica" Pr. Arsenie Boca: ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa” Cei de sus chiar erau crestini? Poate un crestin sa fie impotriva apropierii intre credinciosi? Ciudat. Inteleg de mai sus ca nu va lipseste nimic, nu aveti ce imprumuta de la catolici sau reformati, sunteti rotunzi si drepti, iar ailalti n-au nimic profund crestin si-s cozi de topor… Cred ca Isus e mult mai aproape de colegii ce poarta arginturi si pleuri dar isi rup din timp si din suflet sa fie alaturi de saraci, de bolnavi, de batrani, si stiu sa-si intinda mainile intre ei. La revedere. De exista mantuirea de care vorbiti toti, sigur nu va veti intalni cu catolicii si reformatii la intrare. Ramona Balutescu The post Ecumenism, meschinarii, informatori vocali, Pasti - Bihor si Banat appeared first on Presa Oradea.