Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"!

In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale. In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul […] The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.  In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale. In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul ca am fi impotriva stiintei, a educatiei si chiar impotriva medicinei si a eforturilor medicilor de a salva vieti, ca am fi retrograzi si am avea mentalitate de Evul Mediu. Este complet fals. Inteleg ca prin crearea acestei imagini false, devine usor ca oamenii inclinati spre cunoastere sa fie invrajbiti impotriva demersului Societatii Timisoara, insa as dori sa precizez clar ca nu suntem nici impotriva educatiei, nici a stiintei, nici ca oamenii sa inteleaga cum functioneaza corpul uman, nici ca tot mai multi tineri sa isi doreasca sa urmeze o cariera medicala, sa isi practice profesia cu cinste si sa salveze vieti. Subiectul discutiei in cazul de fata este, insa, cu totul altul. Expozitia ,,Our Body: Universul interior" prezinta copurile unor persoane decedate intr­un stat totalitar, in speta China, fara a prezenta niciun fel de acte cu privire la aceste trupuri. Iar aici ar fi esential de prezentat consimtamantul acestor oameni ca trupul lor sa fie tratat in acest fel dupa moarte. Daca acest consimtamant nu poate fi prezentat, nu cred ca putem vorbi de vreun aspect etic legat de aceasta expozitie. Nu cunosc ca expozitii de genul celei de la Timisoara - in care corpurile expuse provin din China - sa fi putut prezenta vreodata consimtamantul celor expusi. Mai mult decat atat, organizatorii expozitiilor similare celei de la Muzeul Banatului incaseaza profituri imense de pe urma acestor expozitii, si mai precis de pe urma trupurilor umane expuse. 1 Nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru 1 Referindu­ma pe scurt la domeniul transplanturilor de organe, intrucat este amintit deseori in articolul doamnei Ramona Balutescu, doresc sa mentionez ca existenta consimtamantului informat, scris, liber, prealabil si expres al persoanei in vederea donarii unui organ, este un aspect esential strans legat de etica transplanturilor. La fel cum este si faptul ca donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana nu pot face obiectul unor acte si fapte juridice in scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura. Aceleasi principii etice guverneaza si destinatia pe care o ia corpul uman dupa moarte. El nu poate primi o alta destinatie decat aceea a inhumarii, daca persoana, in timpul vietii, sau familia, nu a exprimat un consimtamant expres ca trupul sa fie intrebuintat in alt mod. Aceste principii care tin de etica, de etica lumii in care traim, nu cea a Evului Mediu, sunt consacrate de legislatiile nationale si de standardele internationale in domeniu. Asadar, nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru, indiferent de motivatie. Motivatia ca expozitiile de la muzeu sunt de obicei cu plata, este cat se poate de lipsita de orice fundament in acest context. Cred ca aceste aspecte nu pot fi negate de niciun medic sau jurnalist cu cunostiinte in domeniu. Cel putin ar fi ingrijorator daca ele ar fi negate, intrucat s­ar sustine aspecte ce tin de taramul infractional. Revenind la domeniul transplanturilor de organe si la China, tara de unde provin cadavrele expuse la Muzeul Banatului, redau mai jos doua paragrafe din rezolutia1 Parlamentului European 1 A se vedea: Dezbaterea Rezolutiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013, referitoare la recoltarea de organe in China. Textul Rezolutiei PE din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe in China (2013/2981(RSP)): 12013/2981(RSP) din 12 decembrie 2013, rezolutie citata pentru a reda starea extrem de grava a situatiei transplanturilor in China: Parlamentul European ,,isi exprima profunda ingrijorare fata de relatarile persistente si credibile referitoare la recoltarea sistematica de organe, care are loc in Republica Populara Chineza cu sustinerea statului, de la detinuti de constiinta, fara acordul lor, inclusiv de la numerosi practicanti de Falun Gong, retinuti pentru convingerile lor religioase, precum si de la membri ai altor grupuri minoritare etnice sau religioase". (…) Parlamentul European ,,solicita UE si statelor sale membre sa ridice chestiunea recoltarii de organe in China; recomanda Uniunii si statelor sale membre sa condamne public abuzurile din domeniul transplantului de organe din China si sa isi sensibilizeze in acest sens cetatenii care calatoresc in China". Precizez ca rezolutia mai sus citata nu a fost mentionata pentru a manipula, astfel cum se insinueaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ci pentru ca avem o intrebare fireasca de pus: Daca un stat organizeaza jaf de organe, pentru profit, la nivel national, ce putem spune despre cadavrele provenite din acest stat, expuse in expozitii precum cele de la Muzeul Banatului, cu privire la care nu se prezinta niciun fel de documente? In acest context mai precizez ca, tot in rezolutia citata mai sus, se mentioneaza ca: ,,Republica Populara Chineza inregistreaza un nivel extrem de scazut de donare voluntara de organe din cauza credintelor traditionale". Chinezii considera ca trupul trebuie sa ramana intact pana la moarte si dupa moarte, de aceea avem in China aceasta rata extrem de scazuta de donare voluntara de organe. Din nou, intervine intrebarea fireasca: De unde atatia chinezi care se inghesuie sa consimta si isi doneze trupurile spre a fi disecate si expuse pentru profit in expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului? 1 Oare nu avem de a face in toata aceasta poveste cu o lipsa totala a consimtamantului? 1 Si daca   nu   avem   un consimtamant expres si liber al persoanei, nu ne confruntam cu incalcarea celor mai fundamentale standarde etice in domeniu? Si pentru ca rezolutia Parlamentului European, citata si in protestul Societatii Timisoara, se concentreaza pe Falun Gong, pot spune cate ceva despre acesta, avand in vedere ca se reproseaza ca nu explicam. In prezent, practicantii Falun Gong reprezinta cel mai aspru si cel mai numeros grup persecutat de regimul comunist chinez. Miscarea Falun Gong este o practica traditionala chinezeasca ce include exercitii de qigong (exercitii fizice traditionale chinezesti), de genul Tai­chiului si o filosofie bazata principiile adevar, compasiune, toleranta, anume pe credinte din budism, confucianism, taoism, exact acele credinte stravechi pe care comunistii chinezi au dorit sa le elimine prin Revolutia Culturala. Datorita popularitatii fara precedent inregistrata de practica Falun Gong (aproximativ 1 din 12 chinezi ajunsesera sa practice), regimul de la Beijing o interzice in 1999 si incepe o persecutie crunta impotriva practicantilor, care continua pana in prezent transformandu­se intr­un genocid teribil. Mai mult decat atat, din 2006 incep sa fie dezvaluite stiri ingrozitoare ca acesti oameni, detinuti si torturati in inchisorile chineze, dintre care multi nu si­au declarat identitatea de teama ca familia sa nu sufere repercusiuni, sunt folositi pe post de banca de organe in viata, fiind sacrificati la comanda, fara a­si da consimtamantul in acest sens, pentru a li se extrage organele si vandute pentru profit, intr­o afacere sustinuta de statul chinez. Investigatiile internationale ce au urmat pe aceasta tema, au scos la iveala aceasta oribila crima comparata de tot mai multe voci, inclusiv ale unor evrei, cu Holocaustul, si au determinat aparitia acestei rezolutii PE, si ca tari precum Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia sa isi modifice legislatia penala si cea in domeniul transplanturilor de organe. Despre plastinatie in China 1 III. Intrucat articolul, ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", vorbeste despre plastinatie, as dori sa punctez cateva aspecte legate de plastinatia din China, von Hagens, Sui Hongjin si centrul de plastinatie din Dalian, despre care se mentioneaza in articol ca este al ,,doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia". Bineinteles, subiectul este extrem de amplu si nu poate fi cuprins in doar cateva randuri. Plastinatia corpului uman a devenit o afacere extrem de profitabila in China de astazi, unde este permisa si sustinuta de catre guvern. Cum a inceput? In luna ianuarie 1994, Sui Hongjin, profesor la Universitatea de Medicina din orasul Dalian, China, a fost trimis in Germania sa studieze plastinatia de la Gunther von Hagens, inventatorul acestei tehnici. Acest profesor chinez a avut un rol cheie in dezvoltarea industriei plastinatiei in China. In decembrie 1996, Hagens a fondat Institutul de Plastinatie Hagens din Dalian, primul institut de acest gen din China, al carui director a fost numit Sui Hongjin. In august 1999, autoritatile municipale ale Dalian au aprobat ca Hagens sa investeasca 15 milioane de dolari in intreprinderea cu capital exclusiv strain, Von Hagens Plastination Ltd., in zona Hi­tech din Dalian. Sui Hongjin a fost numit manager general al acesteia si promovat, cu incalcarea normelor uzuale de promovare, ca profesor si director al departamentului de anatomie din cadrul Universitatii de Medicina din Dalian. In anul 2002, cu sprijinul Universitatii de Medicina din Dalian, Sui Hongjin a pus bazele propriei companii de plastinatie, compania de pastinatie a Universitatii de Medicina din Dalian. In anul 2004, revista germana Der Spiegel face o serie de dezvaluiri socante cu privire la trupurile expuse in expozitiile de corpuri plastinate ale lui von Hagens, supranumit si Doctorul Mortii, care obisnuieste sa socheze si prin expunerea cadavrelor in pozitii sexuale. Revista a tiparit corespondenta pe e­mail dintre Hagens si managerul de la fabrica sa de plastinatie din China, profesorul universitar Sui Hongjin, datand din decembrie 2001. Dr. Sui este citat ca laudandu­se ca a obtinut ,,specimene proaspete", de cea mai buna calitate, si anume corpurile a doi tineri, barbat si femeie, care murisera in acea dimineata. Doctorul chinez a adaugat ca ambelor cadavre le­au fost indepartate intestinele si ca aveau gauri de glont in cap. Se mai arata in presa de la acea vreme ca fabrica de plastinatie din Dalian era situata aproape de trei lagare, in care erau detinuti prizonierii politici si membri ai miscarii interzise in China, Falun Gong. Der Spiegel a mai sustinut ca exista probe ca Hagens a platit statului chinez cadavrele livrate la fabrica lui din Dalian. Alte dovezi au sugerat ca multe dintre cadavrele si fetusii depozitati la fabrica din Dalian au fost furnizati de politia chineza si este posibil sa fi fost victime ale politicii unui singur copil a Chinei. A se vedea: Der Spiegel, ,,Händler des Todes" Von Röbel, Sven und Wassermann, Andreas, The Telegraph, ,,Body Worlds impresario ‘used corpses of executed prisoners for exhibition". In special, Der Spiegel a obtinut dovezi care confirmau faptul ca in ,,baza de date referitoare la fetusi si copii mici" detinuta de fabrica de plastinatie a lui von Hagens din Dalian, existau referinte detaliate cu privire la un fetus de 9 luni etichetat 01BR01. Fetusul de sex masculin a ajuns la fabrica la data de 26 martie 2001. Proveninta sa era specificata in mod clar: ,,Biroul Securitatii Publice". S­a pus intrebarea: Cum putea un fetus de 9 luni, un bebelus pe cale sa se nasca, sa sfarseasca la Biroul Securitatii Publice? Dezvaluirile facute de Der Spiegel au contrazis afirmatiile profesorului von Hagens, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in China, ca toate corpurile expuse in expozitiile sale au fost furnizate in mod voluntar de catre donatori care au semnat declaratii scrise in acest sens, inainte de moarte. Coroborez dezvaluirile revistei germane cu investigatia celor de la ABC News si repet concluzia investigatiei: ,,universitatea" despre care se sustinea in cazul investigat ca dona corpurile in scopuri stiintifice si educationale, era in fapt o baraca dintr­un ghetou al orasului Dalian, unde erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian. In acest context, ar mai fi de mentionat si faptul ca universitatile medicale din China vand cadavre plastinate astfel cum rezulta din anunturile postate online. De asemenea, fabrica de plastinatie a profesorului universitar Sui Hongjin isi promoveaza specimenele umane online, cu specificatia ,,pret negociabil fata in fata". Oare toate aceste aspecte legate de plastinatia din China, pe care nu le­am inventat eu, ci pentru care exista numeroase surse, nu reprezinta o sfidare completa a celor mai elementare standarde umane, pe care lumea civilizata, lumea de astazi, le­a creat si concretizat in legislatii nationale si conventii internationale, ca rezultat al unui proces de evolutie al societatii? In acest context, ma intreb, cum pot fi numiti retrograzi, cei care trag un semnal de alarma cu privire la incalcarea acestor standarde? 1 Expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris 1 Revenind la expozitia ,,Our Body: Universul interior" de la Muzeul Banatului. Se precizeaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ca procesele intentate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie au fost pierdute de fiecare data. Este, si aceasta, o afirmatie nefondata. Aici precizez ca tocmai expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris, in urma unor demersuri in justitie in anul 2009. Detaliez in cele ce urmeaza. Ancheta jurnalistilor de la ABC News subtitrata in limba romana: https://www.facebook.com/CadavreExpuseLaBucuresti/videos/875276805873416. A se vedea: Raportul de investigatie asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiembrie 2012 si updatat la 11 aprilie 2013, de catre World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong, France 24, The jury's in: Our Body’ exhibition banned in France, Agora Vox, Our body: censuré. Actiunea a fost promovata de doua organizatii franceze, Ensemble contre la peine de mort (Impreuna impotriva Pedepsei cu Moartea) si Solidarité Chine (Solidaritate China). Acestea au ridicat invocat urmatoarele aspecte: – au suspectat ca exponatele provin din inchisorile chineze si nu de la scoala medicala din Hong Kong, Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong - aceeasi scoala medicala care se invoca si la Timisoara ca fiind sursa cadavrelor; – au aratat ca trupurile si organele expuse sunt atat de perfect conservate incat ele trebuie sa fi fost livrate pentru plastinatie imediat dupa momentul mortii; – au aratat ca corpurile expuse nu prezinta nicio urma de patologie serioasa care sa fi cauzat moarte imediata; – au invocat faptul ca unele corpuri ar prezenta urme de gloante; – au suspectat ca decedatii ar fi detinuti executati. Cele doua organizatii franceze reclamante au primit castig de cauza la toate cele trei grade de jurisdictie din Paris, in sensul ca au castigat in prima instanta, solutie mentinuta de celelalte doua instante superioare, desi judecatorii francezi au motivat diferit interzicerea expozitiei. Prima instanta a considerat ca: ,,Spatiul desemnat de lege pentru cadavre este cel al cimitirului". Cea de­a doua instanta a respins apelul organizatorilor expozitiei, aratand ca: organizatorul expozitiei ,,nu a putut proba, desi avea aceasta obligatie, originea licita si non frauduloasa a corpurilor si existenta consimtamantului". In cadrul demersului in justitie a iesit la iveala faptul ca Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong este o fundatie obscura, greu de gasit, iar organizatorii au putut prezenta doar de un simplu document referitor la originea cadavrelor. Ultima instanta a apreciat ca expunerea corpurilor in scopuri comerciale contravine prevederilor Codului civil francez, intrucat: "Ramasitele pamantesti ale persoanei decedate trebuie tratate cu respect, demnitate si decenta". Mai arat ca, tot prin hotarare judecatoreasca, Inalta Curte de Justitie din Israel a interzis o expozitie similara in octombrie 2012, pe considerentul ca ,,violeaza demnitatea umana, inclusiv demnitatea persoanei decedate", instanta hotarand ca autoritatile israeliene, inclusiv cele vamale, sa ia toate masurile necesare ca un eveniment de acest gen sa nu mai aiba loc vreodata in Israel, tara in care, in urma hotararii judecatoresti mai sus mentionate, nu mai pot intra cadavre plastinate. Citez din continutul hotararii: ,,Principala sustinere a petentului este faptul ca aceste corpuri si parti de corpuri au apartinut persoanelor din China, inclusiv detinuti care au fost torturati si executati, supusi proceselor de conservare si vanduti pe „piata neagra”, cu scopul de a le afisa in expozitie in scopuri comerciale, toate acestea fara consimtamantul lor sau a familiilor lor. Paratii 4­5 au esuat sa arate, in mod independent, ca persoanele decedate si­-au dat consimtamantul pentru  folosirea corpurilor lor in Expozitie, si, astfel, ei nu au putut sa respinga o astfel de suspiciune substantiala". Mentionez ca pot pune la dispozitia presei hotararea din Israel. Din punctul meu de vedere, pozitia celor doua natiuni respectabile, fata de expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului, nu reprezinta un fapt nesemnificativ. Sunt, de asemenea, pe deplin constiinta de faptul ca demersuri in justitie precum cele din Franta si Israel, impotriva expozitiilor de corpuri plastinate, au sorti de izbanda mai ales in tari in care justitia este puternica si neinfluentabila. Cunosc ca exista si alte cazuri in care expozitii de cadavre plastinate au fost inchise, ma pot documenta si cu privire la acele cazuri si oferi sursele. 1 IN INCHEIERE 1 In lumina tuturor celor prezentate mai sus, si a surselor oferite, cred ca nu mai putem vorbi de o documentare facuta din vreun ,,pliant prost tradus", oricum sursele ce pot fi citate sunt mult mai multe. Avand in vedere importanta subiectului si esenta lui, nu divagatiile care ne indeparteaza de la subiect, consider, de asemenea, ca proasta sau buna mea pregatire profesionala, la fel ca si convingerile mele, nu au vreo relevanta prea mare. Relevanta are faptul ca este extrem de mare posibilitatea de a asista la un spectacol grotesc, in care privim corpurile unor oameni torturati prin centrele de detentie chineze, apoi jupuite si trimise in lume pentru a obtine profit, in timp ce familiile inca ii cauta. Fata de profiturile enorme obtinute de pe urma acestor expozitii, si toate aspectele, ,,vazute si nevazute", de­a dreptul oribile, legate de plastinatia din China, pentru mine personal varianta ca aceste expozitii se fac din dorinta ca acei copii care le viziteaza sa devina medicii de maine, nu e mai mult decat praf in ochi. Nu cred ca in Romania va creste numarul de medici pentru ca acestia au vazut in copilarie o expozitie de cadavre asupra careia planeaza atatea si atatea suspiciuni. Si referindu­ma la copii, mentionez ca exista o Nota a Ministerului Educatiei data cu ocazia unei expozitii similare gazduita de Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti, in 2013, unde se vorbeste de ,,unele aspecte controversate, generate de tipul de exponate, precum si un posibil impact emotional negativ pe care acestea il pot avea asupra elevilor/copiilor". Mai consider, tot in lumina celor expuse aici, ca demersul Societatii Timisoara este unul demn, care vizeaza valori fundamentale, atitudine pe care ne­am obisnuit deja sa o vedem in actiunile Societatii Timisoara. Anca Florescu The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.