DNA-ul si prinsul in ofsaid!

Multe din personajele care sunt duse astazi la DNA se declara nevinovate si nu inteleg, nici macar dupa ce isi executa pedeapasa (cazul Nastase este aici relevant), cu ce au gresit. Dincolo de teatralitatea si pozele pentru ,,dat bine pe sticla", dincolo de faptul ca nu toti infractorii isi recunosc faptele, cred ca o parte […] The post DNA-ul si prinsul in ofsaid! appeared first on Presa Oradea.  Multe din personajele care sunt duse astazi la DNA se declara nevinovate si nu inteleg, nici macar dupa ce isi executa pedeapasa (cazul Nastase este aici relevant), cu ce au gresit. Dincolo de teatralitatea si pozele pentru ,,dat bine pe sticla", dincolo de faptul ca nu toti infractorii isi recunosc faptele, cred ca o parte dintre acesti oameni chiar nu inteleg de ce ajung in puscarie. Asta pentru ca, regatul lor, construit pe pile si relatii, pe facut lucrurile ,,intre noi" si ,,asa cum e mai bine pentru toata lumea" a devenit peste noapte desuet. Nu e nicio noutate aici. S-a intamplat asa si in Grecia Antica, pe timpul lui Platon care era sortit sa ajunga un mare om politic dar, cum aristocratia a fost inlocuita cu democratia, a ajuns un mare filosof. Acesta este, insa, un exemplu fericit, care scoate in evidenta ceea ce ce nu au reprezentantii vechii garzi din zilele noastre: capacitatea si vointa de adaptare. Pentru cei mai multi dintre oamenii de astazi, capacitatea de adaptare este franata de lipsa vointei. De ce sa depuna efort pentru a se adapta la noua ordine cand pot alege mereu drumul scurt si usor al unui telefon sau al unei cunostinte care ii este datoare. Nu se poate ca lucrurile pe care ieri le faceau cu totii, sa devina astazi trafic de influenta, obtinerea de foloase necuvenite pentru altul ori alte astfel de ilegalitati. Ei bine, DNA-ul dovedeste ,,cu brio" ca se poate. Evident ca exemplul meu este simplist si schematic (trebuie luat doar ca exemplu) dar ascunde, cred eu, un mare adevar. Acela ca o mare masa dintre cei care ajung in catuse, in arest, vad lucrurile in acest fel. ,,Dar ce am facut? Am ajutat pe cineva, am intors un favor. Am facut ce am facut si altadata si ce au facut si altii pe care nu ii vad in celula, langa mine!". De aici si sentimentul acut al nedreptatii. Radacinile acestui comportament le putem gasi, pe de o parte in latura orientala a acestei tari, pe de alta parte in cele patru decenii de comunism in care oamenii l-au folosit, cu succes, pentru a supravietui. Dupa 1989 el, pur si simplu, s-a prelungit rozand ca un cancer ascuns sperantele democratice ale Romaniei. Cei care au trecut cu el in sange din comunism in democratie nu il vor trada niciodata pentru ca i-a ajutat sa supravietuiasca regimului Ceausescu iar cei tineri il imprumuta cu repeziciune pentru ca este calea usoara spre ceva la care ar trebui sa ajunga cu multa munca. De ce este acest comportament rau? Pentru simplul fapt ca democratia nu se poate face precum ,,comunismul unguresc", cu jumatati de masura. Ori suntem europeni si atunci punem in aplicare principiile democratiei Occidentale, ori ramanem niste bisnitari la marginea noii lumi. Mai este nociv pentru ca nu promoveaza meritocratia. Oamenii care ajung in functii importante nu ajung acolo pentru ca sunt mai buni ca altii, ceea ce duce la frustrare pentru cei cu adevarat buni (care emigreaza in Occident, acolo unde meritocratia este un principiu definitoriu), si la griparea regulata a sistemelor si subsistemelor romanesti. Imaginati-va tara asta ca un mecanism cu mii de rotite, in care, pe pile si relatii, in locul unor rotite de calitate sunt puse tot felul de discuri ruginite sau fara zimti, pe principiul ,,las-o ba, ca merge-asa!". Sistemul merge mai departe, dar nu e nici eficient, si nici nu poate produce bunastarea celor in slujba caruia pretinde ca se afla. Tocmai de aceea, nu trebuie sa le plangem de mila celor care sunt prinsi in ofsaid! Trebuie sa incercam sa ii ajutam sa se adapteze, sa invete sa fie mai buni si sa ajunga in functii importante pentru ca le merita, nu pentru ca au carnet de partid de o anumita culoare. Iar uneori, cea mai buna metoda de a-i invata acest lucru, este ,,palma parinteasca" a DNA. Ichim Vasilica The post DNA-ul si prinsul in ofsaid! appeared first on Presa Oradea.