Despre un vot. Cu capul pe usa sectiei de votare.

Trantesc pe o masa manualul ala ce ne povesteste de votare, si cum trebuie sa fie ea, de se aude in toata sectia de votare. In ambele - ca-s doua, la noi. In toata sala aceea, ca de spectacol, cu tavan imens, cu doua echipe de oameni nervosi si grabiti. ,,Am spus ca e vot […] The post Despre un vot. Cu capul pe usa sectiei de votare. appeared first on Presa Oradea.  Trantesc pe o masa manualul ala ce ne povesteste de votare, si cum trebuie sa fie ea, de se aude in toata sectia de votare. In ambele - ca-s doua, la noi. In toata sala aceea, ca de spectacol, cu tavan imens, cu doua echipe de oameni nervosi si grabiti. ,,Am spus ca e vot valabil, si ramane valabil!" - urlu. Si jur ca o sa bag cartulia aia pe gat oricui nu ma ia in serios. Si o s-o si rasucesc. E prima data cand urlu la ei. A fost o zi foarte lunga, venind dupa o seara care deja se impanase de contraventii, ilegalitati sau cum doriti sa le numiti. Ne-am mai ciondanit, i-am explicat presedintei sectiei noastre de vot (eu fiind loctiitor) ca e nereglementar ce face, de mai multe ori, am mai chemat fortele de ordine sa ne ajute intr-o situatie. Dar acum izbucnesc. Am ajuns la finele rabdarii. Au vazut ca mi-am facut temele - macar eu. Ca le explic ca regulamentul prevede aia sau aia, fara sa spun, la fiecare punct, sa ne uitam in cartulie - pentru ca am fost presedinte sau loctiitor de sectie de votare la un miliard de alte votari, pentru ca am verificat ce s-a schimbat pentru acum, pentru ca vreau sa facem lucrurile corect, nu ,,sa plecam mai repede acasa". Eu vorbesc, eu aud, de cele mai multe ori. Decide presedinta, care… vrea acasa. Asa ca o groaza de chestii, mici si mijlocii, se fac ALTFEL decat in regulament, la noi, ,,sa terminam mai repede". Bun, dar asta nu. Nu cu votul oamenilor. Fuserim, numaram haotic, nu respectam ce zice manualul, cum se deschide buletinul de vot, de catre cine, cum se arata, cum se anexeaza - ok. Rupem sigiliile de la ferestre, ca e cald, facem selfiuri in sectie, semnam in alb nu verificam toate paginile buletinelor de vot din prima, desi pot exista voturi duble - ok. Dar sar in sus cand votul omului poate sa fie omorat. Poate sunt exagerata. Asa sunt eu. Dati-ma in judecata. E un buletin de vot cu un vot pe un anumit partid, si cu rotundul stampilei de vot aparand si pe prima pagina, cea pe care scrie Camera Deputatilor sau Senat. Nici nu stiu pentru ce e, pentru cine e votul. Nu conteaza. Jur ca nu conteaza. Poate fi si pentru Mama Zmailor, cu care n-as vota niciodata. E optiunea unui om, e dreptul lui. Tineam minte, din anii precedenti, cum e cu stampilele puse ,,mai altfel". Ca sa fiu in ton cu anul, sa nu se fi schimbat ceva, consultasem si manualul pentru alegerile astea. Stiam cum e cu mai multe voturi in mai multe dreptunghiuri de partide, cu doua voturi in dreptunghi, cu voturi in mai multe dreptunghiuri, cu vot in dreptunghi si vot in afara altor dreptunghiuri d-astea, cu partide. Cineva arata buletinul de vot, oamenii vor sa il anuleze. Spun ca e valabil. Presimt ca, de data asta, nu va fi asa usor. Pornesc sa ocolesc masa, deschid volumul la pagina respectiva, aud: ,,Deci il anulam". Atunci urlu, daca tot nu ma baga nimeni in seama, cand vorbesc asezat, explicand: valabil, ramane valabil. Si dau cu cartulia aia de masa in timp ce toti ma privesc, oarecum uimiti ca pot sa si urlu. Da, pot. Pot o groaza de chestii. Nu aveti idee cate pot. Dar nu pot lasa sa va bateti joc de votul unui om. Am avut oameni ce au venit la sectie tarati de apartinatori, ca nu se puteau misca bine. O doamna de 82 de ani a cazut pe scari, dupa vot, si am chemat Salvarea, ca se lovise la cap. Am avut o doamna ce a venit in incapere cu un carut pentru cei cu probleme locomotorii, cu care cu greu a intrat in cabina de vot. Dar a votat. Am avut nevazatori. Am avut oameni foarte batrani, care nu au stat acasa. Care au votat. Nu avem de unde sti cum si-a format opiniile. Nu stim cat s-au chinuit ca sa ajunga la sectia de votare. Nu stim peste ce traume fizice sau psihice au trecut votantii nostri – totusi, votand. Intr-o tara cu un absenteism major la vot, ajungi sa vrei sa multumesti personal tuturor celor care au venit la vot. Intelegeti-ma, nu conteaza pentru cine e votul. Ci doar ca exista. Liber exprimat. Iar acel vot a ramas valid. * In casa mea, am invatat ca se doarme cu capul pe usa sectiei de votare, si se voteaza, din zorii zilei. Adica se merge de la prima ora. Pentru ca e un lucru sfant. Imi aduc aminte cum, inainte de revolutie, in accese de teribilism, o intrebam, la ore, pe profesoara de… nici nu mai stiu cum dracu' se chema, cred ca Pregatire Politica, sau asa ceva, de ce fras va trebui sa votam, ca tot acelasi lucru iese, si tot ce se schimba e doar cravata aluia din capul statului… Imi aduc aminte fata disperata a doamnei Notaros si ii multumesc ca nu a dat mai departe rabufnelile mele inutile. Apoi a venit revolutia. Care, cum spun mereu, mi-a adus pasaportul (sa vad lucrurile pe care le visam in copilarie si adolescenta) si senzatia ca votul meu conteaza. Am facut 18 ani, a venit primul meu vot. Asa cum invatasem ca e bine: ,,cu capul pe usa sectiei de votare"… Am votat, cot la cot cu bunicul, dimineata de tot, inainte de venirea luminii: el pentru Constitutie, eu impotriva ei, acum 25 de ani. I-am spus: ,,Sa nu aud ca ma critici. Am cap, gindesc pentru mine. Tu ai votat o Constitutie noua, eu nu votez o Constitutie de republica, eu vreau monarhie. Si sa nu iasa povestea comunista cu 100% pentru, macar la noi pe oras, ca eu am votat impotriva". Mi-a raspuns: ,,E dreptul tau". Era 1991. In 1996, toamna, iarna, ceva cu frig, nu mai stiu ce, dar se vota iar. Votam in spatele Medicinei, la Timisoara, sau la Medicina - asa ceva. Am ajuns cu cinci minute inainte sa se inchida sectia de vot. Alergand. Cu un rucsac greu in spate. Un batran s-a legat de viata mea: ,,Cam tarziu, domnisoara, mai vreti sa votati?" I-am raspuns ceva urat, nu mai stiu ce, poate chiar l-am injurat. Si ,,Pana nu stiti de unde vin, nu caraiti", in timp ce ma repezeam dupa stampila. Era dintre mosii aia traiti bine, nu dintre cei care se subtiasera, ca si Coposu, prin puscarii, pe nedrept. S-a tras din fata mea. Altfel l-as fi spulberat. Si am votat. Prinsesem cu greu un avion militar, din Sarajevo spre Zagreb, tarand cu mine vesta anti-glont si cascheta, de acolo urmase trenul spre Budapesta, trecusem rapid orasul, luasem trenul din cealalta parte a orasului, spre Arad, schimbasem si luasem trenul de Timisoara, De la gara luasem firul pana in spate la Bastion, numarand secundele, si rozandu-mi unghiile, sa ajung. De la statia de la Bastion m-am pus sa alerg, cu un tub de obuz (da, gol!) in spate, luat ca marturie de pe front. Am inima bolnava. Dar, de am putut alerga, acolo, si cu targa pentru raniti, in anii razboiului, puteam si aici. Trebuia sa votez. Am votat, uneori, cu inima indoita. Am votat framantandu-ma daca am ales ce trebuia. Am votat pe Ion Iliescu, spunand ca cer azil in Ungaria, de iese Corneliu Vadim Tudor presedinte. Am votat. Am fost presedinte de sectie de votare in spital de oncologie, candva, la Timisoara, mergand cu urna la patul bolnavilor care imi spuneau ca ei nu vor mai prinde instalarea celor care vor fi alesi, dar ca voteaza pentru noi, cei care ramanem. Lacrimam cu ei. Si le multumeam. Am sunat-o pe sora-mea, acum, cu o zi inainte de vot. I-am spus ca nu am sunat-o sa-i sugerez cu cine sa voteze ci sa-i explic de ce am ales eu sa votez ce votez. Mi-a spus cam la ce s-a gandit ea. De data asta, pare-se ca nu am votat la fel, la nici una din Camere. Dar m-am asigurat ca voteaza. Ca noi, doua, cele care ducem mai departe felul de a ne intelege rolul social al bunicilor si parintilor nostri, votam. M-am trezit duminica la 2.00, am terminat ce aveam de facut prin casa, am plecat la 5.00, pe jos, am ajuns la 6 la sectia mea de votare, am votat prima, la sectia colegilor nostri, din aceeasi sala, la 7.01. Raportez bunicului: ,,Cu capul pe usa sectiei de votare, cum m-ai invatat tu. Si dupa mintea mea…" Iar seara tarziu, adica noaptea, dupa 23.00, am dat cu cartea de masa ca sa apar votul altcuiva, care, poate, are si el in hemoglobina lui o poveste lunga, care l-a facut sa vina acum la vot. Stiu ca sunteti dezamagiti si ca aveti senzatia ca nimic nu se schimba. Va multumesc celor care, totusi, ati venit sa votati. Chiar daca, prin votul vostru, noi, trepadusii de la sectiile de votare, ,,nu am plecat mai repede acasa". Tara, totusi, se misca. Spre ceva. Votul vostru, al nostru, conteaza. Si intotdeauna vor mai exista nebuni sau extravaganti care sa se lupte pentru povestea asta, cu democratia. Fie si pentru un singur vot. Ramona Balutescu The post Despre un vot. Cu capul pe usa sectiei de votare. appeared first on Presa Oradea.