Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau

Ce se intampla atunci cand doua bucati ale aceluiasi intreg se reintalnesc? Depinde - in functie de intreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-si tine copilul in brate intaia oara sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca in cazul Oradiei, in 14 mai, la un prilej […] The post Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau appeared first on Presa Oradea.  Ce se intampla atunci cand doua bucati ale aceluiasi intreg se reintalnesc? Depinde - in functie de intreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-si tine copilul in brate intaia oara sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca in cazul Oradiei, in 14 mai, la un prilej de a rememora istoria locului, intr-un alt mod de ani-lumina: ani de la canonizarea unui rege al inceputurilor. Ladislau. La 825 de ani de cand e sfant. Acuma, sigur, o groaza de lucruri le gandim altfel, in zilele noastre, despre idea de asezare urbana, despre circuite, despre valori. Totusi, unele dintre ele isi au radacinile atunci, acum aproape un mileniu, cand teritoriul acesta avea sa ajunga, datorita unor regi care l-au stapanit, arondat crestinismului. Ceea ce incepuse Regele Stefan, Regele Ladislau a continuat. A diversificat, a impus, a aparat. Ne putem inchipui ultimul mileniu al acestui loc (vorbesc de Oradea si de imprejurimi) fara crestinism? Sigur, se poate, chiar si cand e vorba de Europa (a se vedea exemplul Bosniei), dar e un exercitiu greu. Nici macar nu e acesta locul de a ne intreba daca e de bine sau de rau ca a fost asa. Pentru ca, acum, e parte din istorie. Iar istoria o scriu invingatorii. Proprietatea care nu e moft Regele Ladislau, cel cu arma in mana si, se poate spune, cu crucea in cealalta, ne aduce aminte de Mesopotamia, oferind un cod drastic, dupa ce ajunge sa fie incoronat: cei ce fura sunt executati, cei ce fac lucruri putin mai mici, mai ales impotriva proprietatii altora, sunt orbiti sau vanduti ca sclavi. Furi o gasca sau o gaina - pierzi un ochi si dai inapoi ce-ai furat. Un timp in care o replica precum cea a unui anumit presedinte al Romaniei post-revolutionare, cum ca ,,proprietatea privata e un moft", ar fi fost taxata aprig. In 1083, Regele Ladislau trece de raci personale - bunicul sau fusese orbit de Regele Stefan – si canonizeaza esalonul 1 de proto-parinti ai Ungariei. Chiar dedica o manastire benedictina… bratului drept al Regelui Stefan. Sa nu uitam ca benedictin fusese si Gerardo Sagredo, cel canonizat tot in 1083. Nu se stie daca acest cult, aceasta veneratie, care il vizeaza pe Regele Ladislau, a inceput imediat dupa moartea sa sau doar dupa canonizarea sa - chiar datele referitoare la canonizare sunt putin incalcite - se spune, desi nu este sigur, ca aceasta a avut loc la 27 iunie 1192. Oricum, ea a avut loc la Oradea. Si tot legata de Oradea este una dintre legendele pastrate despre acest rege. Se spune ca, atunci cand corpul lui a trebuit sa ajunga la Oradea, caruta in care se afla acest corp a luat-o spre oras de una singura, nefiind trasa de vreun animal. Este vorba despre o legenda din sec. XII. Asadar, ce se intampla cand craniul unui sfant intalneste, peste secole, o bucatica a sa, ce a fost sortita sa plece altundeva? Aparent, nimic. Dar, dincolo de aspectul fizic, pentru credinciosi (si, dupa ultimele recensaminte, tot ei sunt majoritari, deci conteaza), este un prilej de bucurie si sarbatoare. Iar sarbatorile ce se intampla sincer sunt mortar pentru coeziunea unei comunitati. Am vazut, la Oradea, in data de 14 mai 2017, ziua cand craniul lui Ladislau de la Gyor s-a apropiat de fragmentul osos de la Oradea, oameni bucurandu-se, sarbatorind impreuna istoria comuna a locului. Am vazut steaguri ale Ungariei fluturand in Oradea, alaturi de cele romanesti, si de multe altele, fara ca nimeni sa se isterizeze. Am vazut oameni trecand cu usurinta si amabilitate de la o limba la alta, pentru a se imbratisa si a schimba doua vorbe, sau macar pentru a zambi in acelasi idiom. Si daca este nevoie de doua fragmente din craniul unui rege de demult pentru ca acest lucru sa poata sa se intample, firesc, atunci... de ce nu? Sigur, am ridicat o spranceana la cifra de 825 de ani de la canonizarea Regelui Ladislau, care arata oarecum ca si coltul spart al cubului perfect al lui Nichita Stanescu. Dar m-am gandit si ca, de la numirea episcopului Bocskei si de la beatificarea lui Bogdanffy (nu, inmormantarea episcopului Tempfli nu se numara, si nu pentru ca ar fi fost un eveniment mai putin fericit), Oradea avea nevoie de un eveniment catolic major, care sa lege, care sa vie vizibil. Romano-catolic. Care sa readuca aminte de istoria locului. Care sa explice primarului ca nu doar cele ce ,,tin intrinsec de administratia orasului" sunt importante, si locuitorilor, ca oricat i-ar indemna curentul nationalist majoritar la crosuri impotriva istoriei reale, nu pot fugi de faptul ca Oradea nu ar fi existat fara unguri - macar nu in forma de civilizatie si dezvoltare la care a ajuns in timp. Fara ungurii catolici. Si fara multi altii, desigur, altfel decat romani - diversitatea trebuie reamintita, acceptata si cinstita - e parte din genetica noastra, in vestul tarii. Am fost prezenti, toti cei care ne-am aflat, duminica, in preajma Catedralei Romano-Catolice din Oradea, la o sarbatoare gandita nu doar pentru a se bifa o data din calendar - ca atatea, azi... O sarbatoare in care fiecare dintre cei aflati aici a contat. Detaliile fac diferenta - am privit cu placere cum fortele de ordine au fost la datorie, cum politia, jandarmeria, cei de la primul ajutor, oamenii care imparteau apa, cei de la panourile prin care se transmitea slujba, toti si-au facut treaba frara ostentatie dar cu eficacitate. Toalete, scaune, oameni care sa indrume - tot, dupa cerinta. Sigur, s-a gasit si unul mai breaz, dintre indrumatori, care sa nu inteleaga ca nu poti spune unui ziarist ca nu are voie sa mearga acolo unde se afla deja alti doi ziaristi, desi este spatiu - dar asta asa, tot pentru ca, fara coltul spart, cubul ar fi fost perfect... In rest, chiar si jandarmi si politisti zambitori si amabili - ceea ce la mine, in Timisoara, nu prea gasesti. Cardinalul Erdo Peter a fost invitatul cu cel mai inalt rang eclesiastic. A fost secondat de arhiepiscopul Miguel Maury Buenida, nuntiu papal, precum si de episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea. Au avut locuri de cinste oficialitatile din celelalte biserici si din administratie. Ciudat - in atata vreme, ,,fratii" ortodocsi inca gasesc greu sa invete exemplul catolicilor, de a accepta si a cinsti la fel cum sunt ei cinstiti. Acum cateva zile, ortodocsii ,,furau", in Oradea, inmormantarea unei cunoscute cantarete de muzica populara, desigur, in colaborare cu familia, tinand episcopul catolic, ale carei slujbe le frecventa disparuta, pierdut in multime, si numind-o pe cea dusa ca fiind a bisericii lor - o minciuna usor de dovedit. Unii veti intreba de ce e asta de spus aici. Notiunea de Sf. Ladislau era si despre ordine in cetate, si despre furt. Cu o zi inainte de ceremonie, episcopul Bocskei Laszlo, gazda evenimentului, a acceptat o discutie despre ce urma a se intampla la Oradea, despre cine a fost Regele Ladislau si despre ce a ramas asa important de la el, incat sa il omagieze un oras intreg, si nu numai. – La ce moment aniversar ne invitati, Prea Sfintite Bocskei? – In primul rand, avem o sarbatoare a Diecezei, ce se leaga strict de canonizarea Regelui Ladislau, care a avut loc aici, in Oradea - si asta ne indreptateste sa amintim de acest eveniment. Apoi, el fiind rege al Ungariei, in aceasta calitate este aniversata si urcarea lui la tron, in 1077. Aceste doua aniversari au facut sa fie dedicat acest an Sfantului Ladislau, nu doar pe linia bisericii ci si in spatiul in care cinstirea lui – cutul lui – este recunoscuta. – Este acesta anul dedicat lui in toate tarile din zona cu dieceze catolice? – Da doar ca noi am inceput mai repede decat ceilalti. In ce priveste aspectul nostru local, el fiind o personalitate ce s-a remarcat la vremea lui tocmai prin faptul ca a continuat opera Sfantului Stefan, care a increstinat poporul magia, si, in tensiunile care au urmat dupa moartea regelui, care au urmat pe linia succesiunii, Ladislau a adus din nou echilibrul si a asigurat stabilitatea, in continuare, acestei lucrari inceputa de Stefan. – Care sunt lucrurile care i-au pastrat popularitatea? – El este recunoscut ca si conducator, dar deja in primele timpuri a fost cinstit si ca si om al credintei. In aceasta conjunctura a creat acele practici fundamentale - justitie, proprietate, organizarea comunitatilor, prin legile pe care le-a adus a asigurat stabilitatea si dezvoltarea pentru tara lui de atunci - pe teritoriul acelei tari, astazi sunt cel putin noua tari, si aceasta se va evidentia si in procesiune, cand vor aparea drapelele acestor tari, care pe undeva sunt pastratoare ale cultului - Ungaria, Romania, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Austria, Croatia, Serbia si Lituania, care, ca si geografie, nu e chiar pe teritoriul de care vorbeam, dar, in anumite parti ale istoriei, cultul lui a jucat un rol determinant acolo. De aici pornind, se poate vorbi chiar de o figura europeana ce a fundamentat principii si forme de organizare din care s-au inspirit comunitatile de mai tarziu. Cinstirea lui e legata de relicva lui. In Gyor se afla relicva lui majora, craniul – cea mai cunoscuta. Aceasta a plecat in 1557 din Oradea, cand cetatea orasului a fost cucerita si prostestantii i-au alungat pe catolici, i-au impiedicat sa mai ramana aici. In aceste vremuri si relicva si-a inceput pelerinajul, la Alba Iulia, apoi episcopul Napragyi Demeter (ce a avut si o disputa cu Mihai Viteazul), a dus-o la Bratislava si Praga. In 1607, acest Napragyi Demeter a ajuns episcop de Gyor, cu tot cu relicva, si de atunci se pastreaza la Gyor. Dupa aceasta perioada, oradenii au incercat sa recupereze relicva, apoi a fost recucerita Cetatea Oradea de la turci, si imediat dupa, s-a revendicat relicva. Nu s-a obtinut. Dar, la consacrarea noii catedrale, in 1792, episcopul de Gyor a scos o bucatica mica si a tramis-o, intr-o caseta, oradenilor. Ea se pastreaza in relicvariul pe care il avem noi. Dupa atatea sute de ani, relicvele se reintalnesc maine (n.r.: duminica 14 mai) la Oradea. De la ora 9 pana la 12 jumatate vor fi in Catedrala, apoi, in procesiune, merg ambele relicve in Cetate. Pana la ora 18 seara, cand cea de la Gyor pleaca inapoi si cealalta se intoarce la Catedrala. – De o vreme, Biserica Catolica cere sau minuni, pentru  canonizare, sau moarte ca martir. Si Regele Stefan, si Emeric, fiul sau, si episcopul de Cenad, Gerardo Sagredo, au fost canonizati ca fiind increstinatorii Ungariei, ceva mai repede. Cum a fost in cazul Regelui Ladislau? – La el s-a mers pe linia de procedura, in care papa de atunci si-a trimis emisarul. La Sfantul Stefan, poporul a declarat asta. Aici s-au facut cercetari. Pe Stefan, Emeric, Gerardo si pe inca doi calugari, i-a facut sfinti Ladislau, a considerat ca trebuie sa existe modele, in 1083 - in schimb, cand a ajuns el la rand, acolo s-a aplicat procedura de care spuneati. S-au constatat minuni la mormant. – Cum e cu seria de ,,parinti increstinatori" ai acestui teritoriu? I-am numit deja pe primii patru - Stefan, Emeric, Gerardo si Ladislau - cine ar mai intra in acest sir? – Din Casa lui Arpad, ar mai fi Elisabeta de Turingia, apoi mai e Magdalena. Ei sunt cei care stau la inceputuri, Stefan fiind considerat inceputul si Ladislau stabilizatorul, sa nu ramana neimplinite cele incepute – asa se face ca in unele locuri e mai popular, exista mai multe date pastrate, el a ramas in memorie ca si conducator de oaste, legiuitor, dar si pentru spiritualiate. Se vorbeste mai putin despre aspectul acesta, dar el exista. – Ati planificat o sarbatorire ampla, cu vizitatori de la rang inalt pana la pelerini ce vin impreuna cu ai lor, in comunitate, din mai multe tari. Inteleg ca nu il vom avea aici pe cardinalul de Zagreb, dar Ungaria, spre exemplu, va fi bine reprezentata. In ceea ce priveste Oradea, cum vedeti aceasta intalnire catolica la nivelul orasului? – Aceasta sarbatoare noi o gandim nu doar ca fiind a catolicilor sau a maghiarilor, ci a Oradiei, e vorba de radacinile crestine, de un trecut al unei comunitati, de un model de viata si de comportare, ce au ramas dupa Regele Ladislau - sa-i aperi pe cei neputinciosi, pe cei saraci, sa lupti pentru dreptate - lucruri care sunt actuale si acum. Ce ramane, in ani Sigur, duminica au mai fost discursuri, si procesiunea, si orele din Cetatea Oradiei. Dar, in afara de insotirea procesiunii, pe jumatate de drum, si pe aproape toata slujba de la Catedrala, cea mai adanca respiratie a sarbatorii acesteia am avut-o la discutia cu un domn de 82 de ani langa care m-am gasit sa uneltesc urcarea pe gardul de langa poarta, pentru poze. Am inceput dialogul in maghiara, pentru ca asa m-a apelat, i-am spus ca sunt din Timisoara si m-am scuzat ca nu vorbesc asa bine maghiara, a concluzionat ,,A, pai atunci vorbiti romana" si a trecut firesc la prima mea limba de conversatie. Mi-a povestit despre facultatea facuta la Politehnica Timisoara, despre vizita lui din vara trecuta la Vatican, despre multe. Despre cum este cu a fi prezent, atunci cand Dieceza sarbatoreste ceva. Lucram cu tableta, cu pozele, atunci cand mi-a spus, mandru: acum vorbeste episcopul nostru (urmaream finalul ceremoniei la panourile de afara). I-am raspuns, fara sa ridic capul; da, stiu, ii cunosc vocea. S-a bucurat. Atunci cand am auzit acordurile imnului Ungariei, mi-am avertizat inima, cu un bobarnac. Nu, nu e patriotism, sau lipsa lui - era una din cele doua melodii preferate ale tatalui meu, langa Boleroul de Ravel. Am voie sa nu uit asta, nu-i asa? Candva, convoiul a pornit pe drumul spre Cetate. Jumatate de drum am mers cu cei prezenti, apoi am cotit spre gara. Am fotografiat, pe drum, multe dintre steagurile celor prezenti la sarbatoare, si numele locurilor de unde veneau ei. M-am bucurat sa dau de colegi, de prieteni, de cunoscuti pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, de oameni cu care ne stim mai mult de pe Facebook decat real. Multe din aceste intalniri, sub cadrul aproape ireal confluentei dintre vechi si nou, dintre traditie si modernitate, dintre radacini si fructe. Apropo, o alta legenda despre Sfantul Rege Ladislau, sub mantia caruia si-a primit numele si actualul episcop romano-catolic de Oradea, spune ca, in timp de ciuma, acest rege s-a rugat pentru izbavirea poporului sau de sub boala, a tras o sageata in sus si iarba care crestea in locul unde aceasta a atins pamantul a fost folosita drept vindecare. E un tip de gentiana. Nu sunt religioasa si mi-e greu sa inteleg credinta. Dar, atunci cand ma uit la Oradea, la munca celor din comunitatile catolice de aici, spre folosul orasului, la cei doi episcopi prezenti in locurle cu saraci, cu flamanzi, cu bolnavi, la munca celor doua Caritasuri ale lor, ce dau o paine, si haine, si dusuri, si medicamente celor in nevoie, ma gandesc ca gentiana Regelui Ladislau inca nu si-a pierdut puterea de vindecare. Si poate chiar si doar acesta este deja un prilej bun de intalnire si sarbatoare, dincolo de cei 825 de ani ai cubului aproape perfect. Ramona Balutescu The post Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau appeared first on Presa Oradea.