Despre cum se invie din morti intr-un mall din vestul tarii - varianta ,,donare de sange"

Nu, n-a facut nimeni concurenta lui Isus Cristos, la Shopping City Timisoara. Cu toate astea, titlul nu e impropriu dat, cum oamenii de la marketingul respectivului mall au dat un sut in fragilul fir al Ariadnei care-i conduce pe cei ce doresc, din varii motive, sa doneze sange, spre pungile cu lichid salvator, dupa un […] The post Despre cum se invie din morti intr-un mall din vestul tarii - varianta ,,donare de sange" appeared first on Presa Oradea.  Nu, n-a facut nimeni concurenta lui Isus Cristos, la Shopping City Timisoara. Cu toate astea, titlul nu e impropriu dat, cum oamenii de la marketingul respectivului mall au dat un sut in fragilul fir al Ariadnei care-i conduce pe cei ce doresc, din varii motive, sa doneze sange, spre pungile cu lichid salvator, dupa un model care deja da randament in Romania. Randament in rau. Sa vedem cum. Acum niste ani scriam despre dume din presa si dume ale coordonatorilor de transplant sau ale altor cadre medicale, vizavi de actul donarii. Atunci cand, ca ziarist, povestesti cum ,,a inviat" nu-stiu-cine, din coma nu-se-stie-de-care, fara sa ai habar de scara Glasgow a comelor, sau de diferentele dintre moartea clinica si cea cerebrala (care, ultima, e moartea din care nu mai iesi, si care se poate diagnostica si in Romania, cu precizie), sau cand esti cadru medical si vorbesti familiei ce are pe cineva diagnosticat cu moarte cerebrala despre ,,mentinerea donorului in viata", se intampla, printre altele, un lucru simplu: scade numarul celor care isi dau acceptul pentru donarea de organe. Pentru ca intervin o serie de factori emotionali, care fac ca familiile celor ale caror organe s-ar putea folosi sa refuze sa semneze acceptul de donare. Si toate astea, pentru ca suntem in goana dupa senzational, sau suntem prea superficiali cand ne facem meseria. Unii din noi. Luati aceasta mladita a gandului rau si transplantati-o in ghiveciul donarii de sange. Ce face un donator potential, care este mintit sau umilit? In unele dintre cazuri, va renunta la donare. In multe? In putine? Nu stiu. Stiu doar ce inseamna o punga de sange, in spital, cand ai omul deschis, pe masa de operatie, si risca sa se termine sangele. Si stiu ca de lucrurile astea NU AI VOIE SA ITI BATI JOC. Pentru Shopping City Timisoara, ,,invierea din moarte" de care vorbeam mai sus, adica duma gazetareasca ce, mai demult (si speram ca va ramane doar ,,mai demult"), departa oameni de acceptul donarii de organe, s-a transpus intr-o minciuna legata de donarea de sange. O minciuna pornita de la o idee buna, frumoasa, dar care, atunci cand ajunge minciuna, se termina prost. Sa redam evenimentele, in curegerea lor. Mallul sus-mentionat, in colaborare cu Centrul pentru Transfuzii sanguine din Timisoara, organizeaza o campanie prin care timisorenii sunt invitati sa doneze sange si in Calea Sagului, la Shopping City Timisoara. Pentru ca nu doar argumentul cu plasarea geografica sa atraga doritorii, cei de la marketingul acelui mall anunta ca ofera, pentru donatorii celor doua zile ale campaniei, 26 si 27 februarie, si vouchere de 30 de lei cu care cei care au donat sa-si achizitioneze alimente. Atata doar ca aceasta promisiune… se pierde pe drum, si ramane o simpla strategie de marketing. Care va fi sanctionata, in timp, si prin faptul ca unii nu vor mai intra in acel mall, dar si prin indepartarea unor persoane de ideea de donare. Vor aparea voci care vor spune ca nu e asa, ca donarea e un act generos, facut fara intentia de a primi ceva material, bla bla. E induiosatoarea vocea ,,in vitro" care poate aduce aceste argumente. Atata doar ca, impreuna cu redactorul meu sef de la Oradea Press, se intampla ca suntem specialisti ,,in vivo" legat de donarile din zona medicala - cu sute de pagini de articole scrise, intinse pe doua decenii, cu participari la cursuri si campanii, cu prezentarea sistemelor de donare si a deficientelor lor din mai multe tari europene, cu volume publicate pe subiect. Si, dincolo de floricelele roz ale donarii, ea, fie ca e vorba de sange, fie ca vorbim de organe, se face SI pentru beneficii materiale. E un fapt real. Primesc, de la o colega de presa care stia ca urmeaza sa donez sange la sfarsitul lui februarie, informatia ca se face o campanie in acel mall, pentru donarea de sange. Cum nu ajunsesem la campania in care se implicase colega mea, in trecut, si nici la cea organizata de o biserica ortodoxa din cartierul meu, asa ca imi aman vizita la Centrul de Transfuzii cu o saptamana, ca sa vad cum curg lucrurile la mall. Nu intentionam sa scriu, voiam doar sa aflu, pentru mine, cum e organizata povestea, de vin oamenii si acolo, de a avut rost. Sun de t-spe ori, la numarul oferit, ca sa ma programez. Intr-un tarziu, prind pe cineva. As fi vrut sa bifez treaba mai repede, asa era in agenda mea, primesc doar ora 12.00, asta e, merg mai repede si sper sa rezolv cumva, de renunta cineva. Ajung, e tarziu pentru mine, am ceva de bifat de la 12 in centrul orasului, adica departe. Prima surpriza e ca numele meu nu e pe lista oamenilor de la Centrul de Transfuzii, dar, amabili, ei imi spun ca nu e o problema, si ca se pare ca exista si persoane care nu vor veni, asa ca vom rezolva, totusi, ceva mai repede. Completez o fisa, intreb cum merge, merge bine, lumea vine. Dar hemoglobina? Nu, aia nu se verifica aici, de data asta - ar fi trebuit detasat inca un om, imi explica directoarea Centrului. Si, in caz ca datele nu-s in grafic, din sangele recoltat se pot obtine, totusi, preparate. Bine. Se foieste un baiat pe acolo, cu un aparat foto in mana - il cred din presa, desi calca intr-un mod pisicesc, nefiresc pentru noi. Ii spun ca eu n-aveam probleme sa-i dau mana cu acul la pozat, imi raspunde ca nu i se pare etic, ridic o spranceana, adauga ca nu e din presa – asta explica calcatura. Ulterior, vad ca pozele lui Remus Daescu apar pe pagina Mall-ului. Aha. O vorba buna in amintirea celui pe care toti il stiam ca ,,domnul Mihai", care lucra cu adeverintele, bonurile de masa, scutirile pentru lucru, si care nu mai e printre noi – si intreb si cum e cu voucherele acelea anuntate de mall. Directoarea centrului imi spune ca trebuie sa intreb la informatiile celor din mall. Speram sa rezolv povestea la telefon, in goana spre bus. Dar nu s-a putut, pentru ca am dat de minciuna gazdelor. Mi se spune, initial: ,,Am hotarat sa nu-l mai dam, ni s-a spus ca e ilegal". Cer mai multe detalii. Vazand ca insist, doamna de la telefon imi spune: ,,Daca vreti, veniti la noi, si vi-l dam… Daca il cereti". Schimb traiectoria, dinspre bus spre centrul Info, explicand ca sunt ziarist si ca prefer sa scriu, nu sa primesc preferential acel voucher, din moment ce nu se acorda tuturor. Ajung la locul de unde se ofera informatii. Doamna de acolo e stanjenita. Eu nu inteleg: se considera ilegal, dar mi se ofera mie, pentru ca parea ca am gura mai mare? Nu e bine. Cer sa vorbesc cu cineva dintre cei decidenti. O primesc la telefon pe Caterina Ratoi, manager marketing, care imi spune ca de la Centrul de Transfuzii Sanguine i s-a spus ca e ilegal si ca donarea e un act benevol. Ii explic ca exact directoarea Centrului ma trimisese aici, la Informatii, cand am intrebat de voucher. O intreb daca i se pare ca, in cazul ca mallul ofera o sticla de Cola la un concurs, acea sticla va intra la oferirea si primirea de foloase necuvenite. Nu stie sa raspunda. Relatile Publice nu se fac doar de dorul salariului. E laudabila initiativa mallului de a-si face reclama si de a-si atrage clienti SI pe o idee nobila, ca donarea de sange. Dar promisiunile trebuie respectate. Si trebuie cumpanite inainte de a fi facute. Suplimentarea bonurilor de masa, oferite oricum de Centru, nu era ilegala. Bonusuri au mai fost oferite in campanii pentru incurajarea donarii - ultimul de care imi aduc aminte este abonarea la o sala de fitness din oras. Dar uite ca asta era o idee prinsa cu o ureche, care a convenit celor de la Shopping City Timisoara. Si nimeni nu a cercetat ce si cum. Ar fi o minciuna benigna, de nu ar fi vorba de sange. ,,Aia au promis o chestie, credulii i-au luat de buni, aia s-au retras, fraierii au ramas asa" - ar fi concluzia, daca, repet, nu ar fi vorba de sange. Dar va jucati cu niste oameni de care depind vieti. Dincolo de legendele voastre frumoase, de pe copertile pliantelor de marketing, despre nobletea donarii, despre donatorul universal, despre... multe, donarea de sange din Romania se bazeaza mult si pe omul care ARE NEVOIE de bonurile acelea de masa. Nu-mi veniti cu texte aberante. Stiu ce vorbesc. Donez de ani si ani de zile, stau ore printre oamenii astia, la coada, sa ne dam sangele, sau sa scriu despre ei, le stiu povestile si ca om si ca ziarist, dincolo de ,,poza pentru ziar". Ii mintiti - sangele scade. Simplu. Asadar... felicitari pentru idee. Bataie in obraz pentru murdarirea ideii. Si pentru usurinta cu care nu verificati ,,zvonuri" medicale, si legislatie, si chiar si materiale de presa, documentate, care chiar exista. ,,Invierile" astea fanteziste, minciuna, superficialitatea costa vieti. Eu nu voi mai intra in acea institutie, Shopping City Timisoara - ceea ce le recomand tuturor cititorilor mei care pot alege. Dar ma intreb cu ce va compensa mallul respectiv sangele care se pierde drept consecinta a inselarii celor mai putin avuti dintre noi, pentru care contau cei 30 de lei? Nu e o intrebare retorica. Asteptam raspuns pe adresa de mail a redactiei. Iar acesta nu va fi, sub nici o forma, obligarea gardienilor si a vanzatoarelor din mall, sa doneze! Ramona Balutescu