Costul plătit de România pentru obezitate. Oamenii din opt țări au pierdut 8 milioane de ani de viață sănătoasă

Obezitatea și supraponderalitatea au generat costuri de 2,5 miliarde de euro pe an în România, potrivit unui nou raport al Office of Health Economics (OHE). În cele opt țări europene analizate, excesul de greutate este asociat cu 278.000 de decese și aproape 8 milioane de ani de viață sănătoasă pierduți anual.

Obezitatea și supraponderalitatea nu reprezintă doar o problemă de sănătate, ci și una economică. Un nou raport realizat de Office of Health Economics (OHE) pentru Federația Europeană a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA) estimează amploarea costurilor asociate unui indice de masă corporală (IMC) ridicat în opt țări europene: Germania, Franța, Italia, Spania, Irlanda, Grecia, România și Regatul Unit.

La nivelul celor opt țări analizate, costurile asociate unui IMC ridicat reprezintă între 0,6% și 1,4% din PIB.

Raportul arată că excesul de greutate are consecințe care depășesc costurile directe pentru sistemele medicale.

În cele opt țări analizate, un IMC ridicat este asociat anual cu 278.000 de decese și aproape 8 milioane de ani de viață ajustați în funcție de dizabilitate (DALY). Acest indicator măsoară povara bolii prin combinarea anilor de viață pierduți din cauza decesului prematur cu anii trăiți cu dizabilitate.

Impactul economic este, de asemenea, semnificativ. Germania are cea mai mare povară anuală estimată, de 55,2 miliarde de euro, urmată de Regatul Unit, cu 43,2 miliarde de euro. Franța, Italia și Spania înregistrează fiecare costuri de aproximativ 20 de miliarde de euro pe an.

În România, povara economică anuală estimată ajunge la 2,5 miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 0,7% din PIB, potrivit datelor raportului.

Asta înseamnă 575 RON sau 131 € pe cap de locuitor.

Datele arată că România se află pe primul loc în Europa la obezitate, mai exact 4 din 10 adulți sunt afectați de această boală, potrivit Atlasului Mondial al Obezității. Acum zece ani, procentul era aproape la jumătate.

„Sistemul de sănătate din România se confruntă cu o subfinanțare severă, având cele mai scăzute cheltuieli pe cap de locuitor din UE, ceea ce limitează spațiul fiscal necesar pentru investiții în noi programe de management și protocoale terapeutice, inclusiv pentru cazurile de IMC ridicat (OCDE, 2025c).”, arată raportul.

Pentru România, suma de 2,5 miliarde de euro este cea mai mică dintre cele opt țări analizate în termeni absoluți, însă raportul arată că impactul economic există și în economiile mai mici.

„România are un cost pe cap de locuitor redus pentru obezitate, ceea ce reflectă probabil procentul redus din PIB alocat sănătății (OCDE, 2025c), precum și ratele mai scăzute de ocupare a forței de muncă la vârste mai înaintate. De asemenea, țara are rate modeste de activitate economică și de absenteism.”, subliniază raportul.

Costurile calculate de cercetători includ atât costuri directe, cât și costuri indirecte.

Costurile directe sunt asociate în principal bolilor pentru care obezitatea și IMC-ul ridicat reprezintă factori de risc. Printre acestea se numără diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, boala hepatică grasă, anumite tipuri de cancer, bolile neurologice, afecțiunile respiratorii cronice și bolile digestive.

Costurile indirecte sunt legate de pierderile economice provocate de mortalitatea prematură, inactivitatea economică, absenteism, prezenteism și timpul acordat îngrijirii informale.

La nivelul celor opt țări, între 18% și 58% din costurile totale provin din pierderile de productivitate asociate acestor factori.

Datele citate în raport arată că, în 2024, 56% dintre europeni erau supraponderali sau trăiau cu obezitate, inclusiv aproximativ o treime dintre copii.

În același timp, prevalența supraponderalității și obezității în rândul adulților din Europa a crescut cu 22% față de nivelurile din 1990, în timp ce obezitatea singură a crescut cu peste 75%.

Cercetătorii atrag atenția că IMC-ul ridicat contribuie la o parte importantă din povara mai multor boli netransmisibile.

Potrivit raportului, un IMC ridicat este asociat cu aproape 60% din pierderile de sănătate cauzate de diabetul de tip 2, cu 45% dintre pierderile asociate bolilor digestive și cu 32% dintre cele asociate bolii cronice de rinichi.

Nathalie Moll, directoarea generală a EFPIA, susține că amploarea problemei impune schimbări în modul în care obezitatea este prevenită și tratată.

„Combaterea obezității este vitală pentru protejarea sănătății și bunăstării cetățenilor, pentru salvgardarea sistemelor noastre de sănătate europene și pentru asigurarea unei creșteri durabile în Europa”, a declarat Nathalie Moll.

Ea consideră că este nevoie de schimbări în mai multe etape ale gestionării obezității.

„Este necesară o schimbare urgentă în percepție, prevenție, diagnostic și tratament pentru a îmbunătăți rezultatele, a reduce povara costurilor asupra serviciilor de sănătate, a stimula productivitatea economică și reziliența societății”, a declarat Moll.

Raportul OHE propune o serie de măsuri care vizează atât prevenția, cât și accesul la diagnostic și tratament.

Printre recomandări se află recunoașterea formală a obezității drept boală cronică, reducerea stigmatizării persoanelor cu obezitate, îmbunătățirea accesului la prevenție și tratament și dezvoltarea unor sisteme de îngrijire integrate.

Autorii raportului susțin, de asemenea, că impactul economic al obezității ar trebui luat în calcul atunci când sunt evaluate intervențiile din domeniul sănătății.

Studiul subliniază că o parte importantă a poverii economice nu apare direct în bugetele sistemelor de sănătate. Pierderile de productivitate, absenteismul, inactivitatea economică și mortalitatea prematură transferă o parte din cost către economie și societate.

În cazul României, raportul estimează o povară economică anuală de 2,5 miliarde de euro, în timp ce la nivelul celor opt țări analizate impactul financiar se ridică la zeci și chiar peste 100 de miliarde de euro, în funcție de categoria de cost analizată.