Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii

Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din […] The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.  Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din oras, la colegii din presa, la oamenii de la muzeu. Mai ales la oamenii din jur ma uit. Pentru ca galceava aceasta nu este o disputa dintre doua institutii ci este ca un fel de tablou grotesc al lui Bruegel, ca si ,,Lupta Carnavalului cu P(r)ostul", in care intra mult mai multi. In care intram toti. Si, dupa ce am citit platitudinile colegilor mei din presa, care informeaza cautand senzationalul efemer dar uitand sa aiba si pareri, cred ca un punct de vedere ceva mai migalit ar putea fi util. Sa vedem care sunt acuzele celor care au deschis proces. ,,Am depus in data de 16 februarie o plangere penala la Parchectul de pe langa Judecatoria Timisoara pentru profanarea de cadavre. Legislatia din Romania are menirea de a proteja valori sociale care includ si respectul datorat oamenilor dupa moartea lor. Ne referim la faptul ca in considerarea vietii pe care acel corp a purtat-o odata acelui corp trebuie sa i se acorde respect. In cadrul demersurilor in justitie am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt. Nu cunoastem nimic despre cei carora le-au apartinut aceste corpuri. Am aratat ca se obtine profit de pe urma acestei expozitii fara a se arata cauzele decesului sau un consimtamant venit din partea familiilor celor decedati. Noi am aratat ca trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti" a fost replica doamnei Anca Florescu, ce inteleg ca e avocat si reprezentant al Societatii Timisoara. Din ce a aparut in presa - nu am fost prezenta la conferinta de presa pe care am aflat ca a tinut-o Societatea Timisoara pentru ca, desi de regula primesc mailurile lor, acum nu am primit vreo invitatie – am vazut ca in 16 februarie a fost depusa la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara o plangere penala impotriva organizatorilor expozitiei ,,Our Body: Universul Interior" pentru savarsirea infractiunii de profanare de cadavre sau morminte. Apoi a ajuns la mine si comunicatul trimis de cei de la Societate, din care citez o parte: ,,(...)Atragem atentia ca decedatii provin din China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati in inchisorile chineze. China este acuzata de tortura, tratamente inumane sau degradante folosite in mod obisnuit in sistemul de detentie chinez, de persecutii politice si religioase si de uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit, afacere organizata de sistemul militar. Aceste aspecte sunt documentate pe larg in rapoarte internationale. Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China. China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara. (...) O echipa ABC News a efectuat cu ani in urma o investigatie in orasul Dalian, unde se efectua plastinatia. A descoperit ca ,,universitatea” despre care se vorbea in acel caz era in fapt o baraca dintr-un ghetou al orasului. Aici erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian"(...). Prieteni dragi de la Societatea Timisoara, cei de demult, cei ale caror nume nu le-am vazut, totusi, aparand legat de ciudatenia aceasta de actiune - cum ati ajuns in postura de a duce numele Societatii spre cenzurarea unei expozitii care promoveaza stiinta?… Sa luam mai intai la analizat replica doamnei avocat Anca Florescu. Dupa DEX, ,,a profana" inseamna ,,a trata fara respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pangari, a batjocori, a necinsti, a terfeli". Ar fi interesant de stiut pe ce se bazeaza doamna avocat atunci cand considera corpurile prezentate in expozitie ca ,,pangarite, batjocorite, necinstite sau terfelite" - si daca le considera ,,sfinte" sau nu. Doamna Florescu spune in continuare: ,,am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt". As dori sa stiu cum a ajuns la un verb transant, ca ,,a arata", pentru ca eu nu cred ca schita de demonstratie a doamnei avocat trebuie neaparat inzestrata si cu laurii reusitei. Asadar, doamna Florescu (si cei pe care ii reprezinta cu adevarat) cred ca nu e etic ca ce avem pe interior sa fie aratat. Suna oarecum inchizitorial, suna ca de Ev Mediu timpuriu. Doresc sa prezint o fotografie pe care am realizat-o la Bucuresti, la Spitalul Fundeni. Vedeti, acesta este un ficat de om. Un ficat de om care a fost declarat in moarte cerebrala la Timisoara. Cadavrul lui (pentru ca moartea cerebrala este moarte) a fost, asadar, dupa ,,aratarea" de mai sus, ,,tratat fara respectul cuvenit, pangarit, batjocorit, necinstit si terfelit" de niste ticalosi de medici din Bucuresti, care primesc un salariu pentru asta, nepremitandu-se ingroparea sa cu toate piesele din dotare. Ficatul a ajuns la Bucuresti dus de echipa de medici, si, din cum vedeti dupa coloratie, in momentul in care il pozam (pangarind, la randul meu, ce era de pangarit din corpul sfant), deja se imprietenea cu un corp nou, terfelit si el si cu multe din chestiile componente puse indecent in afara corpului sau expuse noua, terfelitorilor, pentru ca omul acela, ce era pe moarte, sa poata primi o viata noua. Fara ca motivul decesului celui de la care s-au recoltat organele sa-l pot afla sau sa iau legatura cu familia sa - pentru ca asa prevede legislatia statului totalitar Romania... Cum pozam un ficat al unei persoane decedate, cred ca ma inscriu la profanarea de cadavre... Stiti de ce am facut-o si unde am folosit imaginea aceasta? Am facut-o pentru ca unii dintre noi, cei din presa, incercam sa explicam ce se intampla acolo unde voi, cei cu circumvolutii odihnite, nu puteti ajunge. Ca sa intelegeti. Si am folosit-o la materialul despre echipa de medici care a cazut cu avionul, in Apuseni, in ceea ce a fost numit cel mai bun material de atunci (de catre pangaritori-medici), legat de drama respectiva. Si intr-o expozitie (fara plata la intrare, ce e drept) cu fotografii din operatii pe cord deschis si de la transplant, pentru a incuraja semenii sa se documenteze legat de donarea de organe. Dupa doamna Florescu, am senzatia ca sunt o nemernica... Avocata mai spune ca ,,se obtine profit de pe urma acestei expozitii" si ca ,,trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti". Daca nu ma inseala memoria, Muzeul Banatului, ca si mii si mii de alte muzee din lume, a mai avut expozitii cu plata. Pentru ca, stiti, si muzeele trebuie sa traiasca din ceva. Ciudat, chiar si medicii trebuie sa traiasca din ceva - si ei chiar lucreaza zi de zi cu trupuri. Si, hm... chiar si preotii trebuie sa traiasca din ceva, chiar daca nu lucreaza cu nimic... Ciudat, asta nu revolta pe prea multi. Nu exista ,,marfa simpla", atunci cand este vorba de stiinta. Exista ,,marfa compusa", ca la medic. Dam banutul iar omul acela, care s-a spetit ani si ani, la facultate, in rezidentiat, la specializari, ne spune ce avem, transformandu-ne in ,,marfa" pentru care isi ia salariul. Nu putem spera decat ca salariul acela va fi unul justificat. Pentru care medicul a trebuit sa-si invete cursurile. Parte din a invata este... ati ghicit - a porni de undeva. Sa vedem si comunicatul prezentat de avocata si de UNII dintre membrii Societatii Timisoara (sigur, nu ar fi putut sa se stranga toti acolo, dar se poate ca unii nici nu au fost de acord cu aceasta atitudine fata de expozitie) – se vorbeste de ,,China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati" si ,,uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit". Trec peste faptul ca, atunci cand vinzi ceva, o faci pentru profit (asadar cineva n-a gandit prea mult asupra textului comunicatului) dar, vedeti, China e mare iar o intrebare ,,ridicata" nu atrage dupa sine si un raspuns implicit. Dar ajungem si la practicantii Falun Gong. Cei de la Societate nu considera util sa mai foloseasca un rand si sa spuna ce e cu Falun-ul asta (ceea ce ma face sa cred, iar, ca jurnalistii din Societate nu au o legatura prea mare cu acest comunicat) ci iau povestea ca pe ceva cunoscut. Poate si pentru faptul ca doamna avocat e practicanta Falun Gong (sau macar a fost), cum o arata mai multe poze din profilul sau de Facebook, partea publica. Nu ma deranjeaza ca niste timisoreni se pozeaza in Parcul Botanic in pozitii macar ciudate dar, ca tot vorbim de etica, am un semn de intrebare (sau ,,ridic intrebarea", de va e mai draga exprimarea) cum s-ar incadra la ,,etic" sa postezi poze cu copii de varste mici care sunt pusi sa semneze petitii cu tenta politic-sociala, si anume ,,a se opri persecutia asupra practicantilor Falun Gong". In alta ordine de idei, cum ni se spune si ca ,,Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China", avand si aici cuvantul magic ,,China", trebuie sa tragem neaparat concluzia ca actiunea in instanta a celor de la Societatea Timisoara tocmai demasca un trafic de organe. Pentru ca vorbim de China. Trista incercare de manipulare. Sigur, pe unii dintre noi acest mod de argumentare ne-ar face sa ne intrebam (ok, sa ridicam intrebarea) unde a invatat dreptul doamna avocat Anca Florescu. Dar raspunsul vine tot de pe pagina sa de Facebook: la Universitatea Tibiscus, o chestie privata din Timisoara. Pe maniera de mai sus, de a lega idei ce nu ar trebui neaparat legate, carcotasii ar putea spune ca tot ce se spune ca se invata la o facultate privata e doar o frauda - asa cum a aratat presa despre unele dintre universitatile private. Dar, vedeti... eu am invatat sa fac presa cu ceva mai mult staif decat atat. La o universitate de stat. Cu profesori care sunt si in Consiliul de Conducere al Societatii Timisoara. Si alaturi de alti membri marcanti ai Societatii am lucrat ani de zile. Si pretind ca ma pot desolidariza de generalizari stupide. (Este momentul sa spun ca as vrea sa vad lista celor din Socetatea Timisoara care au fost de acord cu procesul asta impotriva Muzeului Banatului. Asadar, o cer oficial). Mai aflam, prin grija celor de la Societatea Timisoara, care si-au facut publice parerile, asta: ,,China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara". Ei, si aici deja ajungem la a spune ca Societatea Timisoara (macar - o spun iar - cei care au initiat acest protest) se face urat de ras, povestind de Dalian ca despre o baraca si despre China ca singurul loc cu plastinarea. Sa aruncam on ochi la fotografia aceasta, cu un exponat din cele blamate, realizata de Valentina Sarosi la Muzeul Banatului. Vedem un schelet uman si circulatia sangelui in corp. Adica niste oase si un ,,plastic". Ma duc intre fisierele memoriei mele si gasesc pe un raft informatia ca in noiembrie 1990 am vazut ceva extrem de asemanator, daca nu identic, la... Timisoara. Eram in vizita cu colegii mei de liceu, Liceul Miron Constantinescu din Arad, azi Colegiul National Elena Ghiba Birta, dintre care multi au devenit medici, la Timisoara la Facultatea de Medicina de aici. Rectorul Mihai Dragomirescu ne-a condus, ne-a aratat, ne-a explicat. Era imediat dupa revolutie, nu se stia cum va fi pe viitor cu studentii. UMF-ul avea nevoie sa-si faca putina reclama. Recunosc, eu cunosteam deja cate ceva despre UMF. Mama locuia in Timisoara, la doua case de Medicina, aveam multi prieteni studenti medicinisti si mergeam cu ei prin spitale si chiar si in salile de disectie. Numele lui Iagnov, pe atunci dat unui amfiteatru de buzunar, cu banci de lemn, aproape de lespezile cu cadavre pe care le rascoleau studentii, din alta sala a aceluiasi coridor, mi se fixase deja in memorie. Asa ca, din vizita aceea, cred ca am retinut oarecum alte lucruri decat multi dintre colegi. Iar unul dintre ele era legat de preparatele de coroziune vazute la Muzeul UMF. Asadar, cand am citit despre China ca ,,singura tara care plastineaza", am pus mana pe telefon si am intrebat la Disciplina de Anatomie si Embriologie daca mai exista acolo preparatele de coroziune. Spre bucuria mea, raspunsul a fost ,,da". Spus simplu, povestea e ceva tot cu cadavre si cu plastic, doar ca un fel de ,,negativ". Exact ca in poza colegei mele, doar ca nu neaparat si cu scheletul anex. Imi aduc aminte si ce ni se povestea acum un sfert de secol - se injecteaza in organul dorit, al decedatului, plasticul respectiv, se ataca organul cu acid, ramane plasticul ce ne arata vasele. Sa vedem un exemplu - dar, acesta, realizat, la Timisoara, dupa un organ de porc. Cum de am pastrat informatia 25 de ani in memorie, daca nu m-am facut medic? Am avut un profesor de biologie extraordinar, la liceu: Doru Cotuna. Din elevii care au invatat cu el au iesit multi medici valorosi. Ah, si in ,,labul de bio 1", unde aveam sala de clasa, aveam si un sertar cu un schelet uman. Nu plastic, nu alte minuni. Un schelet uman. Nu stiu cum a ajuns acolo si nici nu era vreunul din noi revoltat. Eram acolo ca sa invatam mai multa biologie decat altii, din alte clase, de la alte specializari. Si aveam o multime de oase din seria animala, ierbare minunate, exponate impaiate si... un schelet de om. Am iesit laborant biolog, dupa diploma de liceu. Nu am dat la Medicina, ca unii dintre colegii mei, ci am ajuns ziarist. Specializat pe medicina, printre altele. Si nu am uitat biologia pe care am facut-o cu Cotuna, in laboratorul de biologie 1, unde aveam scheletul uman. Asta m-a ajutat ca, atunci cand a venit timpul, sa pot sa demasc o minciuna a Regiei de Horticultura din Timisoara, scriind o pagina intreaga de ziar despre arborii de lalele din oras, sa pot sa dezleg un mister legat de o presupusa planta carnivora a parcului Dendrologic Bazos, pe care biologii care il administrau nu o asezasera pana atunci, sa am discutii avizate cu curatorii gradinilor botanice din Treviso, Geneva, Goteborg si Paris si chiar sa semnalez o greseala legat de un exponat din galeria de oase a celor de la Muzeul de Anatomie Comparata si Paleontologie Paris. Nu pe mine ma laud. Pe profesorul meu il laud, si-i voi multumi mereu pentru ce m-a invatat, chiar de nu mai este printre noi. Un profesor bun este mare lucru. Este o baza pentru pornire, un sprijin de inceput, un mentor. Profesorii, lucrurile care vin cu ei, se adauga la ce a strans un copil sau adolescent pana atunci si il fac sa isi aleaga drumul in viata. N-am ajuns medic dar ziua aceea de scarboasa profanare a organelor umane, de la UMF Timisoara, a avut un rost, chiar si pentru mine - dupa un sfert de secol pot apara slujbasii unui muzeu. Pentru ca mie nu mi se pare sfant corpul uman. Mi se pare sfant ,,a intelege" - cu o rivalitate, intru sfintenie, de la ,,a iubi", ,,a ajuta", ,,a vindeca" si ,,a educa". M-am gandit mult, zilele acestea, la verbele de aici si la un clasament al lor - totusi, toate celelalte se bazeaza pe ,,a intelege". Asadar, parte din produsele de plastinatie, preparatele de coroziune din expozitia blamata, ,,care nu se produc decat in China, in sistemul totalitar, de la detinutii chinezi" le avem si aici, sub nasul nostru, la Timisoara, si nu de acum sau din 1990, cand le-am vazut eu, ci din anii 50, cand au inceput sa se realizeze. Prin genul de asocieri de idei al doamnei avocat cu diploma de Tibiscus (dar am convenit ca acest lucru nu va fi lasat sa ne deranjeze prea mult), Romania este un stat totalitar si... cine stie cine a mai fost omorat si pentru organele astea... Oricum, ajungand aici, doresc sa instiintez onor partea suparata pe stiinta a Societatii Timisoara ca orasul nostru este intesat de cadavre pangarite. La UMF la Anatomie se invata pe asa ceva - iar deasupra intrarii la morga lor este o placuta pe care v-am pozat-o, rugandu-va sa meditati asupra enuntului: ,,Aici moartea este in serviciul vietii". Daca vrei sa vezi cum arata un chist hidatic intr-o inima, cauti la Parazitologie, daca te intereseaza malformatii din timpul de viata intrauterin - ati ghicit, macar UMF si spitalele de profil e firesc sa aiba asa ceva. Sa pomenesc de lamele cu ajutorul carora anatomopatologii decid de avem cancer sau nu, dupa ce au scurmat biopsiile? Sa vorbesc despre tumorile gigant extirpate de urologi? Nu. Dragi prieteni din Societate, o sa va amintesc, unora dintre voi, cum am plans impreuna de bucurie, acum o vreme, la Salonul Vega, cand unul dintre noi tocmai aflase ca NU are acea boala cumplita, de care fugim toti. Cativa medici au fost si in spatele acelui diagnostic, si anii lor de rascolit cadavre, de pangarit, de profanat. Si daca tot vor cei mai nou-veniti prin Societate sa ingroape ceva, spuneti-le ca in catedrala ortodoxa, cum intri pe dreapta, este un domn neingropat, transformat in marfa, cu oasele expuse in mod dizgratios - scrie Iosif de la Partos pe cutia in care e adapostit, si o multime de indivizi cu gusturi ciudate incearca sa-i pupe oasele - ceea ce nici igienic nu cred ca e, bonus. Nu stiu daca familia domnului Iosif si-a dat consimtamantul pentru asta - poate sa ridice intrebari doamna avocat – dar in mod cert putem aminti de profanare, cum persoana respectiva inteleg ca a fost proclamata, ethnic, ,,sfant". Sa revenim la la lucruri mai importante, la scoala si la profesori. Asadar, am sunat la UMF pentru a intreba de preparatele de coroziune si m-am si aruncat pana acolo sa pozez tablita de la morga si sa dau o tura prin zona - acum modernizata - Iagnov. Cum Muzeul UMF e in lucru, am fost invitata la o discutie despre preparate si procedee, la Spitalul Casa Austria, de profesorul Petru Matusz, de la Anatomie. Aici am putut face si cateva fotografii cu preparate de coroziune realizate de profesor dupa organe de porc - acestea le avea acolo – si am studiat o mostra de plastinatie, o ,,felie" din corpul unei pisici, lucrare ce a fost realizata de profesorul Matus in Spania. Plastinatie. In Spania. Un regat din Europa. Plastinatie. Poate ar trebui sa sun la Ambasada Spaniei, sa-i intreb de au reajuns sub dictatura... Dar profesorul Matusz nu ofera detalii doar despre acele preparate de coroziune care ma fascinau acum 25 de ani. Pentru ca... este un doctor care a lucrat plastinatie. Care cunoaste toti greii plastinatiei din lume, inclusiv pe ,,Doctorul Moarte", cum a fost supranumit Gunther von Hagens, parintele plastinatiei, cel care a facut ca centrul universitar Heidelberg sa fie cunoscut si pentru asta. Da, Heidelberg, Germania. Plastinatie. Institutul de Plastinatie al lui von Hagens exista aici din 1993. Ciudat ca cei de la Societatea Timisoara nu au aflat, inca. In regimul totalitar din Germania se pangaresc oameni, plastinandu-se, de prin 1977. Si exista si google, inainte de a se concepe acuzatii dupa ureche si a se deschide un proces. Pentru ca facem de ras tot orasul nostru, unii dintre noi cautand niste stele-lotus pentru epoletii Falun Gong. Profesorul timisorean de la UMF a mai auzit de ,,revoltatii" care au o problema cu cadavrele ce nu stau in cimitire. Ne explica despre congresele mondiale de plastinatie. Despre notorietatea unora dintre cei care participa la ele. Despre procedeul folosit pentru plastinatie. Despre procese. ,,Se tin congrese de plastinatie. Lumea nu este foarte pregatita pentru a intelege mesajul prin vizualizarea unor piese anatomice de disectie si preparate prin diverse metode stiintifice. Piesele reflecta cu mare acuratete structura corpului uman si constituie un extraordinar mijloc de educatie, atat pentru corpul medical si didactic din sfera biologiei si medicine cat si pentru persoane care nu au un bagaj de cunostinte biologice si medicale. Piesele de plastinatie sunt realizate in laboratoare ultraspecializate, de personal abilitat in acest sens. In principiu in toata lumea corpurile umane utilizate pentru plastinatie provin dintr-un program de donatie de corpuri umane specific fiecarei tari prin care din viata persoana isi doneaza corpul benevol, fara nici un avantaj material, cu precizarea stricta a utilizarii sale (in principal scop didactic si stiintific). Utilizarea corpurilor umane in scop didactic si stiintific se face pe baza unei legislatii stricte de etica, specific fiecarei tari sau fiecarui laborator de cercetare. Persoanele care realizeaza piesele de plastinatie umana si animal sunt, de regula, medici si biologi. Majoritatea dintre ei sunt membri ai Societatii Internationale de Plastinatie (ISP), una dintre cele mai respectate societati medicale internationale. La fiecare dintre congresele si cursurile acestora exista sectiuni special de etica a prepararii pieselor de plastinatie, de donatie a corpurilor umane, de utilizare si expunere. Faza finala a utilizarii corpurilor umane care au fost plastinate este aceea de inmormantare cu tot ritualul religios. Destul de frecvent, mai ales in cazul expozitiilor de plastinatie, au fost persoane inclusiv din lumea presei cu atitudine negative referitoare la expunerea pieselor de plastinatie in expozitii ,,comerciale". O parte din aceste actiuni s-au continuat cu procese indreptate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie. De fiecare data a castigat interesul stiintific si educational, atat din sfera medicala cat si populationala". Tot cu profesorul Matusz povestesc despre realizarea preparatelor de coroziune care au facut sa ne intalnim zilele acestea. Povestindu-i despre vizita mea la Muzeul UMF, de acum 25 de ani, imi spune ca cel mai degraba am vazut si preparate realizare de el. Imi permite si sa reproduc o fotografie in care apare alaturi de prof. Iosif Dragulescu, prof. Andrei Marga si de, pe atunci, in 2000, prim-ministrul Mugur Isarescu. Dupa cum vedem, Isarescu sta cu nasul in preparatele de coroziune, i se explica ce e cu ele si nu iese revoltat de pangarirea de cadavre. Eu zic ca ar putea fi si el dat in judecata, pentru ca a incurajat invatarea asta, profanatoare, a viitorilor medici. In ceea ce priveste actuinea in instanta deschisa de Societatea Timisoara fata de Muzeul Banatului, profesorul Matusz e linistit: au mai incercat unii, au deschis procese, au pierdut - este ideea pe care merge. Dar, vorbind de Dalian, tot profesorul imi spune ca acolo este al doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia. O spune un om din domeniu, care nu a aflat despre plastinatie din pliante prost traduse, primite in vreun parc. Am senzatia ca toata documentarea doamnei avocat Florescu duce mult in penibil demersurile prezente - si, macar o vreme – si viitoare ale Societatii Timisoara... Medicina nu incepe in prima zi de facultate sau cu spaga data de student la primul examen si nu se termina cu un rezidentiat. Medicina incepe cu uimirea copilului ce-si asculta profesorul vorbind despre uimitoarele procese ce au loc in corpul nostru. Si, eventual, cu o vizita la un astfel de muzeu, la o astfel de expozitie, ca cea de acum, de la Muzeul Banatului. Traim intr-o tara in care un procent mult prea mare de oameni ar paria pe faptul ca pamantul e plat, ca putem trata cancerul cu patrunjel si in care unii reporteri vorbesc public impotriva eficientei vaccinurilor, fara sa fie lapidati. O tara in care analfabetismul creste iar biserica majoritara, cea ortodoxa, se declara oficial pro donare de organe si pro transplant dar, pe la spate, pune bete in roate acestor proceduri. O tara in care adolescente nasc declarand ca nu stiau ca graviditatea vine ca urmare a faptului ca au facut sex. Pentru ca la scoala se prefera sa se povesteasca despre zei ca despre ceva real iar despre sexualitate ca despre ceva inexistent. Sau sa se taca. De fapt, ma intreb de ce ma mir ca intr-o astfel de tara pot sa se ridice oameni - culmea, chiar cu pretentii de intelectuali - ce considera o expozitie cu corpuri umane, despre corpul uman, drept o profanare a ,,templului vietii". Retrograzilor, intelegerea este un templu in sine, corpul uman e doar carne carpita intru supravietuire de medicii pe care ii jigniti, dand in judecata un muzeu care ne desluseste propriul nostru corp! Omul, personalitatea sa, deciziile sale, dorurile sale, idealurile - toate se duc, cu moartea, din acea carne. Care nu poate decat sa putrezeasca SAU sa ajute pe altii, spre viata si spre intelegere. De aceea exista donare de organe si transplanturi. De aceea exista banci de piele si de oase. De aceea exista medici care invata sa va vindece. De aceea Leonardo da Vinci isi facea observatiile despre corpul uman, acum mai bine de cinci secole. Am vazut spitale multe la viata mea. Si locuri care se leaga de cariera medicilor, de felul in care invata ei, necontenit. Am fost la nenumarate operatii, cu nasul in plaga, respirand mirosul de sange, de pericard cauterizat, de piele de om arsa si rascolita, si am vazut rezultatele muncii a zeci de medici. Am iesit cu serviciile de ambulanta din Timisoara si Venetia, in peste 2.000 de solicitari. Am pozat si am scris zeci de articole, sute de pagini despre aceasta fantastica relatie dintre medic (prin asta va rog sa intelegeti tot personalul medical) si corpul uman. Sa inteleg acum ca era o profanare ce am facut?… Sa inteleg ca, de cateva sute de ani incoace, tot ce tine de a deveni medic si a-ti exercita meseria este necinstire si terfelire?… Felicitari, Socetate Timisoara, tocmai am vazut cum un oras care se vrea capitala culturala poate da ceasul inapoi cu o mie de ani, pregatind iar lemnele pentru Giordano Bruno. Ma doare ca oameni alaturi de care am invatat sa scriu si am impartit multe bucurii si tristeti si-au vazut numele alaturat unui demers jalnic si retrograd. Unde sunt ziaristii de demult?… Poate azi taceti, lasand doar cativa membri ai Societatii sa fie vocali, facandu-va de rusine si pe voi, cu un astfel de demers. Dar nu uitati ca aveti copii si ca acesti copii ai vostri, maine, vor avea nevoie de medicii care sunt azi copii. Si care trebuie sa porneasca de undeva. Sa decida ca vor sa fie medicii aceia de maine. Ca vor sa invete ca sa poata ajuta. Studentii medicinisti au, de zeci de ani, o traditie in a se poza alaturi de cadavrele pe care lucreaza. Cadavrele acelea nu mai sunt oamenii care au fost, sunt depersonalizate, sunt material didactic. Carnea putrezeste. Dar, cu riscul ca niste pusti de azi ar rade doua minute de fundul meu ceva mai mare si de sanii mei ceva mai lasati, cu varsta, as prefer ca, dupa moarte, corpul meu sa ajunga intr-o astfel de expozitie, dupa ce alti medici imi vor fi folosit organele pentru transplant, daca asta ar face ca un copil sa gaseasca aici temei sa urmeze Medicina si sa va vindece, candva copiii. Abia de aici incepe sfintenia. In rest, totul e trecator. Ramona Balutescu The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.