Concertul adancurilor, in al 30-lea an, in Banat

Muntii Poiana Rusca au o pestera ca o cutie de rezonanta. Probabil se poate spune ca toate pesterile sunt asa. Desigur, si toate lujerele au un fluier in ele, si din toate buturugile de par s-ar putea face viori. Dar, ca in viata mare, a oamenilor, si in lumea lemnului, a pesterilor sau a muzicii, […] The post Concertul adancurilor, in al 30-lea an, in Banat appeared first on Presa Oradea.  Muntii Poiana Rusca au o pestera ca o cutie de rezonanta. Probabil se poate spune ca toate pesterile sunt asa. Desigur, si toate lujerele au un fluier in ele, si din toate buturugile de par s-ar putea face viori. Dar, ca in viata mare, a oamenilor, si in lumea lemnului, a pesterilor sau a muzicii, marile intalniri sunt providentiale. Pentru ca in aceasta pestera, de la Romanesti, muzica urca intr-un mod aparte, an de an, de, iata, trei decenii. Acum, duminica, 26 octombrie, va avea loc “concertul de pestera” cu numarul 30, gratie medicului Constantin Lupu, din Timisoara, ce a gandit “alcatuirea” aceasta, si gratie si unei armate de oameni, ce au pus umarul, an de an, ca povestea unei minti visacioase, de inceput, sa ajunga visul, si apoi fapta, a tot mai multi, spre bucuria unui loc, a unui oras, a unui judet, a unui continent imaginar format din oameni ce au ca spatiu congruent dragostea de muzica, de munte, de pesteri, de frumos si bun. Treaba asta, cu pesterile, nu a fost mereu asa cum o stim acum. Nu mereu oamenii au stiut ca acolo “cresc” (si nici macar n-ar trebui sa pun verbul in ghilimele pentru ca acolo cu adevarat se intampla o crestere) frumuseti aparte. Oamenii se fereau de intuneric, de taine, de lucruri nestiute, de sunetele si oasele pe care cei mai aventurosi le gasisera in pesteri. De… “Necuratul”, chiar – uitand ca necuratenia, daca exista, nu are nevoie de vagauni mai bune decat sufletele noastre… Si asa era, culmea, si in Banat, acum 30 de ani si chiar si mai incoace, cand psihiatrul Lupu, om chitit sa descopere tainele bolilor mintii proaspete, de copil, a vrut sa existe si aceste “stari Romanesti” - muzica la pachet cu pestera. In fapt, voia sa ofere ceva mai deosebit pentru Speosport, o prestigioasa intalnire speologica. Si asa s-a nascut concertul. Care are si faima de a meni vremea buna - din 30 de ani, o singura data a fost ploaie, in ziua de concert, in ultima duminica din luna octombrie a anului, asa cum e, traditional, facut sa se intample totul. Si pentru ca liliecii de aici sunt mai putin deranjati, asa. M-am intalnit cu doctorul Constantin Lupu la Filarmonica Banatul, acum cateva zile, pentru a povesti despre anii trecuti ai frumoasei povesti. Si nu intamplator, pentru ca aici, la intrare, este o expozitie cu afise din diversi ani, cu fotografii, cu obiecte legate de cele trei decenii si de speologie. Ca orice om care isi are si istoria sa personala impletita cu istoria lucrului asupra caruia s-a facut o retrospectiva, am cautat mai intai afise ale anilor cand am fost si eu la concert, la Romanesti, si am gasit cu bucurie numele lui Tateo Nakajima, dirijorul canadian de origine japoneza care a activat cativa ani si in Timisoara si care mi-a devenit prieten bun. Aflu si ca Emil Racovita, adica insasi speologia, cum am putea spune, a locuit la Timisoara intre 1940 si 1945, si a lucrat la decanatul Facultatii de Stiinte, adica in cabinetul de acum al primarului - cum zice mediul Lupu. In expozitie exista si o fotografie deosebita, a lui Racovita pe treptele Filarmonicii, la un pas de noi, la implinirea a 75 de ani, inconjurat de cunoscuti si colaboratori, printre altii fiind aici si preotul greco-catolic Alexandru Borza, naturalistul. Doctorul spune si ca Racovita este cel mai mare savant roman care a locuit in Timisoara. Interesant - nu m-am gandit niciodata la asta, asa, cu “cei mai mari”. In fiecare an din acestia 30 de existenta a concertului de la Romanesti s-a scos si o carte postala dedicata evenimentului. Si nu vreti sa stiti la ce scoruri au ajuns primele care s-au scos… Si tot din frumoasa colectie a doctorului Lupu, alaturi de fotografii si carti postale, gasim si un vas neolitic restaurat, gasit tot in solul Banatului. Din povestile anilor trecuti, aflu ca legendele satenilor din zona, legate de diverse categorii de bau-bau si alimentate de un misticism chiar ceva mai negru decat al crestinismului i-au facut pe oameni sa aiba o oarecare temere de pestera pe care “ciudatii” timisoreni voiau s-o foloseasca drept scena pentru concert. Si altfel s-a ajuns ca doctorul Lupu sa il contacteze pe preotul ortodox de acolo, si, dupa o discutie, vazand ca a dat, totusi, de un om descebaluit la minte, lucrurile s-au mai asezat, preotul insusi venind la concert si aratandu-le satenilor ca nu e vreun “bai” pe-acolo. Ba chiar s-a ajuns, in ani, ca satenii, care apreciau, desigur, si o sursa noua de venit, sa-l intrebe pe doctor, la venirea in zona pentru pregatiri, daca “mai baga Motardu’ ala de anul trecut, ca o fost fain”. In 1987 a aparut in ecuatie si un colonel de securitate care l-a luat de reverul gusturilor pe doctorul Lupu, cum ca “dar de ce s-au cantat in pestera colinde” - pentru ca, in afara de muzica simfonica, aici, la Romanesti, s-a mai auzit si rock, si colinde, si nu numai. La care omul nostru i-a raspuns ca si la radio se dau colinde din alte tari deci nu vede care e buba daca se canta acolo si colinde romanesti. Si ele s-au mai auzit si in 1989, aici. La conferinta de presa tinuta in aceeasi zi a participat si Ioan Coriolan Garboni, managerul general al Filarmonicii Banatul, cel care a facut ca muzica simfonica sa fie o permanenta in Romanesti, la pestera, si datorita caruia lucrurile curg intr-o buna organizare, an de an, desi povestea a ajuns la nivelul unui mic Festival Enescu. Sunt zeci de instrumentisti ce trebuie sa ajunga sus in munte, cu tot cu instrumente (si oamenii acestia nu canta la solz sau la frunza), sunt drumuri de ingrijit (chiar il auzeam zilele trecute pe manager coordonand activitatea… tractoarelor din zona), sunt 1.8 de kilometri de cabluri de tras, sunt probabil vreo 3.000 de oameni care trebuie gestionati. Aici, ajutorul nepretuit vine si din partea echipei de speologi de la Speotimis, care, cu o saptamana inainte de concert deja sunt la locul faptei si rezolva cele ce sunt de pus in matca pentru ca totul sa fie bine. Anul acesta vor avea loc doua concerte (identice, gratuite - ca de obicei) iar cei care urca (din Romanesti, da?) vor primi tichete pentru concertul pe care il prefera, astfel incat toata lumea sa poata ajunge la muzica. Vizitarea pesterii se va face dupa concerte. Ascultam Grieg, Sostakovici, Puccini, Mendelssohn Bartholdy, Schubert si Mozart si avem patru dirijori, Raymond Janssen din Olanda, Peter Oschanitzky, Radu Popa si Gheorghe Costin, si trei solisti – sopranele Alina Todea si Bianca Mihailescu si tenorul Mircea Sonea. Cele doua concerte incep la orele 12.00 si 14.00 si intre ele se vor face proiectii cu imagini din pesteri. De asemenea, va putea fi cumparata si cartea doctorului Constantin Lupu, “Speologie si muzica in Pestera Romanesti”. Ne vedem la pestera. Duducile noi - fara tocuri si swarovski-uri, ca e pestera si nu vrem sa speriem liliecii si mai mult, da? Ramona Balutescu The post Concertul adancurilor, in al 30-lea an, in Banat appeared first on Presa Oradea.