Ciprian Ciucu, despre războiul politic din București: „Nu m-au lăsat să-mi organizez propria primărie. Și azi avem un serviciu care se cheamă «Euro 2020»”

Într-un interviu acordat ziarului Libertatea, primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, detaliază situația rețelei de termoficare, starea finanțelor publice locale și a principalelor proiecte de infrastructură aflate în derulare în București.

Tema furnizării agentului termic în sezonul rece rămâne una centrală, în condițiile în care rețeaua primară a orașului înregistrează un grad ridicat de uzură. Edilul general vorbește despre stadiul lucrărilor de înlocuire a conductelor, evoluția pierderilor din sistem, precum și dependența distribuției de capacitatea de producție a ELCEN.

De asemenea, sunt abordate aspecte legate de prețul gigacaloriei și sursele de finanțare folosite pentru investițiile în infrastructură.

Discuția acoperă totodată proiectele de modernizare a liniilor de tramvai, reconfigurarea traficului prin viitoarele drumuri radiale, administrarea spațiilor verzi și reorganizarea instituțiilor din subordinea Primăriei Generale.

Ciprian Ciucu răspunde și la întrebări legate de întârzierile de pe șantiere. Primarul susține că multe documente, precum expertizele tehnice, au trebuit refăcute. Probleme au mai fost și cu rețelele subterane neidentificate inițial sau cu cadrul legal actual privind achizițiile publice.

Ciucu mai răspunde și la întrebări referitoare la deficitul bugetar al Capitalei, relația cu consiliul general și primarii de sector, precum și legate de situația sa juridică în dosarul instrumentat de procurorii anticorupție.

Libertatea: Domnule Ciucu, se apropie iarna, va fi căldură în blocuri sau nu?

Ciprian Ciucu: În această vară am lucrat foarte mult pentru a înlocui din rețeaua primară. Și doar în 2026 vom fi făcut, până la sfârșitul anului, undeva la 100 de kilometri, cel mai mult când s-a făcut în ultimii 30 de ani. Și din acest motiv pe acele magistrale nu a fost apă caldă, în special în sectoarele 3 și 4. Au mai fost avarii la nivel de CET Sud, în special pe zona sectorului 4, dar pentru că am făcut aceste lucrări încă de la începutul acestui an și în primăvară, sper ca toate să fie închise și să nu fie probleme cu parcursul iernii.

Va depinde foarte mult și de cum stă ELCEN (Electrocentrale București, deține cele patru CET-uri și asigură peste 90% din necesarul de energie termică al Bucureștiului), care este la Ministerul Economiei și produce agentul termic. Primăria, prin Termoenergetica, doar îl distribuie. Și știți că a explodat de două ori ceva în această vară la CET Vest. Sper să nu fie probleme, dar asta depinde doar de ELCEN și trebuie să întrebați și acolo.

- La ce prețuri estimați că vor fi apa caldă și căldura?

- În acest moment am propuneri din partea Termoenergetica și din partea unor direcții de specialitate să creștem prețul gigacaloriei, evaluăm acest lucru. Nu cred însă că vom crește prețul în această iarnă.

- Când se termină coșmarul șantierelor pentru înlocuirea țevilor?

- Sunt 1.000 de kilometri în rețeaua primară și în acest moment am sărit de 30%. Deci avem încă 70% de înlocuit. Este un program pe termen lung pe care Primăria Generală l-a asumat.

- Ați avut surprize pe șantiere, ce ați găsit?

- Starea conductelor este foarte proastă. S-a depășit de trei ori durata de viață recomandată, pentru că rețeaua a fost proiectată și executată cu tehnologie de anii ’70-’80, atunci când s-au făcut blocurile comuniste. Rețeaua de termoficare a Bucureștiului este a doua cea mai mare din lume, după cea din Moscova. După ce am început să înlocuim din rețeaua primară, au început să scadă pierderile. În acest moment au scăzut cu 4%, ceea ce, când vorbim despre cifre foarte mari, înseamnă mult, pentru că arată că este direcția bună în care trebuie să mergem.

- Sunt bani pentru a construi pe viitor?

- Da. Primăria Generală are probleme bugetare semnificative în ceea ce privește funcționarea serviciului public, dar nu în ceea ce privește investițiile, pentru că investițiile au buget separat. O parte dintre aceste investiții sunt din fonduri europene, din fonduri de la Ministerul Dezvoltării și din bani împrumutați, pentru că nu ne împrumutăm pentru panseluțe și borduri, ci ne împrumutăm pentru osatura orașului, pentru lucrări de investiții în infrastructură. Deci nu sunt probleme, doar să se miște suficient de repede și de bine constructorii, pentru că banii sunt, le-am spus, aștept facturile.

- Panseluțe și borduri, că tot ați adus vorba, veți pune la primăvară?

- Înțeleg ironia, au fost, sunt și vor fi amenajări, dar de bună calitate, peisagistice, dar cele mai multe nu vor fi în primăvara viitoare, ci vor fi în 2-3 ani, pentru că în acest moment lucrăm la proiecte care vor transforma Bucureștiul. Vom merge foarte mult pe demineralizare, vom aduce mai mult verde în oraș, pentru că avem probleme și cu inundațiile, fiind asfalt peste tot. Vedeți ce se întâmplă la fiecare ploaie mai semnificativă, și vom merge să umbrim mai mult centrul orașului.

- Explicați, vă rog.

- Bd. Magheru, zona Palatului Regal, Calea Victoriei vor fi regândite alături de multe alte zone din centru la care lucrăm acum. Este un proces de durată, pentru că e nevoie de documente de urbanism, este nevoie de concursuri internaționale de soluții care iau timp. Inclusiv vrem să înverzim zona de la Universitate, de la statui. Este un ansamblu istoric foarte important acolo și acum este o mare de beton. Deci vom face și proiecte peisagistice, dar ceea ce se prepară pentru mine este să finalizăm proiectele de infrastructură din acest moment, adică cele de la liniile de tramvai și cele pe termic.

- Parcuri mai frumoase o să avem?

- Ca primar de sector am făcut parcuri noi, parcuri care nu existau. Parcul Liniei este cel mai mare parc de după 1989, are undeva la 14 hectare în acest moment. Nu exista pe harta Bucureștiului. A apărut și Parcul Lacului Morii, va fi și Parcul Grozăvești, care acum este în execuție. Trebuie să regenerăm parcurile pe care le avem, parcurile istorice, și Herăstrău este marea prioritate. După Herăstrău va trebui să ne ocupăm și de Izvor, apoi și de Parcul Carol.

- Sunt bani și pentru ele? Aveți planuri, aveți arhitecți, aveți oameni?

- Da, sunt bani. Erau trei instituții care făceau în mare cam aceleași tipuri de lucrări. Este vorba despre ALPAB (Administrația Lacuri, Parcuri și Grădini), Administrația Cimitirelor și Centrul de Producție a Plantelor. Deci tot lucrări cu pământ, cu plante, cu irigații... Toate trei s-au transformat în ADP București.

- Traficul. Marea durere a bucureșteanului... Prin câte artere se poate intra sau ieși azi în/din Capitală?

- Șapte sunt principale, dar mai sunt și altele secundare. Undeva la, nu știu exact, dar undeva între 12 și 15 căi de rulare.

- Ce se mai prevede? Câte drumuri radiale mai sunt posibile?

- Se va schimba paradigma de tranzit și de trafic. Nu se va mai circula foarte mult prin centru, pentru că acum avem coridoare de transport, de exemplu, de la nord la sud și de la sud la nord pe Magheru și pe Splaiul Independenței, de-a lungul Dâmboviței de la est la vest și de la vest la est. Acum, odată cu apariția A0, plus Șoseaua de Centură care va deveni un inel interior al Bucureștiului, paradigma de mobilitate se va duce către periferie. Prin construcția drumurilor radiale vom încerca să scoatem cât mai mult traficul din centru și să-l recâștigăm pentru cetățeni, să-l înverzim. Drumurile radiale sunt proiecte mature și cel puțin 2-3 dintre ele sunt avansate, vor începe lucrările anul viitor, muncim împreună cu Ministerul Transporturilor.

- Care sunt astea două-trei despre care ziceți că sunt avansate?

- În special este vorba despre prelungirea Bulevardului Timișoara, proiectul Vest Expres. Mai este cel dinspre Străulești/ Bd. Poligrafiei, proiectul Nord Expres. Mai există Sud Expres, Măgurele Expres, Giulești Expres. Cu totul sunt opt.

- Locuri pentru a face parcări mai găsiți?

- Avem în vedere un număr de 3 plus 2 parcări pe care să le concesionăm, să le facă privații. Lucrăm la acest lucru, astfel încât să mutăm mașinile de la suprafață în subteran. De la foarte multe gratuități se abuza practic sistemul. În acest moment sunt suficiente parcări în centru, dar se parchează pe trotuare și pe străzile adiacente.

- Ideile sunt fezabile? Au studii în spate? Unde ar fi?

- Ideile nu sunt noi. Trebuia să se fie întâmplat deja în acești 10 ani. Bucureștiul nu s-a schimbat. Unele dintre ele erau incluse în planul integrat de dezvoltare urbană, PID-ul, un document strategic făcut de Banca Mondială și finalizat pe ultimul mandat a Gabrielei Firea. Planul avea 18 proiecte. El a fost și contestat, dar cel puțin 12 sunt proiecte foarte bune care trebuia să fie recuperate. Din păcate, chiar dacă le-au fost livrate pe parcursul anului 2021-2022, la cheie, cu toate avizele, cu toate autorizațiile, cu tot, tot, tot, unele nu au fost licitate, nu au fost executate și s-au pierdut, au expirat toate acele avize, vreo 20.

- Le reporniți?

- Am reluat avizarea și o să dăm drumul la Brezoianu, pentru că este o zonă superbă a Bucureștiului, paralelă cu Calea Victoriei, să creștem această zonă, strada Academiei, de asemenea, pe lângă Universitatea de Arhitectură și Universitatea București. Și alte proiecte, inclusiv parcările sunt prinse în acest PID. Partea bună cu PID-ul este că are în spate niște PUZ-uri (planuri urbanistice zonale). Și asta este un mare câștig pentru a executa aceste parcări. Unele dintre ele au și proiectare deja.

Trebuie doar să reluăm avizarea, ceea ce facem noi în acest moment, și să dăm drumul la proceduri de concesiune, pentru că primăria nu mai are bani efectiv să facă și aceste parcări. De obicei, aceste parcări sunt făcute peste tot în lume pe bani privați, care își asumă și riscul. Și se concesionează pentru un număr de, nu știu, 30-50 de ani acel teren - ei execută parcarea, după care o exploatează.

Adică ei își asumă riscul, își asumă investiția, bagă banii acolo, dar își asumă și profitul pe un număr mare de ani. De ce? Pentru că ei știu să opereze aceste parcări, știu să le construiască mai bine decât primăria, iar treaba primăriei este să asigure locuri de parcare și acces la acest serviciu, nu neapărat să le construiască și să le administreze.

- Cum vi se pare birocrația românească de când sunteți primar?

- Punem foarte mult accent mai degrabă pe proceduri, și nu pe rezultatul final. Și dacă se găsește din rea voință o instituție care să te blocheze, poate să te blocheze cu anii. Este o nebunie ceea ce trebuie să trăiască o administrație, un primar, să ducă la bun sfârșit un proiect de investiții.

De obicei, până începe un proiect, din stadiul de idee, trecând prin toate fazele, care înseamnă documentații urbanistice, obținerea dreptului de administrare sau de proprietate, trecând prin concursuri de soluție sau proiectare, după proiectare - executarea proiectării, licitație pentru proiectare și licitație pentru lucrări. Adică acum le pregătesc pe toate.

- Câți bani are Bucureștiul în acest moment?

- Câți bani nu are!? Îi lipsesc ca să fie deasupra apei, cam 1,5 miliarde de lei, deci o sumă imensă. Bugetul Bucureștiului pe anul trecut a fost undeva la 5 miliarde, iar anul acesta este undeva la 7 miliarde. Care va fi și executat.

- Și cum vă descurcați?

- O să intrăm cu datorii mai departe, prelungim anumite datorii, vedem ce plătim luna aceasta din cotele care vin de la buget. Avem mai multe linii bugetare, dintre care o parte dintre ele sunt datorii, sunt plăți sociale, sunt dosare vechi, precum dosarul Constanda - care are o linie specială.

- Nici acum nu s-au dat toți banii?

- Urmează să mai avem ceva de plătit, nu știu, că ne mai judecăm.

- Cât ar mai fi de plătit?

- S-a mai cerut 34 de milioane în plus. Când am văzut m-am și enervat. Să vedem ce spune instanța, că nu poți să-i dai fără hotărâre judecătorească.

- Ne întoarcem puțin la trafic... Mergeți pe șantierele Bucureștiului. Oamenii au senzația că prin multe locuri nu se lucrează, se stagnează.

- Avem de refăcut 55 de kilometri de linii de tramvai, lucrările sunt extrem de importante, pentru că avem tramvaie noi, cumpărăm încă 70 de tramvaie noi și acestea mergeau pe beton, la modul propriu, adică erau o jumătate de metru, un metru, în care nu aveai șina, lipsea șina. Și se stricau, că ieșeau din garanție, nu te înțelegeai cu producătorul.

- E două milioane de euro un tramvai nou.

- Am găsit aceste proiecte într-un stadiu foarte întârziat. Ele trebuia să fie făcute etapizat. S-au obținut undeva la un miliard de lei banii europeni pentru aceste proiecte, dar, atenție, foarte interesant, cofinanțarea este de șase miliarde, adică bugetul Capitalei pe un an. Până să vin eu, Primăria pierduse deja 250 de milioane din acel miliard pentru că nu s-au făcut licitațiile așa cum trebuie. Și așa aici este o mare problemă, pentru că trebuie să plătim acești bani înapoi la Comisia Europeană, deci în halul ăsta am luat Primăria.

- Cum ați ieșit din asta?

- Am obținut finanțări, m-am văzut cu băncile internaționale de dezvoltare, un fel de bănci publice: Banca Mondială, Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de Investiții, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Am asigurat banii, nu avem doar linii de tramvai aici, avem și achiziții de troleibuze și de tramvaie, și avem pentru prima dată bani să reparăm depourile, pentru că sunt ca-n anii '80, '90, e multă mizerie. Mai sunt întârzieri pe care le explic imediat și nu am primit facturi de la constructori.

- Ce s-a întâmplat?

- Să nu uităm că pe lângă orice linie de tramvai sunt și diferite rețele de infrastructură. Cei care gestionează utilități precum apă, canal, iluminat, energie, gaze, Termoenergetica, au avizat în orb lucrările. Dacă nu le avizau, nu puteau să primească banii europeni, și atunci au zis hai să le avizăm așa, ca să vină banii. Dar când ai scos linia de tramvai, ai decopertat și te-ai uitat dedesubt, ceea ce era în aviz nu se potrivea cu ceea ce era în teren.

Când comuniștii au construit liniile de tramvai, n-au mai stat să mapeze toate rețelele. Sunt conducte din perioada interbelică, canalizarea e oricum făcută praf și trebuie adusă la standarde. Aveam două opțiuni. Să mă fac că nu văd că sunt probleme pe dedesubt și terminam în șase luni, un an, toate șantierele. Dar peste 2-3-5 ani să se strice ceva acolo. O conductă de termie, să se inunde un canal, să crape o țeavă de gaze. Sau, dacă inauguram, toată lumea era fericită. Sau, pur și simplu, să comandăm noi expertize, care durează, să vină cu o nouă proiectare, pentru că fiecare rețea de utilitate în parte trebuie să fie proiectată.

Să îi pui pe acești oameni împreună e o muncă imensă de coordonare. Să reavizezi, să rebugetezi - pentru că a crescut de nu știu câte ori prețul lucrării - și să mai întârzii cel puțin un an cu aceste lucrări care trebuie să fie făcute și să-ți iei înjurăturile. Și eu am zis, domnule, hai să facem lucrurile temeinic. Nu vreau ca peste 4 ani să mai explodeze ceva acolo, să dăm banii încă o dată. Am luat decizia responsabilă pe care trebuie să o ia orice primar: să nu grăbesc lucrările, ci să le facem temeinic. Și de aici zic oamenii că nu văd lucrători în șantier. După decopertare, până nu se face expertiza, până nu se face reproiectarea, până nu găsești banii, plus iar alte licitații...

- Sunt și firme care nu-și îndeplinesc obligațiile…

- Acceptă prea multe contacte dintr-odată și își mută muncitorii de la unii la alții. Sunt și firme rele care nu se mobilizează. Dar asta este o parte din problemă. Ceea ce mă deranjează foarte mult și asta e o problemă în România, inclusiv pe autostrăzi, sunt așa anumitele firme care s-au specializat în claim-uri. Adică vin la o licitație, după care, pe parcursul lucrărilor, îți cresc prețurile de îți cad dinții. Și legea le permite, n-ai ce să faci.

Poți să te duci cu ei în instanță, dar rămâi cu șantierul așa cinci ani până se judecă. Și nu vrei, ca primar, să-ți ții oamenii în șantier. Și cauți soluții să vezi dacă se justifică creșterea aceasta și trebuie să stea funcționarii să numere orice, de la un metru de șină până la orice metru de conductă, țevăraie, fierăraie, beton, asfalt, materiale de construcții, elemente de infrastructură.

- Există și decență?

- O treime dintre companii își fac treaba. Altele, poate chiar jumătate, sunt dintre cele care-și mobilizează foarte greu oamenii, pentru că au mai multe contracte, vor să facă mai mulți bani în același timp, știu că le vor veni banii de aici și trag de contracte să se întâmple pe o perioadă mai lungă, iar mai mult de jumătate din firme umblă cu claim-uri.

- Cei rău famați nu pot fi amendați, nu pot fi puși pe o listă neagră, cum se întâmplă la alții?

- Da, te duci în justiție, dar rămâi cu șantier și nu vrei asta. Și-i mai strângi, mai trimiți poliția locală cu o amendă că nu și-au făcut treaba, le mai dai o păsuire. În fine, se pot aplica și penalități. Din păcate, contractele au fost făcute până să vin eu primar la Capitală și nu sunt favorabile statului sau primăriei.

- Câți oameni sunt angajați în total la Primărie? Ce ați găsit aici? Care e visul lui Ciucu ca CEO al Bucureștiului?

- E o nebunie administrativă. Primăria are cam 1.000 de angajați. Sunt și direcții în care există 80-90 de oameni. Și mai întreb pe câte un coleg director: dom'le, cam câți lucrează? Cam 40-50. Și restul? Se uită la mine și ridică din umeri. Instituția asta n-a fost reorganizată la modul serios de pe vremea lui Adrian Videanu. Au venit mai mulți primari, mai multe straturi de funcționari, mulți sunt demotivați... Bine, sunt și colegi care muncesc enorm, dar este o instituție care nu are nevoie de 1.000 de angajați. Are nevoie cam de 600 de angajați.

- Cum sunt salariile?

- Mici. Eu vreau să le cresc, dar am nevoie de un fond de salarii care să-mi permită. Și am venit cu o reorganizare: 200 de oameni să plece acasă. Dar, ce să vezi, hotărârea mi-a suspendat-o instanța la două luni după ce am dat-o și acum suntem așa, nici încolo, nici încoace. În pending, cum se spune, atârnăm așa. Adică nici măcar nu m-au lăsat să-mi organizez propria primărie, am fost ales pe un plan acceptat de cetățeni, pe care am promis că-l îndeplinesc. Știți că și azi avem un serviciu care se cheamă Euro 2020?

- Activ la ora asta?

- Cu oameni care lucrează acolo, cu posturi bugetate. Suntem nebuni la cap? Această reorganizare trebuia să fie făcută de foarte mult timp. M-am apucat să fac, și n-am făcut-o drastic. Adică n-am zis să dăm afară 400 de oameni.

- O să aveți nevoie de ei peste doi ani, pentru finala Europa League. Asta, așa, ca o glumă.

- Mi-au legat mâinile, în sensul în care mi-au suspendat în instanță această hotărâre și avem un termen în 8 decembrie. Bine, că nu zic - să-mi dea un termen în 8 decembrie 2030. Ce mi-e acum, ce mi-e atunci, că pentru mine e tot aia, pentru că am nevoie acum să organizez primăria ca să pot crea niște spații să mai aduc din altă parte funcționari de carieră, să transfer, să detașez, ca să împrospătez puțin primăria asta. Dar acum am făcut o cerere și ne-a dat un termen pe 29 să se judece. Deci e o nebunie întreagă.

Vă imaginați că un CEO, deci un executiv, un șef mare al unei companii, cu o mie de oameni, care nu performează, care are pierderi financiare, să nu poată să reorganizeze nimic? Asta este paradigma în care eu sunt astăzi. Am reorganizat șapte instituții de cultură. Erau șapte și n-aveau impact, fără nicio strategie unitară pe viață culturală, pe care tocau fel și fel de bani. Ce am găsit pe acolo nu am mai făcut public, dar am găsit fel și fel de birouri, contracte ciudate. Și trebuia să fie oprite. Deci șapte, am mai desființat înainte două. Până la urmă, din nouă instituții am făcut una singură. Astăzi aflu că și aici deja aici am finalizat reorganizarea, dar aflu că și acea hotărâre urmează să se judece dacă o să fie suspendată, că s-a acceptat nu știu ce recurs.

Vreau să fac și alte comasări și restructurări. Doresc să angajăm un management corporatist, de bună calitate și nu politizat, cum este acum, în companiile municipale. Am dat drumul la proces. La sectorul 6 am reorganizat semnificativ și am avut rezultate fabuloase. Aici nu sunt lăsat. Tot timpul, oricine se simte dezavantajat că-și pierde privilegiile atacă în instanță. Nu vreau să zic că nu e bine ca oamenii să încerce să își protejeze propriile drepturi. De fapt, sunt privilegii, așa le văd, pentru unii dintre ei și știu foarte bine pe care, dar nici nu poți să ai un oraș care produce 30% din PIB-ul României care să fie într-o situație administrativă - foarte proastă, care să aibă mari probleme bugetare, și să nu poți să faci restructurări. Păi, ce mai caut eu aici? Ce mai caut eu în viața mea? Păi, hai să lăsăm instanțele să conducă primăriile.

- Unele privilegii sunt firești. Ești primar, trebuie să ai un șofer cu o mașină de serviciu. Dar ce ați mai întâlnit aici?

- Eu am dreptul și la SPP (Serviciul de Pază și Protecție) și nu am... Sunt singurul primar din România care are statut de demnitar. Am dreptul, am orice drept pe care îl are un ministru.

- Mergeți cu bodyguarzi pe stradă?

- Merg cu metroul, cu STB-ul și mai merg și cu mașina de la primărie. Adică... Sunt oameni care au avut fel și fel de contracte pe aici, oameni care au căpușat companii municipale. Sunt oameni care și-au luat case de la AFI de-a lungul timpului, prin Satul Francez sau de la ALPAB.

- Avem unde să ne îngropăm în București?

- Au fost scandaluri colosale cu cimitirele de aceea am unit, ca să se mai controleze unii pe alții, și vreau să digitalizez cimitirele.

- Cum vine asta?

- Ca la parcări. Să știe oamenii câte locuri sunt libere la cimitirul X, cât costă, care e procedura? Trebuie să transparentizez procesul prin care se alocă locuri de veci, pentru că acum e o mafioțeală întreagă. N-am apucat însă să mă ocup și de asta. Din păcate, în cultura noastră politică, dacă primarul nu se ocupă de ceva și nu se uită undeva, nimeni nu face nimic.

- Moartea digitalizată, sună cool, în ton cu vremurile.

- Vrem să cumpărăm și să facem locuri de veci noi, adică cimitire noi. Din păcate, legea nu te lasă să faci un cimitir decât dacă e lipit de alt cimitir. Nu pot să mă duc să fac un cimitir undeva și dacă nu este prevăzut în PUZ. Avem niște limitări. Apoi, sunt firmele care construiesc cavouri la niște prețuri fabuloase și plătesc mai nimic la primărie. Astfel de lucrări ar trebui să fie accesibile și să le facă primăria.

- Care e situația spitalelor?

- Avem 19 și mai avem un teren pe care doamna Gabriela Firea dorea să facă un spital, dar ne trebuie un proiect serios. Locul este undeva spre Voluntari, lângă fosta baza auto a STB-ului, în Pipera, dar ne uităm și la alte terenuri. Principala problemă este să găsești terenuri. Și nu pot să le fac pe toate odată.

- Mai sunt de făcut investiții?

- Spitalele sunt foarte bine echipate. În termen de investiții de interior, de aparatură, de mediul intraspitalicesc, suntem ok. Dar în ceea ce privește infrastructura, clădirile nu au fost proiectate să fie spitale de secolul XXI. Este mare nevoie de spitale noi, dar n-am ajuns până acolo - că n-am ajuns. Uitați-vă la spitalul pe care îl construiește Ministerul Afacerilor Interne în zona de nord, acela este un proiect adecvat prezentului și viitorului.

- Câți bani dă Primăria la biserici acum?

- Păi nu mai dă, că nu mai are de unde. Și să vrea să mai dea, nu mai are de unde!

- Coșmarurile Prelungirea Ghencea, Henri Coandă și Dimitrie Pompeiu cât mai țin?

- Prelungirea Ghencea a prins viteză pentru că are finanțare. Dacă se lucra în ritmul actual, ar fi trebuit să fie gata de cinci ani. Dimitrie Pompeiu, e o nebunie ce e acolo, dar acum scoatem la licitație alte etape de lucru; zi de zi se întâmplă ceva. Avem lucrări în cartierul Henri Coandă, semnificative. Acolo nu s-a mai făcut nimic zeci de ani. Avem și foarte multe lucrări de mentenanță, care nu sunt la fel de costisitoare precum cele de reparații.

- Nu e prea mult deodată?

- Este, pentru că nepăsarea a fost prea multă foarte mult timp. N-am avut încotro, iar cetățenii au înțeles. Acum ați venit pe Bd. Elisabeta, vedeți reparații. Pe aici mergeau doamnele cu tocuri și clămpăneau dalele. Doamne, mi-era rușine! Sunt amenajări pe spații verzi, pe Calea 13 Septembrie se lucrează. Între Calea Victoriei, pe unde vin turiștii, și Casa Poporului, unde se duc turiștii, este Piața Națiunile Unite. Era un dezastru, o rușine, cu mașini pe trotuar, cu noroaie, cu mizerie. Și vom continua și cu Bulevardul Unirii, vom continua cu Piața Lahovari, Piața Amzei.

- Blocurile cu bulină roșie. Cum stați?

- Nu stăm... Adică noi stăm bine cu proiectele, stăm prost cu banii, pentru că au reușit să piardă, până să vin primar, toți banii din PNRR. Bam-bam, au pierdut toți banii!!!

- Cât?

- Multe milioane de euro. Și acum trebuie să caut zeci de milioane de euro din surse alternative. Noi nu avem capacitate bugetară, chiar dacă avem capacitate de lucru. Să văd, poate Ministerul Dezvoltării mai scoate vreo linie de finanțări ca să ne ajute.

- Cum vă înțelegeți cu Consiliul General, cum merge treaba?

- Este pulverizat, fragmentat la fel ca Parlamentul, există opt partide. Sunt șapte consilieri liberali din 55. Nu mă gândesc să-i tratez pe toți cei 55 diferențiat, ci egal, cu deferență. Nu m-ați văzut că m-am plâns că nu-mi trec proiectele. Pentru că este și treaba primarului, până la urmă, să-și facă majorități. Și nu m-am dus pe conflict. La început am avut unul cu domnul Daniel Băluță (primarul sectorului 4), se mai aricește dânsul, mă mai aricesc și eu, dar azi sunt toate lucrurile foarte aliniate între noi.

- Apropo, cum vă înțelegeți cu primarii de sector?

- Cum am eu legitimitate, au și ei. Îi ajut cât de mult pot, nu contează din ce partid sunt. Dacă am nevoie de ajutorul lor, să mă ajute, dacă vor. M-am văzut cu toți și am discutat foarte serios pe probleme din acel sector, din competența fiecăruia.. „- Dom’le, unde sunteți blocați la PMB?”; „- Dom’le, la urbanism, la investiții, la servicii publice”. Am chemat funcționarii aici și le-am deblocat problemele. Cred că atitudinea asta pe care am avut-o, vizavi de ei, constructivă, a contat. În sensul că l-am ajutat destul de mult pe Rareș Hopincă, pe tot ce a vrut să-și deblocheze, pe Robert Negoiță l-am ajutat undeva la 70% din ceea ce a cerut, pe Daniel Băluță, care este șeful PSD București, pe Vlad Popescu Piedone de la sectorul 5.

- Care e, concret, filosofia dumneavoastră administrativă?

- Am un mandat scurt, de 2 ani. Sper să mai am un mandat plin. Dar filosofia mea este ca în acești doi ani să fac tot ce ține de mine pentru ca în orașul acesta să se întâmple lucruri bune. Și dacă ne compatibilizăm viziunea, pentru că de multe ori nu avem aceeași viziune pe anumite proiecte, și ei îmi explică cu argumente, eu le explic cu argumente, dacă au dreptate le dau dreptate, dacă nu, mergem pe viziunea mea.

- Aveți un exemplu?

- Domnul Băluță vrea să facă un pasaj și dorea să-l facă inițial suprateran și nu se potrivea zonei. Pe baza discuțiilor omenești, normale, am convenit cu dânsul să-l facă subteran. Îl ajut cu tot ce are nevoie pentru că trebuie să fluidizeze traficul. Este o abordare pe care trebuie să o aibă orice primar general, atât timp cât are de lucrat cu șase primari de sector, care sunt direct aleși, au propriile consilii locale, propriile bugete și nu se subordonează primarului general. Avem șapte primării într-un singur oraș și trebuie să lucrăm împreună.

- Ați pus ghene scumpe și nefuncționale în sectorul 6, e un reproș care vă bântuie.

- Ghenele nefuncționale au fost primul proiect specific din București conform legii; trebuia să facem containere pe patru fracții, care trebuiau ridicate separat. Am luat 100 și ceva de milioane de euro, bani europeni, pentru asta. Dar ca să opereze aceste ghene e nevoie să delegi contractul unui operator. Domnule, am organizat cea mai transparentă licitație din lume: publicat caiet de sarcini, consultări transparente... Prima oară au atacat licitația în instanță și ne-au oprit doi ani. Nu era problemă că, până le construiam, în fine, trebuia să terminăm acel proces, după care iar, când să dăm un câștigător, au atacat în instanță și nu se poate să se colecteze gunoiul. Ele sunt gata, proiectul este gata, este primul din București pe colectare separată.

Oamenii au dreptate să zică, domnule, văd acolo că sunt nefuncționale. Sunt nefuncționale de ce? Pentru că nu avem un operator. Deci acel operator nu le poate folosi. Dacă îi dau să le folosească și el folosește fracțiile și scoate profit din faptul că recuperează din deșeuri și le valorifică, hârtia, de exemplu, sau plasticul, el ar avea un avantaj competitiv. Și nu mă lasă legea să îi dau să le opereze fără o procedură de licitație, fără o procedură competitivă. Și instanțele dau termene din an în Paști, și n-am avut cui să-i atribui. Nu e alt motiv!

Dacă mergeau lucrurile așa cum trebuie, până acum trebuia să se fie atribuit de mult acest contract și să se colecteze separat. Deci oamenii ne înjură pe noi, care ne facem treaba, ei (firmele) se dau în judecată, sistemul de justiție prelungește până la calendele grecești deciziile, iar primarii care-și fac treaba rămân cu înjurături. Iar oamenii nu știu. Ăsta este filmul în care trăim.

- Merdenele cu margarină sau croasant cu unt și, în context, ce ați făcut cu Mița?

- Mița este o chestiune privată. Mie îmi plac și merdenelele, și croisantele. Cei care sunt la Mița au un merit suplimentar. Salvează clădiri de patrimoniu oamenii ăștia. Hai să nu ne batem joc de munca lor și de afacerea lor. Părerea mea! Ca primar al Bucureștiului, pentru faptul că dânșii reușesc să salveze o clădire de patrimoniu, să consolideze două-trei, că au mai multe în plan, aducând bani privați, eu nu am cum să nu-i respect pe acești oameni.

Acest scandal mi s-a părut nedrept față de ei. Poate au greșit și ei modul în care au marketat, tot respectul pentru nea Mihai și merdenelele lui. N-am nicio problemă cu Dan Mihai. Dacă își face curat în față acolo, la magazin, foarte bine. Dar ceilalți oameni totuși salvează clădirile orașului, hai să nu ne batem joc de ei, și atunci eu trebuie să-i tratez cu deferență, ca pe oricine face acest lucru.

- În ce stadiu sunteți în momentul de față cu ancheta procurorilor anticorupție?

- Nu știu. Se fac audieri. Vă dați seama că m-a afectat...

- Jucați la pariuri?

- Joc pe naiba. Eu stau într-un apartament de trei camere, la etajul opt, într-un bloc comunism în Drumul Taberei. Urc în lift cu vecinii mei de-o viață. Cu mine în lift urcă și livratorii, care acolo locuiesc. Sunt singurul primar de oraș mare, și nu pun doar capitalele, care stă în bloc cu migranții. Chestia asta că eu iau șpagă sau că eu aș fi corupt, hai să fim serioși... Nu se vede în niciun fel în stilul meu de viață, nu am niciun fel de motivație să fiu corupt. Deci, este un dosar, au prins niște înregistrări, o să vedem ce se întâmplă. Poate mă trimit în judecată, poate nu. Dar nu sunt din filmul cu avioane private, nu sunt în filmul cu afaceri.

- Mai aveți acum măsura controlului judiciar?

- Da, da, da. În fiecare săptămână mă duc pe la ei și le dau bună ziua.

- Ultima dată la audieri când ați fost chemat? Nu vorbesc de dat bună ziua.

- Păi, nu am fost la audieri până acum. Am fost doar atunci când mi-au impus să... Ultima oară am fost când mi-au prelungit controlul judiciar.

- Cât faceți dimineața cu mașina de acasă până la birou? Dar seara?

- În ambele situații, în funcție de oră, de la Râul Doamnei din Drumul Taberei și până aici, dacă vin cu metroul fac cam 25 de minute. Dacă vin cu mașina personală, între 20 de minute și 40 de minute.

- Convingeți-i pe cetățenii să folosească transportul în comun.

- Nu o să-i conving acum, o să-i conving după ce vor vedea cât de bine conectat va fi, cât de punctual va fi, ce calitate va avea.

- Sunteți și coordonatorul PNL. De 9 luni, sectorul 6 n-are primar ales. Ați vorbit cu domnul Ilie Bolojan și cu colegii din alianță pentru organizarea de alegeri locale parțiale?

- Sigur, ne dorim alegeri, numai că nu le putem organiza, pentru că guvernul, neavând drepturi depline, nu poate da ordonanță de urgență, deci nu poate organizeze alegeri. Alegerile le poate organiza Parlamentul sau viitorul guvern, care va avea puteri depline. Deci, Ilie Bolojan nu poate să facă, de cinci luni, nimic în acest sens.

- Cum se împacă în prezent colegii de partid cu ideea că au președinți de filiale care până anul trecut nu erau membrii PNL?

- Foarte bine, pentru că au fost foarte bine primiți.

- Cât timp mai poate fi ținut AUR departe de guvernare, dată fiind forța partidului, conform sondajelor?

- Nu știu, politologii și sociologii au tot felul de păreri. Dacă le va rămâne acest sprijin pe o perioadă mai lungă trebuie să treacă prin proba guvernării, eu nu am o problemă. Din punctul meu de vedere, AUR și PSD trebuie să guverneze împreună. Pentru că au dat jos guvernul și stăm de atât timp în această situație, trebuie să-și asume o guvernare comună. În orice țară normală, dacă faci o majoritate să dai jos un guvern, atunci automat faci o majoritate ca să înlocuiești guvernul, să pui altul în loc, că de-aia îl dai jos. Ei nu au avut soluția pentru partea a doua. Deci, din punctul meu de vedere, AUR trebuie să vină la guvernare, împreună cu PSD.

- Sunteți CEO peste finanțări de miliarde? Sunteți mulțumit de salariul pe care îl aveți?

- Salariul meu este undeva la 19.000 de lei, adică 3.000 și ceva de euro. Am un buget pe care semnez, ca să zic așa, de 1,4 miliarde de euro și răspund pentru două milioane și ceva de oameni. Știți ceva? Eu nu fac asta pentru bani. Pentru că, având un stil de viață normal, două concedii pe an, unul iarna, unul vara, și dacă îmi permit două-trei city break-uri cu familia, mie îmi este suficient. Neavând proprietăți, mașini pe care să mă coste să le întrețin, pentru mine este un salariu suficient.

Nu reușesc, din păcate, să pun prea mult deoparte, că trebuie să-mi mai iau o haină, trebuie să-mi iau și eu, poate, o casă mai mare, sunt cu copilul, pentru că nu pot să agonisesc prea mult. Dar nu o fac pentru bani. Mie mi-ajung banii ca să trăiesc așa cum trăiesc acum și totul vine dacă îți dorești să ai mai mult. Nu am timp să-mi doresc să am mai mult.

- Care este cel mai nedrept reproș primit, ceva ce vă macină?

- Cineva îmi reproșa niște lucrări din Herăstrău și când m-am uitat zic, doamne, au stat așa 2-3 ani, de ce mi le reproșează mie, că sunt aici de 8 luni. Pot să vă spun, în schimb, care este cel mai frumos compliment pe care l-am primit ca politician și ca primar?

- Care e?

- După ce am implementat conceptul de oraș-parc, am scos mașinile de pe trotuar și am folosit tehnologie ca și cum ai face un parc, în grădinile de bloc de la bulevardul din sectorul 6, am fost abordat de un domn la vreo 70 de ani. „Dom’le, când cobor din bloc, eu simt că am ajuns în stațiune”, asta mi-a spus. Sunt oameni care nu își permit să iasă din țară sau să iasă din oraș. Și faptul că le îmbunătățești viața aproape de casa înseamnă foarte mult pentru ei. Ăsta a fost un compliment care mi-a mers la inimă.