Cine castiga cand o zi nationala se bate cu un sfant - cu lasere?

Unii se bucura pentru ca au sansa de a castiga dublu, pe doua zile. Altii isi spun ca nu va fi aglomeratie, deci e mai usor. Altii… se uita pe geamul magazinului de hrapareti, in care au fost cantonati, la artificiile de peste drum, acolo unde petrec oamenii liberi. Aici, unde suntem noi, nu e […] The post Cine castiga cand o zi nationala se bate cu un sfant - cu lasere? appeared first on Presa Oradea.  Unii se bucura pentru ca au sansa de a castiga dublu, pe doua zile. Altii isi spun ca nu va fi aglomeratie, deci e mai usor. Altii… se uita pe geamul magazinului de hrapareti, in care au fost cantonati, la artificiile de peste drum, acolo unde petrec oamenii liberi. Aici, unde suntem noi, nu e nimeni liber, e munca pe plantatie. In magazin. Zilele Sfantului Andrei, cel ,,primul chemat", si 1 decembrie, Ziua Nationala a tarii asteia, sunt libere in Romania. Vorba vine. Sigur, trebuie sa functioneze spitale, trenuri, chiar si taxiuri. Dar, oare, nu ne putem lua o paine cu o zi inainte de o sarbatoare, astfel incat sa reuseasca si oamenii aceia a petrece cu familiile lor mai mult timp? Sigur, se va spune povestea cu ,,dar ei se bucura sa castige dublu", ,,se bucura pentru zilele libere de dupa, ,,au fost intrebati daca vor". Si, totusi, daca ar vrea sa lucreze trei ture una dupa alta, ca sa faca bani, ca doar ,,ei vor", ce ar spune patronul? Daca tot s-a votat, din abstracte pricini, ca Sfantul Andrei si a sa zi sa fie ceva atata de important in Romania, de ce nu respecta nimeni chestia asta? Si, daca tot exista o zi pe care o consideram sarbatoare nationala, de ce nu poate ea sa ajunga la rangul unui… revelion? Craciunul ca bataie de joc, in 2011 Nu e pentru nimeni ,,breaking news" ca avem un Craciun in fiecare an, cu ajunul in 24 decembrie si cu plinatatea sa in 25. De vreo 2000 de ani se tot intampla povestea asta, nu ,,ne ia prin surprindere". Se poate cumpara ce e necesar, cu o zi inainte. Cu toate astea, la magazinul Real s-a lucrat de Craciun, in 2011. Redau aici mesajul de atunci, de dinainte de acel Craciun, al episcopului greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, care a cerut ca aberatia asta sa nu se intample: ,,Muncitorii de la Real Romania au dreptul de a-si petrece Sarbatorile cu familiile si prietenii lor!!! Zilele de Craciun si de Anul Nou sunt considerate a fi cele mai importante sarbatori in Romania, cand toata familia se reuneste pentru a le petrece impreuna. Doar un raport echilibrat intre munca si viata privata pentru muncitori poate asigura succesul companiilor, acesta incluzand respectul pentru valorile familiei si traditiile culturale locale si europene. Denuntam decizia Real Romania de a deschide magazinele pe 25 Decembrie si 1 Ianuarie, fiind singurul retailer din Romania care face acest lucru. Real vrea sa beneficieze de un avantaj competitiv nedrept fata de competitorii sai. Aceasta va determina si pe alti retaileri din Romania sa-si deschida magazinele, lucru care este de neacceptat. Suntem consternati de presiunea si amenintarile facute asupra muncitorilor pentru a-i face sa se inscrie ,,voluntar" la munca in acele zile. Cerem Real Romania sa renunte la lacomie, sa-si schimbe decizia si sa respecte dreptul muncitorilor de a-si petrece Sarbatorile cu familiile si prietenii lor." Lacomia este cuvantul de ordine. Ceea ce se vede si anul acesta, in zilele de Sf Andrei si Ziua Nationala. Cu toate acestea, ele au fost tratate putin diferit de retaileri, una fata de cealalta. Vom vedea cine a ,,castigat" - daca se poate spune ca exista un castigator in povestea asta. Magazinele pe la care am trecut, in cele doua zile presupus de sarbatoare, cu rosu in calendar, libere, sunt din Timisoara. Un sfant gonflat, la care patronii nu se inchina Profi, Sf Andrei. Se lucreaza program de zi normala. Seful de magazin e aici. Imi explica despre oamenii sai ca s-au inghesuit sa prinda lucrul in acea zi, pentru ca se plateste dublu si mai au si zile libere. Si asa va fi si cu ajunul Craciunului. Nu vor lucra de Craciun, doar in ajun. In timp ce povestim, se aud melodii patriotice - dupa mine, din seria de prost gust. Imi spune ca e o inregistrare standard pentru toate magazinele Profi din tara. Ma uit in jur - putina lume. Cand intreb ce parere ar avea despre munca de Craciun, scutura din cap: A, nu, totusi asa de zgarciti nu suntem. Scalini, panificatie - rulouri trase conspirativ, deschid gura gandului sa-i felicit cand vad foiala la usa. Aha, deci se lucreaza. Bun, si de ce aerul asta de ,,aproape inchis"? S-or fi anuntat controale, ceva? Pana la urma de ce nu isi asuma fiecare deciziile? Na, aci se lucreaza, asta e. Daca nimeni n-a glasuit in legatura cu chestia asta, dintre angajati, aici se lucreaza. Sau, cine stie… poate a glasuit… dar degeaba… Lidl - Se lucreaza. Oamenii intra si ies cu o anumita ritmicitate, rar. Vanzatorii sunt plictisiti, unii dintre angajati isi fac de lucru pe culoarele dintre standurile cu marfa. Abia asteapta sa arunce in saci panificatia ramasa si sa o doseasca in containere de gunoi. I-am mai vazut deseori facand asta. Asa e politica magazinului. De ce sa lasi oamenii acasa intr-o sarbatoare cu rosu? De ce sa dai unui azil de batrani ceva ce poti sa arunci? Poate vreunul dintre batrani va intra, totusi, sa-si ia o pane! Zi nationala cu artificii privite de departe Carrefour, 1 decembrie. Se intra si se iese nestingherit desi este deja de cateva ore intuneric. Nu sunt multi oameni dar, cum magazinul e in loc ,,cu vad", se gasesc. Niste angajati au tendinta de a marai, vazand ca pozez. Pregatesc banda cu ,,spatiu public etc etc" - nu mai e nevoie s-o pun: o uitatura urata calmeaza spiritele. Sau macar le amuteste. Tramvai, drum spre alt cotlon de oras. In spatele meu, o copilita agita un fel de joarda luminoasa, care, din fericire, tace. Putea sa nu taca. Mama ei imi spune ca ar fi avut si varianta de bat-laser-vorbaret, care scotea oaresce sunete - asta a fost doar 10 lei, alalalt era 20. ,,Cu atata ramane si ea, macar sa nu o strice pana acasa". Pustoaica zambeste. Ea ia ce i se da - nu are intrebari sau apasari. Inca nu e la varsta intrebarilor. Altii nu ajung niciodata. Cat timp poti cumpara ceva, cat timp scanteiaza si cat timp tine pana acasa, e bine. Painaria Prospero. Cei care ne umpleau sufletele de bucurie acum o vreme cum ca cineva se mai gandeste si la angajati, slobozindu-i acasa duminicile. Da, povestea cu ,,Asa cum aluatul are nevoie de odihna, asa si oamenii nostri se bucura de odihna alaturi de cei dragi" era, totusi, o poveste, cum ,,pentru urgente dulci" este trecut pe cine sa deranjezi, chiar si duminica. Asadar, ma asteptam ca si acum sa fie oaresce ,,amendamente", scrise cu mic in josul paginii, la idee. Au fost. De Sf Andrei s-a lucrat, intre 7.00 si 15.00. Uite ca de 1 decembrie, totusi, nu s-a lucrat. Cam ca o paine pe care o vinzi ca alba si e semi, sau ca neagra si are diverse alte ciudatenii pe ea. Deh, afara e vopsit gardul. Leopardul n-are nevoie de mai mult de o jumatatica de zi odihna, sa nu se invete prost. Ma foiesc prin oras. Ajung intr-un cartier de la care mai ai vreo 8 statii cu tramvaiul pana se termina orasul. Adica nu e chiar centru dar nu e nici margine - deloc. Cu toate acestea, trebuie sa-mi pun mintea bine la contributie ca sa trec de cateva ,,galme ude" - niste balti de toata frumusetea imi bareaza trecerea. Asta e strada de Timisoara, orasul ala care vrea sa devina nu-stiu-ce-capitala prin 2021. In timp ce ma caznesc sa aleg un stil propice de inot pentru a trece aparaia, din centru se aud, pana aici, da, urletele chestiei oferite pentru ,,entateimaint" - adica partea de circ din povestea cu painea. Ca doar asa se petrece o zi nationala - cu circ. Nu vad de ce se sparg bani pe circ cat timp in locuri nici macar asa de indepartate de centru, de inca auzi circul, trebuie sa te deplasezi cu monoxila din dotare ca sa ajungi la un bloc. Un bloc cu timisoreni care platesc impozite si taxe aceluiasi nenorocit de primar. Inca. Termin cu balta si cu vizita, ma reintorc in zone cu mari retaileri. Este aproape 10, un moment in care - macar atunci - cei care au fost fortati (sau imbiati, poftim, dupa spusa unora) sa lucreze in 1 decembrie ar putea pleca acasa. Am langa mine Billa, Penny si Kaufland. Dau cu banul pentru Penny - doamna de la casa ma linisteste cu un teu in mana - nu se inchide acum. Asa ca am prilejul sa fug pana in capatul celalalt al parcarii, sa vad - si sa pozez - cat de frumos se vad, de aici, artificiile din centrul orasului. Sunt doar ironica - nu mi-au placut nicodata artificiile. Dar altora le plac. Si ar fi fost frumos ca, daca tot nu imparatesc peste chestiuni de viata si de moarte, cei care lucreaza la retailerurile astea sa poata sa stea azi cu o cana de vin fiert in mana, cu copiii lor dornici de bati cu lasez, sa se bucure de artificii din buza Catedralei, nu lipiti cu ochi tristi de usile batante ale magazinelor lor lacome si inutile. Pentru ca aproape nici dracu' nu a calcat azi in locurile astea, ale hraparetilor. Au fost doar oameni cantonati aiurea la lucru, cu promisiunea unor bani sau a unor zile libere. Sau nici atat, cum o sa vedem imediat. Penny Market. Focurile de artificii de la ora 10 seara tocmai s-au oprit. Unele din ele erau un fel de steag explodat al Romaniei, adica niste ciupercute rosu-galben-albastru, sarite-n sus in acelasi timp. Ca doar avem nevoie de mozi. Si de votanti maguliti. Aici, la Penny, s-au vazut cupolele de foc, turla Catedralei si impunatorul semn care te anunta ca poti sa intri sa-ti iei ce n-ai stiut sa iei ieri. Nu e greseala, si ieri, de Sf Andrei, s-a lucrat. Si aici, si la Billa. Program normal. Nici macar de duminica, ci normal. Adica pana la 23.00. Intreb un barbat ce tocmai vine cu nilte flecustete la casa daca stia ca e deschis azi sau a venit la plesneala. Zice ca stia. Dar ca nu l-ar fi deranjat sa nu fie deschis. Mai vorbesc si cu unul din oamenii magazinului. Aici nu i-a intrebat nimeni ,,de vor". Si nu vor primi nici zile libere sau plata dubla pe zilele astea doua de sarbatoare, lucrate. Rusine, Penny. Ii spun, oarecum ca sa ma dezvinovatesc ca le mai stau si eu pe cap: Sa stiti ca eu nu la cumparaturi am venit, ci ca sa scriu despre lacomia celor cu magazinele astea. Imi raspunde: Bine faceti. Dar sa scrieti adevarul! Sun la Telverde la Penny, sa pun o intrebare. Nu e alt numar disponibil, pentru relatii cu presa. Dupa o poezie intreaga a robotului dau de o operatoare ce ma anunta ca, pentru intrebarea mea de ziarist, nu exista alta modalitate decat sa imi dea un mail si sa scriu acolo ce vreau si… ,,ma contacteaza ei". Nu, multumesc. Rusine, Penny - iar. Billa. Usile au tot felul de zorzoane cu ,,Sarbatori magice cu Billa". Da, dar la oamenii propii s-a gandit cineva? Cum poti vorbi despre Sarbatori atata vreme cat pe oamenii tai ii tii ca pe negri pe plantatie, de stau in magazinul deschis inutil, in 1 decembrie, acum, la 10 trecute fix, noaptea? Sarbatorile lor cum sunt? Ma plasez sub steagul national care flutura lin langa numele magazilului. Oamenii de paza, plictisiti, numara frunzele plantelor de langa intrare. Mai au putin si vor scapa. Kaufland. Ma gandeam ca macar la ei se va inchide mai repede. Daca tot lucreaza. Da de unde. Tot 23.00. Adica in zi normala tii oamenii pana la 22.00, in zi de duminica ii tii cu program scurt, dar de Sf. Andrei si de 1 decembrie nu doar ca ii tii dar le si lungesti programul. Bun, hai sa vedem cine e in magazin. Intreb o fata condamnata sa poarte chestii cu tenta populara pe ea daca a intrebat-o cineva de vrea sa lucreze de Sarbatoarea Nationala. Imi vede camera foto si pleaca ochii, nu raspunde nimic. M-am uitat extrem de bine daca hulpavii astia au ceva gen ,,pozatul interzis" la intrare, pentru ca am mai avut haraieli cu oamenii de ordine de aici, cand le pozam plantele cu ghiveci, vestejite. Nu, nu este. Asadar… ghinionul lor. Baletez prin tot magazinul. Sahara e ceva mai populata, chiar si dincolo de oaze, decat e Kauflandul la 10 jumate seara, in mareata Zi Nationala. Mai degraba o zi de doliu national pentru mica armata de angajati de la retaileri, as zice. Doar ei furnicaresc prin magazin. Spala, schimba, transporta - exact ca si cum n-ar fi nici un strain. Ca si cum ar fi cei de-ai casei, doar. Pai cam asa si este. Intreb o fata tanara, draguta, care e treaba cu ea prin Kaufland, daca a intrebat-o cineva de vrea sa lucreze in acea zi. Nu raspune direct, spune ca ei ii convine. Ca a ales plata dubla - a, deci aici nu se da si-si. Bine ca macar se da ceva, nu ca la Penny. Ii spun ca e gol magazinul si ca nu mi se pare justificata povestea. Raspunde, razand: A, pai s-a tras cu pusca toata ziua prin magazin, si nu a strigat nimeni. Tare explicatie! Intr-adevar, nu prea ai pe cine sa nimeresti, coloanele lungi ale retailerului, dintre standurile cu produse, sunt goale-goale. E ciudat. Ma gandesc ca doar lumina care se consuma costa mai mult decat toate iaurturile si toata pita vandute in astea doua zile ,,rosii". Fata spune ca a fost bine, ca stia ca va fi asa si ca nu se vor chinui ca intr-o zi normala. Iau niste chifle si niste guma de mestecat la reducere, sa nu trec cu palma-n fund pe la casa. Sa se simta si fata aceea utila, saraca, daca tot se apropie cu pasi mici miezul noptii si ea tot aci e, de straja patriei. In fapt e 11 fara cateva minute. O intreb daca s-a lucrat cu o singura casa toata seara. Nu, cu doua, o vreme - zice. Mda, e si asta ceva… Din cele vreo 20. Apare, din nu se stie care nor, o doamna grabita, cu cateva produse urcate pe banda de la casa. Ma rasucesc spre ea si o intreb si pe ea ca si pe celalalt client din seara aceasta, de la alt magazin, de a venit la plesneala sau stia ca e deschis magazinul. Nu stia. A incercat. Aceeasi continuare: Si v-ar fi deranjat major de era inchis azi? Nu! Ce facem? Cam asta e povestea magazinelor pe care le-am colindat in zilele de Sf. Andrei si de 1 decembrie, din solidaritate cu cei care lucrau, fortat. Dintre care unii nici nu vor primi plata dubla sau zile libere. De ce trebuie sa se intample asa? Sunt niste nenorocite de magazine, nu spitale! De ce nu ne putem aduna toti, sa boicotam aceste magazine, astfel incat nimeni sa nu cumpere nimic in zilele de sarbatori, astfel incat, mai departe, pe firul logic, angajatii lor sa nu mai fie chinuiti sub steagul Mamonei. Toti se dau mari crestini si mari patrioti, la recensaminte, la pupat moaste, la depus coroane. N-ar sta unul fara steag national la intrare. Cu toate acestea, atunci cand ajung in functii de decizie, multi uita cucernicia si patriotismul. Ziua Nationala n-ar trebui sa fie prilej de circ, de scandal, de ghiftuiala, de vandut si cumparat lucruri inutile, de imbatat pe strasse. Cu atat mai mult, ziua unui sfant. Cum de se ajunge la aceste standarde duble, la aceste mizerii inmuiate in populism?… Consumismul ne face sa uitam de valori si de decenta. Casa noastra se termina la prag, la iesire, si tot ce trece de el ne este sau indiferent-opac, sau chiar dusman. Nimeni nu vrea sa asaneze societatea asta bolnava? Nimeni nu se uita ca vanzatorul de magazin catuia i te adresezi cu "tu" si fara "multumesc", ca doar e platit sa te serveasca, are si el o identitate si un brad de impodobit acasa sau macar in suflet? Exact pentru acel brad am realizat materialul asta. Pentru ca, daca lacomina retailerilor este ceva despre care vorbim acum, la prima tura de sarbatori de iarna, poate nu vom ajunge sa scriem iar despre cum au fost legati de locul de munca, de Craciun, niste oameni, inutil. Craciunul din 2011 mi l-am petrecut la Real-ul din Timisoara, din Calea Aradului, alaturi de angajatii care NU au fost intrebati de vor sa lucreze in acea zi, care simteau ca sacrilegiu faptul ca erau acolo dupa bunul plac al patronilor, care patroni ciocneau un pahar de vin bun cine stie prin ce viloi. Nu, solidaritatea sociala nu este comunism, e doar decenta. Si as vrea sa cred ca anul asta, in care sezonul cu cele sfinte deja a inceput prost, nu se va termina tot asa de prost. De rosu Intr-una din aceste seri am avut o placuta discutie cu mitropolitul ortodox Ioan Selejan despre ce ar mai fi de dres in societate. Nu despre avioane (in fapt, ba da, dar acum vorbeam metaforic), nu despre inorogi sau despre Fete Morgana. Ci despre spitale, despre oameni necajiti si care sufera. Despre cei care trebuie ajutati. Despre suflet. Printre altele, cum Sarbatorile ne suflau deja in ceafa, mitropolitul spunea ca si-ar dori ca Ziua Nationala a Romaniei sa fie trecuta cu rosu si in calendarul religios. Are dreptate. Si totusi, la ce bun? Exista mai multe grade ,,de rosu" in calendare, mai multe feluri de ,,sarbatori" – mai multe de acaparare, de ,,facut bani", de stors oamenii. La ce ajuta sa ai sarbatori marcate, decretate, trambitate, daca ele nu pot fi sarbatori pentru toti cei pentru care ar trebui sa fie? Dar lucrurile nu trebuie sa ramana asa. Imi place sa cred ca, tragand de maneca mai multi oameni proeminenti ai societatii, vom ajunge sa nu ne mai temem ca vreun lacom ni-i tine la munca, atunci cand nu e cazul, pe cei ale caror chipui am putea incepe sa le retinem. Pentru ca, poate, in aceste conditii nici ei nu ar mai pleca dupa doua luni de la un magazin. Tot serile acestea am intalnit la Timisoara pe ierarhul catolic al unui alt loc. Ne uitam la copiii cu stegulete de pe strada, printre izul de mancaruri si bauturi din centru. L-am intrebat daca nu il deranjeaza la ce s-a ajuns in sarbatoririle astea. Mi-a raspuns, intelegator: sunt copii, se bucura. Imi amintesc fata pustoaicei din tramvai, cu ,,laser"-ul ei care macar tace. 1 decembrie l-a batut pe Sf. Andrei la puncte, cu o mica diferenta, in lupta asta de-a cine si cat mai mult lucreaza, de-a cine si cat cumpara: de Sf. Andrei s-a lucrat ca de-un sfant al comertului, de 1 decembrie s-a mai si respirat putin, mai ales la magazinele de cartier. In fond, nu, n-a castigat nimeni dintre noi - si cred ca nici macar sefii de magazine si patronii n-au castigat prea mult. Se merita, oare, atunci, mizeria asta?… In drum spre casa, daca tot zicem ca e Ziua Nationala zi normala de lucru, ma opresc intr-o statie de tramvai. E 23.11, in mod normal ar mai trebui sa apara un tramvai. Aloc sperantei prostesti si injuratului primarului o jumatate de ora apoi o iau taras-grapis pe jos spre casa. E miezul noptii cand ajung in dreptul uneia dintre farmaciile din cartierul meu. Ne stim cu patroana-farmacista, ne stim cu angajatele. Schimbam si cateva cuvinte din afara farmacologiei cand ne vedem. Ne salutam in afara spatiului micii ei afaceri, cand ne intalnim. Pe usa, afisul normal pe care asteptam sa-l vad zilele astea peste tot acolo unde nu arde: ca de 30 noiembrie e inchis. Ca de 1 decembrie e inchis. Sunt sigura ca ar fi vandut si ele un prezervativ sau un Strepsils, daca si-ar fi petrecut zilele astea doua aici. Dar, atunci cand e vorba de mica ta afacere, cand nu esti ,,lant", retailer sau nesimtit hraparet, angajatii tai au un nume, un chip si o casa. Oare de ce e asa de greu sa fie peste tot asa? Oare de ce e asa de greu sa ducem societatea spre asta? Ce ziceti, incercam sa ne tinem acasa pe cei care ,,ne servesc", macar pentru Craciunul 2015?… Ramona Balutescu The post Cine castiga cand o zi nationala se bate cu un sfant - cu lasere? appeared first on Presa Oradea.