Cercetător de la Universitatea din Oradea implicat în salvarea celui mai rar pește de apă dulce din Europa

Conf. univ. dr. Ilie Telcean, de la Facultatea de Informatică și Științe lucrează de peste 25 de ani pentru salvarea aspretelui.

Aspretele e un pește unic în lume. Există din vremea dinozaurilor, dar, la un moment dat, specia a fost considerată dispărută. Azi trăiește, în mod miraculos, pe o porțiune mai mică de 500 de metri, în râul Vâlsan din județul Argeș. Aspretele este o enigmă chiar și pentru specialiști. Nici chiar ei nu pot deosebi prea bine un mascul de o femelă, nu se știe exact cu ce se hrănește și nici prin ce miracol sau capriciu al naturii „fosila vie” a rezistat mileniilor.

Conf. univ. dr. Ilie Telcean, cadru didactic al Departamentului de Biologie de la Facultatea de Informatică și Științe, lucrează de mai bine de un sfert de veac pentru salvarea aspretelui (Romanichthys valsanicola). „Atunci se considera că aspretele a dispărut. Am făcut parte din echipa proiectului LIFE care a căutat și a găsit acest pește pe râul Vâlsan”, relatează universitarul orădean. „A fost o minune, un succes al echipei științifice de atunci”, adaugă el.

Azi, o echipă coordonată de alpinistul și conservaționistul Alex Găvan a repus în discuție cauza salvării „celui mai rar pește de apă dulce din Europa”. Misiunea nu e deloc ușoară. Așa cum spune conf. univ. dr. Ilie Telcean, aspretele trăiește pe numai 450 de metri din cursul râului argeșean. Fiindcă nu se știe cu precizie nici numărul exemplarelor ce compun populația, se estimează că ar fi vorba de circa 180 de exemplare, specialiștii sunt ocupați, de 5 ani, cu monitorizarea acestei specii. „Numărul de aspreți a crescut în acest interval de timp, însă suntem departe de a putea spune că specia nu mai e în pericol”, avertizează universitarul orădean. „Sunt multe exemplare într-o porțiune mică de râu, iar acest fapt reprezintă un pericol pentru asprete. Fiind atât de mic, habitatul poate fi oricând afectat de o poluare, de fluctuații ale debitului, de intervenția antropică… Și, din păcate, nu avem habitate de rezervă”, mai spune conf. univ. dr. Ilie Telcean, subliniind că ihtiologii iau în calcul câteva posibile habitate alternative pentru această specie rară de pești.

Universitarul orădean este implicat, ca membru al echipei lui Alex Găvan – Fundația „Centura verde”, împreună cu alte organizații, printre care se numără și Aqua Crisius din Oradea, în proiectul care își propune realizarea unui adevărat sanctuar dedicat acestei specii. „Ar fi un centru de cercetare în toată puterea cuvântului. Se are în vedere crearea unor condiții aproape naturale în care aspretele să fie protejat. Un braț amenajat al râului Vâlsan, care ar reproduce condiții aproape identic naturale de locuire, ar putea să devină un adevărat sanctuar al acestei specii. Aici aspretele ar putea fi monitorizat, hrănit, înmulțit… Centrul ar urma să beneficieze de laboratoare și o sală de conferințe”, explică cercetătorul Universității din Oradea, implicat și în proiectarea habitatului „artificial”.

„Din perspectiva păstrării biodiversității, discutăm despre un proiect vizibil și de interes, datorită importanței acestei specii. Noi, cercetătorii, suntem, în continuare, îngrijorați pentru viitorul aspretelui, o specie care merită să fie mult mai bine analizată și cunoscută”, afirmă conf. univ. dr. Ilie Telcean, de la Universitatea din Oradea.

În urma monitorizărilor efectuate în toamna acestui an, Alex Găvan trăgea un semnal de alarmă cu privire la faptul că populația de aspreți e „prinsă” între un prag de beton, pe care nu-l poate trece, și o stație de epurare care „poluează cronic râul”. „Soluții există – consideră alpinistul care a inițiat proiectul „Aspretele Trăiește” – dar e o cursă contracronometru. Fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna”.

Proiectul realizat de Fundația „Centura Verde” este susținut de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și de Administrația Prezidențială, prin Departamentul Climă și Sustenabilitate. Dacă va fi aprobat de Comisia Europeană, proiectul „LIFE ASPRETE” va avea parteneri de marcă din lumea științifică: Universitatea de Resurse Naturale și Științe ale Vieții din Viena (BOKU), Universitatea Maghiară de Agricultură și Științe ale Vieții (MATE) și fundația olandeză Sensing Clues, alături de consultanți din Franța, Germania și România.

Descoperit în anul 1956, aspretele este specie endemică în România. Clasificata „critic periclitată”, specia se află pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). În trecut, aspretele trăia în râul Argeș și în Râul Doamnei, dar azi supraviețuiește doar în râul Vâlsan, pe sector protejat din situl Natura 2000 și de Rezervația Naturală Valea Vâlsanului.