Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum?

Cum, care boschetar? Ala! Ah, ai fost preocupat sa dai hashtag pe ,,Colectiv". Foarte bine, dar cu ce ai ramas dupa Colectiv? Ce intrebari ti-ai pus in anul asta? Cum de nu ai auzit de omul fara adapost care a fost incendiat, impreuna cu altul, in Galati, acum zece zile, apoi a murit? Si cu […] The post Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum? appeared first on Presa Oradea.  Cum, care boschetar? Ala! Ah, ai fost preocupat sa dai hashtag pe ,,Colectiv". Foarte bine, dar cu ce ai ramas dupa Colectiv? Ce intrebari ti-ai pus in anul asta? Cum de nu ai auzit de omul fara adapost care a fost incendiat, impreuna cu altul, in Galati, acum zece zile, apoi a murit? Si cu cine ai vorbit despre asta? Da, vorbesc cu tine, cel care sta acum pe comp si a ajuns, din cine stie ce ,,binecuvantate pricini", aici. Care inca e in scoala, care inca vrea sa plece cu ceva de acolo. Nu ma adresez celor mai in varsta, deja osificati in pareri, in angoase, in neputinta. Desi pot ramane si ei. Nu ma adresez crestinopatilor, homofobilor, nationalistilor verosi, xenofobilor, asepticilor si autosuficientilor - ei deja au lumea lor. Ma adresez tie, cel care puteai sa arzi in Colectiv. Mamei tale, poate. Profesorului tau. Iubitei tale. Vedem. Dar, in primul rand, tie. Te cunosc – am plans impreuna acum un an. Am donat impreuna sange, in noiembrie trecut, desi eu stiam, din Timisoara mea, ca nu va ajunge la cei raniti acolo. Poate stiai si tu, poate ai fost mintit. O minciuna frumoasa, sa zicem, cum si oamenii aia de la centrele de sange sunt disperati. Te-am urmarit intrebandu-te cine a dat patalama de functionare clubului aluia. Acum un an poate nu stiai multe despre asta. Doar mergeai acolo unde era cool, under au cantari faine, unde mergea trupa. De atunci incepi sa privesti altfel locurile in care intri. Iti amintesti ce s-a intamplat. De atunci te intrebi cine e responsabil pentru ca s-a intamplat drama de la Colectiv. Au murit 64 de oameni din cauza unei chestii care putea sa nu fie asa. Nu te-ai gandit niciodata ca ai putea ajunge sa iesi in strada pentru ca un guvern sa se scuture de incompetenti. Dar ai facut-o. In weekendul acesta ai fost, iar, aproape de cei ce au murit din cauza neglijentei de acolo, de cei raniti, de familiile lor. Ai si tu pe cineva care a fost acolo, care era atunci in Bucuresti, care te-a dus intr-un astfel de club. Ai iesit la dezvelirea statuii pentru cei de la Colectiv, ai citit despre asta pe net. Ai vazut despre o lectie care a avut loc, cu elevi ca tine, in care cativa tineri de varsta ta au iesit la tabla si au scris ce a insemnat Colectiv pentru ei. Iti pui, iar, intrebari. A fost un weekend in care nu vrem sa ne resemnam, in care ne spunem ca am schimbat, impreuna, ceva. Si totusi, ai auzit si de cel care a murit in noaptea de vineri spre sambata, acum? Nu stiu cum il cheama, am tot cautat pe net - nimeni, dintre colegii care au urmarit cazul, nu a dat un nume. Unii nu au dat nici stirea ca a murit, pierduti in noianul stirilor despre Colectiv, despre altele. Sigur, e un caz izolat - vei zice. Un caz in care a murit doar un singur om. Un om al strazii, despre care nu stim nimic. Nu e vina ta - probabil nici nu ai fi avut atatea locuri de unde sa afli despre cazul asta. Dar acum ai aflat. Hai sa vedem ce intrebari se impun.\ Stii de ce ai empatizat cu cei de la Colectiv. Puteai fi tu. Putea fi prietenul tau. Iti pasa ca asa ceva sa nu se mai intample. Ai vrea sa stii cine sunt vinovatii. Ai vrea ca ei sa nu mai conduca. Sa nu te mai conduca - daca se poate. Hai inapoi, la Galati. Intr-o noapte, doua persoane fara adapost (ne-am obisnuit sa le numim, nediferentiat, ,,boschetari") sunt incendiate. Adica li se da foc - ca sa trecem de formule sofisticate ale limbii. Acelasi foc, doar cu 1 la 64 victime. Nu te intreb daca e mult sau putin. Te intreb ce gandesti in legatura cu omul acela. Cat de departe iti e un om al strazii? Cat de important, cat de deranjant, cat de vizibil? Sigur, ei pot face mizerie langa blocul tau, pot ajunge violenti, put a bautura si nespalare. Ne-am bucura sa nu-i avem alaturi de noi. De nuantam, putem spune ,,sa nu-i avem asa aproape de noi". Dar cum te face sa te simti ca, undeva, poate departe de tine, un galatean ce nu avea acoperis deasupra lui a murit dupa ce se chinuise cu arsuri, ca cei din Colectiv, chiar in timp ce noi ne plecam capul pentru cei din Colectiv? Te intrebam, in titlu, ce iti e omul ala. Sigur, nimic. Si, totusi, hai sa vedem. Iti enumar eu ce nu iti era. Nu iti era tata: cel mai degraba tatal tau nu este pe strada. Dar ar putea ajunge, oare? Nu iti era frate - cu fratele tau te-ai vazut azi, stii unde e si ce face. Pe acela nu il cerceta nimeni, nu producea pentru societate, nu intretinea relatii firesti cu societatea, mai degraba deranja. Nu iti era prieten - prietenii tai sunt asemeni tie, mergeti la scoala impreuna, va vedeti si dupa ore, impartiti chestii faine, chiar idei. Omul acela era pe strada - de regula ne spunem ca oamenii de pe strada nu au scoala prea multa, pentru ca nu fac ceva sa castige, pentru ca... pentru ca, pentru ca... Ai fost vreodata la un azil de batrani, la o casa de copii, la un spital unde se moare, la un adapost pentru oamenii strazii? Poate ca nu - esti tanar, de lucrurile astea nu te lovesti in fiecare zi, nu te lovesti mai deloc daca esti sanatos si ai o viata asezata. Eu am fost. Te inteleg ca nu stii dar, te rog, lasa-ma sa te iau de mana si sa-ti arat putin din ce stiu eu. Vezi tu, oamenii de pe strada nu s-au nascut pe strada, aproape niciunul. Si au povesti lungi, complicate, in care ai spune ca se amesteca scenarii de film, neverosimile. Dar povestile acestea de viata exista. Am cunoscut persoane cu facultate, care au ajuns sa nu mai aiba casa si venituri. Am cunoscut oameni care au ridicat copii si care i-au facut oameni, uitate, abandonate, pierdute. Am dat de prietenii aparte ale celor din adaposturi. Am dat de stradania unora dintre ei de a reintra in ,,flux". In fluxul nostru. Al celor ,,normali". ,,Anormalitatea" nu incepe... dupa o norma. Stiu ca iti spui ca tu nu ai putea ajunge pe strada, ca tu nu ai putea fi parasit de parinti si prieteni, ca tu nu ai putea face tuberculoza, ca la tine nu ar putea veni fratele tau, sau un cunoscut apropiat, sa spuna ca e gay. Se poate. E doar parte din viata. Dintr-o statistica cinica. Dintr-un dat. Vad ca te-ai posomorat putin. Viata nu e mereu roz. Dar e viata pentru care e bine sa te pregatesti, sa stii sa-ti pui intrebari, pentru ca, maine, vei fi tu la butoane si la suruburi. Si nu vreau sa fii un imbrobodit. Priveste, dincolo de familie si de prieteni. Citeste stiri. Nu le crede pe toate asa cum sunt - si printre noi, cei de la presa, traiesc hahalere. Compara stirile, vezi ce concluzii tragi. Discuta aceste concluzii cu altii. Vezi ce profesori faini ai. Am ajuns la scoala. Dincolo de familie, scoala trebuie sa te invete cum sa gandesti. Nu ce, ci cum. Daca profesorul tau de religie te indeamna sa urasti pe cineva, inainte de a il intelege, daca vorbeste de ,,pacat" inainte de a il trata pe ,,a ajuta", nu e cel bun. Schimba-l. Adica gaseste un alt mentor. Un alt om de la catedra care sa te invete cum sa vezi. Cu ochii tai, pentru tine. Am scris aceste randuri dupa multe ganduri si in urma a doua discutii, cu doua persoane din Galati. Una, al carei nume nu il stiu, pentru ca nu am dorit sa-l scriu, ca sa nu ii fac rau, este de la Primaria Galati. Am sunat sa aflu daca exista si la Galati, ca la Timisoara, o institutie care sa ii cazeze pe cei fara domiciliu. Exista. Atunci se pune problema daca cineva din cartier a incercat sa ii indrume pe cei doi fara adapost, sa le spuna de posibilitatea asta de a se caza. Sigur, uneori aceste persoane nu doresc - pentru ca nu doresc sa respecte un program, pentru ca nu vor sa renunte la alcool. Dar a incercat cineva sa vada care e cazul acestor… oameni fara nume, pentru noi? De ce erau ei pe strada? De ce se fereau, ce asteptau, ce s-ar fi putut face mai mult pentru ei? Focul l-a pus, din cate se stie pana acum, un alt ,,boschetar". Nu, sa nu spuna nimeni prea repede ,,case solved". Sursele mele imi spun ca era un om, acesta, al treilea, ce plecase dintr-o familie de medici. Cand a devenit el o primejdie pentru societate, un criminal? A doua discutie am avut-o cu un prieten, profesor de filosofie si de discipline socio-umane, la un liceu din Galati. Un om fain, cu care se lauda elevii lui, pe Facebook, ca-i sunt aproape, in cele pe care le organizeaza. L-am intrebat daca el are cadrul pentru a vorbi, la scoala, elevilor lui despre ce s-a intamplat. Despre valoarea unei vieti. Despre empatie si implicare. Mi-a spus ca da. Ca a facut-o. Si ca o va mai face. Cauta-ti profesorul. Cauta-ti prietenii cu care sa schimbi idei. Discuta si cu parintii, de e loc. Pozitioneaza-te fata de toate lucrurile astea. Ai plans pentru colectiv. Dar, acum, oriunde ai fi, chiar departe de Galati, totusi, te intreb iar: omul acela fara nume, fara trecut cunoscut, fara sa stim cine il va ingropa sau de il va plange cineva, ce iti e? Cand am terminat convorbirea cu doamna de la Primarie, de la Galati, schimbaseram deja citeva idei. Omeneste, cald. Ma prezentasem, ii spusesem de ce nu o intreb cum o cheama si ca nu vreau sa o citez. Dar ca voiam sa stiu CE AU, ca sa stiu ce se putea, totusi, face. Un strop din ce se putea face. Nu stiu de ce nu s-a facut. Doar incerc sa conving pe cei care inca pot fi convinsi, sa isi puna intrebari. Nu e totul pierdut, inca putem fi empatici si solidari unii cu altii. Inca putem cauta impreuna raspunsul la intrebari. Nu stiu daca e bine ca omul-nostru-fara-nume a fost dus la Bucuresti, la spital, cu masina si nu cu avionul. Nu stiu daca se justifica, in chitante, spargerea unor bani, multi, pentru neplatitori de contributii la CAS. Nu stiu ce valoare are o viata in Romania. Nu stiu daca trebuie sa facem un transplant in loc de a vindeca sase inimi, de e de ales. Stiu doar ca nu am vazut episcopi dandu-se cu fundul de pamant, in rugaciune, cat arsul nostru se chinuia, inainte sa moara. Ca Israelul si Belgia si Viena nu si-au aratat disponibilitatea medicala pentru el. Ca nu o sa i se ridice monument. Dar stiu ca femeia de la Primaria Galati, cu care am vorbit, avea si ea lacrimi in voce, ca si mine, cand am terminat discutia asta trista si apasatoare. Exista speranta. Fii parte din ea. Intreaba-te, in legatura cu orice. Vor veni, mai apoi si raspunsuri. Tu doar incepe sa te intrebi. De ieri! Ramona Balutescu The post Ce ti-era boschetarul din Galati? Si ce vei face acum? appeared first on Presa Oradea.