Cand Caragiale il intalneste pe Ionesco. ,,D-ale carnavalului" intre hohot si absurd (FOTO)

La 66 de ani dupa ce a fost prima data pusa in scena, piesa ,,D-ale carnavalului" de I.L. Caragiale, si-a pastrat savoarea si umorul, adaugandu-le, gratie regizorului Vlad Trifas, o doza sanatoasa de absurd de factura ionesciana. Spectacolul este un ,,must see" nu neaparat pentru umor cat pentru contrastul scos in evidenta de intrebuintarea acestei […] The post Cand Caragiale il intalneste pe Ionesco. ,,D-ale carnavalului" intre hohot si absurd (FOTO) first appeared on OradeaPress. The post Cand Caragiale il intalneste pe Ionesco. ,,D-ale carnavalului" intre hohot si absurd (FOTO) appeared first on OradeaPress.  La 66 de ani dupa ce a fost prima data pusa in scena, piesa ,,D-ale carnavalului" de I.L. Caragiale, si-a pastrat savoarea si umorul, adaugandu-le, gratie regizorului Vlad Trifas, o doza sanatoasa de absurd de factura ionesciana. Spectacolul este un ,,must see" nu neaparat pentru umor cat pentru contrastul scos in evidenta de intrebuintarea acestei palete largi de instrumente artistice din arsenalul teatrului, de la umorul simplu, de situatie, trecand prin absurdul intamplarilor pana la tusa grava a grotescului. Din capul locului trebuie precizat ca acest text este scris de un simplu spectator, o impresie in urma vizionarii piesei, fara pretentia de critica de teatru. Un spectator care a fost insa impresionat de ce a vazut si, ca oricare altul, a trecut prin filtrul propriei minti cele intamplate pe scena. Comedia ,,D'ale carnavalului" surprinde incurcaturile amoroase dintr-o mahala bucuresteana, unde triunghiurile sentimentale provoaca tensiuni, barfe si conflicte. Nae Girimea, frizer de mahala, se bucura de admiratia si iubirea a doua femei, Mita si Didina, amandoua fiind insa deja amante ale altor barbati, Cracanel si Pampon. Cand un bilet compromitator ajunge pe maini gresite, echilibrul precar al situatiei este pus in pericol: femeile incep sa se suspecteze reciproc, iar amantii incornorati cauta razbunare. In tot acest haos, Girimea, ajutat de calfa sa credincioasa Iordache, reuseste prin siretlicuri sa scape nepedepsit, pastrandu-si ambele amante indragostite de el. Conflictul central se construieste intre aparentele pe care personajele incearca sa le mentina si realitatea amoroasa pe care o traiesc, dar si intre cei care insala si cei inselati. Miza ramane onoarea si orgoliul: pentru Girimea, triumful consta in puterea de a jongla cu doua relatii fara sa piarda nimic, in timp ce pentru Cracanel si Pampon este vorba de dorinta de razbunare si de salvarea imaginii personale. Pentru femei, lupta se da intre dorinta erotica pentru Girimea si incercarea de a-si pastra siguranta alaturi de amantii oficiali, rezultand un joc de pasiuni, orgolii si aparente care, in final, lasa totul neschimbat, cu Girimea invingator si ceilalti prinsi in propria neputinta. Sa readuci in actualitate o piesa scrisa in 1885 nu e deloc usor. Cu atat mai mult cu cat textul era considerat dificil si controversat inca de la lansare. Si totusi, spectacolul de la Teatrul Regina Maria reuseste sa construiasca un univers scenic memorabil. In primul rand e o comedie ,,in care nu se glumeste cu rasul". Personajele nu sunt constiente de amuzamentul situatiilor in care sunt puse, nu exista introspectie, ele traiesc ceea ce se intampla cu o seriozitate care adauga mult la comicul situatiilor. Personajele traiesc situatiile cu o seriozitate care amplifica ridicolul. Nu exista introspectie sau dileme etice: amantlacurile par ceva firesc, iar fiecare e prea prins in propria drama ca sa vada drama celorlalti. Apoi, vine nota absurdului imaginata de Vlad Trifas: seriozitatea cu care e tratata discutia despre ,,micul" din carne de pisica, exorcizarea lui Mache Razachescu de catre Iancu Pampon sau secventele jucate in slow-motion. Toate aceste detalii dau autenticitate si scot textul lui Caragiale intr-o alta lumina, aproape shakespeariana. Personajele devin simboluri universale, iar lumea intreaga pare o sala de curs in care invatam despre grotesc si umanitate. Scenografia Oanei Cernea completeaza atmosfera: costumele si decorurile surprind elasticitatea morala a mahalalei si jocul dublu sau triplu al personajelor. Iar in partea a doua, publicul primeste o surpriza senzoriala: pe langa vaz, auz si empatie corporala, se adauga si mirosul, odata cu micii care sfaraie pe gratarul balului mascat. Si jocul actorilor este unul foarte bun. Ioana Dragos Gajdo (Iordache) se achita cu naturalete de sarcina ,,sforarului" de serviciu, un rol dificil si din cauza ticului verbal al personajului. Blandul Mos Craciun al Oradiei, Serban Borda (in rolul lui Iancu Pampon) demonstreaza ca stie bine sa fie (la nevoie) si ,,batausul" principal, alaturi de Sorin Ionescu care face bine si pe politistul dar mai ales pe chelnerul. Pavel Sirghi este excelent in rolul lui Mache Razachescu, demonstrand o combinatie potrivita de fragilitate si fermitate. Cele doua amante Adela Lazar (Didina Mazu) si Alina Leonte (Mita Baston), duc dragostea la obsesie, sora cu nebunia. Ambele sunt atat de autentice incat e greu sa nu iti fie mila de ele desi, la randul lor isi ,,traduc" amantii. David Constantinescu adauga profunzime rolului sau iar Petre Ghimbasan, Nae Girimia, autoritar cu amantele dar fricos de pumnii lui Pampon, este ceea ce trebuie sa fie, un amant galant, desprins parca din coridele spaniole. Detalii despre piesa gasiti si AICI. Cele doua reprezentatii cu titlu de premiera au loc in 24 si 25 septembrie, de la ora 19.00, la Sala Mare. Spectacolul mai poate fi vizionat si pe 2 octombrie, la ora 19.00 in aceeasi locatie. Biletele pot fi achizitionate de la agentia teatrului si online de pe site-ul Teatrului Regina Maria si PoftimCultura.ro.The post Cand Caragiale il intalneste pe Ionesco. ,,D-ale carnavalului" intre hohot si absurd (FOTO) first appeared on OradeaPress.The post Cand Caragiale il intalneste pe Ionesco. ,,D-ale carnavalului" intre hohot si absurd (FOTO) appeared first on OradeaPress.