Bikeri si sfinti, la Maria Radna

Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere […] The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.  Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere pentru felul in care viata ne imparte pe caprarii neconventionale. De aceea, zilele trecute, la Radna, judetul Arad, ne-am intalnit cu o trupa de bikeri din Germania, ocupati cu facutul de bine, carora li s-a dedicat o seara de rugaciune speciala, ecumenica, la Bazilica Minora Sf. Maria Radna. Parca nu pusca treaba asta, cu o manastire si cu niste tipi pe care-i asociezi mai degraba cu sintagma ,,Hell's Angels". Parca ii vezi pactizand mult mai cu placere cu practicile ,,celui de jos" - duritate, bautura, sex, arme, droguri si muzica nu tocmai suava. Si totusi, dincolo de stereotipuri si etichete de dictionar, viata ne invata ca nu traim in categorii pure si ca lucrurile interesante incep la marginea unde o categorie intalneste alta. Si se suprapun. Bikerii din Germania nu au venit in Romania pentru un nou Woodstock, si nici pentru un concert satanic. Au venit sa ajute. Iar Germania e o tara in care peste jumatate din populatie tine de Bisericile Protestanta si Romano-Catolica. Deci nu trebuie sa mire ca lucrurile s-au potrivit asa. Si ca, la initiativa Consulatului Republicii Federale Germania la Timisoara, chiar legat oarecum de "Zilele Culturii si Economiei Germane in Banat", s-a organizat, la Radna, acest moment de rugaciune. Ce s-a intamplat, mai precis? Un convoi de 24 de TIR-uri venind din Germania, cu ajutoare pentru cateva localitati din Romania a ajuns in vestul tarii noastre prin Vama Nadlac. Acest convoi umanitar a fost organizat si este insotit de cateva zeci de motociclisti, cei mai multi fiind din Germania, care, de 15 ani, se strang laolalta intr-un lant al faptelor bune. Asociatia lor promoveaza iesirea cu motoarele ca mod de viata dar, cum in mai fiesce domeniu al vietii, lucrurile coexista, pe langa "oameni plus motoare", in ecuatie, e loc si pentru faptele bune. In fiecare an, bikerii din acest grup strang donatii si, atunci cand totul e impachetat, pleaca intr-un drum in care se bifeaza si partea "bikeritului", a iesirii cu cei care au aceeasi pasiune, dar se alege si o tara unde se poate ajuta ca ceva, din anumite institutii, sa mearga mai bine, datorita contributiei lor. Unele dintre bunurile aduse in TIR-uri ajung in spitale, altele in camine de batrani, case de copii sau gradinite. Localitatile pe care bikerii le-au luat la roata in aceste zile de fine de mai sunt Lipova, Alba Iulia, Viseul de Sus, Cristian de Brasov si Fagaras, dupa care vor ajunge la Timisoara in 1 iunie, pentru a lasa ultimele daruri si pentru a participa la o seara de muzica si voie buna, alaturi de timisoreni. Asadar, in 25 mai, spre seara, o mana de oameni din cateva judete a luat Radna ca punct al destinatiei lor, pentru a le aduce multumire "baietilor cu motociclete" care venisera de peste granite pentru a transporta si acompania ajutoarele stranse, gazda serii urmand a fi preotul Andreas Reinholz, de la Bazilica Maria Radna. Dar… "baietii cu motociclete" erau de toate varstele, mai ales trecuti de o vreme de prima tinerete, cu ei erau si doamne iar cei care au pornit spre a-i intampina erau cel mai degraba preoti, acesta fiind cadoul de suflet pregatit bikerilor. Cum seara de rugaciune si binecuvantare a fost gandita ca una ecumenica, erau asteptati sa participe, alaturi de preoti romano-catolici, si colegi greco-catolici, ortodocsi si evanghelici. Si asa s-a si intamplat, sporindu-se atmosfera de cordialitate si deschidere a tuturor pentru toti cei care au participat la intalnirea de la Radna. Am plecat de la Timisoara cu preotul evanghelic al orasului, Kovacs Zsombor, cel care a si fost anul acesta gazda intalnirii plilejuite de Octava Ecumenica de Rugaciune a Crestinilor, si cu colega de presa Valentina Sarosi. Singurul lucru care ne-a pus entuziasmul la incercare, pe drumul drept dintre Timisoara si Lipova, a fost faptul ca, dupa intrarea in Judetul Arad, drumul a fost execrabil, dandu-ne prilejul sa ne gandim la bancul in care un copil asista un preot care bate cuie si se intreaba ce fel de injuraturi foloseste acesta atunci cand isi da cu ciocanul peste degete. Totusi, am reusit sa iesim cu avarii minime din cel mai prost drum pe care l-am vazut in ultimii ani, si, ca intotdeauna, vederea, de departe, a turlelor de la Maria Radna ne-a bucurat. In fata bazilicii se aflau deja multe motociclete, oameni trati in piele, casti, ecusoane. Inedit. Si totusi, nimic nu spune ca cei care isi gasesc bucuria in viteza si pe doua roti nu se pot simti bine atunci cand cineva le multumeste intr-un cadru solemn, intr-o biserica - cel mai culoscut loc de pelerinaj al romano-catolicilor din judetele din zona - pentru faptele bune. Materiale sanitare, aparatura si paturile de spital, mobilierul pentru caminele de batrani, jucariile si hainele pentru copii, dotarea pentru un atelier al Bisericii Evanghelice din Fagaras, toate asteptau in TIR-uri. Dar soferii lor, impreuna cu bikerii, au intrat in biserica pentru a primi binecuvantarea, in mai multe limbi si dinspre mai multe culte. Atunci cand sportul - sau modul de viata - pe care il practici presupune si ca te afli destul de des in pericol - cum zicala spune, macar in Romania, ca cei care se grabesc pe doua roti sunt potentiali donatori de organe - perspectiva accidentului face parte din gama de posibilitati deloc de ignorat. Preotii s-au referit la asta, in cuvintele lor, si le-au urat celor de fata ca, prin mijlocirea Divinitatii, sa ajunga mereu in siguranta acasa. Pana sa inceapa rugaciunea, discut cu Sven Achtermann, dintr-un grup de amici cu casti si cu haine de piele - trei barbati si o femeie. In viata cea de toate zilele, Sven organizeaza expeditii in regiuni polare si incearca sa faca oamenii sa constientizeze problemele animalelor aflate acolo, cum ar fi ursii polari. Dicolo de asta, insa, e loc si pentru motor, prieteni, actiuni caritabile si, desi inteleg ca nu prea multi dintre cei din jurul nostru se omoara cu biserica, in general, in partclular, toti cei care se afla la Radna au primit cu bucurie rugaciunea oferita. Dupa ce rugaciunea s-a terminat, a venit momentul sfintirii motoarelor, care ne-a adus aminte ca bikerii nu isi urmeaza pasiunea doar in clipe frumoase - o ploaie deasa a facut ca doar preotul romano-catolic Nikola Laus, directorul Cancelariei Diecezane din Timisoara, impreuna cu un ajutor, sa binecuvanteze cu apa sfintita motoarele care stationau in fata bazilicii. Intalnirea a continuat "in casa", in spatiul recent renovat, placut si primitor al manastirii, la o cina oferita de parohul locului, bun prilej pentru cantec si povesti. Impreuna cu bikerii a participat, la rugaciune si la discutiile de dupa, si consulul Germaniei la Timisoara, Excelenta Sa Rolf Maruhn. Christine, o bikerita din Munchen, mi-a povestit ca a iesi pe motor, in orele de dupa lucru, cand nu mai conteaza machiajul sau ploaia sau altceva, o face sa se simta libera. Am intrebat-o daca nu are probleme cu faptul ca nemtii aduc ajutoare intr-o tara a Uniunii Europene, unde se presupune ca exista deja un standard de viata. Mi-a spus ca nu, ca si in Germani ar fi multe unde se poate ajuta, dar ca important e sa ajuti, si sa si pleci undeva, sa fii pe drum si sa faci o fapta buna. De asemenea, mi-a spus ca nu este o persoana religioasa dar ca un moment petrecut intr-o biserica nu strica nimanui. Oameni faini, care au imbatranit frumos, camaraderie si deschidere - asta am vazut la intalnirea cu bikerii acestia. Ne-am promis sa ne revedem in 1 iunie in Timisoara. Ne-am bucurat de frumusetea si tihna care au fost intotdeauna atributele Bazilicii Maria Radna, si de cordialitatea preotului gazda. Ar fi trebuit sa le spun noilor nostri amici ca intr-unul din locurile pentru care au adus bunuri, unul dintre sefuleti se lauda ca nu termina anul fara un milion de euro spaga? La ce bun?… Cum s-ar spune, fiecare isi negociaza mantuirea lui - sau social, sau religios - iar cei de aici tocmai au adaugat inca o fapta buna la asta. Ramona Balutescu The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.