Atlantida de Bihor sau lumea de sub bocancii nostri!

Ceea ce in mod normal ar trebui sa faca autoritatile, care se bat cu pumnul in piept ca le pasa de destinele turismului local, face de doi ani o firma privata de turism. Pe cheltuiala proprie, Euromaidec pune la punct un traseu turistic si aduna intr-un autocar ziaristi si bloggeri cu scopul de a le […] The post Atlantida de Bihor sau lumea de sub bocancii nostri! appeared first on Presa Oradea.  Ceea ce in mod normal ar trebui sa faca autoritatile, care se bat cu pumnul in piept ca le pasa de destinele turismului local, face de doi ani o firma privata de turism. Pe cheltuiala proprie, Euromaidec pune la punct un traseu turistic si aduna intr-un autocar ziaristi si bloggeri cu scopul de a le arata oradenilor frumusetile de langa ei. Si nu doar frumusetile ci si franturi dintr-un trecut care ii defineste pe toti si care, chiar daca este scufundat sub bocanci, iasa la suprafata printr-o multitudine de artefacte. In esenta, mesajul campaniei ar putea fi enuntat intr-o singura fraza. ,,Oradenii trebuie sa stie ca intr-un weekend oarecare se pot urca intr-o masina, pot imparti intre ei costurile si pot vizita locuri mai frumoase decat cele pe care le cauta cu bani multi" spunea la inceputul lunii (4 octombrie), imediat dupa ce autobuzul plecase din Oradea, Calin Pacurar, managerul Companiei Euromaidec Touring si cel care planuise in detaliu editia II-a a Campaniei Prin Bihor. Ca si numar de turisti, Bihorul se remarca doar prin Baile Felix iar in Oradea turismul este in scadere. ,,Ce-ar fi daca am reusi sa-i atragem pe cei care vin la Felix sa viziteze si judetul. Banii care ar ramane la cei care gestioneaza anumite muzee si locatii, i-ar ajuta si pe ei sa se dezvolte iar turistul ar pleca mai fericit decat daca ar sta tolanit la soare si s-ar scalda timp de o saptamana in fiecare zi, la Felix" sustinea acelasi Calin Pacurar care amintea si de reclama pe care ar face-o turistul multumit locurilor din Bihor. Usor de zis, greu de facut, devreme ce o idee atat de simpla cum e cea de a umple o masina cu ziaristi si bloggeri si a-i plimba prin tot judetul ca sa le povesteasca si altora cat de multe frumuseti pot fi intalnite la fiecare pas, nu a ajuns si la urechile mai marilor de la nivel judetean. Oasele stramosilor sub un teren de fotbal La doar 14 km. de Oradea, se afla Cetatea Biharea, o fortificatie din pamant, cu o inaltime de 5-7 metri, pe plan dreptunghiular, inconjurata de santuri cu ape, fiecare cu o inaltime de 15-20 de m. Cetatea este mai veche decat cea din Oradea, tinand piept populatiilor migratoare, atacurilor turcilor si maghiarilor. Nu se stie cu precizie cand si de catre cine a fost construita, insa izvoarele vremii, cum ar fi lucrarea lui Anonymus, Gesta Hungarorum, o mentioneaza ca fiind resedinta voievodului Menumorut care a rezistat aici 13 zile asediului maghiar (sfarsitul secolului al X-lea). Din pacate, astazi, ruinele cetatii sunt acoperite de pamant si nici nu exista vreun indicator care sa ghideze turistul catre cetate. A mai ramas un monument de piatra pe varful unei coline, iar autoritatile, in ingeniozitatea lor, au construit un teren de fotbal exact in mijlocul ruinelor. A urmat o vizita la Conacul Frater, dar nu inainte de a-i lua cu noi pe ,,ghizii" Keri Gaspar si pe sotia lui, Keri Ildiko Erzsebet, ambii stomatologi in Sacuieni si pasionati de conace, castele si case taranesti vechi. De fapt, familiei Keri i se datoreaza pastrarea in bune conditii a doua gospodarii vechi si a mai multor conace si castele, in patrimoniul local. Conacul Frater din Galospetreu, comuna Tarcea, a fost renovat si este acum o casa in care sunt adapostiti 31 de copii din satele vecine, prin grija calugarului Franciscan - Bojte Csaba. Copiii sunt ingrijiti, hraniti si educati, singurul lucru care li se poate reprosa celor care au grija de ei, fiind necunoasterea limbii romane. Este drept, resursele si posibilitatile sunt limitate, casa gospodarindu-se din donatii, dar este pacat ca micutilor li se rapeste sansa de a se dezvolta la potentialul lor maxim, intr-o tara in care limba oficiala este, totusi, limba romana. Si totusi, limba nu a fost un impediment atunci cand, prin bunavointa lui Kosza Erzsebet, cea care se ocupa de ei, copiii au facut cunostinta cu vizitatorii. Au fost ridicati in brate, mangaiati, tinuti de maini si au raspuns cu afectivitatea specifica varstei, mai ales ca la final au fost rasplatiti cu bomboane de organizatorii excursiei. Merita insa precizat ca, desi se descurca, micutii au nevoie de donatii si ca pentru a-i ajuta si pentru a afla mai multe detalii, poate fi contactata cea care se ocupa de destinele lor, Kosza Erzsebet, la tel: 0743.590.168. Gospodarii incremenite in timp Keri Ildiko Erzsebet, ghida noastra de conjunctura, ne-a invaluit apoi in povesti, de la bataile pentru fete din satele invecinate (conflicte axate pe cele doua culte religioase majoritare in zona, catolici si reformati), la epoca de gheata cand regiunea era de fapt valea unui fluviu enorm format prin topirea ghetarilor. Chiar daca timpul s-a comprimat irepetabil iar anii au zburat cu repezeala, pana dupa perioada interbelica, in zona a existat un lac si o mlastina care i-au adapostit pe localnici din fata invadatorilor si le-a oferit hrana si materiale pentru a-si construi case si curti. Dovezile cele mai vizibile sunt acoperisurile caselor vechi, facute din stuf, si prezenta unor plase de pescuit sau a unor barci la unele gospodarii vechi. Pentru ca si casele de pe Valea Ierului au fost daramate s-au reconstruite, doar cateva mai pastreaza atmosfera de altadata. Doua dintre ele au fost pastrate si transformate in muzeu. Keri Gaspar a reconstituit gospodaria tipica a taranului ungur mijlocas de la sfarsitul secolului al XIX-lea, restaurand casa mostenita de la bunici dupa planurile unui arhitect, amplasand si obiecte, documente, fotografii, monede care reflecta istoria, religia si traditiile locului. ,,Unele dintre aceste obiecte ni le-au daruit pur si simplu localnicii, pentru ca le aveau de la bunici si nu mai aveau nevoie de ele, iar altele le-am achizitionat noi" a povestit Keri Gaspar. Pe langa cuptorul de lut si vasele frumos lucrate, in casa se gaseste si lada de zestre si coronita pe care viitoarea mireasa urma sa o poarte la nunta. Cealalta gospodarie-muzeu a familiei Keri este o casa de servitor din 1850. Ea adaposteste o colectie fascinanta de obiecte etnografice, fotografii de familie, icoane, obiecte si utililaje folosite in viticultura si agricultura. Ambele case pot fi vizitate de cei interesati printr-o solicitare la numarul de telefon 0761.049.057 sau 0745.451.989. Mai vechi decat vestigiile Greciei Antice Dar dovezi importante ale lacului de odinioara, se gasesc si in Conacul de la Otomani supranumit castelul de la Komaromi. Construit in secolul al XVII-lea de fiul celui mai bogat om din Debretin, conacul este un amplasament imens, cu anexe, grajduri si zeci de hectare de pamant. Cladirea a fost vanduta statului roman inaintea celui de-al doilea razboi mondial, iar in perioada comunista a fost transformata in sediu CAP. Ajunsa in ruina dupa revolutie a fost reabilitat de Bela Horvath, primarul comunei Salacea, cu fonduri europene. Interiorul lui este fascinant, pe de o parte datorita frumuestii arhitecturale si pe de alta parte datorita exponatelor variate pe care le adaposteste. Pot fi admirate aici de la bancnote si vederi de pe front, la ceramica, portelanuri, flora si fauna Vaii Ierului. Cele mai importante exponate sunt insa obiectele de ceramica si metalurgie ale culturii Otomani, cultura din epoca bronzului (secolele XIX-XIII i.Hr.) cu o arie de raspandire cuprinzand nordul Crisanei, bazinul inferior al Somesului, Campia Tisei si estul Slovaciei. Un alt obiectiv care merita vizitat, Castelul Stubenberg din Sacueni se afla intr-un amplu proces de reconditionare. Acesta a fost ridicat intre secolele XVIII - XIX si initial a fost in proprietatea Casei Regale de Habsburg, fiind vandut ulterior familiei Stubenberg, de la care si-a luat numele. Castelul impresioneaza printr-un parc dendrologic in care se gasesc o multime de plante si flori rare si printr-o arhitectura unicat. La fel ca in cazul Conacului Frater, si aici Fundatia Sfantului Francisc vrea sa creeze un camin pentru copii. Universul care gravita in jurul… pivnitei Denumit satul celor 1.000 de pivnite, Salacea este atentat documentar in 1067, in 1215 fiind amintit in scrieri vechi cu numele de Zolos. Maghiarii care s-au asezat in Salacea au gasit o asezare slava cu o populatie suficient de mare pentru a justifica rolul jucat in comertul cu sare, lucru pe care il indica denumirea localitatii. Totusi, satul este cunoscut mai mult prin numarul mare de pivnite, cele mai vechi datand din 1803. ,,Pivnitele erau in trecut locul de intalnire al barbatilor din sat. Exista anumite zicale ale satului cum este cea despre impartiea pe categorii a vinului. Vinul de categoria a treia este cel mai prost pentru ca este nevoie de trei persoane ca sa poata fi consumat. Doua sa-l tina pe consumator si a treia sa-i toarne licoarea pe gat. La pivnite, locul in care se intalnesc barbatii dupa slujba de duminica, se stabilesc toate cele care trebuie facute in gospodarie. Chiar si daca femeia va fi batuta sau nu in acea zi, se stabileste la gura pivnitei" a explicat, glumind, Keri Ildiko Erzsebet. In zonele viticole sunt caracteristice, din cele mai vechi timpuri, pivnitele sapate in poalele dealului. Fiind amplasate de-o parte si de alta a drumului, acestea alcatuiesc un fel de ulita. In prezent, in Salacea sunt cunoscute aproximativ 970 de pivnite doar din randul celor sapate in deal, alcatuind asa-zisa strada a pivnitelor. Ultimul obiectiv vizitat in Campania ,,Prin Bihor" a fost Podul din caramida de la Salacea, din secolul XVIII, despre care se spune ca ar fi cel mai vechi din judet. Podul are o lungime de 29,70 m. iar existenta lui este mentionata pentru prima data in 1840 fiind considerat un monument al istoriei transporturilor. Toate aceste obiective turistice sunt concentrate in nordul judetului reprezentand doar o mica parte din ce poate fi vizitat in Bihor. Aceste locuri continua sa traiasca si sa-si arate frumusetile fata de turisti doar prin stradania unor oameni pasionati, cum este familia Keri, si vor pieri daca localnicii vor continua sa cheltuie banii pe locatii exotice in loc sa-si intoarca privirea spre trecut, spre locurile din care au plecat, cele in care au trait bunicii sau strabunicii lor. Si asta, in ciuda faptului ca fara ele si fara stradania inaintasilor, nu ar fi ajuns niciodata sa fie ceea ce sunt astazi. Ichim Vasilica The post Atlantida de Bihor sau lumea de sub bocancii nostri! appeared first on Presa Oradea.