Aniversam. Comemoram. Constatam. Doomsday Clock-ul ecumenismului.

Lasati, nu mai dati goagal, va spun eu ce e Doomsday Clock-ul ala. E ceasul simbolic al unor minti luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arata cat de aproape suntem, ca umanitate, de a sari de tot in aer. El e setat, de anul trecut, la doua minute si jumatate de miezul […] The post Aniversam. Comemoram. Constatam. Doomsday Clock-ul ecumenismului. appeared first on Presa Oradea.  Lasati, nu mai dati goagal, va spun eu ce e Doomsday Clock-ul ala. E ceasul simbolic al unor minti luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arata cat de aproape suntem, ca umanitate, de a sari de tot in aer. El e setat, de anul trecut, la doua minute si jumatate de miezul noptii. De negrul absolut. Ar trebui sa existe si un ceas al ecumenismului din Romania. Pentru ca, acum, in ianuarie 2018, avem niste discutii de bifat, legat de minutele de dinainte de negru, care au mai ramas, si de ticaitul firav din ultimii 10 ani. Ah, si ecumenismul e idea aia faina, si de cele mai multe ori doar teoretica, unde Bisericile crestine se respecta intre ele, si incearca, prin dialog, sa reajunga in matca unitatii universale, pastrandu-se autonomia si specificitatea fiecareia dintre ele. ,,Ca toti sa fie una", zis mai scurt. Adica nu bau-bau, putregai, erezie si alte ,,frumoase etichete crestinesti", ca ale unora dintre marii duhovnici ai ortodoxiei romanesti. Pentru ca ortodoxia romaneasca este, de cele mai multe ori, amenintarea cu misile (tot un fel de Cuba, si BOR-ul) a ecumenismului de la noi. Adica acolo unde crestinii de toate foaitele s-ar putea intelege bine, apare majoritarul, isi numara banutii din jeb si constata ca ,,nu e bine". Ca se poate mai mult. Si de aici pleaca totul. Inclusiv mutatul limbilor Ceasului Apocalipsei, adaptat la Ecumenism. Daca ar exista acel ceas, de care vorbesc, in zona (ne)intelegerii dintre cultele noastre (si, in definitiv, de ce sa nu existe, pornind chiar de acum?), limbile lui nu ar avea o pozitie mult diferita de cele ale Doomsday Clock-ului amintit mai sus. Sa fim, oare, asa de aproape de ,,saritul in aer", ca toleranta si frateasca apropiere intre oamenii Bisericilor, in Romania, in 2018, intr-o tara presupus democratica (sigur, a ,,democratiei originale" si a coruptiei certe) si tot presupus (aici luam in calcul doar ipocrizia) crestina? Parerea mea este ca da. Sigur, momente de referinta in saltul minutarelor si apropierea lor de miezul noptii au mai fost, in timp, si 1948, 1964 sau 1989  – sunt ani de o importanta covarsitoare, in care politicul si socialul si-au dat intalnire, cu garoafa rosie la rever, in usile bisericilor - sau deasupra catacombelor lor. Dar nici 2008 nu e de lepadat, pentru aceasta insiruire. Un eveniment bun din trecut il ,,aniversam". Stam asa, cu ochii in perete, nostalgic, si ne gandim ,,ma, ce fain o fost". Daca e de rau, il ,,comemoram": ,,In fras, puteam face altfel". Ce avem, de Boboteaza din 2018, de facut? Fiecare dupa constiinta. De privim spre ierarhul Virgil Bercea, al greco-catolicilor oradeni, cred ca aniverseaza ceva. In schimb, colegul lui, episcopul Sofronie Drincec, comemoreaza aceeasi chestie, care a facut sa-i treaca visla unei caterisiri prin par. Cat despre Felix Koppelman, care conduce Comunitatea Evreilor din Oradea, pe el l-am intrebat direct. Vorbim, asadar, despre ianuarie 2008, cand ierarhii deja pomeniti sfinteau impreuna Crisul. Si despre tot ce a urmat. – Domnule Koppelman, suntem la 10 ani de la mult discutata sfintire a Crisului, oficiata de episcopii Drincec si Bercea, de unde a inceput ultimul mare scandal al ecumenismului romanesc, continuat cu impartasania, la greco-catolici, a mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu. O idee buna s-a transformat in ceva catastrofal, in ochii unora. Sunteti unul dintre "arhitectii" ideii initiale, cu sfintirea. Cum vedeti, acum, rezultatul la care s-a ajuns, acela ca ortodocsii sa impuna ca nici un gest liturgic sa nu se mai faca, de catre preotii lor, impreuna cu preoti ai altor culte? V-ati gandit vreodata ca s-ar putea ajunge asa jos? – Sa stiti ca, pana la urma, n-a fost asa de dramatica treaba. Pe moment a facut un ecou mare, dar apoi n-a patit nimeni nimic. Eu am facut atunci un referat la nivelul cel mai inalt. Episcopul Drincec se astepta sa fie trimis la manastire, sa-l schimbe - ei, nu i-au facut nimic. La prima vedere, prima reactie a fost destul de neamicala, deloc pozitiva, dar, dupa niste discutii, lamuriri ale situatiei, problema s-a inchis intr-un mod foarte echitabil si prietenesc. –  Poate pentru Drincec. Dar nu si pentru toti preotii si credinciosii ortodocsi, care au fost opriti, de atunci, de la acte liturgice facute impreuna cu catolicii sau cu altii. – De asta n-am cunostinta, eu ma pot exprima legat de ce e acum in Bihor. Dupa faza respectiva, eu am inteles ca totul este in regula, si nu a avut nimeni de suferit. M-am simtit dator sa-i impac – una din faptele bune ale unui evreu e sa-i impaci pe  doi care au o problema. Diviziune eu nu concep, religia noastra e pentru fuziune. Orice scandal trebuie sa se aplaneze pana la caderea soarelui. Trebuie pornit in fiecare dimineata cu capul sus, pentru intelegerea oamenilor. L-am asigurat pe Felix Koppelman ca ,,Pravila Neagra" exista, si i-am oferit linkul de pe Basilica. Devenea inutil sa-i pun, deocamdata, ultima intrebare: ,,Cum vedeti rolul patriarhului Daniel in poveste? Reamintesc ca, la judecata ierarhilor Corneanu si Drincec, atunci cand s-a vazut clar ca ei vor scapa nepedepsiti, in urma votului Sinodului BOR, a aparut brusc Pravila Neagra, rod al stradaniei excesive a patriarhului, pentru ca problema sa primeasca si un codicil multumitor anumitor grupuri de interese." Inutil, pana interlocutorul se va fi informat, pastrandu-se intrebarea. Dar acesti 10 ani post-Cris&impartasanie nu au trecut fara urmari. Ce se intampla acum intre majoritari si Bisericile celelalte, mai ales in eparhiile afectate de sfintirea & impartasania pomenite mai sus? Sofronie Drincec se fereste ca de dracu' de cuvantul cu  ,,e", ,,ecumenism", dupa ce a trecut printr-o judecata care era cat pe ce a-l readuce printre medici (studiile serioase pe care le-a facut sunt pentru a deveni medic de medicina umana), a sarit din barca Mitropoliei Clujului in cea a Sibiului (nu ca mitropolitul Laurentiu Streza l-ar iubi mai mult), mai pomohaceste din cand in cand cate-un lucru minor pe la Manastirea Izbuc si, dupa ce nu i-a iesit cu plocoanele pentru patriarh, pentru a capata scaunul de mitropolit al Banatului, a ramas sa imparateasca doar peste Bihor, unde, din cand in cand, este calcat de catre DNA, iar cadou de Craciun, de ultimul Craciun, a primit de la angajatii lui de la Bazilica Travel o delapidare de binisor peste 100.000 de euro, care a ajuns si la urechile patriarhului, si pe care Drincec incearca din rasputeri sa o ascunda prin targ, sa nu se pomeneasca iar cu procuratura pe cap. Cand sa ai timp, cu asa preocupari, de oamenii sarmani, de comunicare, de ecumenism?… Virgil Bercea a devenit vanatul mai multor copoi, pe langa turma proprie de capuse. Piscalit de DNA cu un proces in care are rol de postament pentru un vas art nouveau unde ,,lovitura de bici" este indreptata spre fostul primar al Beiusului, teoretic, ierarhul plateste greu credulitatea pe care o are in oameni. Din cand in cand, mareea ecumenismului il prinde intre alge statute, iar ortodocsii se lauda prin strainataturi cu prietesugul cu el, pentru a se smiorcai pentru biserici de la catolici si reformati, pe-acolo, pe cand, acasa, in Romania, inca tin lacatele pe bisericile greco-catolicilor, inclusiv in Bihor si Salaj, teritorii canonice ale lui Bercea. A se remarca grija cu care claritatea este manuita de un ortodox specialist in efecte, in o fotografie de la Munchen din septembrie 2011, astfel incat sa fie clar ca ierarhul catolic + patriarhul Daniel = love. In definitiv, si Abel si Cain au fost frati… Oricum, toate mizeriile astea nu l-au oprit pe Bercea din a-si duce mai departe ,,extravaganta" de a-i ajuta pe cei in nevoi, de la groapa de gunoi a Oradiei, din cantinele saracilor sau din sate pierdute, neintreband niciodata pe cei ajutati ce culoare are credinta lor. Nicolae Corneanu, bunul ierarh al Banatului, s-a dus dintre noi, in septembrie 2014, la sase ani dupa ce fusese judecat ca un caine care a sarit gardul, de nenorocitul caruia ii daduse o paine, Daniel Ciobotea (si caruia nu i-a rupt gatul - a se citi ,,ascensiunea") la timp. Ciobotea a fost cel care a adus Pravila Neagra intre credinciosi, dand fibrilatii ,,Ceasului Apocalipsei Ecumenismului din Romania", de la cat o fi fost, la cu doua minute inainte de miezul noptii. Este creatia lui. Dezbinarea lui. Ipocrizia lui. Corneanu a fost singurul ierarh ortodox (evident ca ortodox, ca doar comunistii nu au pasat posesiunile greco-catolicilor inspre penticostali, dupa 1948) care a dat bisericile catolice inapoi, stapanilor lor de drept. A fost cu adevarat un promotor al ecumenismului, din inima, nespoit, iar moartea lui, deplansa de toate comunitatile religioase din Banat si nu numai, a impins si ea minutarul ceasului nostru sumbru. In locul lui a venit Ioan Selejan, care inca mimeaza destul de bine ecumenismul local, dincolo de unele aberatii care au venit cu el: taiatul-panglicilor-viteza si discursul-in fata-reflectoarelor-in-timp-ce-hranim-saracii, cu bonus in ideea ce a conturat monstruoasa Coalitie Pentru Familie, o jucarie pe care i-o furase patriarhului, tot pentru imagine. Cei care am crezut ca va fi un continuator al lui Corneanu am luat, partial, teapa. Dar macar mai mananca si cate un sarac, in urma lui, dupa ce pleaca presa. In Eparhia Greco-Catolica de Lugoj, condusa de Alexandru Mesian, ierarhul care, pe langa nuntiul acelei vremi, a mai fost de fata in 2008, cand cu impartasania lui Corneanu, se asteapta, de o vreme, schimbari la varf, din cauza varstei episcopului. Din pacate – pentru ca a ramas singurul ierarh asumat latin dintre greco-catolici, conducandu-si eparhia cu respect constant fata de ecumenism. In locul lui se asteapta sa vina sau un individ care trebuia scos deja de multa vreme din biserica, pentru ca a fost condamnat pentru omucidere, Buboi Gabriel, fie vreun alt ,,ghiocel" asemeni lui… Si vin ,,octavele de rugaciune pentru unitatea crestinilor", in ianuarie, si Drincec isi trimite oamenii caterisibili la eveniment. Si-si imbraca diverse textile apropiate de piele, invers (nu e metafora), pentru a nu prinde vreun deochi, ce sa se lase cu apropieri necanonice de DNA, sau cu alte minuni. Si se prefac toti ca se inteleg excelent, cat timp reflectoarele sunt pe ei. DAR dincolo de reflectoare, ecumenismul din Romania sufera mai rau ca un pacient cu probleme renale in lipsa de transplant. Minciuna si fatarnicia sunt evidente, stratul de sulemeneala se desprinde in straturi de pe obraz. Nu, nu mai exista ecumenism, dinspre ortodocsi spre ceilalti, in ciuda pupaturilor dintre unii ierarhi inter-regn, sau inconstienti sau fatarnici, sau a declaratiilor de fatada. Nu se mai asteapta decat ca Daniel Ciobotea sa fie schimbat de catre altcineva, cand va fi. Va schimba acela regulile de acum? Putine sperante. BOR a ajuns un templu al Mamonei, care probeaza masti. Ecumenismul real a ajuns ca o floare de colt dintr-un ierbar de demult. Se gaseste de vanzare si aici, printre noi, la florarii cu staif, din seminte din plic. Dar nu e cel real. Cel real, cu petale albe, s-a dus. E doar un fapt istoric. Si lucrurile au inceput atunci, in ianuarie 2008, de la un gest frumos, intors pe dos ca o manusa rupta, de catre indivizi de genul mitropolitului Bartolomeu Anania, care spunea, despre Corneanu, ca ar fi confundat impartasania cu borsul de urzici de primavara. Felicitari ortodocsilor, pentru stradania cu care distrug invataturile lui Iiiiisus al lor. Doar macar haideti sa nu ne mintim: dinspre ei, ecumenismul a murit. Requiescat in pace. Ramona Balutescu The post Aniversam. Comemoram. Constatam. Doomsday Clock-ul ecumenismului. appeared first on Presa Oradea.