Adio, Piedone!

Acum doi ani, intr-o camera de hotel din Viena, pe un canal nemtesc, am dat intamplator peste un maraton de filme cu Piedone de doua zile. Nu m-a deranjat deloc ca erau traduse in germana, o limba din care inteleg doar "eins zvei polizei". Ziua vizitam orasul, seara imi retraiam copilaria. Asteptam cu aceeasi nerabdare scenele de bataie ca acum 30 de ani si recompuneam dialogurile din memorie. Ma bucuram de fiecare secunda, simteam cumva ca sfarsitul se apropie.