48 de angajați SPP au fost detașați în misiunile diplomatice ale României. Ovidiu Voicu: „Ținând cont că întreaga activitate a SPP este clasificată, se deschide o poartă largă pentru abuz”

În ultimii cinci ani, 48 de angajați ai Serviciului de Protecție și Pază (SPP), condus de Lucian Pahonțu, au fost detașați la Ministerul Afacerilor Externe. Surse Libertatea apropiate Ministerului de Externe au explicat că angajații SPP au, în general, atribuții de șofer pentru corpul diplomatic al României.

Libertatea a încercat să afle cât de extinsă este relația SPP cu celelalte instituții civile ale statului român, având în vedere că strategia Comisiei de Apărare din Parlament este una în favoarea opacității totale și blochează accesul la informații de interes public. „Întreaga activitate a SPP este clasificată, iar asta deschide o largă poartă pentru abuzuri”, atrage atenția Ovidiu Voicu, director executiv al Centrului pentru Inovare Publică.

Libertatea a solicitat Curții Constituționale a României să precizeze câți judecători CCR beneficiază de servicii de pază și protecție din partea SPP în prezent și ce presupun aceste servicii de pază și protecție oferite de SPP judecătorilor Curții. Curtea Constituțională a României a refuzat să furnizeze aceste informații de interes public.

„În conformitate cu prevederile Legii nr.191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază, pentru informații privind desfășurarea atribuțiilor specifice SPP, vă puteți adresa Serviciului de Protecție și Pază”, a fost răspunsul CCR transmis Libertatea.

În același timp, SPP nu comunică niciun fel de detaliu privind activitatea sa, invocând secretul de stat, la fel cum procedează și Comisia de Apărare a Parlamentului.

Libertatea a solicitat și Ministerului Afacerilor Externe să precizeze câți angajați SPP au fost transferați către misiunile diplomatice ale României în ultimii cinci ani. MAE a arătat mai multă transparență prin comparație cu CCR.

„În ultimii cinci ani, pentru diferite perioade de timp, au fost detașați în total 48 de angajați SPP. Aceștia și-au desfășurat activitatea la misiunile diplomatice ale României, pe funcții de execuție specifice, așa cum sunt prevăzute în Legea 153/2017, Anexa IV - diplomație.

Ministerul Afacerilor Externe nu are evidența foștilor angajați SPP care au promovat concursurile de admitere în minister”, a fost răspunsul MAE către Libertatea.

În luna iulie, Libertatea a publicat un articol în care a arătat eșecul de control civil democratic din partea Comisiei de Apărare din Parlament în privința activității SPP. Rapoartele de activitate ale SPP se află în regim clasificat, iar Parlamentul nu publică separat rapoarte de control asupra acestei instituții, astfel încât contribuabilii români să fie asigurați că banii publici, alocați acestei instituții, sunt cheltuiți în mod eficient.

De principiu, într-o democrație, rolul unei comisii parlamentare de control este să se asigure că legislația unui serviciu secret este suficient de clară și predictibilă, pentru a trasa cât mai eficient aria de responsabilități și limitele de competență pentru acel serviciu secret. În esență, control parlamentar democratic eficient înseamnă supraveghere cu scopul de a preveni posibile abuzuri de putere pe care serviciile secrete le-ar putea comite.

Pentru a înțelege, din prisma exigențelor democratice, ce informații ar trebui să fie secret de stat și care să fie publice în privința activității SPP, Libertatea a realizat un scurt interviu cu Ovidiu Voicu, director executiv al Centrului pentru Inovare Publică. El atrage atenția că miza hiper-secretizării în privința activității SPP nu este cea financiară, ci accesul la informații. „Legea permite SPP să desfășoare activități de culegere de informații, similar cu celelalte servicii secrete, doar în scopul asigurării protecției celor vizați. Or, cu cât lista este mai lungă, cu atât mai largă este cuprinderea informațională a SPP”, accentuează el.

- Libertatea: Cât de clară este legea SPP privind atribuțiile și limitele acestui serviciu? Cât de clar definită legal este relația instituțională a SPP cu celelalte instituții civile ale statului român?

- Ovidiu Voicu: Legea lasă o largă marjă de decizie CSAT pentru a stabili cine beneficiază de protecția SPP. Modificările succesive la legea de organizare a SPP au făcut ca, din 2015, CSAT să poată să includă pe lista celor deserviți de SPP pe oricine („demnitari, foști demnitari, ... alte persoane”). Tot din 2015, nu mai este necesar ca instituțiile respective să suporte costurile, ceea ce simplifică decizia. Iar din 2016, pot primi pază SPP și șefii partidelor parlamentare, la cerere.

Probabil că miza aici nu este cea financiară, ci accesul la informații. Legea permite SPP să desfășoare activități de culegere de informații, similar cu celelalte servicii secrete, doar în scopul asigurării protecției celor vizați. Or, cu cât lista este mai lungă, cu atât mai largă este cuprinderea informațională a SPP. Serviciul poate chiar să ceară mandate de urmărire pentru îndeplinirea obiectivelor specifice. Ținând cont că întreaga activitate a SPP este clasificată, se deschide aici o largă poartă pentru abuz.

- Este o abordare democratică din partea Comisiei de Apărare din Parlament să nu ofere niciun raport public privind controlul activității SPP?

- Lipsa controlului civil asupra serviciilor de informații este un eșec structural al democrației românești. La fel ca în cazul SRI sau SIE, Parlamentul eșuează lamentabil în a-și face datoria de a ține sub control zona militarizată a societății. Ba chiar am putea spune că este invers, securitatea ține sub control politicul.

- Este democratic ca CSAT să secretizeze funcțiile ocupate de diverși demnitari, din statul român, care pot primi servicii de protecție și pază din partea SPP?

- Pe pagina Administrației Prezidențiale, la secțiunea dedicată CSAT, găsim exact patru hotărâri, din perioada 2012-2013. Una din ele, din septembrie 2012, are numărul 73. În baza de date cu legislație a Ministerului Justiției, mai găsim patru, din 2001, pentru că au fost publicate în Monitorul Oficial. Cea mai recentă, din aprilie 2001, are numărul 43. Putem extrapola să înțelegem că CSAT adoptă zeci de hotărâri anual. Acestea sunt complet secretizate, inclusiv titlul lor, deci însăși faptul că există.

Ultimul raport anual publicat de CSAT este din anul 2020. Din acest raport, deducem că cel puțin 30 de hotărâri din acel an au avut ca obiect ridicarea în grad a unor ofițeri superiori, probabil din serviciile de informații. Este ridicol să fie ținute secrete astfel de hotărâri, în condițiile în care cam toată lumea știe cine este sereistul local pe la ei prin localitate.

CSAT este în întregime secretizat, și probabil că este una din tehnicile prin care grupurile de interese din securitate națională îl țin prizonier pe președinte, oricare ar fi el. Atunci nu trebuie să ne mire că secretul este menținut și în cazul SPP.

- Are dreptul SPP să ofere protecție judecătorilor Curții Constituționale? Are dreptul SPP să ofere protecție corpului diplomatic al Ministerului Afacerilor Externe?

- Da, după cum am scris la punctul 1. La cerere și cu aprobarea CSAT, SPP poate oferi protecție oricărei persoane. Legea nici măcar nu limitează la cetățeni români, teoretic poate să fie orice persoană. Legea definește două categorii de persoane. Cele îndreptățite să primească protecție sunt decise direct de CSAT. Toate celelalte pot primi protecție la cerere, cu aprobarea CSAT. Este secret și cine sunt persoanele îndreptățite, și cine primește protecție la cerere.

- Ce ar trebuie să fie secret de stat și ce public în privința activității SPP?

- Ar trebui să fie secrete strict informațiile operative legate de activitatea SPP. Nu ar trebui să fie secrete listele cu persoanele care primesc protecție, și nici costurile acestor operațiuni. Spun asta atât din perspectiva transparenței cheltuirii banilor publici, cât și pentru prevenirea abuzurilor legate de culegerea de informații de către SPP.