10 ani de la o mult-prea-celebra impartasanie

,,Este o intamplare a fiintei mele". Este o intamplare a fiintei altor catorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o intamplare care a schimbat reguli. Si vieti. Si lucrari ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respiratie, a primit nimb de furtuna. Sunt 10 ani de […] The post 10 ani de la o mult-prea-celebra impartasanie appeared first on Presa Oradea.  ,,Este o intamplare a fiintei mele". Este o intamplare a fiintei altor catorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o intamplare care a schimbat reguli. Si vieti. Si lucrari ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respiratie, a primit nimb de furtuna. Sunt 10 ani de cand un preot ducea un potir la buze. Si se impartasea cu Isus al lui. Pentru ca, la scurt timp dupa, s-a aratat ca exista mai multi Isusi... Credincioasa nu m-a facut. M-a invatat, doar, sa privesc credinta altora. Si sa vad lumina sau fariseismul lor. In 25 mai 2008, mitropolitul ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu, se impartasea intr-o biserica greco-catolica din Timisoara. Si alti preoti - si ierarhi - catolici facusera lucrul acesta, la ortodosi. Si alti ortodocsi o facusera la catolici. Parea ca toti oamenii astia aveau aceeasi zei. Poate si este asa, pentru multi. Doar bisericile nu sunt aceleasi. Credinciosii nu sunt aceiasi. BANII nu sunt aceiasi. Influentele politice, puterea, maririle. ,,Ce face rau un om, traieste inca si dupa ce-a murit. Ades se-ngroapa binele cu el" - ne reaminteste Shakespeare. Asa a fost si legat de Corneanu. Un gest atat de firesc, pentru un crestin ortodox sau catolic, a fost folosit ca bumerang. Mitropolitul a fost judecat. Biserica Ortodoxa Romana si cea Greco-Catolica au inregistrat noi crevase. Dintr-un gest de fratietate. Acest firesc, pana nu a fost numit, nu a deranjat pe nimeni. Si episcopii ortodox si greco-catolic Sofronie Drincec si Virgil Bercea, din Oradea, sfintisera Crisul impreuna, in ianuarie 2008, deci cu cateva luni inainte de momentul de la Timisoara, si nu le-a avut nimeni baiul. Apoi s-a "sesizat" mitropolitul de Cluj, Bartolomeu Anania, si a inceput scandalul. ,,Crima de impartasanie", cum aparea intr-un titlu de ziar. Dar asta doar dupa ce tot greco-catolicii, cu o doza de inconstienta in comunicare (stare care inca nu le-a trecut, in ultimul deceniu), declarau emfatic: "La Timisoara s-a intamplat o minune". O banalitate a fost scoasa din context si folosita impotriva unui om stimat si iubit. Acuzele pornite de la Anania au convenit ecumenistului de fatada Daniel Ciobotea, patriarhul ortodox, iar Drincec si Corneanu au fost "judecati" de Sinodul BOR. Probabil cel mai bine arata de ce era interventia din Cluj o fatarnicie, o povestire pe care am auzit-o dupa ce mitropolitii implicati nu mai erau printre noi. In februarie 2014, la o lansare de carte, Prea Sfintia Sa Virgil spunea, vorbind despre o declaratie de prost gust a mitropolitului Anania, ce se referea la mitropolitul Corneanu: ,,Cum, la data respectiva, eram inca decan la Facultatea de Teologie de la Cluj (N.n.: Teologie Greco-Catolica) si ne intalneam destul de des la Consiliul Academic, dupa ce am vazut textul respectiv eu am stat de vorba cu dansul (N.n: cu IPS Bartolomeu Anania). Pentru ca cel putin de doua ori, cat eram la Blaj, inca, m-am impartasit la dansul. Deci eu, greco-catolic, m-am impartasit la IPS. Si stia, ma cunostea foarte bine. La Liturghie. Si zic: – Inalt Prea Sfintite, am ramas surprins de ce ati scris in articolul acela. Vreau sa va-ntreb: eu cand m-am impartasit la dumneavoastra... Va aduceti aminte? -Da.  – Cu ce m-am impartasit, cu bors de urzici? Zice – A, nu, dragul meu, a fost o metafora. Am spus - Inalt Prea Sfintite, metaforele sunt bune, dar nu in acest sens, mai ales cand este vorba de ce consideram noi crestinii ca este mai sfant pentru noi, sfanta impartasanie. Nu se folosesc metafore de acest sens." Dar a mai existat un moment de fariseism in aceasta poveste, care isi pastreaza roadele si acum. Al patriarhului Ciobotea. ,,Judecata" ce ii implicase pe Drincec si pe Corneanu s-a terminat cu ,,iertarea" lor, in schimbul unui pret pe care nu-l ceruse nimeni (aceasta ,,iertare" se votase cu un singur vot impotriva - cel al lui Anania), si anume ,,Pravila Neagra", care cerea ca, din acel moment, nici un gest liturgic al ortodocsilor sa nu mai fie facut impreuna cu ,,ceilalti", cu "ereticii" (Cornenau fusese judecat in baza Canonului 46 Apostolic, ce vorbeste despre primirea de "botez ereticesc"). Nimic. Ca sa traducem: in lumea BOR, care cerseste biserici, in strainatate, catolicilor si reformatilor, ei, aceiasi catolici si reformati,  sunt considerati "eretici" in Romania, dar nimeni nu cere o explicatie deschisa legata de asta. Deh, intre colegii de masonerie nu se pun munte intrebari - e o explicatie. In alta ordine de idei, Ciobotea a statuat o stare de lucruri aberanta, pe care nu o ceruse nimeni, din propria burta, drept "compensatie", cu Pravila Neagra. Dar continua a dansa dantul ecumenic, atunci cand se invarte pe la evenimentele ecumenice din Europa. S-a stins Bartolomeu Anania, fara sa-si ceara vreodata iertare colegului Nicolae Corneanu. Ce era intre negura unuia si lumina celuilalt, am mai scris. Ce a ramas, insa, dupa ei si dupa acea "judecata" de acum 10 ani? O stare de Ev Mediu, mimarea fratietatii, multe probleme nerezolvate intre culte, indepartarea evidenta si voita de o linie de baza (macar acolo unde nu se minte) a crestinismului: "Ca toti sa fie una". Prea Sfintia Sa Alexandru Mesian, episcop greco-catolic de Lugoj, unul dintre cei care au fost de fata la momentul impartasaniei mult-prea-celebre de acum 10 ani, ne-a raspuns la o intrebare simpla: e de bine sau de rau ce a ramas dupa acel moment? ,,Eu spun ca a fost un semn profetic pentru unirea bisericilor, si mai ales pentru cei ce cred in Sfanta Euharistie. Viitorul va fi sa ne impartasim din aceeasi paine si din acelasi potir. Si daca acest om, de pie memorie, a facut fapta aceasta, el a simtit ca acesta e viitorul, si n-au decat sa vada asta si altii. Unirea crestinilor se va materializa. Atat pentru catolic, cat si pentru ortodox. Or semnul acesta vizibil, facut de  Nicolae Corneanu – a demonstrat lucrul acesta. Pentru Biserica Greco-Catolica era atata de rau famata, macar aceasta a demonstrat, iar, valoarea acestei biserici, ca nu s-a impartasit in Biserica Romano-Catolica, ci la greco-catolici, vrand sa arate valoarea si egalitatea noastra. De aceea zic ca valoarea actului acestuia pe care l-a facut a fost unul profetic – numai cei rau intentionati spun ca lumea nu lupta pentru unitate - si acolo unde exista un pic de unitate, vor s-o starpeasca. Ceilalti, in loc sa caute si ei unirea, spun ca "ar trebui si voi sa va rupeti" - si nu ne-am unit cu oricine, ci cu biserica una". De asemenea, nuntiul papal, IPS Miguel Maury Buenida, a vorbit, la Universitatea de Vest din Timisoara, despre relatiile intre Sfantul Scaun si Romania. Despre posibilitatea ca una dintre bisericile Ortodoxa si Catolica sa o numeasca pe cealalta "eretica", nuntiul a precizat: "Cine nu ia in considerare ridicarea anatemelor dintre cele doua Biserici, este un ignorant". Spre cine merge aceasta pecete, nu e greu de inteles. Pacat ca nuntiul din 2008 (si el, present la impartasania din mai, de care vorbim) nu a spus si el, atunci, acelasi lucru... Practic, dincolo de reguli si declaratii, ce a ramas, in lumea ortodoxa, la 10 ani dupa impartasania lui Corneanu si dupa ,,Pravila Neagra", data de epigonul intr-ale ecumenismului, Ciobotea? Multe fapte mici sau mai mari, urate, care manjesc ideea cum ca aceste doua mari biserici din Romania (mari, macar pentru trecutul lor) ar fi surori. Culeg doar doua fire din acest buchet - doua, numar al doliului... In aceste deceniu paradoxal, Dr. Daniel Crecan, preot ortodox avandu-l ca ierarh pe Lucian Mic, deci in Banat, este depus, dupa ce episcopul cere, in fapt, caterisirea sa, pentru ca, la o Liturghie, are un preot catolic in altar. Care n-a slujit cu el. Dupa o jumatate de an, episcopul Mic revine asupra deciziei sale. (Poate e de mentionat ca lui Crecan nu i-a scris nimeni altcineva doctoratul). Duminica trecuta, dupa intalnirea de la Universitate, cu nuntiul papal, deci dupa discutia publica in care am pomenit si de cei 10 ani trecuti de la impartasania mitropolitului Corneanu (iar de fata au fost si multi preoti ortodocsi, cu functii in Mitropolie), mitropolitul ortodox actual al Banatului, Ioan Selejan, in drum spre o biserica ortodoxa din judet, face un ocol si intra intr-o biserica greco-catolica, in timpul Liturghiei. Mai mult, el intra in altar, in timpul ecteniei mari. Capitalul de imagine pe care si-l serveste nu ramane in patrimoniu propriu - moneda pe care s-o joace dupa bunul plac, in concurenta cu imaginea mitropolitului de dinaintea sa, pentru ca se afla de descinderea sa, existand mai multi martori. Ierarhul Lucian Mic are telefonul inchis, atunci cand este sunat pentru a se vedea daca va cere si caterisirea mitropolitului Selejan, care, acum, este superiorul lui. Ce e de spus? 10 ani. Unii suntem mai obositi, mai plesuvi, mai blazati, mai tristi. Altii nu mai sunt deloc. BOR a inchis un drum. E o rusine. Drumul credintei, spre fratietate, nu e cel pe care-l vede omul simplu, ce nu intelege de ce contureaza mai-marii lor mai multi Isusi. E presarat cu patimi, orgolii, dorinte spre marire si bani. Am inceput cu un vers din Nichita Stanescu, termin tot asa: ,,Amintiri nu are decat clipa de-acum. Ce a fost intr-adevar nu se stie". Impartasania lui Corneanu a fost un lucru simplu. Conteaza ce s-a facut din ea. Si ce se va mai face. Ramona Balutescu The post 10 ani de la o mult-prea-celebra impartasanie appeared first on Presa Oradea.