Stiri Oradea vreme

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru vreme.
  • Vorbe goale! Desi se pretind mari promotori ai transparentei, sefii CJ Bihor refuza sa publice pe site cheltuielile institutiei


    [2017-09-21]
    Desi se pretind mari promotori ai transparentei, sefii Consiliului Judetean nu au organizat, in anul care a trecut de la instalare, nicio dezbatere publica! In vreme ce investesc fondurile institutiei in propria imagine, conducatorii judetului refuza sa publice pe site-ul institutiei anunturile de proceduri, contractele, achizitiile si platile din bani publici, spre deosebire de Primaria Oradea, unde toate acestea sunt la indemana cetatenilor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pregatiri de iarna: Utilajele de deszapezire ale RER, in revizie


    [2017-09-21]
    Desi afara inca e vreme buna si nimeni nu vrea sa se gandeasca la sezonul rece, operatorul licentiat de salubritate, RER Ecologic Service, a inceput pregatirile pentru iarna. Toate utilajele necesare actiunilor de deszapezire au intrat in revizie tehnica. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Gata vitejia! Sarbatoarea Recoltei se amana din cauza ploilor prognozate


    [2017-09-21]
    Seful Asociatiei ,,Crisana", Dorin Popa, a incercat sa se arate mare promotor al schimbarii mentalitatii oradenilor care nu prea ies din case pe vreme rea, cerand si presei sa fie destul de incisiva astfel incat sa ii provoace pe oradenii de pe Cris la a veni in Cetatea in acest weekend pentru a participa la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Un fost pilot Ryanair dezvaluie cum s-a ajuns la miile de zboruri anulate


    [2017-09-20]
    In vreme ce Ryanair incearca sa rezolve criza pilotilor momindu-i cu bonusuri de 13.500 de euro pentru a renunta la concedii, un fost pilot dezvaluie conditiile in care sunt fortati sa lucreze angajatii companiei irlandeze, dar si tratamentul de care au parte acestia.  [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Vreme foarte instabila in toata tara!


    [2017-09-19]
    Mai nou, atentionarile Administratiei Nationale de Meteorologie (ANM) au rol de sperietoare. Mai ales dupa ce s-a intamplat la fina de weekend in zona de vest a tarii, nici Bihorul nefiind ocolit de vijelii. De azi, 19 septembrie, ora 17, se vorbeste despre faptul ca ,,la munte, in Maramures, nordul Moldovei si al Transilvaniei, local […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Circa 800 de concurenti au luat startul la Oradea City Running Day. Vezi LIVE cursele! (FOTO/VIDEO)


    [2017-09-17]
    Editia a VII-a a semimaratonului international Oradea City Running Day a adunat, duminica dimineata, la start circa 800 sportivi amatori din tara si din strainatate, care au pornit, pe o vreme ploioasa, in cursa din Piata Ferdinand. Evenimentul este transmis LIVE de eBihoreanul si Net Promo. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Avertizare cu COD GALBEN pentru judetul Bihor!


    [2017-09-17]
    Meteorologii actualizeaza des harta cu atentionarile de vreme rea. Azi (17 septembrie), pana la ora 20:30, in mai multe zone ale Bihorului vor fi ,,averse care vor cumula 20-25 l/mp, descarcari electrice, intensificari de scurta durata ale vantului si, izolat, grindina". Localitatie vizate, potrivit Administratiei Nationale de Meteorologie, sunt: Beius, Nucet, Stei, Vascau, Budureasa, Bulz, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Vreme extrema: 6 morti in Timis! In Bihor, acoperisul unui bloc a ,,zburat" din cauza vantului puternic


    [2017-09-17]
    Guvernul si autoritatile locale / judetene din Timis sunt in alerta in urma celor cauzate de vremea foarte rea, care a dus deja la moartea a cel putin 6 persoane. Totodata, s-a raportat ranirea a zeci de oameni, inclusiv copii. Meteorologii vorbesc despre vreme severa care traverseaza foarte repede zona de vest a tarii si […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Accizele la carburanti au crescut in noaptea de joi spre vineri. Urmeaza inca o scumpire


    [2017-09-15]
    Accizele la carburanti s-au majorat, incepand de vineri, cu 0,16 lei pe litru la toate cele trei categorii de combustibil, respectiv benzina cu plumb, fara plumb si motorina. Si nu e tot. La 1 octombrie va avea loc a doua etapa de crestere a accizelor. In vreme ce unii benzinari au transferat integral accizele in pret, altii au facut-o doar in parte. Cert este ca, de vineri, combustibilul este mai scump. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Toamna cu vreme specifica verii: Averse si descarcari electrice!


    [2017-09-12]
    Pana in seara zilei de marti (12 septembrie), intreaga tara este tintita de o vreme precum varam atunci cand perioadei caniculare ii urmeaza fenomene caracteristice. Administratia Nationala de Meteorologie (ANM) a anuntat ca, ,,temporar, vantul va avea intensificari in majoritatea regiunilor, cu viteze la rafala de 45 – 50 km/h, iar in Banat, Dobrogea si […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Pedalatului i s-a dat clasa: In jur de 300 de femei cochete au participat la editia a IV-a a Skirt Bike (FOTO/VIDEO)


    [2017-09-10]
    Pe o vreme superba, pe ruta Gradina Zoologica – Bdul Decebal – Podul Decebal – Str. Ady Endre – Str. Iosif Vulcan – Parcul Libertatii – Podul Dacia – Piata Emanuil Gojdu – Teatrul de vara din Cetatea Oradea, o parte a biciclistelor din Oradea au participat la editia din 2017 a Skirt Bike. Manifestarea […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Interviu cu Mihai Jurca, presedintele APTOR: "Vreau ca localnicii si turistii sa simta ca Oradea e vie!"


    [2017-09-03]
    Oradenii care vor sa rupa rutina "serviciu-acasa" simt de ceva vreme diversificarea ofertei de evenimente organizate in oras, precum si cresterea calitatii lor. Unul dintre principalii "vinovati" este Mihai Jurca, presedintele Asociatiei pentru Promovarea Turismului in Oradea si Regiune, responsabil cu dezvoltarea turistica a orasului. Activ si implicat, acesta vrea sa sporeasca si mai mult atractivitatea festivalurilor locale, iar pentru a aduna experienta a lucrat recent ca voluntar la Untold Festival. "Vreau ca localnicii si turistii sa simta ca Oradea e vie!", spune Jurca in interviul BIHOREANULUI. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Avertizare de vreme rea iminenta pentru zeci de localitati bihorene


    [2017-09-03]
    Meteorologii au pus in garda autoritatile din zeci de localitati din Bihor cu privire la o scurta perioada de vreme rea. Duminica, 3 septembrie, pana la ora 15:30, vor fi ,,averse de ploaie care vor depasi 25…30 l/mp, frecvente descarcari electrice, intensificari de scurta durata ale vantului si cu aspect de vijelie, respectiv grindina de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Ziua de 1 septembrie in istorie


    [2017-09-01]
    Stiati ca pe data de 1 septembrie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 1715 – Regele Ludovic al XIV-lea al Frantei moare dupa o domnie de 72 de ani - cea mai lunga domnie a unui monarh european important. 1804 – Astronomul german Karl Ludwig Harding a descoperit unul dintre cei […]
    Post-ul Ziua de 1 septembrie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 1 septembrie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    1715 – Regele Ludovic al XIV-lea al Frantei moare dupa o domnie de 72 de ani - cea mai lunga domnie a unui monarh european important.
    1804 – Astronomul german Karl Ludwig Harding a descoperit unul dintre cei mai mari asteroizi din sistemul solar si l-a denumit Juno.
    1859 – In intreaga lume are loc o superfurtuna solara.
    1870 – Are loc batalia decisiva a razboiului franco-prusac, Batalia de la Sedan, care s-a terminat cu victoria decisiva a Prusiei.
    1912 – La Bucuresti, in sala ,,Eforie”, a avut loc premiera filmului ,,Razboiul Independentei”. A rulat timp de o luna, record pentru acea vreme. Filmul a fost prezentat apoi in Transilvania, la Viena si Budapesta.
    1914 – Orasului rusesc St. Petersburg i-a fost schimbat numele in Petrograd.
    1920 – Monumentul Fantana Timpului, in cinstea a 100 de ani de pace intre Statele Unite si Regatul Unit, a intrat in functiune la Chicago.
    1923 – Un cutremur a devastat Tokio si Yokohama, omorand aproape 100 000 de oameni
    1939 – Germania nazista a invadat Polonia, declansand al Doilea Razboi Mondial.
    1939 – Adolf Hitler semneaza ordinul de incepere a eutansierii sistematice a bolnavilor mintali si a persoanelor cu dizabilitati.
    1955 – A fost infiintata Filarmonica de Stat din Cluj.
    1959 – Au fost restabilite relatiile diplomatice dintre Romania si Japonia intrerupte la 31 octombrie 1944, dupa ce Romania se alaturase coaltiei antihitleriste.
    1963 – A luat fiinta prima unitate specializata in domeniul informaticii si automatizarii a Armatei romane.
    1966 – Legatia Romaniei din Olanda a fost ridicata la rang de ambasada.
    1980 – Generalul maior Chun Doo-hwan a devenit presedinte al Coreei de Sud, in urma demisiei presedintelui Choi Kyu-hah.
    1983 – Uniunea Sovietica a doborat avionul de pasageri KAL-007 apartinand liniei sud coreene. Va recunoaste la 6 septembrie, declarand ca pilotii nu au stiut ca era un avion civil atunci cand a incalcat spatiul aerian sovietic.
    1991 – Uzbekistan isi declara independenta fata de Uniunea Sovietica.
    1995 – Armata germana a efectuat prima sa misiune de lupta de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, angajand in Bosnia bombardamente de tip ,,Tornado”.
    2001 – Ceremonie in cadrul careia Romania a preluat, pentru doi ani, presedintia Comitetului de Coordonare (CC) al Reuniunii Ministrilor Apararii din Sud-Estul Europei (SEDM) si a Comitetului Director Politico-Militar (PMSC) al Fortei Multinationale de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE).
    2004 – Incepe criza ostaticilor de la scoala din orasul rusesc Beslan, cand un grup inarmat de teroristi au luat ostatici sute de elevi si profesori.

    Post-ul Ziua de 1 septembrie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Posibila defectiune tehnica = TIR rasturnat pe Calea Clujului


    [2017-08-24]
    In cursul zilei de joi, pentru o vreme, circulatia pe Calea Clujului a fost gatuita si chiar deviata de catre oamenii de la Politia Rutiera din cauza unui incident in trafic. Probabil din cauza unei defectiuni tehnice, un autocamion s-a rasturnat in sensul giratoriu de la iesirea spre Cluj-Napoca. Potrivit datelor oferite la solicitarea bihorstiri.ro […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Big Ben in restaurare: Clopotul celebru din Londra nu va mai bate 4 ani


    [2017-08-21]
    Faimosul clopot londonez Big Ben nu va mai bate vreme de patru ani, din cauza lucrarilor de reconditionare la care va fi supus. Potrivit presei din Marea Britanie, clopotul a fost oprit de luni, dupa ora pranzului, cand ciocanele care il actioneaza au fost detasate de restul mecanismului.  [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Agenda politica


    [2017-08-21]
    Deputatul PNL de Bihor, Gavrila Ghilea, critica aplicarea programului ,,Prima chirie", lansat recent de Guvern, considerand ca acesta este un alt ,,esec rasunator marca PSD", cata vreme la nivel national… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Manual despre tradare - din capatul celalalt


    [2017-08-14]
    Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a […]
    The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.
     Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a avut un rost.
    Chiar daca volumul nu a fost menit a pune pe masa concluzii gata mestecate, documentele prezentate aici, cele mai multe fiind note informative si rapoarte prezentate Securitatii, pana in anul 1973, legate de preotul, episcopul si, mai tarziu, cardinalul greco-catolic Alexandru Todea, vin avand atasate, firesc, atat radiografii despre omul turnat dar si despre turnatori si receptori, precum si o serie de intrebari la care cititorul, cu orizontul deja largit, prin lecturarea cartii, si le va pune si la care, poate, va si cauta raspunsul.
    Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securitatii", aparut anul acesta la Editura Mega din Cluj, si semnat de Sergiu Soica, este un element de lucru pentru cei care vor dori sa inteleaga mai bine prigoana asupra greco-catolicilor, desfasurata nu doar de la 1948, anul interzicerii acestui cult, in Romania, ci si inainte, si tinand (aparent) pana in 1989. Volumul merge, in cele peste 800 de pagini ale sale, la anul 1973, promitandu-ni-se, macar la prezentarea din Timisoara a lui, ca va exista si o continuare, care sa se apropie de anii '80.

    Volumul a fost lansat joi, 27 iulie, la Biblioteca Universitatii de Vest din Timisoara. Au vorbit, pe langa autor, moderatorul serii, lectorul Mihai Panu, de la Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, din cadrul UVT, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj si episcopul Virgil Bercea, conducator al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea si nepot al cardinalului Alexandru Todea. De altfel, ierarhul a si finantat aparitia volumului, dovedind ca aceasta eparhie poate sprijini si aparitia unor carti care sa imbogateasca agonisirile pe linie fireasca ale institutiei, nu doar maculatura.
    Daca pana acum am cunoscut cum a fost viata cardinalului Todea din scrierile sale proprii sau din povestirile celor care l-au intalnit, volumul prezentat la Timisoara ne pune in fata ochilor varianta tradari, din cealalta parte, si anume cum au aratat notele care il ,,incriminau". Este o marturie deosebit de interesanta, utila atat pentru cercetatori, dar care ar putea ajuta (in caz ca ar fi citita - ceea ce nu va fi) si celor care inca ne povesesc, in tramvaie sau la alegeri, ce bine s-a trait pe vremea comunismului.
    Libertatea ca vis
    Cei care au fost FAPTUITORI, legat de aceasta felie din istoria greco-catolicilor, din ilegalitate, s-au dus, multi. In curand se vor duce si POVESTITORII faptelor. Vor ramane cartile. Daca ele nu vor fi scrise la timp, pana mai exista macar povestitori, o droaie de lucruri vor ramane ciuntit sau vor muri de tot. De aceea este asa de importanta valorificarea resurselor vii sau, mai apoi, a arhivelor. In aparenta, note seci, turnatorii la Securitate, lucruri de acum 70 - 40 de ani sunt inca in stare sa ne starneasca mai mult decat o indignare cumva aseptica, detasata. Pentru ca inca ne legam cu fire personale de oamenii dusi, de rudele si cunoscutii lor, de cei care au suferit atunci si care inca poarta suferinta, fiind alaturi, in vremurile acelea, de principalii martiri.
    Nu am ajuns sa-l cunosc pe cardinalul Todea dar i-am cunoscut cateva rude, am citit despre el, am fost in locurile unde s-a nascut, unde s-a ridicat si a locuit. Am participat la parastasul de la Teleac, la 100 de ani de la nasterea sa, in biserica improvizata ce gazduieste, acolo, slujbele greco-catolicilor. Apoi, la Reghin, la casa memoriala a lui, unde si-a trait ultimii ani de viata. Cateva din fotografiile de acum cinci ani, de la Teleac si Reghin, vor fi folosite pentru ilustrarea acestui material. Unii dintre cei pe care i-am avut alaturi atunci s-au dus si ei. Cu bagajul imens de istorie pe care il tezaurizau - unii reusind, totusi, sa faca publice o parte din marturiile lor despre anii prigoanei.

    Probabil ar fi trebuit sa citesc rece cartea lui Sergiu Soica. Ma intreb de la ce generatie se va putea citi rece, insa, acest volum. Fara sa te gandesti ca, uite, unul din oamenii pe care ii stii era urmarit si turnat, sau ca doamna cu care ai povestit prea putin candva, cand v-ati intersectat, si care mai avea atatea sa spuna, acum nu mai e. Sau fara sa te gandesti cum erau acesti turnatori, si pentru ce au ajuns ei sa sifoneze la Securitate, si cum ii incapea pielea cu dubla lor ,,fata" - aceea de pieten sau amic care se baga sub pielea ta, si aceea de sursa pentru Securitate, intr-o tradare ordinara... Si ma intreb daca va exista vreodata vreo generatie care sa nu se gandeasca la ,,profilul turnatorului", cu intrebarea ,,de ce?"...
    Citind o astfel de carte, esti ca o pasare calatoare deasupra unui oras in care nu ii e sortit sa se opreasca. Vezi mult mai mult decat daca ai fi jos, si te intrebi. Si te scarbesti. Si te induiosezi. Acum, stii. (Cat stii). Stii ca libertatea (atata cata este ea) a venit in 1989. Dar atunci nu se stia cand va veni. Stii care e suma anilor pe care i-a facut Todea in puscarie, in atatea ture de arestari si intemnitari. Dar el nu stia, pe cand era ,,bandit" in inchisoare, ca va veni gratierea din 1964. Si nu stia ca, dupa aceasta eliberare, va fi, mai incolo, dupa doua decenii, inchis iar.
    Si te induiosezi, dincolo de toata mizeria pe care o cerni, pentru a vedea aurul asta, de speranta lui Todea, exprimata mereu si mereu, cum ca Biserica Greco-Catolica Unita cu Roma, din Romania, va iesi candva la suprafata, iar. Si te uiti la ani. Si calculezi. Il auzi, citind cartea, pe Todea spunand, din puscarie, ca se va ajunge, ,,la anul", sau ,,in curand", la libertate. Si indoi degetele, numarand cati ani mai erau pana la asta. Si nu-ti ajunge o mana, nu-ti ajung doua maini.  Apoi, el iese din inchisoare, si te gandesti ca s-a linistit, si ca notele de la Securitate il vor arata drept un bland cositor de iarba, si atat, asa cum apare intr-o filmare de batranete. Dar nu, el nu s-a linistit, si, dincolo de siguranta proprie, il vezi cultivand firava mladita a bisericii, si pe mai departe, el avand si meritul de a reorganiza ce a ramas din BRU, atat in clandestinitate, cat si dupa Revolutie.
    Cat de naiv! - iti vei spune. Si totusi, cunoscandu-i viata, naivitatea lui, existenta uneori si dupa Revolutie, cand credea ca revendicarile greco-catolicilor nu se vor impiedica de ortodocsi, este frumoasa. Este speranta unui om care a avut taria de a-si pastra visul, ani si ani, purtandu-se ca si cum el ar fi dupa colt si ar putea sa se intample maine. Si insufland si altora speranta, si tinandu-i aproape de el, chiar si atunci cand, pentru a nu le face mai mult rau, nu era prezent in mijlocul credinciosilor.
    Lansarea volumului
    La Universitatea de Vest din Timisoara, lansarea cartii despre Todea si Securitate este o seara speciala. Nu pentru multi dar, cred, pentru buni, in compensatie. Lectorul Mihai Panu spune ca avem in fata ,,o tema sensibila din punct de vedere istoriografic, prin prisma pozitionarilor, mai mult sau mai putin fericite, in ultimii 27 de ani, privind importanta Bisericii Greco-Catolice in Romania, si traseul ei in intunecatii ani ai comunismului". El vorbeste si despre etica neuitarii, care ne ajuta sa nu repetam greselile trecutului, adaugand: ,,Exercitii de genul celui pe care il facem in aceasta seara sunt cat se poate de necesare". In finalul deschiderii, Mihai Panu adauga: ,,Adevarul ramane cea mai pura forma de cunoastere. Dar si cea mai dura."
    Monseniorul Angelo Narcis Pop ne indeamna sa lecturam volumul pe post de meditatie. Arata cat s-au straduit informatorii sa-l urmareasca pe Todea, sa fie intimidat si determinat sa renunte la credinta sa. Fara sa reuseasca sa il convinga. ,,Tot raul s-a transformat intr-o marturisire" - concluzioneaza vicarul general de Lugoj, aratand ca felul in care s-au aliniat, una peste alta, notele informative, este inca o recladire a istoriei.
    Inainte de a-i oferi cuvantul autorului volumului, Mihai Panu adauga ca ,,viata cardinalului Alexandru Todea este o poveste despre principii, despre valori, si, nu in ultimul rand, despre vointa".
    Sergiu Soica povesteste despre felul in care s-au strans ideile, pentru ca aceasta carte sa existe, despre discutiile cu PS Virgil Bercea, care ii povestea despre unchiul sau si despre initiativa acestuia ca lucrurile ce se leaga de dosarul de la Securitate al lui Alexandru Todea, pe care episcopul oradean il avea, sa se regaseasca intr-un volum.

    Un lucru ce a fost remarcat de Sergiu Soica drept interesant este felul in care istoria orala se imbina cu cea a documentelor, el povestindu-ne cum episcopul Bercea i-a vorbit despre modul  in care protopopul de Reghin, Alexandru Todea, a mers la Bucuresti, sa fie sfintit episcop. Ca sa ajunga de la Reghin la Bucuresti, a cumparat bilete de tren in doua directii diferite, pentru a ii deruta pe oamenii Securitatii. Soica spune ca aceeasi poveste, auzita deja de la ierarh, o gaseste spusa asa si de catre Securitate.
    Autorul ne arata ca acest volum ajuta si pentru a ii informa pe cei care spun ca, intre 1948 si 1989, BRU nu a facut nimic ca sa-si apere credinciosii. Episcopul Todea trimite memorii Statului, cerand reabilitarea BRU - chiar si din inchisoare. El trimite in total 34 de memorii Statului Roman, pentru repunerea in drepturi a Bisericii sale. Initial lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar si lui Nicolae Ceausescu, si chiar Elenei Ceausescu, de ziua de nastere a lui Nicu Ceausescu, sperand sa dea, poate, de o mai mare deschidere. Doua dintre acele memorii figureaza si in acest volum.
    Sergiu Soica spune, la prezentarea cartii, despre ,,frica care a fost mereu langa acesti oameni", si chiar despre o forma de aparenta paranoie. Ne povesteste despre un pulover pe care Todea l-a dat lipsa din camera sa, si despre felul in care acesta s-a dus la Securitate sa reclame aceasta lipsa. Hatru, autorul ne spune ca, initial, citind despre acest lucru, s-a gandit ,,Cat de paranoic, sa mearga sa spuna ca i-a lipsit o haina!" Dar tot el realizeaza, mai departe, ca Todea gandise bine demersul, explicand ca nu voia ca acea haina sa apara cumva intr-un loc necuvenit si sa-l incrimineze legat de vreo crima sau vreun furt.
    Au fost 73 de informatori care au raportat despre Todea, si 34 de ofiteri ai Securitatii ce primeau notele informative si dadeau directivele legat de ce intrebari sa i se puna si cum sa se actioneze mai departe. O armata de oameni.
    Ascultandu-l pe Sergiu Soica si statistica prezentata de el, despre zeci de informatori si zeci de gradati ai Securitatii, platiti sa pandeasca un om, imi vine in minte povestea dintre Stalin si papa Pius al XII-lea, cand era vorba ca Sfantul Scaun sa participe la tratativele de pace din timpul Razboiului Rece, cand Stalin a  intrebat ,,Dar cate divizii are papa?" Se spune ca, in 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus ,,Acum va vedea cate divizii avem". Si Securitatea a vazut ca Biserica lui Todea a iesit la lumina. Securitatea si-a schimbat, de atunci, numele, in SRI, a desecretizat dosare. Intrebarea, legata de munca platitilor ei, a ramas, uneori, intacta, si acum: ,,Pentru ce?"
    Mihai Panu spune ca vorbeste din perspectiva unui outsider, dar care este foarte sensibil la istoria Bisericii Greco-Catolice, si readuce vorba despre frica: ,,Fricile de azi sunt anxietati, ce experimenta Todea era frica pura, plenara (…) – e incomparabil ceea ce simtim noi, acuma, din comoditatea sec XXI, fata de experientele atroce pe care le-au avut elitele clericale ale Bisericii Greco-Catolice in acele vremuri".
    Prea Sfintia Sa Virgil Bercea explica celor care nu stiau ca Alexandru Todea a fost fratele bunicii sale materne, si ,,persoana ce mi-a marcat cel mai mult viata". Ne-a povestit si el cateva dintre lucrurile pe care le stia de la prima sursa, din viata lui Todea.

    Aflandu-ne la Timisoara, ierarhul ne spune ca, prin anii 1983-84, de la Vatican se lua legatura cu Romania, si un cardinal a vrut sa-l intalneasca pe Todea. Pentru a-i deruta pe securisti, Todea a mers de la Deda la Constanta si, prin Craiova, la Timisoara, unde, in Dom, a dat de un om ingenunchiat, care l-a luat si dus intr-un lan de porumb, unde a stabilit cu respectivul cardinal ca voiau sa numeasca un nou episcop catolic in Romania, si apoi a ajuns Ioan Robu, actualul mitropolit de Bucuresti, episcop. S-a stabilit si ca ultimul episcop greco-catolic, care va ramane in viata, va sfinti un episcop, pentru continuitate.
    S-a ajuns iar la notiunea de frica si cum Todea spunea ca e imposibil sa stapanesti frica. PSS Bercea ne da exemple de alte persoane care fusesera intemnitate, dintre cunostintele sale - pentru ca au fost prezente la o liturghie, sau pentru ca au dus o scrisoare undeva. La ani grei de puscarie.  Ne spune despre un om care, din decan al unei facultati de drept, a ajuns vanzator la Plafar. ,,Valori ale Romaniei au fost distruse sistematic, in acea perioada" - spune el. ,,Acum incearca sa se oculteze unele adevaruri. (…) Cred ca merita acest efort, pentru ca uitarea este cea care ucide. Neuitarea este cea care ne da posibilitatea sa mergem mai departe, sa facem cativa pasi".
    Un gest frumos din partea ierarhului oradean e ca aminteste o alta vizita a sa in Universitatea de Vest din Timisoara, povestind ca a mai intrat candva aici, tot la o lansare de carte, impreuna cu IPSS Nicolae Corneanu. Vorbeste despre UVT ca despre ,,un templu al culturii, al stiintei si al studiului" - la care, completez eu, s-ar putea adauga si alteritatea, aplecarea spre cel care nu e primul, spre minoritar, indiferent de care natura este acea minoritate, pentru a ii face auzita parerea si analizate doleantele.
    Ierarhul adauga ca, la acea vizita in UVT, era prezent si episcopul Alexandru Mesian, al Lugojului, care, din diverse pricini, nu a putut fi si acum, in 2017, langa noi, dar care se bucura si el de aceasta carte, si ne transmite salutul lui.
    Interventia PSS Virgil Bercea a bucurat asistenta, inca fiind destui ramasi, in Timisoara, carora sa le tresara inima, cu drag, la numele mitropolitului ortodox de pie memorie, Nicolae Corneanu. Ceea ce mi-a dat prilejul ca cele cateva cuvinte rostite sa inceapa exact cu evocarea acelei zile de 27 iunie 2008, cand, in sala de sub Aula Magna a UVT, s-a lansat Biblia Vulgata - aparuta tot sub ingrijirea ierarhului oradean.
    Preiau ideea serii, legata de temeri, aratand ca frica nu s-a sfarsit, pentru familia lui Todea, nici acum, pe timpul Noii Securitati, a SRI-ului. Spunand - nu aratand. Exemplele concrete, spre aratare, vor veni mai tarziu, atunci cand se va putea - deocamdata e doar afirmatia: ca si procuratura, si oamenii cu filajul, au ramas ancorati - parte din ei - in practici folosite si pe vremea lui Alexandru Todea, care sa te faca sa te intrebi ,,pentru ce?"
    Sergiu Soica spune, raspunzand la o intrebare din sala, ca sansa BRU de a fi mai vizibila, cu istoria sa, in marea istorie, ar fi ,,Sa aparem in manualele de istorie, sa dispara Esca si sa apara cate un cardinal".
    Tot pornind de la o intrebare, PS Virgil Bercea arata: ,,Din tot ceea ce am primit de la CNSAS, absolut nimica nu am cenzurat. (…) Ar fi interesanta perioada anilor 80, dar ea nu trebuie sa ne inspaimante la ora actuala – e sora Ionela, cu cei trei episcopi. (…) Nu e necesar sa nu apara - din contra. Le intelegem deja prin alta perspectiva".

    Intr-adevar, puncte nevralgice ale Bisericii Greco Catolice de la noi, care inca nu si-au gasit rezolvarea in casa proprie, d-apoi sa o vezi (pe aceasta, rezolvarea) in Wikipedia sau in alte medii benigne. Si asa si este, numele surorii Ionela  (in viata, dar traind extrem de retrasa, la Bucuresti) aparand de cateva ori in aceasta carte, in ciuda disensiunilor la care s-a ajuns intre ea si Todea, ceea ce a facut ca existenta ei sa devina un subiect tabu pentru multi dintre greco-catolicii de azi.
    Tot PS Bercea vorbeste, invitat de cineva din sala, despre notiunea de ,,biserica nationala", perimata astazi - cum spunea el. ,,Sunt lucruri depasite, din punctul de vedere al Bisericii Catolice". El arata ca lucrurile evolueaza de asa natura ca bisericile nu vor mai dori sa se cheme ,,biserica nationala". Nici noi nu dorim". A continuat sa explice detasarea catolica, in ciuda faptului ca, pana in 1948, atat BRU cat si BOR erau considerate biserici nationale ale Romaniei, sugerand ca si ortodocsii vor ajunge sa gandeasca la fel. Din spatele salii a primit un zambet nostalgic - aceeasi naivitate frumoasa, ca a lui Todea, cand visa libertatea. Aceeasi deschidere, cu mana intinsa, spre celalalt, pe care ortodocsii nu o baga in seama, ca atunci, in 2008, tot in acest complex de cladiri al UVT, cand ne vorbea, de fata cu IPSS Nicolae Corneanu, PSS Alexandru Mesian si monseniorul Angelo Narcis Pop, despre ecumenismul fata de ortodocsi. Si, exact ca atunci, cu noua ani si o luna in urma, mi-a venit intrebarea: ,,Si ursul stie?" Atunci am pus-o. Acum, nu.
    Se vede ca, in ani, la multe am ajuns sa avem acelasi fir al gandirii, pentru ca replica urmatoare a ierarhului a fost, tot exact ca atunci, despre ecumenism si erezie… ,,Ecumenism - sunt multi dintre ortodocsi, unii usor fundamentali, care spun ca e cea mai mare erezie a secolului. Pai daca ne gandim la noi in Transilvania, la dumneavoastra, aici, in Banat, mai exista familie pura ortodoxa, pura greco-catolica, pura romana? E asa de relativ! Si atuncea ecumenismul de baza, fundamental, sensul ecumenismului se traieste acolo, in familie."
    Uneori, naivitatea, dorinta de a vedea ganduri bune in celalalt, chiar daca ele nu exista sau exista extrem de rar, e dovada de marinimie (macar cea institutionala). Speranta colaborarii cu autoritatile, speranta (uneori - si la Alexandru Todea, si la Virgil Bercea) de a nu mai fi urmariti, dorinta de a intelege si a aseza logic relatiile cu autoritatile statale, cu ortodocsii - aceleasi. ,,Astia doi parca ar fi rude" - imi zic. Pana la urma, poate chiar exista o genetica a naivitatii bune, a prostiei fata de celalalt, invaziv, cotropitor, aberant, o iertare a lui. Si poate tocmai aceasta naivitate slefuieste cheia sperantei ce, pana la urma, cine stie, mai deschide si usi, la finele zilei…
    Tot despre conceptul de ,,national" spune cateva cuvinte si Mihai Panu, explicand ca acesta a ramas mic si ca, in ceea ce priveste relatiile dintre culte, ecumenismul ii pare directia buna.
    Sifonari. O mica parte a lor.
    Dintr-un volum de 800 de pagini, e greu sa alegi doar cateva fragmente, edificatoare. Am luat, totusi, cateva, din aceasta masa clisoasa de turnatorie. Unde, dincolo de ce spunea Todea despre Stat sau despre Biserica, era urmarit ce mananca, ce afectiuni isi trateaza, ce carti cumpara. Cu putine completari, pe langa, aceste fragmente - isi va face, in rest, fiecare parerea sa despre cum a fost cu informatorii si cu cele informate.
    Ce ramane dupa ce parcurgi un astfel de fragment? Un informator vine, dupa o discutie cu cineva, cu ideea aceluia, consemnata pentru Securitate: ,,Todea Alexandru ca si Pop Iosif sunt urati, ingamfati, invidiosi, imorali" - ar fi spus un preot refuzat de la hirotonire, lucru spus de alt preot sursei, in martie 1970. Si totusi, cine a facut hirotonirea, cum acela refuzat e prezentat drept preot?
    *
    ,,In ziua de 11 august 1946 la slujba religioasa de la biserica grecocatolica, dl protopop Todea Alexandru a rostit o cuvantare prin care a atatat opinia publica contra autoritatii politienesti, dupa cum urmeaza: ,,Agenti secreti sunt dupa mine si vreau sa ma aresteze. Aici in biserica se spune numai adevarul, usile bisericii sunt largi deschise si poate sa vina orisicine sa ne asculte. Am suferit 5 ani, vom suferi o luna, jumatate de an, sau ani. Insa, dupa aceea va fi iar fericire, fericirea noastra /facand aluzie la regimul manist/" - arata o nota informatia din 12 august 1946.
    *
    ,,In ziua de 10 noiembrie 1946 cu ocazia slujbei religioase de la biserica greco-catolica, dl protopop Todea Alexandru din altarul bisericii a tinut o predica animata de idei politice anti-democratice. Dupa ce a facut introducere cu citate din Sfanta Evanghelie, subiectul incetul cu incetul a deviat, astfel a ajuns la un moment dat la descrierea unui ochit.
    Vorbea despre ochiul constiintei, despre ochiul lui Dumnezeu. Ochi ce face comparatii in anumite cazuri de mantuire prin acest ochi. Dl protopop Todea conclude cu intrebarea ,,Cu cine sa votam?". Frenetic si plin de entuziasm raspunde tot el. Au ,,sa votam cu cine ne dicteaza ochiul". Deci ochiul constiintei, mestesugit in ochiul din listele de votare.
    Dupa terminarea slujbei religioase, toata lumea se intreba ce a fost azi cu parintele Todea."
    Se pare ca politica se facea si atunci in BRU, dar, ca si acum, ceva mai fin decat in BOR.

    *
    ,,Raportat cu nr. 1004
    din 17 octombrie 1946
    E x t r a s 1 7
    Copie
    In ziua de 10 octombrie 1946 dr. Nicoara Eugen si cu protopopul Todea Alexandru sau deplasat in comuna natala a lui Todea, Teleac. Unde au facut propaganda manista. La cateva zile au mers in acea comuna in propaganda B.P.D.-ului18, taranii le-au raspuns ca lor are cine sa le spuna, ca au oameni mai destepti, ca Nicoara si Todea".
    *
    ,,20 octombrie 1964
    Agent: ,,Marinescu Ioan"
    Privind aspectele mai importante rezultate din continutul materialelor informative din Dosarul individual nr. 1220.
    (…) Tot Todea la intrebarea femeii daca nu-i nadejde ca biserica sa fie libera iarasi, a raspuns: ,,Dumnezeu stie ce va fi, are toata nadejdea ca pe anul viitor sa fie mari schimbari, ca biserica greco-catolica sa fie iarasi libera. Va incepe modesta si saraca, dar prin suferinte se va intari, putini au fost la poala crucii lui Cristos, dar au invins paganii si necredinta".
    Tot Todea a afirmat: ,,ca la Teleac l-a vizitat tot poporul, chiar si invatatorii. La Reghin fostii lui credinciosi il ajuta, il privesc cu drag, il roaga sa-i viziteze. Inca n-a inceput vizitele ar fi prea multe si ar produce impresie, s-ar sesiza ortodocsii si autoritatile, cine vrea sa-l vada poate veni la el". (…)".
    *
    ,,Primeste: Locotenent Colonel Bota G.
    Sursa: ,,R. 25" Strict Secret
    Data: 07.X.1969
    (…) Intrebat de mine despre sora Ionela, a ridicat din umeri. Ce sa zic? Sora Ionela e o problema aparte si ostiile care au sangerat e o problema aparte. Nu stiu ce sa zic. Dumnezeu trebuie sa aduca dorinta.
    A spus ca cele doua, ostiile au fost restituite sorei Ionela. El a primit numai o parte din purificatoarele sangerate."
    *
    ,,Sursa de incredere
    30.I.1973 Strict Secret
    ,, E p i s c o p u l T o d e a" 4 2 9
    Fire vicleana. Apare rar in strada. Sfidator in legatura cu sfintirea bisericii din Teleac. Sabotajul lui din ziua Sfintirii s-a simtit - la indemnul lui - lumea nu a mers la biserica - e vorba de adeptii lui. Totusi sfintirea s-a facut. Dupa mine: este un criminal, un sabotor. Unul care uraste poporul nostru muncitor.
    Pana cand!"
    *
    ,,24.IV.1973
    100/F. Gh.
    Sursa de incredere Strict Secret
    (…) (N.n.: Preotul Husar Roman) Mi-a spus ca regreta ca n-a facut trecerea la ortodoxie la inceput, in 1948 si ca daca ar fi facut-o atunci, alta intorsatura ar fi luat unificarea bisericeasca, el ar fi stiut cum sa manevreze destinele bisericii. Are de gand ca in sarbatori sa mearga la Voiniceni, sa-i ceara preotului Somfalean sa spuna dupa slujba, cateva cuvinte credinciosilor, ca un fel de adio. I-am recomandat prudenta. A facut si remarca urmatoare: ,,n-avem lipsa de Todea. Avem toate prerogativele in afara de aceea de a hirotoni preoti. Autoritatea episcopala nu-i necesar s-o recunoastem in mod public. El nu va merge la Todea. Daca Todea are nevoie de el, sa vina Todea la Husar".
    Targu Mures la 24.V.1973 ,,Liviu Oltean"
    Nota Biroului:
    Nota este furnizata conform sarcinilor. Husar Roman se afla in atentia S.I. Informatorul a fost instruit cum sa procedeze in continuare pentru a se mentine starea existenta intre semnalat si Todea. Prin alte surse si metode, se vor initia masuri de catre Serviciul I pentru adancirea neintelegerilor existente intre cei doi si stimularea lor.
    - Materialul s-a exploatat la dosarul de urmarire informativa a celor doi. Aspectele se vor exploata si in cuprinsul unui raport catre Directia I-a.
    Lt. Col. Florea Gheorghe"
    *
    ,,30 mai 1973
    100/F. Gh. Strict Secret
    Sursa de incredere
    (...) Todea m-a recunoscut si m-a intrebat de scopul vizitei. I-am spus ca am iesit din spital si fiindca banii primiti de la el mi-au folosit la medicamente si spital, i-am adus drept recompensa cateva carti si fiindca data trecuta am uitat sa-i multumesc pentru darul in bani, acum ii aduc multumirile mele. M-a invitat in camera. Pe masa avea un aparat de radio-tranzistor, oprit din mers, dar se vedea ca era fixat inainte de a-l opri pe unde scurte.
    (...) ,,Persecutia bisericii greco-catolice este unica in istoria bisericii, e de lunga durata, a decedat intreg episcopatul initial, a lipsit un act normativ a desfiintarii bisericii. Intreg episcopatul greco-catolic din 1948 a murit cu moarte de martir, exclusiv pentru cauza bisericii. N-a fost nici un compromis, nici o defectiune de la credinta. Iata cea mai frumoasa moarte pe care mi-o doresc si mie, o moarte pentru cauza credintei".
    (...) Eu am fost de sapte ori in inchisori si nu am tremurat. Husar are momente de slabire a rezistentei fizice si e capabil de tradare a cauzei bisericii. Eu nu-l ocolesc totusi. Cand am fost la Dogaru, la locuinta acestuia (de altfel nici nu era acasa parintele Dogaru) n-am stiut ca Husar locuieste in apropiere. Totusi, este cuviincios ca Husar sa se apropie de mine, iar eu nu ma voi indeparta de el. fiecare raspundem personal pentru faptele noastre si eu nu voi implica pe nimeni daca voi fi arestat. Dar se cuvine sa pastram decenta in relatiile dintre noi. Eu am cautat pe episcopul Hossu si nu el pe mine - desi poate n-as fi fost obligat sa fac acest pas eu, fiind cu aceleasi puteri episcopale investit si poate ca prudenta m-ar fi indemnat sa nu ma expun la lumina. Am facut-o si bine am facut. (...)".

    *
    ,,[1 octombrie 1964]
    Excelentei Sale Domnului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane
    (...) Sunt si eu unul dintre episcopii consacrati dupa 1948, apoi arestat si anchetat si condamnat. Si am fost pus in libertate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 411/1964. Pentru acest fapt, Va multumesc, Domnule Presedinte, din toata inima si consider masura guvernamentala de gratieri ca un act de mare intelepciune si un semn ca vreti sa vindecati ranile si sa strecurati bucurii in locul durerilor. Simt si eu aceasta bucurie, dar mai am o rana in suflet, cauzata de faptul ca Biserica Greco-Catolica nu are libertatea legala, desi nu este nici o lege contra ei, si astfel eu n-am posibilitatea in tara romaneasca sa fiu preot catolic cu limba liturgica romana, n-am posibilitatea sa ma incadrez intr-o activitate conform pregatirii si convingerilor mele religioase. Pentru acest ideal m-am pregatit 25 de ani si as fi foarte fericit. Domnule Presedinte, sa inlaturati piedica ce sta in calea lui. Ati rezolvat probleme cu mult mai spinoase, si-L rog pe Dumnezeu sa Va ajute si in cazul acesta."
    Ne mai raportam la evenimente trecute?
    Asadar, ,,citit rece" - spuneam mai sus... Dar in cartea asta descopar cunoscuti ai mei, prieteni, urmariti de la nastere, despre care se face referire uneori, nu cu numele, dar stiu despre cine e vorba. Il intreb azi, cand scriu, pe unul dintre ei, daca si-a dat seama cine ii turna familia - spune ca despre macar unul e clar cine era, dar ca a fost invatat de mic ca aceste lucruri se vor intampla. Apoi toate celelalte lucruri, despre Cardinalul Todea, ce mi-au fost povestite direct, de rudele sau cunoscutii lui...
    Daca istorici de dupa noi vor putea ,,citi rece" aceste marturii, ii felicit. Simt, insa, ca acel timp inca nu e aici. Si inca am multe intrebari, ridicate de cartea asta - si raspunsurile poate vor veni in timp, din urmatorul volum legat de Alexandru Todea si Securitatea, din povestirile altora, din alte carti. Poate volumul urmator va fi realizat si cu mai multa grija pentru explicarea, macar pe scurt, in josul paginii, acolo unde informatorii prezinta aspecte neadevarate, pentru indicii de nume si localitati, care au si inexactitati, sau pentru citarile incomplete - chiar daca volumul omagial dedicat lui Todea de episcopul Bercea prezinta fotografii fara sa fie trecut anul, acesta nu este un motiv pentru care, la preluarea lor, sa nu se incerce, totusi, o plasare in timp. Dar, cu siguranta, un nou volum va fi tot asa de util si binevenit, ca si acesta, in a aduce mai multa lumina in istoria BRU.
    Binele nostru personal nu e un fruct pe care sa-l mananci singur. Istoria Romaniei, cea din granitele de azi, din ultimii 300 de ani, nu va fi niciodata completa fara istoria BRU. Iar intelegerea noastra fata de o anumita perioada are, fireste, implicat si criteriul proximitatii, ca la receptarea stirilor din presa. O catastrofa cu 200 de victime, din fundul Africii, va misca mult mai putin un cititor din Romania, fata de o deraiere de tramvai, in orasul lui, chiar daca nu s-a ajuns decat la rani superficiale. Ma intreb daca, azi, felul in care greco-catolicii au suferit, ceva mai mult de 40 de ani, in secolul trecut, mai poate genera empatie unui scolar, student, istoric sau simplu cititor, ce nu are rude sau prieteni credinciosi ai BRU.

    De fiecare data cand citesc despre o drama istorica, ma gandesc ce varste aveau bunicii mei, parintii mei sau eu, atunci cand au avut loc, de sunt mai recente. Si cum traiam noi, atunci, si daca am aflat despre povestea respectiva, si daca ne-a adus o clipa de doliu in suflet. Tot asa cum, absolut intotdeauna, de o vreme incoace, cand aud despre ,,dizidenta lui Adrian Paunescu" fata de autoritatile statale, aduc exemplul cardinalului Todea, si al ,,magicului an 1964". Stiu putine date din cap, dar anul acesta l-am tinut minte. Marea iesire din puscarii. Cea fizica.
    Atunci cand sursa ,,Liviu Oltean" turna Securitatii ca cineva spusese ,,n-avem lipsa de Todea", in aprilie 1973, erau zile reci in Timisoara mea. Un om isi castiga parizerul turnand la Securitate pe altii, departe de noi, in Mures. Eu ma nascusem de o zi, la Timisoara, in Ronat, prematur. Mama era din Mures, abia mult dupa ce s-a dus si ea am aflat ca fusese botezata greco-catolica. Tehnic, in acel aprilie 1973, ea era credincioasa episcopului Todea. Nu am auzit absolut niciodata nici un cuvant de la ea despre greco-catolici. Ma intreb, iar, cu cartea lui Sergiu - oare ea stia? Stia despre puscaria lui Todea, despre iesirea din inchisori, despre efortul de a tine vie, chiar in catacombe, si Biserica ei? La 9 ani vizitam prima data Castelul Huniazilor, eram in curte, ridicasem o piatra, ca amintire. Una dintre invatatoare (nu a mea, a mea nu a fost si nu e tampita) mi-a spus, ironic: ,,Doar nu crezi ca piatra aia e de pe vremea lui Iancu de Hunedoara?" I-am raspuns: ,,Nu, pietrele sunt, de fapt, cu cateva milioane de ani mai vechi. TOVARASA". In anul acela, Todea era arestat iar.
    Istoria este un animal ciudat. Pleaca, aproape fara sa realizezi, de la o adiere a zilei de azi, aproape imperceptibila, ca o samanta de floare-de-piatra, de langa tine, si nici nu stii cand a crescut, si ti-a pus ghiulea de picior, si, mai apoi, te trezesti dialogand cu Iona, in burta pestelui. Si a timpului. Fericiti cei care, chiar gresind, in sperantele sau chiar in demersurile lor, au avut, totusi, constiinta ca ceea ce fac e, chiar din clipa respectiva, parte din istorie, si ca sunt datori istoriei ce se va asterne mai drept, candva, cu fapte care sa-si aiba un loc luminat, acolo.
    Ramona Balutescu
    *Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii" a fost prezentat sambata, 5 august, in Reghin, la Biserica Greco Catolica Adormirea Maicii Domnului din Cartierul Libertatii, la ora 17.00.
    The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Vreme extrema in weekend: Cod portocaliu de furtuni, in Bihor!


    [2017-08-11]
    Administratia Nationala de Meteorologie a emis, vineri, un cod portocaliu de instabilitate atmosferica accentuata, cantitati de apa insemnate, pentru judetul Bihor. De sambata dupa amiaza, instabilitatea atmosferica va deveni deosebit de accentuata. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-11]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in jurul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Finala Ligii Campionilor din 2020 ar putea avea loc la New York


    [2017-08-09]
    UEFA ia in calcul sa mute finala Ligii Campionilor din 2020 la New York Forul european analizeaza posibilitatea de a muta finala Ligii Campionilor pe un alt continent, iar orasul american New York, este locul potrivit din toate punctele de vedere, potrivit oficialilor UEFA. Totusi, trebuie avut in vedere ca pana in 2020, finala celei mai […]
    Post-ul Finala Ligii Campionilor din 2020 ar putea avea loc la New York apare prima data in Stiri Oradea.
     UEFA ia in calcul sa mute finala Ligii Campionilor din 2020 la New York
    Forul european analizeaza posibilitatea de a muta finala Ligii Campionilor pe un alt continent, iar orasul american New York, este locul potrivit din toate punctele de vedere, potrivit oficialilor UEFA.
    Totusi, trebuie avut in vedere ca pana in 2020, finala celei mai importante competitii intercluburi la nivel european nu poate fi mutata.
    Ultimul act al sezonului 2017-2018 se va desfasura la Kiev, iar pentru finala editiei din 2018-2019 si-au depus candidatura orasele Madrid, cu noul stadion al echipei Atletico, Wanda Metropolitano, si Baku.
    Ipoteza mutarii finalei pe un alt continent a fost lansata de Aleksander Ceferin, in toamna anului 2016, dupa ce a fost ales in functia de presedinte al UEFA. 
    ,,Cred ca poate fi o idee in viitor. Sa te duci din Portugalia in Azerbaidjan, de exemplu, este aproape la fel sau chiar la fel precum ai merge la New York”, spunea slovenul la acea vreme.
    Post-ul Finala Ligii Campionilor din 2020 ar putea avea loc la New York apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Bataie pe Casa Darvas / LaRoche. 3 oferte pentru reabilitare. 2 sunt ale unor firme de casa ale Primariei Oradea


    [2017-08-07]
    Firmele Constructorul Salard si Trameco se afla printre cele care si-ar dori cu ardoare contractul de reabilitare a cladirii care a adapostit vreme indelungata sediul FC Bihor. Casa Darvas / LaRoche va intra in renovari masive menite a o transforma in Muzeu Art Nouveau. Primaria Oradea a anuntat ca au fost depuse 3 oferte pentru […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Manual despre tradare - din capatul celalalt


    [2017-08-05]
    Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a […]
    The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.
     Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a avut un rost.
    Chiar daca volumul nu a fost menit a pune pe masa concluzii gata mestecate, documentele prezentate aici, cele mai multe fiind note informative si rapoarte prezentate Securitatii, pana in anul 1973, legate de preotul, episcopul si, mai tarziu, cardinalul greco-catolic Alexandru Todea, vin avand atasate, firesc, atat radiografii despre omul turnat dar si despre turnatori si receptori, precum si o serie de intrebari la care cititorul, cu orizontul deja largit, prin lecturarea cartii, si le va pune si la care, poate, va si cauta raspunsul.
    Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securitatii", aparut anul acesta la Editura Mega din Cluj, si semnat de Sergiu Soica, este un element de lucru pentru cei care vor dori sa inteleaga mai bine prigoana asupra greco-catolicilor, desfasurata nu doar de la 1948, anul interzicerii acestui cult, in Romania, ci si inainte, si tinand (aparent) pana in 1989. Volumul merge, in cele peste 800 de pagini ale sale, la anul 1973, promitandu-ni-se, macar la prezentarea din Timisoara a lui, ca va exista si o continuare, care sa se apropie de anii '80.

    Volumul a fost lansat joi, 27 iulie, la Biblioteca Universitatii de Vest din Timisoara. Au vorbit, pe langa autor, moderatorul serii, lectorul Mihai Panu, de la Facultatea de Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, din cadrul UVT, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj si episcopul Virgil Bercea, conducator al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea si nepot al cardinalului Alexandru Todea. De altfel, ierarhul a si finantat aparitia volumului, dovedind ca aceasta eparhie poate sprijini si aparitia unor carti care sa imbagateasca agonisirile pe linie fireasca ale institutiei, nu doar maculatura.
    Daca pana acum am cunoscut cum a fost viata cardinalului Todea din scrierile proprii sau din povestirile celor care l-au intalnit, volumul prezentat la Timisoara ne pune in fata ochilor varianta tradari, din cealalta parte, si anume cum au aratat notele care il ,,incriminau". Este o marturie deosebit de interesanta, utila atat pentru cercetatori, dar care ar putea ajuta (in caz ca ar fi citita - ceea ce nu va fi) si celor care inca ne povesesc, in tramvaie sau la alegeri, ce bine s-a trait pe vremea comunismului.
    Libertatea ca vis
    Cei care au fost FAPTUITORI, legat de aceasta felie din istoria greco-catolicilor, din ilegalitate, s-au dus, multi. In curand se vor duce si POVESTITORII faptelor. Vor ramane cartile. Daca ele nu vor fi scrise la timp, pana mai exista macar povestitori, o droaie de lucruri vor ramane ciuntit sau vor muri de tot. De aceea este asa de importanta valorificarea resurselor vii sau, mai apoi, a arhivelor. In aparenta, note seci, turnatorii la Securitate, lucruri de acum 70 - 40 de ani sunt inca in stare sa ne starneasca mai mult decat o indignare cumva aseptica, detasata. Pentru ca inca ne legam cu fire personale de oamenii dusi, de rudele si cunoscutii lor, de cei care au suferit atunci si care inca poarta suferinta, fiind alaturi, in vremurile acelea, de principalii martiri.
    Nu am ajuns sa-l cunosc pe cardinalul Todea dar i-am cunoscut cateva rude, am citit despre el, am fost in locurile unde s-a nascut, unde s-a ridicat si a locuit. Am participat la parastasul de la Teleac, la 100 de ani de la nasterea sa, in biserica improvizata ce gazduieste, acolo, slujbele greco-catolicilor. Apoi, la Reghin, la casa memoriala a lui, unde si-a trait ultimii ani de viata. Cateva din fotografiile de acum cinci ani, de la Teleac si Reghin, vor fi folosite pentru ilustrarea acestui material. Unii dintre cei pe care i-am avut alaturi atunci s-au dus si ei. Cu bagajul imens de istorie pe care il tezaurizau - unii reusind, totusi, sa faca publice o parte din marturiile lor despre anii prigoanei.

    Probabil ar fi trebuit sa citesc rece cartea lui Sergiu Soica. Ma intreb de la ce generatie se va putea citi rece, insa, acest volum. Fara sa te gandesti ca, uite, unul din oamenii pe care ii stii era urmarit si turnat, sau ca doamna cu care ai povestit prea putin candva, cand v-ati intersectat, si care mai avea atatea sa spuna, acum nu mai e. Sau fara sa te gandesti cum erau acesti turnatori, si pentru ce au ajuns ei sa sifoneze la Securitate, si cum ii incapea pielea cu dubla lor ,,fata" - aceea de pieten sau amic care se baga sub pielea ta, si aceea de sursa pentru Securitate, intr-o tradare ordinara... Si ma intreb daca va exista vreodata vreo generatie care sa nu se gandeasca la ,,profilul turnatorului", cu intrebarea ,,de ce?"...
    Citind o astfel de carte, esti ca o pasare calatoare deasupra unui oras in care nu ii e sortit sa se opreasca. Vezi mult mai mult decat daca ai fi jos, si te intrebi. Si te scarbesti. Si te induiosezi. Acum, stii. (Cat stii). Stii ca libertatea (atata cata este ea) a venit in 1989. Dar atunci nu se stia cand va veni. Stii care e suma anilor pe care i-a facut Todea in puscarie, in atatea ture de arestari si intemnitari. Dar el nu stia, pe cand era ,,bandit" in inchisoare, ca va veni gratierea din 1964. Si nu stia ca, dupa aceasta eliberare, va fi, mai incolo, dupa doua decenii, inchis iar.
    Si te induiosezi, dincolo de toata mizeria pe care o cerni, pentru a vedea aurul asta, de speranta lui Todea, exprimata mereu si mereu, cum ca Biserica Greco-Catolica Unita cu Roma, din Romania, va iesi candva la suprafata, iar. Si te uiti la ani. Si calculezi. Il auzi, citind cartea, pe Todea spunand, din puscarie, ca se va ajunge, ,,la anul", sau ,,in curand", la libertate. Si indoi degetele, numarand cati ani mai erau pana la asta. Si nu-ti ajunge o mana, nu-ti ajung doua maini.  Apoi, el iese din inchisoare, si te gandesti ca s-a linistit, si ca notele de la Securitate il vor arata drept un bland cositor de iarba, si atat, asa cum apare intr-o filmare de batranete. Dar nu, el nu s-a linistit, si, dincolo de siguranta proprie, il vezi cultivand firava mladita a bisericii, si pe mai departe, el avand si meritul de a reorganiza ce a ramas din BRU, atat in clandestinitate, cat si dupa Revolutie.
    Cat de naiv! - iti vei spune. Si totusi, cunoscandu-i viata, naivitatea lui, existenta uneori si dupa Revolutie, cand credea ca revendicarile greco-catolicilor nu se vor impiedica de ortodocsi, este frumoasa. Este speranta unui om care a avut taria de a-si pastra visul, ani si ani, purtandu-se ca si cum el ar fi dupa colt si ar putea sa se intample maine. Si insufland si altora speranta, si tinandu-I aproape de el, chiar si atunci cand, pentru a nu le face mai mult rau, nu era prezent in mijlocul credinciosilor.
    Lansarea volumului
    La Universitatea de Vest din Timisoara, lansarea cartii despre Todea si Securitate este o seara speciala. Nu pentru multi dar, cred, pentru buni, in compensatie. Lectorul Mihai Panu spune ca avem in fata ,,o tema sensibila din punct de vedere istoriografic, prin prisma pozitionarilor, mai mult sau mai putin fericite, in ultimii 27 de ani, privind importanta Bisericii Greco-Catolice in Romania, si traseul ei in intunecatii ani ai comunismului". El vorbeste si despre etica neuitarii, care ne ajuta sa nu repetam greselile trecutului, adaugand: ,,Exercitii de genul celui pe care il facem in aceasta seara sunt cat se poate de necesare". In finalul deschiderii, Mihai Panu adauga: ,,Adevarul ramane cea mai pura forma de cunoastere. Dar si cea mai dura."
    Monseniorul Angelo Narcis Pop neindeamna sa lecturam volumul pe post de meditatie. Arata cat s-au straduit informatorii sa-l urmareasca pe Todea, sa fie intimidat si determinat sa renunte la credinta sa. Fara sa reuseasca sa il convinga. ,,Tot raul s-a transformat o marturisire" - concluzioneaza vicarul general de Lugoj, aratand ca felul in care s-au aliniat, una peste alta, notele informative, este inca o recladire a istoriei.
    Inainte de a-i oferi cuvantul autorului volumului, Mihai Panu adauga ca ,,viata cardinalului Alexandru Todea este o poveste despre principii, despre valori, si, nu in ultimul rand, despre vointa".
    Sergiu Soica povesteste despre felul in care s-au strans ideile, pentru ca aceasta carte sa existe, despre discutiile cu PS Virgil Bercea, care ii povestea despre unchiul sau si despre initiativa acestuia ca lucrurile ce se leaga de dosarul de la Securitate al lui Alexandru Todea, pe care episcopul oradean il avea, sa se regaseasca intr-un volum.

    Un lucru ce a fost remarcat de Sergiu Soica drept interesant este felul in care istoria orala se imbina cu cea a documentelor, el povestindu-ne cum episcopul Bercea i-a vorbit despre modul  in care protopopul de Reghin, Alexandru Todea, a mers la Bucuresti, sa fie sfintit episcop. Ca sa ajunga de la Reghin la Bucuresti, a cumparat bilete de tren in doua directii diferite, pentru a ii deruta pe oamenii Securitatii. Soica spune ca aceeasi poveste, auzita deja de la ierarh, o gaseste spusa asa si de catre Securitate.
    Autorul ne arata ca acest volum ajuta si pentru a ii informa pe cei care spun ca, intre 1948 si 1989, BRU nu a facut nimic ca sa-si apere credinciosii. Episcopul Todea trimite memorii Statului, cerand reabilitarea BRU - chiar si din inchisoare. El trimite in total 34 de memorii Statului Roman, pentru repunerea in dreptuuri a Bisericii sale. Initial lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar si lui Nicolae Ceausescu, si chiar Elenei Ceausescu, de ziua de nastere a lui Nicu Ceausescu, sperand sa dea, poate, de o mai mare deschidere. Doua dintre acele memorii figureaza si in acest volum.
    Sergiu Soica spune, la prezentarea cartii, despre ,,frica care a fost mereu langa acesti oameni", si chiar despre o forma de aparenta paranoie. Ne povesteste despre un pulover pe care Todea l-a dat lipsa din camera sa, si despre felul in care acesta s-a dus la Securitate sa reclame aceasta lipsa. Hatru, autorul ne spune ca, initial, citind despre acest lucru, s-a gandit ,,Cat de paranoic, sa mearga sa spuna ca i-a lipsit o haina!" Dar tot el realizeaza, mai departe, ca Todea gandise bine demersul, explicand ca nu voia ca acea haina sa apara cumva intr-un loc necuvenit si sa-l incrimineze legat de vreo crima sau vreun furt.
    Au fost 73 de informatori care au raportat despre Todea, si 34 de ofiteri ai Securitatii ce primeau notele informative si dadeau directivele legat de ce intrebari sa i se puna si cum sa se actioneze mai departe. O armata de oameni.
    Ascultandu-l pe Sergiu Soica si statistica prezentata de el, despre zeci de informatori si zeci de gradati ai Securitatii, platiti sa pandeasca un om, imi vine in minte povestea dintre Stalin si papa Pius al XII-lea, cand era vorba ca Sfantul Scaun sa participe la tratativele de pace din timpul Razboiului Rece, cand Stalin a  intrebat ,,Dar cate divizii are papa?" Se spune ca, in 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus ,,Acum va vedea cate divizii avem". Si Securitatea a vazut ca Biserica lui Todea a iesit la lumina. Securitatea si-a schimbat, de atunci, numele, ]n SRI, a desecretizat dosare. Intrebarea, legata de munca platitilor ei, a ramas, uneori, intacta, si acum: ,,Pentru ce?"
    Mihai Panu spune ca vorbeste din perspectiva unui outsider, dar care este foarte sensibil la istoria Bisericii Greco-Catolice, si readuce vorba despre frica: ,,Fricile de azi sunt anxietati, ce experimenta Todea era frica pura, plenara (…) – e incomparabil ceea ce simtim noi, acuma, din comoditatea sec XXI, fata de experientele atroce pe care le-au avut elitele clericale ale Bisericii Greco-Catolice in acele vremuri".
    Prea Sfintia Sa Virgil Bercea explica celor care nu stiau ca Alexandru Todea a fost fratele bunicii sale materne, si ,,persoana ce mi-a marcat cel mai mult viata". Ne-a povestit si el cateva dintre lucrurile pe care le stia de la prima sursa, din viata lui Todea.

    Aflandu-ne la Timisoara, ierarhul ne spune ca, prin anii 1983-84, de la Vatican se lua legatura cu Romania, si un cardinal a vrut sa-l intalneasca pe Todea. Pentru a-i deruta pe securisti, Todea a mers de la Deda la Constanta si, prin Craiova, la Timisoara, unde, in Dom, a dat de un om ingenunchiat, care l-a luat si dus intr-un lan de porumb, unde a stabilit cu respectivul cardinal ca voiau sa numeasca un nou episcop catolic in Romania, si apoi a ajuns Ioan Robu, actualul mitropolit de Bucuresti, episcop. S-a stabilit si ca ultimul episcop greco-catolic, care va ramane in viata, va sfinti un episcop, pentru continuitate.
    S-a ajuns iar la notiunea de frica si cum Todea spunea ca e imposibil sa stapanesti frica. PSS Bercea ne da exemple de alte persoane care fusesera intemnitate, dintre cunostintele sale - pentru ca au fost prezente la o liturghie, sau pentru ca au dus o scrisoare undeva. La ani grei de puscarie.  Ne spune despre un om care, din decan al unei facultati de drept, a ajuns vanzator la Plafar. ,,Valori ale Romaniei au fost distruse sistematic, in acea perioada" - spune el. ,,Acum incearca sa se oculteze unele adevaruri. (…) Cred ca merita acest efort, pentru ca uitarea este cea care ucide. Neuitarea este cea care ne da posibilitatea sa mergem mai departe, sa facem cativa pasi".
    Un gest frumos din partea ierarhului oradean e ca aminteste o alta vizita a sa in Universitatea de Vest din Timisoara, povestind ca a mai intrat candva aici, tot la o lansare de carte, impreuna cu IPSS Nicolae Corneanu. Vorbeste despre UVT ca despre ,,un templu al culturii, al stiintei si al studiului" - la care, completez eu, s-ar putea adauga si alteritatea, aplecarea spre cel care nu e primul, spre minoritar, indiferent de care natura este acea minoritate, pentru a ii face auzita parerea si analizate doleantele.
    Ierarhul adauga ca, la acea vizita in UVT, era prezent si episcopul Alexandru Mesian, al Lugojului, care, din diverse pricini, nu a putut fi si acum, in 2017, langa noi, dar care se bucura si el de aceasta carte, si ne transmite salutul lui.
    Interventia PSS Virgil Bercea a bucurat asistenta, inca fiind destui ramasi, in Timisoara, carora sa le tresara inima, cu drag, la numele mitropolitului ortodox de pie memorie, Nicolae Corneanu. Ceea ce mi-a dat prilejul ca cele cateva cuvinte rostite sa inceapa exact cu evocarea acelei zile de 27 iunie 2008, cand, in sala de sub Aula Magna a UVT, s-a lansat Biblia Vulgata - aparuta tot sub ingrijirea ierarhului oradean.
    Preiau ideea serii, legata de temeri, aratand ca frica nu s-a sfarsit, pentru familia lui Todea, nici acum, pe timpul Noii Securitati, a SRI-ului. Spunand - nu aratand. Exemplele concrete, spre aratare, vor veni mai tarziu, atunci cand se va putea - deocamdata e doar afirmatia: ca si procuratura, si oamenii cu filajul, au ramas ancorati - parte din ei - in practici folosite si pe vremea lui Alexandru Todea, care sa te faca sa te intrebi ,,pentru ce?"
    Sergiu Soica spune, raspunzand la o intrebare din sala, ca sansa BRU de a fi mai vizibila, cu istoria sa, in marea istorie, ar fi ,,Sa aparem in manualele de istorie, sa dispara Esca si sa apara cate un cardinal".
    Tot pornind de la o intrebare, PS Virgil Bercea arata: ,,Din tot ceea ce am primit de la CNSAS, absolut nimica nu am cenzurat. (…) Ar fi interesanta perioada anilor 80, dar ea nu trebuie sa ne inspaimante la ora actuala – e sora Ionela, cu cei trei episcopi. (…) Nu e necesar sa nu apara - din contra. Le intelegem deja prin alta perspectiva".

    Intr-adevar, puncte nevralgice ale Bisericii Greco Catolice de la noi, care inca nu si-au gasit rezolvarea in casa proprie, d-apoi sa o vezi (pe aceasta, rezolvarea) in Wikipedia sau in alte medii benigne. Si asa si este, numele surorii Ionela  (in viata, dar traind extrem de retrasa, la Bucuresti) aparand de cateva ori in aceasta carte, in ciuda disensiunilor la care s-a ajuns intre ea si Todea, ceea ce a facut ca existenta ei sa devina un subiect tabu pentru multi dintre greco-catolicii de azi.
    Tot PS Bercea vorbeste, invitat de cineva din sala, despre notiunea de ,,biserica nationala", perimata astazi - cum spunea el. ,,Sunt lucruri depasite, din punctul de vedere al Bisericii Catolice". El arata ca lucrurile evolueaza de asa natura ca bisericile nu vor mai dori sa se cheme ,,biserica nationala". Nici noi nu dorim". A continuat sa explice detasarea catolica, in ciuda faptului ca, pana in 1948, atat BRU cat si BOR erau considerate biserici nationale ale Romaniei, sugerand ca si ortodocsii vor ajunge sa gandeasca la fel. Din spatele salii a primit un zambet nostalgic - aceeasi naivitate frumoasa, ca a lui Todea, cand visa libertatea. Aceeasi deschidere, cu mana intinsa, spre celalalt, pe care ortodocsii nu o baga in seama, ca atunci, in 2008, tot in acest complex de cladiri al UVT, cand ne vorbea, de fata cu IPSS Nicolae Corneanu, PSS Alexandru Mesian si monseniorul Angelo Narcis Pop, despre ecumenismul fata de ortodocsi. Si, exact ca atunci, cu noua ani si o luna in urma, mi-a venit intrebarea: ,,Si ursul stie?" Atunci am pus-o. Acum, nu.
    Se vede ca, in ani, la multe am ajuns sa avem acelasi fir al gandirii, pentru ca replica urmatoare a ierarhului a fost, tot exact ca atunci, despre ecumenism si erezie… ,,Ecumenism - sunt multi dintre ortodocsi, unii usor fundamentali, care spun ca e cea mai mare erezie a secolului. Pai daca ne gandim la noi in Transilvania, la dumneavoastra, aici, in Banat, mai exista familie pura ortodoxa, pura greco-catolica, pura romana? E asa de relativ! Si atuncea ecumenismul de baza, fundamental, sensul ecumenismului se traieste acolo, in familie."
    Uneori, naivitatea, dorinta de a vedea ganduri bune in celalalt, chiar daca ele nu exista sau exista extrem de rar, e dovada de marinimie (macar cea institutionala). Speranta colaborarii cu autoritatile, speranta (uneori - si la Alexandru Todea, si la Virgil Bercea) de a nu mai fi urmariti, dorinta de a intelege si a aseza logic relatiile cu autoritatile statale, cu ortodocsii - aceleasi. ,,Astia doi parca ar fi rude" - imi zic. Pana la urma, poate chiar exista o genetica a naivitatii bune, a prostiei fata de celalalt, invaziv, cotropitor, aberant, o iertare a lui. Si poate tocmai aceasta naivitate slefuieste cheia sperantei ce, pana la urma, cine stie, mai deschide si usi, la finele zilei…
    Tot despre conceptul de ,,national" spune cateva cuvinte si Mihai Panu, explicand ca acesta a ramas mic si ca, in ceea ce priveste relatiile dintre culte, ecumenismul ii pare directia buna.
    Sifonari. O mica parte a lor.
    Dintr-un volum de 800 de pagini, e greu sa alegi doar cateva fragmente, edificatoare. Am luat, totusi, cateva, din aceasta masa clisoasa de turnatorie. Unde, dincolo de ce spunea Todea despre Stat sau despre Biserica, era urmarit ce mananca, ce afectiuni isi trateaza, ce carti cumpara. Cu putine completari, pe langa, aceste fragmente - isi va face, in rest, fiecare parerea sa despre cum a fost cu informatorii si cu cele informate.
    Ce ramane dupa ce parcurgi un astfel de fragment? Un informator vine, dupa o discutie cu cineva, cu ideea aceluia, consemnata pentru Securitate: ,,Todea Alexandru ca si Pop Iosif sunt urati, ingamfati, invidiosi, imorali" - ar fi spus un preot refuzat de la hirotonire, lucru spus de alt preot sursei, in martie 1970. Si totusi, cine a facut hirotonirea, cum acela refuzat e prezentat drept preot?
    *
    ,,In ziua de 11 august 1946 la slujba religioasa de la biserica grecocatolica, dl protopop Todea Alexandru a rostit o cuvantare prin care a atatat opinia publica contra autoritatii politienesti, dupa cum urmeaza: ,,Agenti secreti sunt dupa mine si vreau sa ma aresteze. Aici in biserica se spune numai adevarul, usile bisericii sunt largi deschise si poate sa vina orisicine sa ne asculte. Am suferit 5 ani, vom suferi o luna, jumatate de an, sau ani. Insa, dupa aceea va fi iar fericire, fericirea noastra /facand aluzie la regimul manist/" - arata o nota informatia din 12 august 1946.
    *
    ,,In ziua de 10 noiembrie 1946 cu ocazia slujbei religioase de la biserica greco-catolica, dl protopop Todea Alexandru din altarul bisericii a tinut o predica animata de idei politice anti-democratice. Dupa ce a facut introducere cu citate din Sfanta Evanghelie, subiectul incetul cu incetul a deviat, astfel a ajuns la un moment dat la descrierea unui ochit.
    Vorbea despre ochiul constiintei, despre ochiul lui Dumnezeu. Ochi ce face comparatii in anumite cazuri de mantuire prin acest ochi. Dl protopop Todea conclude cu intrebarea ,,Cu cine sa votam?". Frenetic si plin de entuziasm raspunde tot el. Au ,,sa votam cu cine ne dicteaza ochiul". Deci ochiul constiintei, mestesugit in ochiul din listele de votare.
    Dupa terminarea slujbei religioase, toata lumea se intreba ce a fost azi cu parintele Todea."
    Se pare ca politica se facea si atunci in BRU, dar, ca si acum, ceva mai fin decat in BOR.

    *
    ,,Raportat cu nr. 1004
    din 17 octombrie 1946
    E x t r a s 1 7
    Copie
    In ziua de 10 octombrie 1946 dr. Nicoara Eugen si cu protopopul Todea Alexandru sau deplasat in comuna natala a lui Todea, Teleac. Unde au facut propaganda manista. La cateva zile au mers in acea comuna in propaganda B.P.D.-ului18, taranii le-au raspuns ca lor are cine sa le spuna, ca au oameni mai destepti, ca Nicoara si Todea".
    *
    ,,20 octombrie 1964
    Agent: ,,Marinescu Ioan"
    Privind aspectele mai importante rezultate din continutul materialelor informative din Dosarul individual nr. 1220.
    (…) Tot Todea la intrebarea femeii daca nu-i nadejde ca biserica sa fie libera iarasi, a raspuns: ,,Dumnezeu stie ce va fi, are toata nadejdea ca pe anul viitor sa fie mari schimbari, ca biserica greco-catolica sa fie iarasi libera. Va incepe modesta si saraca, dar prin suferinte se va intari, putini au fost la poala crucii lui Cristos, dar au invins paganii si necredinta".
    Tot Todea a afirmat: ,,ca la Teleac l-a vizitat tot poporul, chiar si invatatorii. La Reghin fostii lui credinciosi il ajuta, il privesc cu drag, il roaga sa-i viziteze. Inca n-a inceput vizitele ar fi prea multe si ar produce impresie, s-ar sesiza ortodocsii si autoritatile, cine vrea sa-l vada poate veni la el". (…)".
    *
    ,,Primeste: Locotenent Colonel Bota G.
    Sursa: ,,R. 25" Strict Secret
    Data: 07.X.1969
    (…) Intrebat de mine despre sora Ionela, a ridicat din umeri. Ce sa zic? Sora Ionela e o problema aparte si ostiile care au sangerat e o problema aparte. Nu stiu ce sa zic. Dumnezeu trebuie sa aduca dorinta.
    A spus ca cele doua, ostiile au fost restituite sorei Ionela. El a primit numai o parte din purificatoarele sangerate."
    *
    ,,Sursa de incredere
    30.I.1973 Strict Secret
    ,, E p i s c o p u l T o d e a" 4 2 9
    Fire vicleana. Apare rar in strada. Sfidator in legatura cu sfintirea bisericii din Teleac. Sabotajul lui din ziua Sfintirii s-a simtit - la indemnul lui - lumea nu a mers la biserica - e vorba de adeptii lui. Totusi sfintirea s-a facut. Dupa mine: este un criminal, un sabotor. Unul care uraste poporul nostru muncitor.
    Pana cand!"
    *
    ,,24.IV.1973
    100/F. Gh.
    Sursa de incredere Strict Secret
    (…) (N.n.: Preotul Husar Roman) Mi-a spus ca regreta ca n-a facut trecerea la ortodoxie la inceput, in 1948 si ca daca ar fi facut-o atunci, alta intorsatura ar fi luat unificarea bisericeasca, el ar fi stiut cum sa manevreze destinele bisericii. Are de gand ca in sarbatori sa mearga la Voiniceni, sa-i ceara preotului Somfalean sa spuna dupa slujba, cateva cuvinte credinciosilor, ca un fel de adio. I-am recomandat prudenta. A facut si remarca urmatoare: ,,n-avem lipsa de Todea. Avem toate prerogativele in afara de aceea de a hirotoni preoti. Autoritatea episcopala nu-i necesar s-o recunoastem in mod public. El nu va merge la Todea. Daca Todea are nevoie de el, sa vina Todea la Husar".
    Targu Mures la 24.V.1973 ,,Liviu Oltean"
    Nota Biroului:
    Nota este furnizata conform sarcinilor. Husar Roman se afla in atentia S.I. Informatorul a fost instruit cum sa procedeze in continuare pentru a se mentine starea existenta intre semnalat si Todea. Prin alte surse si metode, se vor initia masuri de catre Serviciul I pentru adancirea neintelegerilor existente intre cei doi si stimularea lor.
    - Materialul s-a exploatat la dosarul de urmarire informativa a celor doi. Aspectele se vor exploata si in cuprinsul unui raport catre Directia I-a.
    Lt. Col. Florea Gheorghe"
    *
    ,,30 mai 1973
    100/F. Gh. Strict Secret
    Sursa de incredere
    (...) Todea m-a recunoscut si m-a intrebat de scopul vizitei. I-am spus ca am iesit din spital si fiindca banii primiti de la el mi-au folosit la medicamente si spital, i-am adus drept recompensa cateva carti si fiindca data trecuta am uitat sa-i multumesc pentru darul in bani, acum ii aduc multumirile mele. M-a invitat in camera. Pe masa avea un aparat de radio-tranzistor, oprit din mers, dar se vedea ca era fixat inainte de a-l opri pe unde scurte.
    (...) ,,Persecutia bisericii greco-catolice este unica in istoria bisericii, e de lunga durata, a decedat intreg episcopatul initial, a lipsit un act normativ a desfiintarii bisericii. Intreg episcopatul greco-catolic din 1948 a murit cu moarte de martir, exclusiv pentru cauza bisericii. N-a fost nici un compromis, nici o defectiune de la credinta. Iata cea mai frumoasa moarte pe care mi-o doresc si mie, o moarte pentru cauza credintei".
    (...) Eu am fost de sapte ori in inchisori si nu am tremurat. Husar are momente de slabire a rezistentei fizice si e capabil de tradare a cauzei bisericii. Eu nu-l ocolesc totusi. Cand am fost la Dogaru, la locuinta acestuia (de altfel nici nu era acasa parintele Dogaru) n-am stiut ca Husar locuieste in apropiere. Totusi, este cuviincios ca Husar sa se apropie de mine, iar eu nu ma voi indeparta de el. fiecare raspundem personal pentru faptele noastre si eu nu voi implica pe nimeni daca voi fi arestat. Dar se cuvine sa pastram decenta in relatiile dintre noi. Eu am cautat pe episcopul Hossu si nu el pe mine - desi poate n-as fi fost obligat sa fac acest pas eu, fiind cu aceleasi puteri episcopale investit si poate ca prudenta m-ar fi indemnat sa nu ma expun la lumina. Am facut-o si bine am facut. (...)".

    *
    ,,[1 octombrie 1964]
    Excelentei Sale Domnului HEORGHE GHEORGHIU-DEJ, Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane
    (...) Sunt si eu unul dintre episcopii consacrati dupa 1948, apoi arestat si anchetat si condamnat. Si am fost pus in libertate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 411/1964. Pentru acest fapt, Va multumesc, Domnule Presedinte, din toata inima si consider masura guvernamentala de gratieri ca un act de mare intelepciune si un semn ca vreti sa vindecati ranile si sa strecurati bucurii in locul durerilor. Simt si eu aceasta bucurie, dar mai am o rana in suflet, cauzata de faptul ca Biserica Greco-Catolica nu are libertatea legala, desi nu este nici o lege contra ei, si astfel eu n-am posibilitatea in tara romaneasca sa fiu preot catolic cu limba liturgica romana, n-am posibilitatea sa ma incadrez intr-o activitate conform pregatirii si convingerilor mele religioase. Pentru acest ideal m-am pregatit 25 de ani si as fi foarte fericit. Domnule Presedinte, sa inlaturati piedica ce sta in calea lui. Ati rezolvat probleme cu mult mai spinoase, si-L rog pe Dumnezeu sa Va ajute si in cazul acesta."
    Ne mai raportam la evenimente trecute?
    Asadar, ,,citit rece" - spuneam mai sus... Dar in cartea asta descopar cunoscuti ai mei, prieteni, urmariti de la nastere, despre care se face referire uneori, nu cu numele, dar stiu despre cine e vorba. Il intreb azi, cand scriu, pe unul dintre ei, daca si-a dat seama cine ii turna familia - spune ca despre macar unul e clar cine era, dar ca a fost invatat de mic ca aceste lucruri se vor intampla. Apoi toate celelalte lucruri, despre Cardinalul Todea, ce mi-au fost povestite direct, de rudele sau cunoscutii lui...
    Daca istorici de dupa noi vor putea ,,citi rece" aceste marturii, ii felicit. Simt, insa, ca acel timp inca nu e aici. Si inca am multe intrebari, ridicate de cartea asta - si raspunsurile poate vor veni in timp, din urmatorul volum legat de Alexandru Todea si Securitatea, din povestirile altora, din alte carti. Poate volumul urmator va fi realizat si cu mai multa grija pentru explicarea, macar pe scurt, in josul paginii, acolo unde informatorii prezinta aspecte neadevarate, pentru indicii de nume si localitati, care au si inexactitati, sau pentru citarile incomplete - chiar daca volumul omagial dedicat lui Todea de episcopul Bercea prezinta fotografii fara sa fie trecut anul, acesta nu este un motiv pentru care, la preluarea lor, sa nu se incerce, totusi, o plasare in timp. Dar, cu siguranta, un nou volum va fi tot asa de util si binevenit, ca si acesta, in a aduce mai multa lumina in istoria BRU.
    Binele nostru personal nu e un fruct pe care sa-l mananci singur. Istoria Romaniei, din ultimii 300 de ani, nu va fi niciodata completa fara istoria BRU. Iar intelegerea noastra fata de o anumita perioada are, fireste, implicat si criteriul proximitatii, ca la receptarea stirilor din presa. O catastrofa cu 200 de victime, din fundul Africii, va misca mult mai putin un cititor din Romania, fata de o deraiere de tramvai, in orasul lui, chiar daca nu s-a ajuns decat la rani superficiale. Ma intreb daca, azi, felul in care greco-catolicii au suferit, ceva mai mult de 40 de ani, in secolul trecut, mai poate genera empatie unui scolar, student, istoric sau simplu cititor, ce nu are rude sau prieteni credinciosi ai BRU.

    De fiecare data cand citesc despre o drama istorica, ma gandesc ce varste aveau bunicii mei, parintii mei sau eu, atunci cand au avut loc, de sunt mai recente. Si cum traiam noi, atunci, si daca am aflat despre povestea respectiva, si daca ne-a adus o clipa de doliu in suflet. Tot asa cum, absolut intotdeauna, de o vreme incoace, cand aud despre ,,dizidenta lui Adrian Paunescu" fata de autoritatile statale, aduc exemplul cardinalului Todea, si al ,,magicului an 1964". Stiu putine date din cap, dar anul acesta l-am tinut minte. Marea iesire din puscarii. Cea fizica.
    Atunci cand sursa ,,Liviu Oltean" turna Securitatii ca cineva spusese ,,n-avem lipsa de Todea", in aprilie 1973, erau zile reci in Timisoara mea. Un om isi castiga parizerul turnand la Securitate pe altii, departe de noi, in Mures. Eu ma nascusem de o zi, la Timisoara, in Ronat, prematur. Mama era din Mures, abia mult dupa ce s-a dus si ea am aflat ca fusese botezata greco-catolica. Tehnic, in acel aprilie 1973, ea era credincioasa episcopului Todea. Nu am auzit absolut niciodata nici un cuvant de la ea despre greco-catolici. Ma intreb, iar, cu cartea lui Sergiu - oare ea stia? Stia despre puscaria lui Todea, despre iesirea din inchisori, despre efortul de a tine vie, chiar in catacombe, si Biseria ei? La 9 ani vizitam prima data Castelul Huniazilor, eram in curte, ridicasem o piatra, ca amintire. Una dintre invatatoare (nu a mea, a mea nu a fost si nu e tampita) mi-a spus, ironic: ,,Doar nu crezi ca piatra aia e de pe vremea lui Iancu de Hunedoara?" I-am raspuns: ,,Nu, pietrele sunt, de fapt, cu cateva milioane de ani mai vechi. TOVARASA". In anul acela, Todea era arestat iar.
    Istoria este un animal ciudat. Pleaca, aproape fara sa realizezi, de la o adiere a zilei de azi, aproape imperceptibila, ca o samanta de floare-de-piatra, de langa tine, si nici nu stii cand a crescut, si ti-a pus ghiulea de picior, si, mai apoi, te trezesti dialogand cu Iona, in burta pestelui. Si a timpului. Fericiti cei care, chiar gresind, in sperantele sau chiar in demersurile lor, au avut, totusi, constiinta ca ceea ce fac e, chiar din clipa respectiva, parte din istorie, si ca sunt datori istoriei ce se va asterne mai drept, candva, cu fapte care sa-si aiba un loc luminat, acolo.
    Ramona Balutescu
    *Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii" va fi prezentat azi, 5 august, in Reghin, la Biserica Greco Catolica Adormirea Maicii Domnului din Cartierul Libertatii, de la ora 17.00
    The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Te plimbi pe canicula? Vezi AICI unde sunt punctele de prim-ajutor din judetul Bihor


    [2017-08-04]
    Demult nu a mai fost asa o desfasurare de forte informationale din partea institutiilor statului cu privire la masuri de luat in caz de vreme extrema. Posibilitatea de temperaturi chiar si de 42 de grade Celsius (sau mai mult!) a bagat in priza si mai tare Primaria, DSP Bihor si ISU ,,Crisana". Pe langa clasicele […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Solii CFR au ajuns la Santandrei. Promisiuni de rezolvare a problemei traficului infernal de dimineata


    [2017-08-03]
    Directorul general al CFR Calator, Szentes Iosif, si directorul de relatii internationale/institutionale, Alina Predescu, au vizitat Primaria Comunei Santandrei. Dupa dese solicitari ale primarului Ioan Marcus, care s-a vazut nevoit de ceva vreme sa ia taurul de coarne pentru a rezolva ambuteiajele matinale de la iesirea din comuna spre Oradea. Se doreste, desigur, o descongestionare […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-02]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in curul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Guest post: Competenta versus Vointa


    [2017-08-02]
    Competenta este factorul determinant in reusita unor intreprinderi. Propozitii precum „omul sfinteste locul” sau „omul potrivit la locul potrivit” se refera, in esenta, la competenta. Auzim adesea ca in societatea romaneasca predomina in multe domenii si de multa vreme incompetenta si ca, aspect perfect valabil, din aceasta cauza lucrurile nu merg cum am dori sau […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • 6 august: Hiroshima - concertul Rock Filarmonica ajunge la a 23-a editie!


    [2017-08-01]
    Ziua a sasea din luna august, Schimbarea la fata, este de multa vreme una cu cea in care iubitorii de muzica din Oradea se aduna pentru concertul ,,Give Peace a Chance", act cultural unic in lume. Evenimentul gandit de Florian Chelu in urma cu peste 20 de ani se dovedeste a fi cel mai longeviv, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Targul Corvinilor, o traditie de 500 de ani, se reia la Lugasu de Jos


    [2017-07-29]
    Targul infiintat prin ordinul regal al lui Matei Corvin in 1470 si organizat anual vreme de aproape o jumatate de mileniu, intre 1475 pana in 1940, va reinvia in aceasta vara. Denumit  Targul Corvinilor (Mátyás Vásár), manifestarea se va desfasura la sfarsitul lunii august si  doreste sa ,,concureze" cu cel din Negreni, fiind asteptati comercianti de antichitati, vechituri, dar si mesteri populari respectiv mici producatori. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Atentie, oradeni! Joi reincep actiunile de dezinsectie si deratizare


    [2017-07-26]
    Angajatii societatii Coral Impex vor desfasura incepand de joi, vreme de o saptamana, actiuni de dezinsectie, deratizare si tratamente fitosanitare pe spatiile deschise de pe raza orasului de la parcuri si spatii verzi la maluri de ape. Actiunea se desfasoara in baza contractului cadru incheiat cu Primaria si se va incheia pe 3 august. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Incepand din iulie, salariul lui Ilie Bolojan urca la 9.135 lei net. Vezi noile salarii din Primaria Oradea!


    [2017-07-25]
    Consiliul Local Oradea a aprobat marti noua grila de salarizare a Primariei si institutiilor subordonate. Primarul Ilie Bolojan va fi, incepand din iulie, cel mai bine platit angajat la municipalitatii, cu un salariu net majorat cu 52%, la 9.135 lei pe luna. Seful Directiei Tehnice, Mircea Ghitea, va fi directorul cel mai bine platit din institutie, cu un salariul de 6.496 lei. 583 de angajati pe functii de executie vor beneficia de majorari, in vreme ce salariile sefilor vor fi reduse, in medie cu 554 lei lunar. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un turist decedat si mai multe persoane ranite la Bulz


    [2017-07-23]
     Un turist a decedat, in vreme ce mai multe persoane sunt ranite, dupa ce au fost surprinsi de furtuna in localitatea Bulz.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Un turist decedat si mai multe persoane ranite la Bulz
    Sursa: Bihon.ro
  • Cotizatiile CAS si CASS trec la angajati


    [2017-07-18]
    Romanii aud de ceva vreme despre schimbari in materie de mod de contributie la fondurile CAS si CASS. Ei bine, se confirma: aceste contributii vor fi transferate in sarcina angajatilor, insa salariatii nu vor trebui sa mearga ei pentru a le plati separat. Sumele vor continua sa fie retinute la sursa (de catre firma), potrivit […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Terminalul II al Aeroportului. Cele doua contestatii, respinse - Unda verde la construire


    [2017-07-18]
    Cel de-al doilea terminal al Aeroportului International Oradea va fi construit de Asocierea UTI Grup si Eldiclau SRL, contractul pentru demararea lucrarilor putand fi semnat, cata vreme contestatiile… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Cu fundu-n doua luntri: O bihoreanca a fost si functionar public intr-o comuna, si ales local in alta comuna


    [2017-07-17]
    Agentia Nationala de Integritate, care a luat la puricat alesii locali in incompatibilitate si in conflicte de interese, isi mai trece in cont un "trofeu" din Bihor: Valentina Codrean, care vreme de 2 ani a fost, concomitent, si consilier local intr-o comuna din Tara Beiusului si functionar public intr-o alta din apropierea Oradiei. Chiar daca fapta dateaza din anii 2012-2014, ANI a prins-o pe Codrean abia anul acesta si a declarat-o in incompatibilitate. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-13]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.

    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Santier inaugurat cu fanfara: In vreme ce Autostrada Transilvania e "suspendata", ungurii se apropie cu autostrada M4 de Bors (FOTO / VIDEO)


    [2017-07-11]
    Autoritatile ungare au inceput marti, in acorduri de fanfara, lucrarile de constructie la ultimul tronson al autostrazii M4, care va ajunge in primul trimestru al anului 2020 la granita cu Romania, urmand sa faca legatura cu autostrada Transilvania. ,,Sper ca pana cand termina, sa terminam si noi, iar cele doua sosele sa se intalneasca la granita", a declarat senatorul UDMR de Bihor Cseke Atilla, prezent la eveniment. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Migalosul: Un oradean expune machete de corabii din Evul Mediu in Cetatea Oradea (FOTO)


    [2017-07-06]
    Il cheama Calin Rat, este din Oradea si e pasionat inca din copilarie de modelism. Nu de aeromodelism, ci de replicile vapoarelor vechi. Mai precis de corabii de acum cateva secole. Profitand de initiativa Muzeului Cetatii si Orasului Oradea, care se arata gazda buna, in ultima vreme, pentru mai multe tipuri de expozitii inedite (ex: […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Justitie de nota 4: Presedinta Tribunalului Bihor a dat-o in bara la concursul pentru functie


    [2017-07-05]
    Competitia pentru conducerea Tribunalului Bihor se relanseaza din motive de... mediocritate. Presedinta instantei, Carmen Domocos, considerata favorita, a esuat lamentabil, luand nota cea mai mica pe proiectul managerial, astfel incat s-a vazut nevoita sa se retraga din concurs, in vreme ce contracandidata sa, pe care a incercat s-o boicoteze in toate felurile, nu a luat media minima necesara. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Comuna Soimi - Investitii de la bugetul local si proiecte


    [2017-07-05]
    Intr-un interviu acordat zilele trecute National TV si Crisana, primarul comunei Soimi, Ioan Vaida, a mentionat cea mai importanta investitie finalizata in ultima vreme: modernizarea si asfaltarea, cu… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-04]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    *
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Nu rata noul BIHOREANUL tiparit!


    [2017-07-02]
    Luni, 3 iulie, a aparut un nou numar Bihoreanul tiparit, alaturi de suplimentul "Oradea noastra". Dintre subiectele noii editii: In vreme ce promit proiecte "eficientizate", gandite "pentru oradeni", responsabilii judetului "sparg" 74.000 euro pe trei seri de concerte "in familie". Spectacolele au fost organizate de Scoala de Arte Francisc Hubic, institutie publica aflata deja in vizorul Politiei pentru mismasuri financiare similare, care a platit, fara licitatii, 23.000 euro pentru inchirierea unei scene ce putea fi luata gratis de la Teatru, 37.000 euro unor cantareti "apusi" si alti 5.000 euro pentru ca invitatii sa fie rasfatati intr-un hotel de patru stele. Din acelasi numar mai aflati ca un medic de la SMURD acuzat ca a santajat o studenta cu poze deocheate, dar si ca presedinta Tribunalului Bihor a dat-o in bara la concursul pentru functie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Aniversare cu lacrimi. Spitalul CFR a implinit sapte decenii de la infiintare (FOTO)


    [2017-06-30]
    Peste 100 de cadre medicale, angajati si fosti angajati, au luat parte vineri la aniversarea a sapte decenii de la infiintarea Spitalului Clinic Cai Ferate Oradea. Cu ocazia evenimentului, doctorul Foldes Adalbert, care a ingrijit vreme de patru decenii pacientii acestui spital, a cerut, cu lacrimi in ochi, un moment de reculegere pentru fostii colegi si a vorbit despre istoria unitatii spitalicesti. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Aglomeratie garantata: Licitatia pentru constructia noului terminal al Aeroportului Oradea a fost contestata


    [2017-06-29]
    Pasagerii curselor aeriene de Oradea vor trebui sa se obisnuiasca, o vreme, cu aglomeratia. Constructia celui de-al doilea terminal al Aeroportului International Oradea a fost castigata, in urma unei proceduri de achizitie publica, de asocierea SC UTI Grup si SC Eldiclau SRL, insa rezultatul a fost contestat nu de una, ci de doua dintre asocierile concurente, ale caror documentatii tehnice au fost respinse. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pe urmele lui Dragnea: Fiindca a platit pesedisti din bani publici, Ioan Mang risca sa fie inculpat de DNA, la fel ca Liviu Dragnea!


    [2017-06-27]
    BIHOREANUL dezvaluie un caz identic cu cel pentru care a fost inculpat Liviu Dragnea de DNA. La fel ca baronul de Teleorman, care a platit din banii DGASPC-ului local doua activiste care lucrau numai pentru partid, presedintele PSD Bihor, Ioan Mang, l-a pus pe trezorierul filialei judetene, timp de doi ani, pe statele de plata ale unei fundatii finantate de Consiliul Judetean, in vreme ce individul lucra numai la sediul PSD si numai pentru partid, iar acum, odata mazilit, recunoaste jaful facut din bani publici, expunandu-l pe politician unei anchete penale. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Nu ratati noul BIHOREANUL tiparit!


    [2017-06-25]
    Luni, 26 iunie, a aparut un nou numar Bihoreanul tiparit. Dintre subiectele noii editii: BIHOREANUL dezvaluie un caz identic cu cel pentru care a fost inculpat Liviu Dragnea de DNA. La fel ca baronul de Teleorman, care a platit din banii DGASPC-ului local doua activiste care lucrau numai pentru partid, presedintele PSD Bihor, Ioan Mang, l-a pus pe trezorierul filialei judetene, timp de doi ani, pe statele de plata ale unei fundatii finantate de Consiliul Judetean, in vreme ce individul lucra numai la sediul PSD si numai pentru partid, iar acum, odata mazilit, recunoaste jaful facut din bani publici, expunandu-l pe politician unei anchete penale. Din acelasi numar aflati si ca Bolojan "ingalbeneste" Consiliile de administratie ale orasului cu liberali, dar si ca dosarele controversatului procuror DNA Dan Chirculescu sunt ,,desfiintate" de judecatori unul dupa altul. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Alerta meteo: canicula, vijelii si grindina pana luni dupa amiaza. Vor fi temperaturi de pana la 37 de grade!


    [2017-06-24]
    Temperaturi ridicate si vreme instabila, in acest sfarsit de saptamana, in aproape toata tara! Agentia Nationala de Meteorologie a emis o informare de canicula, disconfort termic si instabilitate atmosferica,  in special pentru ziua de duminica. Temperaturile vor ajunge pana la 37 de grade Celsius! [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bilant de primar: Ce realizari si ce esecuri a bifat Ilie Bolojan in primul an din al treilea mandat


    [2017-06-23]
    Primarul Ilie Bolojan a facut vineri o analiza a primului an de activitate din cel de al treilea mandat. Cu programul de campanie in fata, edilul a prezentat stadiul de implementare a fiecarui proiect in parte si a trecut in revista inclusiv proiectele cu probleme. In vreme ce la capitolul realizari a bifat proiecte ca reabilitarea retelelor de termoficare sau prelungirea liniei de tramvai din Calea Aradului, Bolojan a mentionat la nerealizari intarzierea lucrarilor la parcarea de pe malul Crisului Repede, nefinalizarea drumului rapid, blocarea construirii drumului de Baile Felix si esecul fuziunii cu comuna Sanmartin. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • "Patronii" Bihorului: Sefii Consiliului Judetean umplu cu nerusinare schema de personal, cu clienti politici care nici macar nu merg la serviciu


    [2017-06-21]
     In vreme ce nu are bani de investitii, Consiliul Judetean umple cu nerusinare schema de personal. BIHOREANUL a descoperit ca, in anul scurs de la instalare, administratia PSD-UDMR-ALDE a incarcat fara jena organigramele, adesea dublandu-le sau chiar triplandu-le in cazul unor structuri subordonate, cu zeci de noi angajati proveniti din clientela de partid, "infipti" in posturi fara concursuri sau prin proceduri regizate, unii dintre ei beneficiind de mai multe joburi platite din bani publici, la care nici macar nu fac act de prezenta. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Primarita "spaga": Fosta primarita UDMR din Salacea, acuzata ca a luat mita de la toti angajatii. Nu mai putin de 858 de fapte!


    [2017-06-19]
    Fosta primarita din Salacea a fost trimisa in judecata pentru 858 de fapte de luare de mita. Procurorii o acuza pe UDMR-ista Porsztner Sarolta ca le-a dat functionarilor din subordine un spor salarial de 350 lei "pentru mentinerea sanatatii", din care acestia au fost obligati sa-i plateasca lunar, vreme de 5 ani, "comision". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul