Stiri Oradea vreme

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru vreme.
  • Scandal cu rost: Termoficare SA a repornit, treptat, caldura in aceasta dimineata!


    [2016-04-30]
    Criticile si certurile din Consiliul Local Oradea, generate de luare de pozitie a grupului PSD in privinta frigului din apartamente intr-o perioada cu vreme foarte rece, nu au fost chiar degeaba. Chiar daca Termoficare SA motiveaza reluarea furnizarii de agent termic pentru incalzire prin prognoza meteo care vorbeste despre o ,,scadere a temperaturilor exterioare pentru […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Primarul Bolojan nu l-a lasat pe managerul Necula sa spuna daca noul CET este sau nu autorizat (VIDEO)


    [2016-04-29]
    Intr-o perioada cu vreme rece, dupa mai bine de 3 nopti in care temperatura exterioara a fost sub +10 grade Celsius, in apartamentele oradene racordate la sistemul de termoficare nu este caldura de la calorifere. Situatia a fost pusa pe tapet in sedinta de joi, 28 aprilie, a Consiliului Local, cand pesedista Adelina Coste a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • ,,Regele Lear" speriat de vremea rece. Spectacolul din Piata Unirii se amana


    [2016-04-25]
    Desi prevazuta pentru seara de marti, 26 aprilie, in Piata Unirii, spectacolul ,,In inima noptii – episodul Lear" nu va mai fi prezentat in aceasta luna. Teatrul Regina Maria a anuntat in aceasta dimineata ca, din cauza prognozei meteo care prevede vreme rece si ploi, reprezentatia din Piata Unirii va avea loc in data de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Sa vezi ce-a facut copilul tau la Pompieri, in prima zi a Scolii Altfel! (FOTO)


    [2016-04-20]
    Ca de obicei, mai ales ca a fost vreme buna, in curtea sediului ISU ,,Crisana" a fost nebunie. In sensul acceptabil al cuvantului deoarece sute de copii au profitat de noua oportunitate de a vedea de aproape o parte a ustensilelor cu care pommpierii lucreaza zi de zi. La umbra sloganului ,,Pretuiti viata!", micutii vizitatori […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Eterna Sorbonica: Campania anti-plagiat declansata de BIHOREANUL i-a pus in incurcatura pe candidatii la sefia Universitatii


    [2016-04-18]
    Provocati sa se ia atitudine intr-un caz evident de plagiat si in problema imposturii academice, care macina institutia, "greii" Universitatii au dat in balba, ferindu-se de raspunsuri concrete sau chiar admitand ca nu pot da declaratii ferme de teama sa nu piarda voturi, asta in vreme de Comisia de Etica a atins culmea ridicolului: in loc sa verifice dovezile de furt puse pe masa, a cerut avocatei profesorului englez caruia i s-a copiat cartea sa-si dezvaluie contractul cu clientul. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Avertizare de vreme rea, ploi si intensificari ale vantului


    [2016-04-13]
     Administratia Nationala de Meteorologie (ANM) a emis o avertizare meteo de ploi insemnate cantitativ, intensificari ale vantului. 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Avertizare de vreme rea, ploi si intensificari ale vantului
    Sursa: Bihon.ro
  • Ana Maria de la ,,Ochii tai" la My Fair Lady


    [2016-04-11]
     La 13 ani devenea vedeta cu un superhit: Ochii tai. O vreme am vazut-o prezentator la Digi 24 Oradea, dar am si aplaudat-o pe scena Teatrului Regina Maria in rolul Mariei Tanase. Acum joaca in...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Ana Maria de la ,,Ochii tai
    Sursa: Bihon.ro
  • Scorpions, Muse si Iron Maiden vin in concerte la Bucuresti


    [2016-03-30]
    Rockerii de la Scorpions concerteaza pe 16 iulie, la Bucuresti, in vreme ce Muse si Iron Maiden ajung in capitala la Festivalul Rock the City, pe 29 si 30 iulie. Tot in aceasta vara, pe 5 iunie, vin in Capitala si cei de la Maroon 5. Biletele s-au pus in vanzare miercuri. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Final Four si All Star Game: Bilete la preturi corelate cu saracia din Oradea si imprejurimi


    [2016-03-28]
    De luni, 28 martie, suporterii oradeni si din imprejurimi ai baschetului si ai CSM pot cumpara bilete pentru cele doua evenimente organizate nu peste multa vreme la Arena ,,Antonio Alexe". Este vorba despre Final Four (10 – 11 aprilie) si despre All Star Game (12 aprilie). ,,Dorinta organizatorilor a fost aceea de a oferi grosul […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Explozie in Piata Unirii in timpul manifestarilor dedicate Zilei Politiei (FOTO/VIDEO)


    [2016-03-25]
    Evenimentul principal, cel mai spectaculos organizat in aceste zile pentru a marca Ziua Politiei Romane a adunat sute de oameni, mai ales copii, in Piata Unirii din Municipiul Oradea. Pe o vreme foarte frumoasa, dar destul de rece, cei adunati in centru au putut asista la programul oferit de IPJ Bihor, principalele momente de atractie […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel


    [2016-03-24]
    – ,,Ne gandim la voi"- ii spun, ca ultim lucru, cu vocea in lacrimi, Johannei, inainte sa inchid telefonul. E marti dimineata, dupa atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, cazusera retelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferintelor Episcopale din Comunitatea Europeana (COMECE), la purtatoarea lor de cuvant, sa intreb de va exista o declaratie […]
    The post O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel appeared first on Presa Oradea.
     – ,,Ne gandim la voi"- ii spun, ca ultim lucru, cu vocea in lacrimi, Johannei, inainte sa inchid telefonul. E marti dimineata, dupa atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, cazusera retelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferintelor Episcopale din Comunitatea Europeana (COMECE), la purtatoarea lor de cuvant, sa intreb de va exista o declaratie a presedintelui COMECE, cardinalul Reinhard Marx. Initial, Johanna mi-a spus ca nu va exista. Ca sunt toti socati. Si doar stau in birouri si… Apoi a venit si declaratia, seara. Despre tristete si rugaciuni. Deocamdata.
    Dar cel mai important, atunci cand cuvintele incepeau sa fie folosite iar, dupa lacrimi, dupa tacere si dupa o respiratie mai lunga, a fost sa caut o declaratie a arhiepiscopului de Bruxelles, Josef de Kesel, care a atras atentia, pana acum, cu spiritul sau de o respiratie intr-atata de larga incat cred ca viitorul Bisericii Catolice, in Europa, daca e sa fie unul bun, tine in mod cert si de el.

    Nu am primit, de la biroul lui, o declaratie recenta, care sa-i vizeze specific pe refugiati, pentru ca inca nu exista, dar mi s-a trimis una din 10 februarie, care sintetizeaza modul de gandire al arhiepiscopului. Si pe care nu cred ca si-l va schimba, asa cum monseniorul Federico Lombardi, purtatorul de cuvant al Papei Francisc, m-a asigurat, imediat dupa atentatele din Paris, ca nu si-l va schimba nici papa.

    La Bel-RTL, arhiepiscopul De Kesel a spus, atunci, legat de faptul ca multi cetateni cred ca statul belgian ar trebui sa aiba mai intai grija de persoanele fara adapost, din tara, inainte de a acorda ajutor pentru refugiati: ,,Trebuie sa respectam fiecare fiinta umana. Grija pentru belgienii care au nevoi este evidenta. Dar noi trebuie sa intelegem, de asemenea, ca toti acesti refugiati, care au fugit Siria si Irak, sunt in risc si au necesitati. (…) O societate care se inchide in sine nu este un semn bun.”

    Solicitat sa comenteze faimoasa declaratie a guvernatorului Caluwé (,,Nu hrani refugiatii”), arhiepiscopul De Kesel a recunoscut ca nu se pot spune astfel de lucruri, adaugand si ca crede ca guvernatorul regreta aceste remarci. Repet: urmarindu-i, de o vreme, declaratiile arhiepiscopului, nu cred ca isi va schimba opiniile, nici dupa atentatele de la Bruxelles. Ceea ce ma face sa reiau cele pe care le-am scris dupa atentatele de la Paris, adaugand ca si factori de decizie, la nivel spiritual, gandesc la fel. Ca cei care sufera trebuie ajutati. Indiferent ca nu sunt ,,ai locului", ca nu au aceiasi zei.

    Si iar, o privire trista la aceasta Europa ,,crestina" a noastra. Sigur, doare pierderea de vieti omenesti. Sigur, ii simtim mai ,,ai nostri" pe cei ce au aceeasi culoare de piele, pe cei ce se inchina in acelasi mod. Dar, daca tot vorbim despre crestinism, amintirile mele imi spun ca scrie pe undeva prin Biblie ca a-ti iubi doar apropiatii pot si vamesii. In definitiv, cei care vin aici fug de moarte. Mortile lor conteaza mai putin, in Europa noastra ,,crestina"…

    Nu stiu cum se fac paritatile, prin parohiile cartitoare - cate vieti de ne-crestini, de musulmani, poftim, se pun in balanta pentru o viata de crestin, dar stiu ca treaba cu ,,Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" nu venise cu steluta si cu comentariu cu litere mici in josul paginii, cum ca este vorba doar despre crestini, doar despre ne-homosexuali, doar despre barbati, doar despre… ce vreti voi, restrictiv.

    Am vazut, zilele acestea, un nou val de schimonoseli de ura generalizatoare, de ,,moarte tuturor musulmanilor", de ,,na, cine mai vrea refugiati in Europa?". Si spun iar: nu trebuie sa uitam ca, indiferent de religii si de culturi, vorbim de oameni. Indiferent de politici si de atentate, trebuie sa ajutam oamenii. Extrapoland - un set destul de larg de indobitociri, atentate, faradelegi, ingradiri, autodafe-uri au avut loc, in secole, datorita religiei. A ORICAREI religii. Ce fac cei care vor sa se puna departe de atentate? Vor vota pentru eliminarea ORICAREI religii? Ma indoiesc.

    Dincolo de religii, de ororile momentului, de toate – sunt oameni. Care plang in aceeasi limba a lacrimii, care sufera in aceeasi limba a chircirii in sine si a abandonului luptei. Noi, cei care inca nu suntem asa de jos, pe scara umanitatii si a dezumanizarii, trebuie sa intindem o mana pana la capat, pentru a ajuta, chiar daca este patata de sangele aproapelui nostru. Pentru ca, altfel, vom inceta a mai avea ce sa aparam, din noi.

    Am spus marti unui cunoscut, un om decent, dar care, in acel moment de durere, vorbea si el despre granitele Europei, care - spunea - ar fi trebuit inchise, asta: ,,Eram in Sarajevo, in timpul razboiului, cand o femeie disperata, plangand, s-a agatat de mine, implorandu-ma ceva. Ma auzise vorbind engleza cu translatorul meu, pe strada. L-am intrebat ce vrea femeia. Mi-a spus ca ma implora sa o scot de-acolo. Nu puteam. Trecusem Muntele Igman cu calauza, si numai eu stiu cat am riscat.

    Oamenii ce sufera, dincolo de ororile astea, exista si au nume si chipuri si intamplari. Si trebuie si ei ajutati… Stiu ca esti un om bun. Imi place sa cred ca si eu sunt. Dar eu i-am vazut si pe cei care sufera – nu doar pe una – dincolo de mizeriile razboaielor. Nu le pot ignora existenta…"

    Multi vin cu argumentul, aici, ca lucrurile merg asa, cu ajutorarea celor care sufera, doar in teorie. Ca, de la frumoasele cutume ale crestinismului treci repede si justificat la cele cu ,,ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", atunci cand cineva iti calca proprietatea sau il lezeaza pe cel de langa tine. Si ca si eu, sau altii care vorbesc de intelegere, chiar si zilele acestea negre, ar trebui sa tacem, pentru ca am face la fel, de am fi mai aproape de epicentru.

    Nu intru mai mult in asta, dar am lucrat in doua razboaie. Cel mai mult, luni si luni de zile, de frig, de foamete, de teama – in Bosnia, intre 1994 si 1996. Am stat mult mai mult in zona centrului orasului, pentru ca acolo nu ni se ingradea activitatea de ziaristi. S-a tras de multe ori dupa mine. Am ajutat la scoaterea ranitilor, in zone expuse. Am fost arestata, am trecut drumul de pe Muntele Igman (considerat cel mai periculos din lume, pe vremea aceea), cu calauza, am fost deseori in primejdie de moarte.

    Cel mai ades, in mai mult de 19 cazuri din 20, primejdia de moarte era din cauza sarbilor, dat fiind teritoriul unde lucram. Recunosc ca am inca anumite tresariri cand aud limba sarba, pe nepregatire - cu cei din Sarajevo comunicam in engleza sau franceza - dar am mers si in zona lor sa lucrez, la Pale si in cartierele sarbesti ale Sarajevo-ului. Am prieteni sarbi si, in timpul bombardamentelor din Belgrad, am gazduit un refugiat sarb in casa mea.
     
    Pentru ca fugea nu doar de razboi ci de a fi inclus in povestea asta cu razboiul, a fi luat in armata si impins sa omoare oameni pentru o cauza in care nu credea. Era steward al companiei aeriene sarbe si ne-am intalnit in cladirea Operei din Timisoara. Nu, nu m-a atras ca barbat, nu ne-am atins niciodata altfel decat ca amici, cat a stat in casa mea, i-am oferit singurul meu pat si am dormit pe jos, pe un izolir.

    Intr-o zi, cat eram cu colegii de la Televiziunea Arte la Dunare, sa facem un material despre cum influenteaza economia judetelor de acolo razboiul de peste fluviu, de la vecini, ,,refugiatul meu" a disparut. Nu, nu cu cele din casa, ci pur si simplu gasise portita pentru viitor. Mi-a lasat cheile la vecini si un bilet: ,,Ramona, mi-ai salvat viata. Multumesc ca ai avut incredere". Nu stiu ce religie avea. Era om.

    Nu spun ca trebuie sa urmati exemplul asta. Spun ca nu trebuie sa abstractizam problemele care ii fac pe refugiati sa-si lase tarile in spate. Nu trebuie sa abstractizam oamenii. Nu trebuie sa credem ca, sub o burka, persoana de acolo nu are chip, suflet, nazuinte si sfarseli. Atentate si morti au fost de cand e lumea. Dar oamenii acestia, care fug din tarile lor si reusesc sa nu se inece pe mari sau sa nu se sufoce in dube tixite, si ajung aici, au nevoie de ajutor ACUM. Nu de ziaristi care sa le puna piedica, asa cum s-a intamplat in Ungaria, la modul propriu. Ci de cei care sa incerce sa deschida mintile celor din jur. Precum si de multe altele…

    Am ales sa ilustrez materialul acesta nu cu victime, nu cu portrete de declaranti, nu cu imagini din orasul lovit, din locurile durerii, unde am fost si eu si am pozat, in momente mai fericite. Am ales sa ofer o idee, din care cei care doresc sa gandeasca deschis vor intelege, mai mult ca sigur, ceva. Dintr-o Belgie a unui alt doliu, de acum un an si ceva, va ofer fotografiile unui drum pictat. Cu lucrari si detalii pe care le-am pozat la Muzeul Regal de Arte Frumoase, in Bruxelles. Cu opere care ne vor dainui, si vor supravietui oricarui atentat. In care din ele ne recunoastem?

    Dragi crestini, cine sunteti voi si cum e Europa voastra? Uitati-va la tablourile lui Bruegel, lui Bosch, ale altora. Apocalipse locale au mai fost. S-au gasit solutii pentru ,,caderile ingerilor", cat e vorba despre pluraluri. Dar cand Icar, unul singur, cade, lumea isi continua vietuirea, intorcandu-i spatele. Dorim sa traim intr-o Europa ferecata, a numararii banilor si a unor valori sterpe si neacoperite de substanta? A mortii temute - tot moarte - sau a ajutarii mladitelor vietii, oferite oricarui lastar, dupa modelul cristic, de la care va revendicati, cei mai multi? Alegerea e a voastra. Dar nu aparati mai degraba peretii pe care e pictat Isus, decat pe presupusul Isus din inima - peretii sufoca, puntile unesc, chiar si patate de sange…
    Ramona Balutescu
    The post O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ora Pamantului 2015: Cetate din lumanari, biciclete cu beculete si jonglerii cu foc (FOTO/VIDEO)


    [2016-03-20]
    Editia actuala a Earth Hour din Parcul 1 Decembrie a fost deosebita: vreme rece, participanti ceva mai putini decat in anii precedenti, dar si o superba atractie realizata din lumanari asezate in gulgute: Cetatea Oradea! Trebuie spus ca stingerea, timp de 60 de minute, a luminilor din parc, a coincis cu un alt eveniment: turul […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • La ei se poate! Aeroportul din Debretin vine cu o super oferta: curse din si spre Oradea, cu doar cu 6 euro


    [2016-03-20]
    In vreme ce la Oradea cursele aeriene internationale sunt inca la stadiul de promisiuni, maghiarii nu stau pe ganduri. Aeroportul din Debretin profita si anunta curse Oradea - Aeroportul Debretin la doar 6 euro pentru fiecare cursa de avion care decoleaza de pe aeroportul ungar! In limita locurilor disponibile, locuitorii pot folosi acest serviciu de a calatori intre cele doua localitati. Rezervarea este obligatorie! [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Maghiarii au sarbatorit de doua ori 15 martie: o data cu PPMT, o data cu UDMR, dar fara "baronul" Alexandru Kiss (FOTO)


    [2016-03-16]
    "Tradatori de neam si corupti". Asa i-a descris Csomortanyi Istvan, liderul PPMT Oradea, pe compatriotii sai de la UDMR in timpul manifestarilor dedicate zilei de 15 martie, in vreme ce reprezentantii UDMR au ales sa raspunda cu o chemare la... unitate. Marele absent de la sarbatoarea maghiarilor de pretutindeni a fost liderul UDMR Bihor, Alexandru Kiss. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Presedintele Senatului respinge acuzatiile studentilor: Scopul nostru a fost buna organizare a alegerilor


    [2016-03-15]
    Dupa ce, intr-un articol publicat intr-un ziar studentesc online, era invinuit ca a bagat "cu japca" candidati pe listele de la alegerile pentru Senatul universitar, presedintele forului, Sorin Curila, respinge categoric aceste acuzatii. Curila sustine ca recomandarea facuta facultatilor de a propune un numar dublu de candidati a fost votata de Senat, din care la acea vreme facea parte chiar si studentul care acum a lansat aceste acuzatii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • T?kés - legitimatia de revolutionar de dinainte de nr. 1


    [2016-03-10]
    Stim deja ca europarlamentarului T?kés László, pastor reformat, i se va lua distinctia Steaua Romaniei. Pentru ca presedintele Klaus Iohannis a fost de acord cu asta. Ce nu stiu toti este de ce a primit T?kés aceasta distinctie, cum s-a ajuns la decernarea ei si pentru ce s-a dorit sa i se ia. Se stie, […]
    The post T?kés - legitimatia de revolutionar de dinainte de nr. 1 appeared first on Presa Oradea.
     Stim deja ca europarlamentarului T?kés László, pastor reformat, i se va lua distinctia Steaua Romaniei. Pentru ca presedintele Klaus Iohannis a fost de acord cu asta. Ce nu stiu toti este de ce a primit T?kés aceasta distinctie, cum s-a ajuns la decernarea ei si pentru ce s-a dorit sa i se ia. Se stie, insa, altceva, la noi, la Timisoara, pe langa retragerea mentionata: ca, cine se atinge de ce a facut T?kés la Revolutie, ne lezeaza pe noi, timisorenii. Fie ca e presedinte, papa sau Mahomed. Si nu vom uita.
    Exista tomuri despre cum s-a intamplat Revolutia, la Timisoara. Despre fiecare pas al lui T?kés, despre orice respiratie a sa. Dar e mai simplu, de la palmas la presedinte, sa se recurga la zvonistica, la ,,dupa ureche". Mai academic - acolo unde ,,normele academice" ne fac sa zambim stramb, amintindu-ne de un prim ministru plagiator. Sa trecem, insa, la ce se stie mai putin, din epoca.
    De la T?kés a pornit revolutia noastra. Ca ,,a fost el, dar putea fi altul" - se spune. Istoria nu se face pe ,,putea". Istoria consemneaza lucrurile intamplate. Atunci, in decembrie 1989, am facut, fiecare din noi, ,,dupa putirinta" - T?kés, insa, a aglutinat nemultumirile noastre, timisorenii au dorit sa-l apere, a pornit totul, am iesit in piete, am scandat, am facut, am dres. Unii au murit. Altii au fost raniti. Altii au scapat teferi. Unii au rontait, ani buni, avantaje de revolutionar, desi nu pentru chestii d-astea se iesise la Revolutie - mai un spatiu commercial, mai un teren, mai un bilet de tren, mai un salariu nemuncit. Adica multe salarii nemuncite. Pentru ca ,,a fi fost revolutionar" se transformase intr-o meserie, care dadea de mancare. Ca o vaca de muls.

    Doar ca T?kés, de la care pornise totul, nu avea certificat de revolutionar. (Nici alti oameni, care au facut mult, acolo, la inceputuri, nu au. Nici eu nu am, desi nu am stat degeaba zilele acelea - a se vedea aici). Dar, dintre noi toti, ,,fraierii" astia, fara, T?kés este cel care, daca tot existau ,,epoleti de erou", care se dadeau, merita prima pereche. Fara sa ceara. Doar ca lucrurile nu s-au intamplat asa.
    ASA s-a ajuns la Stea
    Bunul simt al Banatului, care inca n-a fost alterat de tot de ,,vinituri", a facut ca, acum noua ani, reprezentantii cultelor de aici sa se intrebe daca este firesc ca o masa asa de mare de oameni sa aiba patalama de revolutionar iar cel de la care a pornit totul, nu. Si s-a decis redactarea documentului pe care il redau in intregime si exact cum a fost scris el, mai jos, trecand si numele celor care l-au semnat.

    ,,Adunarea Reprezentantilor Bisericilor din Banat
    Catre
    Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989; Comisia Parlamentara a Revolutionarilor din Decembrie 1989; Comisia Parlamentara pentru Drepturile Omului
    La adunarea ecumenica a reprezentantilor Bisericilor din Banat, organizata in data de 26 aprilie 2007, in sediul ,,Asociatiei Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989 Timisoara", am luat la cunostinta cu consternare ca episcopul Laszlo Tokes nu are calitatea atestata prin certificate, ca este revolutionar.
    In al 18-lea an de la evenimentele din Decembrie 1989, timp in care o generatie ajunge la majorat, cerem forurilor sus-mentionate, sa dea dovada de maturitate in respectarea adevarului istoric si pentru aprofundarea documentarii privind Revolutia din decembrie 1989 sa analizeze rolul episcopului Laszlo Tokes in declansarea revolutiei.
    Evenimentele premergatoare, amenintarile, procesul, atacul terorist impotriva sa, militia si securitatea care­-l filau, legitimarea si perchezitionarea persoanelor care intrau la domnia sa, geamurile parohiei sparte in plina iarna, familia care nu era lasata sa-l viziteze, fiind intorsi de la gara, precum si scoaterea din biserica cu bastonul de cauciuc in noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, dus cu familia la securitate si deportati la Mineu, jud. Salaj, sub paza armata, izolati complet pana la fuga dictatorului, sunt fapte, care au constituit scanteia care a aprins Revolutia din Timisoara si apoi in toata tara.
    Tot in etapa premergatoare, cand deviza a fost ,,Defrisam putin in jurul lui si se va usca singur", comunitatea reformata in septembrie 1989 a inregistrat prima victima, in persoana unui enorias prieten al familiei, care a executat unele lucrari de consolidare la biserica si a facut parte din delegatiile care mergeau la forurile competente in sprijinul pastorului Laszlo Tokes. In urma acestui eveniment o parte din Sustinatorii Domniei Sale s-au speriat, dar i-a intarit pe altii, care l-au sprijinit mai discret atat moral, cat si material, cu alimente si lemne de foc, deoarece pastorul nu primea salar, nevasta Domniei Sale a fost gravida si atat biserica cat si locuinta parohiala au fost blocate - asediate.
    Acest nucleu sprijinitor, format din familie, prieteni, vecini, presbiteri si enoriasi, care si-au asumat un risc major sprijinindu-l, poate fi definit numai de episcopul Laszlo Tokes.
    Faptele pastorului Laszlo Tokes si al celor din jurul Domniei Sale sunt cu atat mai importante, cu cat au fost facute in mod deliberat si nu intamplator.
    Pentru a reliefa activitatea Domniei sale, asa cum a aratat Dr. Paul Costin - Presedintele Comunitatilor Evreilor din Timisoara, numarul legitimatiei care trebuie acordata episcopului Laszlo Tokes ar trebui sa fie inaintea legitimatiei numarul unu.
    In spiritul unitatii ecumenice din 1989, la adunarea de astazi de la Timisoara, participantii multumesc Domnului pentru credinta care le-a dat putere celor care s-au ridicat impotriva dictaturii ateist-comuniste.
    Episcopul Laslo Tokes si comunitatea reformata din Timisoara au dus o lupta de rezistenta impotriva regimului dictatorial, care a dus la declansarea evenimentelor revolutionare din oras si din toata tara.
    Pentru meritele deosebite revolutionare, cerem autoritatilor competente sa se acorde din oficiu domnului episcop Laszlo Tokes si familiei sale titlul de revolutionar, cu toate drepturile care le revin.
    Timisoara, la 26. aprilie 2007
    Arhiepiscopia Timisoarei, Mitropolia Banatului; Arhiepiscop si Mitropolit Inalt Prea Sfintitul dr. Nicolae Corneanu; Episcopia Romano-Catolica de Timisoara; Episcop Prea Sfintitul Martin Roos; Episcopia Romana Unita cu Roma Greco-Catolica Lugoj; Episcop Prea Sfintitul Alexandru Mesian; Comunitatea Evreilor din Timisoara; Presedinte dr. Paul Costin; Comunitatea Bisericilor Crestin-Baptiste; Pastor Victor Tut; Protopopiatul Ortodox Ucrainean, Lugoj; Protopop Albiciuc Ilie; Parohia Evanghelica-Lutherana din Timisoara; Preot Kovacs Zsombor; Asociatia Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989 Timisoara; Presedinte Traian Orban"

    De la Guvernul Romaniei, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 vine adresa nr 18/4565/25.05.2007, in care se atara ca ,,domnul Ladislau Tokes nu figureaza ca, avand certificatul doveditor a calitatii de revolutionar", precum si:

    ,,calitatea de revolutionar se putea dobindi doar in perioada functionarii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.42/1990 si a Comisiei pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revolutiei din Decembrie 1989, comisii care si-au incetat activitatea, ultima la data de 13 mai 1997". Tot acolo este mentionata o exceptie - dar care nu se aplica domnului Tokes. Finalul raspunsului este acesta: ,,avand in vedere aspectele mentionate mai sus, cu regret va informam ca institutia noastra, in momentul de fata, se afla in imposibilitatea de a solutiona favorabil solicitarea dumneavoastra, deoarece domnul nu detine titlul de Luptator pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989. Pentru a va putea oferi mai multe informatii in sensul celor solicitate de dumneavoastra, va rugam sa reveniti cu scrisoare detaliata privind calitatea obtinuta ca urmare a participarii la evenimentele din decembrie 1989".

    Semneaza un secretar de stat, Dorel Caminescu.

    De la Parlamentul Romaniei, Comisia Parlamentara a Revolutionarilor din decembrie 1989 vine adresa nr. 42/0382, din data de 5 iunie 2007, in care se arata:

    ,,atribuirea certificatului de revolutionar pentru domnul Ladislau Tokes si sotia acestuia, Edith Tokes, nu intra in atributiile Comisiei Parlamentare a Revolutionarilor din Decembrie 1989, iar Comisia abilitata cu examinarea dosarelor si eliberarea certificatelor de revolutionar si-a incheiat activitatea in luna mai 1997".

    Asadar, situatia, in 2007, la 18 ani de la Revolutie, era ca o masa mare de indivizi care au carat betisoare sau vreascuri mai mari pentru rugul la care s-a incercat prajirea sistemului trecut traisera si continuau sa traiasca bine-mersi din solda revolutionara, fiind aplaudati in fiecare decembrie, pe cand cel care fusese flacara primea un raspus aseptic, in litera legii, cum ca ,,ne pare rau, nu se poate".
    Si atunci cineva a venit cu o idee. Vorbesc de avocatul Panait Stanescu-Bellu, om care n-a trait degeaba pe lumea asta si stia cum merg rotitele ei, daca mecanismele mari par a nu fi de urnit. El a luat hartiile si, dupa o vreme, ,,ne-revolutionarul" T?kés László a primit Steaua Romaniei pentru meritele din Revolutie.
    Pana aici, excelent. Cum certificatul cu numarul 0, pe care l-ar fi meritat T?kés, nu parea a fi de obtinut. Partea buna era ca pastorul nu se mai amesteca printre o serie de dubiosi care pescuisera in ape tulburi titlul de revolutionar si care-i rontaiau foloasele precum isi mangaie doamna paing vaduva neagra sotul. Partea proasta era ca ajungea in aerul ceva mai rarefiat al celor cu Steaua Romaniei, unde, fiind mai putini recipienti, calitatea indoielnica a unora pute mai tare.
    A avea aceeasi distinctie ca si doamnele Corina Cretu si Gabriela Vranceanu Firea (redactorul meu sef nu m-ar lasa a folosi termenii de definire pe care mi-i doream, aici, cu adevarat) te face sa te intrebi de fras s-ar bucura cineva sa aiba acel ordin in palmares… Dar iata ca se rezolva si asta, exact una din doamnele (scuze!) invocate avand o problema cu meritele lui T?kés.
    Cu toate acestea, nu este drept. Nu este drept ca Iohannis sa se dea marele roman care apara ,,lezata Romanie". Nu este drept ca tot felul de hahalere sa spuna ca T?kés nu merita acest titlu. Nu este drept sa i se arunce in carca vini pe care nu le are. Pentru ca el este eroul nostru, al timisorenilor, cel de la care a pornit totul.
    T?kés a fost decorat pentru meritele in revolutie. Nu pentru cursuri de politologie, nu pentru mediere familiala, nu pentru vreun manual de gramatica romaneasca. Ci pentru ce a facut in Revolutie. Iar noua, timisorenilor, sa nu ne spuna nimeni ca T?kés nu a facut mare branza in Revolutie, pentru ca la chestia asta scoatem brisca. Adica ii puteti lua Steaua, puteti sa faceti bancuri cu el si cu Funar, daca atata stiti. Dar lasati-ne revolutia asa cum a fost si cum am trait-o, fara sa ne explicati de departe cum ati fi vrut voi sa fie.
    Intrebari pentru presedintele Iohannis
    Altceva. Asadar, pana acum avem un revolutionar de la momentul zero, o stea, niste madame revoltate si o cerere de a fi T?kés des-stelat. Pe ce se bazeaza cererea asta? ,,Cel care primeste si accepta aceasta distinctie trebuie sa recunoasca Romania si Constitutia Romaniei, sa aprecieze valorile care stau la baza Constitutiei Romaniei. Avand in vedere toate acestea am decis sa retrag Ordinul ‘Steaua Romaniei’ domnului Laszlo Tokes” - a spus Iohannis. La T?kés nu a ajuns inca justificarea acestei decizii. Adica nu poti sa spui numai ,,baiatul ala e nasol si s-a uitat urat la stegulet" - trebuie ceva mai mult. Iar Iohannis stie asta. Mai mult, in postura de ,,neamtul care il cheama pe ungur la ordine ca nu e un bun roman", Iohannis ar fi putut incerca sa recastige din punctele sale de imagine, pierdute in cascada in ultima vreme. Dar Iohannis nu este asa. Si cred ca nu gresesc cand spun asta. Cred ca a fost impins in aceasta decizie. Si nu este ok ca a putut fi influentat. Pentru ca inseamna ca grupurile de interese de langa el sunt puternice. Prea puternice.

    Domnule Iohannis, v-am cunoscut ca pe un om cu unghiuri drepte, dar nu nedrept. Ca pe un om care stia ca Forumul Democrat al Germanilor din Romania poate fi definit cand ca formatiune, cand ca partid, in functie de interese, dar niciodata nu s-a sarit peste cal. Cu care, acolo, la sediul FDGR, am putut si sa schimb bancuri dar si sa vorbim despre lucruri serioase. Atunci cand lipeam afise cu fata dumneavoastra, in autobuze, cu tinerii de la FDGR, pentru a va ajuta sa ajungeti primar cu al doilea mandat, ei rupeau afisele contracandidatului PSD pe care il aveati - si le-am spus sa nu facem asta, pentru ca nu asa se fac lucrurile. Ati fost de acord cu mine, atunci. Si in multe altele. Ce se intampla, de ce nu vedem la fel evidentele, acum?
    Spuneti ca T?kés nu respecta Romania si Constitutia Romaniei. Pe ce va bazati? La T?kés inca nu a ajuns justificarea, cum spuneam. Dar dumneavoastra, dumneavoastra, omul ala drept si logic pe care l-am cunoscut candva, pe ce va bazati? Pe povestea aceea cu ,,protectoratul"? Bine, stiu, sunteti profesor de fizica, iar eu sunt ziarist. In ambele meserii ale noastre avem nevoie de verificare, de demonstratie. Ati cerut cumva vreo traducere a ce a spus T?kés atunci, cand cu faza aceea care a facut cariera, in mod aberant, in presa de limba romana?
    Permiteti-mi sa va ajut (si sper ca va aduceti aminte ca nu vorbesc pe camp). Voi folosi excelentul material al unui lingvist roman de etnie maghiara, Szilágyi N. Sándor. Si ceea ce spune el, aici (materialul il gasiti la linkul asta) mi-a fost confirmat si de alti vorbitori de maghiara mai buni ca mine (nu imi este rusine ca pot folosi si eu limba asta - sunt banateanca!). Sa trecem aici un pasaj esential:

    ,,(…) Dar evident, cuvintul cel mai intrigant din citat este ,,protectorat". Nu e de mirare daca la vremea respectiva multi jurnalisti si comentatori romani au inceput sa traga clopotele de alarma la ideea ca dl László T?kés ar vrea sa puna Transilvania sub protectoratul Ungariei, mai mult, iata, a si demarat discutiile in acest sens cu premierul Ungariei. Pentru a demonstra ca vehicularea unei asemenea idei ar fi flagrant contrara Constitutiei Romaniei era de ajuns sa citesti numai definitia din DEX: ,,PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Forma de dependenta politica a unui stat fata de altul in virtutea unei conventii conform careia statul protector conduce politica externa a statului protejat, acesta pastrandu-si autonomia interna; conducere exercitata de statul protector. Teritoriu sau tara caracterizate printr-o astfel de forma de dependenta.
    Atita numai ca dl László T?kés n-a vorbit acolo de nici un ,,protectorat", era vorba de ceva cu totul altceva. Cuvintul ,,protectorat" a aparut numai in romaneste, in traducerea neinspirata (n-as vrea sa zic tendentioasa, fiindca aceasta greseala poate fi explicata si prin obisnuita nepricepere) a unei expresii spuse in ungureste. (Cu asta am ajuns deci pe tarimul meu, in lingvistica adica.) Dl T?kés a sugerat de fapt asumarea de catre Guvernul Ungariei a unui rol de supraveghere a respectarii drepturilor minoritatii maghiare din Transilvania si sesizarea comunitatii internationale in cazul in care aceste drepturi n-ar fi respectate. Pentru asta a folosit expresia ,,védhatalmi státusz" (care apoi in romaneste a devenit ,,protectorat"), o expresie ad hoc care nu se foloseste nicaieri ca termen pentru vreo notiune de politica internationala. (Termenul uzual pentru 'protectorat' este si in ungureste ,,protektorátus", iar unii care se feresc de neologisme mai scriu citeodata si ,,védnökség".) Tradusa foarte exact, expresia ar insemna 'statut de putere protectoare', ,,protectoare" nu in sens de 'protectorat', ci cu referire la protectia minoritatilor.
    Fiind si el constient de faptul ca expresia nu prea uzuala nu putea fi de ajuns ca toata lumea sa inteleaga exact la ce anume se gindeste si care ar fi forma in care asta s-ar putea realiza, dl T?kés a dat imediat drept model si un exemplu: cel al provinciei italiene Tirolului de Sud (it.: Alto Adige, germ.: Südtirol, cu centrul administrativ la Bolzano). Multe neintelegeri ulterioare puteau fi evitate daca politicienii sau macar jurnalistii romani isi luau osteneala sa se documenteze putin in privinta acestei provincii, fiindca puteau sa vada ca nici vorba de ,,protectorat", nici macar de ceva asemanator. Dl T?kés s-a referit la faptul ca dupa cel de al II-lea razboi mondial, cind apartenenta teritoriala a provinciei respective (cu o populatie germanofona de 69%) a fost un obiect de disputa intre Italia si Austria, premierii Italiei si Austriei au semnat in anul 1946 Acordul De Gasperi-Gruber, prin care Italia s-a angajat sa respecte drepturile lingvistice si culturale ale populatiei de etnie germana, iar Austria sa nu mai aiba pretentii teritoriale. Acordul fiind un fel de tratat international, Austriei nu i s-a putut contesta dreptul la supravegherea respectarii acestuia, si nici acela ca in caz de nerespectare sa sesizeze forurile internationale.
    Ceea ce a propus deci dl László T?kés era de fapt un acord bilateral interguvernamental similar intre Romania si Ungaria, iar in asta nu pot sa cred ca cineva ar putea vedea ceva anticonstitutional. Numai ca traducerea e o meserie riscanta si de mare responsabilitate: daca traduci ceva gresit, poti provoca mari prejudicii materiale si morale unor oameni."

    Asadar, s-a ajuns la aceasta nedreptate urata, de a se decide retragerea distinctiei EROULUI REVOLUTIEI, T?kés László, din cauza unei traduceri gresite?…
    In ceea ce priveste baia de laturi care fierbe, legat de numele lui T?kés, zilelele acestea, gasim aici ca ,,ar trebui sa i se retraga si cetatenia romana", pentru ca ,,e spion", ,,isi bate joc de Romania", ,,ne vinde" etc etc… Incercam sa analizam afirmatiile acestea? T?kés este ungur din Romania, cu adresa stabila la Oradea, cu dubla cetatenie, deci candideaza unde vrea, in Romania sau in Ungaria. In Romania exista deputati ai minoritatilor, adica avand fraie politice in mana. Este firesc sa existe cineva care sa reprezinte interesele minoritatilor si sa incerce ca acestea, interesele, sa fie materializate. Este firesc ca, atunci cand aceste interese sunt lezate, sa se incerce a se denunta faptele si sa se gaseasca solutii.

    T?kés a fost comparat cu Csibi Barna, cel care a dat foc unei papusi ce il reprezenta pe Avram Iancu. Poate e bine sa ne aducem aminte ca cel care e prezentat ca erou al romanilor, este doar un criminal, ca multi altii, privit din alt unghi. Nu e cazul sa va simtiti revoltati - definitia criminalului e simpla: cel care comite o crima. Sau, extrapoland, cel din ordinul caruia se comite o crima. Asa cum si Ion Iliescu este un criminal. Care umbla inca liber - doar.
    T?kés nu a incercat sa fuga in Ungaria avand in buzunar pamantul Ardealului. Iar daca aducem in discutie autonomia Tinutului Secuiesc - alta teza mult amintita zilele astea - va reimprospatez memoria spunand ca si Banatul isi doreste autonomie. Administrativa. Vede cineva acest lucru ca mai putin revoltator decat autonopia administrativa a Secuimii? Nu de altceva, dar sa stiu de risc sa mi se ia buletinul pentru asta - eu sunt de acord cu autonomia administrativa a ambelor zone.
    Cam asta e situatia. Eroului Revolutiei i se ia o distinctie primita pentru ca a fost EROUL Revolutiei. Niste doamne cer acest lucru pentru ca ar fi jignit Romania cu ceva. Presedintele este de acord desi nu spune clar in ce ar fi jignit T?kés Romania. Pe doamnele acelea le va purica cineva la merite? Pe intemnitatii cu aceeasi distinctie ii va considera cineva rusinosi pentru a fi instelati (vorbesc doar de distinctie, acum)? Domnule Iohannis, nu mie trebuie sa imi dati aceste raspunsuri, ci istoriei.
    Pentru noi, aici, la Timisoara e simplu. Noi stim ce a facut T?kés. Si il respectam si aparam. Nu am schimbat mai mult de zece cuvinte, in spatii publice, cu el, dar ma revolta nedreptatea care i se face. Daca va trebui ca steaua aceea sa plece cu adevarat de la el, va avea macar o stea de ziare, realizata in centrul Timisoarei, prin care eu doresc sa-i multumesc, acum, in paralel cu decizia aceasta rusinoasa (pentru cei care au cerut-o, dat-o si aplaudat-o), pentru faptul ca, azi, pot fi ziarist al unei prese libere. Multumim, T?kés László, din Timisoara. Stelele inimilor noastre nu vi le va lua nimeni, niciodata. Si veti fi mereu cetatean de onoare al orasului meu, chiar daca nici un talamb de primar inca nu s-a gandit ca trebuie sa va ofere si titlul asta…
    Ramona Balutescu
    The post T?kés - legitimatia de revolutionar de dinainte de nr. 1 appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Tariceanu il cheama din nou pe Ciolos in Senat sa dea explicatii. Reactia premierului


    [2016-03-08]

    Presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu, afirma ca il va invita pe premierul Dacian Ciolos sa explice Senatului prezenta la Consiliul European de la Bruxelles fara un mandat aprobat de Parlament, in vreme ce seful Executivului a explicat ca a fost vorba de o reuniune informala.







    [...]Citeste mai departe
    Tariceanu il cheama din nou pe Ciolos in Senat sa dea explicatii. Reactia premierului
    Sursa: Bihoreanul
  • Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii


    [2016-03-07]
    Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din […]
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
     Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din oras, la colegii din presa, la oamenii de la muzeu. Mai ales la oamenii din jur ma uit. Pentru ca galceava aceasta nu este o disputa dintre doua institutii ci este ca un fel de tablou grotesc al lui Bruegel, ca si ,,Lupta Carnavalului cu P(r)ostul", in care intra mult mai multi. In care intram toti. Si, dupa ce am citit platitudinile colegilor mei din presa, care informeaza cautand senzationalul efemer dar uitand sa aiba si pareri, cred ca un punct de vedere ceva mai migalit ar putea fi util.
    Sa vedem care sunt acuzele celor care au deschis proces.

    ,,Am depus in data de 16 februarie o plangere penala la Parchectul de pe langa Judecatoria Timisoara pentru profanarea de cadavre. Legislatia din Romania are menirea de a proteja valori sociale care includ si respectul datorat oamenilor dupa moartea lor. Ne referim la faptul ca in considerarea vietii pe care acel corp a purtat-o odata acelui corp trebuie sa i se acorde respect.
    In cadrul demersurilor in justitie am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt. Nu cunoastem nimic despre cei carora le-au apartinut aceste corpuri. Am aratat ca se obtine profit de pe urma acestei expozitii fara a se arata cauzele decesului sau un consimtamant venit din partea familiilor celor decedati. Noi am aratat ca trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti"

    a fost replica doamnei Anca Florescu, ce inteleg ca e avocat si reprezentant al Societatii Timisoara.
    Din ce a aparut in presa - nu am fost prezenta la conferinta de presa pe care am aflat ca a tinut-o Societatea Timisoara pentru ca, desi de regula primesc mailurile lor, acum nu am primit vreo invitatie – am vazut ca in 16 februarie a fost depusa la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara o plangere penala impotriva organizatorilor expozitiei ,,Our Body: Universul Interior" pentru savarsirea infractiunii de profanare de cadavre sau morminte. Apoi a ajuns la mine si comunicatul trimis de cei de la Societate, din care citez o parte:

    ,,(...)Atragem atentia ca decedatii provin din China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati in inchisorile chineze.
    China este acuzata de tortura, tratamente inumane sau degradante folosite in mod obisnuit in sistemul de detentie chinez, de persecutii politice si religioase si de uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit, afacere organizata de sistemul militar. Aceste aspecte sunt documentate pe larg in rapoarte internationale. Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China.
    China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara. (...)
    O echipa ABC News a efectuat cu ani in urma o investigatie in orasul Dalian, unde se efectua plastinatia. A descoperit ca ,,universitatea” despre care se vorbea in acel caz era in fapt o baraca dintr-un ghetou al orasului. Aici erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian"(...).

    Prieteni dragi de la Societatea Timisoara, cei de demult, cei ale caror nume nu le-am vazut, totusi, aparand legat de ciudatenia aceasta de actiune - cum ati ajuns in postura de a duce numele Societatii spre cenzurarea unei expozitii care promoveaza stiinta?…
    Sa luam mai intai la analizat replica doamnei avocat Anca Florescu. Dupa DEX, ,,a profana" inseamna ,,a trata fara respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pangari, a batjocori, a necinsti, a terfeli". Ar fi interesant de stiut pe ce se bazeaza doamna avocat atunci cand considera corpurile prezentate in expozitie ca ,,pangarite, batjocorite, necinstite sau terfelite" - si daca le considera ,,sfinte" sau nu.
    Doamna Florescu spune in continuare: ,,am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt". As dori sa stiu cum a ajuns la un verb transant, ca ,,a arata", pentru ca eu nu cred ca schita de demonstratie a doamnei avocat trebuie neaparat inzestrata si cu laurii reusitei. Asadar, doamna Florescu (si cei pe care ii reprezinta cu adevarat) cred ca nu e etic ca ce avem pe interior sa fie aratat. Suna oarecum inchizitorial, suna ca de Ev Mediu timpuriu. Doresc sa prezint o fotografie pe care am realizat-o la Bucuresti, la Spitalul Fundeni.

    Vedeti, acesta este un ficat de om. Un ficat de om care a fost declarat in moarte cerebrala la Timisoara. Cadavrul lui (pentru ca moartea cerebrala este moarte) a fost, asadar, dupa ,,aratarea" de mai sus, ,,tratat fara respectul cuvenit, pangarit, batjocorit, necinstit si terfelit" de niste ticalosi de medici din Bucuresti, care primesc un salariu pentru asta, nepremitandu-se ingroparea sa cu toate piesele din dotare. Ficatul a ajuns la Bucuresti dus de echipa de medici, si, din cum vedeti dupa coloratie, in momentul in care il pozam (pangarind, la randul meu, ce era de pangarit din corpul sfant), deja se imprietenea cu un corp nou, terfelit si el si cu multe din chestiile componente puse indecent in afara corpului sau expuse noua, terfelitorilor, pentru ca omul acela, ce era pe moarte, sa poata primi o viata noua. Fara ca motivul decesului celui de la care s-au recoltat organele sa-l pot afla sau sa iau legatura cu familia sa - pentru ca asa prevede legislatia statului totalitar Romania... Cum pozam un ficat al unei persoane decedate, cred ca ma inscriu la profanarea de cadavre...
    Stiti de ce am facut-o si unde am folosit imaginea aceasta? Am facut-o pentru ca unii dintre noi, cei din presa, incercam sa explicam ce se intampla acolo unde voi, cei cu circumvolutii odihnite, nu puteti ajunge. Ca sa intelegeti. Si am folosit-o la materialul despre echipa de medici care a cazut cu avionul, in Apuseni, in ceea ce a fost numit cel mai bun material de atunci (de catre pangaritori-medici), legat de drama respectiva. Si intr-o expozitie (fara plata la intrare, ce e drept) cu fotografii din operatii pe cord deschis si de la transplant, pentru a incuraja semenii sa se documenteze legat de donarea de organe. Dupa doamna Florescu, am senzatia ca sunt o nemernica...
    Avocata mai spune ca ,,se obtine profit de pe urma acestei expozitii" si ca ,,trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti". Daca nu ma inseala memoria, Muzeul Banatului, ca si mii si mii de alte muzee din lume, a mai avut expozitii cu plata. Pentru ca, stiti, si muzeele trebuie sa traiasca din ceva. Ciudat, chiar si medicii trebuie sa traiasca din ceva - si ei chiar lucreaza zi de zi cu trupuri. Si, hm... chiar si preotii trebuie sa traiasca din ceva, chiar daca nu lucreaza cu nimic... Ciudat, asta nu revolta pe prea multi.
    Nu exista ,,marfa simpla", atunci cand este vorba de stiinta. Exista ,,marfa compusa", ca la medic. Dam banutul iar omul acela, care s-a spetit ani si ani, la facultate, in rezidentiat, la specializari, ne spune ce avem, transformandu-ne in ,,marfa" pentru care isi ia salariul. Nu putem spera decat ca salariul acela va fi unul justificat. Pentru care medicul a trebuit sa-si invete cursurile. Parte din a invata este... ati ghicit - a porni de undeva.
    Sa vedem si comunicatul prezentat de avocata si de UNII dintre membrii Societatii Timisoara (sigur, nu ar fi putut sa se stranga toti acolo, dar se poate ca unii nici nu au fost de acord cu aceasta atitudine fata de expozitie) – se vorbeste de ,,China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati" si ,,uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit".
    Trec peste faptul ca, atunci cand vinzi ceva, o faci pentru profit (asadar cineva n-a gandit prea mult asupra textului comunicatului) dar, vedeti, China e mare iar o intrebare ,,ridicata" nu atrage dupa sine si un raspuns implicit. Dar ajungem si la practicantii Falun Gong. Cei de la Societate nu considera util sa mai foloseasca un rand si sa spuna ce e cu Falun-ul asta (ceea ce ma face sa cred, iar, ca jurnalistii din Societate nu au o legatura prea mare cu acest comunicat) ci iau povestea ca pe ceva cunoscut. Poate si pentru faptul ca doamna avocat e practicanta Falun Gong (sau macar a fost), cum o arata mai multe poze din profilul sau de Facebook, partea publica.
    Nu ma deranjeaza ca niste timisoreni se pozeaza in Parcul Botanic in pozitii macar ciudate dar, ca tot vorbim de etica, am un semn de intrebare (sau ,,ridic intrebarea", de va e mai draga exprimarea) cum s-ar incadra la ,,etic" sa postezi poze cu copii de varste mici care sunt pusi sa semneze petitii cu tenta politic-sociala, si anume ,,a se opri persecutia asupra practicantilor Falun Gong".
    In alta ordine de idei, cum ni se spune si ca ,,Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China", avand si aici cuvantul magic ,,China", trebuie sa tragem neaparat concluzia ca actiunea in instanta a celor de la Societatea Timisoara tocmai demasca un trafic de organe. Pentru ca vorbim de China. Trista incercare de manipulare.
    Sigur, pe unii dintre noi acest mod de argumentare ne-ar face sa ne intrebam (ok, sa ridicam intrebarea) unde a invatat dreptul doamna avocat Anca Florescu. Dar raspunsul vine tot de pe pagina sa de Facebook: la Universitatea Tibiscus, o chestie privata din Timisoara. Pe maniera de mai sus, de a lega idei ce nu ar trebui neaparat legate, carcotasii ar putea spune ca tot ce se spune ca se invata la o facultate privata e doar o frauda - asa cum a aratat presa despre unele dintre universitatile private. Dar, vedeti... eu am invatat sa fac presa cu ceva mai mult staif decat atat. La o universitate de stat. Cu profesori care sunt si in Consiliul de Conducere al Societatii Timisoara. Si alaturi de alti membri marcanti ai Societatii am lucrat ani de zile. Si pretind ca ma pot desolidariza de generalizari stupide. (Este momentul sa spun ca as vrea sa vad lista celor din Socetatea Timisoara care au fost de acord cu procesul asta impotriva Muzeului Banatului. Asadar, o cer oficial).
    Mai aflam, prin grija celor de la Societatea Timisoara, care si-au facut publice parerile, asta: ,,China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara". Ei, si aici deja ajungem la a spune ca Societatea Timisoara (macar - o spun iar - cei care au initiat acest protest) se face urat de ras, povestind de Dalian ca despre o baraca si despre China ca singurul loc cu plastinarea.

    Sa aruncam on ochi la fotografia aceasta, cu un exponat din cele blamate, realizata de Valentina Sarosi la Muzeul Banatului. Vedem un schelet uman si circulatia sangelui in corp. Adica niste oase si un ,,plastic". Ma duc intre fisierele memoriei mele si gasesc pe un raft informatia ca in noiembrie 1990 am vazut ceva extrem de asemanator, daca nu identic, la... Timisoara. Eram in vizita cu colegii mei de liceu, Liceul Miron Constantinescu din Arad, azi Colegiul National Elena Ghiba Birta, dintre care multi au devenit medici, la Timisoara la Facultatea de Medicina de aici. Rectorul Mihai Dragomirescu ne-a condus, ne-a aratat, ne-a explicat. Era imediat dupa revolutie, nu se stia cum va fi pe viitor cu studentii. UMF-ul avea nevoie sa-si faca putina reclama.
    Recunosc, eu cunosteam deja cate ceva despre UMF. Mama locuia in Timisoara, la doua case de Medicina, aveam multi prieteni studenti medicinisti si mergeam cu ei prin spitale si chiar si in salile de disectie. Numele lui Iagnov, pe atunci dat unui amfiteatru de buzunar, cu banci de lemn, aproape de lespezile cu cadavre pe care le rascoleau studentii, din alta sala a aceluiasi coridor, mi se fixase deja in memorie. Asa ca, din vizita aceea, cred ca am retinut oarecum alte lucruri decat multi dintre colegi. Iar unul dintre ele era legat de preparatele de coroziune vazute la Muzeul UMF.
    Asadar, cand am citit despre China ca ,,singura tara care plastineaza", am pus mana pe telefon si am intrebat la Disciplina de Anatomie si Embriologie daca mai exista acolo preparatele de coroziune. Spre bucuria mea, raspunsul a fost ,,da". Spus simplu, povestea e ceva tot cu cadavre si cu plastic, doar ca un fel de ,,negativ". Exact ca in poza colegei mele, doar ca nu neaparat si cu scheletul anex. Imi aduc aminte si ce ni se povestea acum un sfert de secol - se injecteaza in organul dorit, al decedatului, plasticul respectiv, se ataca organul cu acid, ramane plasticul ce ne arata vasele. Sa vedem un exemplu - dar, acesta, realizat, la Timisoara, dupa un organ de porc.

    Cum de am pastrat informatia 25 de ani in memorie, daca nu m-am facut medic? Am avut un profesor de biologie extraordinar, la liceu: Doru Cotuna. Din elevii care au invatat cu el au iesit multi medici valorosi. Ah, si in ,,labul de bio 1", unde aveam sala de clasa, aveam si un sertar cu un schelet uman. Nu plastic, nu alte minuni. Un schelet uman. Nu stiu cum a ajuns acolo si nici nu era vreunul din noi revoltat. Eram acolo ca sa invatam mai multa biologie decat altii, din alte clase, de la alte specializari. Si aveam o multime de oase din seria animala, ierbare minunate, exponate impaiate si... un schelet de om.
    Am iesit laborant biolog, dupa diploma de liceu. Nu am dat la Medicina, ca unii dintre colegii mei, ci am ajuns ziarist. Specializat pe medicina, printre altele. Si nu am uitat biologia pe care am facut-o cu Cotuna, in laboratorul de biologie 1, unde aveam scheletul uman. Asta m-a ajutat ca, atunci cand a venit timpul, sa pot sa demasc o minciuna a Regiei de Horticultura din Timisoara, scriind o pagina intreaga de ziar despre arborii de lalele din oras, sa pot sa dezleg un mister legat de o presupusa planta carnivora a parcului Dendrologic Bazos, pe care biologii care il administrau nu o asezasera pana atunci, sa am discutii avizate cu curatorii gradinilor botanice din Treviso, Geneva, Goteborg si Paris si chiar sa semnalez o greseala legat de un exponat din galeria de oase a celor de la Muzeul de Anatomie Comparata si Paleontologie Paris. Nu pe mine ma laud. Pe profesorul meu il laud, si-i voi multumi mereu pentru ce m-a invatat, chiar de nu mai este printre noi.
    Un profesor bun este mare lucru. Este o baza pentru pornire, un sprijin de inceput, un mentor. Profesorii, lucrurile care vin cu ei, se adauga la ce a strans un copil sau adolescent pana atunci si il fac sa isi aleaga drumul in viata. N-am ajuns medic dar ziua aceea de scarboasa profanare a organelor umane, de la UMF Timisoara, a avut un rost, chiar si pentru mine - dupa un sfert de secol pot apara slujbasii unui muzeu.
    Pentru ca mie nu mi se pare sfant corpul uman. Mi se pare sfant ,,a intelege" - cu o rivalitate, intru sfintenie, de la ,,a iubi", ,,a ajuta", ,,a vindeca" si ,,a educa". M-am gandit mult, zilele acestea, la verbele de aici si la un clasament al lor - totusi, toate celelalte se bazeaza pe ,,a intelege".
    Asadar, parte din produsele de plastinatie, preparatele de coroziune din expozitia blamata, ,,care nu se produc decat in China, in sistemul totalitar, de la detinutii chinezi" le avem si aici, sub nasul nostru, la Timisoara, si nu de acum sau din 1990, cand le-am vazut eu, ci din anii 50, cand au inceput sa se realizeze. Prin genul de asocieri de idei al doamnei avocat cu diploma de Tibiscus (dar am convenit ca acest lucru nu va fi lasat sa ne deranjeze prea mult), Romania este un stat totalitar si... cine stie cine a mai fost omorat si pentru organele astea...
    Oricum, ajungand aici, doresc sa instiintez onor partea suparata pe stiinta a Societatii Timisoara ca orasul nostru este intesat de cadavre pangarite. La UMF la Anatomie se invata pe asa ceva - iar deasupra intrarii la morga lor este o placuta pe care v-am pozat-o, rugandu-va sa meditati asupra enuntului: ,,Aici moartea este in serviciul vietii". Daca vrei sa vezi cum arata un chist hidatic intr-o inima, cauti la Parazitologie, daca te intereseaza malformatii din timpul de viata intrauterin - ati ghicit, macar UMF si spitalele de profil e firesc sa aiba asa ceva.

    Sa pomenesc de lamele cu ajutorul carora anatomopatologii decid de avem cancer sau nu, dupa ce au scurmat biopsiile? Sa vorbesc despre tumorile gigant extirpate de urologi? Nu. Dragi prieteni din Societate, o sa va amintesc, unora dintre voi, cum am plans impreuna de bucurie, acum o vreme, la Salonul Vega, cand unul dintre noi tocmai aflase ca NU are acea boala cumplita, de care fugim toti. Cativa medici au fost si in spatele acelui diagnostic, si anii lor de rascolit cadavre, de pangarit, de profanat.
    Si daca tot vor cei mai nou-veniti prin Societate sa ingroape ceva, spuneti-le ca in catedrala ortodoxa, cum intri pe dreapta, este un domn neingropat, transformat in marfa, cu oasele expuse in mod dizgratios - scrie Iosif de la Partos pe cutia in care e adapostit, si o multime de indivizi cu gusturi ciudate incearca sa-i pupe oasele - ceea ce nici igienic nu cred ca e, bonus. Nu stiu daca familia domnului Iosif si-a dat consimtamantul pentru asta - poate sa ridice intrebari doamna avocat – dar in mod cert putem aminti de profanare, cum persoana respectiva inteleg ca a fost proclamata, ethnic, ,,sfant".

    Sa revenim la la lucruri mai importante, la scoala si la profesori. Asadar, am sunat la UMF pentru a intreba de preparatele de coroziune si m-am si aruncat pana acolo sa pozez tablita de la morga si sa dau o tura prin zona - acum modernizata - Iagnov. Cum Muzeul UMF e in lucru, am fost invitata la o discutie despre preparate si procedee, la Spitalul Casa Austria, de profesorul Petru Matusz, de la Anatomie. Aici am putut face si cateva fotografii cu preparate de coroziune realizate de profesor dupa organe de porc - acestea le avea acolo – si am studiat o mostra de plastinatie, o ,,felie" din corpul unei pisici, lucrare ce a fost realizata de profesorul Matus in Spania. Plastinatie. In Spania. Un regat din Europa. Plastinatie. Poate ar trebui sa sun la Ambasada Spaniei, sa-i intreb de au reajuns sub dictatura...
    Dar profesorul Matusz nu ofera detalii doar despre acele preparate de coroziune care ma fascinau acum 25 de ani. Pentru ca... este un doctor care a lucrat plastinatie. Care cunoaste toti greii plastinatiei din lume, inclusiv pe ,,Doctorul Moarte", cum a fost supranumit Gunther von Hagens, parintele plastinatiei, cel care a facut ca centrul universitar Heidelberg sa fie cunoscut si pentru asta. Da, Heidelberg, Germania. Plastinatie. Institutul de Plastinatie al lui von Hagens exista aici din 1993. Ciudat ca cei de la Societatea Timisoara nu au aflat, inca. In regimul totalitar din Germania se pangaresc oameni, plastinandu-se, de prin 1977. Si exista si google, inainte de a se concepe acuzatii dupa ureche si a se deschide un proces. Pentru ca facem de ras tot orasul nostru, unii dintre noi cautand niste stele-lotus pentru epoletii Falun Gong.
    Profesorul timisorean de la UMF a mai auzit de ,,revoltatii" care au o problema cu cadavrele ce nu stau in cimitire. Ne explica despre congresele mondiale de plastinatie. Despre notorietatea unora dintre cei care participa la ele. Despre procedeul folosit pentru plastinatie. Despre procese.
    ,,Se tin congrese de plastinatie. Lumea nu este foarte pregatita pentru a intelege mesajul prin vizualizarea unor piese anatomice de disectie si preparate prin diverse metode stiintifice. Piesele reflecta cu mare acuratete structura corpului uman si constituie un extraordinar mijloc de educatie, atat pentru corpul medical si didactic din sfera biologiei si medicine cat si pentru persoane care nu au un bagaj de cunostinte biologice si medicale.

    Piesele de plastinatie sunt realizate in laboratoare ultraspecializate, de personal abilitat in acest sens. In principiu in toata lumea corpurile umane utilizate pentru plastinatie provin dintr-un program de donatie de corpuri umane specific fiecarei tari prin care din viata persoana isi doneaza corpul benevol, fara nici un avantaj material, cu precizarea stricta a utilizarii sale (in principal scop didactic si stiintific).
    Utilizarea corpurilor umane in scop didactic si stiintific se face pe baza unei legislatii stricte de etica, specific fiecarei tari sau fiecarui laborator de cercetare.

    Persoanele care realizeaza piesele de plastinatie umana si animal sunt, de regula, medici si biologi. Majoritatea dintre ei sunt membri ai Societatii Internationale de Plastinatie (ISP), una dintre cele mai respectate societati medicale internationale. La fiecare dintre congresele si cursurile acestora exista sectiuni special de etica a prepararii pieselor de plastinatie, de donatie a corpurilor umane, de utilizare si expunere. Faza finala a utilizarii corpurilor umane care au fost plastinate este aceea de inmormantare cu tot ritualul religios. Destul de frecvent, mai ales in cazul expozitiilor de plastinatie, au fost persoane inclusiv din lumea presei cu atitudine negative referitoare la expunerea pieselor de plastinatie in expozitii ,,comerciale". O parte din aceste actiuni s-au continuat cu procese indreptate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie. De fiecare data a castigat interesul stiintific si educational, atat din sfera medicala cat si populationala".
    Tot cu profesorul Matusz povestesc despre realizarea preparatelor de coroziune care au facut sa ne intalnim zilele acestea. Povestindu-i despre vizita mea la Muzeul UMF, de acum 25 de ani, imi spune ca cel mai degraba am vazut si preparate realizare de el. Imi permite si sa reproduc o fotografie in care apare alaturi de prof. Iosif Dragulescu, prof. Andrei Marga si de, pe atunci, in 2000, prim-ministrul Mugur Isarescu. Dupa cum vedem, Isarescu sta cu nasul in preparatele de coroziune, i se explica ce e cu ele si nu iese revoltat de pangarirea de cadavre. Eu zic ca ar putea fi si el dat in judecata, pentru ca a incurajat invatarea asta, profanatoare, a viitorilor medici.

    In ceea ce priveste actuinea in instanta deschisa de Societatea Timisoara fata de Muzeul Banatului, profesorul Matusz e linistit: au mai incercat unii, au deschis procese, au pierdut - este ideea pe care merge. Dar, vorbind de Dalian, tot profesorul imi spune ca acolo este al doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia. O spune un om din domeniu, care nu a aflat despre plastinatie din pliante prost traduse, primite in vreun parc. Am senzatia ca toata documentarea doamnei avocat Florescu duce mult in penibil demersurile prezente - si, macar o vreme – si viitoare ale Societatii Timisoara...
    Medicina nu incepe in prima zi de facultate sau cu spaga data de student la primul examen si nu se termina cu un rezidentiat. Medicina incepe cu uimirea copilului ce-si asculta profesorul vorbind despre uimitoarele procese ce au loc in corpul nostru. Si, eventual, cu o vizita la un astfel de muzeu, la o astfel de expozitie, ca cea de acum, de la Muzeul Banatului. Traim intr-o tara in care un procent mult prea mare de oameni ar paria pe faptul ca pamantul e plat, ca putem trata cancerul cu patrunjel si in care unii reporteri vorbesc public impotriva eficientei vaccinurilor, fara sa fie lapidati. O tara in care analfabetismul creste iar biserica majoritara, cea ortodoxa, se declara oficial pro donare de organe si pro transplant dar, pe la spate, pune bete in roate acestor proceduri. O tara in care adolescente nasc declarand ca nu stiau ca graviditatea vine ca urmare a faptului ca au facut sex. Pentru ca la scoala se prefera sa se povesteasca despre zei ca despre ceva real iar despre sexualitate ca despre ceva inexistent. Sau sa se taca.
    De fapt, ma intreb de ce ma mir ca intr-o astfel de tara pot sa se ridice oameni - culmea, chiar cu pretentii de intelectuali - ce considera o expozitie cu corpuri umane, despre corpul uman, drept o profanare a ,,templului vietii". Retrograzilor, intelegerea este un templu in sine, corpul uman e doar carne carpita intru supravietuire de medicii pe care ii jigniti, dand in judecata un muzeu care ne desluseste propriul nostru corp! Omul, personalitatea sa, deciziile sale, dorurile sale, idealurile - toate se duc, cu moartea, din acea carne. Care nu poate decat sa putrezeasca SAU sa ajute pe altii, spre viata si spre intelegere. De aceea exista donare de organe si transplanturi. De aceea exista banci de piele si de oase. De aceea exista medici care invata sa va vindece. De aceea Leonardo da Vinci isi facea observatiile despre corpul uman, acum mai bine de cinci secole.

    Am vazut spitale multe la viata mea. Si locuri care se leaga de cariera medicilor, de felul in care invata ei, necontenit. Am fost la nenumarate operatii, cu nasul in plaga, respirand mirosul de sange, de pericard cauterizat, de piele de om arsa si rascolita, si am vazut rezultatele muncii a zeci de medici. Am iesit cu serviciile de ambulanta din Timisoara si Venetia, in peste 2.000 de solicitari. Am pozat si am scris zeci de articole, sute de pagini despre aceasta fantastica relatie dintre medic (prin asta va rog sa intelegeti tot personalul medical) si corpul uman. Sa inteleg acum ca era o profanare ce am facut?… Sa inteleg ca, de cateva sute de ani incoace, tot ce tine de a deveni medic si a-ti exercita meseria este necinstire si terfelire?…

    Felicitari, Socetate Timisoara, tocmai am vazut cum un oras care se vrea capitala culturala poate da ceasul inapoi cu o mie de ani, pregatind iar lemnele pentru Giordano Bruno. Ma doare ca oameni alaturi de care am invatat sa scriu si am impartit multe bucurii si tristeti si-au vazut numele alaturat unui demers jalnic si retrograd. Unde sunt ziaristii de demult?… Poate azi taceti, lasand doar cativa membri ai Societatii sa fie vocali, facandu-va de rusine si pe voi, cu un astfel de demers. Dar nu uitati ca aveti copii si ca acesti copii ai vostri, maine, vor avea nevoie de medicii care sunt azi copii. Si care trebuie sa porneasca de undeva. Sa decida ca vor sa fie medicii aceia de maine. Ca vor sa invete ca sa poata ajuta.
    Studentii medicinisti au, de zeci de ani, o traditie in a se poza alaturi de cadavrele pe care lucreaza. Cadavrele acelea nu mai sunt oamenii care au fost, sunt depersonalizate, sunt material didactic. Carnea putrezeste. Dar, cu riscul ca niste pusti de azi ar rade doua minute de fundul meu ceva mai mare si de sanii mei ceva mai lasati, cu varsta, as prefer ca, dupa moarte, corpul meu sa ajunga intr-o astfel de expozitie, dupa ce alti medici imi vor fi folosit organele pentru transplant, daca asta ar face ca un copil sa gaseasca aici temei sa urmeze Medicina si sa va vindece, candva copiii. Abia de aici incepe sfintenia. In rest, totul e trecator.
    Ramona Balutescu
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Retrospectiva saptamanii: Xerox de la PSD a ajuns la concluzia ca Bolovan are o relatie buna cu Divinitatea


    [2016-03-07]
    Evenimentele saptamanii trecute, vazute prin ochii lui Bihorel: Xerox de la PSD are dreptate. "Centrala pe gaz e intarziata, iar CET-ul vechi e retardat". "Credeti ca Bolovan va pierde procente din cauza avariilor?". "Eu asa sper, da' vad ca are o relatie buna cu Divinitatea. Iarna asta Dumnezeu a fost PNL-ist si a poruncit o vreme blanda. Altfel oamenii il fugareau pe primar pe garduri". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un tunel care-i poarta numele a fost deschis oficial - In memoria lui Robin Williams


    [2016-03-04]
    Tunelul ce leaga Podul Golden Gate din San Francisco de districtul Marin County, unde s-a nascut si a murit regretatul actor Robin Williams, a fost deschis, marti, la multa vreme dupa ce oficiali din cadrul autoritatilor americane au anuntat ca vor sa denumeasca podul cu numele artistului. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari


    [2016-03-01]
    Mai intai au fost prietenul meu, Olimpiu, care stie ca scriu despre inimi, si ideea ca putem ajuta pe cineva sa traiasca mai bine. Sa traiasca, adica. Apoi, a venit cautarea - medici, date, explicatii, fire, oameni, locuri care se intreteseau pe harti. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operatiei. Apoi, pe patul […]
    The post Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari appeared first on Presa Oradea.
     Mai intai au fost prietenul meu, Olimpiu, care stie ca scriu despre inimi, si ideea ca putem ajuta pe cineva sa traiasca mai bine. Sa traiasca, adica. Apoi, a venit cautarea - medici, date, explicatii, fire, oameni, locuri care se intreteseau pe harti. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operatiei. Apoi, pe patul de spital, Bianca mi-a spus ceva ce, dintr-un miliard de replici pe care ar fi putut sa le spuna, m-a atins personal, adanc si concret, si mi-am spus, iar, ca toata zdroaba are sens. Ca nu traim decat prin ce dam inspre altii. Ca asa se sadesc copacii pentru viitorime. Si ca nu murim niciodata, traind asa.
    De fiecare data cind cineva imi spune de biserici, ca, manca-le-ar lupii, nu fac nimic pentru semeni, decat jecmanesc ,,turistul spiritual", raspund ca nu se poate generaliza. Si dau exemplul Caritas-ului Eparhial din Oradea, al greco-catolicilor. Nu ca nu ar exista si alte institutii ce tin de o biserica, ce fac bine, dar activitatea lor o cunosc cel mai bine. Si parca, atunci cand vorbesti de binele social facut de ortodocsi, e ca o picatura de apa ce se pierde intr-un ocean de ticalosenie si hotie hulpava.
    Prioritatile si oamenii de la capatul lor
    Ii stiu pe cei de la Oradea preocupati sa dezvolte programe, sa ofere societatii cele de care e nevoie, pentru o patura de oameni de care nu se ingrijeste nimeni sau de care se ocupa prea putini. Adica nu o institutie care mulge bani pentru a trai bine, aruncand firmituri in jur, pentru justificare, ci chiar luand pulsul societatii, cu o retea de voluntari care ajung acolo unde doare, care fac efectiv diferenta intre moarte si supravietuire, pentru semeni ai nostri.

    Trebuie sa recunosc ca, daca la pretaluit oameni mai are pana sa termine seralul, episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, are macar un doctorat in a-i ajuta pe cei napastuiti, din jur. L-am prins batandu-i la usa oameni ce nu aveau ce sa manance, si i-a primit personal si ajutat. L-am vazut recunoscut pe strada, fara straie de episcop sau de preot, de oameni pe care-i ajutase anterior, si care i-au spus simplu: parinte, multumim.
    In spiritul acesta a fost dezvoltata o latura a eparhiei de aici, iar urmarile se vad. Preotul Olimpiu Todorean, care a condus Caritas-ul Eparhial timp de 10 ani, a avut mana libera sa identifice prioritati si sa dezvolte strategii.
    Medici si un fir de speranta
    Asa s-a ajuns si aici, la telefonul care a fost primul punct din sutura ce a legat inima Biancai cu snur de martisor. Pr. Todorean mi-a spus ca se pot obtine fonduri, din Italia, pentru a se plati o interventie chirurgicala ce nu se poate face in sistemul de stat. Si sa ar fi bine sa gasim un copil pe care sa-l ajutam.
    Am sunat la Spitalul de Pediatrie Louis Turcanu, din Timisoara, am vorbit cu un cardiolog pediatru, Anca Popoiu. Medic ce isi stia pacientii bine, care stia povestile din spatele lor si care a fost deosebit de amabil pe toata perioada colaborarii, spre a vedea ce caz are cel mai mult nevoie de ajutor. Asa am ajuns la familia unei fetite, Bianca D., care avea nevoie de o interventie pe cord ce nu se putea face in sistemul de stat, in Romania. Se putea realiza, insa, la Bucuresti sau la Sibiu, in clinici private.
    Am sunat la familia fetitei, am explicat cu lux de amanunte cine sunt, ce vreau si ce am facut pana acum. Nu de altceva dar ma puneam in pielea parintilor. Eram sigura ca vor avea o mie de intrebari, pe langa speranta, si voiam sa le ofer cat mai multe date, pentru ca indoiala sa nu apuce sa urce in sufletele lor. Pe lumea asta sunt multi nenorociti. Am vrut sa nu fie nici un moment vreun strop de teama ca cineva, din acest fir, ar fi neserios, si s-ar juca fara scrupule cu sperantele unei familii, ale unui copil bolnav.
    Apoi, dupa dialogul cu familia de departe, din Neamt (si care, desigur, nu a contat nici macar o secunda ca este o familie ortodoxa), am redactat o scrisoare simpla, de uz intern, pentru finantatori - pe care acum o pot publica.
    Martisorul Biancai
    O familie din Neamt se zbate cu o problema majora. Unul dintre cei doi copii ai lor are, de la nastere, o inima bolnava. A avut deja doua operatii - este nevoie de a treia. Familia nu si-o poate permite.
    Bianca este o fetita de 10 ani din Neamt, care nu are voie sa alerge si trebuie sa aiba grija mereu cum se joaca si cat efort face. E ca o mimoza in glastra, de cand s-a nascut. Desi mama ei, Ana, tinuse sarcina sub control si facuse testele necesare, care, in mod normal, ar fi trebuit sa depisteze problemele de sanatate ale fatului, copila ei s-a nascut fara sa stie nimeni ca in inimioara ei ticaia o bomba cu ceas. Alarma a fost data de mama, atunci cand a vazut, la trei luni ale fetitei, ca ea nu poate respira bine, ci accelerat. Cu o zi inainte de data programata pentru un control la medic, copila a facut o aparent nejustificata criza de plans - era clar, undeva era o problema necunoscuta.
    Si atunci s-a rasturnat cerul, la cele trei luni ale ei - maladia a fost depistata, inima marita a Biancai cerea masuri, operatia era iminenta. In acel moment nici Ana nici sotul ei nu aveau un loc de munca asa ca bunica a facut un credit, au ajuns cu copilul la Iasi, apoi la Targu Mures, la medicul ce urma sa o opereze, Horatiu Suciu - pe atunci unul dintre cei 2-3 chirurgi din Romania ce se incumetau sa lucreze pe cord de copil.
    Vorbim de o familie compusa din tata, mama, doi copii (Bianca de 10 ani si un fratior de 5) si bunicii din partea tatalui. Pentru ei, familia Anei are doua camere si holurile - apoi, in o anexa a aceleiasi gospodarii, stau bunicii. Nu sunt oameni avuti, ceea ce inseamna, privind dinspre alte tari ale Europei, ca sunt foarte saraci. Ana lucreaza acum ca si confectioner textile la o fabrica ce se ocupa cel mai mult cu a realiza uniforme militare. Sotul a reusit sa prinda o slujba la Pompieri, la ISU Neamt.

    Prima data cand inima acestei familii s-a oprit pentru putin a fost la cele cinci luni si jumatate ale Biancai, cand a suportat prima operatie. Apoi a urmat o a doua, cand fetita avea un an si o luna, pentru ca, la acea vreme, procedurile de care avea nevoie corpul fetitei nu se puteau face cumulativ.
    La putin peste un an, atunci cand pozele noastre, din copilaria frageda, ne-o arata in picioare, cu manuta infipta in tortul cu prima lumanare aprinsa in el, Bianca era un bot de carne intre bandaje, posesoare a - deja - doua operatii majore. Un copil ce se chinuise sa respire incerca acum din rasputeri sa-si vindece ranile, sa prinda putere, sa invete, ceva mai tarziu decat ceilalti, sa faca primii pasi si sa elimine din vocabularul primelor cuvinte legate notiuni care tin intrinsec de lumea medicala - injectii, fese, doctori, medicamente, DURERE…
    Pentru aceste interventii si pentru tot ce tine de ele, drumuri, cazare, descurcatul intr-un loc care nu e al tau pentru a nu lasa copilul singur, speriat, intr-o mare de halate albe, chiar daca binevoitoare, familia despre care vorbim, si care ajunsese deja pe un fagaj, avand locuri de munca, a facut doua credite in banca. Bani care nici azi, la atatia ani, nu au ajuns sa fie returnati toti. Intr-o Europa in care, din Vest fiind, orice student isi permite sa plece cu rucsacul in spate si sa-si plateasca hostelul, 2-3 saptamani, intr-o tara vecina sau in mai multe, familia D. din Romania ajungea la o catastrofa financiara majora, cu urmari ce se simt inca peste niste ani, pentru deplasarea, cazarea si toate celelalte colaterale, acolo unde, intr-un stat european, interventia medicala era platita. Greu de crezut, de inteles, de acceptat - si totusi, o realitate…
    Dar unele cadouri ale vietii, fie in bine, fie in rau, sunt temporare. Pentru o bucata de timp, aproape un deceniu, a doua operatie a Biancai i-a oferit o viata. Daca dorim ca fetita, nascuta in 27 august 2004, sa poata sa duca frumos si deceniul al doilea de viata, terminand liceul, mergand la o facultate, ajungand la maturitatea pe care sa si-o utileze cum doreste ea, sau macar sa poata sa supravietuiasca - pentru ca despre asta e vorba, in primul rand - este necesara o noua interventie chirurgicala, ce sa-i ofere Biancai ani noi.
    Copilul nu are voie sa faca efort, are, de mica, scutire pentru orele de educatie fizica, a fost sprijinita si ajutata de educatoare si de invatatoarea ei, e luata asa cum e de catre colegi dar, in ultimul an, s-a inaltat, a mai luat din greutate, o dor picioarele si ii e, putin cate putin, tot mai greu sa-si poarte corpul. Stie totul despre boala pe care o are - parintii i-au explicat. Stie ca e nevoie de o suma mare de bani, pe care parintii nu o au, pentru ca ea sa-si poata continua viata bine. E tare, e o optimista - totusi, isi mai intreaba uneori parintii despre bani.
    La varsta cand copii de seama ei stiu costurile acadelelor si, eventual, cei mai avuti, ai unei tablete cu 4G, Bianca intreaba uneori de banii pentru inima ei. Iar mama ei, Ana, ii spune: ,,Mama o sa faca bani, cu tati, o sa fie bine". Dar nu i-au spus niciodata copilului ca, daca la capatul celalalt al incercarii lor sta nereusita, pentru Bianca asta inseamna intunericul deplin, moartea.
    Pana acum o zi, familia se muncea pentru a gasi solutii, varianta hasurata era ca mama va merge undeva prin Germania, cateva luni, la munca intensa, pentru a pune banut peste banut pentru operatia fetei. Dar e simplu de spus ,,o sa fac bani" cand o Europa intreaga geme dupa locuri de munca… In plus, nici nu mai e foarte clar cat se mai poate amana operatia Biancai… Acum, o noua speranta ii face sa astepte curgerea zilelor. Copilul lor ar putea fi operat, cu ajutorul dumneavoastra, la inceputul lui martie, in Romania, in Sibiu, intr-o clinica privata.
    La noi, martie, mai ales din prima zi si pana in a opta, e luna cadourilor, mici si dragute, pentru femei, pentru fetite, pentru mame. Prindem mici obiecte de metal sau din alte materiale intr-un snur rasucit din fire albe si rosii, pentru noroc, in numele primaverii, de pieptul copilelor si femeilor, si speram intr-un an mai bun. Martisoare le numim, de la numele lunii. De dumneavoastra depinde ca, de pijamaua de spital a Biancai sa atarne, anul acesta, un martisor in forma de inima, un martisor care va va putea incalzi si inima dumneavoastra oricand. Ca in marile biserici catolice ale miracolelor, unde oamenii vindecati aduc organe din argint, multumind sfintilor pentru ca li s-a mai ingaduit de trait.
    La incheierea convorbirii telefonice pe care am avut-o cu mama Biancai, a spus, ca acei oameni foarte simpli si foarte credinciosi, de la tara, cand li se intinde ceva, orice, chiar si speranta unui gand: Doamne-ajuta, saru-mana.
    Cu pasarea intre noi
    Au venit banii, ne-am adresat Clinicii Polisano din Sibiu. Totul a curs cu o precizie de cronometru, cu minutiozitate, cu decenta. Familia a ajuns la Sibiu, a venit ziua operatiei, a trecut, am pornit la drum cu un cadouas ce prevestea primavara si martisorul, la mine. Si cu inca ceva, ascuns in haina. Eram inainte de un drum lung, mult mai lung, in care Sibiul era doar o oprire. Dar una importanta.

    Debut de primavara, seara, tarziu, Sibiu, o strada de aproape de locuinta actualului presedinte al tarii (ma rog, cea unde locuia mai demult), intrarea in clinica. Am mai vazut clinici, in Romania si in Europa. Cei de la Polisano nu ne sunt sponsori, noi nu le suntem sponsori, deci nimeni nu poate banui ca exagerez. Dar m-am simtit ca intr-o luxoasa clinica de chirurgie cardiovasculara din Italia, pe care o vizitasem cu putin timp in urma, in Brescia. Circuite logice, curatenie sclipitoare, personal amabil si eficient, confort. Un organism care mergea ceas, cum ti-ai dori sa vezi si ,,la stat", de s-ar putea.
    Bianca e sfioasa, mai intai. Dar stiu sa vorbesc cu copii: nu trebuie nimic mai mult decat sa fii onest. Si totusi, copila asta cu pieptul deschis iar, pentru ca ,,ceasul" ei sa mearga mai bine, ma uluieste. O intreb ce-ar vrea sa fie cand va fi mare. Pentru ca va fi mare - ceasul din pieptul ei e mult mai bine, acum. Imi spune: ,,doctor de pasari". Iar lumea de asepsie, de scortosenie de spital, de norma, de reguli si fire se sparge o secunda in jurul nostru, si ii arat Biancai ceea ce nu as fi indraznit, altfel, sa scot intr-un spital: puiul de porumbel cu care plecasem la mine, spre Reghin, frate al multor altora, carora le sunt, de ani buni, doctor.
    Sigur, ar mai fi multe de spus: despre bucuria parintilor, despre felul acela cald in care ne-am imbratisat la plecare, despre mesajele atata de frumoase pe care le-am schimbat in timpul cat a trecut de atunci. Dar uimirea acestei intalniri fericite, ca incununare a eforturilor noastre (iar cele ale prietenilor mei de la Caritas-ul Eparhial nu au fost putine, pana tot acest esafodaj a fost construit) a avut acel moment aparte, care ma va lumina intotdeauna: ca un doctor de pasari a ajutat inima unui, poate, viitor doctor de pasari, sa duca mai departe ce e de dus, pentru ca binele dintre oameni si pasarile de pe umerii lor sa poarte seminte si pentru viitor.
    Ramona Balutescu
    The post Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Primaria Oradea pregateste campania de plantari de primavara


    [2016-03-01]
    In cursul saptamânii trecute s-a adjudecat licitatia pentru achizitia de arbori, necesari campaniei de plantari de primavara derulate de Primaria Oradea.

    Firma câstigatoare a licitatiei a fost Aquaplant SRL Oradea.

    In total se vor achizitiona 188 de arbori la pretul de 196.976 lei (fara TVA). Perioada campaniei de primavara derulata de Primaria Oradea este 1 aprilie - 30 aprilie 2016, data care va fi corelata cu conditiile meteo de la acea vreme.

    Toti arborii trebuie sa fie prevazuti cu baloti de pamânt, sa aiba inaltimea de minimum 4 metri, circumferinta de minimum 26 cm, iar coroana formata pe cel putin o treime din inaltime. Printre speciile de arbori se numara: pruni si peri ornamentali, salcâmi japonezi, tei, artari si frasini.

    Printre amplasamentele vizate se numara: B-dul Dacia (tronson intre str. Transilvania si str. Podului), scuar str. Xenopol, str. Clujului, Centrul Civic (zona Billa, zona catedralei), Parc 1 Decembrie, Parc Mihai Viteazul, Parc Seleus, Parc Salca, Parc I. C. Bratianu, Parc Ion Paun Pincio etc.

    "Spre deosebire de anii trecuti, Primaria Oradea a solicitat prin caietul de sarcini ca udarea celor 188 de arbori sa se faca de firma câstigatoare pe o perioada de doi ani de zile de la semnarea procesului verbal de receptie a lucrarilor de plantare. Totodata, udarea se va face cu o frecventa de 3 ori /saptamâna, cu exceptia zilelor când temperatura va fi mai mica de 5 grade sau a zilelor cu precipitatii", ne-a declarat Mircea Stejeran - seful Serviciului Lucrari si Servicii Publice din cadrul Directiei Tehnice din Primaria Oradea.

      [...]Citeste mai departe
    Primaria Oradea pregateste campania de plantari de primavara
    Sursa: Primaria Oradea
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-29]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"!


    [2016-02-29]
    In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale. In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul […]
    The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.
     In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale.
    In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul ca am fi impotriva stiintei, a educatiei si chiar impotriva medicinei si a eforturilor medicilor de a salva vieti, ca am fi retrograzi si am avea mentalitate de Evul Mediu. Este complet fals. Inteleg ca prin crearea acestei imagini false, devine usor ca oamenii inclinati spre cunoastere sa fie invrajbiti impotriva demersului Societatii Timisoara, insa as dori sa precizez clar ca nu suntem nici impotriva educatiei, nici a stiintei, nici ca oamenii sa inteleaga cum functioneaza corpul uman, nici ca tot mai multi tineri sa isi doreasca sa urmeze o cariera medicala, sa isi practice profesia cu cinste si sa salveze vieti.

    Subiectul discutiei in cazul de fata este, insa, cu totul altul. Expozitia ,,Our Body: Universul interior" prezinta copurile unor persoane decedate intr­un stat totalitar, in speta China, fara a prezenta niciun fel de acte cu privire la aceste trupuri. Iar aici ar fi esential de prezentat consimtamantul acestor oameni ca trupul lor sa fie tratat in acest fel dupa moarte. Daca acest consimtamant nu poate fi prezentat, nu cred ca putem vorbi de vreun aspect etic legat de aceasta expozitie. Nu cunosc ca expozitii de genul celei de la Timisoara - in care corpurile expuse provin din China - sa fi putut prezenta vreodata consimtamantul celor expusi. Mai mult decat atat, organizatorii expozitiilor similare celei de la Muzeul Banatului incaseaza profituri imense de pe urma acestor expozitii, si mai precis de pe urma trupurilor umane expuse.
    1
    Nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru
    1
    Referindu­ma pe scurt la domeniul transplanturilor de organe, intrucat este amintit deseori in articolul doamnei Ramona Balutescu, doresc sa mentionez ca existenta consimtamantului informat, scris, liber, prealabil si expres al persoanei in vederea donarii unui organ, este un aspect esential strans legat de etica transplanturilor. La fel cum este si faptul ca donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana nu pot face obiectul unor acte si fapte juridice in scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura.
    Aceleasi principii etice guverneaza si destinatia pe care o ia corpul uman dupa moarte. El nu poate primi o alta destinatie decat aceea a inhumarii, daca persoana, in timpul vietii, sau familia, nu a exprimat un consimtamant expres ca trupul sa fie intrebuintat in alt mod. Aceste principii care tin de etica, de etica lumii in care traim, nu cea a Evului Mediu, sunt consacrate de legislatiile nationale si de standardele internationale in domeniu. Asadar, nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru, indiferent de motivatie. Motivatia ca expozitiile de la muzeu sunt de obicei cu plata, este cat se poate de lipsita de orice fundament in acest context. Cred ca aceste aspecte nu pot fi negate de niciun medic sau jurnalist cu cunostiinte in domeniu. Cel putin ar fi ingrijorator daca ele ar fi negate, intrucat s­ar sustine aspecte ce tin de taramul infractional.

    Revenind la domeniul transplanturilor de organe si la China, tara de unde provin cadavrele expuse la Muzeul Banatului, redau mai jos doua paragrafe din rezolutia1 Parlamentului European
    1 A se vedea: Dezbaterea Rezolutiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013, referitoare la recoltarea de organe in China. Textul Rezolutiei PE din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe in China (2013/2981(RSP)): 12013/2981(RSP) din 12 decembrie 2013, rezolutie citata pentru a reda starea extrem de grava a situatiei transplanturilor in China: Parlamentul European

    ,,isi exprima profunda ingrijorare fata de relatarile persistente si credibile referitoare la recoltarea sistematica de organe, care are loc in Republica Populara Chineza cu sustinerea statului, de la detinuti de constiinta, fara acordul lor, inclusiv de la numerosi practicanti de Falun Gong, retinuti pentru convingerile lor religioase, precum si de la membri ai altor grupuri minoritare etnice sau religioase". (…)

    Parlamentul European

    ,,solicita UE si statelor sale membre sa ridice chestiunea recoltarii de organe in China; recomanda Uniunii si statelor sale membre sa condamne public abuzurile din domeniul transplantului de organe din China si sa isi sensibilizeze in acest sens cetatenii care calatoresc in China".

    Precizez ca rezolutia mai sus citata nu a fost mentionata pentru a manipula, astfel cum se insinueaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ci pentru ca avem o intrebare fireasca de pus: Daca un stat organizeaza jaf de organe, pentru profit, la nivel national, ce putem spune despre cadavrele provenite din acest stat, expuse in expozitii precum cele de la Muzeul Banatului, cu privire la care nu se prezinta niciun fel de documente?

    In acest context mai precizez ca, tot in rezolutia citata mai sus, se mentioneaza ca:

    ,,Republica Populara Chineza inregistreaza un nivel extrem de scazut de donare voluntara de organe din cauza credintelor traditionale".

    Chinezii considera ca trupul trebuie sa ramana intact pana la moarte si dupa moarte, de aceea avem in China aceasta rata extrem de scazuta de donare voluntara de organe. Din nou, intervine intrebarea fireasca: De unde atatia chinezi care se inghesuie sa consimta si isi doneze trupurile spre a fi disecate si expuse pentru profit in expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului?
    1
    Oare nu avem de a face in toata aceasta poveste cu o lipsa totala a consimtamantului?
    1
    Si daca   nu   avem   un consimtamant expres si liber al persoanei, nu ne confruntam cu incalcarea celor mai fundamentale standarde etice in domeniu?
    Si pentru ca rezolutia Parlamentului European, citata si in protestul Societatii Timisoara, se concentreaza pe Falun Gong, pot spune cate ceva despre acesta, avand in vedere ca se reproseaza ca nu explicam. In prezent, practicantii Falun Gong reprezinta cel mai aspru si cel mai numeros grup persecutat de regimul comunist chinez. Miscarea Falun Gong este o practica traditionala chinezeasca ce include exercitii de qigong (exercitii fizice traditionale chinezesti), de genul Tai­chiului si o filosofie bazata principiile adevar, compasiune, toleranta, anume pe credinte din budism, confucianism, taoism, exact acele credinte stravechi pe care comunistii chinezi au dorit sa le elimine prin Revolutia Culturala.

    Datorita popularitatii fara precedent inregistrata de practica Falun Gong (aproximativ 1 din 12 chinezi ajunsesera sa practice), regimul de la Beijing o interzice in 1999 si incepe o persecutie crunta impotriva practicantilor, care continua pana in prezent transformandu­se intr­un genocid teribil. Mai mult decat atat, din 2006 incep sa fie dezvaluite stiri ingrozitoare ca acesti oameni, detinuti si torturati in inchisorile chineze, dintre care multi nu si­au declarat identitatea de teama ca familia sa nu sufere repercusiuni, sunt folositi pe post de banca de organe in viata, fiind sacrificati la comanda, fara a­si da consimtamantul in acest sens, pentru a li se extrage organele si vandute pentru profit, intr­o afacere sustinuta de statul chinez.
    Investigatiile internationale ce au urmat pe aceasta tema, au scos la iveala aceasta oribila crima comparata de tot mai multe voci, inclusiv ale unor evrei, cu Holocaustul, si au determinat aparitia acestei rezolutii PE, si ca tari precum Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia sa isi modifice legislatia penala si cea in domeniul transplanturilor de organe.
    Despre plastinatie in China
    1
    III. Intrucat articolul, ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", vorbeste despre plastinatie, as dori sa punctez cateva aspecte legate de plastinatia din China, von Hagens, Sui Hongjin si centrul de plastinatie din Dalian, despre care se mentioneaza in articol ca este al ,,doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia". Bineinteles, subiectul este extrem de amplu si nu poate fi cuprins in doar cateva randuri.
    Plastinatia corpului uman a devenit o afacere extrem de profitabila in China de astazi, unde este permisa si sustinuta de catre guvern. Cum a inceput?
    In luna ianuarie 1994, Sui Hongjin, profesor la Universitatea de Medicina din orasul Dalian, China, a fost trimis in Germania sa studieze plastinatia de la Gunther von Hagens, inventatorul acestei tehnici. Acest profesor chinez a avut un rol cheie in dezvoltarea industriei plastinatiei in China. In decembrie 1996, Hagens a fondat Institutul de Plastinatie Hagens din Dalian, primul institut de acest gen din China, al carui director a fost numit Sui Hongjin.

    In august 1999, autoritatile municipale ale Dalian au aprobat ca Hagens sa investeasca 15 milioane de dolari in intreprinderea cu capital exclusiv strain, Von Hagens Plastination Ltd., in zona Hi­tech din Dalian. Sui Hongjin a fost numit manager general al acesteia si promovat, cu incalcarea normelor uzuale de promovare, ca profesor si director al departamentului de anatomie din cadrul Universitatii de Medicina din Dalian. In anul 2002, cu sprijinul Universitatii de Medicina din Dalian, Sui Hongjin a pus bazele propriei companii de plastinatie, compania de pastinatie a Universitatii de Medicina din Dalian.
    In anul 2004, revista germana Der Spiegel face o serie de dezvaluiri socante cu privire la trupurile expuse in expozitiile de corpuri plastinate ale lui von Hagens, supranumit si Doctorul Mortii, care obisnuieste sa socheze si prin expunerea cadavrelor in pozitii sexuale.
    Revista a tiparit corespondenta pe e­mail dintre Hagens si managerul de la fabrica sa de plastinatie din China, profesorul universitar Sui Hongjin, datand din decembrie 2001. Dr. Sui este citat ca laudandu­se ca a obtinut ,,specimene proaspete", de cea mai buna calitate, si anume corpurile a doi tineri, barbat si femeie, care murisera in acea dimineata. Doctorul chinez a adaugat ca ambelor cadavre le­au fost indepartate intestinele si ca aveau gauri de glont in cap.
    Se mai arata in presa de la acea vreme ca fabrica de plastinatie din Dalian era situata aproape de trei lagare, in care erau detinuti prizonierii politici si membri ai miscarii interzise in China, Falun Gong.

    Der Spiegel a mai sustinut ca exista probe ca Hagens a platit statului chinez cadavrele livrate la fabrica lui din Dalian.
    Alte dovezi au sugerat ca multe dintre cadavrele si fetusii depozitati la fabrica din Dalian au fost furnizati de politia chineza si este posibil sa fi fost victime ale politicii unui singur copil a Chinei. A se vedea: Der Spiegel, ,,Händler des Todes" Von Röbel, Sven und Wassermann, Andreas, The Telegraph, ,,Body Worlds impresario ‘used corpses of executed prisoners for exhibition".
    In special, Der Spiegel a obtinut dovezi care confirmau faptul ca in ,,baza de date referitoare la fetusi si copii mici" detinuta de fabrica de plastinatie a lui von Hagens din Dalian, existau referinte detaliate cu privire la un fetus de 9 luni etichetat 01BR01. Fetusul de sex masculin a ajuns la fabrica la data de 26 martie 2001. Proveninta sa era specificata in mod clar: ,,Biroul Securitatii Publice". S­a pus intrebarea: Cum putea un fetus de 9 luni, un bebelus pe cale sa se nasca, sa sfarseasca la Biroul Securitatii Publice?
    Dezvaluirile facute de Der Spiegel au contrazis afirmatiile profesorului von Hagens, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in China, ca toate corpurile expuse in expozitiile sale au fost furnizate in mod voluntar de catre donatori care au semnat declaratii scrise in acest sens, inainte de moarte.
    Coroborez dezvaluirile revistei germane cu investigatia celor de la ABC News si repet concluzia investigatiei: ,,universitatea" despre care se sustinea in cazul investigat ca dona corpurile in scopuri stiintifice si educationale, era in fapt o baraca dintr­un ghetou al orasului Dalian, unde erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian.

    In acest context, ar mai fi de mentionat si faptul ca universitatile medicale din China vand cadavre plastinate astfel cum rezulta din anunturile postate online. De asemenea, fabrica de plastinatie a profesorului universitar Sui Hongjin isi promoveaza specimenele umane online, cu specificatia ,,pret negociabil fata in fata".
    Oare toate aceste aspecte legate de plastinatia din China, pe care nu le­am inventat eu, ci pentru care exista numeroase surse, nu reprezinta o sfidare completa a celor mai elementare standarde umane, pe care lumea civilizata, lumea de astazi, le­a creat si concretizat in legislatii nationale si conventii internationale, ca rezultat al unui proces de evolutie al societatii? In acest context, ma intreb, cum pot fi numiti retrograzi, cei care trag un semnal de alarma cu privire la incalcarea acestor standarde?
    1
    Expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris
    1
    Revenind la expozitia ,,Our Body: Universul interior" de la Muzeul Banatului. Se precizeaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ca procesele intentate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie au fost pierdute de fiecare data.
    Este, si aceasta, o afirmatie nefondata.
    Aici precizez ca tocmai expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris, in urma unor demersuri in justitie in anul 2009. Detaliez in cele ce urmeaza.

    Ancheta jurnalistilor de la ABC News subtitrata in limba romana: https://www.facebook.com/CadavreExpuseLaBucuresti/videos/875276805873416. A se vedea: Raportul de investigatie asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiembrie 2012 si updatat la 11 aprilie 2013, de catre World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong, France 24, The jury's in: Our Body’ exhibition banned in France, Agora Vox, Our body: censuré.
    Actiunea a fost promovata de doua organizatii franceze, Ensemble contre la peine de mort (Impreuna impotriva Pedepsei cu Moartea) si Solidarité Chine (Solidaritate China). Acestea au ridicat invocat urmatoarele aspecte:
    – au suspectat ca exponatele provin din inchisorile chineze si nu de la scoala medicala din Hong Kong, Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong - aceeasi scoala medicala care se invoca si la Timisoara ca fiind sursa cadavrelor;
    – au aratat ca trupurile si organele expuse sunt atat de perfect conservate incat ele trebuie sa fi fost livrate pentru plastinatie imediat dupa momentul mortii;
    – au aratat ca corpurile expuse nu prezinta nicio urma de patologie serioasa care sa fi cauzat moarte imediata;
    – au invocat faptul ca unele corpuri ar prezenta urme de gloante;
    – au suspectat ca decedatii ar fi detinuti executati.
    Cele doua organizatii franceze reclamante au primit castig de cauza la toate cele trei grade de jurisdictie din Paris, in sensul ca au castigat in prima instanta, solutie mentinuta de celelalte doua instante superioare, desi judecatorii francezi au motivat diferit interzicerea expozitiei.

    Prima instanta a considerat ca: ,,Spatiul desemnat de lege pentru cadavre este cel al cimitirului".
    Cea de­a doua instanta a respins apelul organizatorilor expozitiei, aratand ca: organizatorul expozitiei ,,nu a putut proba, desi avea aceasta obligatie, originea licita si non frauduloasa a corpurilor si existenta consimtamantului".
    In cadrul demersului in justitie a iesit la iveala faptul ca Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong este o fundatie obscura, greu de gasit, iar organizatorii au putut prezenta doar de un simplu document referitor la originea cadavrelor.
    Ultima instanta a apreciat ca expunerea corpurilor in scopuri comerciale contravine prevederilor Codului civil francez, intrucat: "Ramasitele pamantesti ale persoanei decedate trebuie tratate cu respect, demnitate si decenta".
    Mai arat ca, tot prin hotarare judecatoreasca, Inalta Curte de Justitie din Israel a interzis o expozitie similara in octombrie 2012, pe considerentul ca ,,violeaza demnitatea umana, inclusiv demnitatea persoanei decedate", instanta hotarand ca autoritatile israeliene, inclusiv cele vamale, sa ia toate masurile necesare ca un eveniment de acest gen sa nu mai aiba loc vreodata in Israel, tara in care, in urma hotararii judecatoresti mai sus mentionate, nu mai pot intra cadavre plastinate.
    Citez din continutul hotararii:

    ,,Principala sustinere a petentului este faptul ca aceste corpuri si parti de corpuri au apartinut persoanelor din China, inclusiv detinuti care au fost torturati si executati, supusi proceselor de conservare si vanduti pe „piata neagra”, cu scopul de a le afisa in expozitie in scopuri comerciale, toate acestea fara consimtamantul lor sau a familiilor lor. Paratii 4­5 au esuat sa arate, in mod independent, ca persoanele decedate si­-au dat consimtamantul pentru  folosirea corpurilor lor in Expozitie, si, astfel, ei nu au putut sa respinga o astfel de suspiciune substantiala".

    Mentionez ca pot pune la dispozitia presei hotararea din Israel.

    Din punctul meu de vedere, pozitia celor doua natiuni respectabile, fata de expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului, nu reprezinta un fapt nesemnificativ.
    Sunt, de asemenea, pe deplin constiinta de faptul ca demersuri in justitie precum cele din Franta si Israel, impotriva expozitiilor de corpuri plastinate, au sorti de izbanda mai ales in tari in care justitia este puternica si neinfluentabila.
    Cunosc ca exista si alte cazuri in care expozitii de cadavre plastinate au fost inchise, ma pot documenta si cu privire la acele cazuri si oferi sursele.
    1
    IN INCHEIERE
    1
    In lumina tuturor celor prezentate mai sus, si a surselor oferite, cred ca nu mai putem vorbi de o documentare facuta din vreun ,,pliant prost tradus", oricum sursele ce pot fi citate sunt mult mai multe.
    Avand in vedere importanta subiectului si esenta lui, nu divagatiile care ne indeparteaza de la subiect, consider, de asemenea, ca proasta sau buna mea pregatire profesionala, la fel ca si convingerile mele, nu au vreo relevanta prea mare.
    Relevanta are faptul ca este extrem de mare posibilitatea de a asista la un spectacol grotesc, in care privim corpurile unor oameni torturati prin centrele de detentie chineze, apoi jupuite si trimise in lume pentru a obtine profit, in timp ce familiile inca ii cauta.

    Fata de profiturile enorme obtinute de pe urma acestor expozitii, si toate aspectele, ,,vazute si nevazute", de­a dreptul oribile, legate de plastinatia din China, pentru mine personal varianta ca aceste expozitii se fac din dorinta ca acei copii care le viziteaza sa devina medicii de maine, nu e mai mult decat praf in ochi. Nu cred ca in Romania va creste numarul de medici pentru ca acestia au vazut in copilarie o expozitie de cadavre asupra careia planeaza atatea si atatea suspiciuni.
    Si referindu­ma la copii, mentionez ca exista o Nota a Ministerului Educatiei data cu ocazia unei expozitii similare gazduita de Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti, in 2013, unde se vorbeste de ,,unele aspecte controversate, generate de tipul de exponate, precum si un posibil impact emotional negativ pe care acestea il pot avea asupra elevilor/copiilor".
    Mai consider, tot in lumina celor expuse aici, ca demersul Societatii Timisoara este unul demn, care vizeaza valori fundamentale, atitudine pe care ne­am obisnuit deja sa o vedem in actiunile Societatii Timisoara.
    Anca Florescu
    The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii


    [2016-02-26]
    Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din […]
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
     Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din oras, la colegii din presa, la oamenii de la muzeu. Mai ales la oamenii din jur ma uit. Pentru ca galceava aceasta nu este o disputa dintre doua institutii ci este ca un fel de tablou grotesc al lui Bruegel, ca si ,,Lupta Carnavalului cu P(r)ostul", in care intra mult mai multi. In care intram toti. Si, dupa ce am citit platitudinile colegilor mei din presa, care informeaza cautand senzationalul efemer dar uitand sa aiba si pareri, cred ca un punct de vedere ceva mai migalit ar putea fi util.
    Sa vedem care sunt acuzele celor care au deschis proces.

    ,,Am depus in data de 16 februarie o plangere penala la Parchectul de pe langa Judecatoria Timisoara pentru profanarea de cadavre. Legislatia din Romania are menirea de a proteja valori sociale care includ si respectul datorat oamenilor dupa moartea lor. Ne referim la faptul ca in considerarea vietii pe care acel corp a purtat-o odata acelui corp trebuie sa i se acorde respect.
    In cadrul demersurilor in justitie am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt. Nu cunoastem nimic despre cei carora le-au apartinut aceste corpuri. Am aratat ca se obtine profit de pe urma acestei expozitii fara a se arata cauzele decesului sau un consimtamant venit din partea familiilor celor decedati. Noi am aratat ca trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti"

    a fost replica doamnei Anca Florescu, ce inteleg ca e avocat si reprezentant al Societatii Timisoara.
    Din ce a aparut in presa - nu am fost prezenta la conferinta de presa pe care am aflat ca a tinut-o Societatea Timisoara pentru ca, desi de regula primesc mailurile lor, acum nu am primit vreo invitatie – am vazut ca in 16 februarie a fost depusa la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara o plangere penala impotriva organizatorilor expozitiei ,,Our Body: Universul Interior" pentru savarsirea infractiunii de profanare de cadavre sau morminte. Apoi a ajuns la mine si comunicatul trimis de cei de la Societate, din care citez o parte:

    ,,(...)Atragem atentia ca decedatii provin din China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati in inchisorile chineze.
    China este acuzata de tortura, tratamente inumane sau degradante folosite in mod obisnuit in sistemul de detentie chinez, de persecutii politice si religioase si de uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit, afacere organizata de sistemul militar. Aceste aspecte sunt documentate pe larg in rapoarte internationale. Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China.
    China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara. (...)
    O echipa ABC News a efectuat cu ani in urma o investigatie in orasul Dalian, unde se efectua plastinatia. A descoperit ca ,,universitatea” despre care se vorbea in acel caz era in fapt o baraca dintr-un ghetou al orasului. Aici erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian"(...).

    Prieteni dragi de la Societatea Timisoara, cei de demult, cei ale caror nume nu le-am vazut, totusi, aparand legat de ciudatenia aceasta de actiune - cum ati ajuns in postura de a duce numele Societatii spre cenzurarea unei expozitii care promoveaza stiinta?…
    Sa luam mai intai la analizat replica doamnei avocat Anca Florescu. Dupa DEX, ,,a profana" inseamna ,,a trata fara respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pangari, a batjocori, a necinsti, a terfeli". Ar fi interesant de stiut pe ce se bazeaza doamna avocat atunci cand considera corpurile prezentate in expozitie ca ,,pangarite, batjocorite, necinstite sau terfelite" - si daca le considera ,,sfinte" sau nu.
    Doamna Florescu spune in continuare: ,,am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt". As dori sa stiu cum a ajuns la un verb transant, ca ,,a arata", pentru ca eu nu cred ca schita de demonstratie a doamnei avocat trebuie neaparat inzestrata si cu laurii reusitei. Asadar, doamna Florescu (si cei pe care ii reprezinta cu adevarat) cred ca nu e etic ca ce avem pe interior sa fie aratat. Suna oarecum inchizitorial, suna ca de Ev Mediu timpuriu. Doresc sa prezint o fotografie pe care am realizat-o la Bucuresti, la Spitalul Fundeni.

    Vedeti, acesta este un ficat de om. Un ficat de om care a fost declarat in moarte cerebrala la Timisoara. Cadavrul lui (pentru ca moartea cerebrala este moarte) a fost, asadar, dupa ,,aratarea" de mai sus, ,,tratat fara respectul cuvenit, pangarit, batjocorit, necinstit si terfelit" de niste ticalosi de medici din Bucuresti, care primesc un salariu pentru asta, nepremitandu-se ingroparea sa cu toate piesele din dotare. Ficatul a ajuns la Bucuresti dus de echipa de medici, si, din cum vedeti dupa coloratie, in momentul in care il pozam (pangarind, la randul meu, ce era de pangarit din corpul sfant), deja se imprietenea cu un corp nou, terfelit si el si cu multe din chestiile componente puse indecent in afara corpului sau expuse noua, terfelitorilor, pentru ca omul acela, ce era pe moarte, sa poata primi o viata noua. Fara ca motivul decesului celui de la care s-au recoltat organele sa-l pot afla sau sa iau legatura cu familia sa - pentru ca asa prevede legislatia statului totalitar Romania... Cum pozam un ficat al unei persoane decedate, cred ca ma inscriu la profanarea de cadavre...
    Stiti de ce am facut-o si unde am folosit imaginea aceasta? Am facut-o pentru ca unii dintre noi, cei din presa, incercam sa explicam ce se intampla acolo unde voi, cei cu circumvolutii odihnite, nu puteti ajunge. Ca sa intelegeti. Si am folosit-o la materialul despre echipa de medici care a cazut cu avionul, in Apuseni, in ceea ce a fost numit cel mai bun material de atunci (de catre pangaritori-medici), legat de drama respectiva. Si intr-o expozitie (fara plata la intrare, ce e drept) cu fotografii din operatii pe cord deschis si de la transplant, pentru a incuraja semenii sa se documenteze legat de donarea de organe. Dupa doamna Florescu, am senzatia ca sunt o nemernica...
    Avocata mai spune ca ,,se obtine profit de pe urma acestei expozitii" si ca ,,trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti". Daca nu ma inseala memoria, Muzeul Banatului, ca si mii si mii de alte muzee din lume, a mai avut expozitii cu plata. Pentru ca, stiti, si muzeele trebuie sa traiasca din ceva. Ciudat, chiar si medicii trebuie sa traiasca din ceva - si ei chiar lucreaza zi de zi cu trupuri. Si, hm... chiar si preotii trebuie sa traiasca din ceva, chiar daca nu lucreaza cu nimic... Ciudat, asta nu revolta pe prea multi.
    Nu exista ,,marfa simpla", atunci cand este vorba de stiinta. Exista ,,marfa compusa", ca la medic. Dam banutul iar omul acela, care s-a spetit ani si ani, la facultate, in rezidentiat, la specializari, ne spune ce avem, transformandu-ne in ,,marfa" pentru care isi ia salariul. Nu putem spera decat ca salariul acela va fi unul justificat. Pentru care medicul a trebuit sa-si invete cursurile. Parte din a invata este... ati ghicit - a porni de undeva.
    Sa vedem si comunicatul prezentat de avocata si de UNII dintre membrii Societatii Timisoara (sigur, nu ar fi putut sa se stranga toti acolo, dar se poate ca unii nici nu au fost de acord cu aceasta atitudine fata de expozitie) – se vorbeste de ,,China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati" si ,,uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit".
    Trec peste faptul ca, atunci cand vinzi ceva, o faci pentru profit (asadar cineva n-a gandit prea mult asupra textului comunicatului) dar, vedeti, China e mare iar o intrebare ,,ridicata" nu atrage dupa sine si un raspuns implicit. Dar ajungem si la practicantii Falun Gong. Cei de la Societate nu considera util sa mai foloseasca un rand si sa spuna ce e cu Falun-ul asta (ceea ce ma face sa cred, iar, ca jurnalistii din Societate nu au o legatura prea mare cu acest comunicat) ci iau povestea ca pe ceva cunoscut. Poate si pentru faptul ca doamna avocat e practicanta Falun Gong (sau macar a fost), cum o arata mai multe poze din profilul sau de Facebook, partea publica.
    Nu ma deranjeaza ca niste timisoreni se pozeaza in Parcul Botanic in pozitii macar ciudate dar, ca tot vorbim de etica, am un semn de intrebare (sau ,,ridic intrebarea", de va e mai draga exprimarea) cum s-ar incadra la ,,etic" sa postezi poze cu copii de varste mici care sunt pusi sa semneze petitii cu tenta politic-sociala, si anume ,,a se opri persecutia asupra practicantilor Falun Gong".
    In alta ordine de idei, cum ni se spune si ca ,,Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China", avand si aici cuvantul magic ,,China", trebuie sa tragem neaparat concluzia ca actiunea in instanta a celor de la Societatea Timisoara tocmai demasca un trafic de organe. Pentru ca vorbim de China. Trista incercare de manipulare.
    Sigur, pe unii dintre noi acest mod de argumentare ne-ar face sa ne intrebam (ok, sa ridicam intrebarea) unde a invatat dreptul doamna avocat Anca Florescu. Dar raspunsul vine tot de pe pagina sa de Facebook: la Universitatea Tibiscus, o chestie privata din Timisoara. Pe maniera de mai sus, de a lega idei ce nu ar trebui neaparat legate, carcotasii ar putea spune ca tot ce se spune ca se invata la o facultate privata e doar o frauda - asa cum a aratat presa despre unele dintre universitatile private. Dar, vedeti... eu am invatat sa fac presa cu ceva mai mult staif decat atat. La o universitate de stat. Cu profesori care sunt si in Consiliul de Conducere al Societatii Timisoara. Si alaturi de alti membri marcanti ai Societatii am lucrat ani de zile. Si pretind ca ma pot desolidariza de generalizari stupide. (Este momentul sa spun ca as vrea sa vad lista celor din Socetatea Timisoara care au fost de acord cu procesul asta impotriva Muzeului Banatului. Asadar, o cer oficial).
    Mai aflam, prin grija celor de la Societatea Timisoara, care si-au facut publice parerile, asta: ,,China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara". Ei, si aici deja ajungem la a spune ca Societatea Timisoara (macar - o spun iar - cei care au initiat acest protest) se face urat de ras, povestind de Dalian ca despre o baraca si despre China ca singurul loc cu plastinarea.

    Sa aruncam on ochi la fotografia aceasta, cu un exponat din cele blamate, realizata de Valentina Sarosi la Muzeul Banatului. Vedem un schelet uman si circulatia sangelui in corp. Adica niste oase si un ,,plastic". Ma duc intre fisierele memoriei mele si gasesc pe un raft informatia ca in noiembrie 1990 am vazut ceva extrem de asemanator, daca nu identic, la... Timisoara. Eram in vizita cu colegii mei de liceu, Liceul Miron Constantinescu din Arad, azi Colegiul National Elena Ghiba Birta, dintre care multi au devenit medici, la Timisoara la Facultatea de Medicina de aici. Rectorul Mihai Dragomirescu ne-a condus, ne-a aratat, ne-a explicat. Era imediat dupa revolutie, nu se stia cum va fi pe viitor cu studentii. UMF-ul avea nevoie sa-si faca putina reclama.
    Recunosc, eu cunosteam deja cate ceva despre UMF. Mama locuia in Timisoara, la doua case de Medicina, aveam multi prieteni studenti medicinisti si mergeam cu ei prin spitale si chiar si in salile de disectie. Numele lui Iagnov, pe atunci dat unui amfiteatru de buzunar, cu banci de lemn, aproape de lespezile cu cadavre pe care le rascoleau studentii, din alta sala a aceluiasi coridor, mi se fixase deja in memorie. Asa ca, din vizita aceea, cred ca am retinut oarecum alte lucruri decat multi dintre colegi. Iar unul dintre ele era legat de preparatele de coroziune vazute la Muzeul UMF.
    Asadar, cand am citit despre China ca ,,singura tara care plastineaza", am pus mana pe telefon si am intrebat la Disciplina de Anatomie si Embriologie daca mai exista acolo preparatele de coroziune. Spre bucuria mea, raspunsul a fost ,,da". Spus simplu, povestea e ceva tot cu cadavre si cu plastic, doar ca un fel de ,,negativ". Exact ca in poza colegei mele, doar ca nu neaparat si cu scheletul anex. Imi aduc aminte si ce ni se povestea acum un sfert de secol - se injecteaza in organul dorit, al decedatului, plasticul respectiv, se ataca organul cu acid, ramane plasticul ce ne arata vasele. Sa vedem un exemplu - dar, acesta, realizat, la Timisoara, dupa un organ de porc.

    Cum de am pastrat informatia 25 de ani in memorie, daca nu m-am facut medic? Am avut un profesor de biologie extraordinar, la liceu: Doru Cotuna. Din elevii care au invatat cu el au iesit multi medici valorosi. Ah, si in ,,labul de bio 1", unde aveam sala de clasa, aveam si un sertar cu un schelet uman. Nu plastic, nu alte minuni. Un schelet uman. Nu stiu cum a ajuns acolo si nici nu era vreunul din noi revoltat. Eram acolo ca sa invatam mai multa biologie decat altii, din alte clase, de la alte specializari. Si aveam o multime de oase din seria animala, ierbare minunate, exponate impaiate si... un schelet de om.
    Am iesit laborant biolog, dupa diploma de liceu. Nu am dat la Medicina, ca unii dintre colegii mei, ci am ajuns ziarist. Specializat pe medicina, printre altele. Si nu am uitat biologia pe care am facut-o cu Cotuna, in laboratorul de biologie 1, unde aveam scheletul uman. Asta m-a ajutat ca, atunci cand a venit timpul, sa pot sa demasc o minciuna a Regiei de Horticultura din Timisoara, scriind o pagina intreaga de ziar despre arborii de lalele din oras, sa pot sa dezleg un mister legat de o presupusa planta carnivora a parcului Dendrologic Bazos, pe care biologii care il administrau nu o asezasera pana atunci, sa am discutii avizate cu curatorii gradinilor botanice din Treviso, Geneva, Goteborg si Paris si chiar sa semnalez o greseala legat de un exponat din galeria de oase a celor de la Muzeul de Anatomie Comparata si Paleontologie Paris. Nu pe mine ma laud. Pe profesorul meu il laud, si-i voi multumi mereu pentru ce m-a invatat, chiar de nu mai este printre noi.
    Un profesor bun este mare lucru. Este o baza pentru pornire, un sprijin de inceput, un mentor. Profesorii, lucrurile care vin cu ei, se adauga la ce a strans un copil sau adolescent pana atunci si il fac sa isi aleaga drumul in viata. N-am ajuns medic dar ziua aceea de scarboasa profanare a organelor umane, de la UMF Timisoara, a avut un rost, chiar si pentru mine - dupa un sfert de secol pot apara slujbasii unui muzeu.
    Pentru ca mie nu mi se pare sfant corpul uman. Mi se pare sfant ,,a intelege" - cu o rivalitate, intru sfintenie, de la ,,a iubi", ,,a ajuta", ,,a vindeca" si ,,a educa". M-am gandit mult, zilele acestea, la verbele de aici si la un clasament al lor - totusi, toate celelalte se bazeaza pe ,,a intelege".
    Asadar, parte din produsele de plastinatie, preparatele de coroziune din expozitia blamata, ,,care nu se produc decat in China, in sistemul totalitar, de la detinutii chinezi" le avem si aici, sub nasul nostru, la Timisoara, si nu de acum sau din 1990, cand le-am vazut eu, ci din anii 50, cand au inceput sa se realizeze. Prin genul de asocieri de idei al doamnei avocat cu diploma de Tibiscus (dar am convenit ca acest lucru nu va fi lasat sa ne deranjeze prea mult), Romania este un stat totalitar si... cine stie cine a mai fost omorat si pentru organele astea...
    Oricum, ajungand aici, doresc sa instiintez onor partea suparata pe stiinta a Societatii Timisoara ca orasul nostru este intesat de cadavre pangarite. La UMF la Anatomie se invata pe asa ceva - iar deasupra intrarii la morga lor este o placuta pe care v-am pozat-o, rugandu-va sa meditati asupra enuntului: ,,Aici moartea este in serviciul vietii". Daca vrei sa vezi cum arata un chist hidatic intr-o inima, cauti la Parazitologie, daca te intereseaza malformatii din timpul de viata intrauterin - ati ghicit, macar UMF si spitalele de profil e firesc sa aiba asa ceva.

    Sa pomenesc de lamele cu ajutorul carora anatomopatologii decid de avem cancer sau nu, dupa ce au scurmat biopsiile? Sa vorbesc despre tumorile gigant extirpate de urologi? Nu. Dragi prieteni din Societate, o sa va amintesc, unora dintre voi, cum am plans impreuna de bucurie, acum o vreme, la Salonul Vega, cand unul dintre noi tocmai aflase ca NU are acea boala cumplita, de care fugim toti. Cativa medici au fost si in spatele acelui diagnostic, si anii lor de rascolit cadavre, de pangarit, de profanat.
    Si daca tot vor cei mai nou-veniti prin Societate sa ingroape ceva, spuneti-le ca in catedrala ortodoxa, cum intri pe dreapta, este un domn neingropat, transformat in marfa, cu oasele expuse in mod dizgratios - scrie Iosif de la Partos pe cutia in care e adapostit, si o multime de indivizi cu gusturi ciudate incearca sa-i pupe oasele - ceea ce nici igienic nu cred ca e, bonus. Nu stiu daca familia domnului Iosif si-a dat consimtamantul pentru asta - poate sa ridice intrebari doamna avocat – dar in mod cert putem aminti de profanare, cum persoana respectiva inteleg ca a fost proclamata, ethnic, ,,sfant".

    Sa revenim la la lucruri mai importante, la scoala si la profesori. Asadar, am sunat la UMF pentru a intreba de preparatele de coroziune si m-am si aruncat pana acolo sa pozez tablita de la morga si sa dau o tura prin zona - acum modernizata - Iagnov. Cum Muzeul UMF e in lucru, am fost invitata la o discutie despre preparate si procedee, la Spitalul Casa Austria, de profesorul Petru Matusz, de la Anatomie. Aici am putut face si cateva fotografii cu preparate de coroziune realizate de profesor dupa organe de porc - acestea le avea acolo – si am studiat o mostra de plastinatie, o ,,felie" din corpul unei pisici, lucrare ce a fost realizata de profesorul Matus in Spania. Plastinatie. In Spania. Un regat din Europa. Plastinatie. Poate ar trebui sa sun la Ambasada Spaniei, sa-i intreb de au reajuns sub dictatura...
    Dar profesorul Matusz nu ofera detalii doar despre acele preparate de coroziune care ma fascinau acum 25 de ani. Pentru ca... este un doctor care a lucrat plastinatie. Care cunoaste toti greii plastinatiei din lume, inclusiv pe ,,Doctorul Moarte", cum a fost supranumit Gunther von Hagens, parintele plastinatiei, cel care a facut ca centrul universitar Heidelberg sa fie cunoscut si pentru asta. Da, Heidelberg, Germania. Plastinatie. Institutul de Plastinatie al lui von Hagens exista aici din 1993. Ciudat ca cei de la Societatea Timisoara nu au aflat, inca. In regimul totalitar din Germania se pangaresc oameni, plastinandu-se, de prin 1977. Si exista si google, inainte de a se concepe acuzatii dupa ureche si a se deschide un proces. Pentru ca facem de ras tot orasul nostru, unii dintre noi cautand niste stele-lotus pentru epoletii Falun Gong.
    Profesorul timisorean de la UMF a mai auzit de ,,revoltatii" care au o problema cu cadavrele ce nu stau in cimitire. Ne explica despre congresele mondiale de plastinatie. Despre notorietatea unora dintre cei care participa la ele. Despre procedeul folosit pentru plastinatie. Despre procese.
    ,,Se tin congrese de plastinatie. Lumea nu este foarte pregatita pentru a intelege mesajul prin vizualizarea unor piese anatomice de disectie si preparate prin diverse metode stiintifice. Piesele reflecta cu mare acuratete structura corpului uman si constituie un extraordinar mijloc de educatie, atat pentru corpul medical si didactic din sfera biologiei si medicine cat si pentru persoane care nu au un bagaj de cunostinte biologice si medicale.

    Piesele de plastinatie sunt realizate in laboratoare ultraspecializate, de personal abilitat in acest sens. In principiu in toata lumea corpurile umane utilizate pentru plastinatie provin dintr-un program de donatie de corpuri umane specific fiecarei tari prin care din viata persoana isi doneaza corpul benevol, fara nici un avantaj material, cu precizarea stricta a utilizarii sale (in principal scop didactic si stiintific).
    Utilizarea corpurilor umane in scop didactic si stiintific se face pe baza unei legislatii stricte de etica, specific fiecarei tari sau fiecarui laborator de cercetare.

    Persoanele care realizeaza piesele de plastinatie umana si animal sunt, de regula, medici si biologi. Majoritatea dintre ei sunt membri ai Societatii Internationale de Plastinatie (ISP), una dintre cele mai respectate societati medicale internationale. La fiecare dintre congresele si cursurile acestora exista sectiuni special de etica a prepararii pieselor de plastinatie, de donatie a corpurilor umane, de utilizare si expunere. Faza finala a utilizarii corpurilor umane care au fost plastinate este aceea de inmormantare cu tot ritualul religios. Destul de frecvent, mai ales in cazul expozitiilor de plastinatie, au fost persoane inclusiv din lumea presei cu atitudine negative referitoare la expunerea pieselor de plastinatie in expozitii ,,comerciale". O parte din aceste actiuni s-au continuat cu procese indreptate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie. De fiecare data a castigat interesul stiintific si educational, atat din sfera medicala cat si populationala".
    Tot cu profesorul Matusz povestesc despre realizarea preparatelor de coroziune care au facut sa ne intalnim zilele acestea. Povestindu-i despre vizita mea la Muzeul UMF, de acum 25 de ani, imi spune ca cel mai degraba am vazut si preparate realizare de el. Imi permite si sa reproduc o fotografie in care apare alaturi de prof. Iosif Dragulescu, prof. Andrei Marga si de, pe atunci, in 2000, prim-ministrul Mugur Isarescu. Dupa cum vedem, Isarescu sta cu nasul in preparatele de coroziune, i se explica ce e cu ele si nu iese revoltat de pangarirea de cadavre. Eu zic ca ar putea fi si el dat in judecata, pentru ca a incurajat invatarea asta, profanatoare, a viitorilor medici.

    In ceea ce priveste actuinea in instanta deschisa de Societatea Timisoara fata de Muzeul Banatului, profesorul Matusz e linistit: au mai incercat unii, au deschis procese, au pierdut - este ideea pe care merge. Dar, vorbind de Dalian, tot profesorul imi spune ca acolo este al doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia. O spune un om din domeniu, care nu a aflat despre plastinatie din pliante prost traduse, primite in vreun parc. Am senzatia ca toata documentarea doamnei avocat Florescu duce mult in penibil demersurile prezente - si, macar o vreme – si viitoare ale Societatii Timisoara...
    Medicina nu incepe in prima zi de facultate sau cu spaga data de student la primul examen si nu se termina cu un rezidentiat. Medicina incepe cu uimirea copilului ce-si asculta profesorul vorbind despre uimitoarele procese ce au loc in corpul nostru. Si, eventual, cu o vizita la un astfel de muzeu, la o astfel de expozitie, ca cea de acum, de la Muzeul Banatului. Traim intr-o tara in care un procent mult prea mare de oameni ar paria pe faptul ca pamantul e plat, ca putem trata cancerul cu patrunjel si in care unii reporteri vorbesc public impotriva eficientei vaccinurilor, fara sa fie lapidati. O tara in care analfabetismul creste iar biserica majoritara, cea ortodoxa, se declara oficial pro donare de organe si pro transplant dar, pe la spate, pune bete in roate acestor proceduri. O tara in care adolescente nasc declarand ca nu stiau ca graviditatea vine ca urmare a faptului ca au facut sex. Pentru ca la scoala se prefera sa se povesteasca despre zei ca despre ceva real iar despre sexualitate ca despre ceva inexistent. Sau sa se taca.
    De fapt, ma intreb de ce ma mir ca intr-o astfel de tara pot sa se ridice oameni - culmea, chiar cu pretentii de intelectuali - ce considera o expozitie cu corpuri umane, despre corpul uman, drept o profanare a ,,templului vietii". Retrograzilor, intelegerea este un templu in sine, corpul uman e doar carne carpita intru supravietuire de medicii pe care ii jigniti, dand in judecata un muzeu care ne desluseste propriul nostru corp! Omul, personalitatea sa, deciziile sale, dorurile sale, idealurile - toate se duc, cu moartea, din acea carne. Care nu poate decat sa putrezeasca SAU sa ajute pe altii, spre viata si spre intelegere. De aceea exista donare de organe si transplanturi. De aceea exista banci de piele si de oase. De aceea exista medici care invata sa va vindece. De aceea Leonardo da Vinci isi facea observatiile despre corpul uman, acum mai bine de cinci secole.

    Am vazut spitale multe la viata mea. Si locuri care se leaga de cariera medicilor, de felul in care invata ei, necontenit. Am fost la nenumarate operatii, cu nasul in plaga, respirand mirosul de sange, de pericard cauterizat, de piele de om arsa si rascolita, si am vazut rezultatele muncii a zeci de medici. Am iesit cu serviciile de ambulanta din Timisoara si Venetia, in peste 2.000 de solicitari. Am pozat si am scris zeci de articole, sute de pagini despre aceasta fantastica relatie dintre medic (prin asta va rog sa intelegeti tot personalul medical) si corpul uman. Sa inteleg acum ca era o profanare ce am facut?… Sa inteleg ca, de cateva sute de ani incoace, tot ce tine de a deveni medic si a-ti exercita meseria este necinstire si terfelire?…

    Felicitari, Socetate Timisoara, tocmai am vazut cum un oras care se vrea capitala culturala poate da ceasul inapoi cu o mie de ani, pregatind iar lemnele pentru Giordano Bruno. Ma doare ca oameni alaturi de care am invatat sa scriu si am impartit multe bucurii si tristeti si-au vazut numele alaturat unui demers jalnic si retrograd. Unde sunt ziaristii de demult?… Poate azi taceti, lasand doar cativa membri ai Societatii sa fie vocali, facandu-va de rusine si pe voi, cu un astfel de demers. Dar nu uitati ca aveti copii si ca acesti copii ai vostri, maine, vor avea nevoie de medicii care sunt azi copii. Si care trebuie sa porneasca de undeva. Sa decida ca vor sa fie medicii aceia de maine. Ca vor sa invete ca sa poata ajuta.
    Studentii medicinisti au, de zeci de ani, o traditie in a se poza alaturi de cadavrele pe care lucreaza. Cadavrele acelea nu mai sunt oamenii care au fost, sunt depersonalizate, sunt material didactic. Carnea putrezeste. Dar, cu riscul ca niste pusti de azi ar rade doua minute de fundul meu ceva mai mare si de sanii mei ceva mai lasati, cu varsta, as prefer ca, dupa moarte, corpul meu sa ajunga intr-o astfel de expozitie, dupa ce alti medici imi vor fi folosit organele pentru transplant, daca asta ar face ca un copil sa gaseasca aici temei sa urmeze Medicina si sa va vindece, candva copiii. Abia de aici incepe sfintenia. In rest, totul e trecator.
    Ramona Balutescu
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Campusul scolar Partenie Cosma este finalizat in proportie de peste 90% (FOTO)


    [2016-02-26]
    Lucrarile de construire a campusului scolar Partenie Cosma sunt finalizate in proportie de peste 90%. Cele mai avansate sunt lucrarile la atelierele scoala, finalizate in proportie de 98%, si salile de clasa cu un procent de 96%, in vreme ce amenajarea cantineri si a clubului este finalizata in proportie de 70%, iar a imprejmuirii in proportie de 60%. Cele sapte corpuri de cladire care cuprind de la sali de clasa la garsoniere pentru profesori vor trebui finalizate pana la 30 iunie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Terminal nou la Aeroportul Oradea, inca din acest an?


    [2016-02-25]
     Evreii preseaza Consiliul Judetean si Aeroportul Oradea sa construiasca un nou terminal, de vreme ce vin zborurile externe.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Terminal nou la Aeroportul Oradea, inca din acest an?
    Sursa: Bihon.ro
  • Elevii de la Liceul ,,Emanuel" au invatat cum e cu sanatatea din farfurie


    [2016-02-25]
    Miercuri, 24 februarie, in cadrul programului educational ,,Sanatatea incepe din farfurie", lansat in 2012 de Selgros in parteneriat cu Chef Cezar Munteanu, tineri oradeni au primit o lectie culinara pe care o vor retine multa vreme. La Liceul Teologic Baptist ,,Emanuel", 350 de elevi au laut parte la activitatile educative, copii avand parte de prezentari […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • La gioale online: Ziarele de campanie s-au mutat online si raspandesc stiri inventate


    [2016-02-22]
    Va mai amintiti de asa-zisele "ziare de campanie" puse in circulatie in anii electorali precedenti fara ca cineva sa si le asume, de parca erau picate din cer? Ei, bine, pentru alegerile de anul acesta "ziarele de campanie" s-au mutat pe internet, unde raspandesc tot felul de stiri, unele reale, altele inventate, fara nicio semnatura, astfel incat jurnalistii adevarati se intreaba cine le "scrie" de vreme ce niciodata site-urile cu pricina nu au vreun angajat trimis "pe teren". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Curent mult mai ieftin pentru populatie, de la Digi!


    [2016-02-22]
    E cunoscuta deja posibilitatea ca persoanele juridice sa achizitioneze curent electric de la cel mai nou furnizor de pe piata de energie, RCS / RDS. Compania oradeanului Teszari Zoltan s-a bagat pe fir de ceva vreme si are deja o serie de clienti importanti. Pe plan local amintim doar Primaria Oradea. Anul trecut a inceput […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-19]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cutremurator: Primul apel la 112 care anunta incendiul din Colectiv: "Acum ard niste oameni!" (AUDIO)


    [2016-02-19]
    A fost data publicitatii inregistrarea primului apel la 112 care anunta tragedia petrecuta in Clubul Colectiv din Capitala. Inregistrarea este cutremuratoare. "Sunt sute de persoane inauntru. Urgent, va rog". "Acum ard niste oameni. Sunt raniti", spune apelantul, in vreme ce pe fundal se aud urletele celor din jur. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Zice ca l-a sunat Mang ca sa-l ameninte


    [2016-02-18]
    Tanarul lider al Miscarii Populare (MP) Bihor, Daniel Meze, il ,,reclama" pe Ioan Mang, presedinte al PSD judetean, pentru amenintare. Concret, dupa ce, de mai multe ori in ultima vreme, Meze (foto) l-a catalogat pe Mang drept ,,plagiator", seful pesedist s-ar fi enervat si l-ar fi sunat pe presedintele MP pe telefonul personal pentru a-i […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • CS Osorhei - CS Diosig 3-3 - A plouat si cu goluri


    [2016-02-15]
    Pe o vreme urata, cu ploaie si vant, CS Osorhei si CS Diosig au fost protagonistele unui meci frumos si spectaculos, cu sase goluri. Partida disputata pe terenul sintetic de la Salonta a fost una cu rasturnari de scor, dar pana la urma s-a incheiat nedecis (3-3). [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Bihorel: Alinuta vrea golaveraj cu PSD-ul


    [2016-02-12]
    Alina Gorghiu, ajunsa in vizita preelectorala la Oradea, le-a cerut liberalilor sa-i bata la scor pe dusmanii pesedisti. Totusi, nu stiu daca oamenii lui Bolojan pot face golaveraj cu cei ai lui Mang cata vreme partida este arbitrata la centru de Sanyi Kiss, care are ecuson UDMR. Ca sa poata invinge in alegeri, echipa PNL-ului trebuie sa aduca puncte din deplasare, adica de prin judet. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Luceafarul - Olimpia Satu Mare 1-2 (1-0) - Surprinsi dupa pauza


    [2016-02-11]
    Pe o vreme potrivnica fotbalului, cu ploaie sacaitoare si vant puternic, Luceafarul Oradea si Olimpia Satu Mare au disputat ieri un meci de pregatire pe terenul II al Bazei Sportive Luceafarul din Sanmartin. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Pisica din cuptorul cu microunde si norvegienii cei scarbos de civilizati


    [2016-02-08]
    Eu cred cu tarie ca indemnul de a nu-ti usca pisica in cuptorul cu microunde a fost trecut in prospect din cauza unor romani. Pe cale de consecinta, la intrarea in Norvegia - si in alte tari mai spalatele decat a noastra - ar trebui sa se imparta fluturasi de folosinta a acelei tari, pentru […]
    The post Pisica din cuptorul cu microunde si norvegienii cei scarbos de civilizati appeared first on Presa Oradea.
     Eu cred cu tarie ca indemnul de a nu-ti usca pisica in cuptorul cu microunde a fost trecut in prospect din cauza unor romani. Pe cale de consecinta, la intrarea in Norvegia - si in alte tari mai spalatele decat a noastra - ar trebui sa se imparta fluturasi de folosinta a acelei tari, pentru romani, cu indemnuri: ,,Va rugam AICI nu ne mancati lebedele, nu hacuiti porcul in balcon si nu va snopiti copiii. Pentru ca noi suntem altfel". Daca esti de acord, intri acolo. Daca nu, faci o rasucire spectaculoasa pe calcaie si pleci.
    M-as fi tinut departe de cazul familiei Bodnariu daca n-as fi vazut fotografii de la protestul de la Oradea de sambata, 23 ianuarie. Pot intelege ca o mana de oameni cu o anumita agenda, oricare ar fi ea, poate strange o alta mana de oameni sa protesteze pentru diverse, dar mi se pare trist ca am vazut in acel amalgam oameni decenti si cu ganditorul ceva mai aerisit, care nu ar fi trebuit sa fie acolo. Sau oameni cu ganditorul nu prea aerisit, dar macar de buna credinta in cele ale societatii, care n-ar fi trebuit sa fie acolo, iar.
    Cer prea mult daca astept de la Oradea sa GANDEASCA inainte de a raspunde la invitatia la un protest? Imi placea sa cred ca nu. Si sunt dezamagita. Dar, cum o groaza de oameni au gasit de cuviinta sa mazgaleasca steagul Norvegiei cu diverse indemnuri sau afirmatii, nu toate intocmai suave, va ofer si parerea mea, aici.
    Negociem numarul de palme?
    Asadar, o familie din Norvegia, in care e si un roman (cu nume, simtire, buletin sau frasu' stie ce altceva in afara deprinderii de a-si pocni copiii) este despartita de cei cinci copii, pana cand se decide soarta lor. Prin munca unei institutii oficiale, care cu asta se ocupa in Norvegia - cu binele copiilor. Boooooon, si aici intervine corul bocitoarelor, care spune ca nu ai voie sa desparti copiii de parintii lor. Nt, nu e asa. Dar, cum in nomenclatorul meseriilor, bocitoarele tin de capitolul ,,religie", sa vedem povestea asta din unghi religios.
    Uneori, lucruri ce par de necurmat, de nedaramat, de neclintit nu mai raman in picioare. Hai, ca tot va place subiectul, sa ne aducem aminte de povestea cu Sodoma si Gomora, si de negocierile pentru distrugerea sau ne-distrugerea sa cu pucioasa si ce mai era disponibil in arsenal. Asadar, cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca sa n-o distrugi? Si cat trebuie maltratat un copil ca sa il salvezi din mainile celui care-l maltrateaza?

    Veti arunca pe masa vastul domeniu paremiologic al romanului cu pisica uda de mai sus, gen ,,Unde da mama, creste", ,,Eu te-am facut, eu te-omor" si altele. Putem, oare, intelege ca, daca la noi analfabetismul e la ordinea zilei (regret, dar chiar si prin universitati…), unele tari au decis de o vreme ca nu doresc sa ramana in Evul Mediu? Psihologii spun ca dupa o palma vine mereu alta - prapastia e intre ,,o palma" si ,,fara palme", nu intre ,,sase palme" si ,,sapte palme". Desi, vorbind cu voi, astia, abuzatii in copilarie, care considerati firesc ca plodul sa fie batut de parinti, ar fi interesant, macar ca test social, de la cata bataie in sus credeti ca ar trebui sa fie salvat un copil. Da, chiar de parintii sai. Salvat de la bataia parintilor sai. Salvat din Evul Mediu timpuriu romanesc.
    ,,Ubi bene ibi patria" era sloganul ratacitorilor. Raspunsul cetateanului, fata de cel de pe drum, e ,,La Roma te porti precum Romanii". Ca sa traduc, celor carora le e mai greu de procesat: esti roman, vrei la mai bine - trebuie sa respecti regulile tarii gazda. Nu e vina norvegianului ca bizonul carpatin nu intelege ca regulile sunt altele in Norvegia. Si ca bataia incepe ceva mai repede, ca definitie, decat la noi, in tara ciobanului ce barfeste cu oaia, filosofic, scatoalca degraba-cauzatoare-de-moarte pe care poate-o va primi.

    Toti cei care ati iesit urland ca familiile X si Y si Z nu trebuie despartite, ati incurajat agresarea copiilor. Ati sarit peste posibilitatea ca oamenii aia de la Barnevernet chiar isi fac datoria, dupa legile tarii aleia. Ati pus botul la zaharelul cu nerespectarea libertatii religioase - ba chiar la persecutie. Trist. Pentru tura viitoare de proteste va sugerez un car alegoric cu copiii pe care i-ati plasat acum in fata, la protest, si cu niste calugarasi care sa-i biciuiasca. Si, dupa fiecare tura, episcopul anex fiecarui cult sa spuna la microfon: ,,Vedeti? Coafura rezista! Copiii inca rezista! Nu trebuie despartiti de parinti".
    ,,Ecumenism" mizer…
    Pentru ca protestul de la Oradea, care a avut loc in Saptamana Ecumenica de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor, a reusit ceea ce sarmana octava ecumenica nu putuse: sa-l scoata chiar si pe episcopul Sofronie Drincec din cotloanele pe care si le statornicise pentru boicotarea ecumenismului oradean. Ce e drept, nu chiar cu vulpile negre in care si-a inmuiat faptura cu ocazia sarbatoririi Unirii Mici. Ciudati oameni - in biserica nu va strangeti impreuna, sa va rugati, dar iesiti la evenimente din astea pe care nici macar consilierii ganditori nu apuca sa vi le explice bine, sa stiti ce va asumati…
    Asadar, la indemnul neoprotestantilor, episcopii Sofronie Drincec, ortodox, Bocskei Laszlo, romano-catolic si Virgil Bercea, greco-catolic, au ajuns, insotiti de preotii si calugaritele din anexa, la o chestie pe care o considerau ,,pro vita". Vita cui, domnilor? Langa pancarta cu ,,Familii pentru familie" s-au grupat preotei, chiar cu fonctii si cu titluri, care au ajuns preotei si engolpionati pentru ca nu si-ar fi putut face o familie decat daca Romania ar fi semnat deja legea ce consfinteste casatoriile homosexuale.

    A aparut, in zona ,,leaderilor de opinie" si o madama cu rosu de care atarnau mai multe animale jupuite - pentru ca, desigur, ,,noi respectam viata". Si ceea ce nu a putut gazdui nici o biserica, in ultima vreme, a reusit o falsa denuntare a persecutarii crestinilor: cultele au pus-o de-o ecumenica mica, sa nu se spuna ca… nu-s interesati de copii. (Nu, despre pedofilie nu vorbesc aici, chiar daca o inalta fata besericeasca prezenta a reusit sa corupa spre poftele proprii si cativa minori - interesant va fi cine va iesi in strada atunci cand voi scrie despre asta). Interesant e ca s-a asociat cu protestul si Serviciul de Ambulanta Bihor. Cind iesi la meetinguri cu vesta lor pe umar, ii implici. Ma intreb de cei care condus serviciul or fi fost intrebati de vor asta.
    Celor care ignora date si fapte
    Sa revenim la problema de fond, dincolo de prost-sfatuitorii conducatorilor religiosi din Oradea. Copiilor li s-au administrat corectii fizice de catre parinti - lucru recunoscut si de catre ei, de parinti. Nu s-a pus problema ,,indoctrinarii religioase" si deci nici a ,,persecutarii crestinilor" - vedem ce spune chiar un ziar crestin, aici sau aici, mai pe scurt, in romana, sa inteleaga si ai nostri, mai putin muiati in poligloteala. Si anume ca nu exista baza legala pentru a se lua niste copii unei familii din cauza convingerilor religioase. Dar mai e ceva, la intertitlul ,,The boy who cried wolf" (,,Baiatul care a strigat: ,,lupul!") - atunci cand chiar vor exista persecutii religioase, de vor exista, poate nu va mai crede nimeni…

    Ne uitam tot la Vart Land (acelasi ziar crestin) din 15 ianuarie, unde… ia sa vedem cine vorbeste despre lipsa persecutiei asteia religioase… Pai vorbesc chiar leaderii miscarii penticostale de la norvegieni.

    ,,Apreciem ca autoritatile norvegiene, incluzand aici Serviciul de Protectie a Copilului (ala mult-blamat, pe care romanii, si, din pacate, oradenii, il numeau criminal - N.n.) trateaza diversele grupuri religioase intr-o maniera onesta si profesionista. Nu avem vreun motiv sa credem ca noi suntem tratati diferit decat alte grupuri, din cauza credintei noastre"

    au scris seful Consiliului de Conducere al Miscarii Penticostale din Norvegia, Sigmund Kristoffersen, si purtatorul de cuvant, Andreas Hegertun, intr-un comunicat publicat de Vart Land.

    ,,Daca aceasta este cu adevarat o persecutie religioasa, gasesc ciudat ca noi nu am fost contactati pentru asistenta sau pentru a clarifica aceasta chestiune"

    a mai adaugat, pentru aceeasi publicatie, Hegertun, vorbind despre cazul Bodnariu.
    Dar sa adaugam acestei peltele sentimental-religioase din care au construit castel civic neoprotestantii din Oradea si glazura raspunsului avocatesc - cel care ii reprezinta pe sotii Bodnaru NU a dat apa la moara legendei cu persecutia religioasa. Cel putin pana la momentul la care fac referire colegii de la acelasi Vart Land (norvegiana mea e putin cam ruginita asa ca m-a bucurat sa pot cita un ziar norvegian cu articole in engleza - bonus: unul crestin).

    ,,- Indoctrinare crestina? – Nu discutam".


    Asadar, avocatul oamenilor nu a dat cu piatra asta, penticostalii din Norvegia sunt bine mersi. In ecuatie nu ramane decat un punct nevralgic - ca penticostalii din Romania se simteau putintel inghetati si au iesit la dezmorteala, in piata proaspat chelita de primarul-drujba al lor, Bolojan, lansand un zvon cat sa ajunga la o vaga urticarie si celelalte culte din oras. Culte cu leaderi dintre care unul este pe faras desi viseaza la prefixe cu ,,arhi", altul a luat deja o diploma pentru cel mai bun dus de nas la manipulare iar al treilea… probabil vine unde si-au anuntat prezenta ceilalti. Doamnelor, domnilor si… Prea Sfintite Drincec, GANDITI, ca nu doare… Inainte de a va conduce enoriasii spre penibil, daca se poate.
    Comunicare
    Am avut dialoguri decente si pertinente cu cei de la Ambasada Norvegiei din Bucuresti. Chiar daca intelesesem ca au fost deranjati de destui nebuni, zilele acestea, amenintati si tracasati de jucarii plasate, desigur, cu cele mai bune intentii, de manipulatii nostri de servici, in usa cladirii, slujbasii ambasadei nu s-au ferit sa raspunda inca unui ziarist, si sa puna la dispozitie materialul pe care il au la indemana. De ati ajuns pana aici cu cititul fara sa o puneti de-un autodafe in piata de evenimente a lui Bolojan, poate veti gasi interesant sa deschideti si asta.

    Oi fi eu mai naiva dar imi place sa cred ca am dreptate cand imi inchipui ca norvegienii chiar au actionat in interesul copiilor. Si ca cei care vor in Norvegia o iau cu civilizatia lor in care nu iti cotonogesti copilul in numele unui zeu sau al toanelor tale de moment. Ca multi parinti (si profesori) cu mancarimi in palma se vor gandi de doua ori inainte sa ridice mana asupra altui copil, de acum inainte. Si ca cei care doreau binele, la Oradea, un bine ca o bula de soare, cu floricele pe margine, vor sparge macar trei nuci, in gand, sa se aseze pe coaja lor, cateva minute, pentru a nu-si uita deprinderile din copilarie si a plati, astfel, ca lipsa lor de judecata a dus in eroare si alti oradeni…
    Pro-vitele, drogurile va plac?
    Tot legat de griji pe care n-ar trebui sa le avem e si cazul Gologan, unde carausul de droguri roman prins cu alta pisica (neagra) in Malaezia tocmai a fost condamnat definitiv la moarte. Daca nu am fost destul de clara mai sus, sa reluam: tari diferite de a noastra au legislatii diferite de a noastra. Nu, nu o sa va spun ca Malaezia e in urma noastra sau a Norvegiei, pentru ca pedeapsa cu moartea cred ca e util societatii sa se foloseasca in anumite circumstante. O sa va spun, insa, iar, povestea cu romanii: La Roma… stiti.
    Asadar, daca domnul respectiv a gasit de cuviinta a calca pe bec, mi se pare absolut firesc sa suporte consecintele. Stiti, vechiul citat: ,,Ubi bene ibi patria". S-a dus la bine, binele banilor obtinuti prin droguri (nu mai intru aici in povestea cu declaratia sa hilara de dezvinovatire, aveti google), nu i-a iesit – ghinion. Nu inteleg de ce s-a creat toata aceasta alta tevatura mediatica - apropo, oradeni, exista piata de evenimente, nu iesiti si pentru Gologan? - cand cel in cauza trebuie doar sa-si primeasca pedeapsa. A, pro-vitele? Nu, nu tine, decat la retarzi. Drogurile omoara viata. Ca nu de flori de mar e pedepsita, asa, treaba asta, in tara respectiva.

    Cum sentinta definitiva - pe care o mai poate contrasemna doar domnul sultan al locului - a fost facuta publica in 26 ianuarie, am dorit sa aflu cateva lucruri de la Biroul de Presa al Ministerului Afacerilor Externe, considerand ca, in materialul cu norvegienii, avem loc pentru inca un amestec in treburile altui stat, pentru comani care nu inteleg unde se afla si cum nu trebuie tratata pisica. Am primit si raspuns.

    ,,- Cazul Gologan – cum de face MAE eforturi pentru a interveni in deciziile unui alt stat? Sigur, vorbim de un cetatean roman. Dar acel cetatean a nesocotit legile unei alte tari. Cum de MAE considera firesc sa se foloseasca resurse dincolo de, eventual, ajutorul in comunicare, in ce il priveste pe acel om?
    Din comunicatul dv. nu se intelege de aveti semnale cum ca acea posibila schimbare de legislatie va fi de abolire a pedepsei cu moartea pentru asemenea cazuri. O alta varianta ar fi scurtarea timpului pana la executie. Imi dati detalii, asadar?
    Ati primit din partea omologilor tarii in cauza sugestia ca va amestecati in treburile lor interne, stipulate de legislatia lor?
    MAE are cumva o alta parere decit ca un cetatean roman aflat pe teritoriul altui stat trebuie sa respecte legislatia de acolo sau sa suporte consecintele?"

    ………………………………………………………………………………………………………………………….

    ,,- Referitor la solicitarea dumneavoastra, precizam urmatoarele:
    MAE intreprinde demersuri de asistenta la nivel diplomatic si consular in cazul cetateanului roman condamnat la pedeapsa capitala in Malaysia, intrucat dreptul la viata este consacrat ca un drept inalienabil de catre Constitutia Romaniei. In consecinta, pedeapsa cu moartea contravine sistemului de valori juridice si sociale fundamentale, recunoscut si promovat de statul roman, si este inacceptabila in orice situatie, inclusiv in cazul in care o astfel de pedeapsa ameninta sa aduca atingere dreptului la viata al unui cetatean roman aflat in strainatate.
    De altfel, MAE acorda sprijin in orice situatie care pune in pericol viata si integritatea cetatenilor romani aflati in strainatate.
    Se impune precizarea ca asistenta MAE in cazul din Malaysia vizeaza exclusiv salvarea vietii cetateanului roman si nu inlaturarea raspunderii penale a acestuia pentru faptele savarsite.
    Revizuirea legislatiei penale din Malaysia presupune introducerea unei pedepse privative de libertate pentru infractiunile avand ca obiect traficul de droguri, ca pedeapsa alternativa condamnarii la moarte.
    Demersurile de sprijin din partea MAE roman s-au realizat cu respectarea stricta a legislatiei locale. In practica internationala, numeroase state, inclusiv din cadrul Uniunii Europene, acorda asistenta similara propriilor cetateni pasibili de condamnare la pedeapsa capitala in strainatate, iar MAE roman a consultat la nivel diplomatic statele respective.



    Respectarea legislatiei statului de resedinta reprezinta o obligatie a fiecarui cetatean roman aflat in strainatate, aspect promovat de MAE inclusiv in cadrul campaniei publice de informare ,,Drogurile iti schimba destinatia", organizata impreuna cu Agentia Nationala Antidrog, care urmareste constientizarea cetatenilor romani asupra pericolelor la care se expun prin incalcarea legislatiei altor state cu privire la traficul de droguri, cu precadere in cele care sanctioneaza aceasta infractiune cu pedeapsa capitala.
    Directia Purtator de Cuvant si Comunicare"

    Ce e drept, mi se pare onest din partea MAE ca a introdus linkul acesta in comunicarea pe cazul Gologan. Pentru ca altfel chiar suna ca la Oradea, unde manifestantii puneau in zodia firescului batutul copiilor. Dar nu, cei de la MAE au facut bine ca nu au vrut ca, prin demersul lor, sa fie asociati cu ideea ca e admisibil sa transporti droguri pentru vanzare.
    Asta, cu norvegienii si cu malaezienii e ca la sah. Un sah unde piesele sunt sculptate din drobul de sare al manipularii, al ingustimii de spirit, al cecitatii. Al gandirii la nivelul unei singure mutari de aici inainte. Dar exista si mutarile doi si trei, la care, ca leaderi ai societatii, trebuie sa va ganditi - refuz sa cred ca sunteti de acord cu bataia aplicata copiilor sau cu drogurile distrugatoare de vieti, chiar de aveti consilieri prosti, ticalosi sau nu cautati decat imagine…
    PS: Cer scuze, pe aceasta cale, vanzatorului de la care am cumparat o ciocolata cu orez, acum doua saptamani, in zona Salii Olimpia din Timisoara, si caruia i-am stricat seara dupa ce m-a abordat din senin, pe tema Bodnariu, dupa ce mi-a dat restul de bani, raspunzandu-i ca NU, eu, ca profesor, NU am ridicat vocea la elevii mei, asa cum spunea el ca e firesc la orice parinte sau profesor. Sunt o nemernica. Nu merit decat sa fiu trimisa in Norvegia. Pentru ca urasc frigul. Dar… iubesc civilizatia. Si stiu ca pisica nu se usuca in cuptorul cu microunde niciunde pe glob - nici chiar aici, in tara asta trista si necajita.
    Ramona Balutescu
    Foto: Ciprian Iovan
    The post Pisica din cuptorul cu microunde si norvegienii cei scarbos de civilizati appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Podul Sf. Ladislau va fi gata in luna mai


    [2016-02-08]
    Oprite inainte de Craciun, lucrarile la Podul Sf. Ladislau din centrul orasului raman in stand-by. Directorul tehnic al Primariei Oradea, Mircea Ghitea, spune ca, in ciuda vremii favorabile din aceasta perioada, santierul nu redemareaza deoarece inca exista risc de vreme specifica de iarna. Asa ca se asteapta primavara. Ghitea a precizat la bilantul pe 2015 […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Macinare intre generatii, in Sinodul Bisericii Greco Catolice din Romania


    [2016-02-04]
    Acum opt ani, cand IPSS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, urma sa fie judecat in Sinodul BOR pentru ca se impartasise intr-o biserica greco-catolica, m-am straduit dupa puterile si mintea mea sa contribui la a nu fi caterisit. Un prieten, preot ortodox influent, m-a intrebat atunci: de ce te zbati pentru el, ca va […]
    The post Macinare intre generatii, in Sinodul Bisericii Greco Catolice din Romania appeared first on Presa Oradea.
     Acum opt ani, cand IPSS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, urma sa fie judecat in Sinodul BOR pentru ca se impartasise intr-o biserica greco-catolica, m-am straduit dupa puterile si mintea mea sa contribui la a nu fi caterisit. Un prieten, preot ortodox influent, m-a intrebat atunci: de ce te zbati pentru el, ca va cadea oricum. I-am raspuns ca poate va cadea, poate nu dar, daca va cadea, as vrea ca istoria sa nu consemneze ca a cazut fara sa fi incercat cineva sa faca sa nu fie asa. Asta fac si acum. Nu este datoria mea sa fac ca BRU (Biserica Romana Unita cu Roma Greco Catolica) sa nu ajunga in derizoriu. Doar ca mi-ar parea rau sa se intample asa. Si, din respect pentru Scoala Ardeleana, pentru episcopii martiri ai inchisorilor si pentru cativa oameni de buna credinta pe care ii cunosc aici, mi-am facut datoria de a pune in cuvinte felul in care vad eu impasul in care se afla aceasta institutie, acum.
    O aniversare de la Lugoj, a ierarhului greco-catolic Alexandru Mesian, a fost un bun prilej de rememorari. Peste cateva zile a aparut si cartea ,,File din viata mea", semnata de episcop. O carte prea fina - ca si autorul ei. Dar care va avea si o alta editie - cred eu. Ambele evenimente, prilej pentru acelasi gand: anii Eparhiei de Lugoj trebuie savurati cat mai sunt asa: boemi si asezati intr-o matca molcoma dar normata clar. Pentru ca timona BRU e in deriva.
    ,,Sa savuram aceste timpuri care nu vor mai fi la fel oricine va veni aici, cand va fi" - s-a spus la aniversare, in cinstea episcopului Mesian. Da, nimic nu va mai fi la fel. Dar rememorarile au dat prilej si gandurilor despre situatia de acum a BRU, despre viitor. Cine poate veni cu astfel de radiografii? Un istoric, un slujbas angrenat in viata unei institutii, un ziarist - tezaurizand, fiecare in felul lor, istoria recenta.
    Asadar, situatia de acum din BRU se prezinta, la nivel de conducere, ca un conflict intre ierarhii mai tineri si cei mai in varsta. Nu unul rasunator, inca, ci unul tacit, mocnit, nu cu valvatai ci cu scantei. Si cu rezultate ce destabilizeaza BRU din ce in ce mai mult.

    Pariurile pentru viitorii ierarhi se fac pentru scaunele de la Blaj si de la Lugoj. Cel care este vizat aproape cu subiect si predicat, dat fiind ca seful BRU, cardinalul Lucian Muresan, nu da semne ca ar renunta la post, este scaunul episcopului Alexandru Mesian, desi mult mai in putere si mult mai coerent decat cardinalul Muresan (chiar Papa Francisc i-a facut, acum cateva zile, la Roma, un compliment cum ca nu-si arata varsta). Daca episcopii de mai multa vreme ,,in schema" accepta cu firesc faptul ca papa ingaduie ca PSS Alexandru Mesian sa-si tina postul si dupa varsta de pensionare, episcopii tineri (poate mai putin episcopul Vasile Bizau) s-au grupat intr-o camarila a intereselor legate de ,,cine ar mai trebui luat in barca".
    Ei vor ori sa aduca in schema pe cineva care va putea stralucit sa completeze un tablou al superficialitatii, cu lipsa de coloana - preotul Gabriel Buboi, seful Colegiului Pio Romeno de la Roma, cel degraba-carator-de-serviete-de-episcop, om fara caracter, care apare la toate evenimentele unde ar mai putea fi cineva care sa-l remarce, chiar croind, cu cei de acasa, invitatii la evenimente externe care il ignora pe PS Virgil Bercea, desi acesta din urma este episcopul responsabil cu pastoratia din diaspora, care le-a dechis parohii mai tuturor, care le-a pus o paine in brate si le da cruci pectorale nu foarte meritate, unele parand doar oferite pentru cat de bine fac acestia pe ghioceii, cum e si preotul Cristian Crisan din Paris. Adica altul care se viseaza episcopabil, altul cartilaginos la oase, mai bine zis ,,rectorul misiunii" de acolo - cum foarte multi preotei greco-catolici ce nu si-au gasit locul in tara, inclusiv calcandu-si episcopii din eparhii pe coada, au ajuns ,,rectori" pe-afara, umpland cuvantul de derizoriu.

    Pana acum o vreme parea ca demisia cardinalului Muresan ar fi o solutie buna, sa nu mai tina BRU pe loc, dar, cu fosgaluiala interna, poate e mai bine sa nu o faca, insa. Pentru ca, si pentru scaunul de la Blaj, lucrurile sunt incurcate… Pariurile se fac, asadar, legat de cine va merge la Blaj, cine va ajunge pe scaunul episcopului Mesian, cine – pe cel ramas liber pentru ca va merge cineva la Blaj. Iar Sinodul BRU…
    Ce influenta a avut procesul cu DNA al episcopului Virgil Bercea? Daca tinerii sinodali il cred terminat (sau macar se poarta ca si cand ar gandi asta), se inseala. Nu e rupt din soare si inca nu si-a invatat lectia credulitatii prea mari. Dar nu e nici o omida pe craca, precum par cei mici, sa zboare la primul alizeu, si nici nu exista riscul sa vanda Biserica prin superficialitate si prin pactizarea cu ortodocsii, constienta sau nu. Sa ne reamintim, pe scurt.
    Cand unul dintre episcopii tineri a avut un eveniment nedorit, dupa numire, legat de catedrala sa neretrocedata, si-a luat tasca si a plecat pe coclauri si, desi era iesit din tara, impreuna cu PSS Florentin Crihalmeanu, la Madrid, PSS Virgil Bercea a facut oficiul de a raspunde ortodocsilor teritoriului aceluia, la neobrazare. (Ce e drept, si aici si in alte cazuri, si cu sforaria preotului Cristian Terhes, care nu l-a impins mereu spre bine, sarind deseori peste elementare notiuni ale crestinismului, in dorinta sa patologica de a influenta - chiar si prin facaturi puse cu mana de el, Terhes - rapoarte SUA legate de nerespectari ale drepturilor religioase din Romania. Dar si acele tendinte de manipulare grosolana au avut un final, din cauza exceselor pe alte spete.) Cand alti episcopi n-au vrut/putut/stiut sa rezolve problemele oamenilor de sub ei, tot la episcopii Bercea si Crihalmeanu au apelat preotii lor.

    Sa ne uitam la E-communio, fost portal al Curiei, care a uitat al cui e. Praga nu e vestita doar pentru miraculosul Isus-copil ci si pentru Golem, personaj creat din materie moarta si care scapa din mana - este cea mai buna comparatie cu portalul acesta haotic. Initial vorbea episcopul Curiei, cum deschideai o stire, si nu intelegeai nimic din ce citeai, si nu era clar a cui e jucaria si ce vrea ea. A aparut descrierea portalului si faptul ca e organul Curiei, apoi candva a si disparut chestia asta, dupa ce portalul isi facuse o regula din maldarul de stiri – as spune fara vreun Dumnezeu, chiar de aparea si numele lui Dumnezeu din loc in loc – printre articole homofobe sau care se declarau pro-vita, afisand stiri neverificare, preluate si traduse scolareste, dupa surse dubioase. Din loc in loc aparea numele lui Dumnezeu – dar poate nu asa de des ca al lui Gabriel Buboi, cel de care spuneam mai sus, cu mare ,,insuficienta mitrala", a carui tribuna de promovare a devenit E-communio.
    Nu ar fi fost o problema majora, dupa ce a disparut explicatia ca portalul e al Curiei – probabil s-a vrut sa se inteleaga si mimeze ca e un portal oficial al BRU, daca micul Crisan, ,,rector parizian", parte tot din clica si tot cu vise episcopabile, cum spuneam, care e si notar sinodal, whatever that should mean, nu facea ca documente ale Sinodului sa nu plece oficial spre protalul OFICIAL al BRU - BRU.ro, ci doar pe sest, spre jucaria clicii. Adica E-communio. Adica punand talpi institutiei, pentru binele clicii. Ca doar camarila perie plusul rosu pentru scaunul lui Buboi, luand scamele pentru scaunul de la Roma, ce va fi preluat - cum se spera la acel nivel - de Crisan, ca trambulina ulterioara spre engolpionare.

    Dincolo de "lucrarile" perfide ale E-communio.ro, jucaria episcopului Claudiu Pop, de pregatire a apelor in BRU si de salt spectaculos peste echipa episcopilor cu experienta, PS Virgil Bercea este nevinovat in procesul care i-a macinat viata. Chiar daca acest proces a picat ca o mana pentru cei care voiau sa-si faca treburile, ignorandu-l, candva se va sfarsi. O fi fost prea aproape de ideea de Blaj, o fi deschis prea multe parohii pe-afara, o fi reusit sa intretina relatii cu factori de decizie, in Romania si aiurea, care deranjau pe altii? Sicanele externe se vor sfarsi, cu procesul. Vom vorbi, cand avocatul lui imi va permite, si despre abordarea DNA dar si despre cum au mai rupt cate o halca din el toti cei care au vrut sa profite de slabirea sa, cu acest proces. Imi permit sa spun ca e nevinovat din mai multe motive: pentru ca il cunosc bine, pentru ca am citit rechizitoriul si stiu cum si-a construit DNA cazul, pentru ca ce i se reproseaza e hilar. Dar ce se va intampla cu sicanele interne, ale sinodalilor?

    Celor care viseaza ca se va sari, pentru scaunul Blajului, direct la ,,esalonul 2" de episcopi, le sugerez sa faca apel la farama de etica pe care cred si sper ca o au, totusi. Biserica aceasta va muri prin superficialitate, pe nebagate in seama. Nu este timpul ,,esalonului 2". Atunci cand cardinalul Muresan va renunta (ceea ce banuiesc ca nu va face) sau isi va da obstescul sfarsit, cel care va conduce BRU va trebui sa se aleaga dintre PS Bercea si PS Crihalmeanu. Si, de va fi curand, chiar si cu PS Mesian pe lista.
    Despre PS Virgil Bercea am scris de multe ori, despre felul in care ii ajuta pe toti norocitii sau ne-norocitii din preajma sa, despre buna sa situare in forurile catolice internationale, despre modul in care face ca ticaitul eparhiei sale sa fie unul bun. PS Florentin Crihalmeanu e un alt exemplu de om care face treaba in eparhie. Un om al rugaciunii, care se ocupa de sufletele enoriasilor sai, de misiunea preotilor sai. In Anul Milostivirii, a avut grija de primenirea sufletelor prin deschiderea de Porti Sfinte, este apropiat de tineri, este umil si firesc mai mult decat in Joia Mare, la spalatul picioarelor celor impusi de traditie. Acolo unde cei tineri pretind sa li se sufle-n pene si tin enoriasii si preotii departe de ei cu sulita, PS Crihalmeanu mananca dintr-un singur vas si il mai si spala singur, dupa, inainte de a-i aduna in jur pe doritori, cu muzicuta lui proverbiala.

    De ce comunicarea e neinteleasa exact in eparhiile cu episcopi tineri? Ce ce Clujul este exemplul cel mai bun in ce priveste comunicarea, oficiala, normata, decenta, utila Bisericii Greco-Catolice, si care nu l-ar face pe Papa Francisc sa se burzuluiasca, asa cum s-ar intampla de si-ar arunca ochii - si sper sa o faca macar noul sau Nuntiu - pe E-communio? De ce Clujul e urmat indeaproape de Oradea, cu o buna traditie, deja, a comunicarii, chiar de mai exista pobleme cu naravasa gramatica, uneori? De ce dupa ei vine imediat Lugojul, unde, si aici, oamenii de imagine si presa nu sunt soferi sau cine-mai-stie-ce, si contribuie firesc la construirea imaginii de azi a BRU?
    In contrapunct, Crisan ,,marturiseste" diverse lui E-communio, PS Pop, PS Fratila si ubicuul Buboi au ganduri si meditatii si comentarii de lansat. Categoriile pe care le vedem cu butoane accesibile sunt ,,Franta" si ,,Colegiul Pio Romeno" iar Curia, de unde se plecase, a devenit doar un buton de navigare in website, ca un pui de biban in burta lui Iona, la pachet cu balena. Mesajele sunt imbuteliate in sticle mici, nu mereu cu esente ci deseori si cu apa chioara, ca sa ajunga la toata lumea. Chiar si realizate din timp, ca nu se strica, pericopa cunoscandu-se vesnic iar cei ce ,,mediteaza" putand sa-si aiba mesajul postat la timp, chiar de au treaba in Filipine, cum s-a intamplat recent cu episcopul Pop. Jucaria inainte de toate! Doar studentii lui Buboi trebuie folositi, de presteaza, iar portalul ,,de lobby", fost al Curiei, trebuie aprovizionat.

    Considerati un ,,NU, nu este vrednic", rostit in biserica, articolul meu, de va ganditi sa umpleti cu pleuri Sinodul BRU. Chiar de nu fac parte din vreo biserica, anii in care am stat in genunchi in bisericile voastre, ca sa va pozez, ma califica sa stiu sa deosebesc zambetul de rictus si calitatea de impostura. Dixi et salvavi animam mea.
    Ramona Balutescu
    The post Macinare intre generatii, in Sinodul Bisericii Greco Catolice din Romania appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Pisica din cuptorul cu microunde si norvegienii cei scarbos de civilizati


    [2016-01-29]
    Eu cred cu tarie ca indemnul de a nu-ti usca pisica in cuptorul cu microunde a fost trecut in prospect din cauza unor romani. Pe cale de consecinta, la intrarea in Norvegia - si in alte tari mai spalatele decat a noastra - ar trebui sa se imparta fluturasi de folosinta a acelei tari, pentru […]
    The post Pisica din cuptorul cu microunde si norvegienii cei scarbos de civilizati appeared first on Presa Oradea.
     Eu cred cu tarie ca indemnul de a nu-ti usca pisica in cuptorul cu microunde a fost trecut in prospect din cauza unor romani. Pe cale de consecinta, la intrarea in Norvegia - si in alte tari mai spalatele decat a noastra - ar trebui sa se imparta fluturasi de folosinta a acelei tari, pentru romani, cu indemnuri: ,,Va rugam AICI nu ne mancati lebedele, nu hacuiti porcul in balcon si nu va snopiti copiii. Pentru ca noi suntem altfel". Daca esti de acord, intri acolo. Daca nu, faci o rasucire spectaculoasa pe calcaie si pleci.
    M-as fi tinut departe de cazul familiei Bodnariu daca n-as fi vazut fotografii de la protestul de la Oradea de sambata, 23 ianuarie. Pot intelege ca o mana de oameni cu o anumita agenda, oricare ar fi ea, poate strange o alta mana de oameni sa protesteze pentru diverse, dar mi se pare trist ca am vazut in acel amalgam oameni decenti si cu ganditorul ceva mai aerisit, care nu ar fi trebuit sa fie acolo. Sau oameni cu ganditorul nu prea aerisit, dar macar de buna credinta in cele ale societatii, care n-ar fi trebuit sa fie acolo, iar.
    Cer prea mult daca astept de la Oradea sa GANDEASCA inainte de a raspunde la invitatia la un protest? Imi placea sa cred ca nu. Si sunt dezamagita. Dar, cum o groaza de oameni au gasit de cuviinta sa mazgaleasca steagul Norvegiei cu diverse indemnuri sau afirmatii, nu toate intocmai suave, va ofer si parerea mea, aici.
    Negociem numarul de palme?
    Asadar, o familie din Norvegia, in care e si un roman (cu nume, simtire, buletin sau frasu' stie ce altceva in afara deprinderii de a-si pocni copiii) este despartita de cei cinci copii, pana cand se decide soarta lor. Prin munca unei institutii oficiale, care cu asta se ocupa in Norvegia - cu binele copiilor. Boooooon, si aici intervine corul bocitoarelor, care spune ca nu ai voie sa desparti copiii de parintii lor. Nt, nu e asa. Dar, cum in nomenclatorul meseriilor, bocitoarele tin de capitolul ,,religie", sa vedem povestea asta din unghi religios.
    Uneori, lucruri ce par de necurmat, de nedaramat, de neclintit nu mai raman in picioare. Hai, ca tot va place subiectul, sa ne aducem aminte de povestea cu Sodoma si Gomora, si de negocierile pentru distrugerea sau ne-distrugerea sa cu pucioasa si ce mai era disponibil in arsenal. Asadar, cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca sa n-o distrugi? Si cat trebuie maltratat un copil ca sa il salvezi din mainile celui care-l maltrateaza?

    Veti arunca pe masa vastul domeniu paremiologic al romanului cu pisica uda de mai sus, gen ,,Unde da mama, creste", ,,Eu te-am facut, eu te-omor" si altele. Putem, oare, intelege ca, daca la noi analfabetismul e la ordinea zilei (regret, dar chiar si prin universitati…), unele tari au decis de o vreme ca nu doresc sa ramana in Evul Mediu? Psihologii spun ca dupa o palma vine mereu alta - prapastia e intre ,,o palma" si ,,fara palme", nu intre ,,sase palme" si ,,sapte palme". Desi, vorbind cu voi, astia, abuzatii in copilarie, care considerati firesc ca plodul sa fie batut de parinti, ar fi interesant, macar ca test social, de la cata bataie in sus credeti ca ar trebui sa fie salvat un copil. Da, chiar de parintii sai. Salvat de la bataia parintilor sai. Salvat din Evul Mediu timpuriu romanesc.
    ,,Ubi bene ibi patria" era sloganul ratacitorilor. Raspunsul cetateanului, fata de cel de pe drum, e ,,La Roma te porti precum Romanii". Ca sa traduc, celor carora le e mai greu de procesat: esti roman, vrei la mai bine - trebuie sa respecti regulile tarii gazda. Nu e vina norvegianului ca bizonul carpatin nu intelege ca regulile sunt altele in Norvegia. Si ca bataia incepe ceva mai repede, ca definitie, decat la noi, in tara ciobanului ce barfeste cu oaia, filosofic, scatoalca degraba-cauzatoare-de-moarte pe care poate-o va primi.

    Toti cei care ati iesit urland ca familiile X si Y si Z nu trebuie despartite, ati incurajat agresarea copiilor. Ati sarit peste posibilitatea ca oamenii aia de la Barnevernet chiar isi fac datoria, dupa legile tarii aleia. Ati pus botul la zaharelul cu nerespectarea libertatii religioase - ba chiar la persecutie. Trist. Pentru tura viitoare de proteste va sugerez un car alegoric cu copiii pe care i-ati plasat acum in fata, la protest, si cu niste calugarasi care sa-i biciuiasca. Si, dupa fiecare tura, episcopul anex fiecarui cult sa spuna la microfon: ,,Vedeti? Coafura rezista! Copiii inca rezista! Nu trebuie despartiti de parinti".
    ,,Ecumenism" mizer…
    Pentru ca protestul de la Oradea, care a avut loc in Saptamana Ecumenica de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor, a reusit ceea ce sarmana octava ecumenica nu putuse: sa-l scoata chiar si pe episcopul Sofronie Drincec din cotloanele pe care si le statornicise pentru boicotarea ecumenismului oradean. Ce e drept, nu chiar cu vulpile negre in care si-a inmuiat faptura cu ocazia sarbatoririi Unirii Mici. Ciudati oameni - in biserica nu va strangeti impreuna, sa va rugati, dar iesiti la evenimente din astea pe care nici macar consilierii ganditori nu apuca sa vi le explice bine, sa stiti ce va asumati…
    Asadar, la indemnul neoprotestantilor, episcopii Sofronie Drincec, ortodox, Bocskei Laszlo, romano-catolic si Virgil Bercea, greco-catolic, au ajuns, insotiti de preotii si calugaritele din anexa, la o chestie pe care o considerau ,,pro vita". Vita cui, domnilor? Langa pancarta cu ,,Familii pentru familie" s-au grupat preotei, chiar cu fonctii si cu titluri, care au ajuns preotei si engolpionati pentru ca nu si-ar fi putut face o familie decat daca Romania ar fi semnat deja legea ce consfinteste casatoriile homosexuale.

    A aparut, in zona ,,leaderilor de opinie" si o madama cu rosu de care atarnau mai multe animale jupuite - pentru ca, desigur, ,,noi respectam viata". Si ceea ce nu a putut gazdui nici o biserica, in ultima vreme, a reusit o falsa denuntare a persecutarii crestinilor: cultele au pus-o de-o ecumenica mica, sa nu se spuna ca… nu-s interesati de copii. (Nu, despre pedofilie nu vorbesc aici, chiar daca o inalta fata besericeasca prezenta a reusit sa corupa spre poftele proprii si cativa minori - interesant va fi cine va iesi in strada atunci cand voi scrie despre asta). Interesant e ca s-a asociat cu protestul si Serviciul de Ambulanta Bihor. Cind iesi la meetinguri cu vesta lor pe umar, ii implici. Ma intreb de cei care condus serviciul or fi fost intrebati de vor asta.
    Celor care ignora date si fapte
    Sa revenim la problema de fond, dincolo de prost-sfatuitorii conducatorilor religiosi din Oradea. Copiilor li s-au administrat corectii fizice de catre parinti - lucru recunoscut si de catre ei, de parinti. Nu s-a pus problema ,,indoctrinarii religioase" si deci nici a ,,persecutarii crestinilor" - vedem ce spune chiar un ziar crestin, aici sau aici, mai pe scurt, in romana, sa inteleaga si ai nostri, mai putin muiati in poligloteala. Si anume ca nu exista baza legala pentru a se lua niste copii unei familii din cauza convingerilor religioase. Dar mai e ceva, la intertitlul ,,The boy who cried wolf" (,,Baiatul care a strigat: ,,lupul!") - atunci cand chiar vor exista persecutii religioase, de vor exista, poate nu va mai crede nimeni…

    Ne uitam tot la Vart Land (acelasi ziar crestin) din 15 ianuarie, unde… ia sa vedem cine vorbeste despre lipsa persecutiei asteia religioase… Pai vorbesc chiar leaderii miscarii penticostale de la norvegieni.

    ,,Apreciem ca autoritatile norvegiene, incluzand aici Serviciul de Protectie a Copilului (ala mult-blamat, pe care romanii, si, din pacate, oradenii, il numeau criminal - N.n.) trateaza diversele grupuri religioase intr-o maniera onesta si profesionista. Nu avem vreun motiv sa credem ca noi suntem tratati diferit decat alte grupuri, din cauza credintei noastre"

    au scris seful Consiliului de Conducere al Miscarii Penticostale din Norvegia, Sigmund Kristoffersen, si purtatorul de cuvant, Andreas Hegertun, intr-un comunicat publicat de Vart Land.

    ,,Daca aceasta este cu adevarat o persecutie religioasa, gasesc ciudat ca noi nu am fost contactati pentru asistenta sau pentru a clarifica aceasta chestiune"

    a mai adaugat, pentru aceeasi publicatie, Hegertun, vorbind despre cazul Bodnariu.
    Dar sa adaugam acestei peltele sentimental-religioase din care au construit castel civic neoprotestantii din Oradea si glazura raspunsului avocatesc - cel care ii reprezinta pe sotii Bodnaru NU a dat apa la moara legendei cu persecutia religioasa. Cel putin pana la momentul la care fac referire colegii de la acelasi Vart Land (norvegiana mea e putin cam ruginita asa ca m-a bucurat sa pot cita un ziar norvegian cu articole in engleza - bonus: unul crestin).

    ,,- Indoctrinare crestina? – Nu discutam".


    Asadar, avocatul oamenilor nu a dat cu piatra asta, penticostalii din Norvegia sunt bine mersi. In ecuatie nu ramane decat un punct nevralgic - ca penticostalii din Romania se simteau putintel inghetati si au iesit la dezmorteala, in piata proaspat chelita de primarul-drujba al lor, Bolojan, lansand un zvon cat sa ajunga la o vaga urticarie si celelalte culte din oras. Culte cu leaderi dintre care unul este pe faras desi viseaza la prefixe cu ,,arhi", altul a luat deja o diploma pentru cel mai bun dus de nas la manipulare iar al treilea… probabil vine unde si-au anuntat prezenta ceilalti. Doamnelor, domnilor si… Prea Sfintite Drincec, GANDITI, ca nu doare… Inainte de a va conduce enoriasii spre penibil, daca se poate.
    Comunicare
    Am avut dialoguri decente si pertinente cu cei de la Ambasada Norvegiei din Bucuresti. Chiar daca intelesesem ca au fost deranjati de destui nebuni, zilele acestea, amenintati si tracasati de jucarii plasate, desigur, cu cele mai bune intentii, de manipulatii nostri de servici, in usa cladirii, slujbasii ambasadei nu s-au ferit sa raspunda inca unui ziarist, si sa puna la dispozitie materialul pe care il au la indemana. De ati ajuns pana aici cu cititul fara sa o puneti de-un autodafe in piata de evenimente a lui Bolojan, poate veti gasi interesant sa deschideti si asta.

    Oi fi eu mai naiva dar imi place sa cred ca am dreptate cand imi inchipui ca norvegienii chiar au actionat in interesul copiilor. Si ca cei care vor in Norvegia o iau cu civilizatia lor in care nu iti cotonogesti copilul in numele unui zeu sau al toanelor tale de moment. Ca multi parinti (si profesori) cu mancarimi in palma se vor gandi de doua ori inainte sa ridice mana asupra altui copil, de acum inainte. Si ca cei care doreau binele, la Oradea, un bine ca o bula de soare, cu floricele pe margine, vor sparge macar trei nuci, in gand, sa se aseze pe coaja lor, cateva minute, pentru a nu-si uita deprinderile din copilarie si a plati, astfel, ca lipsa lor de judecata a dus in eroare si alti oradeni…
    Pro-vitele, drogurile va plac?
    Tot legat de griji pe care n-ar trebui sa le avem e si cazul Gologan, unde carausul de droguri roman prins cu alta pisica (neagra) in Malaezia tocmai a fost condamnat definitiv la moarte. Daca nu am fost destul de clara mai sus, sa reluam: tari diferite de a noastra au legislatii diferite de a noastra. Nu, nu o sa va spun ca Malaezia e in urma noastra sau a Norvegiei, pentru ca pedeapsa cu moartea cred ca e util societatii sa se foloseasca in anumite circumstante. O sa va spun, insa, iar, povestea cu romanii: La Roma… stiti.
    Asadar, daca domnul respectiv a gasit de cuviinta a calca pe bec, mi se pare absolut firesc sa suporte consecintele. Stiti, vechiul citat: ,,Ubi bene ibi patria". S-a dus la bine, binele banilor obtinuti prin droguri (nu mai intru aici in povestea cu declaratia sa hilara de dezvinovatire, aveti google), nu i-a iesit – ghinion. Nu inteleg de ce s-a creat toata aceasta alta tevatura mediatica - apropo, oradeni, exista piata de evenimente, nu iesiti si pentru Gologan? - cand cel in cauza trebuie doar sa-si primeasca pedeapsa. A, pro-vitele? Nu, nu tine, decat la retarzi. Drogurile omoara viata. Ca nu de flori de mar e pedepsita, asa, treaba asta, in tara respectiva.

    Cum sentinta definitiva - pe care o mai poate contrasemna doar domnul sultan al locului - a fost facuta publica in 26 ianuarie, am dorit sa aflu cateva lucruri de la Biroul de Presa al Ministerului Afacerilor Externe, considerand ca, in materialul cu norvegienii, avem loc pentru inca un amestec in treburile altui stat, pentru comani care nu inteleg unde se afla si cum nu trebuie tratata pisica. Am primit si raspuns.

    ,,- Cazul Gologan – cum de face MAE eforturi pentru a interveni in deciziile unui alt stat? Sigur, vorbim de un cetatean roman. Dar acel cetatean a nesocotit legile unei alte tari. Cum de MAE considera firesc sa se foloseasca resurse dincolo de, eventual, ajutorul in comunicare, in ce il priveste pe acel om?
    Din comunicatul dv. nu se intelege de aveti semnale cum ca acea posibila schimbare de legislatie va fi de abolire a pedepsei cu moartea pentru asemenea cazuri. O alta varianta ar fi scurtarea timpului pana la executie. Imi dati detalii, asadar?
    Ati primit din partea omologilor tarii in cauza sugestia ca va amestecati in treburile lor interne, stipulate de legislatia lor?
    MAE are cumva o alta parere decit ca un cetatean roman aflat pe teritoriul altui stat trebuie sa respecte legislatia de acolo sau sa suporte consecintele?"

    ………………………………………………………………………………………………………………………….

    ,,- Referitor la solicitarea dumneavoastra, precizam urmatoarele:
    MAE intreprinde demersuri de asistenta la nivel diplomatic si consular in cazul cetateanului roman condamnat la pedeapsa capitala in Malaysia, intrucat dreptul la viata este consacrat ca un drept inalienabil de catre Constitutia Romaniei. In consecinta, pedeapsa cu moartea contravine sistemului de valori juridice si sociale fundamentale, recunoscut si promovat de statul roman, si este inacceptabila in orice situatie, inclusiv in cazul in care o astfel de pedeapsa ameninta sa aduca atingere dreptului la viata al unui cetatean roman aflat in strainatate.
    De altfel, MAE acorda sprijin in orice situatie care pune in pericol viata si integritatea cetatenilor romani aflati in strainatate.
    Se impune precizarea ca asistenta MAE in cazul din Malaysia vizeaza exclusiv salvarea vietii cetateanului roman si nu inlaturarea raspunderii penale a acestuia pentru faptele savarsite.
    Revizuirea legislatiei penale din Malaysia presupune introducerea unei pedepse privative de libertate pentru infractiunile avand ca obiect traficul de droguri, ca pedeapsa alternativa condamnarii la moarte.
    Demersurile de sprijin din partea MAE roman s-au realizat cu respectarea stricta a legislatiei locale. In practica internationala, numeroase state, inclusiv din cadrul Uniunii Europene, acorda asistenta similara propriilor cetateni pasibili de condamnare la pedeapsa capitala in strainatate, iar MAE roman a consultat la nivel diplomatic statele respective.



    Respectarea legislatiei statului de resedinta reprezinta o obligatie a fiecarui cetatean roman aflat in strainatate, aspect promovat de MAE inclusiv in cadrul campaniei publice de informare ,,Drogurile iti schimba destinatia", organizata impreuna cu Agentia Nationala Antidrog, care urmareste constientizarea cetatenilor romani asupra pericolelor la care se expun prin incalcarea legislatiei altor state cu privire la traficul de droguri, cu precadere in cele care sanctioneaza aceasta infractiune cu pedeapsa capitala.
    Directia Purtator de Cuvant si Comunicare"

    Ce e drept, mi se pare onest din partea MAE ca a introdus linkul acesta in comunicarea pe cazul Gologan. Pentru ca altfel chiar suna ca la Oradea, unde manifestantii puneau in zodia firescului batutul copiilor. Dar nu, cei de la MAE au facut bine ca nu au vrut ca, prin demersul lor, sa fie asociati cu ideea ca e admisibil sa transporti droguri pentru vanzare.
    Asta, cu norvegienii si cu malaezienii e ca la sah. Un sah unde piesele sunt sculptate din drobul de sare al manipularii, al ingustimii de spirit, al cecitatii. Al gandirii la nivelul unei singure mutari de aici inainte. Dar exista si mutarile doi si trei, la care, ca leaderi ai societatii, trebuie sa va ganditi - refuz sa cred ca sunteti de acord cu bataia aplicata copiilor sau cu drogurile distrugatoare de vieti, chiar de aveti consilieri prosti, ticalosi sau nu cautati decat imagine…
    PS: Cer scuze, pe aceasta cale, vanzatorului de la care am cumparat o ciocolata cu orez, acum doua saptamani, in zona Salii Olimpia din Timisoara, si caruia i-am stricat seara dupa ce m-a abordat din senin, pe tema Bodnariu, dupa ce mi-a dat restul de bani, raspunzandu-i ca NU, eu, ca profesor, NU am ridicat vocea la elevii mei, asa cum spunea el ca e firesc la orice parinte sau profesor. Sunt o nemernica. Nu merit decat sa fiu trimisa in Norvegia. Pentru ca urasc frigul. Dar… iubesc civilizatia. Si stiu ca pisica nu se usuca in cuptorul cu microunde niciunde pe glob - nici chiar aici, in tara asta trista si necajita.
    Ramona Balutescu
    Foto: Ciprian Iovan
    The post Pisica din cuptorul cu microunde si norvegienii cei scarbos de civilizati appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Mai familisti decat patrioti: Cel mult 300 de oradeni au sarbatorit Mica Unire (FOTO / VIDEO)


    [2016-01-24]
    O fi din cauza ca locul, Parcul 1 Decembrie, nu poate primi 4 sau 5 mii de oameni precum Piata Unirii? O fi pentru ca nu a fost anuntata o fastuasa parada militara ca in prima zi din decembrie? O fi pentru ca nu s-a dat fasole si ciolan? Ca pe vreme nu prea se […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Copaci imbracati cu geci de iarna - Oradea, daruieste o haina!


    [2016-01-21]
    Peste 30 de copaci din Parcul 1 Decembrie au fost imbracati in aceste zile cu haine calduroase pentru oradenii care chiar au nevoie, pe aceasta vreme naprasnica, de imbracaminte calduroasa. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Oradenii rugati sa indrume spre azilul de noapte persoanele fara adapost


    [2016-01-20]
    Administratia Sociala Comunitara Oradea (ASCO) face apel la vigilenta si la omenia cetatenilor. ,,Avand in vedere temperaturile scazute din aceasta perioada si, tinand cont de atentionarea meteorologica de vreme geroasa emisa de Agentia Nationala de Meteorologie pentru perioada urmatoare, ASCO roaga cetatenii municipiului Oradea care intra in contact cu persoane fara adapost sau au cunostinta […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • ASCO roaga cetatenii care intra in contact cu persoanele fara adapost sa le indrume spre Adapostul de Noapte


    [2016-01-19]
     

    Având in vedere temperaturile scazute din aceasta perioada si tinând cont de atentionarea meteorologica de vreme geroasa, emisa de Agentia Nationala de Meteorologie pentru perioada urmatoare, Administratia Sociala Comunitara Oradea roaga cetatenii municipiului Oradea care intra in contact cu persoane fara adapost sau au cunostinta despre acestea, sa le indrume spre Adapostul de Noapte din Oradea str. Gutenberg nr. 8, unde aceste persoane pot fi cazate, sau sa contacteze reprezentantii ASCO la urmatoarele numere de telefon: telefon non-stop 0359.466.666 - Adapostul de Noapte si tel 0359.465.434 - ASCO.

      [...]Citeste mai departe
    ASCO roaga cetatenii care intra in contact cu persoanele fara adapost sa le indrume spre Adapostul de Noapte
    Sursa: Primaria Oradea
  • Vreme deosebit de rece in toata tara


    [2016-01-18]
     Administratia Nationala de Meteorologie a emis o informare meteo de temperaturi coborate, ger noaptea si dimineata si intensificari ale vantului.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Vreme deosebit de rece in toata tara
    Sursa: Bihon.ro
  • Omul Marinarului: Fostul jurnalist Daniel Meze, numit de Basescu sef la Miscarea Populara in Bihor


    [2016-01-18]
    Fost jurnalist la Gazeta de Oradea si la Radio Transilvania, bagat in politica de cativa ani in Partidul Miscarea Populara si apoi iesit o vreme pentru a se dedica studiului Cabalei, tanarul Daniel Meze a redevenit politician. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • DN 76 parca e blestemat. Inspectoratul de Stat in Constructii sesizeaza Parchetul - Lucrari sub ancheta penala


    [2016-01-16]
    Lucrarile de reabilitare a Drumului National 76 pe tronsonul Oradea-Beius au ajuns pe masa procurorilor oradeni, dupa ce Inspectoratul de Stat in Constructii a facut un denunt privind lipsa unei autorizatii de construire, considerand ca atata vreme cat reparatiile au fost executate fara ,,girul" institutiei nimeni nu poate oferi o garantie ca acestea vor fi trainice.

    [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Ziua Bobotezei. Daca ai luat apa sfintita, vezi AICI la ce o poti folosi (FOTO)


    [2016-01-07]
    Punct final al Sarbatorilor din iarna 2015 / 2016. Miercuri, 6 ianuarie, pe o vreme mai putin geroasa decat zilele trecute, Boboteaza a fost marcata si in Municipiul Oradea, cetatenii credinciosi afisandu-se in numar considerabil la biserici. Dupa slujba clasica, ceremonia s-a mutat in exterior, unde preotii au sfintit apa pe care enoriasii o asteptau […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Ziua Bobotezei. Daca ai luat apa sfintita, vezi AICI la ce o poti folosi


    [2016-01-06]
    Punct final al Sarbatorilor din iarna 2015 / 2016. Miercuri, 6 ianuarie, pe o vreme mai putin geroasa decat zilele trecute, Boboteaza a fost marcata si in Municipiul Oradea, cetatenii credinciosi afisandu-se in numar considerabil la biserici. Dupa slujba clasica, ceremonia s-a mutat in exterior, unde preotii au sfintit apa pe care enoriasii o asteptau […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • ENGEL EMANUEL - "90"


    [2015-12-30]
    La cei 90 de ani ai sai, Engel Emanuel este o istorie vie a unui timp "sarit din calindare". Restituirile pe care le-a oferit cu amabilitate "Crisanei", cotidian la care a colaborat statornic multa vreme, depun marturie despre implicarea sa in destinele culturii romanesti din Tara Crisurilor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana