Stiri Oradea vreme

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru vreme.
  • Olanda legalizeaza cultivarea marijuanei


    [2017-02-22]
    Parlamentul olandez a votat marti pentru permiterea cultivarii de marijuana, legalizand astfel politica toleranta a tarii fata de cannabis ce dureaza de multa vreme. ,,Coffee shop-urile" din tara, care deja vand deschis drogul, vor putea avea o sursa legala de aprovizionare. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Fara public. Dezbaterea regulamentului privind locurile de joaca a atras doar doi alesi si o profesoara pensionara (FOTO)


    [2017-02-22]
    Dezbaterea proiectului de regulament privind organizarea si functionarea locurilor de joaca din oras, organizata marti dupa-amiaza in sala mare a Primariei, a atras, pe langa reprezentantii municipalitatii, doar doi consilieri locali si o profesoara pensionara. Liberalul Laurentiu Chiana si udemerista Kirei Melinda au facut propuneri cu privire la ingrijirea locurilor de joaca si interzicerea accesului cu animale de companie, in vreme ce profesorul universitar Smit Ildico a vorbit despre necesitatea amenajarii de spatii de joaca in afara orasului, unde poluarea este mai mica. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • La cozi, alinierea! Bihorenii stau la cozi si noaptea ca sa isi inmatriculeze masinile (FOTO)


    [2017-02-20]
    Eliminarea taxei de mediu a provocat un val de cereri de inmatriculare fara precedent, care a blocat activitatea institutiilor de resort. Bihorenii care vor sa-si inscrie in circulatie masinile asteapta noaptea in fata Serviciului Inmatriculari ca sa prinda numar de ordine pentru a doua zi, rezervarile online fiind ocupate pe 10 zile, in vreme ce la RAR Bihor sunt epuizate pana la sfarsitul lunii martie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cuvinte(le) la 35 de ani. Rockerii oradeni au sarbatorit acasa si au anuntat un nou album (FOTO)


    [2017-02-18]
    Suflarea oradeana careia ii curge muzica buna prin vene s-a pregatit de ceva vreme pentru evenimentul de vineri, 17 februarie. Celelalte Cuvinte, trupa romaneasca cea mai longeviva (fara pauza in activitate) si-a cinstit fanii din orasul de bastina printr-un concert aniversar foarte aplaudat. La 35 de ani de la debut, rockerii au aratat inca o […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Zvon: Dana Garbovan ar fi in carti pentru sefia Ministerului Justitiei!


    [2017-02-17]
    Oradeanca Dana Garbovan, in prezent presedinte al Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania, ar putea deveni ministru al Justitiei. Aceasta posibilitate a fost facuta publica, pe surse, de unele canale media centrale in cursul serii de joi (16 februarie). Garbovan s-a evidentiat in ultima vreme prin luari de pozitie echidistante si, aparent, apreciate de toate […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Universitara Viorica Banciu si studentele care au spaguit-o, condamnate definitiv cu suspendare


    [2017-02-16]
    Conferentiara Viorica Banciu de la Facultatea de Stiinte Socio-Umane a Universitatii Oradea, acuzata ca isi obliga studentii sa cumpere de la ea lucrarile de licenta, a fost condamnata definitiv la 3 ani inchisoare cu suspendare si interdictie de a profesa ca si cadru universitar vreme de 2 ani. Instanta le-a condamnat si pe cele doua studente care au spaguit-o pe Banciu la pedepse cu suspendare si munca in folosul comunitatii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Kim Jong-nam, fratele vitrag al liderului din Coreea de Nord, a fost asasinat!


    [2017-02-16]
    Fratele vitreg al liderului Coreei de Nord, Kim Jong-nam, i-ar fi cerut acestuia sa ii crute viata dupa ce a fost fortat sa plece in exil! Cu cinci ani in urma, Kim Jong-nam i-a solicitat fratelui sau sa retraga ordinul emis pentru asasinarea sa, conform informatiilor a doi politicieni, care au fost audiati de agentia de
    Post-ul Kim Jong-nam, fratele vitrag al liderului din Coreea de Nord, a fost asasinat! apare prima data in Stiri Oradea.
     Fratele vitreg al liderului Coreei de Nord, Kim Jong-nam, i-ar fi cerut acestuia sa ii crute viata dupa ce a fost fortat sa plece in exil!


    Cu cinci ani in urma, Kim Jong-nam i-a solicitat fratelui sau sa retraga ordinul emis pentru asasinarea sa, conform informatiilor a doi politicieni, care au fost audiati de agentia de spionaj din Coreea de Sud.
    ,,Nu avem unde sa plecam, nu avem unde sa ne ascundem. Suntem constienti ca singura cale de a scapa este sinuciderea", i-a scris Kim Jong-nam, fratelui Kim Jong-un, potrivit unuia dintre politicienii audiati.
    Kim Jong Nam, fratele vitreg al liderului nord-coreean, a fost asasinat in Malaysia, luni, 13 februarie a.c., potrivit mai multor institutii media din Coreea de Sud, din surse neidentificate.
    Kim Jong-nam, in varsta de 46 de ani, a murit in urma unui atac, cel mai probabil otravit, in  Aeroportul Kuala Lumpur, luni, 13 februarie 2017, iar oficialii din Coreea de Sud dar si cei din SUA au declarat ca a fost asasinat de catre agentii din Coreea de Nord.

    Postul de televiziune Chosun a indicat ca fratele vitreg al lui Kim Jong-un, ar fi fost otravit de doua femei despre care ar lucra pentru autoritatile de la Phenianin timp ce se afla la aeroportul din Kuala Lumpur.
    Politia din Malaysia a declarat ca un barbat de nationalitate nord-coreeana a decedat pe drumul spre spital, iar identitatea victimei nu a fost inca verificata.
    Kim Jong Nam si-a petrecut o mare parte din viata in afara tarii si s-a exprimat in mod public impotriva succesiuni dinastice in Coreea de Nord, declarand insa ca si fratelui sau ii lipsesc calitatile de lider.
    In 2001, Kim Jong Nam a fost prins in timp ce incerca sa intre in Japonia folosind un pasaport fals, declarand autoritatilor ca voia doar sa viziteze parcul de distractii Disneyland de la Tokyo.
    Fiind considera anterior ca fiind succesorul tatalui sau, Kim Jong Nam ar fi fost marginalizat in urma acestui incident, in permanenta.
    Exista informatii care indica ca acesta mai fost vizat in trecut de diferite tentative de asasinat, informatie confirmata de catre un spion nord-coreean retinut in Coreea de Sud in anul 2012 si care ar fi marturist ca incerca sa organizeze la acea vreme, asasinarea lui Kim Jong Nam.
    Sursa foto: dailystar.co.uk/newsinfo.inquirer.net
    Post-ul Kim Jong-nam, fratele vitrag al liderului din Coreea de Nord, a fost asasinat! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Inecatul misterios: Pompierii oradeni inca nu au dat de cadavrul presupusului cazut in Crisul Repede


    [2017-02-10]
    La aproximativ o luna de zile de la incidentul care a scos, in plina vreme geroasa, forte de interventie pe tronsonul Crisului Repede situat intre podurile Intelectualilor si Sf. Ladislau, salvatorii de la ISU ,,Crisana" sunt nevoiti sa recunoasca: inca nu au reusit sa gaseasca trupul neinsufletit al persoanei care ar fi cazut in apele […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Vesti bune pentru toti cetatenii romani, venite de la ministrul Sanatatii, Florian Bodog!


    [2017-02-09]
    Guvernul va adopta in cursul acestei saptamani o hotarare privind introducerea a 12 molecule pe lista de medicamente compensate si gratuite! Conform declaratiei de marti, 7 februarie a.c., a ministrului Florian Bodog, cele 12 medicamente vor trata afectiunile oncologice si cele hematologice. ,,Este vorba despre o hotarare de Guvern care vine sa puna in practica
    Post-ul Vesti bune pentru toti cetatenii romani, venite de la ministrul Sanatatii, Florian Bodog! apare prima data in Stiri Oradea.
     Guvernul va adopta in cursul acestei saptamani o hotarare privind introducerea a 12 molecule pe lista de medicamente compensate si gratuite!
    Conform declaratiei de marti, 7 februarie a.c., a ministrului Florian Bodog, cele 12 medicamente vor trata afectiunile oncologice si cele hematologice.

    ,,Este vorba despre o hotarare de Guvern care vine sa puna in practica una dintre promisiunile facute in programul de guvernare de introducere a noi molecule pentru tratamentul pacientilor romani. Este vorba despre 12 medicamente care trateaza, in principal, afectiuni oncologice si hematologice. Vreau sa subliniez faptul ca acesta este un prim pas si ca, pe masura ce vor fi evaluate noi molecule la Agentia Nationala a Medicamentului, ministerul va initia noi hotarari de Guvern pentru ca pacientii sa aiba acces la cat mai multe tratamente noi" a declarat Florian Bodog, ministrul Sanatatii.
    Ministrul Bodog a mai spus ca negocierile pentru contractele cost-volum pentru tratamentul hepatitei C stadiul F4 cu interferon free se vor finaliza pana la finele lunii februarie, iar cele pentru stadiile F2 si F3 la mijlocul lunii martie.
    ,,Incepand cu 1 martie, ca urmare a desfiintarii comisiilor de specialitate de la nivelul caselor de asigurari medicamentele vor putea fi prescrise de catre medicul specialist, pe baza unui protocol elaborat de Casa de asigurari, in colaborare cu Ministerul Sanatatii si comisiile de specialitate din minister, iar celelalte medicamente pentru F2 si F3 vor fi disponibile incepand cu luna martie. Pentru F2, F3 este program nou. Pentru cele cu F4 incepand cu 1 martie se vor putea prescrie" a explicat ministrul Sanatatii.
    Dan Zaharescu, directorul executiv al Asociatiei Romane a Producatorilor Internationali de Medicamente (ARPIM), a declarat si el ca negocierile pentru tratamentul bolnavilor cu hepatita C sunt in curs de desfasurare.
    ,,Pentru tratamentul bolnavilor cu hepatita C sunt negocieri in curs de desfasurare. Prima parte a programului s-a incheiat in luna noiembrie a anului trecut si de atunci sunt discutii pentru reluarea programului in cadrul anului 2017. Cei 5.000 de pacienti care au fost alocati contractului de anul trecut si-au incheiat sau sunt pe cale sa isi incheie partea de tratament. Sunt proceduri de evaluare si asa mai departe. Atata vreme cat contractul nu este finalizat, nu pot fi adusi pacienti noi in acest proiect", a declarat directorul executiv ARPIM.
    Sursa foto: Facebook – Florian Bodog

    Post-ul Vesti bune pentru toti cetatenii romani, venite de la ministrul Sanatatii, Florian Bodog! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • #Ziua8: Protestatarii au fost alungati de vreme | ,,Rezistam, nu cedam"


    [2017-02-08]
     Marti, 07 februarie, este cea de-a opta zi in care romanii protesteaza impotriva Guvernului Grindeanu. 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    #Ziua8: Protestatarii au fost alungati de vreme | ,,Rezistam, nu cedam
    Sursa: Bihon.ro
  • Numarul protestatarilor s-a imputinat drastic, in Piata Unirii: 150 de oradeni au scandat in ploaie "Rezistam, nu cedam" (FOTO / VIDEO)


    [2017-02-08]
    Numarul protestatarilor in strada impotriva Guvernului PSD-ALDE s-a imputinat drastic la Oradea. Doar aproximativ 150 de persoane au iesit, marti seara, la manifestare, strigand, pe o vreme cainoasa, ca ei nu vor ceda si ca rezista in strada. "Rezistam si nu cedam!", spun oamenii. "Si pe ploaie, si pe vant, dam cu Dragnea de pamant!". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Vesti proaste pentru utilizatorii Gmail!


    [2017-02-06]
    Compania Google a anuntat ca versiunea web de mesagerie Gmail nu va mai primi vreun suport oficial pe Ghrome cu versiuni vechi! Varianta minima pentru care se va asigura compatibilitate deplina este Chrome 53, in conditiile in care deja browser-ul a atins versiunea 56 chiar de curand. O buna parte din utilizatorii care folosesc Chrome
    Post-ul Vesti proaste pentru utilizatorii Gmail! apare prima data in Stiri Oradea.
     Compania Google a anuntat ca versiunea web de mesagerie Gmail nu va mai primi vreun suport oficial pe Ghrome cu versiuni vechi!
    Varianta minima pentru care se va asigura compatibilitate deplina este Chrome 53, in conditiile in care deja browser-ul a atins versiunea 56 chiar de curand.
    O buna parte din utilizatorii care folosesc Chrome si Gmail pe sisteme de operare mai vechi vor fi afectati.
    Totusi faptul ca utilizatorii isi vor accesa contul de Gmail de pe o versiune mai veche a browser-ului Chrome, nu inseamna ca acestia nu vor mai avea acces la e-mail-urile lor. Este foarte probabil ca totul sa functioneze fara probleme mai departe, dar in cazul unor probleme, pe versiunile vechi de Chrome nu vor mai fi rezolvate ulterior.
    Spre sfarsitul anului 2017, Google urmeaza sa lanseze o versiune HTML simplificata de Gmail, pe care vor fi rediectionati toti cei care acceseaza mail-ul de pe versiuni mai vechi de Google Chrome.
    Utilizatorii cei mai afectati vor fi cu siguranta utilizatorii care refuza sa renunte la sistemele Windows XP si Windows Vista, pentru care Microsoft a incetat de foarte multa vreme suportul software.
    Sursa foto: gmailsign.org
    Post-ul Vesti proaste pentru utilizatorii Gmail! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Serbarile Zapezii 2017: Ploaia si ceata ii tin pe turisti departe de partie, dar organizatorii promit ca distractia continua (FOTO/VIDEO)


    [2017-02-05]
    La Vartop este in toi, in acest weekend, editia 2017 a Serbarilor Zapezii. Desi in satul de vacanta nu se mai gaseste nicio camera libera, turistii n-au noroc de vreme buna. Sambata a pornit o ploaie deasa si, colac peste pupaza, peste sat s-a lasat si o ceata deasa. Astfel, putini sunt turistii care se incumeta sa schieze, cei mai multi refugiindu-se in pensiuni si hoteluri. Totusi, organizatorii promit ca distractia va continua sambata seara, cand pe scena de la baza partiei Piatra Graitoare vor urca mai multi artisti, inclusiv Lidia Buble. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Braconier prins in flagrant cand "ciopartea" pesti, de rangerii Aqua Crisius (FOTO/VIDEO)


    [2017-02-04]
    Un barbat din Salonta s-a ales cu dosar penal si dreptul de a mai pescui vreme de trei ani, dupa ce rangerii asociatiei Aqua Crisius l-au prins in flagrant la greblat de pesti, o forma de braconaj pedepsita de lege. Barbatul a ranit grav 7 kilograme de pesti si, spun rangerii, nu este singurul, zeci de asa zisi pescari facand aceleasi fapte ilicite in aceasta perioada rece, cand pestii stau in grupuri in rauri si lacuri. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Deputatul PSD Bihor Ioan Sorin Roman despre protestatari: ,,Cainii latra, caravana trece"!


    [2017-02-03]
    Deputatul PSD Sorin Ioan Roman se alatura liderilor din partid care isi exprima dispretul fata de protestatarii nemultumiti ca Guvernul dezincrimineaza coruptia si gratiaza coruptii. Asa cum alti tovarasi de partid au scris ca oamenii aflati in strada sunt ,,putori", ,,drogati" ori ,,ragalii", Roman arata ca PSD si Guvernul trebuie sa-i sfideze si sa nu cedeze. Nu intamplator, de vreme ce el insusi este incompatibil cu functia de deputat... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Fratia penalilor: DNA dezvaluie cum chestorul Liviu Popa si judecatorul Ovidiu Galea s-au facut masoni si isi protejau "fratii" in anchete si procese


    [2017-02-01]
    Dosarul politistilor corupti dezvaluie un secret neasteptat: chestorul Liviu Popa si judecatorul Ovidiu Galea s-au facut masoni si isi protejau "fratii" in anchete si procese. DNA suspecteaza ca magistratul de la Tribunalul Bihor i-a rezolvat un proces patronului CIAC, Ioan Mintas, care il "nasise" intru masonerie impreuna cu chestorul Popa, iar seful Politiei ar fi tergiversat anchetarea afaceristului-politician pentru o "combinatie" de 1,3 milioane lei cu Universitatea, in vreme ce pe Galea l-ar fi prevenit cu privire la anchetarea unor banuieli de coruptie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • O urare de departe, din lumea greco-catolica


    [2017-01-30]
    PSS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic al Lugojului, implineste 80 de ani, in acest weekend. Un prilej de sarbatoare, cum ierarhul a lasat multe fapte bune in jurul sau, si de bucurie, cum timpul i-a ingaduit sa ramana pe scaunul sau, lucid, alert si eficient.  Un prilej de strangere laolalta, a celor vrednici si a celor […]
    The post O urare de departe, din lumea greco-catolica appeared first on Presa Oradea.
     PSS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic al Lugojului, implineste 80 de ani, in acest weekend. Un prilej de sarbatoare, cum ierarhul a lasat multe fapte bune in jurul sau, si de bucurie, cum timpul i-a ingaduit sa ramana pe scaunul sau, lucid, alert si eficient.  Un prilej de strangere laolalta, a celor vrednici si a celor mai putin vrednici, a prietenilor si a Iudelor. De urari si de cadorisiri.
    Un dar frumos, Prea Sfintiei Sale, dupa puterile noastre de oameni de presa, a crescut, in ani, prin toate momentele de bucurie sau mahnire petrecute alaturi, din care unele au ajuns si pe hartie. Asa ca, azi, voi aduce altceva, de la capatul eparhiei, de undeva dintre Lugoj si Oradea. Pentru ca, exact ca in cazul unui castel (fie din carti de joc, fie din caramida), meterezele sunt puternice atunci cand baza e bine pusa.
    Baza sunt toti acei oameni mai putin stiuti cu numele, care, dupa zilele Revolutiei din 1989, n-au ramas "caldicei" ci si-au dorit sa ajunga iar parte din Biserica ce ne-a dat Scoala Ardeleana, si marea pleiada de episcopi martiri. Aceste "puncte de aglutinare" au dus la renasterea Bisericii Greco-Catolice de acum, la turnarea pardoselii pe care sa se aseze, temeinic, tron si arhiereu.

    In fapt, se cuvine sa ne aducem aminte ca cei mai multi dintre noi nu avem habar de vom prinde varsta de 80 de ani. Abia mai apoi, dupa ce vom fi cugetat, pret de cateva secunde, la lucrul acesta, putem sa ne intrebam si daca am umplut cu fapte de lauda lista anilor de pana acum, si cam ce ar mai fi de adaugat, pentru a putea spera ca, la un astfel de prag, ajunsi, cei din jur sa ne poata strange mana din toata inima, felicitandu-ne, asa cum a fost cu Flore Ciongradi, din Simand, Judetul Arad, atunci cand acesta a ajuns sa fie sarbatorit, pentru cei 80 de ani ai sai, anul trecut.
    Era o iarna calaie, si, totusi, fara prea multe semne de venire a primaverii, cand toate cele care ar fi trebuit sa mai umple un sfarsit de duminica de ianuarie s-au dat oarecum peste cap. Am primit un telefon de la un cunoscut din Cluj, care-mi spunea, mai pe scurt, ca orice om care te suna duminica, despre povestea unui om, tatal unei colege de-a lui, care se apropia de pragul de 80 de ani - de tata zic – si pe care familia si l-ar fi dorit sarbatorit mai aparte.
    Cate ceva despre greco-catolici
    Cunoscutul meu este arheolog si, in afara de telefoanele de destelenire pe care ni le-am dat pana ne-am vazut si fata catre fata, am strans la purtator si "desfasurari de munca" dar si amicitie, care s-a cladit cand cele ale muncii si-au gasit matca fireasca. Gheorghe este unul dintre aceia care scoate o groaza de adevaruri din pamant - unele chiar deranjante - despre istoria noastra mai noua sau mai putin noua, iar eu sunt unul dintre ziaristii care ajuta la "flotarea" acestei istorii, adica trecerea lucrurilor printr-un ciud care face ca particulele ramase sa-si gaseasca un loc in mozaicul rescrierii istoriei unui timp si al unor oameni din spatele nostru - si anume , vorbim de greco-catolici. Probabil de aceea si prima intalnire cu Gheorghe a fost la capul - sau, mai bine zis, la craniul - lui Atanasie Anghel, cel care, acum 300 de ani si ceva, a facut unirea cu Roma a celor ce urmau a fi chemati, mai incolo, "greco-catolici", "uniti" sau, peiorativ, "uniati", in ziua dezgroparii lui.
    Nu toata lumea ii iubeste pe greco-catolicii din Romania, chiar daca, in istoria deloc de ignorant, cea de 300 de ani, a lor, au dat multe lucruri aparte, printre care, cum aminteam mai sus, Scoala Ardeleana, sau episcopii-martiri, care au refuzat sa-si lepede credinta, ramanand, toti, in puscarii - unii murind acolo, fara sa mai dea vreodata de mai-mult-iluzoria libertate. Ei au ramas, pentru ortodocsi, "tradatorii de la 1700", desi lucrul acesta se datoreaza mai degraba tinerii de minte scurte a ortodocsilor, care uita avantajele acelei uniri, pe care le-au folosit si ei, sau, daca nu uitucelii lor, atunci ticalosiei acelorasi ortodocsi, care, dupa ce s-au trezit cu bunurile unitilor in brate, dupa 1948, au ignorant faptul ca neinapoierea acestor bunuri inseamna furt.

    Asadar, nu doar la capul unui episcop trecut ma intalneam cu Gheorghe Petrov, arheolog si greco-catolic, ci si la capataiul unor idei, gandind amandoi la fel despre cum ar trebui sa se intample lucrurile in tara asta, in domeniul cultelor, pentru ca sa putem vorbi despre dreptate. Iar cel despre care Gheorghe imi spune la telefon este greco-catolic si el, si este si unul dintre cei care au facut ca biserica satului lui, greco-catolica, sa ajunga la stapanii ei de drept. Nu este putin lucru, cand ne gandim in cat de putine locuri acest fapt s-a intamplat fara scandal, si in cate alte locuri - nici ele, multe - s-a ajuns la retrocedari, dupa ani de procese si dupa nenumarate sicane intre comunitati.
    PSS Mesian insusi beneficiase, de curand, de o interventie a mea, atunci cand urma a sarbatori 50 de ani de preotie. Era exact inainte de Conferinta Episcopala Catolica, atunci cand i-am propus un material legat de aniversarea sa, pe care l-am raspandit, cu ajutorul unor ierarhi catolici apropiati, in Conferinta, astfel incat toti episcopii sa-l felicite pe cel in cauza. Mai mult, demersul a ajuns in timp util si la Papa Francisc, care i-a trimis felicitari. Iata ca si ideile unui "neavenit" ajuta. Asadar, imi inchipui ca pot fi un ambasador al ideii de dreptate si acum.

    Contactez protopop si preot, anunt intentia de a fi acolo, in duminica in care Flore Ciongradi urma sa fie aniversat. Tot asa cum un mail de mai demult, din Timisoara, urma nu-stiu-ce "porti" electronice ca sa ajunga tot in Timisoara, trecand, intre timp, si prin Viena, tot asa ajunge aici si mesajul de felicitare al episcopului, cum intermediarii nu sunt intotdeauna ca vasele comunicante. Dar ajunge.
    Despre lucruile vechi, aproape uitate
    Omul nostru are doua fete - una in Arad si una in Cluj, colega cu Gheorghe Petrov. O contactez, pe numarul de telefon obtinut de la Gheorghe, pe cea din Arad, stabilim ca voi merge si eu cu ea si cu sotul ei, in duminica aniversarii, cu ei, la Simand. Inca o noapte nedormita, inca o plecare cu noaptea in cap spre Arad, apoi intalnirea cu fata si ginerele domnului  Flore Ciongradi. Toata oboseala, toti nervii rasucirii in cadru de dinainte, logistic, trec atunci cand familia imi spune cat de incantat e sarbatoritul lor, ca va veni cineva "tocmai de la ziar, din Timisoara", pentru el.

    Omul nostru ne povesteste despre vechiul preot, cel pe care l-a prins cand era copil, si cum a fost cand a anuntat acesta in biserica despre faptul ca Biserica lor a fost interzisa. Cum i s-a rupt firul vorbelor si al simtirii, si a cazut in biserica, lesinat, in fata oamenilor sai. 70 de ani mai tarziu, copilul de atunci nu l-a uitat. 70 de ani mai tarziu, copilul de atunci este el cel care a preluase steagul greco-catolicilor ingenunchiati, niciodata infranti, si care si-a adus imediat aminte, oficial, atunci cand izul libertatii incepuse sa se intrevada, ca a fost botezat la catolicii uniti, nu la ortodocsi.
    Flore Ciongradi este cel care a amintit oamenilor din Simand despre trecutul lor, si despre neasezarile acelui trecut. Despre dreptate. Despre faptul ca biserica aceea anume, a satului, a fost cladita ca greco-catolica. Si ca li se cuvine. Nu multi au fost aceia care l-au urmat. Dimpotriva, au fost putini. Pentru ca inertia e o lege-boala nu doar a trupului ci si a sufletului, si pentru ca multi dintre sateni nu voiau sa fie vazuti ca aducatori de zazanie. Acuma... depinde cum vrei sa-i spui acelei neasezari. Pentru unii, numele ei era mai simplu: dreptate.
    Si asa s-a macinat, o vreme, o parte din Simand: le-o dam, nu le-o dam, le-o luam, mai asteptam, o cerem, o smulgem? Acum, cand omul nostru implineste 80 de ani, chiar si acestea sunt istorie - toate. Iar greco-catolicii se saluta iar cu ortodocsii, in sat, ba chiar, azi, dupa slujba greco-catolica, preotul lor urma a merge, impreuna cu unii din enoriasii sai, la biserica cealalta, cea ortodoxa, pentru parastasul unui baiat dus de tanar dintre ei. Dar, fara Flore Ciongradi, toate acestea nu ar fi existat. Fara el, fara alti "incapatanati", din alte sate, fara unii care sunt deja dusi, azi...

    Este un mod de trai la care s-a ajuns cu greu, si care era, in primii ani de dupa Revolutie, un vis. Un vis al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj care, initial, exista doar pe hartie, avand pe episcopul - apoi, arhiepiscopul - Ioan Ploscaru, si cateva punculete de repornire, gratie Inalt Prea Sfintiei Sale Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, care a dat Catedrala din Lugoj, si bisericile unite, care tineau de el, inapoi greco-catolicilor. Atentie: care tineau de el! Pentru ca, mitropolit fiind, era arhiepiscop al Timisoarei, si acolo lucrurile au intrat in matca, in ceea ce-i priveste pe greco-catolici. Dar mitropolitul Corneanu nu a putut impune si episcopilor de sub el, Seviciu, Mic si Gurie, sa-i urmeze politica ecumenica. In Judetul Arad, in care se afla si localitatea Simand, chiar si acum, la mai bine de un sfert de veac dupa Revolutie, inca exista biserici greco-catolice neretrocedate…
    De ce sunt importante aniversarile
    Iar ceea ce ar fi bine sa nu se uite, atunci cand cautam lucruri de aniversat, este ca nu doar zilele de nastere ale ierarhilor se sarbatoresc, pentru ca ei sunt ierarhi cu harta posesiunilor ceva mai bine conturata exact pentru ca exista si acesti oameni, aproape nestiuti, care au facut ca, in localitatile lor, bisericile greco-catolice sa se intoarca ACASA.
    Acesta era lucrul de sarbatorit la Simand. Mergem la biserica, preotul transmite ce trebuie sa spuna, face o slujba dupa un tipic ciudat, nu tine predica, se grabeste la cealalta ceremonie, a parastasului "fratilor". Desigur, pozez tot. Se stie ca domnul Ciongradi are oaspeti "de departe" si ca se va scrie despre el la gazeta. Pentru ca istoria din spatele lui merita.
    Eram sus, la balconul corului, cand i-am prins, cu teleobiectivul, de cateva ori, fata sarbatoritului. Mai apoi, de jos, de printre oameni, am facut acelasi lucru, atunci cand preotul a rostit numele episcopului, transmitandu-i cele bune celui sarbatorit. Care era cat pe ce sa planga - n-a plans. I-or fi fost destule lacrimile unei jumati de secol, departe de Biserica lui, cea atat de aproape, totusi, in forma de coaja. Dar sufletul locurilor este, mereu, doar acolo unde sunt si oamenim sa umple coaja...

    Intr-un colt, in biserica, un "Calendar bizantin si latin", o aberatie necanonica, tolerata insa, in spiritul non-agresiunii cultivate de aceasta eparhie greco-catolica. Nu, timpul unirii nu a venit inca, si nici nu e incurajat prea mult, chiar in ce s-ar putea, daca ne gandim doar la reactiile multor talibani ortodocsi dupa Sinodul din Creta.
    Stiam de atunci ca, intr-o zi, nu peste mult timp, va veni si aniversarea de 80 de ani a episcopului Mesian. Si ca-i doresc sa aiba, atunci, in jur, oameni care sa-l felicite pentru lucrurile pe care le-a sadit, bune, dupa el - nu doar pentru functie, exact asa cum a fost cu noi, cei cativa stransi in jurul mesei si a amintirilor lui  Flore Ciongradi, cel care a adus dreptatea in mica sa lume.

    Si ca o sa ma bucur sa transmit urarile sincere ale unor oameni onesti, de acolo, din Simand, de departe. Marile aniversari ale unei eparhii sunt cladite din aceste mici intamplari, cruciale pentru micro-universul unor oameni. Iar cine nu invata din relele istoriei, este sortit sa le repete - nu va uitati urat, nici macar n-am spus-o eu...
    Ramona Balutescu
    The post O urare de departe, din lumea greco-catolica appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Nu ratati noul BIHOREANUL tiparit!


    [2017-01-30]
    Luni, 30 ianuarie, a aparut BIHOREANUL tiparit, alaturi de suplimentul ecologic Oradea Noastra. Dintre subiectele noului numar: Dosarul politistilor corupti dezvaluie un secret neasteptat: chestorul Liviu Popa si judecatorul Ovidiu Galea s-au facut masoni si isi protejau "fratii" in anchete si procese. DNA suspecteaza ca magistratul de la Tribunalul Bihor i-a rezolvat un proces patronului CIAC, Ioan Mintas, care il "nasise" intru masonerie impreuna cu chestorul Popa, iar seful Politiei ar fi tergiversat anchetarea afaceristului-politician pentru o "combinatie" de 1,3 milioane lei cu Universitatea, in vreme ce pe Galea l-ar fi prevenit cu privire la anchetarea unor banuieli de coruptie. Din acelasi numar aflati ca Primaria Oradea mareste taxe, scumpeste parcari si face concedieri, dar si povestea a doi soti din Bihor care si-au vandut nepoata unei familii de francezi, inca din burta mamei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit


    [2017-01-29]
    Ma gandesc la niste cani din casa tatalui meu. Si la alte cani din trecut. Pe unde or fi? Ce se intampla cu aceste cani dintr-o casa, in ani, in decenii sau dupa ce moare cineva? Un gand simplu, care nu racaie sau arde. Doar exista. Pentru ca masina de pe scena, din spectacolul ,,Prin […]
    The post ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit appeared first on Presa Oradea.
     Ma gandesc la niste cani din casa tatalui meu. Si la alte cani din trecut. Pe unde or fi? Ce se intampla cu aceste cani dintr-o casa, in ani, in decenii sau dupa ce moare cineva? Un gand simplu, care nu racaie sau arde. Doar exista. Pentru ca masina de pe scena, din spectacolul ,,Prin vis", al Teatrului National Mihai Eminescu din Timisoara (scenariul – Matyas Varga, regia – Pal Frenak), e datatoare de ganduri. E ca acel spatiu-timp aparte, de dupa un impact covarsitor, cand se spune ca revezi ceva din viata ta. Sau din moartea ta. Din mortile marunte care te compun, din zguduiri, din nereusite.
    Este bine sa existe aduceri aminte ale mortilor mici. Acum ma opresc din idee si ma gandesc la un pictor - oare el ce spune cind ii cataloghezi opera altfel decat o gandea el? Cand faci, din floarea stilizata, sapuniera, din funia de ustoroi, mantie cu clopotei…

    Si totusi, spectacolul acesta, indiferent de ce a vrut autorul, este o aducere aminte despre moarte, o moarte simpla, chiar daca nu asteptata sau programata. De cele mai multe ori, nu se moare eroic. De cele mai multe ori sesizam ridicolul din ,,Regele moare", de Ionesco. Si totusi, sa privim cu ochii mari acest spectacol, despre stralucirea si ineditul ce pasesc des, alaturi de moarte, despre trup, acest lujer pentru amintiri, despre noi.
    Se uita cineva la suma noastra de drame? Ce ramane dupa ele? Este nevoie de cuvinte ca sa ramana ceva, mai mult timp? Avem nevoie de tuse clare, oferite amintirilor, sau ne ajung liniile valurite, insinuarile, alcatuirile de dincolo de ceata?
    Nu totul trebuie sa fie o poveste inchegata, ca sa aiba succes. O poveste inchegata este ca un joc supra-specializat, cu o papusa cu membre, cu par, cu hainuta. Un joc din care poti construi, insa, pare a se adresa mai multora, care pot folosi sugestia neterminata, abia schitata, ca speraclu pentru amintirile proprii. Un joc de-a construitul, prin cuburi. Prin celule nediferentiate, meristeme - as spune celor ce se pricep mai bine la taina viului.

    Studii in psihologie arata ca amintirile noastre sunt inselatoare si inselate, deopotriva. Ca, uneori, nu putem distinge daca un eveniment pe care-l plasam in trecut a fost vis sau realitate. Mai mult, tindem sa ne insusim drept amintiri, si sa le vehiculam ca atare, povestile neadevarate, auzite de la altii, despre copilaria noastra.
    Impactul trupurilor de pe scena Salii 2 a Nationalului timisorean ne ofera sugestii de amintiri. Ele sunt ale tuturor, cum toti ne putem regasi in aproape-estetica incovoiere si chircire a trupurilor, in dansul mortii. Cu toate acestea, aisbergul ludic nu ne aduce doar varful de gheata al mortii, cat si radacina ceva mai confortabila, a gesturilor de dinainte, a  incercarilor, a starilor de bine, a… vietilor noastre.
    Momente diferite, rupte sau din cotidian, sau din ,,glamour" (pentru ca impactul strivitor vine fara sa bata la usa, in oricare dintre clipele existentei noastre), prezentate cu oaresce carnita pe os, cu actiune pre- si post-, avand mereu aceeasi masina de epoca drept cadru si martor, sunt legate de cateva scene ce ne invita la introspectie, fara sa-i revolte pe cei deschisi esteticului, nuditatea nefiind deranjanta si punctand justificat, cred eu, gelatina primordiala in care se valuresc celelalte intamplari.
    Un contrapunct deosebit de reusit este cel al serenului barbat-aproape-barbat (cum vom constata putin mai incolo, dupa drumul de la dreapta la stanga, pe scena), infofolit in flori ale soarelui, care atrage, cu ,,samanta" sa, transferata pe haina, pasarile ce caraie moartea, in timpul liber - in celalalt timp, de servici, servind drept dummies, manechine pentru testarea masinilor de cursa inca ne-scoase pe piata.

    Altul (contrapunct), al dansului de unul singur, al barbatului din rochia de nunta - amintiri pe care suntem invitati sa le vedem, ca ale altora, dar nu si sa ne asezam la masa lor, ci, mai degraba, sa ne cautam, iar, amintirile noastre. Si nu mai e nevoie de heblu pentru schimbarea scenei, ochii spectatorilor fiind prinsi de planul prim, magnetic, in timp ce, in planul doi, ni se pregateste momentul urmator.
    ,,Dans". Un alt lucru la care ma gandesc, in timpul spectacolului, in afara de cani. Il trec prin cele cateva limbi pe care le stiu, gandindu-ma in care din ele a reusit sa primeasca - acest cuvant – sarcina mai mare. Gravid cu miscarea de toate felurile, in unele limbi el este, totusi, mai cuminte, aratand a fetita de pension.
    Totusi, ,,dansul" cuprinde si spasmul, si crisparea, si sacadarea, si ruperile in unghiuri drepte, fara unduiri. Ceea ce primim, de pe scena, in ,,Prin vis", nu este miscare scenica, este un dialog rotund al corpului cu ideea, cu lumina (mi-a placut si evocarea drumurilor, cu ajutorul luminii din fundal), cu trecerea, si se califica, spun eu, la ,,dans".

    ,,Prin vis" - un spectacol in care macabrul nu este in divort cu arta - ca o panza de Bruegel langa care s-ar aseza Marilyn Monroe in rochia ei alba de vanturat si de visare (pe care o intalnim si pe aceasta scena, chiar in dublu exemplar), cantand oricarui presedinte al momentului un cantec intr-o limba a surdo-mutilor. Tine doar de noi sa auzim.
    Ma gandesc la canile acelea, din vechea casa a tatalui meu. S-au risipit. Canile noastre tin doar o vreme, nu mult, dupa noi. Un timp cu multe ,,intrari in zid", dar si cu ,,daramari de zid". Un timp din care putem rupe o felie, pentru teatru, pentru a ni se reaminti despre cum suntem noi cand suntem tacuti si adevarati. Si aproape goi.
    Foto: Adrian Piclisan
    Ramona Balutescu
    The post ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ziua fanilor CSM Oradea si magazin pentru suporteri, la Arena Antonio Alexe


    [2017-01-29]
    Dupa declinul fotbalului local si ascensiunea deosebita a poloului pe apa, si iubitorii de baschet masculin au de ceva vreme motive de bucurie. Anul trecut, echipa CSM U Oradea a reusit, in premiera, cucerirea trofeului Ligii Nationale de Baschet Masculin. Pentru a le multumi asa cum se cuvine fanilor oradeni pentru sustinerea permanenta, cei din […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Abatele de Melk a ,,infiat" orfelinatul din Saniob


    [2017-01-28]
    Georg Wilfinger si Gerald Schweighofer ,,Nu exista descoperiri mari si progres atata vreme cat mai exista un copil nefericit pe lume", e convingerea abatelui Georg Wilfinger.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Abatele de Melk a ,,infiat
    Sursa: Bihon.ro
  • Nascuta din avort! Caz socant la Maternitatea Oradea: parintii unei fetite spun ca aceasta e "rodul" unui chiuretaj esuat


    [2017-01-25]
    Cei doi oradeni l-au denuntat autoritatilor pe doctorul Szucs Zoltan, care ar fi ratat procedura, mama nestiind vreme de luni de zile ca este in continuare insarcinata si traind apoi cu spaima ca fetita s-ar putea naste cu dizabilitati, dar Colegiul Medicilor vine cu o ipoteza la fel de spectaculoasa: copilul nascut nu ar fi, de fapt, cel vizat de avort! [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Primaria Oradea a premiat cei mai mari contribuabili la bugetul local pe anul 2016: Vezi cine sunt! (FOTO)


    [2017-01-25]
    Cei mai mari contribuabili la bugetul local pe anul 2016 au fost premiati de Primaria Oradea, marti seara, in cadrul unei gale cu usile inchise. De data aceasta, cel mai mare contribuabil a fost desemnat Faist Mekatronic, cu 2,4 milioane de lei, in vreme ce premiul pentru cea mai mare investitie a mers catre Eberspaecher, pentru cele 14 milioane de euro in Parcul Industrial de pe Calea Borsului. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Samsung Galaxy Note 8 va fi lansat in curand!


    [2017-01-25]
    Dupa rezultatele mult asteptate privind motivul pentru care Note 7 lua foc sau exploda, reprezentantii Samsung au anuntat data lansarii lui Note 8! Initial multa lume specula cum ca Samsung va renunta la brandul Note dupa incidentele din 2016 cand sute de unitati Note 7 au luat foc sau chiar au explodat. Brandul Samsung Note a
    Post-ul Samsung Galaxy Note 8 va fi lansat in curand! apare prima data in Stiri Oradea.
     Dupa rezultatele mult asteptate privind motivul pentru care Note 7 lua foc sau exploda, reprezentantii Samsung au anuntat data lansarii lui Note 8!
    Initial multa lume specula cum ca Samsung va renunta la brandul Note dupa incidentele din 2016 cand sute de unitati Note 7 au luat foc sau chiar au explodat.
    Brandul Samsung Note a fost introdus in anul 2011, iar foarte multi critici au spus la acea vreme ca nu avea succes deoarece nu va exista o piata pentru telefoane cu ecrane atat de mari.
    Spre dezamagirea criticilor, Phablet-urile au devenit insa o piata importanta, intr-un timp scurt, iar la acest moment toti marii producatori lanseaza astfel de dispozitive.
    Vestea  lansarii Galaxy Note 8 a fost data de catre DJ Koh, seful Samsung Mobile, iar Tim Baxter, presedintele Samsung US, a declarat ca tot mai multi utilizatori de Galaxy Note 4 si Note 5 isi doresc sa faca upgrade si isi doresc tot un phablet marca Samsung.
    Compania a anuntat ca va lansa Galaxy Note 8 in toamna acestui an.
    Inainte sa retraga Galaxy Note 7, analistii estimau ca Samsung va vinde aproximativ 14 milioane de unitati in 2016.
    Sursa foto: gamenguide.com
    Post-ul Samsung Galaxy Note 8 va fi lansat in curand! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • A murit Dan Adamescu, unul dintre cei mai bogati oameni din Romania


    [2017-01-24]
    Omul de afaceri Dan Adamescu, unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Romania, a murit in noaptea de luni spre marti, la varsta de 68 de ani, intr-un spital privat, in care se afla internat de mai multa vreme. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Mesajul istoricului de Mica Unire, la Oradea: ,,Liderii nostri sa fie moderati acum, cand trebuie sa-i uneasca pe toti romanii!" (FOTO/VIDEO)


    [2017-01-24]
    O vreme mult mai placuta decat in zilele trecute a facut ca sute de oameni sa asiste la ceremonia dedicata Unirii Principatelor, act istoric desavarsit la 24 ianuarie 1859. Marti, la pranz, in Piata Unirii, pationarul a fost inlocuit cu perimetrul in care a putut sa se deruleze festivitatea organizata de Prefectura si de Garizoana […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism.


    [2017-01-22]
    Nu stiu cat costa viata unui om, in Romania, atunci cand nu e vorba de o lovitura de imagine. Nu stiu cine stabileste paritatile, in Sanatate - cate vieti ,,neinteresante" contrabalanseaza ,,un greu". Nu stiu cum decide un manager de spital, pe banutii pe care ii primeste, cu ce sa se doteze sau nu. E […]
    The post Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism. appeared first on Presa Oradea.
     Nu stiu cat costa viata unui om, in Romania, atunci cand nu e vorba de o lovitura de imagine. Nu stiu cine stabileste paritatile, in Sanatate - cate vieti ,,neinteresante" contrabalanseaza ,,un greu". Nu stiu cum decide un manager de spital, pe banutii pe care ii primeste, cu ce sa se doteze sau nu. E greu cu banii. Totusi, cine isi va asuma rolul de a ne spune, noua, astora din afara sistemului, cum se rezolva cu adevarat problemele si cum se decide cinicul drum al banilor, al vietii si al mortii?
    A mai murit un copil, la Timisoara. Vorbim de Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara. Copil de opt luni, suspect de rujeola. Dupa ce a stat trei saptamani in spital. Ce intrebari se impun, aici? (Si ce facem cu raspunsurile?) Este spitalul acesta unul al mortii? Si, daca da, preferam sa murim acasa? Este ceva ce se putea schimba, aici, sau nu? Se putea schimba cursul bolii (boala ca termen generic) acestui copil, astfel incat azi sa fie inca viu? Este atat de cantata medicina timisoreana la cotele pe care si le asuma trambitasii ei? Prin oameni si/sau prin dotari? Stim, pana la urma, ce poate sistemul asta medical, al nostru, romanesc, si ce nu?…

    Copilul a murit luni seara (n.r. 9.1.2017). Fusese internat cu bronhopneumonie, cu insuficienta respiratorie. A necesitat intubare. Purtatorul de cuvant al spitalului, doctorul Virgil Musta, a spus ca exista si banuiala ca ar fi avut si rujeola. Dar ca ,,serologia a fost echivoca". Si ca, in urma necropsiei, pleaca la Bucuresti probe din plamani, pentru a se primi un diagnostic exact. Copilul nu era vaccinat. Dar avea doar opt luni - vaccinarea realizandu-se (atunci cand se realizeaza) mai tarziu, adica dupa un an. Abia de curand s-a luat in considerare scaderea varstei vaccinarii. In Timis, in decembrie 2016, au fost inregistrate 124 de cazuri de rujeola.
    Ce-i, totusi, cu spitalul asta?
    In 2008, la finele anului, purtatorul de cuvant al Autoritatii pentru Sanatate Publica Timis spunea, pentru publicatia ,,Timpolis", ca in judetul Timis nu se inregistrare nici un caz de gripa, in ultimii cinci ani, deci din 2003 pana in 2008. In acelasi timp, profesorul universitar dr. Lucian Negrutiu, seful Clinicii de Boli Infectioase de la Spitalul ,,Victor Babes", din Timisoara (adica spitalul despre care vorbim de o vreme, aici, in acest articol), declara, tot pentru materialul pe care il publicasem atunci in Timpolis: ,,Nu avem laboratoare performante si aparatura. Dupa simptome, eu pot spune ca «asta seamana a gripa». Dar pana nu s-a precizat diagnosticul de gripa, nu poti sti cu certitudine. Daca avem suspiciuni intemeiate, persoanele in cauza vor primi un rezultat la un test facut doar la Bucuresti.
    Ar trebui sa avem un laborator antiviral ca lumea si la Timisoara, doar suntem un centru universitar unde se invata medicina! Daca va spun ca, in anii '70 – '80, puteam diagnostica gripa, aici… Dura mai mult sa obtii diagnosticul, aparatura era cu totul alta, dar se putea face. Acum e normal sa nu stim daca avem gripa sau nu din moment ce nu putem obtine un diagnostic, nu avem laboratoare, nu sunt reactivii necesari… Toata zona aceasta a patologiei cailor respiratorii superioare e subdiagnosticata, adica nu avem date corecte, pentru ca nu putem ajunge la un diagnostic". Era 2008. Era spitalul timisorean Babes. Profesorul Negrutiu s-a pensionat. S-a schimbat ceva, de atunci, in spitalul asta?
    Peste tot se moare, in toate feliile de medicina - poate mai putin in Stomatologie, poftim. Dar, totusi, cat se moare pentru ca NU SE MAI POATE FACE NIMIC, cat, pentru ca nu vor sa se bage medicii, cat, pentru ca nu au cu ce, cat, pentru ca sunt incapabili, ajunsi pe post doar datorita spagii si gradelor de rudenie, cat, pentru ca se inchide ochii la abateri grave din regulamentul de spital, care, tratate corespunzator, ar duce manager si medici in puscarie? De unde incepe, cu adevarat, un spital sa fie AL MORTII?
    Acelasi spital ofera moartea, bonus, ca optiune dupa imbolnavirea cu TBC, REALIZATA IN SPITAL, si cu infectii nosocomiale, din care Clostridium conduce, acum, detasat. Este acesta un loc unde sa vii cu un copil cu rujeola?
    Aici primesti bonus tuberculoza
    In 2014, in primavara, stiam de situatia cumplita din acest spital, si de faptul ca pacientii DIAGNOSTICATI cu tuberculoza, si aflati in perioada in care sunt contagiosi, stau in saloane cu pacienti cu alte boli, cand am aflat de un control al unei echipe de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, la Timisoara. Am transmis, imediat, la Geneva, ce stiam despre situatia reala din spital si despre faptul ca pacientii au fost mutati in graba, special pentru acest control al OMS. Dupa o vizita la spital am indicat si saloanele in care se pot verifica cele spuse de mine. Atat unul din purtatorii de cuvant de la Geneva cat si membri ai echipei care a verificat situatia din Romania mi-au confirmat ca cele spuse de mine stateau exact asa cum le prezentasem, la Timisoara, dar am fost rugata sa nu-i citez pana cand nu voi primi raportul oficial redactat in urma vizitei lor. Victor Olsavszky, de la Biroul OMS Romania, imi promitea raportul dupa vizita OMS, ,,imediat ce va fi gata". Nu mi l-a trimis niciodata - pana acum doua zile, dupa ce il primisem deja, din alta sursa.
    Citez aici, in intregime, ce am publicat atunci, in martie 2014, dupa controlul echipei OMS la Timisoara, pe HotNews, cu titlul ,,Bolnavi cu TBC internati in aceleasi saloane cu pacienti cu alte boli. Surse din Organizatia Mondiala a Sanatatii: E foarte grav":
    ,,La Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Victor Babes" din Timisoara pacientii diagnosticati cu tuberculoza impart acelasi salon cu cei care au alte boli infectioase. TBC-ul este o boala inalt contagioasa care se transmite pe cale aeriana.
    Este nevoie de aproximativ 14-20 de zile de la initierea tratamentului pentru ca bolnavul diagnosticat cu TBC sa nu mai fie contagios. Cei mai predispusi la a fi infectati sunt cei cu sistemul imunitar slabit sau afectati deja de alte boli. Adica exact colegii de salon ai pacientilor cu TBC.
    Romania ocupa primul loc in randul tarilor UE la imbolnavirile cu tuberculoza. Saracia si ingrijirile medicale precare au transformat Romania in centrul european al tuberculozei. Sesizata in privinta unor posibile nereguli, o echipa a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) a inspectat saptamana trecuta spitalul timisorean.
    Surse din cadrul OMS au confirmat situatia de la Timisoara, catalogand-o ca fiind ,,foarte grava". Un raport oficial urmeaza a fi dat publicitatii saptamana viitoare. Mai mult, aceasta situatie s-ar intalni in mai multe spitale de profil din Romania.

    De inspectia OMS, programata a incepe pe 12 martie, se stia in Spitalul din Timisoara cu trei saptamani inainte ca aceasta sa aiba loc. Prin urmare, vineri 7 martie s-a trecut la cosmetizarea masiva a saloanelor din spital. De la cadre medicale din spital, care au dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca s-a incercat ascunderea situatiei in care pacienti cu tuberculoza au fost asezati in saloane cu pacienti cu alte afectiuni.
    Vineri toti acesti pacienti au fost redistribuiti astfel incat sa satisfaca cerintele Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
    Intr-unul din saloanele de TBC-barbati i-am intrebat pe pacienti de ce, daca acum s-au putut gasi solutii pentru a fi distribuiti in functie de boala, nu i-au intrebat pe medici de ce nu s-a facut asa de la inceput? Barbatii din jurul meu, slabi, cu fete supte si chinuite, nebarbieriti, tristi, au plecat capetele a neputinta si au ridicat din umeri, fara sa raspunda nimic.
    Adriana Socaci, pneumolog al Spitalului Victor Babes, coordonator al dispensarului TBC, si vicepresedinte al sectiunii tuberculoza a Societatii Romane de Pneumologie, este persoana desemnata de directiunea spitalului ca fiind ,,omul cu painea, sarea si programul folcloric" in timpul intalnirii cu comisia OMS. Am contactat-o pe 9 martie, referindu-ma la vizita OMS, dar raspunsul a fost rece: Directia de Sanatate Publica din Timis trebuie contactata, nu are comentarii legate de vizita OMS, iar accesul in spital in ziua vizitei OMS este interzis.
    Pe directorul DSP Timis, prof. Horia Vermesan, il contactasem deja dar domnia sa a raspuns ca nu stie nimic despre inspectia OMS. Ulterior desfasurarii evenimentelor nu a mai putut fi contactat.
    La o zi dupa vizita expertilor OMS l-am contactat pe seful sectiei Pneumologie I din spitalul timisorean, dr. Dorin Vancea. L-am intrebat cum a fost posibil ca in timpul vizitei OMS pacientii sa poata fi distribuiti corect, dar inainte nu. Mi-a raspuns ca nu e abilitat sa-mi vorbeasca despre asta.
    Directoarea interimara a spitalului, Voichita Lazureanu, a avut insa amabilitatea sa raspunda intrebarilor. Astfel a aparut dialogul urmator:
    ,,- Cum a fost posibil ca pacientii cu TBC sa stea in aceleasi saloane cu cei cu alte boli, dar sa fie mutati inainte de vizita OMS?
    – Pacientii au stat separat.
    – Regret, dar nu e adevarat.
    – Cel putin pe hartie erau separat. Eu nu pot verifica in fiecare zi cine cu cine este in salon. Si nici nu stiu pe ce va bazati dumneavoastra cand spuneti asta.
    – Pe informatii primite de la medici si de la pacienti. Toti pacientii stiau ca inspectia OMS este motivul pentru mutarea lor. Stiau si ca au stat amestecati cu pacienti cu TBC.
    – Probabil ca, dintr-un exces de zel s-a luat aceasta masura, ca vine comisia, si… sa schimbam ceva. Nu are relevanta ce spune un pacient sau altul. Eu cred ca e bine ca bolnavii sa stea separat, desi poate [mutarea] nu s-a facut printr-un mijloc bun… adica datorita acestei inspectii. Nu inteleg de ce doriti sa amplificati acest lucru. Important e rezultatul. Dar e bine ca ati sesizat.
    – Veti declansa o ancheta interna pentru a se vedea cum a fost posibila aceasta situatie?
    – Da, voi declansa."
    Regulamentul intern al Spitalului de Boli Infectioase din Timisoara mentioneaza ca ,,spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical". Printre abaterile disciplinare sunt mentionate ,,nerespectarea oricaror situatii care ar pune in primejdie (…) viata si integritatea corporala ori sanatatea unor persoane".
    Se ridica intrebarea de ce, pana la aparitia echipei Organizatiei Mondiale a Sanatatii, celalalte autoritati responsabile locale (Directia de Sanatate Publica Timis) si centrale (Ministerul Sanatatii prin comisia sa de specialitate) nu au identificat problema incercand sa o rezolve.
    La sfarsitul lui mai 2013, la Arad, va avea loc a doua conferinta nationala a sectiunii de tuberculoza sub egida Soceitatii Nationale de Pneumologie. Tema conferintei este ,,Tuberculoza in era globalizarii". Ironic nu?"
    Asadar, echipa OMS afla ca pacientii stateau astfel incat sa poata lua tuberculaza si cei cu alte boli, inaintea descinderii lor. Ce s-a intamplat dupa ce a plecat controlul? Evident, pacientii au fost redistribuiti iar. Am mers iar la spital, sa verific IAR ca s-a trecut la ,,mixura mortala". In timp ce vorbeam cu pacientii, s-a aflat de prezenta mea. Ce s-a intamplat in spitalul in care directoarea interimara imi juruia ca pacientii nu se amesteca si ca va face o ancheta interna? S-a trecut la re-re-repartizarea pacientilor, cumva? Nu, s-a cerut firmei care asigura pasa in spital sa solicite intariri, pentru a fi depistat si prins ziaristul care ,,ii daduse in gat la OMS".
    Ce ramane, dupa acel control? Un manager care minte, si nu doar.
    Cum spuneam deja, doi ani si zece luni nu am vazut raportul OMS legat de vizita aceea in Timisoara, la Spitalul Mortii, desi il solicitasem de mai multe ori. Pacientii au continuat sa fie tinuti mixt, cei cu alte boi fiind expusi la tuberculoza, fara sa stie. Doctorul Voichita Lazureanu a ajuns manager, intre timp. Doctorul Adriana Socaci a mai povestit si pe la alte congrese despre calitatea muncii pe care o presteaza. Toata lumea fericita - mai putin cei care au plecat cu tuberculoza si/sau cu infectii nosocomiale din Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara. Ei nu exista in vreo statistica a CULPEI MEDICALE, a neglijentei, a ticalosiei sau cinismului.
    Ati auzit pe cineva din medicii acestui spital nenorocit sa sara public si sa spuna: ,,Opriti! Nu avem cu ce lucra, veniti cu boli tratabile si iesiti cu altele mortale, nu putem starpi infectiile intraspitalicesti, spitalul asta trebuie ras si construit altul nou"? Nu. Pentru ca nimeni nu spune asta. Cei mici tac de teama celor cu posturi, cei cu scaune mai grele au o paine alba de aparat.
    Raportul ne arata inca o fateta a ticalosiei. Nume de cod: Adriana Socaci
    Cristina Salvi, ofiter de comunicare al OMS Europa, din Elvetia, m-a pus in legatura, acum trei ani, cu echipa ce urma sa controleze spitalul de care vorbim, printre alte spitale. Abia acum, dupa aproape trei ani, am primit raportul de atunci, si asta pentru ca am contactat-o pe Kristin Kremer, din Olanda, care lucra in 2014 pe post de consultant al WHO si a fost si in Timisoara. Pe pagina OMS Romania nu a fost mentionat acest control, din 2014, si nici nu a fost prezentat raportul. Care ar fi punctele de amintit, din cele 102 de pagini de raport, primate, finalmente?

    Pg viii, punctul 2: ,,Pacientii (N.n: cu TBC) sunt acceptati si tinuti nejustificat in spital, pentru o perioada mare de timp, impartind acelasi cadru cu pacienti fara TBC sau cu o alta forma, indiferent de stadiul infectiei - ceea ce ofera conditii bune transmiterii infectiilor nosocomiale printre pacienti si personalul medical".
    Pg 47: ,,Suntem ingrijorati major legat de spitalizarea lunga si inutila a pacientilor cu TBC si internarea lor in saloane mixte, ce include pacienti care nu sunt bolnavi de TBC. Aceasta se intampla in toate institutiile pe care le-am vizitat."
    Din pg 81 aflam ca, printre membrii echipei care a realizat acest control, se afla si ADRIANA SOCACI, manager al programului zonal de tuberculoza. Adica doctorul Socaci controla munca doctorului Socaci, care inchidea ochii la o neregula grava a spitalului, legata de pacientii cu tuberculoza pe care ii pastorea.
    In pg 84 se reconfirma ca echipa nr 4 (au existat 4 grupe cu care s-a lucrat in paralel), adica cea care controla Argesul, Valcea. Timisul, Gorjul si Teleormanul, era compusa din V. Hollo, K. Kremer, A. SOCACI si V. Spanu. Pentru asta, romanul are o vorba: s-a pus lupul cioban la oi.
    Scenariul hilar-penibil continua la pg .90m unde citim, printer numele doctorilor si chimistilor INTERVIEVATI in Timisoara, pe al... ADRIANEI SOCACI.
    Am intrebat-o pe Kristin Kremer cum de raportul e redactat in asa fel incat nu se vorbeste punctual despre minciuna pomadata pe care a oferit-o Timisoara. Mi-a spus ca nu s-a dorit sa se arate cu degetul spre nimeni, ci, mai degraba, sa se ofere niste recomandari. Acest ,,impaciuitorism" a costat vieti, sanatate. A acoperit minciunile doctorilor de la Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara - care e tot mai clar, nu-i asa? – trebuie numit Spitalul Mortii. Lazureanu a mintit ca pacientii nu au fost amestecati, nu s-a auzit niciodata de vreo ancheta interna post-control, pacientii au ajuns in aceeasi situatie iresponsabila, din partea cadrelor medicale, dupa ce au plecat cei de la OMS, Socaci a guvernat toata aceasta mizerie, cu mutarile succesive, pe care a ascuns-o sub pres, si a figurat si intre controlori si intre controlati, ca, mai apoi, stiindu-se ca a ajuns in presa ce monstruozitati se intampla in spital, sa se obtina ca raportul sa nu ajunga public.
    Repet: Lazureanu a ajuns manager. Lazureanu, care se revolta de, vai!, groaznicele lucruri pe care I le comunicam si de care ,,nu avea stiinta". Acum, la doi ani si zece luni de la acele rocade confirmate de OMS, situatia este ACEEASI. Pacientii cu tuberculoza diagnosticata, contagiosi, stau in saloane cu pacienti cu alte boli! Intr-un spital in care colcaie Clostridium si alte infectii. AICI, in aceasta fundatura a medicinei romanesti, a ajuns inca un copilas suspectat a avea o boala infectioasa. Si a murit.
    Abia acum punem cateva intrebari
    Sa revenim. Copil, opt luni, suspect de rujeola, pe langa alte probleme, sta trei saptamani in SPITALUL MORTII, unde nu este foarte clar ce se poate diagnostica si ce nu, desi vorbim de un oras cu universitate de medicina si farmacie la rever, spital unde pe unii medici, inclusiv pe cei din conducere, ii doare undeva cu ce boli intra si iese pacientul, chiar si cu picioarele inainte, spital care este o bomba de infectii, altele decat cele pentru care te internezi. In situatia asta, ne multumim cu declaratia  ,,serologie echivoca, revenim"?
    Purtatorul de cuvant al spitalului, doctorul Virgil Musta, a avut amabilitatea sa-mi explice cum stau lucrurile, din viziunea spitalului, chiar daca am amintit si de neasezarile mai vechi (care nu par a avea sanse de schimbare nici acum). Doctorul Musta isi apara spitalul si painea, cum e si firesc, incercand, in acelasi timp, sa-si si faca onest treaba. Eu apar o idee. Cum ca e bine sa nu ne batem joc de pacient, de sanatatea si de viata lui, si ca e drept ca, despre problemele aparute sau din lipsa de bani, sau din ticalosie, sa se vorbeasca.
    – Spitalul acesta avea si are mai multe probleme. In ce priveste diagnosticarea, va citesc declaratia doctorului Negrutiu, din 2008. (...) S-a schimbat ceva de atunci?
    – La gripa, in epidemie, era un protocol ce presupunea ca, la nivel local, se poate face un anumit protocol, apoi se trecea la Bucuresti si, uneori, se trimitea la un laborator din strainatate.
    – Da, la gripa porcina. Dar discutia cu doctorul Negrutiu era despre gripa normala.
    – Depinde ce intelegeti prin gripa normala - nu stii care subtip este.  Dar vorbim despre gripa, acum, sau despre rujeola?
    – Vorbim despre capacitatea de a da sau nu un diagnostic, a spitalului dumneavoastra. De ce trebuie trimisa proba la Bucuresti pentru diagnosticul de rujeola?
    – Pentru ca sa se obtina un diagnostic, e nevoie de teste serologice. Noi avem echipament dar testele, pana acum o luna, le facea Directia de Sanatate Publica de la noi. Le-a facut cu un program de preventie. Noi avem protocol ca, orice caz suspect, de e, il trimiteam, faceam declararea, recoltam si il trimiteam la Directie. Rezultatul de la Directie ne-a venit ca nici da nici nu, la rujeola.
    – De ce nu se poate face testul asta in spital?
    – Ei puteau finanta din buget asa ceva. Iar spitalul nostru nu s-a dotat, ca nu are rost sa facem 100 de laboratoare. Pentru acest caz se depisteaza virusul din tesut sau din sange. Celalalt test determina serologia, asta ce nu-l facem la Timisoara e din tesut sau sange. Noi avem un aparat din asta, care e foarte scump, dar e pentru HIV. Serologia determina numarul de anticorpi. Numarul acela trebuie sa fie peste o anumita limita. Aici nu erau, poate fi o reactie fals pozitiva.
    – Copilul a fost internat si cu eruptie, cand a venit cu pneumonie?
    – Da, avea deja eruptia.
    – Cat timp a luat testarea la Directie?
     – Nu mult, doua -trei zile.
    – Copilul a stat trei saptamani in spitalul asta. Avea eruptia cand a venit. Deci s-a facut repede testul serologic. Care era neconcludent. La Bucuresti se face pe sange si tesuturi. Acum trimiteti tesuturi din plamani, dupa necropsie. De ce nu ati trimis SANGE, in cele doua saptamani jumate ramase dupa primul test?
    – A fost internat cu pneumonie, apoi a facut eruptie, investigatiile nu erau concludente. Nu este in procedura si celalalt test. Pe de o parte, resursele oricarui spital sunt limitate. Nu poti sa iei pentru toata lumea incarcaturi vitale, e prea scumpa investigatia. Daca nu are nici o actiune terapeutica… De ai o boala cu tratament specific, merita sa stii ce e. Rujeola nu are tratament specific. Si atunci se consuma resurse degeaba.
    – Poate pentru presa conta. Poate pentru declararea epidemiei. Stiti ce avem in tara. Trebuie sa se stie lucrurile astea, sa se vorbeasca despre ele.
    – In Germania nu se facea o investigatie de genul asta decat in caz special.
    – Domnule doctor, in acelasi spital despre care vorbim, controlul OMS de acum trei ani a scos la iveala ca pacientii cu TBC stateau in aceleasi saloane cu pacientii cu alte boli. Nu am primit raportul o groaza de vreme.
    – S-a facut o conferinta. Pacientii nu sunt internati in acelasi salon, in momentul  in care sunt diagnosticati.
    Chiar si cei veniti in Romania pentru controlul asta, de la OMS, mi-au confirmat ca au aflat despre acest lucru, aici – imediat dupa terminarea vizitei.
    – Din cate stiu, saloanele sunt saloane separate de pneumologie, nimeni nu face asa ceva! Pneumologia e chiar acum in renovare - primaria face renovarea. La Infectioase s-a facut deja, din sponsorizari."

    Doctorul Musta are dreptate si n-are. Da, nu exista tratament specific pentru rujeola. Dar, intr-o situatie alarmanta, in care este Romania acum, cu tot mai multi parinti ce refuza vaccinarea copiilor, cu multe cazuri de imbolnaviri cu rujeola, cu decese cauzate de rujeola, intr-un spital in care numai serpi nu gasesti, cu un personal medical expus mai mult decat ar fi cazul, si unde, oricum, s-a ajuns ca se face analiza respectiva la Bucuresti, ma gandesc ca, poate, totusi, ar fi trebuit sa se treaca peste cinismul social al lipsei de bani si sa se faca mai repede si testarea a doua.
    Cat despre restul... nu, nu e doar lipsa de bani. Este si un alt cinism. Venit din lipsa de caracter, din neprofesionalism. Un manager decide cu ce sa-si doteze spitalul. Dar, dincolo de asta, ne minte, intins pe ani, acoperind o situatie dezastruoasa, de o parte, in care imbolnaveste oameni cu lucruri grave - iar pe de alta parte isi trimite trepadusii sa se bata cu caramida-n piept, la congrese, povestind ce servicii de calitate ofera facatura asta de spital, si cum sunt respectati, aici, pacientii...
    Intr-o asemenea situatie, ma intreb de nu e mai bine sa mergi la samanul din cartier, ca ai mai multe sanse sa scapi cu viata, de faci o pneumonie, decat sa intri in SPITALUL MORTII, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara... Desigur, dupa ce ai bifat vaccinarea....
    Ramona Balutescu
    The post Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Se pune de-un protest in Piata Unirii: Impotriva gratierii, amnistiei si ,,macelaririi Codului Penal"


    [2017-01-22]
    O parte a societatii civile oradene nu se lasa. Cu toate ca la precedentul protest de abia s-au adunat 25 de oameni (cand lumea a fost chemata sa se manifeste impotriva lui Victor Ciorbea, avocatul poporului), pe o vreme la fel de rece, in aceasta dupa amiaza, in Piata Unirii ar fi asteptati din nou […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • O urare de departe, din lumea greco-catolica


    [2017-01-20]
    PSS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic al Lugojului, implineste 80 de ani, in acest weekend. Un prilej de sarbatoare, cum ierarhul a lasat multe fapte bune in jurul sau, si de bucurie, cum timpul i-a ingaduit sa ramana pe scaunul sau, lucid, alert si eficient.  Un prilej de strangere laolalta, a celor vrednici si a celor […]
    The post O urare de departe, din lumea greco-catolica appeared first on Presa Oradea.
     PSS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic al Lugojului, implineste 80 de ani, in acest weekend. Un prilej de sarbatoare, cum ierarhul a lasat multe fapte bune in jurul sau, si de bucurie, cum timpul i-a ingaduit sa ramana pe scaunul sau, lucid, alert si eficient.  Un prilej de strangere laolalta, a celor vrednici si a celor mai putin vrednici, a prietenilor si a Iudelor. De urari si de cadorisiri.
    Un dar frumos, Prea Sfintiei Sale, dupa puterile noastre de oameni de presa, a crescut, in ani, prin toate momentele de bucurie sau mahnire petrecute alaturi, din care unele au ajuns si pe hartie. Asa ca, azi, voi aduce altceva, de la capatul eparhiei, de undeva dintre Lugoj si Oradea. Pentru ca, exact ca in cazul unui castel (fie din carti de joc, fie din caramida), meterezele sunt puternice atunci cand baza e bine pusa.
    Baza sunt toti acei oameni mai putin stiuti cu numele, care, dupa zilele Revolutiei din 1989, n-au ramas "caldicei" ci si-au dorit sa ajunga iar parte din Biserica ce ne-a dat Scoala Ardeleana, si marea pleiada de episcopi martiri. Aceste "puncte de aglutinare" au dus la renasterea Bisericii Greco-Catolice de acum, la turnarea pardoselii pe care sa se aseze, temeinic, tron si arhiereu.

    In fapt, se cuvine sa ne aducem aminte ca cei mai multi dintre noi nu avem habar de vom prinde varsta de 80 de ani. Abia mai apoi, dupa ce vom fi cugetat, pret de cateva secunde, la lucrul acesta, putem sa ne intrebam si daca am umplut cu fapte de lauda lista anilor de pana acum, si cam ce ar mai fi de adaugat, pentru a putea spera ca, la un astfel de prag, ajunsi, cei din jur sa ne poata strange mana din toata inima, felicitandu-ne, asa cum a fost cu Flore Ciongradi, din Simand, Judetul Arad, atunci cand acesta a ajuns sa fie sarbatorit, pentru cei 80 de ani ai sai, anul trecut.
    Era o iarna calaie, si, totusi, fara prea multe semne de venire a primaverii, cand toate cele care ar fi trebuit sa mai umple un sfarsit de duminica de ianuarie s-au dat oarecum peste cap. Am primit un telefon de la un cunoscut din Cluj, care-mi spunea, mai pe scurt, ca orice om care te suna duminica, despre povestea unui om, tatal unei colege de-a lui, care se apropia de pragul de 80 de ani - de tata zic – si pe care familia si l-ar fi dorit sarbatorit mai aparte.
    Cate ceva despre greco-catolici
    Cunoscutul meu este arheolog si, in afara de telefoanele de destelenire pe care ni le-am dat pana ne-am vazut si fata catre fata, am strans la purtator si "desfasurari de munca" dar si amicitie, care s-a cladit cand cele ale muncii si-au gasit matca fireasca. Gheorghe este unul dintre aceia care scoate o groaza de adevaruri din pamant - unele chiar deranjante - despre istoria noastra mai noua sau mai putin noua, iar eu sunt unul dintre ziaristii care ajuta la "flotarea" acestei istorii, adica trecerea lucrurilor printr-un ciud care face ca particulele ramase sa-si gaseasca un loc in mozaicul rescrierii istoriei unui timp si al unor oameni din spatele nostru - si anume , vorbim de greco-catolici. Probabil de aceea si prima intalnire cu Gheorghe a fost la capul - sau, mai bine zis, la craniul - lui Atanasie Anghel, cel care, acum 300 de ani si ceva, a facut unirea cu Roma a celor ce urmau a fi chemati, mai incolo, "greco-catolici", "uniti" sau, peiorativ, "uniati", in ziua dezgroparii lui.
    Nu toata lumea ii iubeste pe greco-catolicii din Romania, chiar daca, in istoria deloc de ignorant, cea de 300 de ani, a lor, au dat multe lucruri aparte, printre care, cum aminteam mai sus, Scoala Ardeleana, sau episcopii-martiri, care au refuzat sa-si lepede credinta, ramanand, toti, in puscarii - unii murind acolo, fara sa mai dea vreodata de mai-mult-iluzoria libertate. Ei au ramas, pentru ortodocsi, "tradatorii de la 1700", desi lucrul acesta se datoreaza mai degraba tinerii de minte scurte a ortodocsilor, care uita avantajele acelei uniri, pe care le-au folosit si ei, sau, daca nu uitucelii lor, atunci ticalosiei acelorasi ortodocsi, care, dupa ce s-au trezit cu bunurile unitilor in brate, dupa 1948, au ignorant faptul ca neinapoierea acestor bunuri inseamna furt.

    Asadar, nu doar la capul unui episcop trecut ma intalneam cu Gheorghe Petrov, arheolog si greco-catolic, ci si la capataiul unor idei, gandind amandoi la fel despre cum ar trebui sa se intample lucrurile in tara asta, in domeniul cultelor, pentru ca sa putem vorbi despre dreptate. Iar cel despre care Gheorghe imi spune la telefon este greco-catolic si el, si este si unul dintre cei care au facut ca biserica satului lui, greco-catolica, sa ajunga la stapanii ei de drept. Nu este putin lucru, cand ne gandim in cat de putine locuri acest fapt s-a intamplat fara scandal, si in cate alte locuri - nici ele, multe - s-a ajuns la retrocedari, dupa ani de procese si dupa nenumarate sicane intre comunitati.
    PSS Mesian insusi beneficiase, de curand, de o interventie a mea, atunci cand urma a sarbatori 50 de ani de preotie. Era exact inainte de Conferinta Episcopala Catolica, atunci cand i-am propus un material legat de aniversarea sa, pe care l-am raspandit, cu ajutorul unor ierarhi catolici apropiati, in Conferinta, astfel incat toti episcopii sa-l felicite pe cel in cauza. Mai mult, demersul a ajuns in timp util si la Papa Francisc, care i-a trimis felicitari. Iata ca si ideile unui "neavenit" ajuta. Asadar, imi inchipui ca pot fi un ambasador al ideii de dreptate si acum.

    Contactez protopop si preot, anunt intentia de a fi acolo, in duminica in care Flore Ciongradi urma sa fie aniversat. Tot asa cum un mail de mai demult, din Timisoara, urma nu-stiu-ce "porti" electronice ca sa ajunga tot in Timisoara, trecand, intre timp, si prin Viena, tot asa ajunge aici si mesajul de felicitare al episcopului, cum intermediarii nu sunt intotdeauna ca vasele comunicante. Dar ajunge.
    Despre lucruile vechi, aproape uitate
    Omul nostru are doua fete - una in Arad si una in Cluj, colega cu Gheorghe Petrov. O contactez, pe numarul de telefon obtinut de la Gheorghe, pe cea din Arad, stabilim ca voi merge si eu cu ea si cu sotul ei, in duminica aniversarii, cu ei, la Simand. Inca o noapte nedormita, inca o plecare cu noaptea in cap spre Arad, apoi intalnirea cu fata si ginerele domnului  Flore Ciongradi. Toata oboseala, toti nervii rasucirii in cadru de dinainte, logistic, trec atunci cand familia imi spune cat de incantat e sarbatoritul lor, ca va veni cineva "tocmai de la ziar, din Timisoara", pentru el.

    Omul nostru ne povesteste despre vechiul preot, cel pe care l-a prins cand era copil, si cum a fost cand a anuntat acesta in biserica despre faptul ca Biserica lor a fost interzisa. Cum i s-a rupt firul vorbelor si al simtirii, si a cazut in biserica, lesinat, in fata oamenilor sai. 70 de ani mai tarziu, copilul de atunci nu l-a uitat. 70 de ani mai tarziu, copilul de atunci este el cel care a preluase steagul greco-catolicilor ingenunchiati, niciodata infranti, si care si-a adus imediat aminte, oficial, atunci cand izul libertatii incepuse sa se intrevada, ca a fost botezat la catolicii uniti, nu la ortodocsi.
    Flore Ciongradi este cel care a amintit oamenilor din Simand despre trecutul lor, si despre neasezarile acelui trecut. Despre dreptate. Despre faptul ca biserica aceea anume, a satului, a fost cladita ca greco-catolica. Si ca li se cuvine. Nu multi au fost aceia care l-au urmat. Dimpotriva, au fost putini. Pentru ca inertia e o lege-boala nu doar a trupului ci si a sufletului, si pentru ca multi dintre sateni nu voiau sa fie vazuti ca aducatori de zazanie. Acuma... depinde cum vrei sa-i spui acelei neasezari. Pentru unii, numele ei era mai simplu: dreptate.
    Si asa s-a macinat, o vreme, o parte din Simand: le-o dam, nu le-o dam, le-o luam, mai asteptam, o cerem, o smulgem? Acum, cand omul nostru implineste 80 de ani, chiar si acestea sunt istorie - toate. Iar greco-catolicii se saluta iar cu ortodocsii, in sat, ba chiar, azi, dupa slujba greco-catolica, preotul lor urma a merge, impreuna cu unii din enoriasii sai, la biserica cealalta, cea ortodoxa, pentru parastasul unui baiat dus de tanar dintre ei. Dar, fara Flore Ciongradi, toate acestea nu ar fi existat. Fara el, fara alti "incapatanati", din alte sate, fara unii care sunt deja dusi, azi...

    Este un mod de trai la care s-a ajuns cu greu, si care era, in primii ani de dupa Revolutie, un vis. Un vis al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj care, initial, exista doar pe hartie, avand pe episcopul - apoi, arhiepiscopul - Ioan Ploscaru, si cateva punculete de repornire, gratie Inalt Prea Sfintiei Sale Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, care a dat Catedrala din Lugoj, si bisericile unite, care tineau de el, inapoi greco-catolicilor. Atentie: care tineau de el! Pentru ca, mitropolit fiind, era arhiepiscop al Timisoarei, si acolo lucrurile au intrat in matca, in ceea ce-i priveste pe greco-catolici. Dar mitropolitul Corneanu nu a putut impune si episcopilor de sub el, Seviciu, Mic si Gurie, sa-i urmeze politica ecumenica. In Judetul Arad, in care se afla si localitatea Simand, chiar si acum, la mai bine de un sfert de veac dupa Revolutie, inca exista biserici greco-catolice neretrocedate…
    De ce sunt importante aniversarile
    Iar ceea ce ar fi bine sa nu se uite, atunci cand cautam lucruri de aniversat, este ca nu doar zilele de nastere ale ierarhilor se sarbatoresc, pentru ca ei sunt ierarhi cu harta posesiunilor ceva mai bine conturata exact pentru ca exista si acesti oameni, aproape nestiuti, care au facut ca, in localitatile lor, bisericile greco-catolice sa se intoarca ACASA.
    Acesta era lucrul de sarbatorit la Simand. Mergem la biserica, preotul transmite ce trebuie sa spuna, face o slujba dupa un tipic ciudat, nu tine predica, se grabeste la cealalta ceremonie, a parastasului "fratilor". Desigur, pozez tot. Se stie ca domnul Ciongradi are oaspeti "de departe" si ca se va scrie despre el la gazeta. Pentru ca istoria din spatele lui merita.
    Eram sus, la balconul corului, cand i-am prins, cu teleobiectivul, de cateva ori, fata sarbatoritului. Mai apoi, de jos, de printre oameni, am facut acelasi lucru, atunci cand preotul a rostit numele episcopului, transmitandu-i cele bune celui sarbatorit. Care era cat pe ce sa planga - n-a plans. I-or fi fost destule lacrimile unei jumati de secol, departe de Biserica lui, cea atat de aproape, totusi, in forma de coaja. Dar sufletul locurilor este, mereu, doar acolo unde sunt si oamenim sa umple coaja...

    Intr-un colt, in biserica, un "Calendar bizantin si latin", o aberatie necanonica, tolerata insa, in spiritul non-agresiunii cultivate de aceasta eparhie greco-catolica. Nu, timpul unirii nu a venit inca, si nici nu e incurajat prea mult, chiar in ce s-ar putea, daca ne gandim doar la reactiile multor talibani ortodocsi dupa Sinodul din Creta.
    Stiam de atunci ca, intr-o zi, nu peste mult timp, va veni si aniversarea de 80 de ani a episcopului Mesian. Si ca-i doresc sa aiba, atunci, in jur, oameni care sa-l felicite pentru lucrurile pe care le-a sadit, bune, dupa el - nu doar pentru functie, exact asa cum a fost cu noi, cei cativa stransi in jurul mesei si a amintirilor lui  Flore Ciongradi, cel care a adus dreptatea in mica sa lume.

    Si ca o sa ma bucur sa transmit urarile sincere ale unor oameni onesti, de acolo, din Simand, de departe. Marile aniversari ale unei eparhii sunt cladite din aceste mici intamplari, cruciale pentru micro-universul unor oameni. Iar cine nu invata din relele istoriei, este sortit sa le repete - nu va uitati urat, nici macar n-am spus-o eu...
    Ramona Balutescu
    The post O urare de departe, din lumea greco-catolica appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Vesti bune pentru nostalgici in acest weekend la Oradea!


    [2017-01-20]
    Legenda discotecilor din Romania, Sorin Lupascu, poreclit ,,DJ tovarasu" vine in acest weekend la Oradea! Sorin Lupascu si-a inceput cariera de DJ din cauza unui curs in anul 1982, in urma caruia se ofereau 10 atestate, unde s-a prezentat si el, iar in urma unor probe teoretice si practice a devenit posesorul unui atestat de
    Post-ul Vesti bune pentru nostalgici in acest weekend la Oradea! apare prima data in Stiri Oradea.
     Legenda discotecilor din Romania, Sorin Lupascu, poreclit ,,DJ tovarasu" vine in acest weekend la Oradea!
    Sorin Lupascu si-a inceput cariera de DJ din cauza unui curs in anul 1982, in urma caruia se ofereau 10 atestate, unde s-a prezentat si el, iar in urma unor probe teoretice si practice a devenit posesorul unui atestat de DJ, in epoca comunista.
    Din vara anului 1983 a fost rezidentul discotecii Ring, care era la acea vreme, cea mai mare discoteca din Europa de Est, pana cand in 1986 cariera sa, in Costinesti, a fost oprita de nimeni altul decat de Nicu Ceausescu, care intrase in pupitru sa ii dea sfaturi despre mixat, iar Sorin Lupascu nu l-a recunoscut si l-a trimis la pimbare, iar a doua zi contractul sau de munca a fost desfacut la prima ora, de coordonatorul statiunii din acele vremuri.
    In prezent, sustine evenimente in diverse orase din Romania, pentru a le readuce oamenilor dorinta pentru muzica de calitate.
    Cea mai mare avere a lui Sorin Lupascu poate fi o reprezinta cele patru tone si jumatate de muzica formate din discuri de vinyl, casete si benzi, si prin intermediul caruia vrea sa aduca acum in Romania un proiect unic si printre putinele din Europa si anume un retro party 100%, folosindu-se doar de discuri originale ale vremii.
    Sambata, 28 ianuarie 2017, Sorin Lupascu va mixa in Urban Place, locatie aflata pe Str. Tudor Vladimirescu nr.75, iar accesul se va face in baza unui bilet de 20 LEI, iar evenimentul va incepe la orele 21.
    Sursa foto: maximparty2016.com
    Post-ul Vesti bune pentru nostalgici in acest weekend la Oradea! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit


    [2017-01-19]
    Ma gandesc la niste cani din casa tatalui meu. Si la alte cani din trecut. Pe unde or fi? Ce se intampla cu aceste cani dintr-o casa, in ani, in decenii sau dupa ce moare cineva? Un gand simplu, care nu racaie sau arde. Doar exista. Pentru ca masina de pe scena, din spectacolul ,,Prin […]
    The post ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit appeared first on Presa Oradea.
     Ma gandesc la niste cani din casa tatalui meu. Si la alte cani din trecut. Pe unde or fi? Ce se intampla cu aceste cani dintr-o casa, in ani, in decenii sau dupa ce moare cineva? Un gand simplu, care nu racaie sau arde. Doar exista. Pentru ca masina de pe scena, din spectacolul ,,Prin vis", al Teatrului National Mihai Eminescu din Timisoara (scenariul – Matyas Varga, regia – Pal Frenak), e datatoare de ganduri. E ca acel spatiu-timp aparte, de dupa un impact covarsitor, cand se spune ca revezi ceva din viata ta. Sau din moartea ta. Din mortile marunte care te compun, din zguduiri, din nereusite.
    Este bine sa existe aduceri aminte ale mortilor mici. Acum ma opresc din idee si ma gandesc la un pictor - oare el ce spune cind ii cataloghezi opera altfel decat o gandea el? Cand faci, din floarea stilizata, sapuniera, din funia de ustoroi, mantie cu clopotei…

    Si totusi, spectacolul acesta, indiferent de ce a vrut autorul, este o aducere aminte despre moarte, o moarte simpla, chiar daca nu asteptata sau programata. De cele mai multe ori, nu se moare eroic. De cele mai multe ori sesizam ridicolul din ,,Regele moare", de Ionesco. Si totusi, sa privim cu ochii mari acest spectacol, despre stralucirea si ineditul ce pasesc des, alaturi de moarte, despre trup, acest lujer pentru amintiri, despre noi.
    Se uita cineva la suma noastra de drame? Ce ramane dupa ele? Este nevoie de cuvinte ca sa ramana ceva, mai mult timp? Avem nevoie de tuse clare, oferite amintirilor, sau ne ajung liniile valurite, insinuarile, alcatuirile de dincolo de ceata?
    Nu totul trebuie sa fie o poveste inchegata, ca sa aiba succes. O poveste inchegata este ca un joc supra-specializat, cu o papusa cu membre, cu par, cu hainuta. Un joc din care poti construi, insa, pare a se adresa mai multora, care pot folosi sugestia neterminata, abia schitata, ca speraclu pentru amintirile proprii. Un joc de-a construitul, prin cuburi. Prin celule nediferentiate, meristeme - as spune celor ce se pricep mai bine la taina viului.

    Studii in psihologie arata ca amintirile noastre sunt inselatoare si inselate, deopotriva. Ca, uneori, nu putem distinge daca un eveniment pe care-l plasam in trecut a fost vis sau realitate. Mai mult, tindem sa ne insusim drept amintiri, si sa le vehiculam ca atare, povestile neadevarate, auzite de la altii, despre copilaria noastra.
    Impactul trupurilor de pe scena Salii 2 a Nationalului timisorean ne ofera sugestii de amintiri. Ele sunt ale tuturor, cum toti ne putem regasi in aproape-estetica incovoiere si chircire a trupurilor, in dansul mortii. Cu toate acestea, aisbergul ludic nu ne aduce doar varful de gheata al mortii, cat si radacina ceva mai confortabila, a gesturilor de dinainte, a  incercarilor, a starilor de bine, a… vietilor noastre.
    Momente diferite, rupte sau din cotidian, sau din ,,glamour" (pentru ca impactul strivitor vine fara sa bata la usa, in oricare dintre clipele existentei noastre), prezentate cu oaresce carnita pe os, cu actiune pre- si post-, avand mereu aceeasi masina de epoca drept cadru si martor, sunt legate de cateva scene ce ne invita la introspectie, fara sa-i revolte pe cei deschisi esteticului, nuditatea nefiind deranjanta si punctand justificat, cred eu, gelatina primordiala in care se valuresc celelalte intamplari.
    Un contrapunct deosebit de reusit este cel al serenului barbat-aproape-barbat (cum vom constata putin mai incolo, dupa drumul de la dreapta la stanga, pe scena), infofolit in flori ale soarelui, care atrage, cu ,,samanta" sa, transferata pe haina, pasarile ce caraie moartea, in timpul liber - in celalalt timp, de servici, servind drept dummies, manechine pentru testarea masinilor de cursa inca ne-scoase pe piata.

    Altul (contrapunct), al dansului de unul singur, al barbatului din rochia de nunta - amintiri pe care suntem invitati sa le vedem, ca ale altora, dar nu si sa ne asezam la masa lor, ci, mai degraba, sa ne cautam, iar, amintirile noastre. Si nu mai e nevoie de heblu pentru schimbarea scenei, ochii spectatorilor fiind prinsi de planul prim, magnetic, in timp ce, in planul doi, ni se pregateste momentul urmator.
    ,,Dans". Un alt lucru la care ma gandesc, in timpul spectacolului, in afara de cani. Il trec prin cele cateva limbi pe care le stiu, gandindu-ma in care din ele a reusit sa primeasca - acest cuvant – sarcina mai mare. Gravid cu miscarea de toate felurile, in unele limbi el este, totusi, mai cuminte, aratand a fetita de pension.
    Totusi, ,,dansul" cuprinde si spasmul, si crisparea, si sacadarea, si ruperile in unghiuri drepte, fara unduiri. Ceea ce primim, de pe scena, in ,,Prin vis", nu este miscare scenica, este un dialog rotund al corpului cu ideea, cu lumina (mi-a placut si evocarea drumurilor, cu ajutorul luminii din fundal), cu trecerea, si se califica, spun eu, la ,,dans".

    ,,Prin vis" - un spectacol in care macabrul nu este in divort cu arta - ca o panza de Bruegel langa care s-ar aseza Marilyn Monroe in rochia ei alba de vanturat si de visare (pe care o intalnim si pe aceasta scena, chiar in dublu exemplar), cantand oricarui presedinte al momentului un cantec intr-o limba a surdo-mutilor. Tine doar de noi sa auzim.
    Ma gandesc la canile acelea, din vechea casa a tatalui meu. S-au risipit. Canile noastre tin doar o vreme, nu mult, dupa noi. Un timp cu multe ,,intrari in zid", dar si cu ,,daramari de zid". Un timp din care putem rupe o felie, pentru teatru, pentru a ni se reaminti despre cum suntem noi cand suntem tacuti si adevarati. Si aproape goi.
    Foto: Adrian Piclisan
    Ramona Balutescu
    The post ,,Prin vis" - impactul, ca amintire, si rit appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Primaria Oradea va ridica masinile parcate neregulamentar, de la 1 februarie


    [2017-01-18]
    Atentie, soferi! ,,Paradisul" stationarii aiurea – nepedepsita, de ceva vreme, prin blocarea rotilor sau ridicarea autovehiculului cu pricina – expira in noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie. Primarul Ilie Bolojan a declarat intr-o conferinta de presa ca, desi legislatia ar permite sa se actioneze de la 21 ianuarie, s-a decis ca masura punitiva a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Cu artistii e o chestie ciudata: iau raul si il transforma-n lumina pentru ceilalti!


    [2017-01-16]
    Daca Murivale s-ar duce, azi, la ingeri, sa le imparta si inaripatilor din bulgarii lui de fericire, si-aceia nu l-ar mai lasa sa vina-napoi, maine ar fi deja o coada a laudatorilor la el la atelier… Dar este, inca, azi. Si va spun de ce scriu randurile astea, de acum. Nu pentru ca il stiu […]
    The post Cu artistii e o chestie ciudata: iau raul si il transforma-n lumina pentru ceilalti! appeared first on Presa Oradea.
     Daca Murivale s-ar duce, azi, la ingeri, sa le imparta si inaripatilor din bulgarii lui de fericire, si-aceia nu l-ar mai lasa sa vina-napoi, maine ar fi deja o coada a laudatorilor la el la atelier…
    Dar este, inca, azi. Si va spun de ce scriu randurile astea, de acum. Nu pentru ca il stiu pe Vasile Muresan – Murivale, pentru ca interactionam bilateral de putin timp. Nu pentru ca as fi aproape de el, si as putea sa-i respir culoarea, in atelier, dand din prea-plinul bucuriei si altora - intre noi e o tara. Ci pentru ca tristetile acestui mare maestru al picturii contemporane romanesti sunt grele, si de griuri atata de colorate, ca se cer folosite undeva –  cu majuscule, chiar. Pentru ca sunt neasezari ce tin de noi. Si trebuie sa invatam sa ne uitam la artistii nostri, si la tristetile lor, cat ii avem.

    Il "privesc" pe pictorul Murivale de mai multa vreme. De departe, admirandu-i picturile, pe care le pozeaza si apoi pune pozele pe Facebook. Am prins, in timp, din mici discutii colaterale, cate ceva din Murivale-omul. Adica cel care hraneste cateii pe care soarta i i-a arondat, cel care se bucura de cate-o orhidee in casa, de vrabiile gurese, de toate micile lucruri pe care le avem si noi. Dar, dincolo de ele, in decembrie, o boala venita de la depoul celor care ne-aduc aminte ca suntem trecatori l-a trantit la pat, pe maestru, care spunea, atunci: "Daca mor, sa faceti aici un muzeu". Am incercat sa glumesc, intreband: "Daca?" Dar, dincolo de hazul de necaz, artistul era speriat.
    Candva, nu mult dupa asta, cand ce fusese mai rau din boala trecuse deja, am ajuns sa ne si auzim la telefon, dupa ce lucrurile comunicarii s-au legat, intr-un context. Si, in ora aceea cat am vorbit, am descoperit un om grijuliu cu apropierea de ceilalti, tatonand cuminte ideile celuilalt, lucrurile comune, ca, mai apoi, sa se daruiasca lesne, firesc, cu bucuriile si angoasele sale, cu visele sale, cu felul in care vede timpul ce i-a fost harazit, si ce crede el ca ar mai fi de facut cu acel timp.

    Un dialog cu un artist generos cu sufletul sau, intr-o amiaza spre seara, de iarna, cand serile vin repede si tot repede trag peste noi, odata cu ducerea luminii, si tristeti pe care, in lumina, poate nici nu le mai stim culcusite prin ungherele noastre, te lasa cu intrebari despre rost, despre curgere, despre valorizare si prioritati.
    Inceputurile sale artistice sunt undeva pe malul Crisului, cu pictorul Roman Mottl, in anii 75. I-am vazut, in cei cinci ani de cand il urmaresc, flori, peisaje, madonne, catei, portrete multe si felurite dar si cateva chipuri ale mamei lui, acolo unde, cand te uiti, chiar fara titlul lucrarii in fata, nu sovaiesti a spune: e mama, mama lui, nu o femeie oarecare.

    Ma uit la picturile acestui om de departe, el fiind la Bucuresti, eu la Timisoara, si totusi distanta nu omoara povestea, nu ciobeste empatia, nu distruge din intrebarile ce vin, pe langa culori. Pentru ca o opera vine cu felul ei de a te lua de mana si a te duce la intrebari: la amintirile din trecut, la felul in care ai reactionat candva la o pagina buna, scrisa, si care, iata, acum isi gaseste coeficientul in culoare, la o mangaiere care n-a fost data sau primita atunci cand ti-ai fi dorit, dar care, desi nici macar nu stiai asta, are echivalent in ceva ce, acum, este in fata ta. Asa sunt picturile lui Murivale - ca o planeta de papagal, cu o soapta a ochiului si a inimii pentru fiecare dintre noi.
    Si totusi, cand maestrul e asa de bogat la a imparti bucurie altora, cand el insusi a devenit parte dintr-o alcatuire artistica, impartind acei "bulgari de fericire", de care spuneam mai sus, deja - lucrari in spatiu, rotunzimi colorate - celorlalti, cum se poate ca el sa aiba mai putin decat, poate, s-ar cuveni, din aceasta stare? "Fericirea e intotdeauna la altii" - spunea cineva, si cred ca i se potriveste si maestrului. Pentru ca un artist vede mai mult, empatizeaza mai mult si este lovit mai rau de relele din jur, precum o planeta fara atmosfera, de ploile de meteoriti…

    Nu stiu cat si cum se poate migali fara drama. Nu stiu ce flori fac samburii fericirii, avand pamant bun, la discretie, si tot ce trebuie pe langa. Dar stiu ca sufletul lui Murivale imi pare impachetat in tipla stralucitoare, pentru public, si totusi, fragil ca al unei pasari ranite, cand vine seara si ceilalti sunt ocupati cu familiile lor, cu visele lor, cu imbuibatul si cu, finalmente, culcatul. Si, atunci, artistul ramane singur, si penduleaza intre filme de demult si noi lucrari, in care isi frange singuratarea, si o convinge sa se topeasca in flori ale caror radacini nu se vad, in zambete pe care nu le banuim din ce cresc.
    Comunicarea este magica, pana si pentru artisti. Ei au nevoie nu doar de o reconfirmare permanenta a influentei geniului lor (care e o treaba oarecum aseptica) dar si de amicitie, de o impartasire a prezentei lor sociale, de o cafea calda bauta cu cineva, de un gand bun. Sigur, e placut sa ai o mie de like-uri pe facebook, dar e si mai firesc ca arta sa circule, sa treaca de creator, sa-si gaseasca nou adapost la cei dincolo de palatul artistului, de viata sa. De aici, lucrurile incep sa nu mai stea bine.

    Fiecare artist are, in atelierul sau, unde creeaza, un palat. Pentru ca el este tapetat cu frumosul acesta, pe care ei il metabolizeaza pentru noi, chiar daca pentru ei reusesc sa pastreze in mica masura din darul acesta pe care ni-l fac. Dar artistul nu trebuie lasat singur, si coplesit, prabusit in opera sa. E atata de putin complicat sa incercam sa trecem de sticla computerelor noastre performante, si sa fim partasi in cata bucurie ne este ingaduit sa schimbam intre noi…
    Va dau exemplul meu. M-a intristat sa-l stiu bolnav pe maestrul atator frumuseti, dar am trecut cu greu de sfiala de a il aborda personal - desi, in meseria mea, de jurnalist, cu un sfert de secol de munca in spate, sfiala nu face mereu casa buna cu posibilitatea de a cunoaste oameni noi. Dar… a aborda un artist pe care il respecti pentru lucrarile sale e ca si cum ai apuca o libelula, sau un fluture colorat aparte, de aripi: nu stii din ce il scoti, nu stii cum va fi cuantificat deranjul, nu stii ce toate are, in momentul respectiv, celalalt, si cat din puful sau de pe aripi nu fuge, asa.

    Si totusi, poate uneori nici nu realizam ca dam prilejul unei bucurii sa existe, schimband cateva ganduri oneste. Pentru ca, intr-o societate scalamba, marcata prea mult de goana dupa interese si averi, a-ti confirma gandurile in altcineva e un eveniment de pus cu rosu in calendar… M-a bucurat sa regasesc, impreuna cu maestrul Murivale, si ganduri comune, si prieteni comuni. M-a bucurat si sa-l secondez in tristeti - lipsa de intelegere a oamenilor, amenda pe care era s-o ia cand a pictat peretii unei piete in descompunere, din Bucuresti, transformand-o intr-o catedrala exterioara, cu madonne, felul in care si-a trait ultima boala, numarul mic de oameni care ii mai calca in atelier.
    Ce ciudat… Nici nu stiam pana acum ca bucurestenii, care sunt mari oferitori de like-uri pe Facebook, nu se deranjeaza sa si ia acasa din opera maestrului. Si nu vorbesc de cei care, de teama lipsei lor de bani, nu indraznesc sa il intrebe pe pictor cat costa o lucrare, ci de cei care ar putea sa-l lase, cu o semnatura, fara toate lucrarile din atelier, colorandu-si viata cu povesti pentru viitorime. Si, in definitiv, sunt atatea ocazii in care, atunci cand vrem sa facem o bucurie celor de langa noi, alegem lucruri la repezeala, pentru ca "avem o obligatie"… Cand o pictura a maestrului e, uneori, mai lesne decat o masa in doi, de Valentine's, la un restaurant de lux, daca incluzi in costul serii si florile si ursuletul de plus…

    De ce uita bucurestenii de colturile cu arta? De ce nu isi aduc aminte sa treaca pragul marilor, enormilor maestri ai penelului pe care ii avem, cat acestia sunt inca in viata?… De ce se creeaza coada aceea penibila si fatarnica, la operele lor, imediat cu acestia s-au dus?… De ce ajung in Uniunea Artistilor Plastici si in galerii nulitati absolute, cu kitsch-uri strigatoare la cer? Intrebati-va lucrurile astea, voi, cei din marea capitala ce ajunge tot mai mult a nesimtirii si a fariseismului,  macar pentru a va completa stocul de investitii in ceva cu certa crestere in valoare, spre viitor: in arta. Arta adevarata.
    Artistul Murivale isi poarta valea numelui intr-un anotimp viforos, ascunzandu-si fata dupa o barba mare, de patriarh al cadourilor pentru copiii din noi. Mi-as dori sa nu il lasam cu mana intinsa, si sa stim mai bine cum sa-l facem sa simta ca nu e singur langa cei opt caini care s-au oplosit langa el, desi niciodata nu vom ajunge la fel de deschisi, in prietesug, ca acestia. Artistii ne respira gandurile bune, si interesul, si bucuria de a le mai rari din noutatile din atelier, pentru a face spatiu altor noutati, si mai noi, tot mai noi.

    Undeva, in Bucuresti, in centrul sau, chiar, un artist rar discuta cu vrabiile si cu cainii, in lumina intepatoare a iernii. Doar cu oamenii sta mai prost, acestia fiind meteoriti care sclipesc scurt, dand un like, si apoi disparand. Indrazniti - maestrul e un suflet cu multe locuri de asezare si salasluire pentru amicitii noi - doar sa fie oneste. Si, atunci cand va ganditi sa duceti cuiva un buchet de flori, amintiti-va ca florile lui Murivale raman pentru totdeauna. Si costa deseori mai putin decat o peltea muritoare, in care tot mai des florarii vietilor noastre incolacesc sarme, cat pentru un "etern de doua zile" – masluit si acela cu sclipici…
    Ramona Balutescu
    The post Cu artistii e o chestie ciudata: iau raul si il transforma-n lumina pentru ceilalti! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • De unde te tragi tu, omule?


    [2017-01-14]
    Chiar daca legislatia Europeana cere romanilor sa asomeze porcul, ca in ceea ce numim ,,tarile civilizate", nu acelasi lucru, cu armonizarea, se intampla atunci cand e vorba despre educatia pe care o primesc copiii si adolescentii, in scoli. Daca in aceleasi ,,tari civilizate" (iar ghilimelele desemneaza o eticheta, nu o ironie) este firesc ca evolutionismul […]
    The post De unde te tragi tu, omule? appeared first on Presa Oradea.
     Chiar daca legislatia Europeana cere romanilor sa asomeze porcul, ca in ceea ce numim ,,tarile civilizate", nu acelasi lucru, cu armonizarea, se intampla atunci cand e vorba despre educatia pe care o primesc copiii si adolescentii, in scoli. Daca in aceleasi ,,tari civilizate" (iar ghilimelele desemneaza o eticheta, nu o ironie) este firesc ca evolutionismul sa nu mai fie predat ca o teorie ci ca singurul adevar, in legatura cu evolutia speciilor, Romania avantajeaza net, prin sistemul educational, creationismul si legendele sale.
    Sau, ca sa nu ramanem in zona aseptica, legendele ortodoxe, ,,dreapta credinta" (da, aici e ironic) fiind lege de trib si componenta sine qua non a ,,romanului verde". Intr-o tara laica, din Europa mileniului II, se invata despre zei pe nori, care fac oameni din lut si din coaste. Povestea nu se lamureste nici in adolescenta, la orele de biologie, iar din acesti tineri pretindem sa avem, ulterior, savanti titrati, medici, ingineri, cercetatori. O initiativa pronita la Iasi, insa, apare ca o posibilitate de a reduce din penibilul situatiei, oferind informatiile pe care sistemul de invatamant romanesc se rusineaza a le pune pe masa.

    – Asadar, Eduard Olaru, ,,Proiectul descendentei omului". Am sa incerc sa sintetizez in cateva cuvinte ideea proiectului, urmand sa punem carne pe ea, tu spunandu-mi ce nu am inteles bine sau ce lipseste – exact ca in reconstruirile tale de cranii.
    Proiectul tau e pe rol de acum patru ani. A pornit de la ideea ca scoala, azi, explica prea putin, adolescentilor, despre evolutie, insistandu-se pe creationism. De aici, ideea ca e util sa se prezinte celor tineri legatura noastra, ca primate, cu stramosii nostri.
    Inteleg ca stadiul la care s-a ajuns este de la planse la prezentarea unor cranii de primate fosile, in cadrul unor intalniri care au loc in muzee din Romania. Pentru privirea generala, ce ar fi de completat? Ulterior, vom intra in detalii.
    – Intr-adevar, avand in vedere faptul ca publicul romanesc de toate varstele este extrem de putin familiarizat cu acest domeniu, se simte nevoia unei introduceri in tema. Din pacate, nu putem suplini ceea ce scoala romaneasca refuza cu obstinatie sa faca. Esecul sistemului e vizibil foarte clar, numai si daca luam contact cu formularea ,,omul se trage din maimuta".
    Cum sa ii explici unui om, care nu a ramas cu nimic din lectiile de biologie, ca specia sa nu ,,se trage" din nicio maimuta actuala, asa cum are dansul impresia, ci avem un stramos comun cu maimutele antropoide actuale? Deci suntem, mai degraba, veri taxonomici idepartati. Eroarea vine, in primul rand, din faptul ca publicul larg nu a inteles ca evolutia nu este liniara, ci ramificata…
    Sunt atatea lucruri care trebuie detaliate. Or, tocmai de aceea incercam sa ne adresam, in conferintele noastre, in special unui public tanar, care este deschis catre acumularea de informatii, si nu are conceptii preconcepute, trunchiate sau de-a dreptul eronate despre subiect.

    Expozitiile noastre (initial au fost doua) isi propun sa prezinte publicului o versiune vizuala a informatiei stiintifice. Prima noastra expozitie, care a ajuns in 6 orase ale tarii, pana sa se opreasca definitiv la Brasov, a avut ca scop o introducere in domeniu, plansele noastre imbinand informatia stiintica si reconstructia anatomica a principalelor specii de hominini (rude evolutive ale omului modern). Astfel, vizitatorii au putut afla cateva informatii esentiale cu privire la zona geografica in care au trait acesti hominini, cine au fost antropologii care i-au descoperit si care erau specificitatile acestor fiinte demult disparute.
    A doua expozitie a avut un tel indraznet, si anume acela de a reconstitui chipurile tuturor homininilor ale caror cranii au fost descoperite. Expozitia a ajuns in 7 orase ale tarii si speram ca, in 2017, va mai putea fi vizitata in cel putin 4 alte muzee din tara.
    – Hominini sau hominizi? Nu cunosc termenul.
    – Comuitatea stiintifica a ajuns la concluzia ca termenul potrivit pentru stramosii evolutivi ai omului este de ,,hominin", cimpanzeii facand parte dintre ,,hominizi".
    – Nu e in DEX. Imi dai un link cu mai multe detalii? Mi-ar servi.
    http://australianmuseum.net.au/hominid-and-hominin-whats-the-difference
    – Mersi! Sa mergem mai departe. Folosesti pluralul. Cine sunteti voi, cine esti tu, ce background aveti, cum ati ajuns la concluzia ca genul acesta de intalniri pot compensa, macar putin, omisiunile scolii?

    – Folosesc pluralul deoarece ,,Proiectul descendentei omului" e, mai degraba, o comunitate decat rezultatul muncii unei singure persoane, desi tentatia de a-mi asuma toate meritele e mare. Adevarul este ca acest proiect nu ar fi existat fara indrumarea domnului profesor doctor Gheorghe Mustata, care a tinut, timp de 10 ani, singurul curs de Evolutia omului, in cadrul Facultatii de Biologie, din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza, din Iasi. Dumnealui a trasat aceasta strategie de promovare a proiectului nostru si a domeniului pe care il popularizeaza.
    Initial, ideea era infiintarea unei sectii muzeale in orasul meu natal – Iasi. Insa telul era mult prea indraznet pentru momentul respectiv. Desigur, in final, obiectivul nostru este acela de a dezvolta sectii dedicate evolutiei omului in toate muzeele cu care am avut colaborari fuctuoase, si care si-au manifestat interesul fata de idee.
    Pe de alta parte, Iasiul e un oras destul de conservator, din multe puncte de vedere, astfel ca o activitate pe plan national ne-a adus mult mai multa vizibilitate.
    Proiectul are deja 4 ani, dintre care 3 foarte activi, si ma indoiesc ca vom slabi ritmul prea curand. Planuiesc realizarea unei noi expozitii, cat de curand, astfel incat sa venim cu ceva nou si incitant pentru public. Acum, ca reusim sa adaugam expozitiei si replici ale unor cranii fosile de hominini, sunt convins ca interesul va creste semnificativ. Publicul e foarte atras de exponatele tridimensionale.
    – Adica profesorul Mustata este cel care stabileste ce se prezinta intr-o intalnire cu publicul si gireaza cu numele sau aceste prezentari? Am vazut ca nu mi-ai vorbit despre tine. Este firesc ca un muzeu care te invita, sau un alt organizator, sa stie cine gireaza proiectul.
    – Prezentarile pe care le facem, cu ocazia vernisajelor expozitiei, sau a invitatiilor pe care le primim in cadrul conferintelor si festivalurilor stiintifice organizate de diversele O.N.G.-uri, ne ofera sansa de a ne prezenta in fata publicului cu informatii total necunoscute pentru acesta. Ne straduim sa condensam informatia intr-un timp cat mai scurt, formuland-o intr-o maniera cat mai facila, astfel incat sa nu obosim participantii, pierzandu-se altfel interesul. Cred ca si imaginile cu care insotim aceste informatii, mai elaborate decat un simplu powerpoint, si faptul ca lasam diverse exponate sa circule prin sala, din mana in mana, contribuie la impactul pe care il avem asupra oamenilor.

    – Bine de stiut. Asadar, cine gireaza intalnirile?
    – Da, se poate spune ca avem girul domnului profesor Gheorghe Mustata. Expozitiile au fost realizate sub expertiza domniei sale. Desigur, atunci cand a fost nevoie, mi-am argumentat deciziile, ca paleo-artist, cu ajutorul informatiilor stiintifice. Pregatirea mea este de artist plastic, insa am fost mereu pasionat de biologie, paleontologie, preistorie si alte asemenea domenii. Ma straduiesc, pe cat posibil, sa ma mentin cat se poate de informat si sa nu scap nicio descoperire din domeniul paleoantropologiei. In mare masura sunt un auto-didact, invatand tot ce pot din munca altor paleo-artisti de renume. E o munca destul de grea, insa pasiunea e un motor care te pune mereu in miscare.
    – Din doua expozitii, a ramas una. Probabil s-a ajuns la concluzia ca serveste cel mai bine scopului. In ce locuri a ajuns aceasta expozitie, cine au fost gazdele si cum a fost primita?
    – Din pacate, intr-o prezentare tind sa scape din vedere foarte multe aspecte. Oricat ti-ai dori, nu poti spune absolut tot ce se stie cu privire la subiect, fara sa te extinzi foarte mult. Or, telul nostru este sa nu abuzam de bunavointa si puterea de concentrare a publicului.
    Prima expozitie si-a incheiat circuitul deoarece materialul pe care era printata s-a uzat mult prea mult. Daca avem noroc sa gasim o sponsorizare, planuim sa o readucem in atentia publicului, de data asta printata pe un material mai rezistent.
    Expozitia si-a inceput drumul la Iasi, in cadrul Facultatii de Biologie, in iunie 2012, ajungand apoi la Bucuresti, la Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa. In octombrie, a fost prezentata la redeschiderea Complexul Muzeal de Stiintele Naturii ,,Ion Borcea", din Bacau. Domnul profesor Mustata a fost cel care ne-a facilitat prezenta in aceste locatii, motiv pentru care ii suntem foarte recunoscatori. Nu toata lumea are ocazia de a expune la Antipa.

    Dupa o pauza de un an, in februarie 2014, expozitia a ajuns la Muzeul Zoologic din cadrul Universitatii Babes Bolyai, din Cluj, cu ocazia Zilei Internationale a lui Darwin (Darwin Day), la invitatia ASUR (Asociasia Secular Umanista din Romania), cu care am colaborat, de atunci, in conditii exceptionale.
    In 2015, tot de Darwin Day, in februarie, cu ocazia parteneriatului cu ADIP (Asociatia pentru Dezvoltare Intelectuala si Personala), am avut parte de un triplu eveniment, prezentand expozitii in trei orase diferite din tara – Bucuresti, Timisoara si Satu Mare. Prima noastra expozitie a ajuns la Timisoara, in colaborare cu ASUR, la Bucuresti a fost inaugurata a doua noastra expozitie, avand ca parteneri revista Stiinta si Tehnica si Primaria Sectorului 3, iar la Satu Mare am prezentat o varianta restransa a noii expozitii, in colaborare cu Asociatia E-Consult. Evenimentul a fost cu atat mai important cu cat, la Bucuresti, alaturi de noi, Adrian Nicolae, membru al echipei redactionale a revistei Stiinta si Tehnica, isi lansa cartea cu tema stiintifica ,,Revolutia dupa Darwin", o lectura extrem de interesanta, care acopera povestea vietii pe Terra intr-o maniera absolut remarcabila.
    Expozitiile au ajuns in 13 orase din tara, si am participat la 2 conferinte organizate de ASUR, si la Festivalul Stiintific ,,Fereastra Catre Stiinta", de la Tecuci. Carora le multumesc foarte mult pentru amabilitate, desigur.
    – Multe muzee. Vorbim de evenimente ce se bazeaza pe o prezentare si pe o sesiune de intrebari-raspunsuri? Adica nu de clasica expozitie care va sta o vreme intr-un muzeu? Ai invitatii ale unui muzeu sau ale unui organizator. Cum te finantezi? Aceste evenimente sunt cu intrare? Sau mai degraba din donatii?
    – Din pacate, nu ne putem prezenta in fata publicului decat la vernisaj. Desi mi-as dori sa pot fi prezent mai des pentru astfel de contacte cu publicul, momentan suntem multumiti daca ajungem la deschidere.
    Sunt cazuri in care trimitem propunerea de colaborare via e-mail, la diverse muzee, si se intampla sa primim raspunsuri pozitive. In ultima vreme experimentam si placerea de a fi invitati. Regula este ca institutia care gazduieste expozitia sa plateasca transportul acesteia la preluare, sa achite costurile de transport ale autorului expozitiei (adica eu) si ale invitatilor acestuia, daca e cazul. Uneori, daca distanta este foarte mare, se asigura si cazare in spatiile detinute de muzee pentru astfel de ocazii.
    Pana in prezent nu am solicitat un procent din biletul de intrare sau o suma bazata pe numarul estimat de vizitatori, in cele 2 luni in care este prezenta expozitia in incinta muzeului. Insa, daca reusim sa procuram un numar suficient de exponate (replici ale unor cranii fosile de hominini), atunci valoarea stiintifica a expozitiei va creste si, desigur, si interesul publicului fata de ea. Deci, incepand cu anul 2017, vom negocia si o anumita suma pe care sa o primim din partea muzeelor gazda.
    La momentul de fata ne bazam mai mult pe sponsorizari si donatii. Suntem fericiti sa constatam ca un numar destul de important de  oameni au investit incredere si bani in acest proiect. Asta nu poate decat sa ne bucure.

    – Sa trecem aici si contul in care se pot face donatii. Si sa vorbim despre replicile unor cranii si fosile. Din ceva trebuie sa traiesti si tu. Este acesta un job permanent al tau, in ultima vreme? Practic, tu achizitionezi replicile de pe litos.net, cum spuneai mai demult, si realizezi tu insuti chipul care ,,purta" aceste cranii – sau unde ar fi hopul financiar cel mai mare?
    – Nume: Olaru Eduard Constantin Banca Transilvania: RON – RO36BTRLRONCRT0268362701
    Momentan sunt freelancer, ceea ce inseamna ca traiesc din diverse proiecte cu tematica artistica pe care le realizez pentru clienti. Prin intermediul domnului profesor Dan Grigorescu, renumit paleontolog roman, care preda la Facultatea de Geologie si Geofizica a Universitatii din Bucuresti, am avut parte de o colaborare deosebit de fructuoasa cu Dino Parcul de la Rasnov. Daca vei ajunge la Rasnov, sper sa admiri si realizarile mele cu subiect paleontologic.
    Paleo-arta imi rapeste foarte mult timp, in special pentru studiul artistic si acumularea de informatii din domeniul pe care il abordez. Mi-as dori ca, intr-un viitor apropiat, sa pot sa imi castig traiul de zi cu zi facand ceea ce imi place. In acest moment, orice achizitie pentru proiect reprezinta un hop financiar, si sper ca sustinatorii acestui demers educational nu-si vor retrage sprijinul. In final, aceste replici ale craniilor fosile vor fi insotite de reconstructii faciale cat se poate de veridice, realizate cu ajutorul tehnicilor specifice artistilor criminalisti. Reconstructia faciala presupune cunostinte amanuntite cu privire la anatomia fetei umane si a primatelor, la grosimea tesuturilor moi ale capului si dispunerea lor pe craniu. De asemenea, trebuie pastrate raporturile intre elementele fetei si proportiile acestora, astfel incat rezultatul sa nu fie atat un act de creatie fantezista cat o redare cat mai exacta a trasaturilor fetei, in functie de indiciile le care ni le ofera craniul. Adesea, oasele dezvaluie secrete foarte interesante cu privire la fiinta careia i-au apartinut: rani, boli sau conditiile de trai.
    Perioada in care vom realiza tot ce ne-am propus depinde foarte mult de cat sprijin vom primi din partea publicului, si daca vom gasi sponsori doritori sa investeasca in acest proiect.
    Insa visul nostru este acela de a ajunge in situatia fericita de a inzestra, in fiecare an, cate un muzeu cu o colectie reprezentativa de replici ale unor cranii fosile si reconstructii faciale ale acestora. E placut sa primesti, insa important este sa si oferi. Ceea ce ne propunem noi prin acest proiect este sa avem un aport in popularizarea domeniului evolutiei omului, pentru a fi macar inteles, daca nu si acceptat.
    – In postarea de pe 27 decembrie (apropo, ai niste anunturi amuzate si bine gandite) ai mentionat 2034 de euro ce ar mai fi necesari pentru 18 exponate. Am vazut, pe litos.net, mentionat mai sus, ca o replica dupa un craniu e intre 40 si 120 de euro. De fapt, care e ,,colectia de cranii" la care te gandesti si de ce pare a fi un sac fara fund? Pentru ca numarul craniilor la care faceai referinta mai demult, pentru a-ti servi proiectul, a tot crescut. In alta ordine de idei, orice prezentare la un muzeu nou iti sporeste popularitatea, deci ajuta si la stransul fondurilor. Care sunt problemele pe care le intampini pe drum? Vin ele si din partea BOR? Si de ce ai renuntat la invitatia Muzeului din Alba Iulia? Inteleg ca ai cerut o amanare, apoi s-a lasat linistea. Ce s-a intamplat?
    href=”http://oradeapress.ro/wp-content/uploads/2017/01/7.jpg”>
    – O replica de buna calitate costa intre 80 si 120 de euro, ceea ce e destul de mult, desi pretul este rezonabil, in contextul pietei. Dupa ce epuizez oferta din Europa, sper sa reusesc sa achizitionez si produse din SUA, desi sunt mult mai scumpe, si costurile cresc simtitor din cauza distantei.
    Numarul replicilor este destul de mare, intr-adevar. Insa in asta va consta valoarea acestui proiect. Publicul va putea lua contact cu cat mai multe descoperiri din domeniu, formandu-si o imagine de ansamblu asupra lui. Pe de alta parte, la momentul de fata, avand in vedere formatul expozitiei itinerante, prezenta unui craniu, sub portretul reconstituit pe afis, va avea o valoare informativa mai mare decat desenul respectivei fosile.
    Am hotarat sa procuram aceste replici deoarece se simtea nevoia unei prioritizari a investitiei. Ce anume e mai important la momentul de fata? Ce anume atrage publicul? Organizatorii din cadrul muzeelor gazda ne-au intrebat mereu daca avem si exponate tridimensionale. Raspunsul negativ a fost intampinat mereu cu o usoara dezamagire. Deci publicul asta isi doreste. In plus, realizarea unui portret e destul de scumpa. A trebuit sa iau o decizie si cred ca am facut alegerea corecta.
    Pana in prezent nu am simtit in vreun fel opozitia BOR. Poate doar in Iasi, in primavara, au fost cateva presiuni fata de organizatorii de la Biblioteca Judeteana Gheorghe Asachi, insa nimic spectaculos. Probabil nu suntem suficient de importanti pentru a atrage atentia acestei institutii. Dealtfel, scopul proiectului nu este unul ideologic, ci informativ. Nu ne propunem sa lovim in credintele intime ale oamenilor ci mai degraba sa gasim o punte de legatura cu ei. la urma urmei, daca Vaticanul a acceptat evolutia ca fiind o unealta a divinitatii, nu vad de ce credinciosii rezonabili nu ar putea avea o perspectiva similara. E mai bine sa iti cunosti dusmanul decat sa il critici de pe o pozitie de ignoranta.
    La Alba Iulia a fost o problema de comunicare cauzata de incertitudinea pe care a produs-o programarea la nivel national a ,,Noptii Muzeelor". Deja discutasem cu doamna director Daniela Botos, de la Muzeul Judetean Mures, Sectia de Stiintele Naturii, ca vom vernisa expozitia cu aceasta ocazie. Si a trebuit sa ne tinem de cuvant, odata ce am promis. Din nefericire, evenimentul a avut loc spre sfarsitul lunii, nu la inceputul acesteia, deci nu a mai fost posibila prezenta la Alba Iulia pe parcursul verii, inaintea expozitiei cu dinozauri, care trebuia sa ajunga in iulie. A fost un cumul de factori care ne-au sabotat intentiile de a fi prezenti acolo, insa speram ca vom ajunge intr-un viitor apropiat.
    – Exista profesori de biologie care sa-si fi adus clasele la manifestarile organizate de tine, in cadrul intalnirilor ce prezinta descendenta omului din primatele de demult? In Paris si in Venetia, muzeografi de la institutii de profil s-au uitat extrem de lung la mine cand le-am spus ca la noi in scoli nu se mai invata despre darwinism, in schimb religia se preda chiar si la liceu. Ce crezi ca e de facut ca povestile cu zei sa fie inlocuite cu concluzii ale stiintei, asa cum ar fi si firesc, intr-un stat laic?

    – In general, la vernisaje, organizatorii invita diversi profesori de istorie sau biologie sa vina cu clasele. Asta ne asigura un public tanar, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. In liceele romanesti se invata despre evolutie, insa in niste termeni foarte abstracti, in lectii referitoare la genetica. Dar e greu de crezut ca elevii inteleg cu adevarat care este procesul evolutiv, cum functioneaza el, ce anume il pune in miscare si care e scopul sau final. Din pacate, elevii romani sunt mult mai familiarizati cu miturile creatiei biblice decat cu mecanismele biologice care stau la baza dezvoltarii si diversificarii vietii. La urma urmei, religia e predata timp de 13 ani, in timp ce evolutia este dezbatuta in cateva ore in timpul liceului.
    Mi-e greu sa cred ca aceasta stare de fapt se va schimba in viitorul apropiat. Nu exista nicio dorita a clasei politice de a se detasa de favorurile electorale ale BOR. Pe de alta parte, nici sistemul de invatamant nu ar putea fi reformat fara a concedia profesorii de religie, ceea ce ar fi o drama personala pentru fiecare din ei. In aceste conditii, nu stiu cum vom putea ajunge la mult-dorita separare a bisericii de stat, catre care tinde orice stat laic si secular. Problema e foarte complexa, pe mai multe planuri. Tot ce putem spera e ca tinerii, avand mai mult acces la informatie, vor reusi sa ia contact cu informatia stiintifica si din alte surse decat scoala romaneasca.
    Ramona Balutescu
    The post De unde te tragi tu, omule? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism.


    [2017-01-12]
    Nu stiu cat costa viata unui om, in Romania, atunci cand nu e vorba de o lovitura de imagine. Nu stiu cine stabileste paritatile, in Sanatate - cate vieti ,,neinteresante" contrabalanseaza ,,un greu". Nu stiu cum decide un manager de spital, pe banutii pe care ii primeste, cu ce sa se doteze sau nu. E […]
    The post Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism. appeared first on Presa Oradea.
     Nu stiu cat costa viata unui om, in Romania, atunci cand nu e vorba de o lovitura de imagine. Nu stiu cine stabileste paritatile, in Sanatate - cate vieti ,,neinteresante" contrabalanseaza ,,un greu". Nu stiu cum decide un manager de spital, pe banutii pe care ii primeste, cu ce sa se doteze sau nu. E greu cu banii. Totusi, cine isi va asuma rolul de a ne spune, noua, astora din afara sistemului, cum se rezolva cu adevarat problemele si cum se decide cinicul drum al banilor, al vietii si al mortii?
    A mai murit un copil, la Timisoara. Vorbim de Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara. Copil de opt luni, suspect de rujeola. Dupa ce a stat trei saptamani in spital. Ce intrebari se impun, aici? (Si ce facem cu raspunsurile?) Este spitalul acesta unul al mortii? Si, daca da, preferam sa murim acasa? Este ceva ce se putea schimba, aici, sau nu? Se putea schimba cursul bolii (boala ca termen generic) acestui copil, astfel incat azi sa fie inca viu? Este atat de cantata medicina timisoreana la cotele pe care si le asuma trambitasii ei? Prin oameni si/sau prin dotari? Stim, pana la urma, ce poate sistemul asta medical, al nostru, romanesc, si ce nu?…

    Copilul a murit luni seara (n.r. 9.1.2017). Fusese internat cu bronhopneumonie, cu insuficienta respiratorie. A necesitat intubare. Purtatorul de cuvant al spitalului, doctorul Virgil Musta, a spus ca exista si banuiala ca ar fi avut si rujeola. Dar ca ,,serologia a fost echivoca". Si ca, in urma necropsiei, pleaca la Bucuresti probe din plamani, pentru a se primi un diagnostic exact. Copilul nu era vaccinat. Dar avea doar opt luni - vaccinarea realizandu-se (atunci cand se realizeaza) mai tarziu, adica dupa un an. Abia de curand s-a luat in considerare scaderea varstei vaccinarii. In Timis, in decembrie 2016, au fost inregistrate 124 de cazuri de rujeola.
    Ce-i, totusi, cu spitalul asta?
    In 2008, la finele anului, purtatorul de cuvant al Autoritatii pentru Sanatate Publica Timis spunea, pentru publicatia ,,Timpolis", ca in judetul Timis nu se inregistrare nici un caz de gripa, in ultimii cinci ani, deci din 2003 pana in 2008. In acelasi timp, profesorul universitar dr. Lucian Negrutiu, seful Clinicii de Boli Infectioase de la Spitalul ,,Victor Babes", din Timisoara (adica spitalul despre care vorbim de o vreme, aici, in acest articol), declara, tot pentru materialul pe care il publicasem atunci in Timpolis: ,,Nu avem laboratoare performante si aparatura. Dupa simptome, eu pot spune ca «asta seamana a gripa». Dar pana nu s-a precizat diagnosticul de gripa, nu poti sti cu certitudine. Daca avem suspiciuni intemeiate, persoanele in cauza vor primi un rezultat la un test facut doar la Bucuresti.
    Ar trebui sa avem un laborator antiviral ca lumea si la Timisoara, doar suntem un centru universitar unde se invata medicina! Daca va spun ca, in anii '70 – '80, puteam diagnostica gripa, aici… Dura mai mult sa obtii diagnosticul, aparatura era cu totul alta, dar se putea face. Acum e normal sa nu stim daca avem gripa sau nu din moment ce nu putem obtine un diagnostic, nu avem laboratoare, nu sunt reactivii necesari… Toata zona aceasta a patologiei cailor respiratorii superioare e subdiagnosticata, adica nu avem date corecte, pentru ca nu putem ajunge la un diagnostic". Era 2008. Era spitalul timisorean Babes. Profesorul Negrutiu s-a pensionat. S-a schimbat ceva, de atunci, in spitalul asta?
    Peste tot se moare, in toate feliile de medicina - poate mai putin in Stomatologie, poftim. Dar, totusi, cat se moare pentru ca NU SE MAI POATE FACE NIMIC, cat, pentru ca nu vor sa se bage medicii, cat, pentru ca nu au cu ce, cat, pentru ca sunt incapabili, ajunsi pe post doar datorita spagii si gradelor de rudenie, cat, pentru ca se inchide ochii la abateri grave din regulamentul de spital, care, tratate corespunzator, ar duce manager si medici in puscarie? De unde incepe, cu adevarat, un spital sa fie AL MORTII?
    Acelasi spital ofera moartea, bonus, ca optiune dupa imbolnavirea cu TBC, REALIZATA IN SPITAL, si cu infectii nosocomiale, din care Clostridium conduce, acum, detasat. Este acesta un loc unde sa vii cu un copil cu rujeola?
    Aici primesti bonus tuberculoza
    In 2014, in primavara, stiam de situatia cumplita din acest spital, si de faptul ca pacientii DIAGNOSTICATI cu tuberculoza, si aflati in perioada in care sunt contagiosi, stau in saloane cu pacienti cu alte boli, cand am aflat de un control al unei echipe de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, la Timisoara. Am transmis, imediat, la Geneva, ce stiam despre situatia reala din spital si despre faptul ca pacientii au fost mutati in graba, special pentru acest control al OMS. Dupa o vizita la spital am indicat si saloanele in care se pot verifica cele spuse de mine. Atat unul din purtatorii de cuvant de la Geneva cat si membri ai echipei care a verificat situatia din Romania mi-au confirmat ca cele spuse de mine stateau exact asa cum le prezentasem, la Timisoara, dar am fost rugata sa nu-i citez pana cand nu voi primi raportul oficial redactat in urma vizitei lor. Victor Olsavszky, de la Biroul OMS Romania, imi promitea raportul dupa vizita OMS, ,,imediat ce va fi gata". Nu mi l-a trimis niciodata - pana acum doua zile, dupa ce il primisem deja, din alta sursa.
    Citez aici, in intregime, ce am publicat atunci, in martie 2014, dupa controlul echipei OMS la Timisoara, pe HotNews, cu titlul ,,Bolnavi cu TBC internati in aceleasi saloane cu pacienti cu alte boli. Surse din Organizatia Mondiala a Sanatatii: E foarte grav":
    ,,La Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Victor Babes" din Timisoara pacientii diagnosticati cu tuberculoza impart acelasi salon cu cei care au alte boli infectioase. TBC-ul este o boala inalt contagioasa care se transmite pe cale aeriana.
    Este nevoie de aproximativ 14-20 de zile de la initierea tratamentului pentru ca bolnavul diagnosticat cu TBC sa nu mai fie contagios. Cei mai predispusi la a fi infectati sunt cei cu sistemul imunitar slabit sau afectati deja de alte boli. Adica exact colegii de salon ai pacientilor cu TBC.
    Romania ocupa primul loc in randul tarilor UE la imbolnavirile cu tuberculoza. Saracia si ingrijirile medicale precare au transformat Romania in centrul european al tuberculozei. Sesizata in privinta unor posibile nereguli, o echipa a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) a inspectat saptamana trecuta spitalul timisorean.
    Surse din cadrul OMS au confirmat situatia de la Timisoara, catalogand-o ca fiind ,,foarte grava". Un raport oficial urmeaza a fi dat publicitatii saptamana viitoare. Mai mult, aceasta situatie s-ar intalni in mai multe spitale de profil din Romania.

    De inspectia OMS, programata a incepe pe 12 martie, se stia in Spitalul din Timisoara cu trei saptamani inainte ca aceasta sa aiba loc. Prin urmare, vineri 7 martie s-a trecut la cosmetizarea masiva a saloanelor din spital. De la cadre medicale din spital, care au dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca s-a incercat ascunderea situatiei in care pacienti cu tuberculoza au fost asezati in saloane cu pacienti cu alte afectiuni.
    Vineri toti acesti pacienti au fost redistribuiti astfel incat sa satisfaca cerintele Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
    Intr-unul din saloanele de TBC-barbati i-am intrebat pe pacienti de ce, daca acum s-au putut gasi solutii pentru a fi distribuiti in functie de boala, nu i-au intrebat pe medici de ce nu s-a facut asa de la inceput? Barbatii din jurul meu, slabi, cu fete supte si chinuite, nebarbieriti, tristi, au plecat capetele a neputinta si au ridicat din umeri, fara sa raspunda nimic.
    Adriana Socaci, pneumolog al Spitalului Victor Babes, coordonator al dispensarului TBC, si vicepresedinte al sectiunii tuberculoza a Societatii Romane de Pneumologie, este persoana desemnata de directiunea spitalului ca fiind ,,omul cu painea, sarea si programul folcloric" in timpul intalnirii cu comisia OMS. Am contactat-o pe 9 martie, referindu-ma la vizita OMS, dar raspunsul a fost rece: Directia de Sanatate Publica din Timis trebuie contactata, nu are comentarii legate de vizita OMS, iar accesul in spital in ziua vizitei OMS este interzis.
    Pe directorul DSP Timis, prof. Horia Vermesan, il contactasem deja dar domnia sa a raspuns ca nu stie nimic despre inspectia OMS. Ulterior desfasurarii evenimentelor nu a mai putut fi contactat.
    La o zi dupa vizita expertilor OMS l-am contactat pe seful sectiei Pneumologie I din spitalul timisorean, dr. Dorin Vancea. L-am intrebat cum a fost posibil ca in timpul vizitei OMS pacientii sa poata fi distribuiti corect, dar inainte nu. Mi-a raspuns ca nu e abilitat sa-mi vorbeasca despre asta.
    Directoarea interimara a spitalului, Voichita Lazureanu, a avut insa amabilitatea sa raspunda intrebarilor. Astfel a aparut dialogul urmator:
    ,,- Cum a fost posibil ca pacientii cu TBC sa stea in aceleasi saloane cu cei cu alte boli, dar sa fie mutati inainte de vizita OMS?
    – Pacientii au stat separat.
    – Regret, dar nu e adevarat.
    – Cel putin pe hartie erau separat. Eu nu pot verifica in fiecare zi cine cu cine este in salon. Si nici nu stiu pe ce va bazati dumneavoastra cand spuneti asta.
    – Pe informatii primite de la medici si de la pacienti. Toti pacientii stiau ca inspectia OMS este motivul pentru mutarea lor. Stiau si ca au stat amestecati cu pacienti cu TBC.
    – Probabil ca, dintr-un exces de zel s-a luat aceasta masura, ca vine comisia, si… sa schimbam ceva. Nu are relevanta ce spune un pacient sau altul. Eu cred ca e bine ca bolnavii sa stea separat, desi poate [mutarea] nu s-a facut printr-un mijloc bun… adica datorita acestei inspectii. Nu inteleg de ce doriti sa amplificati acest lucru. Important e rezultatul. Dar e bine ca ati sesizat.
    – Veti declansa o ancheta interna pentru a se vedea cum a fost posibila aceasta situatie?
    – Da, voi declansa."
    Regulamentul intern al Spitalului de Boli Infectioase din Timisoara mentioneaza ca ,,spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical". Printre abaterile disciplinare sunt mentionate ,,nerespectarea oricaror situatii care ar pune in primejdie (…) viata si integritatea corporala ori sanatatea unor persoane".
    Se ridica intrebarea de ce, pana la aparitia echipei Organizatiei Mondiale a Sanatatii, celalalte autoritati responsabile locale (Directia de Sanatate Publica Timis) si centrale (Ministerul Sanatatii prin comisia sa de specialitate) nu au identificat problema incercand sa o rezolve.
    La sfarsitul lui mai 2013, la Arad, va avea loc a doua conferinta nationala a sectiunii de tuberculoza sub egida Soceitatii Nationale de Pneumologie. Tema conferintei este ,,Tuberculoza in era globalizarii". Ironic nu?"
    Asadar, echipa OMS afla ca pacientii stateau astfel incat sa poata lua tuberculaza si cei cu alte boli, inaintea descinderii lor. Ce s-a intamplat dupa ce a plecat controlul? Evident, pacientii au fost redistribuiti iar. Am mers iar la spital, sa verific IAR ca s-a trecut la ,,mixura mortala". In timp ce vorbeam cu pacientii, s-a aflat de prezenta mea. Ce s-a intamplat in spitalul in care directoarea interimara imi juruia ca pacientii nu se amesteca si ca va face o ancheta interna? S-a trecut la re-re-repartizarea pacientilor, cumva? Nu, s-a cerut firmei care asigura pasa in spital sa solicite intariri, pentru a fi depistat si prins ziaristul care ,,ii daduse in gat la OMS".
    Ce ramane, dupa acel control? Un manager care minte, si nu doar.
    Cum spuneam deja, doi ani si zece luni nu am vazut raportul OMS legat de vizita aceea in Timisoara, la Spitalul Mortii, desi il solicitasem de mai multe ori. Pacientii au continuat sa fie tinuti mixt, cei cu alte boi fiind expusi la tuberculoza, fara sa stie. Doctorul Voichita Lazureanu a ajuns manager, intre timp. Doctorul Adriana Socaci a mai povestit si pe la alte congrese despre calitatea muncii pe care o presteaza. Toata lumea fericita - mai putin cei care au plecat cu tuberculoza si/sau cu infectii nosocomiale din Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara. Ei nu exista in vreo statistica a CULPEI MEDICALE, a neglijentei, a ticalosiei sau cinismului.
    Ati auzit pe cineva din medicii acestui spital nenorocit sa sara public si sa spuna: ,,Opriti! Nu avem cu ce lucra, veniti cu boli tratabile si iesiti cu altele mortale, nu putem starpi infectiile intraspitalicesti, spitalul asta trebuie ras si construit altul nou"? Nu. Pentru ca nimeni nu spune asta. Cei mici tac de teama celor cu posturi, cei cu scaune mai grele au o paine alba de aparat.
    Raportul ne arata inca o fateta a ticalosiei. Nume de cod: Adriana Socaci
    Cristina Salvi, ofiter de comunicare al OMS Europa, din Elvetia, m-a pus in legatura, acum trei ani, cu echipa ce urma sa controleze spitalul de care vorbim, printre alte spitale. Abia acum, dupa aproape trei ani, am primit raportul de atunci, si asta pentru ca am contactat-o pe Kristin Kremer, din Olanda, care lucra in 2014 pe post de consultant al WHO si a fost si in Timisoara. Pe pagina OMS Romania nu a fost mentionat acest control, din 2014, si nici nu a fost prezentat raportul. Care ar fi punctele de amintit, din cele 102 de pagini de raport, primate, finalmente?

    Pg viii, punctul 2: ,,Pacientii (N.n: cu TBC) sunt acceptati si tinuti nejustificat in spital, pentru o perioada mare de timp, impartind acelasi cadru cu pacienti fara TBC sau cu o alta forma, indiferent de stadiul infectiei - ceea ce ofera conditii bune transmiterii infectiilor nosocomiale printre pacienti si personalul medical".
    Pg 47: ,,Suntem ingrijorati major legat de spitalizarea lunga si inutila a pacientilor cu TBC si internarea lor in saloane mixte, ce include pacienti care nu sunt bolnavi de TBC. Aceasta se intampla in toate institutiile pe care le-am vizitat."
    Din pg 81 aflam ca, printre membrii echipei care a realizat acest control, se afla si ADRIANA SOCACI, manager al programului zonal de tuberculoza. Adica doctorul Socaci controla munca doctorului Socaci, care inchidea ochii la o neregula grava a spitalului, legata de pacientii cu tuberculoza pe care ii pastorea.
    In pg 84 se reconfirma ca echipa nr 4 (au existat 4 grupe cu care s-a lucrat in paralel), adica cea care controla Argesul, Valcea. Timisul, Gorjul si Teleormanul, era compusa din V. Hollo, K. Kremer, A. SOCACI si V. Spanu. Pentru asta, romanul are o vorba: s-a pus lupul cioban la oi.
    Scenariul hilar-penibil continua la pg .90m unde citim, printer numele doctorilor si chimistilor INTERVIEVATI in Timisoara, pe al... ADRIANEI SOCACI.
    Am intrebat-o pe Kristin Kremer cum de raportul e redactat in asa fel incat nu se vorbeste punctual despre minciuna pomadata pe care a oferit-o Timisoara. Mi-a spus ca nu s-a dorit sa se arate cu degetul spre nimeni, ci, mai degraba, sa se ofere niste recomandari. Acest ,,impaciuitorism" a costat vieti, sanatate. A acoperit minciunile doctorilor de la Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara - care e tot mai clar, nu-i asa? – trebuie numit Spitalul Mortii. Lazureanu a mintit ca pacientii nu au fost amestecati, nu s-a auzit niciodata de vreo ancheta interna post-control, pacientii au ajuns in aceeasi situatie iresponsabila, din partea cadrelor medicale, dupa ce au plecat cei de la OMS, Socaci a guvernat toata aceasta mizerie, cu mutarile succesive, pe care a ascuns-o sub pres, si a figurat si intre controlori si intre controlati, ca, mai apoi, stiindu-se ca a ajuns in presa ce monstruozitati se intampla in spital, sa se obtina ca raportul sa nu ajunga public.
    Repet: Lazureanu a ajuns manager. Lazureanu, care se revolta de, vai!, groaznicele lucruri pe care I le comunicam si de care ,,nu avea stiinta". Acum, la doi ani si zece luni de la acele rocade confirmate de OMS, situatia este ACEEASI. Pacientii cu tuberculoza diagnosticata, contagiosi, stau in saloane cu pacienti cu alte boli! Intr-un spital in care colcaie Clostridium si alte infectii. AICI, in aceasta fundatura a medicinei romanesti, a ajuns inca un copilas suspectat a avea o boala infectioasa. Si a murit.
    Abia acum punem cateva intrebari
    Sa revenim. Copil, opt luni, suspect de rujeola, pe langa alte probleme, sta trei saptamani in SPITALUL MORTII, unde nu este foarte clar ce se poate diagnostica si ce nu, desi vorbim de un oras cu universitate de medicina si farmacie la rever, spital unde pe unii medici, inclusiv pe cei din conducere, ii doare undeva cu ce boli intra si iese pacientul, chiar si cu picioarele inainte, spital care este o bomba de infectii, altele decat cele pentru care te internezi. In situatia asta, ne multumim cu declaratia  ,,serologie echivoca, revenim"?
    Purtatorul de cuvant al spitalului, doctorul Virgil Musta, a avut amabilitatea sa-mi explice cum stau lucrurile, din viziunea spitalului, chiar daca am amintit si de neasezarile mai vechi (care nu par a avea sanse de schimbare nici acum). Doctorul Musta isi apara spitalul si painea, cum e si firesc, incercand, in acelasi timp, sa-si si faca onest treaba. Eu apar o idee. Cum ca e bine sa nu ne batem joc de pacient, de sanatatea si de viata lui, si ca e drept ca, despre problemele aparute sau din lipsa de bani, sau din ticalosie, sa se vorbeasca.
    – Spitalul acesta avea si are mai multe probleme. In ce priveste diagnosticarea, va citesc declaratia doctorului Negrutiu, din 2008. (...) S-a schimbat ceva de atunci?
    – La gripa, in epidemie, era un protocol ce presupunea ca, la nivel local, se poate face un anumit protocol, apoi se trecea la Bucuresti si, uneori, se trimitea la un laborator din strainatate.
    – Da, la gripa porcina. Dar discutia cu doctorul Negrutiu era despre gripa normala.
    – Depinde ce intelegeti prin gripa normala - nu stii care subtip este.  Dar vorbim despre gripa, acum, sau despre rujeola?
    – Vorbim despre capacitatea de a da sau nu un diagnostic, a spitalului dumneavoastra. De ce trebuie trimisa proba la Bucuresti pentru diagnosticul de rujeola?
    – Pentru ca sa se obtina un diagnostic, e nevoie de teste serologice. Noi avem echipament dar testele, pana acum o luna, le facea Directia de Sanatate Publica de la noi. Le-a facut cu un program de preventie. Noi avem protocol ca, orice caz suspect, de e, il trimiteam, faceam declararea, recoltam si il trimiteam la Directie. Rezultatul de la Directie ne-a venit ca nici da nici nu, la rujeola.
    – De ce nu se poate face testul asta in spital?
    – Ei puteau finanta din buget asa ceva. Iar spitalul nostru nu s-a dotat, ca nu are rost sa facem 100 de laboratoare. Pentru acest caz se depisteaza virusul din tesut sau din sange. Celalalt test determina serologia, asta ce nu-l facem la Timisoara e din tesut sau sange. Noi avem un aparat din asta, care e foarte scump, dar e pentru HIV. Serologia determina numarul de anticorpi. Numarul acela trebuie sa fie peste o anumita limita. Aici nu erau, poate fi o reactie fals pozitiva.
    – Copilul a fost internat si cu eruptie, cand a venit cu pneumonie?
    – Da, avea deja eruptia.
    – Cat timp a luat testarea la Directie?
     – Nu mult, doua -trei zile.
    – Copilul a stat trei saptamani in spitalul asta. Avea eruptia cand a venit. Deci s-a facut repede testul serologic. Care era neconcludent. La Bucuresti se face pe sange si tesuturi. Acum trimiteti tesuturi din plamani, dupa necropsie. De ce nu ati trimis SANGE, in cele doua saptamani jumate ramase dupa primul test?
    – A fost internat cu pneumonie, apoi a facut eruptie, investigatiile nu erau concludente. Nu este in procedura si celalalt test. Pe de o parte, resursele oricarui spital sunt limitate. Nu poti sa iei pentru toata lumea incarcaturi vitale, e prea scumpa investigatia. Daca nu are nici o actiune terapeutica… De ai o boala cu tratament specific, merita sa stii ce e. Rujeola nu are tratament specific. Si atunci se consuma resurse degeaba.
    – Poate pentru presa conta. Poate pentru declararea epidemiei. Stiti ce avem in tara. Trebuie sa se stie lucrurile astea, sa se vorbeasca despre ele.
    – In Germania nu se facea o investigatie de genul asta decat in caz special.
    – Domnule doctor, in acelasi spital despre care vorbim, controlul OMS de acum trei ani a scos la iveala ca pacientii cu TBC stateau in aceleasi saloane cu pacientii cu alte boli. Nu am primit raportul o groaza de vreme.
    – S-a facut o conferinta. Pacientii nu sunt internati in acelasi salon, in momentul  in care sunt diagnosticati.
    Chiar si cei veniti in Romania pentru controlul asta, de la OMS, mi-au confirmat ca au aflat despre acest lucru, aici – imediat dupa terminarea vizitei.
    – Din cate stiu, saloanele sunt saloane separate de pneumologie, nimeni nu face asa ceva! Pneumologia e chiar acum in renovare - primaria face renovarea. La Infectioase s-a facut deja, din sponsorizari."

    Doctorul Musta are dreptate si n-are. Da, nu exista tratament specific pentru rujeola. Dar, intr-o situatie alarmanta, in care este Romania acum, cu tot mai multi parinti ce refuza vaccinarea copiilor, cu multe cazuri de imbolnaviri cu rujeola, cu decese cauzate de rujeola, intr-un spital in care numai serpi nu gasesti, cu un personal medical expus mai mult decat ar fi cazul, si unde, oricum, s-a ajuns ca se face analiza respectiva la Bucuresti, ma gandesc ca, poate, totusi, ar fi trebuit sa se treaca peste cinismul social al lipsei de bani si sa se faca mai repede si testarea a doua.
    Cat despre restul... nu, nu e doar lipsa de bani. Este si un alt cinism. Venit din lipsa de caracter, din neprofesionalism. Un manager decide cu ce sa-si doteze spitalul. Dar, dincolo de asta, ne minte, intins pe ani, acoperind o situatie dezastruoasa, de o parte, in care imbolnaveste oameni cu lucruri grave - iar pe de alta parte isi trimite trepadusii sa se bata cu caramida-n piept, la congrese, povestind ce servicii de calitate ofera facatura asta de spital, si cum sunt respectati, aici, pacientii...
    Intr-o asemenea situatie, ma intreb de nu e mai bine sa mergi la samanul din cartier, ca ai mai multe sanse sa scapi cu viata, de faci o pneumonie, decat sa intri in SPITALUL MORTII, Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie ,,Dr. Victor Babes" din Timisoara... Desigur, dupa ce ai bifat vaccinarea....
    Ramona Balutescu
    The post Cum se vede viata, dintr-un Spital al Mortii, din Timisoara? Cu minciuni si cu cinism. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Vise pentru Oradea


    [2017-01-11]
    Acum, ca ne-am lamurit ce ne asteapta la nivel national, mai bine sa ne concentram pe problemele locale. E clar ca multa vreme de-acum inainte Oradea va fi pe cont propriu, singurul ajutor fiind banii primiti de la Uniunea Europeana. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Reduceti viteza, folositi anvelopele de iarna si pastrati-va calmul - Pe vreme rea, conduceti prudent!


    [2017-01-10]
    Politistii bihoreni recomanda celor care pornesc la drum sa conduca prudent, sa adapteze permanent viteza de deplasare la conditiile de drum si trafic, iar inaintea efectuarii oricarei manevre rutiere… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Cod galben de vreme geroasa pana luni, in toata tara: Noaptea vor fi temperaturi intre -25 si -15 de grade


    [2017-01-07]
    Meteorologii au emis sambata dimineata o atentionare tip cod galben, care avertizeaza ca, de sambata pana luni inclusiv, in toata tara va fi vreme geroasa. Maximele din timpul zilei vor fi intre -16 si -10 grade Celsius, in timp ce noaptea vor cobori intre -25 si -15 grade Celsius.  [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cu artistii e o chestie ciudata: iau raul si il transforma-n lumina pentru ceilalti!


    [2017-01-06]
    Daca Murivale s-ar duce, azi, la ingeri, sa le imparta si inaripatilor din bulgarii lui de fericire, si-aceia nu l-ar mai lasa sa vina-napoi, maine ar fi deja o coada a laudatorilor la el la atelier… Dar este, inca, azi. Si va spun de ce scriu randurile astea, de acum. Nu pentru ca il stiu […]
    The post Cu artistii e o chestie ciudata: iau raul si il transforma-n lumina pentru ceilalti! appeared first on Presa Oradea.
     Daca Murivale s-ar duce, azi, la ingeri, sa le imparta si inaripatilor din bulgarii lui de fericire, si-aceia nu l-ar mai lasa sa vina-napoi, maine ar fi deja o coada a laudatorilor la el la atelier…
    Dar este, inca, azi. Si va spun de ce scriu randurile astea, de acum. Nu pentru ca il stiu pe Vasile Muresan – Murivale, pentru ca interactionam bilateral de putin timp. Nu pentru ca as fi aproape de el, si as putea sa-i respir culoarea, in atelier, dand din prea-plinul bucuriei si altora - intre noi e o tara. Ci pentru ca tristetile acestui mare maestru al picturii contemporane romanesti sunt grele, si de griuri atata de colorate, ca se cer folosite undeva –  cu majuscule, chiar. Pentru ca sunt neasezari ce tin de noi. Si trebuie sa invatam sa ne uitam la artistii nostri, si la tristetile lor, cat ii avem.

    Il "privesc" pe pictorul Murivale de mai multa vreme. De departe, admirandu-i picturile, pe care le pozeaza si apoi pune pozele pe Facebook. Am prins, in timp, din mici discutii colaterale, cate ceva din Murivale-omul. Adica cel care hraneste cateii pe care soarta i i-a arondat, cel care se bucura de cate-o orhidee in casa, de vrabiile gurese, de toate micile lucruri pe care le avem si noi. Dar, dincolo de ele, in decembrie, o boala venita de la depoul celor care ne-aduc aminte ca suntem trecatori l-a trantit la pat, pe maestru, care spunea, atunci: "Daca mor, sa faceti aici un muzeu". Am incercat sa glumesc, intreband: "Daca?" Dar, dincolo de hazul de necaz, artistul era speriat.
    Candva, nu mult dupa asta, cand ce fusese mai rau din boala trecuse deja, am ajuns sa ne si auzim la telefon, dupa ce lucrurile comunicarii s-au legat, intr-un context. Si, in ora aceea cat am vorbit, am descoperit un om grijuliu cu apropierea de ceilalti, tatonand cuminte ideile celuilalt, lucrurile comune, ca, mai apoi, sa se daruiasca lesne, firesc, cu bucuriile si angoasele sale, cu visele sale, cu felul in care vede timpul ce i-a fost harazit, si ce crede el ca ar mai fi de facut cu acel timp.

    Un dialog cu un artist generos cu sufletul sau, intr-o amiaza spre seara, de iarna, cand serile vin repede si tot repede trag peste noi, odata cu ducerea luminii, si tristeti pe care, in lumina, poate nici nu le mai stim culcusite prin ungherele noastre, te lasa cu intrebari despre rost, despre curgere, despre valorizare si prioritati.
    Inceputurile sale artistice sunt undeva pe malul Crisului, cu pictorul Roman Mottl, in anii 75. I-am vazut, in cei cinci ani de cand il urmaresc, flori, peisaje, madonne, catei, portrete multe si felurite dar si cateva chipuri ale mamei lui, acolo unde, cand te uiti, chiar fara titlul lucrarii in fata, nu sovaiesti a spune: e mama, mama lui, nu o femeie oarecare.

    Ma uit la picturile acestui om de departe, el fiind la Bucuresti, eu la Timisoara, si totusi distanta nu omoara povestea, nu ciobeste empatia, nu distruge din intrebarile ce vin, pe langa culori. Pentru ca o opera vine cu felul ei de a te lua de mana si a te duce la intrebari: la amintirile din trecut, la felul in care ai reactionat candva la o pagina buna, scrisa, si care, iata, acum isi gaseste coeficientul in culoare, la o mangaiere care n-a fost data sau primita atunci cand ti-ai fi dorit, dar care, desi nici macar nu stiai asta, are echivalent in ceva ce, acum, este in fata ta. Asa sunt picturile lui Murivale - ca o planeta de papagal, cu o soapta a ochiului si a inimii pentru fiecare dintre noi.
    Si totusi, cand maestrul e asa de bogat la a imparti bucurie altora, cand el insusi a devenit parte dintr-o alcatuire artistica, impartind acei "bulgari de fericire", de care spuneam mai sus, deja - lucrari in spatiu, rotunzimi colorate - celorlalti, cum se poate ca el sa aiba mai putin decat, poate, s-ar cuveni, din aceasta stare? "Fericirea e intotdeauna la altii" - spunea cineva, si cred ca i se potriveste si maestrului. Pentru ca un artist vede mai mult, empatizeaza mai mult si este lovit mai rau de relele din jur, precum o planeta fara atmosfera, de ploile de meteoriti…

    Nu stiu cat si cum se poate migali fara drama. Nu stiu ce flori fac samburii fericirii, avand pamant bun, la discretie, si tot ce trebuie pe langa. Dar stiu ca sufletul lui Murivale imi pare impachetat in tipla stralucitoare, pentru public, si totusi, fragil ca al unei pasari ranite, cand vine seara si ceilalti sunt ocupati cu familiile lor, cu visele lor, cu imbuibatul si cu, finalmente, culcatul. Si, atunci, artistul ramane singur, si penduleaza intre filme de demult si noi lucrari, in care isi frange singuratarea, si o convinge sa se topeasca in flori ale caror radacini nu se vad, in zambete pe care nu le banuim din ce cresc.
    Comunicarea este magica, pana si pentru artisti. Ei au nevoie nu doar de o reconfirmare permanenta a influentei geniului lor (care e o treaba oarecum aseptica) dar si de amicitie, de o impartasire a prezentei lor sociale, de o cafea calda bauta cu cineva, de un gand bun. Sigur, e placut sa ai o mie de like-uri pe facebook, dar e si mai firesc ca arta sa circule, sa treaca de creator, sa-si gaseasca nou adapost la cei dincolo de palatul artistului, de viata sa. De aici, lucrurile incep sa nu mai stea bine.

    Fiecare artist are, in atelierul sau, unde creeaza, un palat. Pentru ca el este tapetat cu frumosul acesta, pe care ei il metabolizeaza pentru noi, chiar daca pentru ei reusesc sa pastreze in mica masura din darul acesta pe care ni-l fac. Dar artistul nu trebuie lasat singur, si coplesit, prabusit in opera sa. E atata de putin complicat sa incercam sa trecem de sticla computerelor noastre performante, si sa fim partasi in cata bucurie ne este ingaduit sa schimbam intre noi…
    Va dau exemplul meu. M-a intristat sa-l stiu bolnav pe maestrul atator frumuseti, dar am trecut cu greu de sfiala de a il aborda personal - desi, in meseria mea, de jurnalist, cu un sfert de secol de munca in spate, sfiala nu face mereu casa buna cu posibilitatea de a cunoaste oameni noi. Dar… a aborda un artist pe care il respecti pentru lucrarile sale e ca si cum ai apuca o libelula, sau un fluture colorat aparte, de aripi: nu stii din ce il scoti, nu stii cum va fi cuantificat deranjul, nu stii ce toate are, in momentul respectiv, celalalt, si cat din puful sau de pe aripi nu fuge, asa.

    Si totusi, poate uneori nici nu realizam ca dam prilejul unei bucurii sa existe, schimband cateva ganduri oneste. Pentru ca, intr-o societate scalamba, marcata prea mult de goana dupa interese si averi, a-ti confirma gandurile in altcineva e un eveniment de pus cu rosu in calendar… M-a bucurat sa regasesc, impreuna cu maestrul Murivale, si ganduri comune, si prieteni comuni. M-a bucurat si sa-l secondez in tristeti - lipsa de intelegere a oamenilor, amenda pe care era s-o ia cand a pictat peretii unei piete in descompunere, din Bucuresti, transformand-o intr-o catedrala exterioara, cu madonne, felul in care si-a trait ultima boala, numarul mic de oameni care ii mai calca in atelier.
    Ce ciudat… Nici nu stiam pana acum ca bucurestenii, care sunt mari oferitori de like-uri pe Facebook, nu se deranjeaza sa si ia acasa din opera maestrului. Si nu vorbesc de cei care, de teama lipsei lor de bani, nu indraznesc sa il intrebe pe pictor cat costa o lucrare, ci de cei care ar putea sa-l lase, cu o semnatura, fara toate lucrarile din atelier, colorandu-si viata cu povesti pentru viitorime. Si, in definitiv, sunt atatea ocazii in care, atunci cand vrem sa facem o bucurie celor de langa noi, alegem lucruri la repezeala, pentru ca "avem o obligatie"… Cand o pictura a maestrului e, uneori, mai lesne decat o masa in doi, de Valentine's, la un restaurant de lux, daca incluzi in costul serii si florile si ursuletul de plus…

    De ce uita bucurestenii de colturile cu arta? De ce nu isi aduc aminte sa treaca pragul marilor, enormilor maestri ai penelului pe care ii avem, cat acestia sunt inca in viata?… De ce se creeaza coada aceea penibila si fatarnica, la operele lor, imediat cu acestia s-au dus?… De ce ajung in Uniunea Artistilor Plastici si in galerii nulitati absolute, cu kitsch-uri strigatoare la cer? Intrebati-va lucrurile astea, voi, cei din marea capitala ce ajunge tot mai mult a nesimtirii si a fariseismului,  macar pentru a va completa stocul de investitii in ceva cu certa crestere in valoare, spre viitor: in arta. Arta adevarata.
    Artistul Murivale isi poarta valea numelui intr-un anotimp viforos, ascunzandu-si fata dupa o barba mare, de patriarh al cadourilor pentru copiii din noi. Mi-as dori sa nu il lasam cu mana intinsa, si sa stim mai bine cum sa-l facem sa simta ca nu e singur langa cei opt caini care s-au oplosit langa el, desi niciodata nu vom ajunge la fel de deschisi, in prietesug, ca acestia. Artistii ne respira gandurile bune, si interesul, si bucuria de a le mai rari din noutatile din atelier, pentru a face spatiu altor noutati, si mai noi, tot mai noi.

    Undeva, in Bucuresti, in centrul sau, chiar, un artist rar discuta cu vrabiile si cu cainii, in lumina intepatoare a iernii. Doar cu oamenii sta mai prost, acestia fiind meteoriti care sclipesc scurt, dand un like, si apoi disparand. Indrazniti - maestrul e un suflet cu multe locuri de asezare si salasluire pentru amicitii noi - doar sa fie oneste. Si, atunci cand va ganditi sa duceti cuiva un buchet de flori, amintiti-va ca florile lui Murivale raman pentru totdeauna. Si costa deseori mai putin decat o peltea muritoare, in care tot mai des florarii vietilor noastre incolacesc sarme, cat pentru un "etern de doua zile" – masluit si acela cu sclipici…
    Ramona Balutescu
    The post Cu artistii e o chestie ciudata: iau raul si il transforma-n lumina pentru ceilalti! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Furtuna de zapada peste Romania: 7 judete, sub cod rosu de vreme rea


    [2017-01-06]
    Iarna a pus stapanire pe estul si sud estul tarii. Jumatate din Romania se afla sub furtuni de zapada, iar o autostrada si zeci de drumuri au fost inchise circulatiei, in timp ce zeci de trenuri au intarzieri majore. 7 judete sunt sub cod rosu de ninsoare si viscol, iar toate drumurile din 6 judete sunt inchise. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • De unde te tragi tu, omule?


    [2017-01-04]
    Chiar daca legislatia Europeana cere romanilor sa asomeze porcul, ca in ceea ce numim ,,tarile civilizate", nu acelasi lucru, cu armonizarea, se intampla atunci cand e vorba despre educatia pe care o primesc copiii si adolescentii, in scoli. Daca in aceleasi ,,tari civilizate" (iar ghilimelele desemneaza o eticheta, nu o ironie) este firesc ca evolutionismul […]
    The post De unde te tragi tu, omule? appeared first on Presa Oradea.
     Chiar daca legislatia Europeana cere romanilor sa asomeze porcul, ca in ceea ce numim ,,tarile civilizate", nu acelasi lucru, cu armonizarea, se intampla atunci cand e vorba despre educatia pe care o primesc copiii si adolescentii, in scoli. Daca in aceleasi ,,tari civilizate" (iar ghilimelele desemneaza o eticheta, nu o ironie) este firesc ca evolutionismul sa nu mai fie predat ca o teorie ci ca singurul adevar, in legatura cu evolutia speciilor, Romania avantajeaza net, prin sistemul educational, creationismul si legendele sale.
    Sau, ca sa nu ramanem in zona aseptica, legendele ortodoxe, ,,dreapta credinta" (da, aici e ironic) fiind lege de trib si componenta sine qua non a ,,romanului verde". Intr-o tara laica, din Europa mileniului II, se invata despre zei pe nori, care fac oameni din lut si din coaste. Povestea nu se lamureste nici in adolescenta, la orele de biologie, iar din acesti tineri pretindem sa avem, ulterior, savanti titrati, medici, ingineri, cercetatori. O initiativa pronita la Iasi, insa, apare ca o posibilitate de a reduce din penibilul situatiei, oferind informatiile pe care sistemul de invatamant romanesc se rusineaza a le pune pe masa.

    – Asadar, Eduard Olaru, ,,Proiectul descendentei omului". Am sa incerc sa sintetizez in cateva cuvinte ideea proiectului, urmand sa punem carne pe ea, tu spunandu-mi ce nu am inteles bine sau ce lipseste – exact ca in reconstruirile tale de cranii.
    Proiectul tau e pe rol de acum patru ani. A pornit de la ideea ca scoala, azi, explica prea putin, adolescentilor, despre evolutie, insistandu-se pe creationism. De aici, ideea ca e util sa se prezinte celor tineri legatura noastra, ca primate, cu stramosii nostri.
    Inteleg ca stadiul la care s-a ajuns este de la planse la prezentarea unor cranii de primate fosile, in cadrul unor intalniri care au loc in muzee din Romania. Pentru privirea generala, ce ar fi de completat? Ulterior, vom intra in detalii.
    – Intr-adevar, avand in vedere faptul ca publicul romanesc de toate varstele este extrem de putin familiarizat cu acest domeniu, se simte nevoia unei introduceri in tema. Din pacate, nu putem suplini ceea ce scoala romaneasca refuza cu obstinatie sa faca. Esecul sistemului e vizibil foarte clar, numai si daca luam contact cu formularea ,,omul se trage din maimuta".
    Cum sa ii explici unui om, care nu a ramas cu nimic din lectiile de biologie, ca specia sa nu ,,se trage" din nicio maimuta actuala, asa cum are dansul impresia, ci avem un stramos comun cu maimutele antropoide actuale? Deci suntem, mai degraba, veri taxonomici idepartati. Eroarea vine, in primul rand, din faptul ca publicul larg nu a inteles ca evolutia nu este liniara, ci ramificata…
    Sunt atatea lucruri care trebuie detaliate. Or, tocmai de aceea incercam sa ne adresam, in conferintele noastre, in special unui public tanar, care este deschis catre acumularea de informatii, si nu are conceptii preconcepute, trunchiate sau de-a dreptul eronate despre subiect.

    Expozitiile noastre (initial au fost doua) isi propun sa prezinte publicului o versiune vizuala a informatiei stiintifice. Prima noastra expozitie, care a ajuns in 6 orase ale tarii, pana sa se opreasca definitiv la Brasov, a avut ca scop o introducere in domeniu, plansele noastre imbinand informatia stiintica si reconstructia anatomica a principalelor specii de hominini (rude evolutive ale omului modern). Astfel, vizitatorii au putut afla cateva informatii esentiale cu privire la zona geografica in care au trait acesti hominini, cine au fost antropologii care i-au descoperit si care erau specificitatile acestor fiinte demult disparute.
    A doua expozitie a avut un tel indraznet, si anume acela de a reconstitui chipurile tuturor homininilor ale caror cranii au fost descoperite. Expozitia a ajuns in 7 orase ale tarii si speram ca, in 2017, va mai putea fi vizitata in cel putin 4 alte muzee din tara.
    – Hominini sau hominizi? Nu cunosc termenul.
    – Comuitatea stiintifica a ajuns la concluzia ca termenul potrivit pentru stramosii evolutivi ai omului este de ,,hominin", cimpanzeii facand parte dintre ,,hominizi".
    – Nu e in DEX. Imi dai un link cu mai multe detalii? Mi-ar servi.
    http://australianmuseum.net.au/hominid-and-hominin-whats-the-difference
    – Mersi! Sa mergem mai departe. Folosesti pluralul. Cine sunteti voi, cine esti tu, ce background aveti, cum ati ajuns la concluzia ca genul acesta de intalniri pot compensa, macar putin, omisiunile scolii?

    – Folosesc pluralul deoarece ,,Proiectul descendentei omului" e, mai degraba, o comunitate decat rezultatul muncii unei singure persoane, desi tentatia de a-mi asuma toate meritele e mare. Adevarul este ca acest proiect nu ar fi existat fara indrumarea domnului profesor doctor Gheorghe Mustata, care a tinut, timp de 10 ani, singurul curs de Evolutia omului, in cadrul Facultatii de Biologie, din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza, din Iasi. Dumnealui a trasat aceasta strategie de promovare a proiectului nostru si a domeniului pe care il popularizeaza.
    Initial, ideea era infiintarea unei sectii muzeale in orasul meu natal – Iasi. Insa telul era mult prea indraznet pentru momentul respectiv. Desigur, in final, obiectivul nostru este acela de a dezvolta sectii dedicate evolutiei omului in toate muzeele cu care am avut colaborari fuctuoase, si care si-au manifestat interesul fata de idee.
    Pe de alta parte, Iasiul e un oras destul de conservator, din multe puncte de vedere, astfel ca o activitate pe plan national ne-a adus mult mai multa vizibilitate.
    Proiectul are deja 4 ani, dintre care 3 foarte activi, si ma indoiesc ca vom slabi ritmul prea curand. Planuiesc realizarea unei noi expozitii, cat de curand, astfel incat sa venim cu ceva nou si incitant pentru public. Acum, ca reusim sa adaugam expozitiei si replici ale unor cranii fosile de hominini, sunt convins ca interesul va creste semnificativ. Publicul e foarte atras de exponatele tridimensionale.
    – Adica profesorul Mustata este cel care stabileste ce se prezinta intr-o intalnire cu publicul si gireaza cu numele sau aceste prezentari? Am vazut ca nu mi-ai vorbit despre tine. Este firesc ca un muzeu care te invita, sau un alt organizator, sa stie cine gireaza proiectul.
    – Prezentarile pe care le facem, cu ocazia vernisajelor expozitiei, sau a invitatiilor pe care le primim in cadrul conferintelor si festivalurilor stiintifice organizate de diversele O.N.G.-uri, ne ofera sansa de a ne prezenta in fata publicului cu informatii total necunoscute pentru acesta. Ne straduim sa condensam informatia intr-un timp cat mai scurt, formuland-o intr-o maniera cat mai facila, astfel incat sa nu obosim participantii, pierzandu-se altfel interesul. Cred ca si imaginile cu care insotim aceste informatii, mai elaborate decat un simplu powerpoint, si faptul ca lasam diverse exponate sa circule prin sala, din mana in mana, contribuie la impactul pe care il avem asupra oamenilor.

    – Bine de stiut. Asadar, cine gireaza intalnirile?
    – Da, se poate spune ca avem girul domnului profesor Gheorghe Mustata. Expozitiile au fost realizate sub expertiza domniei sale. Desigur, atunci cand a fost nevoie, mi-am argumentat deciziile, ca paleo-artist, cu ajutorul informatiilor stiintifice. Pregatirea mea este de artist plastic, insa am fost mereu pasionat de biologie, paleontologie, preistorie si alte asemenea domenii. Ma straduiesc, pe cat posibil, sa ma mentin cat se poate de informat si sa nu scap nicio descoperire din domeniul paleoantropologiei. In mare masura sunt un auto-didact, invatand tot ce pot din munca altor paleo-artisti de renume. E o munca destul de grea, insa pasiunea e un motor care te pune mereu in miscare.
    – Din doua expozitii, a ramas una. Probabil s-a ajuns la concluzia ca serveste cel mai bine scopului. In ce locuri a ajuns aceasta expozitie, cine au fost gazdele si cum a fost primita?
    – Din pacate, intr-o prezentare tind sa scape din vedere foarte multe aspecte. Oricat ti-ai dori, nu poti spune absolut tot ce se stie cu privire la subiect, fara sa te extinzi foarte mult. Or, telul nostru este sa nu abuzam de bunavointa si puterea de concentrare a publicului.
    Prima expozitie si-a incheiat circuitul deoarece materialul pe care era printata s-a uzat mult prea mult. Daca avem noroc sa gasim o sponsorizare, planuim sa o readucem in atentia publicului, de data asta printata pe un material mai rezistent.
    Expozitia si-a inceput drumul la Iasi, in cadrul Facultatii de Biologie, in iunie 2012, ajungand apoi la Bucuresti, la Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa. In octombrie, a fost prezentata la redeschiderea Complexul Muzeal de Stiintele Naturii ,,Ion Borcea", din Bacau. Domnul profesor Mustata a fost cel care ne-a facilitat prezenta in aceste locatii, motiv pentru care ii suntem foarte recunoscatori. Nu toata lumea are ocazia de a expune la Antipa.

    Dupa o pauza de un an, in februarie 2014, expozitia a ajuns la Muzeul Zoologic din cadrul Universitatii Babes Bolyai, din Cluj, cu ocazia Zilei Internationale a lui Darwin (Darwin Day), la invitatia ASUR (Asociasia Secular Umanista din Romania), cu care am colaborat, de atunci, in conditii exceptionale.
    In 2015, tot de Darwin Day, in februarie, cu ocazia parteneriatului cu ADIP (Asociatia pentru Dezvoltare Intelectuala si Personala), am avut parte de un triplu eveniment, prezentand expozitii in trei orase diferite din tara – Bucuresti, Timisoara si Satu Mare. Prima noastra expozitie a ajuns la Timisoara, in colaborare cu ASUR, la Bucuresti a fost inaugurata a doua noastra expozitie, avand ca parteneri revista Stiinta si Tehnica si Primaria Sectorului 3, iar la Satu Mare am prezentat o varianta restransa a noii expozitii, in colaborare cu Asociatia E-Consult. Evenimentul a fost cu atat mai important cu cat, la Bucuresti, alaturi de noi, Adrian Nicolae, membru al echipei redactionale a revistei Stiinta si Tehnica, isi lansa cartea cu tema stiintifica ,,Revolutia dupa Darwin", o lectura extrem de interesanta, care acopera povestea vietii pe Terra intr-o maniera absolut remarcabila.
    Expozitiile au ajuns in 13 orase din tara, si am participat la 2 conferinte organizate de ASUR, si la Festivalul Stiintific ,,Fereastra Catre Stiinta", de la Tecuci. Carora le multumesc foarte mult pentru amabilitate, desigur.
    – Multe muzee. Vorbim de evenimente ce se bazeaza pe o prezentare si pe o sesiune de intrebari-raspunsuri? Adica nu de clasica expozitie care va sta o vreme intr-un muzeu? Ai invitatii ale unui muzeu sau ale unui organizator. Cum te finantezi? Aceste evenimente sunt cu intrare? Sau mai degraba din donatii?
    – Din pacate, nu ne putem prezenta in fata publicului decat la vernisaj. Desi mi-as dori sa pot fi prezent mai des pentru astfel de contacte cu publicul, momentan suntem multumiti daca ajungem la deschidere.
    Sunt cazuri in care trimitem propunerea de colaborare via e-mail, la diverse muzee, si se intampla sa primim raspunsuri pozitive. In ultima vreme experimentam si placerea de a fi invitati. Regula este ca institutia care gazduieste expozitia sa plateasca transportul acesteia la preluare, sa achite costurile de transport ale autorului expozitiei (adica eu) si ale invitatilor acestuia, daca e cazul. Uneori, daca distanta este foarte mare, se asigura si cazare in spatiile detinute de muzee pentru astfel de ocazii.
    Pana in prezent nu am solicitat un procent din biletul de intrare sau o suma bazata pe numarul estimat de vizitatori, in cele 2 luni in care este prezenta expozitia in incinta muzeului. Insa, daca reusim sa procuram un numar suficient de exponate (replici ale unor cranii fosile de hominini), atunci valoarea stiintifica a expozitiei va creste si, desigur, si interesul publicului fata de ea. Deci, incepand cu anul 2017, vom negocia si o anumita suma pe care sa o primim din partea muzeelor gazda.
    La momentul de fata ne bazam mai mult pe sponsorizari si donatii. Suntem fericiti sa constatam ca un numar destul de important de  oameni au investit incredere si bani in acest proiect. Asta nu poate decat sa ne bucure.

    – Sa trecem aici si contul in care se pot face donatii. Si sa vorbim despre replicile unor cranii si fosile. Din ceva trebuie sa traiesti si tu. Este acesta un job permanent al tau, in ultima vreme? Practic, tu achizitionezi replicile de pe litos.net, cum spuneai mai demult, si realizezi tu insuti chipul care ,,purta" aceste cranii – sau unde ar fi hopul financiar cel mai mare?
    – Nume: Olaru Eduard Constantin Banca Transilvania: RON – RO36BTRLRONCRT0268362701
    Momentan sunt freelancer, ceea ce inseamna ca traiesc din diverse proiecte cu tematica artistica pe care le realizez pentru clienti. Prin intermediul domnului profesor Dan Grigorescu, renumit paleontolog roman, care preda la Facultatea de Geologie si Geofizica a Universitatii din Bucuresti, am avut parte de o colaborare deosebit de fructuoasa cu Dino Parcul de la Rasnov. Daca vei ajunge la Rasnov, sper sa admiri si realizarile mele cu subiect paleontologic.
    Paleo-arta imi rapeste foarte mult timp, in special pentru studiul artistic si acumularea de informatii din domeniul pe care il abordez. Mi-as dori ca, intr-un viitor apropiat, sa pot sa imi castig traiul de zi cu zi facand ceea ce imi place. In acest moment, orice achizitie pentru proiect reprezinta un hop financiar, si sper ca sustinatorii acestui demers educational nu-si vor retrage sprijinul. In final, aceste replici ale craniilor fosile vor fi insotite de reconstructii faciale cat se poate de veridice, realizate cu ajutorul tehnicilor specifice artistilor criminalisti. Reconstructia faciala presupune cunostinte amanuntite cu privire la anatomia fetei umane si a primatelor, la grosimea tesuturilor moi ale capului si dispunerea lor pe craniu. De asemenea, trebuie pastrate raporturile intre elementele fetei si proportiile acestora, astfel incat rezultatul sa nu fie atat un act de creatie fantezista cat o redare cat mai exacta a trasaturilor fetei, in functie de indiciile le care ni le ofera craniul. Adesea, oasele dezvaluie secrete foarte interesante cu privire la fiinta careia i-au apartinut: rani, boli sau conditiile de trai.
    Perioada in care vom realiza tot ce ne-am propus depinde foarte mult de cat sprijin vom primi din partea publicului, si daca vom gasi sponsori doritori sa investeasca in acest proiect.
    Insa visul nostru este acela de a ajunge in situatia fericita de a inzestra, in fiecare an, cate un muzeu cu o colectie reprezentativa de replici ale unor cranii fosile si reconstructii faciale ale acestora. E placut sa primesti, insa important este sa si oferi. Ceea ce ne propunem noi prin acest proiect este sa avem un aport in popularizarea domeniului evolutiei omului, pentru a fi macar inteles, daca nu si acceptat.
    – In postarea de pe 27 decembrie (apropo, ai niste anunturi amuzate si bine gandite) ai mentionat 2034 de euro ce ar mai fi necesari pentru 18 exponate. Am vazut, pe litos.net, mentionat mai sus, ca o replica dupa un craniu e intre 40 si 120 de euro. De fapt, care e ,,colectia de cranii" la care te gandesti si de ce pare a fi un sac fara fund? Pentru ca numarul craniilor la care faceai referinta mai demult, pentru a-ti servi proiectul, a tot crescut. In alta ordine de idei, orice prezentare la un muzeu nou iti sporeste popularitatea, deci ajuta si la stransul fondurilor. Care sunt problemele pe care le intampini pe drum? Vin ele si din partea BOR? Si de ce ai renuntat la invitatia Muzeului din Alba Iulia? Inteleg ca ai cerut o amanare, apoi s-a lasat linistea. Ce s-a intamplat?
    href=”http://oradeapress.ro/wp-content/uploads/2017/01/7.jpg”>
    – O replica de buna calitate costa intre 80 si 120 de euro, ceea ce e destul de mult, desi pretul este rezonabil, in contextul pietei. Dupa ce epuizez oferta din Europa, sper sa reusesc sa achizitionez si produse din SUA, desi sunt mult mai scumpe, si costurile cresc simtitor din cauza distantei.
    Numarul replicilor este destul de mare, intr-adevar. Insa in asta va consta valoarea acestui proiect. Publicul va putea lua contact cu cat mai multe descoperiri din domeniu, formandu-si o imagine de ansamblu asupra lui. Pe de alta parte, la momentul de fata, avand in vedere formatul expozitiei itinerante, prezenta unui craniu, sub portretul reconstituit pe afis, va avea o valoare informativa mai mare decat desenul respectivei fosile.
    Am hotarat sa procuram aceste replici deoarece se simtea nevoia unei prioritizari a investitiei. Ce anume e mai important la momentul de fata? Ce anume atrage publicul? Organizatorii din cadrul muzeelor gazda ne-au intrebat mereu daca avem si exponate tridimensionale. Raspunsul negativ a fost intampinat mereu cu o usoara dezamagire. Deci publicul asta isi doreste. In plus, realizarea unui portret e destul de scumpa. A trebuit sa iau o decizie si cred ca am facut alegerea corecta.
    Pana in prezent nu am simtit in vreun fel opozitia BOR. Poate doar in Iasi, in primavara, au fost cateva presiuni fata de organizatorii de la Biblioteca Judeteana Gheorghe Asachi, insa nimic spectaculos. Probabil nu suntem suficient de importanti pentru a atrage atentia acestei institutii. Dealtfel, scopul proiectului nu este unul ideologic, ci informativ. Nu ne propunem sa lovim in credintele intime ale oamenilor ci mai degraba sa gasim o punte de legatura cu ei. la urma urmei, daca Vaticanul a acceptat evolutia ca fiind o unealta a divinitatii, nu vad de ce credinciosii rezonabili nu ar putea avea o perspectiva similara. E mai bine sa iti cunosti dusmanul decat sa il critici de pe o pozitie de ignoranta.
    La Alba Iulia a fost o problema de comunicare cauzata de incertitudinea pe care a produs-o programarea la nivel national a ,,Noptii Muzeelor". Deja discutasem cu doamna director Daniela Botos, de la Muzeul Judetean Mures, Sectia de Stiintele Naturii, ca vom vernisa expozitia cu aceasta ocazie. Si a trebuit sa ne tinem de cuvant, odata ce am promis. Din nefericire, evenimentul a avut loc spre sfarsitul lunii, nu la inceputul acesteia, deci nu a mai fost posibila prezenta la Alba Iulia pe parcursul verii, inaintea expozitiei cu dinozauri, care trebuia sa ajunga in iulie. A fost un cumul de factori care ne-au sabotat intentiile de a fi prezenti acolo, insa speram ca vom ajunge intr-un viitor apropiat.
    – Exista profesori de biologie care sa-si fi adus clasele la manifestarile organizate de tine, in cadrul intalnirilor ce prezinta descendenta omului din primatele de demult? In Paris si in Venetia, muzeografi de la institutii de profil s-au uitat extrem de lung la mine cand le-am spus ca la noi in scoli nu se mai invata despre darwinism, in schimb religia se preda chiar si la liceu. Ce crezi ca e de facut ca povestile cu zei sa fie inlocuite cu concluzii ale stiintei, asa cum ar fi si firesc, intr-un stat laic?

    – In general, la vernisaje, organizatorii invita diversi profesori de istorie sau biologie sa vina cu clasele. Asta ne asigura un public tanar, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. In liceele romanesti se invata despre evolutie, insa in niste termeni foarte abstracti, in lectii referitoare la genetica. Dar e greu de crezut ca elevii inteleg cu adevarat care este procesul evolutiv, cum functioneaza el, ce anume il pune in miscare si care e scopul sau final. Din pacate, elevii romani sunt mult mai familiarizati cu miturile creatiei biblice decat cu mecanismele biologice care stau la baza dezvoltarii si diversificarii vietii. La urma urmei, religia e predata timp de 13 ani, in timp ce evolutia este dezbatuta in cateva ore in timpul liceului.
    Mi-e greu sa cred ca aceasta stare de fapt se va schimba in viitorul apropiat. Nu exista nicio dorita a clasei politice de a se detasa de favorurile electorale ale BOR. Pe de alta parte, nici sistemul de invatamant nu ar putea fi reformat fara a concedia profesorii de religie, ceea ce ar fi o drama personala pentru fiecare din ei. In aceste conditii, nu stiu cum vom putea ajunge la mult-dorita separare a bisericii de stat, catre care tinde orice stat laic si secular. Problema e foarte complexa, pe mai multe planuri. Tot ce putem spera e ca tinerii, avand mai mult acces la informatie, vor reusi sa ia contact cu informatia stiintifica si din alte surse decat scoala romaneasca.
    Ramona Balutescu
    The post De unde te tragi tu, omule? appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Reactii dupa sentinta in dosarul "Policlinica Mare": Episcopia Romano Catolica acuza, Consiliul Judetean n-are cuvinte


    [2016-12-17]
    Episcopia Romano-Catolica Oradea considera "profund injusta" decizia Inaltei Curti care anuleaza decizia Comisiei Speciale de Retrocedare care a restituit Ordinului Calugaresc Mizericordian cladirea fostei Policlinici Mari din Oradea, in vreme ce Consiliul Judetean, aflat sub controlul UDMR-stului Pasztor Sandor, se margineste sa constate ca "imobilul ramane in patrimoniul judetului Bihor". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • #MannequinChallenge la BIHOREANUL: Membrii redactiei au "inghetat" la locul de munca! (VIDEO)


    [2016-12-16]
    Joi, a fost zi de shooting la BIHOREANUL. Jurnalistii au lasat deoparte stirile pentru o vreme, facandu-si timp pentru a poza pentru coperta viitorului Calendar Crestin Neortodox pe 2017, alaturi de Craciunita anului 2016, ocazie cu care au devenit actori si intr-un Mannequin Challenge. Nu ratati inregistrarea, face toti banii! Adica e gratis... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un preot si-a anuntat enoriasii chiar in timpul slujbei ca este homosexual. Ce reactie au avut credinciosii


    [2016-12-15]
    In vreme ce in Romania oamenii si preotii ies in strada pentru a schimba Constitutia, astfel incat persoanele de acelasi sex sa nu se poata casatori legal, un preot catolic irlandez a recunoscut public ca este sexual chiar in timpul slujbei. Reactia credinciosilor a fost fabuloasa. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Dezbatere fara audienta. Primaria vrea sa scumpeasca abonamentele de parcare!


    [2016-12-14]
    Doar opt oradeni, printre care consilierii locali ai UDMR Huszar Istvan si Kis Gabor, respectiv pesedistul Liviu Sabau Popa, au participat la dezbaterea proiectului de impozite si taxe pentru anul 2017 organizata marti de municipalitate in sala mare a Primariei. Potrivit proiectului propus de Directia Economica, abonamentele de parcare se vor scumpi, in vreme ce impozitele pe proprietate datorate de oradeni vor ramane la acelasi nivel. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cu un scor lamentabil, de sub 1%, ecologistul Cristian Bodea prefera sa vorbeasca despre esecul PNL si despre "Adolful schimonosit" Klaus Iohannis


    [2016-12-13]
    In timp ce despre propriile rezultate dezastruoase in alegeri nu spune nimic, senatorul Cristian Bodea, exclus din PNL si refugiat in Partidul Ecologist Roman, n-a ratat sansa de a-si ironiza pe Facebook vechiul partid si mai ales pe presedintele Klaus Iohannis, numindu-l "Adolful schimonosit", in vreme ce despre premierul Dacian Ciolos spune ca este "agent francez". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Dezastru liberal: PSD a trecut pe primul loc in preferintele electoratului bihorean. Vezi cifrele!


    [2016-12-12]
    Rezultatele sosite de la majoritatea sectiilor de votare din judetul Bihor arata o rasturnare spectaculoasa in preferintele electoratului, conturand un adevarat dezastru pentru liberali. PNL a pierdut enorm fata de momentul alegerile locale, in vreme ce PSD, marele castigator al alegerilor parlamentare la nivel national, se impune si in Bihorul pana acum inaccesibil. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Frig la inaltime! Mii de oradeni din toate cartierele sufera de frig pentru ca agentul termic nu urca la ultimele etaje ale blocurilor turn


    [2016-12-09]
    Termoficare Oradea si asociatiile de proprietari isi paseaza reciproc responsabilitatea pentru lipsa caldurii din instalatii, in vreme ce oradenii care dardaie in locuinte sunt obligati sa plateasca pentru ce nu consuma. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Suicid in penitenciarul Oradea !


    [2016-12-02]
                                       Un tanar de 28 de ani s-a sinucis in infirmeria Penitenciarului de Maxima Siguranata Oradea. Detinutul s-a spanzurat in baia infirmeriei penitenciarului cu un cearceaf. Purtatorul de cuvant Adina Birda a transmis printr-un comunicat: ,,sambata, 19 noiembrie a.c.,
    Post-ul Suicid in penitenciarul Oradea ! apare prima data in Stiri Oradea.
                                        Un tanar de 28 de ani s-a sinucis in infirmeria Penitenciarului de Maxima Siguranata Oradea. Detinutul s-a spanzurat in baia infirmeriei penitenciarului cu un cearceaf.
    Purtatorul de cuvant Adina Birda a transmis printr-un comunicat: ,,sambata, 19 noiembrie a.c., la ora 22:15, numitul T.L.M., arestat preventiv pentru infractiunea de omor, a fost gasitspanzurat cu un cearceaf legat de dusul din baia camerei din infirmeria unitatii, de catre detinutul cu care era cazat".

    Detinutul se afla la infirmeria penitenciarului sambata seara din cauza problemelor psihice pe care le avea. Acesta a mers sa faca dus, iar dupa o vreme un alt detinut a observant ca pe sub usa iese apa, acesta anuntand gardianul si asistentul medical de servici. La ora 22:20 s-a sunat la 112 de la penitenciar, echipajul SMURD a ajuns la 22:30, insa la 23:30 s-a constatat decesul. S-a demarat o ancheta interna pentru a stabili imprejurarile producerii evenimentului.

    Barbatul era in stare de arest din martie 2016. Acesta a omorat o femei de 81 de ani impreuna cu alti 3 barbati.
    Sursa: www.bihon.ro, sursa foto: memoriarezistentei.ro
    Post-ul Suicid in penitenciarul Oradea ! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Record (?) de participare la parada oradeana de 1 decembrie (VIDEO)


    [2016-12-01]
    Vreme adevarata de iarna in ziua de 1 decembrie 2016, an in care oradenii au iesit in, probabil, cel mai mare numar din ultimele 2 decemnii la parada militara organizata de Prefectura Bihor in Centrul Civic. Imediat dupa finalul festivitatii de la statuia Ostasului Roman din Parcul 1 Decembrie, oficialitatile si cele aproximativ 1.500 de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com

 

Plafar