Stiri Oradea vreme

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru vreme.
  • Cotizatiile CAS si CASS trec la angajati


    [2017-07-18]
    Romanii aud de ceva vreme despre schimbari in materie de mod de contributie la fondurile CAS si CASS. Ei bine, se confirma: aceste contributii vor fi transferate in sarcina angajatilor, insa salariatii nu vor trebui sa mearga ei pentru a le plati separat. Sumele vor continua sa fie retinute la sursa (de catre firma), potrivit […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Terminalul II al Aeroportului. Cele doua contestatii, respinse - Unda verde la construire


    [2017-07-18]
    Cel de-al doilea terminal al Aeroportului International Oradea va fi construit de Asocierea UTI Grup si Eldiclau SRL, contractul pentru demararea lucrarilor putand fi semnat, cata vreme contestatiile… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Cu fundu-n doua luntri: O bihoreanca a fost si functionar public intr-o comuna, si ales local in alta comuna


    [2017-07-17]
    Agentia Nationala de Integritate, care a luat la puricat alesii locali in incompatibilitate si in conflicte de interese, isi mai trece in cont un "trofeu" din Bihor: Valentina Codrean, care vreme de 2 ani a fost, concomitent, si consilier local intr-o comuna din Tara Beiusului si functionar public intr-o alta din apropierea Oradiei. Chiar daca fapta dateaza din anii 2012-2014, ANI a prins-o pe Codrean abia anul acesta si a declarat-o in incompatibilitate. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-13]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva. Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana. Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa: "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb. "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.

    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Santier inaugurat cu fanfara: In vreme ce Autostrada Transilvania e "suspendata", ungurii se apropie cu autostrada M4 de Bors (FOTO / VIDEO)


    [2017-07-11]
    Autoritatile ungare au inceput marti, in acorduri de fanfara, lucrarile de constructie la ultimul tronson al autostrazii M4, care va ajunge in primul trimestru al anului 2020 la granita cu Romania, urmand sa faca legatura cu autostrada Transilvania. ,,Sper ca pana cand termina, sa terminam si noi, iar cele doua sosele sa se intalneasca la granita", a declarat senatorul UDMR de Bihor Cseke Atilla, prezent la eveniment. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Migalosul: Un oradean expune machete de corabii din Evul Mediu in Cetatea Oradea (FOTO)


    [2017-07-06]
    Il cheama Calin Rat, este din Oradea si e pasionat inca din copilarie de modelism. Nu de aeromodelism, ci de replicile vapoarelor vechi. Mai precis de corabii de acum cateva secole. Profitand de initiativa Muzeului Cetatii si Orasului Oradea, care se arata gazda buna, in ultima vreme, pentru mai multe tipuri de expozitii inedite (ex: […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Justitie de nota 4: Presedinta Tribunalului Bihor a dat-o in bara la concursul pentru functie


    [2017-07-05]
    Competitia pentru conducerea Tribunalului Bihor se relanseaza din motive de... mediocritate.Presedinta instantei, Carmen Domocos, considerata favorita, a esuat lamentabil, luand nota cea mai mica pe proiectul managerial, astfel incat s-a vazut nevoita sa se retraga din concurs, in vreme ce contracandidata sa, pe care a incercat s-o boicoteze in toate felurile, nu a luat media minima necesara. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Comuna Soimi - Investitii de la bugetul local si proiecte


    [2017-07-05]
    Intr-un interviu acordat zilele trecute National TV si Crisana, primarul comunei Soimi, Ioan Vaida, a mentionat cea mai importanta investitie finalizata in ultima vreme: modernizarea si asfaltarea, cu… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-04]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva. Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana. Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa: "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb. "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    *
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Nu rata noul BIHOREANUL tiparit!


    [2017-07-02]
    Luni, 3 iulie, a aparut un nou numar Bihoreanul tiparit, alaturi de suplimentul "Oradea noastra". Dintre subiectele noii editii: In vreme ce promit proiecte "eficientizate", gandite "pentru oradeni", responsabilii judetului "sparg" 74.000 euro pe trei seri de concerte "in familie". Spectacolele au fost organizate de Scoala de Arte Francisc Hubic, institutie publica aflata deja in vizorul Politiei pentru mismasuri financiare similare, care a platit, fara licitatii, 23.000 euro pentru inchirierea unei scene ce putea fi luata gratis de la Teatru, 37.000 euro unor cantareti "apusi" si alti 5.000 euro pentru ca invitatii sa fie rasfatati intr-un hotel de patru stele. Din acelasi numar mai aflati ca un medic de la SMURD acuzat ca a santajat o studenta cu poze deocheate, dar si ca presedinta Tribunalului Bihor a dat-o in bara la concursul pentru functie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Aniversare cu lacrimi. Spitalul CFR a implinit sapte decenii de la infiintare (FOTO)


    [2017-06-30]
    Peste 100 de cadre medicale, angajati si fosti angajati, au luat parte vineri la aniversarea a sapte decenii de la infiintarea Spitalului Clinic Cai Ferate Oradea. Cu ocazia evenimentului, doctorul Foldes Adalbert, care a ingrijit vreme de patru decenii pacientii acestui spital, a cerut, cu lacrimi in ochi, un moment de reculegere pentru fostii colegi si a vorbit despre istoria unitatii spitalicesti. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Aglomeratie garantata: Licitatia pentru constructia noului terminal al Aeroportului Oradea a fost contestata


    [2017-06-29]
    Pasagerii curselor aeriene de Oradea vor trebui sa se obisnuiasca, o vreme, cu aglomeratia. Constructia celui de-al doilea terminal al Aeroportului International Oradea a fost castigata, in urma unei proceduri de achizitie publica, de asocierea SC UTI Grup si SC Eldiclau SRL, insa rezultatul a fost contestat nu de una, ci de doua dintre asocierile concurente, ale caror documentatii tehnice au fost respinse. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pe urmele lui Dragnea: Fiindca a platit pesedisti din bani publici, Ioan Mang risca sa fie inculpat de DNA, la fel ca Liviu Dragnea!


    [2017-06-27]
    BIHOREANUL dezvaluie un caz identic cu cel pentru care a fost inculpat Liviu Dragnea de DNA.La fel ca baronul de Teleorman, care a platit din banii DGASPC-ului local doua activiste care lucrau numai pentru partid, presedintele PSD Bihor, Ioan Mang, l-a pus pe trezorierul filialei judetene, timp de doi ani, pe statele de plata ale unei fundatii finantate de Consiliul Judetean, in vreme ce individul lucra numai la sediul PSD si numai pentru partid, iar acum, odata mazilit, recunoaste jaful facut din bani publici, expunandu-l pe politician unei anchete penale. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Nu ratati noul BIHOREANUL tiparit!


    [2017-06-25]
    Luni, 26 iunie, a aparut un nou numar Bihoreanul tiparit. Dintre subiectele noii editii:BIHOREANUL dezvaluie un caz identic cu cel pentru care a fost inculpat Liviu Dragnea de DNA. La fel ca baronul de Teleorman, care a platit din banii DGASPC-ului local doua activiste care lucrau numai pentru partid, presedintele PSD Bihor, Ioan Mang, l-a pus pe trezorierul filialei judetene, timp de doi ani, pe statele de plata ale unei fundatii finantate de Consiliul Judetean, in vreme ce individul lucra numai la sediul PSD si numai pentru partid, iar acum, odata mazilit, recunoaste jaful facut din bani publici, expunandu-l pe politician unei anchete penale. Din acelasi numar aflati si ca Bolojan "ingalbeneste" Consiliile de administratie ale orasului cu liberali, dar si ca dosarele controversatului procuror DNA Dan Chirculescu sunt ,,desfiintate" de judecatori unul dupa altul. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Alerta meteo: canicula, vijelii si grindina pana luni dupa amiaza. Vor fi temperaturi de pana la 37 de grade!


    [2017-06-24]
    Temperaturi ridicate si vreme instabila, in acest sfarsit de saptamana, in aproape toata tara! Agentia Nationala de Meteorologie a emis o informare de canicula, disconfort termic si instabilitate atmosferica, in special pentru ziua de duminica. Temperaturile vor ajunge pana la 37 de grade Celsius! [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bilant de primar: Ce realizari si ce esecuri a bifat Ilie Bolojan in primul an din al treilea mandat


    [2017-06-23]
    Primarul Ilie Bolojan a facut vineri o analiza a primului an de activitate din cel de al treilea mandat. Cu programul de campanie in fata, edilul a prezentat stadiul de implementare a fiecarui proiect in parte si a trecut in revista inclusiv proiectele cu probleme. In vreme ce la capitolul realizari a bifat proiecte ca reabilitarea retelelor de termoficare sau prelungirea liniei de tramvai din Calea Aradului,Bolojan a mentionat la nerealizari intarzierea lucrarilor la parcarea de pe malul Crisului Repede, nefinalizarea drumului rapid, blocarea construirii drumului de Baile Felix si esecul fuziunii cu comuna Sanmartin. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • "Patronii" Bihorului: Sefii Consiliului Judetean umplu cu nerusinare schema de personal, cu clienti politici care nici macar nu merg la serviciu


    [2017-06-21]
    In vreme ce nu are bani de investitii, Consiliul Judetean umple cu nerusinare schema de personal.BIHOREANUL a descoperit ca, in anul scurs de la instalare, administratia PSD-UDMR-ALDE a incarcat fara jena organigramele, adesea dublandu-le sau chiar triplandu-le in cazul unor structuri subordonate, cu zeci de noi angajati proveniti din clientela de partid, "infipti" in posturi fara concursuri sau prin proceduri regizate, unii dintre ei beneficiind de mai multe joburi platite din bani publici, la care nici macar nu fac act de prezenta. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Primarita "spaga": Fosta primarita UDMR din Salacea, acuzata ca a luat mita de la toti angajatii. Nu mai putin de 858 de fapte!


    [2017-06-19]
    Fosta primarita din Salacea a fost trimisa in judecata pentru 858 de fapte de luare de mita.Procurorii o acuza pe UDMR-ista Porsztner Sarolta ca le-a dat functionarilor din subordine un spor salarial de 350 lei "pentru mentinerea sanatatii", din care acestia au fost obligati sa-i plateasca lunar, vreme de 5 ani, "comision". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Nu rata noul BIHOREANUL tiparit!


    [2017-06-18]
    Luni, 19 iunie, a aparut un nou numar din BIHOREANUL tiparit, alaturi de suplimentul ecologic Oradea Noastra. Dintre subiectele noii editii: In vreme ce nu are bani de investitii, Consiliul Judetean umple cu nerusinare schema de personal. BIHOREANUL a descoperit ca, in anul scurs de la instalare, administratia PSD-UDMR-ALDE a incarcat fara jena organigramele, adesea dublandu-le sau chiar triplandu-le in cazul unor structuri subordonate, cu zeci de noi angajati proveniti din clientela de partid, "infipti" in posturi fara concursuri sau prin proceduri regizate. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cupa Redpoint la tir cu arcul - Sagetile au invins ploaia


    [2017-06-18]
    Pe o vreme extrem de vitrega, arcasii bihoreni s-au intrecut la cea de-a 9-a editie a Cupei Redpoint la tir cu arcul. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Cand cerem reformatilor sa fie mai catolici decat Papa, in Oradea, dar nu stim cum


    [2017-06-17]
    Una din parohiile reformate din Oradea a primit un cadou mai putin placut, de Ziua Copilului: postasul a adus un plic cu o somattie din partea Politiei Locale, care se lega de un banner comemorativ amplasat pe cladire. Sigur, e firesc ca, intr-un oras civilizat, sa nu afiseze oricine orice, pe un monument istoric, asa […]
    The post Cand cerem reformatilor sa fie mai catolici decat Papa, in Oradea, dar nu stim cum appeared first on Presa Oradea.
     Una din parohiile reformate din Oradea a primit un cadou mai putin placut, de Ziua Copilului: postasul a adus un plic cu o somattie din partea Politiei Locale, care se lega de un banner comemorativ amplasat pe cladire. Sigur, e firesc ca, intr-un oras civilizat, sa nu afiseze oricine orice, pe un monument istoric, asa cum este considerata cladirea Bisericii Reformate de pe Calvin nr. 1. dar de aici pana a baga un anunt despre comemorarea a 500 de ani de la Reforma la ,,mesaj publicitar", e mult. Iar oficialitatile oradene ar fi putut gasi o cale sa nu se faca de ras, totusi.
    Aceasta este somatia primita de preotul paroh Herdean Gyongyi, spre nedumerirea doamnei preot:

    ,,Prin prezenta va somam ca in termen de 10 zile de la data luarii la cunostinta a prezentei sa luati masurile necesare in ceea ce priveste mijlocul publicitar situat pe cladirea Bisericii Reformate din Oradea, Str. Jean Calvin, nr. 1.



    Nu sunt respectate conditiile prevazute de art 15, alin. (2) din Legea 185/2013 privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate: ,,Se interzice acoperirea cu orice mijloc de publicitate a suprafetelor vitrate", coroborat cu art 34, alin. (3) din HCL 637.2016 privind Regulamentul de desfasurare a activitatii de publicitate, reclama si afisaj in municipiul Oradea: "Pe cladirile situate in zonele de publicitate restransa -ZPR1 si ZPR2, inclusiv pe monumentele istorice - se poate amplasa plasa de protectie numai in situatia in care aceasta constituie protectie catre domeniul public pe perioada efectuarii lucrarilor de consolidare/restaurare dar nu mai mult de un an calendaristic, si numai daca reproduce imaginea constructiei dupa consolidare/restaurare, eventualele texte de publicitate comerciala vor ocupa cel mult 25% din suprafata totala a acesteia".
    (4) "Amplasarea acestor mijloace publicitare se face in baza Acordului pentru publicitate temporara."
    In cazul neconformarii se vor lua masurile legale ce se impun.
    In speranta unei bune colaborari, va multumim pentru intelegere"

    Semneaza Arhitect Sef Adriana Lipoveanu, Seful Politiei Locale Director Executiv Cristian Beltechi, Adjunctul Sefului Politiei Locale Director executiv adjunct Ioan Galut, Sef birou Paul Kover, Politist local Ligia Furtos, Ramona Botto.

    De ce a trebuit ca o comemorare atat de aparte, a 500 de ani de cand tezele lui Martin Luther au ajuns in usa bisericii din Wittenberg, in 31 octombrie 1517, sa ajunga prilej de bataie de joc, in tara, datorita lipsei de comunicare cu autoritatile locale oradene, nu e de inteles. Cert este ca povestea cu politia si cu bannerul comemorativ a ajuns si in presa locala de limba maghiara, in Oradea, dar si, prin intermediul retelelor de solicalizare, in toata Transilvania, oamenii mirandu-se ca reformatii deranjeaza pe cineva prin anuntarea comemorarii lor.
    Pe paginile unde am gasit discutii despre aceasta nefericita intamplare, transilvanenii glumeau, spunand ca Politiei Locale din Oradea i s-o fi parut publicitar bannerul pentru ca au luat ,,sola" ca soare sau ca ,,sale" - a vinde, in engleza. Totusi, textul afisat vorbeste, cel mai mult in latina, despre principiile de baza ale Reformei, asa cum ne-a spus doamna preot paroh Herdean Gyongyi: ,,Doar Scriptura, doar Isus, doar credinta, lauda doar lui Dumnezeu - numai prin mila".
    Partea mai putin inspirata, in somatia care a fost trimisa reformatilor, este ca nu avem un banner publicitar. Si ca afisajul nu este egal cu publicitatea. Sigur, putem pune pe masa tomuri despre publicitate, dar este simplu de dovedit, cu armele proprii ale Primariei, ca am dreptate: atata vreme cat vorbesti intr-o hotarare de consiliu local de ,,Regulamentul de desfasurare a activitatii de publicitate, reclama si afisaj", inseamna ca tu, primarie, faci distinctia intre afisaj si publicitate. O fi un geam acoperit de banner, dar nu e banner de publicitate ci de afisaj. Si sub nici o forma nu este plasa de protectie.

    Consilierul juridic Monica Gall, de la Politia Locala, a explicat ca, in baza legilor in vigoare, ei considera acel banner publicitate, desi imi da dreptate, filologic vorbind, la argumentele aduse. Consilierul Maria Puican, de la Consiliul Local, ocupandu-se cu publicitatea din spatiul public din Oradea, a avut amabilitatea de a prezenta problema prezentata de noi colegilor ei de la Biroul de Arhitectura, si ne-a declarat ca exista solutii. Nici aici nu ni s-a dat dreptate legat la diferenta dintre ,,publicitate" si ,,afisaj", desi in HCL apar doua notiuni distincte. Dar s-a afirmat dorinta de colaborare spre a se rezolva problema. Sugestia celor de la primarie a fost a se muta bannerul de la fereastra, urmand a se discuta cu reprezentantii parohiei.
    ,,Aici stau si nu pot altfel" spunea Luther, putin mai tarziu, in 1521. Reformatii din toata lumea aniverseaza, anul asta, 500 de ani de cand o innoire a bisericii le-a dat prilej sa existe. Cu toate astea, li se cere, la Oradea, sa fie mai catolici decat Papa, bannerul lor comemorativ fiind incadrat la ,,publicitate". Totusi, exista promisiuni spre dialog si spre rezolvare.
    Ramona Balutescu
    The post Cand cerem reformatilor sa fie mai catolici decat Papa, in Oradea, dar nu stim cum appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Achizitie noua la PSD Bihor: arhitectul Cristian Puscas, ex-PDL, ex-PNL si ex-PMP


    [2017-06-16]
    Fost membru PDL, apoi PNL, dupa comasarea celor doua partide, iar anul trecut instalat cu forta la sefia PMP Bihor, arhitectul Cristian Puscas s-a inscris in PSD Bihor. Presedintele Ioan Mang se lauda cu noua achizitie, ba chiar spune ca spre PSD vin in ultima vreme "foarte multi intelectuali". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • 8 santiere! Lucrarile de reabilitare a retelelor vor provoca devieri de trafic si intreruperi ale circulatiei tramvaielor vreme de doua saptamani (FOTO)


    [2017-06-15]
    Constructorii municipalitatii au deschis 8 santiere in paralel pentru a putea inlocui pana la sfarsitul anului 15 kilometri de retea de termoficare, fata de numai 5,7 kilometri anul trecut. Desfasurate pe strazi inguste si aglomerate, lucrarile de infrastructura vor provoca peste vara devieri de trafic si intreruperea circulatiei tramvaielor pe bulevardul Decebal circa doua saptamani. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Surpriza de la Cetate: Dafina, fiica jurnalistei Camelia Busu, a cantat cu Luna Amara (FOTO)


    [2017-06-11]
    Primul concert din seria Backyard Acoustic Season de la Oradea a adunat vreo 100 de oameni in Santul Cetatii. Sambata, 10 iunie, pe o vreme prielnica pentru un happening de acest gen in aer liber, fanii trupei Luna Amara au combinat atmosfera de picnic cu cea de concert si s-au bucurat de recitalul de aproximativ […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Vaduviti de Ciuperca in vara acestui an (FOTO)


    [2017-06-09]
    Gradina Publica ,,Ciuperca" arata in continuare ca dupa razboi. Chiar si ,,antreul" dinspre str. Olteniei a devenit paraginit, iarba si diferitele buruieni nefiind taiate de ceva vreme. Alunecarea masiva de teren de la finalul anului trecut nu a fost nici acum remediata, iar situatia pare de asa natura incat e foarte posibil ca oradenii sa […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Bikeri si sfinti, la Maria Radna


    [2017-06-09]
    Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere […]
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
     Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere pentru felul in care viata ne imparte pe caprarii neconventionale. De aceea, zilele trecute, la Radna, judetul Arad, ne-am intalnit cu o trupa de bikeri din Germania, ocupati cu facutul de bine, carora li s-a dedicat o seara de rugaciune speciala, ecumenica, la Bazilica Minora Sf. Maria Radna.
    Parca nu pusca treaba asta, cu o manastire si cu niste tipi pe care-i asociezi mai degraba cu sintagma ,,Hell's Angels". Parca ii vezi pactizand mult mai cu placere cu practicile ,,celui de jos" - duritate, bautura, sex, arme, droguri si muzica nu tocmai suava. Si totusi, dincolo de stereotipuri si etichete de dictionar, viata ne invata ca nu traim in categorii pure si ca lucrurile interesante incep la marginea unde o categorie intalneste alta. Si se suprapun.

    Bikerii din Germania nu au venit in Romania pentru un nou Woodstock, si nici pentru un concert satanic. Au venit sa ajute. Iar Germania e o tara in care peste jumatate din populatie tine de Bisericile Protestanta si Romano-Catolica. Deci nu trebuie sa mire ca lucrurile s-au potrivit asa. Si ca, la initiativa Consulatului Republicii Federale Germania la Timisoara, chiar legat oarecum de "Zilele Culturii si Economiei Germane in Banat", s-a organizat, la Radna, acest moment de rugaciune.

    Ce s-a intamplat, mai precis? Un convoi de 24 de TIR-uri venind din Germania, cu ajutoare pentru cateva localitati din Romania a ajuns in vestul tarii noastre prin Vama Nadlac. Acest convoi umanitar a fost organizat si este insotit de cateva zeci de motociclisti, cei mai multi fiind din Germania, care, de 15 ani, se strang laolalta intr-un lant al faptelor bune.

    Asociatia lor promoveaza iesirea cu motoarele ca mod de viata dar, cum in mai fiesce domeniu al vietii, lucrurile coexista, pe langa "oameni plus motoare", in ecuatie, e loc si pentru faptele bune. In fiecare an, bikerii din acest grup strang donatii si, atunci cand totul e impachetat, pleaca intr-un drum in care se bifeaza si partea "bikeritului", a iesirii cu cei care au aceeasi pasiune, dar se alege si o tara unde se poate ajuta ca ceva, din anumite institutii, sa mearga mai bine, datorita contributiei lor.

    Unele dintre bunurile aduse in TIR-uri ajung in spitale, altele in camine de batrani, case de copii sau gradinite. Localitatile pe care bikerii le-au luat la roata in aceste zile de fine de mai sunt Lipova, Alba Iulia, Viseul de Sus, Cristian de Brasov si Fagaras, dupa care vor ajunge la Timisoara in 1 iunie, pentru a lasa ultimele daruri si pentru a participa la o seara de muzica si voie buna, alaturi de timisoreni.

    Asadar, in 25 mai, spre seara, o mana de oameni din cateva judete a luat Radna ca punct al destinatiei lor, pentru a le aduce multumire "baietilor cu motociclete" care venisera de peste granite pentru a transporta si acompania ajutoarele stranse, gazda serii urmand a fi preotul Andreas Reinholz, de la Bazilica Maria Radna. Dar… "baietii cu motociclete" erau de toate varstele, mai ales trecuti de o vreme de prima tinerete, cu ei erau si doamne iar cei care au pornit spre a-i intampina erau cel mai degraba preoti, acesta fiind cadoul de suflet pregatit bikerilor.

    Cum seara de rugaciune si binecuvantare a fost gandita ca una ecumenica, erau asteptati sa participe, alaturi de preoti romano-catolici, si colegi greco-catolici, ortodocsi si evanghelici. Si asa s-a si intamplat, sporindu-se atmosfera de cordialitate si deschidere a tuturor pentru toti cei care au participat la intalnirea de la Radna.

    Am plecat de la Timisoara cu preotul evanghelic al orasului, Kovacs Zsombor, cel care a si fost anul acesta gazda intalnirii plilejuite de Octava Ecumenica de Rugaciune a Crestinilor, si cu colega de presa Valentina Sarosi. Singurul lucru care ne-a pus entuziasmul la incercare, pe drumul drept dintre Timisoara si Lipova, a fost faptul ca, dupa intrarea in Judetul Arad, drumul a fost execrabil, dandu-ne prilejul sa ne gandim la bancul in care un copil asista un preot care bate cuie si se intreaba ce fel de injuraturi foloseste acesta atunci cand isi da cu ciocanul peste degete. Totusi, am reusit sa iesim cu avarii minime din cel mai prost drum pe care l-am vazut in ultimii ani, si, ca intotdeauna, vederea, de departe, a turlelor de la Maria Radna ne-a bucurat.

    In fata bazilicii se aflau deja multe motociclete, oameni trati in piele, casti, ecusoane. Inedit. Si totusi, nimic nu spune ca cei care isi gasesc bucuria in viteza si pe doua roti nu se pot simti bine atunci cand cineva le multumeste intr-un cadru solemn, intr-o biserica - cel mai culoscut loc de pelerinaj al romano-catolicilor din judetele din zona - pentru faptele bune.

    Materiale sanitare, aparatura si paturile de spital, mobilierul pentru caminele de batrani, jucariile si hainele pentru copii, dotarea pentru un atelier al Bisericii Evanghelice din Fagaras, toate asteptau in TIR-uri. Dar soferii lor, impreuna cu bikerii, au intrat in biserica pentru a primi binecuvantarea, in mai multe limbi si dinspre mai multe culte.

    Atunci cand sportul - sau modul de viata - pe care il practici presupune si ca te afli destul de des in pericol - cum zicala spune, macar in Romania, ca cei care se grabesc pe doua roti sunt potentiali donatori de organe - perspectiva accidentului face parte din gama de posibilitati deloc de ignorat. Preotii s-au referit la asta, in cuvintele lor, si le-au urat celor de fata ca, prin mijlocirea Divinitatii, sa ajunga mereu in siguranta acasa.

    Pana sa inceapa rugaciunea, discut cu Sven Achtermann, dintr-un grup de amici cu casti si cu haine de piele - trei barbati si o femeie. In viata cea de toate zilele, Sven organizeaza expeditii in regiuni polare si incearca sa faca oamenii sa constientizeze problemele animalelor aflate acolo, cum ar fi ursii polari. Dicolo de asta, insa, e loc si pentru motor, prieteni, actiuni caritabile si, desi inteleg ca nu prea multi dintre cei din jurul nostru se omoara cu biserica, in general, in partclular, toti cei care se afla la Radna au primit cu bucurie rugaciunea oferita.

    Dupa ce rugaciunea s-a terminat, a venit momentul sfintirii motoarelor, care ne-a adus aminte ca bikerii nu isi urmeaza pasiunea doar in clipe frumoase - o ploaie deasa a facut ca doar preotul romano-catolic Nikola Laus, directorul Cancelariei Diecezane din Timisoara, impreuna cu un ajutor, sa binecuvanteze cu apa sfintita motoarele care stationau in fata bazilicii.
    Intalnirea a continuat "in casa", in spatiul recent renovat, placut si primitor al manastirii, la o cina oferita de parohul locului, bun prilej pentru cantec si povesti. Impreuna cu bikerii a participat, la rugaciune si la discutiile de dupa, si consulul Germaniei la Timisoara, Excelenta Sa Rolf Maruhn. Christine, o bikerita din Munchen, mi-a povestit ca a iesi pe motor, in orele de dupa lucru, cand nu mai conteaza machiajul sau ploaia sau altceva, o face sa se simta libera.

    Am intrebat-o daca nu are probleme cu faptul ca nemtii aduc ajutoare intr-o tara a Uniunii Europene, unde se presupune ca exista deja un standard de viata. Mi-a spus ca nu, ca si in Germani ar fi multe unde se poate ajuta, dar ca important e sa ajuti, si sa si pleci undeva, sa fii pe drum si sa faci o fapta buna. De asemenea, mi-a spus ca nu este o persoana religioasa dar ca un moment petrecut intr-o biserica nu strica nimanui.
    Oameni faini, care au imbatranit frumos, camaraderie si deschidere - asta am vazut la intalnirea cu bikerii acestia. Ne-am promis sa ne revedem in 1 iunie in Timisoara. Ne-am bucurat de frumusetea si tihna care au fost intotdeauna atributele Bazilicii Maria Radna, si de cordialitatea preotului gazda. Ar fi trebuit sa le spun noilor nostri amici ca intr-unul din locurile pentru care au adus bunuri, unul dintre sefuleti se lauda ca nu termina anul fara un milion de euro spaga? La ce bun?… Cum s-ar spune, fiecare isi negociaza mantuirea lui - sau social, sau religios - iar cei de aici tocmai au adaugat inca o fapta buna la asta.
    Ramona Balutescu
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Primaria lui Boc pusa cu botul pe labe in privinta donatiilor fortate de teren. La Oradea nimic?


    [2017-06-08]
    Metoda conditionarii eliberarii autorizatiei de construire contra unei donatii de teren pentru administratia locala nu e ceva caracteristic doar Primariei Oradea. Practica, pe care Opozitia locala o contesta de ceva vreme, le este cunoscuta si clujenilor. Administratia Boc (n.b.: tot liberala, prin fuziunea PDL cu PNL) facea precum administratia Bolojan: Vrei sa construiesti? Donezi teren. […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Centura Salontei a fost propusa pentru finantare guvernamentala


    [2017-06-08]
    Centura Municipiului Salonta propusa pentru finantare guvernamentala In cadrul unei conferinte de presa organizate miercuri, 7 iunie, primarul municipiului Salonta, a facut o pledoarie prin care a prezentat argumentele pentru care centura reprezinta un proiect de infrastructura rutiera necesar. Alaturi depresedintele si vicepresedintelui Consiliului Judetean Bihor, Pasztor Sandor si Ioan Mang, Torok Laszlo, primarul municipiuluiSalonta, […]
    Post-ul Centura Salontei a fost propusa pentru finantare guvernamentala apare prima data in Stiri Oradea.
     Centura Municipiului Salonta propusa pentru finantare guvernamentala
    In cadrul unei conferinte de presa organizate miercuri, 7 iunie, primarul municipiului Salonta, a facut o pledoarie prin care a prezentat argumentele pentru care centura reprezinta un proiect de infrastructura rutiera necesar.
    Alaturi depresedintele si vicepresedintelui Consiliului Judetean Bihor, Pasztor Sandor si Ioan Mang, Torok Laszlo, primarul municipiuluiSalonta, s-a aratat increzator ca actualul proiect al soselei ocolitoare a municipiului, va fi dus la bun sfarsit.
    Consiliul Judetean Bihor prin intermediul Agentiei de Dezvoltare Durabila Bihor, a finalizat studiul de fezabilitate pentru constructia soselei ocolizoare a municipiului Salonta, aceasta urmand sa coste peste 45 de milioane de euro.
    Primarul Torok considera ca investitia, ar fi benefica pentru cei care tranziteaza zona, dar si pentru localnici.
    ,,Soferii nu ar mai pierde timp, nu si-ar mai face nervi si nu ar consuma combustibil aiurea zeci de minute pana cand scapa de Municipiul Salonta, pe DN 79. Totodata, localnicii ar avea parte de mai putine masini, deci implicit de poluare mai redusa, respectiv soseaua principala nu s-ar uza atat de mult" a tinut sa precizeze primarul de Salonta, Torok Laszlo.
    Presedintele Consiliului Judetean Bihor, Pasztor Sandor, a precizat ca s-a lucrat in ultima vreme la definitivarea documentatiilor necesare.
    ,,Avem, un studiu de fezabilitate integrat si s-au purtat deja discutii la Bucuresti pentru finantare", a declarat presedintele CJ Bihor.
    Pentru centura Salontei, potrivit informatiilor, exista doua variante, ca lungime, pentru drumul de ocolire, iar in ambele cazuri, lungimea centurii nu trece de 10 kilometri.
    Presedintele Consiliului Judetean a mai precizat ca s-a renuntat la soseaua cu doua bezni pe sens, insa terenurile peste care va trece drumul au fost astfel alese in asa fel, incat, in viitor, daca vor fi resurse financiare, se va putea face largirea la doua benzi pe sens.
    Proiectul centurii Salontei a fost gandit de asa natura, incat in vecinatate sa se poata dezvolta si o zona industriala.
    Post-ul Centura Salontei a fost propusa pentru finantare guvernamentala apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Cand cerem reformatilor sa fie mai catolici decat Papa, in Oradea, dar nu stim cum


    [2017-06-08]
    Una din parohiile reformate din Oradea a primit un cadou mai putin placut, de Ziua Copilului: postasul a adus un plic cu o somattie din partea Politiei Locale, care se lega de un banner comemorativ amplasat pe cladire. Sigur, e firesc ca, intr-un oras civilizat, sa nu afiseze oricine orice, pe un monument istoric, asa […]
    The post Cand cerem reformatilor sa fie mai catolici decat Papa, in Oradea, dar nu stim cum appeared first on Presa Oradea.
     Una din parohiile reformate din Oradea a primit un cadou mai putin placut, de Ziua Copilului: postasul a adus un plic cu o somattie din partea Politiei Locale, care se lega de un banner comemorativ amplasat pe cladire. Sigur, e firesc ca, intr-un oras civilizat, sa nu afiseze oricine orice, pe un monument istoric, asa cum este considerata cladirea Bisericii Reformate de pe Calvin nr. 1. dar de aici pana a baga un anunt despre comemorarea a 500 de ani de la Reforma la ,,mesaj publicitar", e mult. Iar oficialitatile oradene ar fi putut gasi o cale sa nu se faca de ras, totusi.
    Aceasta este somatia primita de preotul paroh Herdean Gyongyi, spre nedumerirea doamnei preot:

    ,,Prin prezenta va somam ca in termen de 10 zile de la data luarii la cunostinta a prezentei sa luati masurile necesare in ceea ce priveste mijlocul publicitar situat pe cladirea Bisericii Reformate din Oradea, Str. Jean Calvin, nr. 1.



    Nu sunt respectate conditiile prevazute de art 15, alin. (2) din Legea 185/2013 privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate: ,,Se interzice acoperirea cu orice mijloc de publicitate a suprafetelor vitrate", coroborat cu art 34, alin. (3) din HCL 637.2016 privind Regulamentul de desfasurare a activitatii de publicitate, reclama si afisaj in municipiul Oradea: "Pe cladirile situate in zonele de publicitate restransa -ZPR1 si ZPR2, inclusiv pe monumentele istorice - se poate amplasa plasa de protectie numai in situatia in care aceasta constituie protectie catre domeniul public pe perioada efectuarii lucrarilor de consolidare/restaurare dar nu mai mult de un an calendaristic, si numai daca reproduce imaginea constructiei dupa consolidare/restaurare, eventualele texte de publicitate comerciala vor ocupa cel mult 25% din suprafata totala a acesteia".
    (4) "Amplasarea acestor mijloace publicitare se face in baza Acordului pentru publicitate temporara."
    In cazul neconformarii se vor lua masurile legale ce se impun.
    In speranta unei bune colaborari, va multumim pentru intelegere"

    Semneaza Arhitect Sef Adriana Lipoveanu, Seful Politiei Locale Director Executiv Cristian Beltechi, Adjunctul Sefului Politiei Locale Director executiv adjunct Ioan Galut, Sef birou Paul Kover, Politist local Ligia Furtos, Ramona Botto.

    De ce a trebuit ca o comemorare atat de aparte, a 500 de ani de cand tezele lui Martin Luther au ajuns in usa bisericii din Wittenberg, in 31 octombrie 1517, sa ajunga prilej de bataie de joc, in tara, datorita lipsei de comunicare cu autoritatile locale oradene, nu e de inteles. Cert este ca povestea cu politia si cu bannerul comemorativ a ajuns si in presa locala de limba maghiara, in Oradea, dar si, prin intermediul retelelor de solicalizare, in toata Transilvania, oamenii mirandu-se ca reformatii deranjeaza pe cineva prin anuntarea comemorarii lor.
    Pe paginile unde am gasit discutii despre aceasta nefericita intamplare, transilvanenii glumeau, spunand ca Politiei Locale din Oradea i s-o fi parut publicitar bannerul pentru ca au luat ,,sola" ca soare sau ca ,,sale" - a vinde, in engleza. Totusi, textul afisat vorbeste, cel mai mult in latina, despre principiile de baza ale Reformei, asa cum ne-a spus doamna preot paroh Herdean Gyongyi: ,,Doar Scriptura, doar Isus, doar credinta, lauda doar lui Dumnezeu - numai prin mila".
    Partea mai putin inspirata, in somatia care a fost trimisa reformatilor, este ca nu avem un banner publicitar. Si ca afisajul nu este egal cu publicitatea. Sigur, putem pune pe masa tomuri despre publicitate, dar este simplu de dovedit, cu armele proprii ale Primariei, ca am dreptate: atata vreme cat vorbesti intr-o hotarare de consiliu local de ,,Regulamentul de desfasurare a activitatii de publicitate, reclama si afisaj", inseamna ca tu, primarie, faci distinctia intre afisaj si publicitate. O fi un geam acoperit de banner, dar nu e banner de publicitate ci de afisaj. Si sub nici o forma nu este plasa de protectie.

    Consilierul juridic Monica Gall, de la Politia Locala, a explicat ca, in baza legilor in vigoare, ei considera acel banner publicitate, desi imi da dreptate, filologic vorbind, la argumentele aduse. Consilierul Maria Puican, de la Consiliul Local, ocupandu-se cu publicitatea din spatiul public din Oradea, a avut amabilitatea de a prezenta problema prezentata de noi colegilor ei de la Biroul de Arhitectura, si ne-a declarat ca exista solutii. Nici aici nu ni s-a dat dreptate legat la diferenta dintre ,,publicitate" si ,,afisaj", desi in HCL apar doua notiuni distincte. Dar s-a afirmat dorinta de colaborare spre a se rezolva problema. Sugestia celor de la primarie a fost a se muta bannerul de la fereastra, urmand a se discuta cu reprezentantii parohiei.
    ,,Aici stau si nu pot altfel" spunea Luther, putin mai tarziu, in 1521. Reformatii din toata lumea aniverseaza, anul asta, 500 de ani de cand o innoire a bisericii le-a dat prilej sa existe. Cu toate astea, li se cere, la Oradea, sa fie mai catolici decat Papa, bannerul lor comemorativ fiind incadrat la ,,publicitate". Totusi, exista promisiuni spre dialog si spre rezolvare.
    Ramona Balutescu
    The post Cand cerem reformatilor sa fie mai catolici decat Papa, in Oradea, dar nu stim cum appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Trei soferi care au fugit de la locul accidentelor au interdictie de a se urca la volan


    [2017-06-05]
    Un sofer in varsta de 30 ani din Vascau si un altul de 58 ani din Ceica, acuzati ca au provocat accidente rutiere, au fost condamnati la inchisoare cu suspendare si au interdictie de a se urca la volan vreme de 2 ani. Tot cu suspendare a fost condamnat un sofer de 48 de ani din Rosia, in cazul lui interdictia de a conduce fiind dispusa pe o perioada de 3 ani! [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Dus cu praf colorat, in Cetatea Oradea


    [2017-06-05]
    A doua editie a Colours Festival s-a consumat in Cetatea Oradea. Sambata, pe o vreme calda care risca sa tina departe de eveniment majoritatea celor interesati de o ,,bulgareala" cu culor, santul cetatii s-a umplus de persoane de toate varstele. Printre diverse incercari sportive si de perspicacitate, participantii s-au dedicat principalului motiv al adunarii din […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • In vreme ce public tacea, WhatsApp-ul incingea: Ce directive interne trasa Liviu Dragnea cand PSD a trecut OUG 13


    [2017-06-02]
    Noi dezvaluiri ale jurnalistilor de la Rise Project in ce-l priveste pe Liviu Dragnea. In perioada in care OUG 13, pentru modificarea codurilor penale, fierbea, Dragnea tacea public, dar incingea WhatsApp-ul, trasand directive comunicatorilor din PSD. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bikeri si sfinti, la Maria Radna


    [2017-05-31]
    Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere […]
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
     Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere pentru felul in care viata ne imparte pe caprarii neconventionale. De aceea, zilele trecute, la Radna, judetul Arad, ne-am intalnit cu o trupa de bikeri din Germania, ocupati cu facutul de bine, carora li s-a dedicat o seara de rugaciune speciala, ecumenica, la Bazilica Minora Sf. Maria Radna.
    Parca nu pusca treaba asta, cu o manastire si cu niste tipi pe care-i asociezi mai degraba cu sintagma ,,Hell's Angels". Parca ii vezi pactizand mult mai cu placere cu practicile ,,celui de jos" - duritate, bautura, sex, arme, droguri si muzica nu tocmai suava. Si totusi, dincolo de stereotipuri si etichete de dictionar, viata ne invata ca nu traim in categorii pure si ca lucrurile interesante incep la marginea unde o categorie intalneste alta. Si se suprapun.

    Bikerii din Germania nu au venit in Romania pentru un nou Woodstock, si nici pentru un concert satanic. Au venit sa ajute. Iar Germania e o tara in care peste jumatate din populatie tine de Bisericile Protestanta si Romano-Catolica. Deci nu trebuie sa mire ca lucrurile s-au potrivit asa. Si ca, la initiativa Consulatului Republicii Federale Germania la Timisoara, chiar legat oarecum de "Zilele Culturii si Economiei Germane in Banat", s-a organizat, la Radna, acest moment de rugaciune.

    Ce s-a intamplat, mai precis? Un convoi de 24 de TIR-uri venind din Germania, cu ajutoare pentru cateva localitati din Romania a ajuns in vestul tarii noastre prin Vama Nadlac. Acest convoi umanitar a fost organizat si este insotit de cateva zeci de motociclisti, cei mai multi fiind din Germania, care, de 15 ani, se strang laolalta intr-un lant al faptelor bune.

    Asociatia lor promoveaza iesirea cu motoarele ca mod de viata dar, cum in mai fiesce domeniu al vietii, lucrurile coexista, pe langa "oameni plus motoare", in ecuatie, e loc si pentru faptele bune. In fiecare an, bikerii din acest grup strang donatii si, atunci cand totul e impachetat, pleaca intr-un drum in care se bifeaza si partea "bikeritului", a iesirii cu cei care au aceeasi pasiune, dar se alege si o tara unde se poate ajuta ca ceva, din anumite institutii, sa mearga mai bine, datorita contributiei lor.

    Unele dintre bunurile aduse in TIR-uri ajung in spitale, altele in camine de batrani, case de copii sau gradinite. Localitatile pe care bikerii le-au luat la roata in aceste zile de fine de mai sunt Lipova, Alba Iulia, Viseul de Sus, Cristian de Brasov si Fagaras, dupa care vor ajunge la Timisoara in 1 iunie, pentru a lasa ultimele daruri si pentru a participa la o seara de muzica si voie buna, alaturi de timisoreni.

    Asadar, in 25 mai, spre seara, o mana de oameni din cateva judete a luat Radna ca punct al destinatiei lor, pentru a le aduce multumire "baietilor cu motociclete" care venisera de peste granite pentru a transporta si acompania ajutoarele stranse, gazda serii urmand a fi preotul Andreas Reinholz, de la Bazilica Maria Radna. Dar… "baietii cu motociclete" erau de toate varstele, mai ales trecuti de o vreme de prima tinerete, cu ei erau si doamne iar cei care au pornit spre a-i intampina erau cel mai degraba preoti, acesta fiind cadoul de suflet pregatit bikerilor.

    Cum seara de rugaciune si binecuvantare a fost gandita ca una ecumenica, erau asteptati sa participe, alaturi de preoti romano-catolici, si colegi greco-catolici, ortodocsi si evanghelici. Si asa s-a si intamplat, sporindu-se atmosfera de cordialitate si deschidere a tuturor pentru toti cei care au participat la intalnirea de la Radna.

    Am plecat de la Timisoara cu preotul evanghelic al orasului, Kovacs Zsombor, cel care a si fost anul acesta gazda intalnirii plilejuite de Octava Ecumenica de Rugaciune a Crestinilor, si cu colega de presa Valentina Sarosi. Singurul lucru care ne-a pus entuziasmul la incercare, pe drumul drept dintre Timisoara si Lipova, a fost faptul ca, dupa intrarea in Judetul Arad, drumul a fost execrabil, dandu-ne prilejul sa ne gandim la bancul in care un copil asista un preot care bate cuie si se intreaba ce fel de injuraturi foloseste acesta atunci cand isi da cu ciocanul peste degete. Totusi, am reusit sa iesim cu avarii minime din cel mai prost drum pe care l-am vazut in ultimii ani, si, ca intotdeauna, vederea, de departe, a turlelor de la Maria Radna ne-a bucurat.

    In fata bazilicii se aflau deja multe motociclete, oameni trati in piele, casti, ecusoane. Inedit. Si totusi, nimic nu spune ca cei care isi gasesc bucuria in viteza si pe doua roti nu se pot simti bine atunci cand cineva le multumeste intr-un cadru solemn, intr-o biserica - cel mai culoscut loc de pelerinaj al romano-catolicilor din judetele din zona - pentru faptele bune.

    Materiale sanitare, aparatura si paturile de spital, mobilierul pentru caminele de batrani, jucariile si hainele pentru copii, dotarea pentru un atelier al Bisericii Evanghelice din Fagaras, toate asteptau in TIR-uri. Dar soferii lor, impreuna cu bikerii, au intrat in biserica pentru a primi binecuvantarea, in mai multe limbi si dinspre mai multe culte.

    Atunci cand sportul - sau modul de viata - pe care il practici presupune si ca te afli destul de des in pericol - cum zicala spune, macar in Romania, ca cei care se grabesc pe doua roti sunt potentiali donatori de organe - perspectiva accidentului face parte din gama de posibilitati deloc de ignorat. Preotii s-au referit la asta, in cuvintele lor, si le-au urat celor de fata ca, prin mijlocirea Divinitatii, sa ajunga mereu in siguranta acasa.

    Pana sa inceapa rugaciunea, discut cu Sven Achtermann, dintr-un grup de amici cu casti si cu haine de piele - trei barbati si o femeie. In viata cea de toate zilele, Sven organizeaza expeditii in regiuni polare si incearca sa faca oamenii sa constientizeze problemele animalelor aflate acolo, cum ar fi ursii polari. Dicolo de asta, insa, e loc si pentru motor, prieteni, actiuni caritabile si, desi inteleg ca nu prea multi dintre cei din jurul nostru se omoara cu biserica, in general, in partclular, toti cei care se afla la Radna au primit cu bucurie rugaciunea oferita.

    Dupa ce rugaciunea s-a terminat, a venit momentul sfintirii motoarelor, care ne-a adus aminte ca bikerii nu isi urmeaza pasiunea doar in clipe frumoase - o ploaie deasa a facut ca doar preotul romano-catolic Nikola Laus, directorul Cancelariei Diecezane din Timisoara, impreuna cu un ajutor, sa binecuvanteze cu apa sfintita motoarele care stationau in fata bazilicii.
    Intalnirea a continuat "in casa", in spatiul recent renovat, placut si primitor al manastirii, la o cina oferita de parohul locului, bun prilej pentru cantec si povesti. Impreuna cu bikerii a participat, la rugaciune si la discutiile de dupa, si consulul Germaniei la Timisoara, Excelenta Sa Rolf Maruhn. Christine, o bikerita din Munchen, mi-a povestit ca a iesi pe motor, in orele de dupa lucru, cand nu mai conteaza machiajul sau ploaia sau altceva, o face sa se simta libera.

    Am intrebat-o daca nu are probleme cu faptul ca nemtii aduc ajutoare intr-o tara a Uniunii Europene, unde se presupune ca exista deja un standard de viata. Mi-a spus ca nu, ca si in Germani ar fi multe unde se poate ajuta, dar ca important e sa ajuti, si sa si pleci undeva, sa fii pe drum si sa faci o fapta buna. De asemenea, mi-a spus ca nu este o persoana religioasa dar ca un moment petrecut intr-o biserica nu strica nimanui.
    Oameni faini, care au imbatranit frumos, camaraderie si deschidere - asta am vazut la intalnirea cu bikerii acestia. Ne-am promis sa ne revedem in 1 iunie in Timisoara. Ne-am bucurat de frumusetea si tihna care au fost intotdeauna atributele Bazilicii Maria Radna, si de cordialitatea preotului gazda. Ar fi trebuit sa le spun noilor nostri amici ca intr-unul din locurile pentru care au adus bunuri, unul dintre sefuleti se lauda ca nu termina anul fara un milion de euro spaga? La ce bun?… Cum s-ar spune, fiecare isi negociaza mantuirea lui - sau social, sau religios - iar cei de aici tocmai au adaugat inca o fapta buna la asta.
    Ramona Balutescu
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Atentie, soferi! Strazile Dunarii, Daliei si Barcaului se inchid pentru lucrari toata luna iunie


    [2017-05-31]
    Comisia tehnica pe probleme de circulatie si transport rutier a decis miercuri inchiderea a trei strazi oradene, incepand din 1 iunie, pentru lucrari de infrastructura. Strada Dunarii va fi inchisa pana pe 26 iunie pentru inlocuirea retelei de termoficare, strada Daliei va fi inchisa pana pe 30 iunie pentru realizarea retelelor de apa pluviala, iar strada Barcaului va fi blocata vreme de o luna pentru lucrari de modernizare. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Muzica de toate felurile in Parcul Libertatii


    [2017-05-27]
    De ceva vreme, Parcul Libertatii din Oradea a devenit una dintre principalele atractii imortalizate si postate pe Facebook. Mai intai gratie lalelelor multicolore plantate de florarul mutat din Piata Unirii. De cateva zile, intr-o filigorie implantata nu departe de statuia lui Szacsvay Imre, a aparut si o pianina. Spre deliciul celor care se pricep la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau


    [2017-05-26]
    Ce se intampla atunci cand doua bucati ale aceluiasi intreg se reintalnesc? Depinde - in functie de intreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-si tine copilul in brate intaia oara sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca in cazul Oradiei, in 14 mai, la un prilej […]
    The post Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau appeared first on Presa Oradea.
     Ce se intampla atunci cand doua bucati ale aceluiasi intreg se reintalnesc? Depinde - in functie de intreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-si tine copilul in brate intaia oara sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca in cazul Oradiei, in 14 mai, la un prilej de a rememora istoria locului, intr-un alt mod de ani-lumina: ani de la canonizarea unui rege al inceputurilor. Ladislau. La 825 de ani de cand e sfant.
    Acuma, sigur, o groaza de lucruri le gandim altfel, in zilele noastre, despre idea de asezare urbana, despre circuite, despre valori. Totusi, unele dintre ele isi au radacinile atunci, acum aproape un mileniu, cand teritoriul acesta avea sa ajunga, datorita unor regi care l-au stapanit, arondat crestinismului. Ceea ce incepuse Regele Stefan, Regele Ladislau a continuat. A diversificat, a impus, a aparat.
    Ne putem inchipui ultimul mileniu al acestui loc (vorbesc de Oradea si de imprejurimi) fara crestinism? Sigur, se poate, chiar si cand e vorba de Europa (a se vedea exemplul Bosniei), dar e un exercitiu greu. Nici macar nu e acesta locul de a ne intreba daca e de bine sau de rau ca a fost asa. Pentru ca, acum, e parte din istorie. Iar istoria o scriu invingatorii.
    Proprietatea care nu e moft
    Regele Ladislau, cel cu arma in mana si, se poate spune, cu crucea in cealalta, ne aduce aminte de Mesopotamia, oferind un cod drastic, dupa ce ajunge sa fie incoronat: cei ce fura sunt executati, cei ce fac lucruri putin mai mici, mai ales impotriva proprietatii altora, sunt orbiti sau vanduti ca sclavi. Furi o gasca sau o gaina - pierzi un ochi si dai inapoi ce-ai furat. Un timp in care o replica precum cea a unui anumit presedinte al Romaniei post-revolutionare, cum ca ,,proprietatea privata e un moft", ar fi fost taxata aprig.
    In 1083, Regele Ladislau trece de raci personale - bunicul sau fusese orbit de Regele Stefan – si canonizeaza esalonul 1 de proto-parinti ai Ungariei. Chiar dedica o manastire benedictina… bratului drept al Regelui Stefan. Sa nu uitam ca benedictin fusese si Gerardo Sagredo, cel canonizat tot in 1083.
    Nu se stie daca acest cult, aceasta veneratie, care il vizeaza pe Regele Ladislau, a inceput imediat dupa moartea sa sau doar dupa canonizarea sa - chiar datele referitoare la canonizare sunt putin incalcite - se spune, desi nu este sigur, ca aceasta a avut loc la 27 iunie 1192. Oricum, ea a avut loc la Oradea. Si tot legata de Oradea este una dintre legendele pastrate despre acest rege. Se spune ca, atunci cand corpul lui a trebuit sa ajunga la Oradea, caruta in care se afla acest corp a luat-o spre oras de una singura, nefiind trasa de vreun animal. Este vorba despre o legenda din sec. XII.

    Asadar, ce se intampla cand craniul unui sfant intalneste, peste secole, o bucatica a sa, ce a fost sortita sa plece altundeva? Aparent, nimic. Dar, dincolo de aspectul fizic, pentru credinciosi (si, dupa ultimele recensaminte, tot ei sunt majoritari, deci conteaza), este un prilej de bucurie si sarbatoare. Iar sarbatorile ce se intampla sincer sunt mortar pentru coeziunea unei comunitati.

    Am vazut, la Oradea, in data de 14 mai 2017, ziua cand craniul lui Ladislau de la Gyor s-a apropiat de fragmentul osos de la Oradea, oameni bucurandu-se, sarbatorind impreuna istoria comuna a locului. Am vazut steaguri ale Ungariei fluturand in Oradea, alaturi de cele romanesti, si de multe altele, fara ca nimeni sa se isterizeze. Am vazut oameni trecand cu usurinta si amabilitate de la o limba la alta, pentru a se imbratisa si a schimba doua vorbe, sau macar pentru a zambi in acelasi idiom. Si daca este nevoie de doua fragmente din craniul unui rege de demult pentru ca acest lucru sa poata sa se intample, firesc, atunci... de ce nu?
    Sigur, am ridicat o spranceana la cifra de 825 de ani de la canonizarea Regelui Ladislau, care arata oarecum ca si coltul spart al cubului perfect al lui Nichita Stanescu. Dar m-am gandit si ca, de la numirea episcopului Bocskei si de la beatificarea lui Bogdanffy (nu, inmormantarea episcopului Tempfli nu se numara, si nu pentru ca ar fi fost un eveniment mai putin fericit), Oradea avea nevoie de un eveniment catolic major, care sa lege, care sa vie vizibil. Romano-catolic.

    Care sa readuca aminte de istoria locului. Care sa explice primarului ca nu doar cele ce ,,tin intrinsec de administratia orasului" sunt importante, si locuitorilor, ca oricat i-ar indemna curentul nationalist majoritar la crosuri impotriva istoriei reale, nu pot fugi de faptul ca Oradea nu ar fi existat fara unguri - macar nu in forma de civilizatie si dezvoltare la care a ajuns in timp. Fara ungurii catolici. Si fara multi altii, desigur, altfel decat romani - diversitatea trebuie reamintita, acceptata si cinstita - e parte din genetica noastra, in vestul tarii.
    Am fost prezenti, toti cei care ne-am aflat, duminica, in preajma Catedralei Romano-Catolice din Oradea, la o sarbatoare gandita nu doar pentru a se bifa o data din calendar - ca atatea, azi... O sarbatoare in care fiecare dintre cei aflati aici a contat. Detaliile fac diferenta - am privit cu placere cum fortele de ordine au fost la datorie, cum politia, jandarmeria, cei de la primul ajutor, oamenii care imparteau apa, cei de la panourile prin care se transmitea slujba, toti si-au facut treaba frara ostentatie dar cu eficacitate. Toalete, scaune, oameni care sa indrume - tot, dupa cerinta.

    Sigur, s-a gasit si unul mai breaz, dintre indrumatori, care sa nu inteleaga ca nu poti spune unui ziarist ca nu are voie sa mearga acolo unde se afla deja alti doi ziaristi, desi este spatiu - dar asta asa, tot pentru ca, fara coltul spart, cubul ar fi fost perfect... In rest, chiar si jandarmi si politisti zambitori si amabili - ceea ce la mine, in Timisoara, nu prea gasesti.
    Cardinalul Erdo Peter a fost invitatul cu cel mai inalt rang eclesiastic. A fost secondat de arhiepiscopul Miguel Maury Buenida, nuntiu papal, precum si de episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea. Au avut locuri de cinste oficialitatile din celelalte biserici si din administratie. Ciudat - in atata vreme, ,,fratii" ortodocsi inca gasesc greu sa invete exemplul catolicilor, de a accepta si a cinsti la fel cum sunt ei cinstiti. Acum cateva zile, ortodocsii ,,furau", in Oradea, inmormantarea unei cunoscute cantarete de muzica populara, desigur, in colaborare cu familia, tinand episcopul catolic, ale carei slujbe le frecventa disparuta, pierdut in multime, si numind-o pe cea dusa ca fiind a bisericii lor - o minciuna usor de dovedit. Unii veti intreba de ce e asta de spus aici. Notiunea de Sf. Ladislau era si despre ordine in cetate, si despre furt.

    Cu o zi inainte de ceremonie, episcopul Bocskei Laszlo, gazda evenimentului, a acceptat o discutie despre ce urma a se intampla la Oradea, despre cine a fost Regele Ladislau si despre ce a ramas asa important de la el, incat sa il omagieze un oras intreg, si nu numai.
    – La ce moment aniversar ne invitati, Prea Sfintite Bocskei?
    –In primul rand, avem o sarbatoare a Diecezei, ce se leaga strict de canonizarea Regelui Ladislau, care a avut loc aici, in Oradea - si asta ne indreptateste sa amintim de acest eveniment. Apoi, el fiind rege al Ungariei, in aceasta calitate este aniversata si urcarea lui la tron, in 1077. Aceste doua aniversari au facut sa fie dedicat acest an Sfantului Ladislau, nu doar pe linia bisericii ci si in spatiul in care cinstirea lui – cutul lui – este recunoscuta.
    – Este acesta anul dedicat lui in toate tarile din zona cu dieceze catolice?
    –Da doar ca noi am inceput mai repede decat ceilalti. In ce priveste aspectul nostru local, el fiind o personalitate ce s-a remarcat la vremea lui tocmai prin faptul ca a continuat opera Sfantului Stefan, care a increstinat poporul magia, si, in tensiunile care au urmat dupa moartea regelui, care au urmat pe linia succesiunii, Ladislau a adus din nou echilibrul si a asigurat stabilitatea, in continuare, acestei lucrari inceputa de Stefan.
    –Care sunt lucrurile care i-au pastrat popularitatea?
    –El este recunoscut ca si conducator, dar deja in primele timpuri a fost cinstit si ca si om al credintei. In aceasta conjunctura a creat acele practici fundamentale - justitie, proprietate, organizarea comunitatilor, prin legile pe care le-a adus a asigurat stabilitatea si dezvoltarea pentru tara lui de atunci - pe teritoriul acelei tari, astazi sunt cel putin noua tari, si aceasta se va evidentia si in procesiune, cand vor aparea drapelele acestor tari, care pe undeva sunt pastratoare ale cultului - Ungaria, Romania, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Austria, Croatia, Serbia si Lituania, care, ca si geografie, nu e chiar pe teritoriul de care vorbeam, dar, in anumite parti ale istoriei, cultul lui a jucat un rol determinant acolo. De aici pornind, se poate vorbi chiar de o figura europeana ce a fundamentat principii si forme de organizare din care s-au inspirit comunitatile de mai tarziu.

    Cinstirea lui e legata de relicva lui. In Gyor se afla relicva lui majora, craniul – cea mai cunoscuta. Aceasta a plecat in 1557 din Oradea, cand cetatea orasului a fost cucerita si prostestantii i-au alungat pe catolici, i-au impiedicat sa mai ramana aici. In aceste vremuri si relicva si-a inceput pelerinajul, la Alba Iulia, apoi episcopul Napragyi Demeter (ce a avut si o disputa cu Mihai Viteazul), a dus-o la Bratislava si Praga. In 1607, acest Napragyi Demeter a ajuns episcop de Gyor, cu tot cu relicva, si de atunci se pastreaza la Gyor.
    Dupa aceasta perioada, oradenii au incercat sa recupereze relicva, apoi a fost recucerita Cetatea Oradea de la turci, si imediat dupa, s-a revendicat relicva. Nu s-a obtinut. Dar, la consacrarea noii catedrale, in 1792, episcopul de Gyor a scos o bucatica mica si a tramis-o, intr-o caseta, oradenilor. Ea se pastreaza in relicvariul pe care il avem noi.
    Dupa atatea sute de ani, relicvele se reintalnesc maine (n.r.: duminica 14 mai) la Oradea. De la ora 9 pana la 12 jumatate vor fi in Catedrala, apoi, in procesiune, merg ambele relicve in Cetate. Pana la ora 18 seara, cand cea de la Gyor pleaca inapoi si cealalta se intoarce la Catedrala.

    – De o vreme, Biserica Catolica cere sau minuni, pentru canonizare, sau moarte ca martir. Si Regele Stefan, si Emeric, fiul sau, si episcopul de Cenad, Gerardo Sagredo, au fost canonizati ca fiind increstinatorii Ungariei, ceva mai repede. Cum a fost in cazul Regelui Ladislau?
    – La el s-a mers pe linia de procedura, in care papa de atunci si-a trimis emisarul. La Sfantul Stefan, poporul a declarat asta. Aici s-au facut cercetari. Pe Stefan, Emeric, Gerardo si pe inca doi calugari, i-a facut sfinti Ladislau, a considerat ca trebuie sa existe modele, in 1083 - in schimb, cand a ajuns el la rand, acolo s-a aplicat procedura de care spuneati. S-au constatat minuni la mormant.
    – Cum e cu seria de ,,parinti increstinatori" ai acestui teritoriu? I-am numit deja pe primii patru - Stefan, Emeric, Gerardo si Ladislau - cine ar mai intra in acest sir?
    – Din Casa lui Arpad, ar mai fi Elisabeta de Turingia, apoi mai e Magdalena. Ei sunt cei care stau la inceputuri, Stefan fiind considerat inceputul si Ladislau stabilizatorul, sa nu ramana neimplinite cele incepute – asa se face ca in unele locuri e mai popular, exista mai multe date pastrate, el a ramas in memorie ca si conducator de oaste, legiuitor, dar si pentru spiritualiate. Se vorbeste mai putin despre aspectul acesta, dar el exista.

    – Ati planificat o sarbatorire ampla, cu vizitatori de la rang inalt pana la pelerini ce vin impreuna cu ai lor, in comunitate, din mai multe tari. Inteleg ca nu il vom avea aici pe cardinalul de Zagreb, dar Ungaria, spre exemplu, va fi bine reprezentata. In ceea ce priveste Oradea, cum vedeti aceasta intalnire catolica la nivelul orasului?
    – Aceasta sarbatoare noi o gandim nu doar ca fiind a catolicilor sau a maghiarilor, ci a Oradiei, e vorba de radacinile crestine, de un trecut al unei comunitati, de un model de viata si de comportare, ce au ramas dupa Regele Ladislau - sa-i aperi pe cei neputinciosi, pe cei saraci, sa lupti pentru dreptate - lucruri care sunt actuale si acum.
    Ce ramane, in ani
    Sigur, duminica au mai fost discursuri, si procesiunea, si orele din Cetatea Oradiei. Dar, in afara de insotirea procesiunii, pe jumatate de drum, si pe aproape toata slujba de la Catedrala, cea mai adanca respiratie a sarbatorii acesteia am avut-o la discutia cu un domn de 82 de ani langa care m-am gasit sa uneltesc urcarea pe gardul de langa poarta, pentru poze. Am inceput dialogul in maghiara, pentru ca asa m-a apelat, i-am spus ca sunt din Timisoara si m-am scuzat ca nu vorbesc asa bine maghiara, a concluzionat ,,A, pai atunci vorbiti romana" si a trecut firesc la prima mea limba de conversatie.

    Mi-a povestit despre facultatea facuta la Politehnica Timisoara, despre vizita lui din vara trecuta la Vatican, despre multe. Despre cum este cu a fi prezent, atunci cand Dieceza sarbatoreste ceva. Lucram cu tableta, cu pozele, atunci cand mi-a spus, mandru: acum vorbeste episcopul nostru (urmaream finalul ceremoniei la panourile de afara). I-am raspuns, fara sa ridic capul; da, stiu, ii cunosc vocea. S-a bucurat. Atunci cand am auzit acordurile imnului Ungariei, mi-am avertizat inima, cu un bobarnac. Nu, nu e patriotism, sau lipsa lui - era una din cele doua melodii preferate ale tatalui meu, langa Boleroul de Ravel. Am voie sa nu uit asta, nu-i asa?
    Candva, convoiul a pornit pe drumul spre Cetate. Jumatate de drum am mers cu cei prezenti, apoi am cotit spre gara. Am fotografiat, pe drum, multe dintre steagurile celor prezenti la sarbatoare, si numele locurilor de unde veneau ei. M-am bucurat sa dau de colegi, de prieteni, de cunoscuti pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, de oameni cu care ne stim mai mult de pe Facebook decat real. Multe din aceste intalniri, sub cadrul aproape ireal confluentei dintre vechi si nou, dintre traditie si modernitate, dintre radacini si fructe.

    Apropo, o alta legenda despre Sfantul Rege Ladislau, sub mantia caruia si-a primit numele si actualul episcop romano-catolic de Oradea, spune ca, in timp de ciuma, acest rege s-a rugat pentru izbavirea poporului sau de sub boala, a tras o sageata in sus si iarba care crestea in locul unde aceasta a atins pamantul a fost folosita drept vindecare. E un tip de gentiana. Nu sunt religioasa si mi-e greu sa inteleg credinta. Dar, atunci cand ma uit la Oradea, la munca celor din comunitatile catolice de aici, spre folosul orasului, la cei doi episcopi prezenti in locurle cu saraci, cu flamanzi, cu bolnavi, la munca celor doua Caritasuri ale lor, ce dau o paine, si haine, si dusuri, si medicamente celor in nevoie, ma gandesc ca gentiana Regelui Ladislau inca nu si-a pierdut puterea de vindecare. Si poate chiar si doar acesta este deja un prilej bun de intalnire si sarbatoare, dincolo de cei 825 de ani ai cubului aproape perfect.
    Ramona Balutescu
    The post Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Seful RCS&RDS, Ioan Bendei, inregistrat cand promitea sponsorizari pentru DGA si spagi pentru un politist DNA! (VIDEO)


    [2017-05-18]
    Seful companiei de telecomunicatii RCS&RDS, Ioan Bendei, a fost inregistrat in timp ce promitea sponsorizari Directiei Generale Anticoruptie, dar si in vreme ce trimitea operatori cu telefoane din partea firmei la casa unei politiste de la DNA.Discutia a fost facuta publica de Antena 3, care precizeaza ca dialogurile ar fi avut loc chiar in sediul Directiei Nationale Anticoruptie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Nou director adjunct la DSP Bihor


    [2017-05-18]
    Dr. Crina Marcut este, de putina vreme, noul membru al conducerii Directiei de Sanatate Publica (DSP) a judetului Bihor. Postul de director adjunct (medical) s-a eliberat prin pensionarea dr. Zoia Bitea. Sefa DSP Bihor, dr. Daniela Rahota a prezentat-o pe Marcut (foto) in cadrul conferintei de presa pe care a sustinut-o la inceputul acestei saptamani. […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Ar reabilita bastioanele Cetatii si Sinagoga de pe str. Primariei


    [2017-05-18]
    Conducerea orasului merge inainte cu proiecte anuntate de mai multa vreme, care vizeaza reabilitarea cladirilor de patrimoniu din zona centrala. Potrivit primarului Ilie Bolojan, un obiectiv important pentru Oradea ramane in continuare Cetatea, acolo unde incep sa se miste lucrurile in interior, insa zidurile exterioare arata ca dupa navalirea tatarilor. Seful administratiei locale a precizat […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau


    [2017-05-17]
    Ce se intampla atunci cand doua bucati ale aceluiasi intreg se reintalnesc? Depinde - in functie de intreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-si tine copilul in brate intaia oara sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca in cazul Oradiei, in 14 mai, la un prilej […]
    The post Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau appeared first on Presa Oradea.
     Ce se intampla atunci cand doua bucati ale aceluiasi intreg se reintalnesc? Depinde - in functie de intreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-si tine copilul in brate intaia oara sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca in cazul Oradiei, in 14 mai, la un prilej de a rememora istoria locului, intr-un alt mod de ani-lumina: ani de la canonizarea unui rege al inceputurilor. Ladislau. La 825 de ani de cand e sfant.
    Acuma, sigur, o groaza de lucruri le gandim altfel, in zilele noastre, despre idea de asezare urbana, despre circuite, despre valori. Totusi, unele dintre ele isi au radacinile atunci, acum aproape un mileniu, cand teritoriul acesta avea sa ajunga, datorita unor regi care l-au stapanit, arondat crestinismului. Ceea ce incepuse Regele Stefan, Regele Ladislau a continuat. A diversificat, a impus, a aparat.
    Ne putem inchipui ultimul mileniu al acestui loc (vorbesc de Oradea si de imprejurimi) fara crestinism? Sigur, se poate, chiar si cand e vorba de Europa (a se vedea exemplul Bosniei), dar e un exercitiu greu. Nici macar nu e acesta locul de a ne intreba daca e de bine sau de rau ca a fost asa. Pentru ca, acum, e parte din istorie. Iar istoria o scriu invingatorii.
    Proprietatea care nu e moft
    Regele Ladislau, cel cu arma in mana si, se poate spune, cu crucea in cealalta, ne aduce aminte de Mesopotamia, oferind un cod drastic, dupa ce ajunge sa fie incoronat: cei ce fura sunt executati, cei ce fac lucruri putin mai mici, mai ales impotriva proprietatii altora, sunt orbiti sau vanduti ca sclavi. Furi o gasca sau o gaina - pierzi un ochi si dai inapoi ce-ai furat. Un timp in care o replica precum cea a unui anumit presedinte al Romaniei post-revolutionare, cum ca ,,proprietatea privata e un moft", ar fi fost taxata aprig.
    In 1083, Regele Ladislau trece de raci personale - bunicul sau fusese orbit de Regele Stefan – si canonizeaza esalonul 1 de proto-parinti ai Ungariei. Chiar dedica o manastire benedictina… bratului drept al Regelui Stefan. Sa nu uitam ca benedictin fusese si Gerardo Sagredo, cel canonizat tot in 1083.
    Nu se stie daca acest cult, aceasta veneratie, care il vizeaza pe Regele Ladislau, a inceput imediat dupa moartea sa sau doar dupa canonizarea sa - chiar datele referitoare la canonizare sunt putin incalcite - se spune, desi nu este sigur, ca aceasta a avut loc la 27 iunie 1192. Oricum, ea a avut loc la Oradea. Si tot legata de Oradea este una dintre legendele pastrate despre acest rege. Se spune ca, atunci cand corpul lui a trebuit sa ajunga la Oradea, caruta in care se afla acest corp a luat-o spre oras de una singura, nefiind trasa de vreun animal. Este vorba despre o legenda din sec. XII.

    Asadar, ce se intampla cand craniul unui sfant intalneste, peste secole, o bucatica a sa, ce a fost sortita sa plece altundeva? Aparent, nimic. Dar, dincolo de aspectul fizic, pentru credinciosi (si, dupa ultimele recensaminte, tot ei sunt majoritari, deci conteaza), este un prilej de bucurie si sarbatoare. Iar sarbatorile ce se intampla sincer sunt mortar pentru coeziunea unei comunitati.

    Am vazut, la Oradea, in data de 14 mai 2017, ziua cand craniul lui Ladislau de la Gyor s-a apropiat de fragmentul osos de la Oradea, oameni bucurandu-se, sarbatorind impreuna istoria comuna a locului. Am vazut steaguri ale Ungariei fluturand in Oradea, alaturi de cele romanesti, si de multe altele, fara ca nimeni sa se isterizeze. Am vazut oameni trecand cu usurinta si amabilitate de la o limba la alta, pentru a se imbratisa si a schimba doua vorbe, sau macar pentru a zambi in acelasi idiom. Si daca este nevoie de doua fragmente din craniul unui rege de demult pentru ca acest lucru sa poata sa se intample, firesc, atunci... de ce nu?
    Sigur, am ridicat o spranceana la cifra de 825 de ani de la canonizarea Regelui Ladislau, care arata oarecum ca si coltul spart al cubului perfect al lui Nichita Stanescu. Dar m-am gandit si ca, de la numirea episcopului Bocskei si de la beatificarea lui Bogdanffy (nu, inmormantarea episcopului Tempfli nu se numara, si nu pentru ca ar fi fost un eveniment mai putin fericit), Oradea avea nevoie de un eveniment catolic major, care sa lege, care sa vie vizibil. Romano-catolic.

    Care sa readuca aminte de istoria locului. Care sa explice primarului ca nu doar cele ce ,,tin intrinsec de administratia orasului" sunt importante, si locuitorilor, ca oricat i-ar indemna curentul nationalist majoritar la crosuri impotriva istoriei reale, nu pot fugi de faptul ca Oradea nu ar fi existat fara unguri - macar nu in forma de civilizatie si dezvoltare la care a ajuns in timp. Fara ungurii catolici. Si fara multi altii, desigur, altfel decat romani - diversitatea trebuie reamintita, acceptata si cinstita - e parte din genetica noastra, in vestul tarii.
    Am fost prezenti, toti cei care ne-am aflat, duminica, in preajma Catedralei Romano-Catolice din Oradea, la o sarbatoare gandita nu doar pentru a se bifa o data din calendar - ca atatea, azi... O sarbatoare in care fiecare dintre cei aflati aici a contat. Detaliile fac diferenta - am privit cu placere cum fortele de ordine au fost la datorie, cum politia, jandarmeria, cei de la primul ajutor, oamenii care imparteau apa, cei de la panourile prin care se transmitea slujba, toti si-au facut treaba frara ostentatie dar cu eficacitate. Toalete, scaune, oameni care sa indrume - tot, dupa cerinta.

    Sigur, s-a gasit si unul mai breaz, dintre indrumatori, care sa nu inteleaga ca nu poti spune unui ziarist ca nu are voie sa mearga acolo unde se afla deja alti doi ziaristi, desi este spatiu - dar asta asa, tot pentru ca, fara coltul spart, cubul ar fi fost perfect... In rest, chiar si jandarmi si politisti zambitori si amabili - ceea ce la mine, in Timisoara, nu prea gasesti.
    Cardinalul Erdo Peter a fost invitatul cu cel mai inalt rang eclesiastic. A fost secondat de arhiepiscopul Miguel Maury Buenida, nuntiu papal, precum si de episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea. Au avut locuri de cinste oficialitatile din celelalte biserici si din administratie. Ciudat - in atata vreme, ,,fratii" ortodocsi inca gasesc greu sa invete exemplul catolicilor, de a accepta si a cinsti la fel cum sunt ei cinstiti. Acum cateva zile, ortodocsii ,,furau", in Oradea, inmormantarea unei cunoscute cantarete de muzica populara, desigur, in colaborare cu familia, tinand episcopul catolic, ale carei slujbe le frecventa disparuta, pierdut in multime, si numind-o pe cea dusa ca fiind a bisericii lor - o minciuna usor de dovedit. Unii veti intreba de ce e asta de spus aici. Notiunea de Sf. Ladislau era si despre ordine in cetate, si despre furt.

    Cu o zi inainte de ceremonie, episcopul Bocskei Laszlo, gazda evenimentului, a acceptat o discutie despre ce urma a se intampla la Oradea, despre cine a fost Regele Ladislau si despre ce a ramas asa important de la el, incat sa il omagieze un oras intreg, si nu numai.
    – La ce moment aniversar ne invitati, Prea Sfintite Bocskei?
    –In primul rand, avem o sarbatoare a Diecezei, ce se leaga strict de canonizarea Regelui Ladislau, care a avut loc aici, in Oradea - si asta ne indreptateste sa amintim de acest eveniment. Apoi, el fiind rege al Ungariei, in aceasta calitate este aniversata si urcarea lui la tron, in 1077. Aceste doua aniversari au facut sa fie dedicat acest an Sfantului Ladislau, nu doar pe linia bisericii ci si in spatiul in care cinstirea lui – cutul lui – este recunoscuta.
    – Este acesta anul dedicat lui in toate tarile din zona cu dieceze catolice?
    –Da doar ca noi am inceput mai repede decat ceilalti. In ce priveste aspectul nostru local, el fiind o personalitate ce s-a remarcat la vremea lui tocmai prin faptul ca a continuat opera Sfantului Stefan, care a increstinat poporul magia, si, in tensiunile care au urmat dupa moartea regelui, care au urmat pe linia succesiunii, Ladislau a adus din nou echilibrul si a asigurat stabilitatea, in continuare, acestei lucrari inceputa de Stefan.
    –Care sunt lucrurile care i-au pastrat popularitatea?
    –El este recunoscut ca si conducator, dar deja in primele timpuri a fost cinstit si ca si om al credintei. In aceasta conjunctura a creat acele practici fundamentale - justitie, proprietate, organizarea comunitatilor, prin legile pe care le-a adus a asigurat stabilitatea si dezvoltarea pentru tara lui de atunci - pe teritoriul acelei tari, astazi sunt cel putin noua tari, si aceasta se va evidentia si in procesiune, cand vor aparea drapelele acestor tari, care pe undeva sunt pastratoare ale cultului - Ungaria, Romania, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Austria, Croatia, Serbia si Lituania, care, ca si geografie, nu e chiar pe teritoriul de care vorbeam, dar, in anumite parti ale istoriei, cultul lui a jucat un rol determinant acolo. De aici pornind, se poate vorbi chiar de o figura europeana ce a fundamentat principii si forme de organizare din care s-au inspirit comunitatile de mai tarziu.

    Cinstirea lui e legata de relicva lui. In Gyor se afla relicva lui majora, craniul – cea mai cunoscuta. Aceasta a plecat in 1557 din Oradea, cand cetatea orasului a fost cucerita si prostestantii i-au alungat pe catolici, i-au impiedicat sa mai ramana aici. In aceste vremuri si relicva si-a inceput pelerinajul, la Alba Iulia, apoi episcopul Napragyi Demeter (ce a avut si o disputa cu Mihai Viteazul), a dus-o la Bratislava si Praga. In 1607, acest Napragyi Demeter a ajuns episcop de Gyor, cu tot cu relicva, si de atunci se pastreaza la Gyor.
    Dupa aceasta perioada, oradenii au incercat sa recupereze relicva, apoi a fost recucerita Cetatea Oradea de la turci, si imediat dupa, s-a revendicat relicva. Nu s-a obtinut. Dar, la consacrarea noii catedrale, in 1792, episcopul de Gyor a scos o bucatica mica si a tramis-o, intr-o caseta, oradenilor. Ea se pastreaza in relicvariul pe care il avem noi.
    Dupa atatea sute de ani, relicvele se reintalnesc maine (n.r.: duminica 14 mai) la Oradea. De la ora 9 pana la 12 jumatate vor fi in Catedrala, apoi, in procesiune, merg ambele relicve in Cetate. Pana la ora 18 seara, cand cea de la Gyor pleaca inapoi si cealalta se intoarce la Catedrala.

    – De o vreme, Biserica Catolica cere sau minuni, pentru canonizare, sau moarte ca martir. Si Regele Stefan, si Emeric, fiul sau, si episcopul de Cenad, Gerardo Sagredo, au fost canonizati ca fiind increstinatorii Ungariei, ceva mai repede. Cum a fost in cazul Regelui Ladislau?
    – La el s-a mers pe linia de procedura, in care papa de atunci si-a trimis emisarul. La Sfantul Stefan, poporul a declarat asta. Aici s-au facut cercetari. Pe Stefan, Emeric, Gerardo si pe inca doi calugari, i-a facut sfinti Ladislau, a considerat ca trebuie sa existe modele, in 1083 - in schimb, cand a ajuns el la rand, acolo s-a aplicat procedura de care spuneati. S-au constatat minuni la mormant.
    – Cum e cu seria de ,,parinti increstinatori" ai acestui teritoriu? I-am numit deja pe primii patru - Stefan, Emeric, Gerardo si Ladislau - cine ar mai intra in acest sir?
    – Din Casa lui Arpad, ar mai fi Elisabeta de Turingia, apoi mai e Magdalena. Ei sunt cei care stau la inceputuri, Stefan fiind considerat inceputul si Ladislau stabilizatorul, sa nu ramana neimplinite cele incepute – asa se face ca in unele locuri e mai popular, exista mai multe date pastrate, el a ramas in memorie ca si conducator de oaste, legiuitor, dar si pentru spiritualiate. Se vorbeste mai putin despre aspectul acesta, dar el exista.

    – Ati planificat o sarbatorire ampla, cu vizitatori de la rang inalt pana la pelerini ce vin impreuna cu ai lor, in comunitate, din mai multe tari. Inteleg ca nu il vom avea aici pe cardinalul de Zagreb, dar Ungaria, spre exemplu, va fi bine reprezentata. In ceea ce priveste Oradea, cum vedeti aceasta intalnire catolica la nivelul orasului?
    – Aceasta sarbatoare noi o gandim nu doar ca fiind a catolicilor sau a maghiarilor, ci a Oradiei, e vorba de radacinile crestine, de un trecut al unei comunitati, de un model de viata si de comportare, ce au ramas dupa Regele Ladislau - sa-i aperi pe cei neputinciosi, pe cei saraci, sa lupti pentru dreptate - lucruri care sunt actuale si acum.
    Ce ramane, in ani
    Sigur, duminica au mai fost discursuri, si procesiunea, si orele din Cetatea Oradiei. Dar, in afara de insotirea procesiunii, pe jumatate de drum, si pe aproape toata slujba de la Catedrala, cea mai adanca respiratie a sarbatorii acesteia am avut-o la discutia cu un domn de 82 de ani langa care m-am gasit sa uneltesc urcarea pe gardul de langa poarta, pentru poze. Am inceput dialogul in maghiara, pentru ca asa m-a apelat, i-am spus ca sunt din Timisoara si m-am scuzat ca nu vorbesc asa bine maghiara, a concluzionat ,,A, pai atunci vorbiti romana" si a trecut firesc la prima mea limba de conversatie.

    Mi-a povestit despre facultatea facuta la Politehnica Timisoara, despre vizita lui din vara trecuta la Vatican, despre multe. Despre cum este cu a fi prezent, atunci cand Dieceza sarbatoreste ceva. Lucram cu tableta, cu pozele, atunci cand mi-a spus, mandru: acum vorbeste episcopul nostru (urmaream finalul ceremoniei la panourile de afara). I-am raspuns, fara sa ridic capul; da, stiu, ii cunosc vocea. S-a bucurat. Atunci cand am auzit acordurile imnului Ungariei, mi-am avertizat inima, cu un bobarnac. Nu, nu e patriotism, sau lipsa lui - era una din cele doua melodii preferate ale tatalui meu, langa Boleroul de Ravel. Am voie sa nu uit asta, nu-i asa?
    Candva, convoiul a pornit pe drumul spre Cetate. Jumatate de drum am mers cu cei prezenti, apoi am cotit spre gara. Am fotografiat, pe drum, multe dintre steagurile celor prezenti la sarbatoare, si numele locurilor de unde veneau ei. M-am bucurat sa dau de colegi, de prieteni, de cunoscuti pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, de oameni cu care ne stim mai mult de pe Facebook decat real. Multe din aceste intalniri, sub cadrul aproape ireal confluentei dintre vechi si nou, dintre traditie si modernitate, dintre radacini si fructe.

    Apropo, o alta legenda despre Sfantul Rege Ladislau, sub mantia caruia si-a primit numele si actualul episcop romano-catolic de Oradea, spune ca, in timp de ciuma, acest rege s-a rugat pentru izbavirea poporului sau de sub boala, a tras o sageata in sus si iarba care crestea in locul unde aceasta a atins pamantul a fost folosita drept vindecare. E un tip de gentiana. Nu sunt religioasa si mi-e greu sa inteleg credinta. Dar, atunci cand ma uit la Oradea, la munca celor din comunitatile catolice de aici, spre folosul orasului, la cei doi episcopi prezenti in locurle cu saraci, cu flamanzi, cu bolnavi, la munca celor doua Caritasuri ale lor, ce dau o paine, si haine, si dusuri, si medicamente celor in nevoie, ma gandesc ca gentiana Regelui Ladislau inca nu si-a pierdut puterea de vindecare. Si poate chiar si doar acesta este deja un prilej bun de intalnire si sarbatoare, dincolo de cei 825 de ani ai cubului aproape perfect.
    Ramona Balutescu
    The post Despre regii de la inceput si despre puterea gentianei lui Ladislau appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Tatal adolescentei care a batut eleva din Oradea: "Va dau m... la toti, bine a facut!"


    [2017-05-16]
    Filmuletul cu eleva din Oradea batuta de alte doua adolescente a starnit revolta si furie in comunitate. In vreme ce majoritatea internautilor condamna gestul batauselor, tatal principalei agresoare, Flavia Belcea, isi apara fata, injurandu-i pe cei care o critica: "Pentru toti cei care nu au ce face si lasa comentarii pentru o bataie le zic: va dau la m... Bine a facut, este fata mea si fata mea nu se lasa la nimeni!". La randul ei, Flavia lasa sa se inteleaga ca rezolvarea disputelor proin violenta este ceva normal. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Presedintele Klaus Iohannis a refuzat sa promulge legea pentru modificarea statutului functionarilor publici


    [2017-05-15]
    Presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, a refuzat sa promulge legea pentru modificarea statutului functionarilor publici si o trimite Parlamentului spre reexaminare.Seful statului vrea ca functionarii acuzati si cercetati pentru coruptie sa fie suspendati din functie, in vreme ce Parlamentul a eliminat din lege paragraful care prevedea aceasta masura. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Apel la luciditate si responsabilitate de Ziua Europei!


    [2017-05-09]
    De Ziua Europei, mai multi politicieni, au transmis mesaje romanilor dar si tuturor cetatenilor europeni. In fiecare an, intreaga Europa sarbatoreste ceea ce a devenit in timp binecunoscuta drept ,,Declaratia Schuman", a celui care era la acea vreme ministrul francez de afaceri externe, Robert Schuman. Pe 9 mai 1950, la cinci ani de la finalul […]
    Post-ul Apel la luciditate si responsabilitate de Ziua Europei! apare prima data in Stiri Oradea.
     De Ziua Europei, mai multi politicieni, au transmis mesaje romanilor dar si tuturor cetatenilor europeni.
    In fiecare an, intreaga Europa sarbatoreste ceea ce a devenit in timp binecunoscuta drept ,,Declaratia Schuman", a celui care era la acea vreme ministrul francez de afaceri externe, Robert Schuman.
    Pe 9 mai 1950, la cinci ani de la finalul celui mai devastator conflict militar din istoria lumii, Robert Schuman a lansat un apel fostilor inamici, de a lucra impreuna la construirea unei Europe mai bune, puternice si pasnice.
    Europarlamentarul bihorean, Emilian Pavel a declarat pe pagina sa de socializare ca ,,2017 gaseste Uniunea Europeana la o rascruce. In ciuda scepticilor, europenii si-au dovedit increderea in proiectul european. Totusi, Uniunea Europeana are nevoie de o reforma profunda. Intr-o Europa unita, Romania e mai puternica si romanii sunt mult mai bine reprezentati."
    ,,La multi ani tuturor europenilor!" a incheiat tanarul europarlamentar, Emilian Pavel.
    De asemenea, comisarul european Corina Cretu a transmis si ea un mesaj cu ocazia Zilei Europei, precizand ca ,,astazi, 9 mai 2017, vedem cum Europa se confrunta cu tensiuni interne si externe, cu oameni care gasesc ca e firesc sa critice Uniunea Europeana dimineata, in timp ce, dupa-amiaza, se bucura de beneficiile pe care aceasta le aduce; asa-numitii europeni „part-time”.
    ,,Mai mult ca oricand, avem nevoie sa ne amintim de parintii fondatori ai Uniunii Europene, care au avut viziunea si curajul de a crede ca tarile care au petrecut secole de-a randul sfasiindu-se intre ele, vor inceta sa incerce sa se domine una pe cealalta, pentru a castiga lucrand impreuna" a adaugat comisarul european, Corina Cretu.
    Printre cei care si-au lansat mesajul in spatiul public a fost si primul-ministru, Sorin Grindeanu, care a declarat ca ,,sarbatorim astazi Ziua Europei, cu incredere in viitorul proiectului european si cu asumarea unui rol constructiv al Romaniei in acest proiect".
    Premierul Grindeanu a mai subliniat de asemenea ca ,,Europa de azi este mult diferita de cea de acum 67 de ani, cand se semna Declaratia Schuman. Trecem astazi printr-un amplu proces de dezbatere pe tema viitorului Uniunii, un proces care nu e intotdeauna simplu sau comod. Dar cred ca acest dialog trebuie sa porneasca de la ceea ce si-au dorit fondatorii Uniunii si ceea ce-si doresc si generatiile actuale, pana la urma: democratie, securitate si prosperitate durabile pentru intregul continent".
    Cu aceeasi ocazie, presedintele Romaniei, Klaus Iohannis si-a transmis mesajul din plenul Parlamentului, declarand ca ,,romanii nu ar trebui sa-si faca griji si sa aiba emotii in legatura cu rolul tarii noastre in Uniunea Europeana. Nu suntem un stat de mana a doua".
    Presedintele a mai tinut sa precizeze ca ,,pentru Romania, cea mai importanta realizare dupa Revolutia din 1989 a fost aderarea la Uniunea Europeana (…) Beneficiile aderarii la marea familie europeana sunt indiscutabile si sunt greu de contestat chiar si de cele mai eurosceptice voci".
    Presedintele Camerei Deputatilor, Liviu Dragnea a postat si el un mesaj pe pagina sa de Facebook, precizand ca ,,Romania trebuie sa aiba mai mult curaj sa isi asume roluri mai mari in Uniunea Europeana, sa isi exprime si sa isi apere interesul national in cadrul Uniunii! (…) Prin urmare, cred ca e timpul sa ne spunem mai apasat interesele, sa invocam cu mai mult curaj principiile de egalitate intre membrii Uniunii. Sa ne debarasam cu totul de complexul de nou membru pe care l-am avut multa vreme. Suntem de 10 ani in Uniune si cred ca meritam sa vorbim pe aceeasi voce si cu acelasi ton pe care le au si celelalte state membre!"
    ,,Romanii sunt printre cetatenii UE cei mai atasati de valorile europene, printre cei mai increzatori intr-un proiect european care sa ne uneasca, nu sa ne dezbine. 9 mai este o zi in care celebram aceste valori: libertatea si toleranta, democratia, egalitatea si solidaritatea, statul de drept si respectarea drepturilor omului"a spus presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu , care a tinut si el sa transmita un mesaj cu prilejul Zilei Europei.
    ,,Sper ca si alti oameni politici din Romania sa inteleaga importanta momentului si sa nu continue sa taca si sa evite aceasta dezbatere. Trebuie sa invatam sa promovam cu mai mult curaj interesele legitime ale Romaniei” a conchis presedintele Senatului.
    Post-ul Apel la luciditate si responsabilitate de Ziua Europei! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Sexy si rele: Doua oradence joaca rolul ispitelor in "Insula Iubirii" (FOTO / VIDEO)


    [2017-05-08]
    Doua tinere oradence joaca rolul ispitelor in show-ul "Insula Iubirii", care incepe luni seara, la Antena 1. In vreme ce Andreea Ienciu este la a treia editie, Bianca Pop este "boboaca". Cele doua au rolul de a "deturna" cuplurile care incearca sa-si testeze rezistenta in Thailanda. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Inscrieri pentru audientele deputatului Roman


    [2017-05-02]
    Promise de ceva vreme, audientele deputatului social – democrat Ioan Sorin Roman se si intampla. De exemplu la Marghita, acolo unde parlamentarul ii asteapta pe cetateni in ziua de joi, 4 mai, intre orele 10 – 13. Conform unei scurte informari privind acest subiect, deputatul Roman va discuta cu cetatenii din acea zona a judetului […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Scandal la alegerile PNL Bihor: Lucia Varga, huiduita de liberali, dupa ce l-a acuzat pe Bolojan ca e dictator si ca a pierdut toate alegerile de cand conduce filiala (FOTO / VIDEO)


    [2017-04-27]
    Alegeri incendiare la PNL Bihor. Lucia Varga, singurul contrandidat al primarului Ilie Bolojan, l-a acuzat pe presedintele interimar de dictatura, de invrajbirea liberalilor, de pierderea tuturor alegerilor de cand conduce filiala si de racirea relatiilor cu celelate partide. In vreme ce o parte din cei parte 700 de delegati prezenti au aplaudat discursul liberalei, unii au intrerupt-o, iar majoritatea a huiduit-o si a scandat la final "Bolojan! Bolojan!". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pentru ca mici si gratare de 1 mai, Pompierii avertizeaza


    [2017-04-27]
    Principalele cauze ale producerii incendiilor de padure sunt folosirea neglijenta sau in conditii nelegale a focului deschis, aruncarea la intamplare a resturilor de tigari aprinse sau jocul copiilor cu focul. Deoarece vine minivacanta de 1 mai, iar multi bihoreni se pregatesc pentru un gratar la iarba verde (in functie de ce vreme va fi), ISU […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Scandal la alegerile PNL Bihor: Lucia Varga, huiduita de liberali, dupa ce l-a acuzat pe Bolojan ca e dictator si ca a pierdut toate alegerile de cand conduce filiala (FOTO)


    [2017-04-26]
    Alegeri incendiare la PNL Bihor. Lucia Varga, singurul contrandidat al primarului Ilie Bolojan, l-a acuzat pe presedintele interimar de dictatura, de invrajbirea liberalilor, de pierderea tuturor alegerilor de cand conduce filiala si de racirea relatiilor cu celelate partide. In vreme ce o parte din cei parte 700 de delegati prezenti au aplaudat discursul liberalei, unii au intrerupt-o, iar majoritatea a huiduit-o si a scandat la final "Bolojan! Bolojan!". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Se urateste vremea: Vin ploile in mare parte din tara


    [2017-04-16]
    Administratia Nationala de Meteorologie a emis o informare meteorologica de ploi, intensificari ale vantului si vreme rece, incepand de duminica seara si pana marti, in mare parte din tara. Avertizarea este valabila in special pentru partea de sud si sud est a tarii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Alt Drum al Crucii, in Olosig, cu acelasi final: rastignire si Inviere (FOTO/VIDEO)


    [2017-04-13]
    Aproximativ 300 de credinciosi oradeni s-au adunat in Parcul Mihai Viteazul (Olosig) pentru varianta traditionala locala a reconstituirii crucificarii lui Iisus. Miercuri seara (12 aprilie), pe o vreme destul de placuta din punct de vedere termic (n.b.: spre deosebire de precedenta Cale a Crucii din acel part, in 2015, cand a fost un frig patrunzator), […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com