Stiri Oradea vreme

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru vreme.
  • Suicid in penitenciarul Oradea !


    [2016-12-02]
                                       Un tanar de 28 de ani s-a sinucis in infirmeria Penitenciarului de Maxima Siguranata Oradea. Detinutul s-a spanzurat in baia infirmeriei penitenciarului cu un cearceaf. Purtatorul de cuvant Adina Birda a transmis printr-un comunicat: ,,sambata, 19 noiembrie a.c.,
    Post-ul Suicid in penitenciarul Oradea ! apare prima data in Stiri Oradea.
                                        Un tanar de 28 de ani s-a sinucis in infirmeria Penitenciarului de Maxima Siguranata Oradea. Detinutul s-a spanzurat in baia infirmeriei penitenciarului cu un cearceaf.
    Purtatorul de cuvant Adina Birda a transmis printr-un comunicat: ,,sambata, 19 noiembrie a.c., la ora 22:15, numitul T.L.M., arestat preventiv pentru infractiunea de omor, a fost gasitspanzurat cu un cearceaf legat de dusul din baia camerei din infirmeria unitatii, de catre detinutul cu care era cazat".

    Detinutul se afla la infirmeria penitenciarului sambata seara din cauza problemelor psihice pe care le avea. Acesta a mers sa faca dus, iar dupa o vreme un alt detinut a observant ca pe sub usa iese apa, acesta anuntand gardianul si asistentul medical de servici. La ora 22:20 s-a sunat la 112 de la penitenciar, echipajul SMURD a ajuns la 22:30, insa la 23:30 s-a constatat decesul. S-a demarat o ancheta interna pentru a stabili imprejurarile producerii evenimentului.

    Barbatul era in stare de arest din martie 2016. Acesta a omorat o femei de 81 de ani impreuna cu alti 3 barbati.
    Sursa: www.bihon.ro, sursa foto: memoriarezistentei.ro
    Post-ul Suicid in penitenciarul Oradea ! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Record (?) de participare la parada oradeana de 1 decembrie (VIDEO)


    [2016-12-01]
    Vreme adevarata de iarna in ziua de 1 decembrie 2016, an in care oradenii au iesit in, probabil, cel mai mare numar din ultimele 2 decemnii la parada militara organizata de Prefectura Bihor in Centrul Civic. Imediat dupa finalul festivitatii de la statuia Ostasului Roman din Parcul 1 Decembrie, oficialitatile si cele aproximativ 1.500 de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Vreme in inrautatire: Precipitatii mixte si pericol de polei in Bihor!


    [2016-11-30]
    Meteorologii atrag atentia ca Ziua Nationala va aduce si vreme rea. Potrivit avertizarii emise azi (30 noiembrie), de joi (1 decembrie), peste o mare parte a Romaniei vor veni ninsori insemnate cantitativ si viscolite in zonele de munte, nordul si centrul tarii. Conform anuntului postat pe site-ul Administratiei Nationale de Meteorologie (ANM), de maine (ora […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Parcarea supraterana din Rogerius va fi data integral in functiune incepand de marti dimineata (FOTO)


    [2016-11-29]
    Parcarea supraterana din Rogerius va fi data in folosinta integral incepand de marti dimineata, de la ora 7. Toate cele 421 de locuri de stationare vor putea fi folosite de soferi cu titlu gratuit vreme de trei luni. Circulatia in zona va reintra in normal dupa 15 decembrie, cand vor fi finalizate lucrarile la magistrala de apa din zona. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Piata Unirii: Loc restrans pentru publicul de la concertele Targului de Craciun


    [2016-11-29]
    Probabil prevazand o vreme prea rece pentru ca lumea sa se inghesuie la concertele gratuite din perioada 30 noiembrie – 31 decembrie, Primaria Oradea a lasat un spatiu destul de mic pentru desfasurarea fanilor artistilor invitati. Printre ei, reamintim, se numara Proconsul, LGT (Ungaria) si Paula Seling. In ajunul deschiderii oficiale a Targului de Craciun, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Alerta meteo de vreme rea: Racire accentuata, ploi si ninsori in aproape toate regiunile


    [2016-11-27]
    Vremea se inrautateste, duminica, in majoritatea regiunilor. Administratia Nationala de Meteorologie a emis o informare de vreme rea, valabila incepand de duminica dupa amiaza si pana marti seara. In aceasta perioada vor fi precipitatii moderate cantitativ, intensificari ale vantului si viscol in zona montana, si se va raci accentuat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Campania e-n toate! Afisele platite pe spatiile Primariei au fost date jos prematur si inlocuite cu cele electorale


    [2016-11-26]
    Totul pentru campanie, totul pentru victorie! Oradenii care si-au platit la Primarie, la inceputul lui noiembrie, taxa de afisaj pentru diferite evenimente pe care le organizeaza au avut surpriza ca au ramas fara ele. O trupa oradeana, care si-a platit taxa impusa de Consiliul Local pentru a expune vreme de o saptamana, pe spatiile de afisaj ale Primariei, panouri ce anuntau un concert, a avut surpriza sa constate ca acestea au fost rupte inca de a doua zi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Vreme mai rece, deci o parte a Oradiei a ramas fara incalzire centrala. Vezi si tu daca vei dardai sau nu!


    [2016-11-24]
    In aceasta dimineata, Termoficare SA a oprit furnizarea caldurii si apei calde pentru consumatorii alimentati prin intermediul punctelor termice 849, 863 (doar caldura), 868, 871, 872 si 875. Se pare ca a aparut o avarie la conductelele retelei primare de pe str. Ciheiului, strazile pe care clientii furnizorului de caldura in sistem centralizat au ramas […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Dezastrul Ciuperca: Amenajarea dealului s-a facut fara acordul obligatoriu de mediu! (FOTO / VIDEO)


    [2016-11-23]
    In plina campanie electorala, alunecarile de teren care au distrus o parte din gradina publica Ciuperca surpa imaginea administratiei Bolojan. In vreme ce Primaria incearca sa minimalizeze proportiile dezastrului, comandand o expertiza si refuzand sa mai ofere explicatii, BIHOREANUL a descoperit ca amenajarea urbanistica s-a facut printr-o licitatie fortata, o reproiectare fara acord de mediu si o executie in pripa, cu solutii tehnice modeste, ce nu aveau capacitatea de a stabiliza terenul dupa defrisare, "meritele" apartinand unor abonati la contractele municipalitatii oradene. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • E pe bune? Oradenii sunt chemati la o mega-reglare de conturi la Cetatea Oradea. Imediat dupa Revelion...


    [2016-11-23]
    O foarte posibila farsa promovata ca eveniment pe Facebook are deja peste 5.000 de adepti electronici. Este vorba despre asa numita ,,Reglare de conturi in Santul Cetatii", actiune ilustrata cu o imagine de bataie / incaierare generala. Ceva de genul bataii de la Ruginoasa (care, de ceva vreme, nu prea mai are loc la modul […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Suicid in penitenciarul Oradea !


    [2016-11-22]
                                       Un tanar de 28 de ani s-a sinucis in infirmeria Penitenciarului de Maxima Siguranata Oradea. Detinutul s-a spanzurat in baia infirmeriei penitenciarului cu un cearceaf. Purtatorul de cuvant Adina Birda a transmis printr-un comunicat: ,,sambata, 19 noiembrie a.c.,
    Post-ul Suicid in penitenciarul Oradea ! apare prima data in Stiri Oradea.
                                        Un tanar de 28 de ani s-a sinucis in infirmeria Penitenciarului de Maxima Siguranata Oradea. Detinutul s-a spanzurat in baia infirmeriei penitenciarului cu un cearceaf.
    Purtatorul de cuvant Adina Birda a transmis printr-un comunicat: ,,sambata, 19 noiembrie a.c., la ora 22:15, numitul T.L.M., arestat preventiv pentru infractiunea de omor, a fost gasitspanzurat cu un cearceaf legat de dusul din baia camerei din infirmeria unitatii, de catre detinutul cu care era cazat".

    Detinutul se afla la infirmeria penitenciarului sambata seara din cauza problemelor psihice pe care le avea. Acesta a mers sa faca dus, iar dupa o vreme un alt detinut a observant ca pe sub usa iese apa, acesta anuntand gardianul si asistentul medical de servici. La ora 22:20 s-a sunat la 112 de la penitenciar, echipajul SMURD a ajuns la 22:30, insa la 23:30 s-a constatat decesul. S-a demarat o ancheta interna pentru a stabili imprejurarile producerii evenimentului.

    Barbatul era in stare de arest din martie 2016. Acesta a omorat o femei de 81 de ani impreuna cu alti 3 barbati.
    Sursa: www.bihon.ro, sursa foto: memoriarezistentei.ro
    Post-ul Suicid in penitenciarul Oradea ! apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Nu rata noul BIHOREANUL tiparit!


    [2016-11-21]
    Luni, 21 noiembrie, a aparut un nou numar din BIHOREANUL tiparit, alaturi de suplimentul "Oradea Noastra". Dintre subiectele noului numar: In plina campanie electorala, alunecarile de teren care au distrus o parte din gradina publica Ciuperca surpa imaginea administratiei Bolojan. In vreme ce Primaria incearca sa minimalizeze proportiile dezastrului, comandand o expertiza si refuzand sa mai ofere explicatii, BIHOREANUL a descoperit ca amenajarea urbanistica s-a facut printr-o licitatie fortata, o reproiectare fara acord de mediu si o executie in pripa, cu solutii tehnice modeste, ce nu aveau capacitatea de a stabiliza terenul dupa defrisare, "meritele" apartinand unor abonati la contractele municipalitatii oradene. In acelasi numar cititi cum doctorita Grigorescu de la Casa de Pensii lua spaga "la foc automat", dar si despre afaceristul Dudas, primul braconier bihorean retinut in ultimii 5 ani. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Mang: CET-ul vechi fumega din nou! Termoficare Oradea: E adevarat!


    [2016-11-17]
    In prima sa iesire publica de la surparea partiala a Dealului Ciuperca, presedintele PSD Bihor, Ioan Mang (foto), principalul oponent al PNL si al administratiei Bolojan, a profitat de conferinta de presa de miercuri pentru a se lega si de alte probleme identificate in ultima vreme in oras. Aratandu-se nemultumit de opririle in furnizare apei […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Alunecarile de teren au distrus Dealul Ciuperca


    [2016-11-14]
     In 24 octombrie Bihon.ro publica un articol in care erau prezentate pagubele, mici la acea vreme, provocate de alunecarile de teren de pe Dealul Ciuperca.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Alunecarile de teren au distrus Dealul Ciuperca
    Sursa: Bihon.ro
  • Parcarea de la aquaparkul Nymphaea se mareste cu 112 locuri


    [2016-11-12]
     

     

    Viceprimarul Florin Birta a sustinut azi, 2 noiembrie 2016, o conferinta de presa cu privire la doua proiecte, care au fost adjudecate in urma licitatiilor organizate de catre Primaria Oradea.

    Este vorba de amenajarea unui nou acces la Complexul Termal Nymphaea, cu suplimentarea locurilor de parcare la aquapark, precm si de proiectul privind amenajarea trotuarului de pe strada Republicii, pe tronsonul cuprins intre strazile Dunarii si Brasovului.

    Un nou acces la Complexul Termal Nymphaea

    Investitia la acest proiect avea o valoare estimata de cca. 4 milioane lei plus TVA, dar in urma organizarii licitatiei, valoarea la care a fost câstigata aceasta lucrare, de catre asocierea de firme Gauss Topo S.R.L, Abed Nego Com S.R.L si Ritmoteh S.R.L, a scazut la 3.116.933 lei fara TVA.

    Ieri, 1 noiembrie, a fost predat amplasamentul si a fost emis ordinul de incepere a lucrarilor. Termenul de executie este de 6 luni.

    Viceprimarul Florin Birta a explicat: "In cadrul acestui proiect se va muta axul strazii Codrilor mai inspre calea ferata. Totodata se va amenaja un sens giratoriu la intersectia dintre Aleea Strandului, str. Codrilor, str. Olteniei si Piatra Craiului si tot acolo va fi amenajata o noua intrare la aquapark. Astfel, gardul existent la Bazinul Olimpic va fi demontat si mutat la limita Bazinului Olimpic si toata acea curte va fi transformata in locuri de parcare. Aceste locuri de parcare vor putea deservi atât Bazinul Olimpic, cât si aquaparkul. In final, se vor crea cca 112 locuri de parcare noi. Noi ne dorim ca pâna la data de 1 mai 2017, când va incepe oficial sezonul estival, sa finalizam aceste lucrari pentru a asigura cât mai multe locuri de parcare celor care doresc sa viziteze aquaparkul. In acest moment, prin reabilitarea sistemului de termoficare a fost ingropata acea magistrala care trecea din Parcul Bratianu pâna lânga Strandul Dinamo, iar acum se coboara reteaua supraterana si se demonteaza stâlpii de beton care sustineau reteaua, pentru a putea demara lucrarea la acest obiectiv. In final, aici vor fi in total 389 de locuri de parcare."

    Necesitatea amenajarii accesului la Complexul Termal Nymphaea a fost evidenta inca din  momentul in care s-a deschis aquaparkul si s-a constatat ca parcarea aferenta era neincapatoare. Aceasta investitie va fi realizata din bugetul local, lucrarea urmând sa inceapa in aceasta saptamâna.

    Amenajarea trotuarului dintre Corso si magazinul Crisul

    Tot saptamâna trecuta a fost adjudecata si licitatia pentru proiectul realizarii trotuarului de pe strada Republicii, pe tronsonul cuprins intre strazile Dunarii si Brasovului.

    "Valoarea estimata a acestui proiect se ridica la suma de 2.318.000 lei. In urma licitatiei, asocierea de firme Gavella Com S.R.L, Porfido Ed Arte Consorzio Stabile, Edilrumconstruct, Ritmoteh S.R.L a câstigat licitatia la pretul de 2.295.000 lei, fara TVA. Durata de executie a proiectului este de 4 luni de zile, cu specificatia ca aceasta perioada include si proiectarea, si executia. Astfel, firmele au la dispozitie o luna de zile pentru a realiza proiectarea acestui trotuar si pentru a obtine autorizatiile aferente. Alte trei luni de zile sunt necesare pentru ca firmele sa finalizeze complet aceasta lucrare. Având in vedere ca vor primi ordin de incepere si se va semna contractul saptamâna viitoare, undeva la mijlocul lunii decembrie, firmele  vor avea proiectul finalizat si vor obtine autorizatiile de constructie. Ramâne ca in functie de vreme si conditiile meteorologice, sa se ia decizia inceperii acestei lucrari undeva in luna februarie sau martie", a spus viceprimarul Florin Birta.

    Lucrarea presupune largirea trotuarului dinspre strada Brasovului pâna undeva in dreptul strazii Gh. Dima cu aprox 2,5 m, iar de la str. Gh. Dima pâna la Republicii  -pietonal va fi pavata toata portiunea.

    Viceprimarul Florin Birta a completat: "Incercam astfel sa amenajam un centru mai prietenos cu pietonii, in urma acestui proiect trotuarul urmând sa aiba o latime de cca 10 m. La intersectia dintre strada Republicii si strada Dunarii va fi realizata o trecere de pietoni denivelata. Dupa cum se stie, locurile de parcare de pe partea dreapta au fost deja desfiintate, urmând ca de la strada Dunarii pâna pe Republicii pietonal sa fie desfiintate de asemenea toate locurile de parcare. Aici va exista doar un sens de intrare cu masina pentru a avea acces la parcarea supraterana."

    Structura trotuarului va fi alcatuita din porfir maroniu de diverse culori, foarte asemanator cu cel folosit in piateta din fata Magazinului Crisul si in Piata Unirii. Prin realizarea acestui proiect se doreste realizarea unui culoar pietonal din Piata Unirii pâna in fata Magazinului Crisul.

      [...]Citeste mai departe
    Parcarea de la aquaparkul Nymphaea se mareste cu 112 locuri
    Sursa: Primaria Oradea
  • Monstrul de acasa: Un oradean a fost arestat dupa ce si-a abuzat fizic si sexual propria fetita de 12 ani


    [2016-11-08]
    Abuzata fizic si sexual vreme de trei ani de catre propriul tata, o fetita de 12 ani a fugit de acasa si a cerut ajutorul asistentilor sociali. Tatal incestuos a fost arestat de procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea pentru viol in forma continuata, agresiune sexuala in forma continuata si rele tratamente aplicate minorului. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Parcarea de la aquaparkul Nymphaea se mareste cu 112 locuri


    [2016-11-02]
     

     

    Viceprimarul Florin Birta a sustinut azi, 2 noiembrie 2016, o conferinta de presa cu privire la doua proiecte, care au fost adjudecate in urma licitatiilor organizate de catre Primaria Oradea.

    Este vorba de amenajarea unui nou acces la Complexul Termal Nymphaea, cu suplimentarea locurilor de parcare la aquapark, precm si de proiectul privind amenajarea trotuarului de pe strada Republicii, pe tronsonul cuprins intre strazile Dunarii si Brasovului.

    Un nou acces la Complexul Termal Nymphaea

    Investitia la acest proiect avea o valoare estimata de cca. 4 milioane lei plus TVA, dar in urma organizarii licitatiei, valoarea la care a fost câstigata aceasta lucrare, de catre asocierea de firme Gauss Topo S.R.L, Abed Nego Com S.R.L si Ritmoteh S.R.L, a scazut la 3.116.933 lei fara TVA.

    Ieri, 1 noiembrie, a fost predat amplasamentul si a fost emis ordinul de incepere a lucrarilor. Termenul de executie este de 6 luni.

    Viceprimarul Florin Birta a explicat: "In cadrul acestui proiect se va muta axul strazii Codrilor mai inspre calea ferata. Totodata se va amenaja un sens giratoriu la intersectia dintre Aleea Strandului, str. Codrilor, str. Olteniei si Piatra Craiului si tot acolo va fi amenajata o noua intrare la aquapark. Astfel, gardul existent la Bazinul Olimpic va fi demontat si mutat la limita Bazinului Olimpic si toata acea curte va fi transformata in locuri de parcare. Aceste locuri de parcare vor putea deservi atât Bazinul Olimpic, cât si aquaparkul. In final, se vor crea cca 112 locuri de parcare noi. Noi ne dorim ca pâna la data de 1 mai 2017, când va incepe oficial sezonul estival, sa finalizam aceste lucrari pentru a asigura cât mai multe locuri de parcare celor care doresc sa viziteze aquaparkul. In acest moment, prin reabilitarea sistemului de termoficare a fost ingropata acea magistrala care trecea din Parcul Bratianu pâna lânga Strandul Dinamo, iar acum se coboara reteaua supraterana si se demonteaza stâlpii de beton care sustineau reteaua, pentru a putea demara lucrarea la acest obiectiv. In final, aici vor fi in total 389 de locuri de parcare."

    Necesitatea amenajarii accesului la Complexul Termal Nymphaea a fost evidenta inca din  momentul in care s-a deschis aquaparkul si s-a constatat ca parcarea aferenta era neincapatoare. Aceasta investitie va fi realizata din bugetul local, lucrarea urmând sa inceapa in acesta saptamâna.

    Amenajarea trotuarului dintre Corso si magazinul Crisul

    Tot saptamâna trecuta a fost adjudecata si licitatia pentru proiectul realizarii trotuarului de pe strada Republicii, pe tronsonul cuprins intre strazile Dunarii si Brasovului.

    "Valoarea estimata a acestui proiect se ridica la suma de 2.318.000 lei. In urma licitatiei, asocierea de firme Gavella Com S.R.L, Porfido Ed Arte Consorzio Stabile, Edilrumconstruct, Ritmoteh S.R.L a câstigat licitatia la pretul de 2.295.000 lei, fara TVA. Durata de executie a proiectului este de 4 luni de zile, cu specificatia ca aceasta perioada include si proiectarea, si executia. Astfel, firmele au la dispozitie o luna de zile pentru a realiza proiectarea acestui trotuar si pentru a obtine autorizatiile aferente. Alte trei luni de zile sunt necesare pentru ca firmele sa finalizeze complet aceasta lucrare. Având in vedere ca vor primi ordin de incepere si se va semna contractul saptamâna viitoare, undeva la mijlocul lunii decembrie, firmele  vor avea proiectul finalizat si vor obtine autorizatiile de constructie. Ramâne ca in functie de vreme si conditiile meteorologice, sa se ia decizia inceperii acestei lucrari undeva in luna februarie sau martie", a spus viceprimarul Florin Birta.

    Lucrarea presupune largirea trotuarului dinspre strada Brasovului pâna undeva in dreptul strazii Gh. Dima cu aprox 2,5 m, iar de la str. Gh. Dima pâna la Republicii  -pietonal va fi pavata toata portiunea.

    Viceprimarul Florin Birta a completat: "Incercam astfel sa amenajam un centru mai prietenos cu pietonii, in urma acestui proiect trotuarul urmând sa aiba o latime de cca 10 m. La intersectia dintre strada Republicii si strada Dunarii va fi realizata o trecere de pietoni denivelata. Dupa cum se stie, locurile de parcare de pe partea dreapta au fost deja desfiintate, urmând ca de la strada Dunarii pâna pe Republicii pietonal sa fie desfiintate de asemenea toate locurile de parcare. Aici va exista doar un sens de intrare cu masina pentru a avea acces la parcarea supraterana."

    Structura trotuarului va fi alcatuita din porfir maroniu de diverse culori, foarte asemanator cu cel folosit in piateta din fata Magazinului Crisul si in Piata Unirii. Prin realizarea acestui proiect se doreste realizarea unui culoar pietonal din Piata Unirii pâna in fata Magazinului Crisul.

      [...]Citeste mai departe
    Parcarea de la aquaparkul Nymphaea se mareste cu 112 locuri
    Sursa: Primaria Oradea
  • Maestra inselatoriilor: Condamnata la inchisoare, o escroaca tepuia VIP-uri oradene sub identitate falsa


    [2016-11-01]
    O escroaca din Maramures, urmarita international din 2006 pentru inselaciuni si fals, a furat identitatea altei femei si, vreme de 10 ani, a comis noi sarlatanii. Agneta Micu a trait in Bihor sub numele de Peringerne Molnar Gyorgyi, inseland mai multe persoane cu peste 300.000 lei, printre pacaliti numarandu-se si cunoscutul milionar oradean Florin Panea, patronul companiei Leonardo. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui


    [2016-10-31]
    Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a […]
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
     Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a Operei din Timisoara, dupa un dialog in care presa si miscarea scenica s-au intrepatruns util si bizar, cu radacini in viitor si trecut, cu fructe acum.
    Sint asa de nerabdatoare sa scriu despre Radu Poklitaru, cand se termina seara, asa de nerabdatoare... incat n-o fac inca o vreme. Pentru ca ideile se bulucesc, sa iasa, pentru ca entuziasmul e coroziv si, ca uneori, in astfel de momente, muscatura acidului ce te arde ajunge la os, dincolo de os, si te intrebi: "Oare de pun, acum, asta pe hartie, e cel mai bun ce se poate spune, e totul?"
    Povestea e oarecum ca prima mea intalnire cu "Caderea lui Icar", de Bruegel, in Bruxelles, la Muzeul Regal de Arte Frumoase - mersesem in Belgia pentru tabloul ala si, totusi, m-am foit prin tot muzeul, cu asteptare si teama, pana cand am decis ca e timpul sa intru in acea sala, ca altfel nu se mai poate. Asa e si acum - s-a strans ce trebuia sa se stranga, s-a decantat si, de nu va fi scris si dus mai departe, acum, explodeaza.

    In fapt, habar n-aveam cum va curge seara cu spectacolele de dans modern ale trupei din Kiev. Stiam doar ca am in agenda ca mergla teatru, la "Salonul nr. 6 / Underground" adica incheierea pentru FEST-FDR2016. In principiu, lumea ia repede chestia asta, ca "festival de teatru". Asa ca mi-am spus ca e cool sa merg la doua spectacole de dans modern, alese din tot "festivalul de teatru". Dar spectacolul din 30 septembrie de pe scena mare a Teatrului National din Timisoara, al companiei din Ucraina, "Kiev Modern Ballet" este, de fapt, capsuna de pe tortul oferit Timisoarei si vestului tarii de o manifestare mult mai ampla, de stai sa descifrezi literele acelea din fata anului: "Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti". Si suntem anuntati ca este vorba despre "povesti despre umanitate, in cheia delicata a lui Cehov, despre singuratate si despre teama de a fi diferit" - pentru acea seara.
    In salonul de spital
    Vad "Salonul nr. 6". N-aveam habar cum va curge seara. Acum am. Trebuie sa dau de oamenii astia. Sa discut cu cel care a facut coregrafia. E ciudat. Iti lasa un ghimpe in suflet. Unul bun - de poate exista asa ceva. Dar ghimpe.
    Nici nu stiu ca ce vad spectacolul. Ca ziarist, ca spectator, ca un fel de schita de critic? Il vad, si pacientul psihiatric de pe scena, doctorul sau, vanturatoarea societatii, care amesteca portrete si concluzii, parca pasesc in sala, printre spectatori, cu o doza mare de schizofrenie. Acum, eu... sunt mai multi. Sunt spectatorul care ar vrea, in fras, sa vada linistit spectacolul, sunt pozarul ce trebuie sa bifeze cateva cadre bune, pentru ca despre treaba asta e musai sa se scrie, sunt si un fel de critic-chibit, care vrea sa respire gesturile, aproape facandu-le, inconstient, aproape copiindu-le, pe intern, ca si cum ai gusta o mancare, ca si cum ai incerca o haina.

    Ciudat sentiment. E ca si cum ar fi aglomeratie in mine, si omul simplu, care vrea doar sa fie lasat sa vada spectacolul, ii impinge pe ceilalti spre margine, sa pice din cuib, ca un pui de cuc - dar asta asa, cu ochii pe scena, sa nu piarda nimic.
    Renunt la pozat. Lasa ca e cine sa imi dea poze, apelez la colegul Adrian Piclisan si am rezolvat problema. Dar ce fac cu restul? E greu. Ma bucur de povestea de pe scena, cioplita prin gesturi, dar uite ca un demon in plus tot ramane, care ma face sa ma intreb cum retin dansatorii succesiunea aceasta de gesturi, cum s-a ajuns la cea mai buna dezghiocare a ideii si, cel mai mult - obsedant, aproape - ce e cu pariul la care nu stiu ce va iesi: cum exprimi mai lesne ceva, prin gest sau prin cuvant?
    Gest sau cuvant?
    Cu asta in cap, la pauza, inainte de "Underground", spectacolul al doilea oferit de trupa din Kiev, imi caut colega ce TREBUIE sa-mi aranjeze intalnirea cu coregraful. Trebuie, pentru ca altfel, simplu, o strang de gat. Stie ca nu glumesc, rezolva. Se bucura ca vreau. Ca vreau la modul asta. Ca m-a prins. Cat timp vorbesc cu Georgeta Petrovici, PR-ul Teatrului National "Mihai Eminescu", vine la noi si Ada Hausvater, managerul teatrului nostru. Imi vine s-o iau in brate, asa, adolescentin, pentru cadoul pe care ni l-a facut, pentru alegere, dar e spatiu public.
    Vorbim despre mancarimea asta noua pe care o am, o avem, despre apasarea asta, despre intrebarea ce, acum, intre cele doua spectacole ale ucrainienilor, devine mai acuta decat incalzirea globala: cuvantul sau gestul? Imi place Ada Hausvater, pentru cateva minute suntem in acelasi film, desi ea are mult mai multe, acum, pe cap. Si totusi, gandeste cu mine.
    Ea pariaza pe gest, imi spune cum vede ea cuvintele, mai cu multe sensuri, mai "tradatoare". Eu sunt prietena cu vorbele. Si sunt, acum, uimita de spusa gesturilor, de parca as veni dintr-un scaun cu rotile, de parca acum as fi invatat sa ma ridic si sa merg.

    "Cel mai mare cadou pe care il putem oferi viitorului este cultura. Cultura este singura regula care transforma jungla intr-o societate." spunea, in deschiderea FEST-FDR, Ada Hausvater, managerul Teatrului National Timisoara.Tot azi, acum, seara aceasta, vine si anuntul legat de UNITER. In 2017, Gala Premiilor UNITER se va tine la Teatrul National din Timisoara, pe 8 mai. Gala, eveniment lansat in 1991 de presedintele UNITER, Ion Caramitru, este unul dintre programele de referinta ale Uniunii Teatrale din Romania, recompensand excelenta in artele teatrale.
    ,,E un semn faptul ca reusim sa facem aceasta gala la Timisoara in anul imediat urmator nominalizarii sale la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. Noi ne-am dorit acest lucru dinainte de a fi facut public titlul. Gala Premiilor UNITER a iesit din Bucuresti pentru prima oara in 2007, la Sibiu, apoi a fost la Iasi si la Oradea, iar acum venim la Timisoara. Teatrul National din Timisoara este nu numai un monument istoric, ci si un teatru de traditie, si, de asemenea, se afla in capitala unei regiuni romanesti de traditie culturala si multietnica majora.
    Nu in ultimul rand, Teatrul National este incarcat cu reverberatii in istoria recenta a Romaniei. Toate aceste elemente ar fi facut prezenta Galei fireasca de mai demult, dar probabil ca acum a fost momentul potrivit. UNITER isi propune, prin insusi statutul sau, sa sprijine creatia si noutatea in teatru, iar Nationalul timisorean exceleaza in acest domeniu", a punctat Ion Caramitru. Da, ceea ce face Teatrul National de aici este dincolo, cu mult, in bine, de frauda multora dintre "ingramadirile culturale" ce s-au cladit, sa iasa ca numar, in candidatura orasului pentru povestea cu capitala culturala.
    Intre coloane - aproape arsi
    Incepe "Underground". Nici nu mai merg la locul meu, raman in loja Getei. Vreau sa am un ochi pe sala, un deget pe pulsul ei, pe reactiile ei. Sala freamata, participa, traieste. E ca un animal din Groapa Marianelor, care, pe intuneric, misca aproape nestiut cele o mie de prelungiri ale sale, unduind, vietuind in aproape-bezna. Si ingurgitand. Uite ca poti sa te hranesti din gest cultural, ca poti sa procesezi lumina, ca o frunza, ca poti inflori pe interior.
    Dansatorii lui Radu Poklitaru nu sunt dansatori. Sunt niste artisti de o complexitate aparte si, de ar fi sa descrii cumva scurt, copilareste, ce dau ei, de pe scena, ai putea spune ca, si pusi la sevalet, ei ar reusi sa creeze ceva naucitor si cu valoare artistica de schimb. Pentru ca fac mult mai mult decat sa danseze.  Joaca. Au dansul dar au si fetele si... uite ca realizez, iar, ceva nou, de o bucurie aparte, ca atunci cand, la un spectacol de opereta, solistii reusesc sa si "vorbeasca folosibil", sa joace.

    Asta fac dansatorii din fata noastra. Nu sunt lebedele mute, cu tutu. In fapt, sunt niste actori care danseaza si care nu vorbesc. Dar spectacolul e intreg. Si iti arata, in caz ca nu stiai, ca se poate si asa. Si-ti ridica standardele. Nasolii... De acum nu o sa mai poti accepta orice dans. De acum o sa vrei mai mult. Pentru ca ai vazut ca se poate.
    Freamatul unei lumi de dedesupt (dar nu suntem noi, oare, mereu dedesuptul unei situatii sau unei vremi, in ciuda a orice zice cronicarul?). Situatiile in care aliantele se fac si se desfac, in care etica traieste scurt, in puncte de aglutinare, si moare. In care dansatorii se ajuta de costume, de lumina, de obiecte. Magistral, chiar. Gaselnita lui Radu Poklitaru, cu coloanele care devin masinarie de cernut si triat, un concasor social, e superba - de un superb ca al ideilor lui Dali, dar fara kitsch-ul picturilor lui Dali, de dincolo de idei. Coloane intre care nu esti ars, masonic, ci te arzi. Te oferi. Salii.
    Spectacolul al doilea al serii e ca o mana de scantei aruncate pe scena, ce sclipesc intermitent, cu lumina catifelata, cu lumina neagra, cu speranta, cu invidie, cu disperare - ca in orice buchet complex al vietii. Cu o carja aortica - poarta, in spate, in dreapta scenei - dar, dupa, Radu spune ca poate fi orice, si ca ce am vazut eu acolo a mai vazut, asa, doar un medic cardiolog. E democratie, cu publicul, in spectacolele lui: fiecare intelege ce vrea - important e sa simta ca, undeva, s-a sadit o idee.
    Aplaud, pereche de maini intre perechile atat de entuziaste din jurul meu, la final, cu graba. Vreau sa dau de omul asta. Si mai vreau ceva. E ceva ca un fel de mancarime deranjanta, ca o pata care ti se pune pe creier si nu stii cum vei trai cu ea. Vreau sa revad spectacolele. Acum, cand aplaud, simt clar, deslusit, ca o piatra ce voiajeaza spre rinichi, si doare, ca vreau sa mai vad spectacolele astea, pentru ca am intrebari, pentru ca inca nu am cuprins tot, pentru ca vreau sa revad legatura, ca gest si gand, intre A si B, intre P si R.
    E extrem de ciudat sentimentul asta, cand tocmai s-a terminat un spectacol, ca trebuie luat iar la analizat, ca, poate, data viitoare, vei sti sa fii doar spectatorul si, mai apoi, doar criticul, ca vei putea, si mai apoi, suprapune toate astea, nu doar imbogatindu-te ci si explicandu-le celorlalti ceva din vraja unui spectacol reusit. De vei putea. Pentru ca e greu sa cuprinzi tot, eficient, chiar si in cartile de vraji, despre vraji. Ma ridic de la masa, cu foame. Masa buna.
    Un interviu ciudat
    Nu am posibilitatea revederii spectacolelor, acum. Cobor, oarecum frustrata, spre intalnirea cu coregraful. Ne vedem undeva pe coridorul de la cabinele artistilor, cum vine dinspre scena, ne dam mana, negociem limba in care sa discutam, il felicit. Il avem cu noi pe Costa Tovarnisky, actor la noi, la National, ce ne traduce. Cu toate astea, sunt foarte atenta la Radu si imi aduc aminte de cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa, el intelege, cata, romana - ne descurcam.
    Ei, si abia acum incepe al doilea spectacol al serii. Radu Poklitaru e scanteietor, eclatant. Nu eu iau interviul, si el mi-l ia mie, nu e doar al lui dansul, si mainile mele danseaza cuvintele pentru el. Imi spun ca e bine ca sunt indragostita de un alt barbat, acum - altfel, farmecul lui Radu ar fi un cantec de sirena greu de ascultat fara urmari. Asa -noi trei, cateva pahare, un pian, si, pentru timpul ce trece de acum inainte, o superba amicitie.
    Dar, inainte de noi trei, suntem "noi, mai multi", la o tigara. Coboram pentru ca baietii vor sa-si respecte viciul, si, de unde felicitarile mele mersesera la coregraf, el imi pune cheita in spate si ma rasuceste, cu un "felicitari" tradus in ucraineana, si pe care il retin pentru fix 10 minute, spre fiecare dintre dansatorii lui care trece pe langa noi. Literalmente, ma rasuceste. Dupa ce imi spusese: "nu eu, ei". Simti cand cel din fata ta minte, in astfel de momente, cand e vorba de o falsa modestie. Aici nu e.

    Si ma rasucesc cu drag, ca o floare a soarelui, de fiecare data cand Radu mai vrea sa-si bucure pe unul dintre dansatori. Mai mult, vazusem, la aplauze, cum coregraful si-a impins dansatorii in fata, la arlechin, sa ia ei aplauzele, inaintea lui. Ii si spun asta, vorbindu-i despre generozitatea - nu asa de des intalnita - a omului de teatru. E oarecum mirat ca am remarcat. Ne privim si ne vedem. In acelasi timp.
    In fapt, e un interviu ciudat. Care isi croieste singur drumul, ca un rau navalnic. Ma intreaba, inainte sa incepem: cam de cat timp avem nevoie? Stiu ca il asteapta ai lui. Ii spun: cat vrei tu, de la cinci minute la doua zile. Rade - o sa ne descurcam. Spusese simplu: eu sunt Radu. E cu un an mai mare ca mine. Si cu cateva premii. Eu, decat el, cu cateva carti. Dar, in fond, aici nu mai exista decat trei oameni care creeaza ceva, impreuna. E fantastic acest feeling, la un interviu. Ca, aici, acum, cu ceea ce deja simtim ca avem, facem, impreuna, sa se nasca ceva bun.
    Ma intreaba: nu scrii? Zic: nu. Acum un minut nu aveam idee ca nu o sa scriu. Ca nu o sa inregistez. Ca va fi altfel. Pur si simplu, nu sunt cuvinte ce vin unul dupa altul – e ce curge: povestea. Si ce va ramane in timp. E ca un experiment social de-a interviul si de-a povestitul despre dans. Am nevoie de maini, cand vorbesc cu Radu Poklitaru. Si de ochi. Si de orice altceva decat sa dadacesc un carnetel. Iar el are incredere.
    Incaperea unde suntem e placuta, si o facem repede si mai placuta, in modul acela studentesc, pe care generatia noastra il gasea firesc, acum trei decenii, indiferent de loc. Cu Costa am mai fost la chefuri, demult. Iar Radu e ca noi. Intram, aruncam repede lucrurile pe care le avem in maini, prin toate cotloanele, sunt doar doua scaune - Radu il infige pe Costa pe unul dintre ele, de parca n-ar fi el vedeta serii. Sunt gesturi mici dar, alaturi de grija lui ca trupa sa-si primeasca felicitarile, alaturi de bunavointa de a-i impinge la aplauze, alaturi de alte mici franturi, deja contureaza un om. Generos. Cald. E important.
    Cate ceva, si in cuvinte
    Cine sau ce e Radu? Unii se bat pentru el sau impotriva lui, incercand sa decreteze ca e moldovean sau ucrainean sau altele. E... dansator. Si coregraf. Cu suflet slav si international. Asta e ce e important. Arta nu are granita. Sigur, e nascut in Chisinau, din familie de balerini, studii la Perm, trece de la balerin la coregraf, de la dans clasic la modern, turnee in lume, coregrafia la deschiderea si inchiderea Olimpiadei de la Soci 2014, conduce o companie tare, "Kiev Modern Ballet", premii, unul dintre coregrafii cunoscuti de azi, ai lumii - le gasiti pe google. Ce nu gasiti, si tine tot asa de mult de el, e amprenta aparte a inelului pe care il poarta, cu pietre ce strajuiesc inedit un mijloc al bijuteriei, si felul in care sare candva la pian, pentru un scurt respiro, si cum se scuza, dupa ce imi pune si el cateva intrebari: stii, si eu iau interviu celor cu care vorbesc, sper ca nu te superi.

    Nu ma supar - dimpotriva, este ceea ce trebuie sa fie. E participare. Si schimb. Ceea ce si il face, la final, cand ii spun: hai sa facem impreuna ceva, sa colaboram, sa rada, aproband: ok, cred ca se poate, imi plac gesturile tale.Ce e drept, in preajma lui simti ca esti mai liber sa dai din maini, si nu doar ca sa suplinesti rusa.
    Il intreb cum a pregatit "Salonul 6", de a fost in vreun spital de psihiatrie, sa vada. Pentru ca am scris mult despre spitale de genul asta si cred ca a desenat bine lumea de acolo. Imi spune ca nu, ca e intuitie. In fapt, mult din ce face e intuitie - vad asta. E un pact eficient al ochiului cu mintea, garnisind totul cu multa creativitate si empatie.
    Il intreb de a dorit sa aduca tema homosexualitatii pe scena, pentru ca, in ambele spectacole prezentate seara, asta poti citi si in cheia asta. Imi spune ca, in anii de cand a pus aceste spectacole, sunt a doua persoana care intreaba asta si ca, de regula, lumea nu se gandeste la asta. Dupa mai multe fraze pe tema, imi mai spune ceva: de nu as vedea ca esti femeie, as spune ca esti gay. Zambesc. Sunt gay onorific al prietenilor mei gay. Intr-o tara cu multe accente homofobe, e bine sa ai ochii deschisi la tot ce poate submina inca putin homofobia. Si cred ca spectacolele lui ajuta si aici.
    Il intreb pe Radu si cum ajunge la un spectacol. De la muzica, de la cuvinte, de la dansatori? Spune ca de la orice. Si e ca si cum mi-as da cu palma peste frunte, cu raspunsul lui. Evident ca de la orice. E omul ce poate gasi inspiratie din orice. Pentru ca are ochi.

    Vorbim despre cultura slava, despre Vasovski, despre existenta sau inexistenta, in Ucraina, a unor teme tabu. Inteleg, de la interlocutor, ca oamenii cam stramba din nas la ce li se pare ca vine de la rusi. In rest, nu ar exista sentimentul incorsetarii. E arta. Arta e la fel peste tot.
    Sigur, am mai povestit multe in timpul in care l-am petrecut impreuna, in trei. Dar am spus ca n-are rost sa iau, sa retin, calupuri de cuvinte - nu in acest caz. Am luat mai degraba miscarea mainilor, si lumina cabinei, si sunetul cuvintelor, inainte de sens. Mult din asta explica, zic eu, ce vede Radu Poklitaru, ce duce pe scena. Generozitatea, atentia, empatia, asteptarea si rezultatul.
    Stabilim ca vom comunica pe mai departe. Imi spune: poti sa-mi scrii si in tatara - inteleg. Si asa e - a inteles. E concluzia de dupa o seara buna, cand coboram, si ii bat in ochi, cu finete si amicitie. Acum stiu cate ceva din cum vede ochiul asta. Problema e ca inca vreau sa stiu mai mult. Plec acasa cu sete - dupa a vedea iar spectacolele deja savurate, dupa a vedea altele noi, dupa a fi acolo la ei acasa, cand ele se nasc. Candva se va intampla si asta. Si, in definitiv, cred ca e recomandarea cea mai buna pe care pot s-o fac despre munca lui Radu Poklitaru: sa pleci cu sete, pentru ce va mai fi, imediat cum ce este s-a terminat.
    Ramona Balutescu
    Foto:
    Adrian Piclisan: 2, 3, 4, 5, 7
    Sergey Efanov: 6
    ,,Fotostudio na Illinskoi” Sergey Krylatov: 1, 8
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Bob Dylan, prima reactie publica dupa Premiul Nobel: "E uimitor, incredibil.Cine nu viseaza la asta?"


    [2016-10-30]
    Distins cu Premiul Nobel pentru Literatura pe 2016, Bob Dylan nu a avut nicio reactie vreme de aproape trei saptamani. Cantaretul a povestit acum, intr-un interviu, cum s-a simtit cand a aflat vestea. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bob Dylan, prima reactie publica dupa Premiul Nobel: "E uimitor, incredibil. Cine nu viseaza la asta?"


    [2016-10-30]
    Distins cu Premiul Nobel pentru Literatura pe 2016, Bob Dylan nu a avut nicio reactie vreme de aproape trei saptamani. Cantaretul a povestit acum, intr-un interviu, cum s-a simtit cand a aflat vestea. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cimitirul ,,Rulikowski" aproape paralizat de masini


    [2016-10-30]
    Duminica, vreme superba de toamna. Doua zile pana la Ziua Mortilor. Oradenii de aici si cei plecati prin alte tari asalteaza pur si simplu Cimitirul ,,Kazimir Rulikowski" pentru a face ultimele aranjamente de morminte in vederea cinstirii celor care au parasit aceasta lumea. Se stie, in Oradea a existat mereu un adevarat cult al pregatirii […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Insemnari din casa ludaii


    [2016-10-28]
    Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina. ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. […]
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
     Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina.
    ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. Toti oamenii sunt primitori, cand vii sa cumperi ceva de la ei de la stand. Asta nu inseamna ca povestea se aplica tuturor locuitorilor unui loc, sau ca cei care vand ceva, in locul acela, acolo si domiciliaza, ca sa extinzi amabilitatea lor si orasului care ii contine pentru scurt timp. E mai firesc sa vorbesc despre organizarea unui eveniment din care noi, o mana de ziaristi din Timisoara, am prins o zi, si despre cum am gasit orasul, si pe unii din oamenii sai.
    Ce ne leaga
    Asadar, "Zilele Ludaii", cum ar veni. Desi Kikinda, din Voivodina, Serbia, e la o aruncatura de bat (si o granita nu totdeauna zambitoare) de Timisoara, e prima data cand ajung acolo, la editia 31 a intalnirii ce sta sub semnul portocaliului. Nu trebuie sa traduc cuvantul "ludaie". Toti banatenii si chiar si un cerc mai departe de noi, toti transilvanenii stiu ca vorbim despre dovleac. Dar noi, cei de aici, din Timisoara, avem si "ludaia" in fondul principal de cuvinte, ca multe altele din amestecul acesta atat de important pentru noi, al zonei. Al euroregiunii - daca vreti.

    De multe ori spun ca felul in care faci papricasul e un liant mai important decat limba pe care o vorbesti, si ca ne leaga pe noi, aici, in coltul asta de lume, romani, unguri, sarbi, nemti, romi, cei cativa evrei ramasi, slovacii, croatii, mai abitir decat sunt legati romanii aceleiasi zone de moldoveni sau munteni.
    Nu trebuie sa se isterizeze nimeni la asta - e doar un fapt simplu al vietii - si in Kikinda simti iar asta, de la Imperiul din spate ce rasufla exact ca in Timisoara si in cladirile lor, de la croiul bisericilor si strazilor, de la bucatele de pe mesele precupetilor, de la felul in care ne cade lumina pe fete cand, trei cuvinte in romana, doua in sarba, ne intelegem cand vrem ceva, si apoi ne zambim. E un "acasa" extins - doar ca un "acasa" din care vecinii nostri au stiut sa construiasca ceva anume.

    Nu e doar treaba cu ludaile cea la care sunt atenta, cand vine vorba de Voivodina, de o vreme. Oamenii acestia de langa noi stiu sa se promoveze altfel, stiu sa lucreze uniti frumos atunci cand e vorba sa se promoveze. Si nu in nota agresiva sau inutil-spargatoare-de-bani, cum, de multe ori, s-a vazut la targurile internationale de turism, unde au ajuns delegatii de romani. In vara am participat la Timisoara la o actiune de promovare a turismului in Voivodina, si am ramas impresionata de felul placut si interesant in care au inteles sa vorbeasca despre ei vecinii nostri.
    Am intrebat atunci pe una dintre promotoare daca animozitatile de acum aproape 20 de ani, de cand cu romanii care fusesera aliati ai NATO pe cand cu bombardamentele asupra Serbiei, au mai ramas pe rol. Mi-a spus ca aia a fost deja demult si sa nu se mai gandeste in aceasta cheie. Am bagat la cap raspunsul, mi-am spus "asa sa fie" si am plecat, impreuna cu colegii, sa descoperim, in zi de ludai, Kikinda.

    Iti schimbi sau nu ceasul, la granita - e treaba ta. Ora aceea diferenta dintre Serbia si Romania e mai mult metaforica - nu simti diferentele ca intre Romania si Ungaria, sau intre Romania si Italia, spre exemplu, si, desigur, nici nu se face seara mai repede. Doar e, asa, o chestie ce a ramas. Si care, uneori, ne mai incurca in plasa unui zambet: "dupa ora lor sau dupa ora noastra" - ne intrebam, initial. Apoi "lor" devine incet - incet, "ora locala", pentru ca simtim ca "lor" e un fel de "noi". Ca suntem tare asemanatori. Desi… cred ca avem si de ce sa ii invidiem.
    Intre dovleci si mamut
    Zilele Ludaii sunt o chestie de anvergura, ce strange laolalta nu doar vanzatori si cumparatori ci si oameni de cultura, si felul unui oras de a se arata celui care vine pentru ludai, si strategia de a cuprinde totul alolalta astfel incat partile intregului sa rimeze si sa se armonizeze.
    Studiez harta, inainte de a ajunge, citesc despre obiectivele de vizitat din Kikinda, despre mamutul lor, despre moara cu cai si despre capul de turc din stema orasului. Pana la urma, sa ne amintim ca mergem la sarbi. "Cal breaz si sarb cuminte" e o expresie a noastra, ce spune ceva despre vecinul ceva mai pornit, ceva mai nabadaios, totusi, decat noi. Stema orasului contine o mana ce tine o sabie, si un cap de turc infipt in ea. S-au facut demersuri sa se schimbe asta, s-a explicat ca timpul e altul si ca "nu mai cadreaza" dar… tot stema aia a ramas. Deocamdata. (Ce sa mai spun, cand Timisoara, unde nu te mai poti scarpina undeva fara o eticheta de "viitoare capitala culturala", aniverseaza, zilele astea, cu fast, eliberarea de sub turci - desigur, tot ca mare actiune culturala). Cantonari pe care timpul ar fi trebuit sa le stearga deja. Si sa puna ludai peste tot.

    Prima tura prin oras o facem sub conducerea colegului Constantin Duma, care "stie". El e "sarbologul" nostru, si reusim sa ajungem fara peripetii majore in inima spatiului dedicat manifestarilor, de unde ne preia Milica Vukobrat, care a studiat romana la Novi Sad si care, poate mai mult ca orice, a facut sa fim in Kikinda de peste granita, acasa.
    E interesant ticaitul orasului, atunci cand au loc aceste zile de sarbatoare. Asadar, in Voivodina, in orasul acesta micut si plin de verdeata, s-a gasit, deja de 31 de ani, ceva care sa ii scoata din anonimat. De ce ludaile si de ce aici? Probabil ar fi putut fi oriunde, in toata zona noastra. Dar uite ca cineva a venit cu ideea, ea a prins, il avem si pe "Lala na ludaji" (Lala pe ludaie), si anume voivodeanul care se urca pe dovleac si vede toata Kikinda, la cat de plata e zona. Plata, dar uite ca oamenii au stiut sa-si creeze si intretina propriile legende.

    Ne foiseram putin printre statuile mari si mici in forma de ciuf (pasarea oficiala a Kikindei) si un miliard de produse in forma de dovleac (aici e inca un plus pentru organizatori - daca tot vorbim despre zile ale ludailor, atunci e firesc sa incerci sa pastrezi cata specificul povestii). Si ne-am hotarat ca vrem la muzeu. Care era si aproape, si mai era si povestea vestitei Kika, mamutul ale carui oase au fost descoperite in zona, in urma cu cativa ani.
    Toata lumea se fotografiaza, obligatoriu, cu scheletul-copie din curtea muzeului, montat, care ar fi un fel de Kika cu toate ale ei. Cel "pe bune", din muzeu, are mai putine oase dar e interesant. Si mai interesanta, insa, este povestea mamutului, la care suntem invitati sa luam parte, cu ajutorul unei proiectii si a unor ochelari 3D. Acuma, de ce se plimba mamutul pe langa o sinagoga, pentru a-l vedea cat e de mare, nu stiu, cum sinagoga locului a fost distrusa de cateva zeci de ani. Si nici cel care ne explica despre muzeu nu stie - chiar imi spune ca, in 10 ani, sunt prima care intreaba asta.

    Tot la muzeu vedem cate ceva din orice, al zonei, ca in toate muzeele de loc mic - si pictura, si silexuri, si port popular, si industrie locala, si explicatii legate de celebra "moara cu cai", pe care o s-o vedem mai tarziu. Una peste alta, un plus. M-a bucurat mult ca am putut vedea muzeul. Si ca nu am fost singurii care au intrat acolo - localnicii au stiut sa-l includa in circuitul acestor zile ale dovleacului.
    Multe culori
    Ne mai miscam cu Milica prin oras, vedem o expozitie de pasari exotice nefericite, apoi Biserica Catolica, apoi trecem pe langa milionul de chestii derivate din dovleac - placinte, seminte, uleiuri, sapunuri, decoratiuni, chiar si sepcute si palarii in forma de dovleac. Vandute de oameni cu palarii portocalii, si ei, uneori cu inscriptii doar in chirilice - dar toti rup cate o vorba si in romana, si in engleza, iar leii nostri romanesti sunt acceptati ca moneda folosibila si aici.

    Ca sa nu uitam ca suntem in Serbia, mai trecem si pe langa cate un stand cu arme de jucarie, cu tricouri nationaliste, cu diverse chestii scrise in chirilice. Oricum, noi, cei din Banat, nu avem probleme cu citirea chirilicelor. Cu armele in exces, chiar si de jucarie, eu am, si tresar chiar si cand un individ din multime trece cu asa ceva pe umar.
    Pana la pranz, Milica ne duce pe stradute de oras pe care nu sunt tarabe, admiram o superba bolta de copaci si ne gandim ca, uite, Kikinda nu are un primar-drujba, ca noi, la Timisoara… Chiar si in afara perimetrului Zilelor Ludailor, magazinele participa la bucuria orasului, decoratiunile din vitrine sunt cu dovleci, se anunta reduceri cu ocazia acestor zile. E peste tot o efervescenta placuta, cu un anumit timbru al vibratiei, care te face sa te simti tu insuti integrat in peisaj.

    Dupa masa ajungem si la primarie, sa vad stema aceea belicoasa a orasului. Apoi urmeaza jurizarea concursului de dovleci. Cel mai greu, cel mai lung - si d-astea. Colegii noteaza greutati de sute de kilograme - eu nu. Mi-e tot una. "Imens" pleaca la mine de la mai putin de 200 de kilograme. Ce e peste, e tot atata: imens. E vorba doar de spectacol, de culoare, de oamenii ce se strang in jurul dovlecilor pentru poze, de bucuria copiilor.
    O alta inima a orasului: Terra
    Se anunta castigatorii si plecam mai departe. Nu, nu e gata. Nu e asta toata Kikinda. Milica noastra ne conduce la complexul de sculpturi in aer liber Terra, o tabara ce reuneste, in fiecare an, artisti din toata lumea, si ale caror lucrari sau raman aici sau, uneori, "umbla" - unele dintre ele ajungand si la Bienala de la Venetia.

    Aici am una dintre marile surprize placute ale zilei. Niciodata nu stii unde vei da  peste urmatorul om. Om aparte. Om cu poveste. Cu generozitate si bun simt. Cu caldura. Cu catei buni. Radovan e un fel de paznic-ghid la Complexul Terra. Ne primeste, in primele doua minute cautam limbaj comun, dincolo de mangaiatul cateilor. Apoi, ca banc, aparent, ca sa ne arate ca unul din catei raspunde la comenzi in toate limbile, trece pe engleza. Il intreb ceva, scurt, simplu. Si Radovan isi da drumul. Cu o engleza pe care ar invidia-o multi dintre intelectualii romani. Cu vocabular fain, pronuntie buna, idei legate coerent.
    Are 61 de ani. A facut engleza la scoala, din clasa a IV-a, intr-un ciclu experimental. A facut trei ani de facultate de stomatologie, apoi s-a lasat. A cantat la chitara. A bantuit niste ani prin Paris – dar franceza n-a invatat, s-a descurcat cu engleza.

    Stie povestile statuilor de aici, de la Terra, si ale creatorilor lor - despre fiecare ne poate spune cum e omul, cum a ajuns acolo, cam care e povestea din spatele creatiei. Ne conduce printre zecile de statui din gradini, apoi intram la parterul cladirii care era candva o fabrica si care, acum, este atelier al creatorilor. Strabatem o alta gradina plina cu forme si cu abstractiuni, ajungem sub un alt acoperis - si aici, o lume intreaga, imprastiata, si toata vizita aduce, acum, a plimbare pe fundul unui acvariu cu animale necunoscute, fata de care esti si curios, si grijuliu, sa nu se dea la piciorul tau.
    E fascinant locul. E un exemplu deosebit de fabrica ce nu a trebuit daramata ca spatiul sa poata fi reintegrat in activitatile orasului. Tabara de sculptura de la Kikinda si-a castigat, in timp, renume international. Un exemplu ce poate fi importat si la noi, mai ales ca Timisoara a primit nemeritata (dupa mine) pleasca legata de capitala aceea culturala.

    Radovan ne conduce spre poarta de metal a imensei gradini cu statui, sa iesim. Zice: Uite, aici lipseste „Arbeit macht frei”, la cum arata. Exact ce spuneam colegilor, inainte de a intra noi acolo. Dar e vorba doar de sumbrul orei din zi, care nu mai e, tehnic, zi, ci seara, si de metalul intrarii. In rest, un loc plin de suflet si de idei. Un loc pentru revenit.
    Turing si moara cu cai
    Mergem, la insistentele mele, si la "moara cu cai". Pe drum, chiar din mers, in crepuscul si aflandu-ma pe partea mai putin buna a microbuzului nostru, privirea imi e atrasa spre dreapta, de un portret al lui Alan Turing, pe o cladire. O fractiune de secunda. Dar nu am nevoie de mai mult de o fractiune de secunda pentru a il recunoaste pe Turing, o personalitate ce ma fascineaza, matematicianul ce descifra coduri in razboi.

    O rog pe Milita cu cerul cu pamantul sa-mi faca rost de o poza si, peste cateva zile, o primesc. E si Tesla alaturi, si cateva chestii pe care, in mod curent, le-ai vedea in laboratoare de fizica. Imi spune ca sunt la "Parcul Stiintific, primul in Serbia - langa, se afla Centrul pentru Formare Profesionala". Bravo, Kikinda, bravo Voivodina!
    Ajungem si la moara respectiva. Aici, forta era data de cai, ce se invarteau pentru a determina macinarea. Pe GPS, daca vei cauta folosind caractere latine, locul nu e marcat. E marcat doar un mic magazin din apropiere, ce si-a luat numele de la aceasta moara - Suvaca. Pai de ce sa fie marcat?… Si ei au decidenti de genul "nu ne vindem tara", desi ansamblul acesta ar fi interesant pentru toti strainii, fiind unul dintre cele doar cateva care au mai ramas in Europa…

    O lasam pe Milica si ziua se termina cumva brusc, ca un avion de hartie ce intra cu nasul in asfalt… Sunt frumoase locurile noi dar cel mai de pret sunt oamenii. Oamenii, ideile, firele care se tes intre oameni si idei.
    Una peste alta, Kikinda este un loc care foloseste magistral o idee in aparenta simpla: un produs al tau in care infasori orasul, pentru trei zile, si toti respira in acelasi ritm. Pui pe strada mare ce ai tu mai bun si mai de aratat. Si se pariaza pe cordialitate, pe impartire de clipe bune. Si, dincolo de dovleci, e ceea ce spune colegul Titi, cand iesim de pe poarta Complexului Terra: aici mai venim.
    Ramona Balutescu
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui


    [2016-10-21]
    Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a […]
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
     Ii bat in ochi, in ochiul lui drept, peste care-si coboara grijuliu o pleoapa, cand vede ca-mi duc mana spre el. Simt ca o sa fie un fel de parola a noastra, pe viitor. Abia apoi pleaca. E Radu Poklitaru, cunoscutul sef al unui balet din Kiev, si ne aflam in fata Intrarii Actorilor, a Operei din Timisoara, dupa un dialog in care presa si miscarea scenica s-au intrepatruns util si bizar, cu radacini in viitor si trecut, cu fructe acum.
    Sint asa de nerabdatoare sa scriu despre Radu Poklitaru, cand se termina seara, asa de nerabdatoare... incat n-o fac inca o vreme. Pentru ca ideile se bulucesc, sa iasa, pentru ca entuziasmul e coroziv si, ca uneori, in astfel de momente, muscatura acidului ce te arde ajunge la os, dincolo de os, si te intrebi: "Oare de pun, acum, asta pe hartie, e cel mai bun ce se poate spune, e totul?"
    Povestea e oarecum ca prima mea intalnire cu "Caderea lui Icar", de Bruegel, in Bruxelles, la Muzeul Regal de Arte Frumoase - mersesem in Belgia pentru tabloul ala si, totusi, m-am foit prin tot muzeul, cu asteptare si teama, pana cand am decis ca e timpul sa intru in acea sala, ca altfel nu se mai poate. Asa e si acum - s-a strans ce trebuia sa se stranga, s-a decantat si, de nu va fi scris si dus mai departe, acum, explodeaza.

    In fapt, habar n-aveam cum va curge seara cu spectacolele de dans modern ale trupei din Kiev. Stiam doar ca am in agenda ca mergla teatru, la "Salonul nr. 6 / Underground" adica incheierea pentru FEST-FDR2016. In principiu, lumea ia repede chestia asta, ca "festival de teatru". Asa ca mi-am spus ca e cool sa merg la doua spectacole de dans modern, alese din tot "festivalul de teatru". Dar spectacolul din 30 septembrie de pe scena mare a Teatrului National din Timisoara, al companiei din Ucraina, "Kiev Modern Ballet" este, de fapt, capsuna de pe tortul oferit Timisoarei si vestului tarii de o manifestare mult mai ampla, de stai sa descifrezi literele acelea din fata anului: "Festivalul European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti". Si suntem anuntati ca este vorba despre "povesti despre umanitate, in cheia delicata a lui Cehov, despre singuratate si despre teama de a fi diferit" - pentru acea seara.
    In salonul de spital
    Vad "Salonul nr. 6". N-aveam habar cum va curge seara. Acum am. Trebuie sa dau de oamenii astia. Sa discut cu cel care a facut coregrafia. E ciudat. Iti lasa un ghimpe in suflet. Unul bun - de poate exista asa ceva. Dar ghimpe.
    Nici nu stiu ca ce vad spectacolul. Ca ziarist, ca spectator, ca un fel de schita de critic? Il vad, si pacientul psihiatric de pe scena, doctorul sau, vanturatoarea societatii, care amesteca portrete si concluzii, parca pasesc in sala, printre spectatori, cu o doza mare de schizofrenie. Acum, eu... sunt mai multi. Sunt spectatorul care ar vrea, in fras, sa vada linistit spectacolul, sunt pozarul ce trebuie sa bifeze cateva cadre bune, pentru ca despre treaba asta e musai sa se scrie, sunt si un fel de critic-chibit, care vrea sa respire gesturile, aproape facandu-le, inconstient, aproape copiindu-le, pe intern, ca si cum ai gusta o mancare, ca si cum ai incerca o haina.

    Ciudat sentiment. E ca si cum ar fi aglomeratie in mine, si omul simplu, care vrea doar sa fie lasat sa vada spectacolul, ii impinge pe ceilalti spre margine, sa pice din cuib, ca un pui de cuc - dar asta asa, cu ochii pe scena, sa nu piarda nimic.
    Renunt la pozat. Lasa ca e cine sa imi dea poze, apelez la colegul Adrian Piclisan si am rezolvat problema. Dar ce fac cu restul? E greu. Ma bucur de povestea de pe scena, cioplita prin gesturi, dar uite ca un demon in plus tot ramane, care ma face sa ma intreb cum retin dansatorii succesiunea aceasta de gesturi, cum s-a ajuns la cea mai buna dezghiocare a ideii si, cel mai mult - obsedant, aproape - ce e cu pariul la care nu stiu ce va iesi: cum exprimi mai lesne ceva, prin gest sau prin cuvant?
    Gest sau cuvant?
    Cu asta in cap, la pauza, inainte de "Underground", spectacolul al doilea oferit de trupa din Kiev, imi caut colega ce TREBUIE sa-mi aranjeze intalnirea cu coregraful. Trebuie, pentru ca altfel, simplu, o strang de gat. Stie ca nu glumesc, rezolva. Se bucura ca vreau. Ca vreau la modul asta. Ca m-a prins. Cat timp vorbesc cu Georgeta Petrovici, PR-ul Teatrului National "Mihai Eminescu", vine la noi si Ada Hausvater, managerul teatrului nostru. Imi vine s-o iau in brate, asa, adolescentin, pentru cadoul pe care ni l-a facut, pentru alegere, dar e spatiu public.
    Vorbim despre mancarimea asta noua pe care o am, o avem, despre apasarea asta, despre intrebarea ce, acum, intre cele doua spectacole ale ucrainienilor, devine mai acuta decat incalzirea globala: cuvantul sau gestul? Imi place Ada Hausvater, pentru cateva minute suntem in acelasi film, desi ea are mult mai multe, acum, pe cap. Si totusi, gandeste cu mine.
    Ea pariaza pe gest, imi spune cum vede ea cuvintele, mai cu multe sensuri, mai "tradatoare". Eu sunt prietena cu vorbele. Si sunt, acum, uimita de spusa gesturilor, de parca as veni dintr-un scaun cu rotile, de parca acum as fi invatat sa ma ridic si sa merg.

    "Cel mai mare cadou pe care il putem oferi viitorului este cultura. Cultura este singura regula care transforma jungla intr-o societate." spunea, in deschiderea FEST-FDR, Ada Hausvater, managerul Teatrului National Timisoara.Tot azi, acum, seara aceasta, vine si anuntul legat de UNITER. In 2017, Gala Premiilor UNITER se va tine la Teatrul National din Timisoara, pe 8 mai. Gala, eveniment lansat in 1991 de presedintele UNITER, Ion Caramitru, este unul dintre programele de referinta ale Uniunii Teatrale din Romania, recompensand excelenta in artele teatrale.
    ,,E un semn faptul ca reusim sa facem aceasta gala la Timisoara in anul imediat urmator nominalizarii sale la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. Noi ne-am dorit acest lucru dinainte de a fi facut public titlul. Gala Premiilor UNITER a iesit din Bucuresti pentru prima oara in 2007, la Sibiu, apoi a fost la Iasi si la Oradea, iar acum venim la Timisoara. Teatrul National din Timisoara este nu numai un monument istoric, ci si un teatru de traditie, si, de asemenea, se afla in capitala unei regiuni romanesti de traditie culturala si multietnica majora.
    Nu in ultimul rand, Teatrul National este incarcat cu reverberatii in istoria recenta a Romaniei. Toate aceste elemente ar fi facut prezenta Galei fireasca de mai demult, dar probabil ca acum a fost momentul potrivit. UNITER isi propune, prin insusi statutul sau, sa sprijine creatia si noutatea in teatru, iar Nationalul timisorean exceleaza in acest domeniu", a punctat Ion Caramitru. Da, ceea ce face Teatrul National de aici este dincolo, cu mult, in bine, de frauda multora dintre "ingramadirile culturale" ce s-au cladit, sa iasa ca numar, in candidatura orasului pentru povestea cu capitala culturala.
    Intre coloane - aproape arsi
    Incepe "Underground". Nici nu mai merg la locul meu, raman in loja Getei. Vreau sa am un ochi pe sala, un deget pe pulsul ei, pe reactiile ei. Sala freamata, participa, traieste. E ca un animal din Groapa Marianelor, care, pe intuneric, misca aproape nestiut cele o mie de prelungiri ale sale, unduind, vietuind in aproape-bezna. Si ingurgitand. Uite ca poti sa te hranesti din gest cultural, ca poti sa procesezi lumina, ca o frunza, ca poti inflori pe interior.
    Dansatorii lui Radu Poklitaru nu sunt dansatori. Sunt niste artisti de o complexitate aparte si, de ar fi sa descrii cumva scurt, copilareste, ce dau ei, de pe scena, ai putea spune ca, si pusi la sevalet, ei ar reusi sa creeze ceva naucitor si cu valoare artistica de schimb. Pentru ca fac mult mai mult decat sa danseze.  Joaca. Au dansul dar au si fetele si... uite ca realizez, iar, ceva nou, de o bucurie aparte, ca atunci cand, la un spectacol de opereta, solistii reusesc sa si "vorbeasca folosibil", sa joace.

    Asta fac dansatorii din fata noastra. Nu sunt lebedele mute, cu tutu. In fapt, sunt niste actori care danseaza si care nu vorbesc. Dar spectacolul e intreg. Si iti arata, in caz ca nu stiai, ca se poate si asa. Si-ti ridica standardele. Nasolii... De acum nu o sa mai poti accepta orice dans. De acum o sa vrei mai mult. Pentru ca ai vazut ca se poate.
    Freamatul unei lumi de dedesupt (dar nu suntem noi, oare, mereu dedesuptul unei situatii sau unei vremi, in ciuda a orice zice cronicarul?). Situatiile in care aliantele se fac si se desfac, in care etica traieste scurt, in puncte de aglutinare, si moare. In care dansatorii se ajuta de costume, de lumina, de obiecte. Magistral, chiar. Gaselnita lui Radu Poklitaru, cu coloanele care devin masinarie de cernut si triat, un concasor social, e superba - de un superb ca al ideilor lui Dali, dar fara kitsch-ul picturilor lui Dali, de dincolo de idei. Coloane intre care nu esti ars, masonic, ci te arzi. Te oferi. Salii.
    Spectacolul al doilea al serii e ca o mana de scantei aruncate pe scena, ce sclipesc intermitent, cu lumina catifelata, cu lumina neagra, cu speranta, cu invidie, cu disperare - ca in orice buchet complex al vietii. Cu o carja aortica - poarta, in spate, in dreapta scenei - dar, dupa, Radu spune ca poate fi orice, si ca ce am vazut eu acolo a mai vazut, asa, doar un medic cardiolog. E democratie, cu publicul, in spectacolele lui: fiecare intelege ce vrea - important e sa simta ca, undeva, s-a sadit o idee.
    Aplaud, pereche de maini intre perechile atat de entuziaste din jurul meu, la final, cu graba. Vreau sa dau de omul asta. Si mai vreau ceva. E ceva ca un fel de mancarime deranjanta, ca o pata care ti se pune pe creier si nu stii cum vei trai cu ea. Vreau sa revad spectacolele. Acum, cand aplaud, simt clar, deslusit, ca o piatra ce voiajeaza spre rinichi, si doare, ca vreau sa mai vad spectacolele astea, pentru ca am intrebari, pentru ca inca nu am cuprins tot, pentru ca vreau sa revad legatura, ca gest si gand, intre A si B, intre P si R.
    E extrem de ciudat sentimentul asta, cand tocmai s-a terminat un spectacol, ca trebuie luat iar la analizat, ca, poate, data viitoare, vei sti sa fii doar spectatorul si, mai apoi, doar criticul, ca vei putea, si mai apoi, suprapune toate astea, nu doar imbogatindu-te ci si explicandu-le celorlalti ceva din vraja unui spectacol reusit. De vei putea. Pentru ca e greu sa cuprinzi tot, eficient, chiar si in cartile de vraji, despre vraji. Ma ridic de la masa, cu foame. Masa buna.
    Un interviu ciudat
    Nu am posibilitatea revederii spectacolelor, acum. Cobor, oarecum frustrata, spre intalnirea cu coregraful. Ne vedem undeva pe coridorul de la cabinele artistilor, cum vine dinspre scena, ne dam mana, negociem limba in care sa discutam, il felicit. Il avem cu noi pe Costa Tovarnisky, actor la noi, la National, ce ne traduce. Cu toate astea, sunt foarte atenta la Radu si imi aduc aminte de cele cateva cuvinte pe care le stiu in rusa, el intelege, cata, romana - ne descurcam.
    Ei, si abia acum incepe al doilea spectacol al serii. Radu Poklitaru e scanteietor, eclatant. Nu eu iau interviul, si el mi-l ia mie, nu e doar al lui dansul, si mainile mele danseaza cuvintele pentru el. Imi spun ca e bine ca sunt indragostita de un alt barbat, acum - altfel, farmecul lui Radu ar fi un cantec de sirena greu de ascultat fara urmari. Asa -noi trei, cateva pahare, un pian, si, pentru timpul ce trece de acum inainte, o superba amicitie.
    Dar, inainte de noi trei, suntem "noi, mai multi", la o tigara. Coboram pentru ca baietii vor sa-si respecte viciul, si, de unde felicitarile mele mersesera la coregraf, el imi pune cheita in spate si ma rasuceste, cu un "felicitari" tradus in ucraineana, si pe care il retin pentru fix 10 minute, spre fiecare dintre dansatorii lui care trece pe langa noi. Literalmente, ma rasuceste. Dupa ce imi spusese: "nu eu, ei". Simti cand cel din fata ta minte, in astfel de momente, cand e vorba de o falsa modestie. Aici nu e.

    Si ma rasucesc cu drag, ca o floare a soarelui, de fiecare data cand Radu mai vrea sa-si bucure pe unul dintre dansatori. Mai mult, vazusem, la aplauze, cum coregraful si-a impins dansatorii in fata, la arlechin, sa ia ei aplauzele, inaintea lui. Ii si spun asta, vorbindu-i despre generozitatea - nu asa de des intalnita - a omului de teatru. E oarecum mirat ca am remarcat. Ne privim si ne vedem. In acelasi timp.
    In fapt, e un interviu ciudat. Care isi croieste singur drumul, ca un rau navalnic. Ma intreaba, inainte sa incepem: cam de cat timp avem nevoie? Stiu ca il asteapta ai lui. Ii spun: cat vrei tu, de la cinci minute la doua zile. Rade - o sa ne descurcam. Spusese simplu: eu sunt Radu. E cu un an mai mare ca mine. Si cu cateva premii. Eu, decat el, cu cateva carti. Dar, in fond, aici nu mai exista decat trei oameni care creeaza ceva, impreuna. E fantastic acest feeling, la un interviu. Ca, aici, acum, cu ceea ce deja simtim ca avem, facem, impreuna, sa se nasca ceva bun.
    Ma intreaba: nu scrii? Zic: nu. Acum un minut nu aveam idee ca nu o sa scriu. Ca nu o sa inregistez. Ca va fi altfel. Pur si simplu, nu sunt cuvinte ce vin unul dupa altul – e ce curge: povestea. Si ce va ramane in timp. E ca un experiment social de-a interviul si de-a povestitul despre dans. Am nevoie de maini, cand vorbesc cu Radu Poklitaru. Si de ochi. Si de orice altceva decat sa dadacesc un carnetel. Iar el are incredere.
    Incaperea unde suntem e placuta, si o facem repede si mai placuta, in modul acela studentesc, pe care generatia noastra il gasea firesc, acum trei decenii, indiferent de loc. Cu Costa am mai fost la chefuri, demult. Iar Radu e ca noi. Intram, aruncam repede lucrurile pe care le avem in maini, prin toate cotloanele, sunt doar doua scaune - Radu il infige pe Costa pe unul dintre ele, de parca n-ar fi el vedeta serii. Sunt gesturi mici dar, alaturi de grija lui ca trupa sa-si primeasca felicitarile, alaturi de bunavointa de a-i impinge la aplauze, alaturi de alte mici franturi, deja contureaza un om. Generos. Cald. E important.
    Cate ceva, si in cuvinte
    Cine sau ce e Radu? Unii se bat pentru el sau impotriva lui, incercand sa decreteze ca e moldovean sau ucrainean sau altele. E... dansator. Si coregraf. Cu suflet slav si international. Asta e ce e important. Arta nu are granita. Sigur, e nascut in Chisinau, din familie de balerini, studii la Perm, trece de la balerin la coregraf, de la dans clasic la modern, turnee in lume, coregrafia la deschiderea si inchiderea Olimpiadei de la Soci 2014, conduce o companie tare, "Kiev Modern Ballet", premii, unul dintre coregrafii cunoscuti de azi, ai lumii - le gasiti pe google. Ce nu gasiti, si tine tot asa de mult de el, e amprenta aparte a inelului pe care il poarta, cu pietre ce strajuiesc inedit un mijloc al bijuteriei, si felul in care sare candva la pian, pentru un scurt respiro, si cum se scuza, dupa ce imi pune si el cateva intrebari: stii, si eu iau interviu celor cu care vorbesc, sper ca nu te superi.

    Nu ma supar - dimpotriva, este ceea ce trebuie sa fie. E participare. Si schimb. Ceea ce si il face, la final, cand ii spun: hai sa facem impreuna ceva, sa colaboram, sa rada, aproband: ok, cred ca se poate, imi plac gesturile tale.Ce e drept, in preajma lui simti ca esti mai liber sa dai din maini, si nu doar ca sa suplinesti rusa.
    Il intreb cum a pregatit "Salonul 6", de a fost in vreun spital de psihiatrie, sa vada. Pentru ca am scris mult despre spitale de genul asta si cred ca a desenat bine lumea de acolo. Imi spune ca nu, ca e intuitie. In fapt, mult din ce face e intuitie - vad asta. E un pact eficient al ochiului cu mintea, garnisind totul cu multa creativitate si empatie.
    Il intreb de a dorit sa aduca tema homosexualitatii pe scena, pentru ca, in ambele spectacole prezentate seara, asta poti citi si in cheia asta. Imi spune ca, in anii de cand a pus aceste spectacole, sunt a doua persoana care intreaba asta si ca, de regula, lumea nu se gandeste la asta. Dupa mai multe fraze pe tema, imi mai spune ceva: de nu as vedea ca esti femeie, as spune ca esti gay. Zambesc. Sunt gay onorific al prietenilor mei gay. Intr-o tara cu multe accente homofobe, e bine sa ai ochii deschisi la tot ce poate submina inca putin homofobia. Si cred ca spectacolele lui ajuta si aici.
    Il intreb pe Radu si cum ajunge la un spectacol. De la muzica, de la cuvinte, de la dansatori? Spune ca de la orice. Si e ca si cum mi-as da cu palma peste frunte, cu raspunsul lui. Evident ca de la orice. E omul ce poate gasi inspiratie din orice. Pentru ca are ochi.

    Vorbim despre cultura slava, despre Vasovski, despre existenta sau inexistenta, in Ucraina, a unor teme tabu. Inteleg, de la interlocutor, ca oamenii cam stramba din nas la ce li se pare ca vine de la rusi. In rest, nu ar exista sentimentul incorsetarii. E arta. Arta e la fel peste tot.
    Sigur, am mai povestit multe in timpul in care l-am petrecut impreuna, in trei. Dar am spus ca n-are rost sa iau, sa retin, calupuri de cuvinte - nu in acest caz. Am luat mai degraba miscarea mainilor, si lumina cabinei, si sunetul cuvintelor, inainte de sens. Mult din asta explica, zic eu, ce vede Radu Poklitaru, ce duce pe scena. Generozitatea, atentia, empatia, asteptarea si rezultatul.
    Stabilim ca vom comunica pe mai departe. Imi spune: poti sa-mi scrii si in tatara - inteleg. Si asa e - a inteles. E concluzia de dupa o seara buna, cand coboram, si ii bat in ochi, cu finete si amicitie. Acum stiu cate ceva din cum vede ochiul asta. Problema e ca inca vreau sa stiu mai mult. Plec acasa cu sete - dupa a vedea iar spectacolele deja savurate, dupa a vedea altele noi, dupa a fi acolo la ei acasa, cand ele se nasc. Candva se va intampla si asta. Si, in definitiv, cred ca e recomandarea cea mai buna pe care pot s-o fac despre munca lui Radu Poklitaru: sa pleci cu sete, pentru ce va mai fi, imediat cum ce este s-a terminat.
    Ramona Balutescu
    Foto:
    Adrian Piclisan: 2, 3, 4, 5, 7
    Sergey Efanov: 6
    ,,Fotostudio na Illinskoi” Sergey Krylatov: 1, 8
    The post Radu Poklitaru - sau despre ochiul ce are dans la capatul lui appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Dispute in Consiliul Local: Liberalul Mircea Malan si UDMR-istul Huszar Istvan s-au contrat pe tema donatiilor de terenuri


    [2016-10-21]
    Viceprimarul Mircea Malan, ales pe listele PNL, si consilierul local Huszar Istvan, seful grupului UDRM, s-au contrat joi pe tema donatiilor de terenuri. Consiliul Local a aprobat joi zece donatii de terenuri facute de oradenii care vor sa isi construiasca imobile si trebuie sa dovedeasca faptul ca sunt racordati la un drum public, cu minimum de 18 voturi permis de lege din partea reprezentantilor PNL in vreme ce reprezentantii PSD si UDMR au votat "impotriva". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Insemnari din casa ludaii


    [2016-10-18]
    Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina. ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. […]
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
     Aceasta scriere nu este despre Zilele Ludaii, de acum o saptamana, din Serbia, ci despre Kikinda, locul care ne-a primit. Si care, doar pe langa altele, multe altele, a facut o treaba faina si din dovlecii pe care te urci sa iscodesti zarea, in Voivodina.
    ,,N-o sa vin cu cliseul de oameni primitori", si d-astea. Toti oamenii sunt primitori, cand vii sa cumperi ceva de la ei de la stand. Asta nu inseamna ca povestea se aplica tuturor locuitorilor unui loc, sau ca cei care vand ceva, in locul acela, acolo si domiciliaza, ca sa extinzi amabilitatea lor si orasului care ii contine pentru scurt timp. E mai firesc sa vorbesc despre organizarea unui eveniment din care noi, o mana de ziaristi din Timisoara, am prins o zi, si despre cum am gasit orasul, si pe unii din oamenii sai.
    Ce ne leaga
    Asadar, "Zilele Ludaii", cum ar veni. Desi Kikinda, din Voivodina, Serbia, e la o aruncatura de bat (si o granita nu totdeauna zambitoare) de Timisoara, e prima data cand ajung acolo, la editia 31 a intalnirii ce sta sub semnul portocaliului. Nu trebuie sa traduc cuvantul "ludaie". Toti banatenii si chiar si un cerc mai departe de noi, toti transilvanenii stiu ca vorbim despre dovleac. Dar noi, cei de aici, din Timisoara, avem si "ludaia" in fondul principal de cuvinte, ca multe altele din amestecul acesta atat de important pentru noi, al zonei. Al euroregiunii - daca vreti.

    De multe ori spun ca felul in care faci papricasul e un liant mai important decat limba pe care o vorbesti, si ca ne leaga pe noi, aici, in coltul asta de lume, romani, unguri, sarbi, nemti, romi, cei cativa evrei ramasi, slovacii, croatii, mai abitir decat sunt legati romanii aceleiasi zone de moldoveni sau munteni.
    Nu trebuie sa se isterizeze nimeni la asta - e doar un fapt simplu al vietii - si in Kikinda simti iar asta, de la Imperiul din spate ce rasufla exact ca in Timisoara si in cladirile lor, de la croiul bisericilor si strazilor, de la bucatele de pe mesele precupetilor, de la felul in care ne cade lumina pe fete cand, trei cuvinte in romana, doua in sarba, ne intelegem cand vrem ceva, si apoi ne zambim. E un "acasa" extins - doar ca un "acasa" din care vecinii nostri au stiut sa construiasca ceva anume.

    Nu e doar treaba cu ludaile cea la care sunt atenta, cand vine vorba de Voivodina, de o vreme. Oamenii acestia de langa noi stiu sa se promoveze altfel, stiu sa lucreze uniti frumos atunci cand e vorba sa se promoveze. Si nu in nota agresiva sau inutil-spargatoare-de-bani, cum, de multe ori, s-a vazut la targurile internationale de turism, unde au ajuns delegatii de romani. In vara am participat la Timisoara la o actiune de promovare a turismului in Voivodina, si am ramas impresionata de felul placut si interesant in care au inteles sa vorbeasca despre ei vecinii nostri.
    Am intrebat atunci pe una dintre promotoare daca animozitatile de acum aproape 20 de ani, de cand cu romanii care fusesera aliati ai NATO pe cand cu bombardamentele asupra Serbiei, au mai ramas pe rol. Mi-a spus ca aia a fost deja demult si sa nu se mai gandeste in aceasta cheie. Am bagat la cap raspunsul, mi-am spus "asa sa fie" si am plecat, impreuna cu colegii, sa descoperim, in zi de ludai, Kikinda.

    Iti schimbi sau nu ceasul, la granita - e treaba ta. Ora aceea diferenta dintre Serbia si Romania e mai mult metaforica - nu simti diferentele ca intre Romania si Ungaria, sau intre Romania si Italia, spre exemplu, si, desigur, nici nu se face seara mai repede. Doar e, asa, o chestie ce a ramas. Si care, uneori, ne mai incurca in plasa unui zambet: "dupa ora lor sau dupa ora noastra" - ne intrebam, initial. Apoi "lor" devine incet - incet, "ora locala", pentru ca simtim ca "lor" e un fel de "noi". Ca suntem tare asemanatori. Desi… cred ca avem si de ce sa ii invidiem.
    Intre dovleci si mamut
    Zilele Ludaii sunt o chestie de anvergura, ce strange laolalta nu doar vanzatori si cumparatori ci si oameni de cultura, si felul unui oras de a se arata celui care vine pentru ludai, si strategia de a cuprinde totul alolalta astfel incat partile intregului sa rimeze si sa se armonizeze.
    Studiez harta, inainte de a ajunge, citesc despre obiectivele de vizitat din Kikinda, despre mamutul lor, despre moara cu cai si despre capul de turc din stema orasului. Pana la urma, sa ne amintim ca mergem la sarbi. "Cal breaz si sarb cuminte" e o expresie a noastra, ce spune ceva despre vecinul ceva mai pornit, ceva mai nabadaios, totusi, decat noi. Stema orasului contine o mana ce tine o sabie, si un cap de turc infipt in ea. S-au facut demersuri sa se schimbe asta, s-a explicat ca timpul e altul si ca "nu mai cadreaza" dar… tot stema aia a ramas. Deocamdata. (Ce sa mai spun, cand Timisoara, unde nu te mai poti scarpina undeva fara o eticheta de "viitoare capitala culturala", aniverseaza, zilele astea, cu fast, eliberarea de sub turci - desigur, tot ca mare actiune culturala). Cantonari pe care timpul ar fi trebuit sa le stearga deja. Si sa puna ludai peste tot.

    Prima tura prin oras o facem sub conducerea colegului Constantin Duma, care "stie". El e "sarbologul" nostru, si reusim sa ajungem fara peripetii majore in inima spatiului dedicat manifestarilor, de unde ne preia Milica Vukobrat, care a studiat romana la Novi Sad si care, poate mai mult ca orice, a facut sa fim in Kikinda de peste granita, acasa.
    E interesant ticaitul orasului, atunci cand au loc aceste zile de sarbatoare. Asadar, in Voivodina, in orasul acesta micut si plin de verdeata, s-a gasit, deja de 31 de ani, ceva care sa ii scoata din anonimat. De ce ludaile si de ce aici? Probabil ar fi putut fi oriunde, in toata zona noastra. Dar uite ca cineva a venit cu ideea, ea a prins, il avem si pe "Lala na ludaji" (Lala pe ludaie), si anume voivodeanul care se urca pe dovleac si vede toata Kikinda, la cat de plata e zona. Plata, dar uite ca oamenii au stiut sa-si creeze si intretina propriile legende.

    Ne foiseram putin printre statuile mari si mici in forma de ciuf (pasarea oficiala a Kikindei) si un miliard de produse in forma de dovleac (aici e inca un plus pentru organizatori - daca tot vorbim despre zile ale ludailor, atunci e firesc sa incerci sa pastrezi cata specificul povestii). Si ne-am hotarat ca vrem la muzeu. Care era si aproape, si mai era si povestea vestitei Kika, mamutul ale carui oase au fost descoperite in zona, in urma cu cativa ani.
    Toata lumea se fotografiaza, obligatoriu, cu scheletul-copie din curtea muzeului, montat, care ar fi un fel de Kika cu toate ale ei. Cel "pe bune", din muzeu, are mai putine oase dar e interesant. Si mai interesanta, insa, este povestea mamutului, la care suntem invitati sa luam parte, cu ajutorul unei proiectii si a unor ochelari 3D. Acuma, de ce se plimba mamutul pe langa o sinagoga, pentru a-l vedea cat e de mare, nu stiu, cum sinagoga locului a fost distrusa de cateva zeci de ani. Si nici cel care ne explica despre muzeu nu stie - chiar imi spune ca, in 10 ani, sunt prima care intreaba asta.

    Tot la muzeu vedem cate ceva din orice, al zonei, ca in toate muzeele de loc mic - si pictura, si silexuri, si port popular, si industrie locala, si explicatii legate de celebra "moara cu cai", pe care o s-o vedem mai tarziu. Una peste alta, un plus. M-a bucurat mult ca am putut vedea muzeul. Si ca nu am fost singurii care au intrat acolo - localnicii au stiut sa-l includa in circuitul acestor zile ale dovleacului.
    Multe culori
    Ne mai miscam cu Milica prin oras, vedem o expozitie de pasari exotice nefericite, apoi Biserica Catolica, apoi trecem pe langa milionul de chestii derivate din dovleac - placinte, seminte, uleiuri, sapunuri, decoratiuni, chiar si sepcute si palarii in forma de dovleac. Vandute de oameni cu palarii portocalii, si ei, uneori cu inscriptii doar in chirilice - dar toti rup cate o vorba si in romana, si in engleza, iar leii nostri romanesti sunt acceptati ca moneda folosibila si aici.

    Ca sa nu uitam ca suntem in Serbia, mai trecem si pe langa cate un stand cu arme de jucarie, cu tricouri nationaliste, cu diverse chestii scrise in chirilice. Oricum, noi, cei din Banat, nu avem probleme cu citirea chirilicelor. Cu armele in exces, chiar si de jucarie, eu am, si tresar chiar si cand un individ din multime trece cu asa ceva pe umar.
    Pana la pranz, Milica ne duce pe stradute de oras pe care nu sunt tarabe, admiram o superba bolta de copaci si ne gandim ca, uite, Kikinda nu are un primar-drujba, ca noi, la Timisoara… Chiar si in afara perimetrului Zilelor Ludailor, magazinele participa la bucuria orasului, decoratiunile din vitrine sunt cu dovleci, se anunta reduceri cu ocazia acestor zile. E peste tot o efervescenta placuta, cu un anumit timbru al vibratiei, care te face sa te simti tu insuti integrat in peisaj.

    Dupa masa ajungem si la primarie, sa vad stema aceea belicoasa a orasului. Apoi urmeaza jurizarea concursului de dovleci. Cel mai greu, cel mai lung - si d-astea. Colegii noteaza greutati de sute de kilograme - eu nu. Mi-e tot una. "Imens" pleaca la mine de la mai putin de 200 de kilograme. Ce e peste, e tot atata: imens. E vorba doar de spectacol, de culoare, de oamenii ce se strang in jurul dovlecilor pentru poze, de bucuria copiilor.
    O alta inima a orasului: Terra
    Se anunta castigatorii si plecam mai departe. Nu, nu e gata. Nu e asta toata Kikinda. Milica noastra ne conduce la complexul de sculpturi in aer liber Terra, o tabara ce reuneste, in fiecare an, artisti din toata lumea, si ale caror lucrari sau raman aici sau, uneori, "umbla" - unele dintre ele ajungand si la Bienala de la Venetia.

    Aici am una dintre marile surprize placute ale zilei. Niciodata nu stii unde vei da  peste urmatorul om. Om aparte. Om cu poveste. Cu generozitate si bun simt. Cu caldura. Cu catei buni. Radovan e un fel de paznic-ghid la Complexul Terra. Ne primeste, in primele doua minute cautam limbaj comun, dincolo de mangaiatul cateilor. Apoi, ca banc, aparent, ca sa ne arate ca unul din catei raspunde la comenzi in toate limbile, trece pe engleza. Il intreb ceva, scurt, simplu. Si Radovan isi da drumul. Cu o engleza pe care ar invidia-o multi dintre intelectualii romani. Cu vocabular fain, pronuntie buna, idei legate coerent.
    Are 61 de ani. A facut engleza la scoala, din clasa a IV-a, intr-un ciclu experimental. A facut trei ani de facultate de stomatologie, apoi s-a lasat. A cantat la chitara. A bantuit niste ani prin Paris – dar franceza n-a invatat, s-a descurcat cu engleza.

    Stie povestile statuilor de aici, de la Terra, si ale creatorilor lor - despre fiecare ne poate spune cum e omul, cum a ajuns acolo, cam care e povestea din spatele creatiei. Ne conduce printre zecile de statui din gradini, apoi intram la parterul cladirii care era candva o fabrica si care, acum, este atelier al creatorilor. Strabatem o alta gradina plina cu forme si cu abstractiuni, ajungem sub un alt acoperis - si aici, o lume intreaga, imprastiata, si toata vizita aduce, acum, a plimbare pe fundul unui acvariu cu animale necunoscute, fata de care esti si curios, si grijuliu, sa nu se dea la piciorul tau.
    E fascinant locul. E un exemplu deosebit de fabrica ce nu a trebuit daramata ca spatiul sa poata fi reintegrat in activitatile orasului. Tabara de sculptura de la Kikinda si-a castigat, in timp, renume international. Un exemplu ce poate fi importat si la noi, mai ales ca Timisoara a primit nemeritata (dupa mine) pleasca legata de capitala aceea culturala.

    Radovan ne conduce spre poarta de metal a imensei gradini cu statui, sa iesim. Zice: Uite, aici lipseste „Arbeit macht frei”, la cum arata. Exact ce spuneam colegilor, inainte de a intra noi acolo. Dar e vorba doar de sumbrul orei din zi, care nu mai e, tehnic, zi, ci seara, si de metalul intrarii. In rest, un loc plin de suflet si de idei. Un loc pentru revenit.
    Turing si moara cu cai
    Mergem, la insistentele mele, si la "moara cu cai". Pe drum, chiar din mers, in crepuscul si aflandu-ma pe partea mai putin buna a microbuzului nostru, privirea imi e atrasa spre dreapta, de un portret al lui Alan Turing, pe o cladire. O fractiune de secunda. Dar nu am nevoie de mai mult de o fractiune de secunda pentru a il recunoaste pe Turing, o personalitate ce ma fascineaza, matematicianul ce descifra coduri in razboi.

    O rog pe Milita cu cerul cu pamantul sa-mi faca rost de o poza si, peste cateva zile, o primesc. E si Tesla alaturi, si cateva chestii pe care, in mod curent, le-ai vedea in laboratoare de fizica. Imi spune ca sunt la "Parcul Stiintific, primul in Serbia - langa, se afla Centrul pentru Formare Profesionala". Bravo, Kikinda, bravo Voivodina!
    Ajungem si la moara respectiva. Aici, forta era data de cai, ce se invarteau pentru a determina macinarea. Pe GPS, daca vei cauta folosind caractere latine, locul nu e marcat. E marcat doar un mic magazin din apropiere, ce si-a luat numele de la aceasta moara - Suvaca. Pai de ce sa fie marcat?… Si ei au decidenti de genul "nu ne vindem tara", desi ansamblul acesta ar fi interesant pentru toti strainii, fiind unul dintre cele doar cateva care au mai ramas in Europa…

    O lasam pe Milica si ziua se termina cumva brusc, ca un avion de hartie ce intra cu nasul in asfalt… Sunt frumoase locurile noi dar cel mai de pret sunt oamenii. Oamenii, ideile, firele care se tes intre oameni si idei.
    Una peste alta, Kikinda este un loc care foloseste magistral o idee in aparenta simpla: un produs al tau in care infasori orasul, pentru trei zile, si toti respira in acelasi ritm. Pui pe strada mare ce ai tu mai bun si mai de aratat. Si se pariaza pe cordialitate, pe impartire de clipe bune. Si, dincolo de dovleci, e ceea ce spune colegul Titi, cand iesim de pe poarta Complexului Terra: aici mai venim.
    Ramona Balutescu
    The post Insemnari din casa ludaii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Vreme rea in toata tara, cu ploi si intensificari ale vantului


    [2016-10-16]
    Administratia Nationala de Meteorologie a emis, duminica, o informare de vreme rea pe tot teritoriul tarii, cu ploi si intensificari ale vantului, valabila de duminica, de la ora 14, pana luni dimineata, la ora 9. De asemenea, ANM avertizeaza ca la munte va ninge, iar in regiunile sudice vor fi rafale de vant ce vor depasi 40-50 de kilometri pe ora. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Aritmetica de OTL: Oradenii se plang ca abonamentele pe tramvaie si autobuze expira inainte de vreme


    [2016-10-16]
    Atentie, abonati OTL! Oradenii se plang ca valabilitatea abonamentelor electronice pe care le incarca lunar expira uneori inainte de vreme si risca, astfel, sa se trezeasca amendati. Un exemplu concret este cel al unui oradean care si-a incarcat abonamentul pe 5 septembrie si credea ca poate circula in voie cu tramvaiele si autobuzele din oras pana pe 4 octombrie inclusiv. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Lista rusinii: compania de telecomunicatii RDS&RCS intra in premiera in topul datornicilor la bugetul local


    [2016-10-13]
    Primaria a publicat miercuri pe portalul propriu "lista rusinii" cu agentii economici si oradenii care inregistrau la 7 octombrie restante fiscale notificate in valoare de 5.000 lei, respectiv 1.000 lei. Conform acesteia, numarul firmelor restante a crescut cu 21% fata de luna septembrie, in vreme ce datoriile inregistrate s-au majorat cu 42%. In premiera in topul restantierilor au intrat persoane juridice precum RDS&RCS, Leflor, Shopping Center Holding, Fundatia Romana pentru Tineret, Crisul Supermarket si Novativ Imobiliare. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Veteranul rocker Bubu Luca revine acasa cu Organic Noise Experiment. Concert, vineri, in Toamna Oradeana!


    [2016-10-07]
    Fondator al trupelor Compact (da, cu regretatul Teo Peter) si Metrock, Marius Luca (zis Bubu) a devenit canadian in urma cu peste 30 de ani. De ceva vreme, el face valuri cu ONE (Organic Noise Experiment), un trio puternic care promoveaza un blues-rock cu un sound extrem de tare. Dar nu distorsionat! Lucru de care […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Toamna ploioasa: Street Food Festival, deschis pe jumatate in Piata Unirii (FOTO)


    [2016-10-06]
    Prima editie a Street Food Festival de la Oradea, inclusa in programul Toamnei Oradene, a debutat, joi, dupa pranz, in Piata Unirii, pe o vreme de stat acasa. In ciuda ploii si vantului, mai multi oradeni s-au dus in micul orasel amenajat in piata centrala a orasului, gasind aici mai multe standuri cu specialitati din bucataria internationala, din care insa doar cateva si serveau mancare. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Unde dai si unde crapa: Chemati la Oradea de sindicalistul Gheorghe Chis, inspectorii de la Ministerul Sanatatii au stabilit ca problema este... el


    [2016-10-05]
    Chemati la Oradea de liderul Federatiei Ambulanta, Gheorghe Chis, care reclama abuzuri ale conducerii Serviciului de Ambulanta al Judetului Bihor, inspectorii Corpului de Control al ministrului Sanatatii au stabilit ca singura problema e chiar cu reclamantul, care s-a pontat si a fost platit ilegal vreme de cinci ani! [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pregatesc deschiderea Toamnei Oradene


    [2016-10-05]
     Pe o vreme dusmanoasa de toamna, a inceput marti dimineata amenajarea tarabelor, a spatiilor de consum pentru clienti si a scenei din Centru.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Pregatesc deschiderea Toamnei Oradene
    Sursa: Bihon.ro
  • Consultantul in afaceri Octavian Dan este noul presedinte al Asociatiei Firmelor Bihorene


    [2016-10-03]
    Asociatia Firmelor Bihorene si-a ales conducerea pentru urmatorii patru ani. Noul presedinte al AFB este consultantul in afaceri Octavian Dan, secondat de patru vicepresedinti, in vreme ce Radu Silaghi va fi director general al organizatiei. Printre obiectivele principale ale asociatiei in noul mandat se numara: facilitarea relocarii IMM-urilor bihorene in parcurile industriale la orasului, promovarea companiilor pe alte piete, atragerea de fonduri nerambursabile si derularea de programe de calificare, recalificare si intruire pentru angajatii partenerilor AFB. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Ploi, lapovita si ninsoare


    [2016-10-03]
    De luni (3 octombrie), ora 23, romanii din toate zonele tarii se vor putea reobisnui cu stilul de vreme de toamna tarzie / iarna. Potrivit Administratiei Nationale de Meteorologie, pana in seara de joi, 6 octombrie, ,,in vestul, centrul si nordul teritoriului, temporar va ploua si se vor totaliza local peste 20 l/mp si izolat […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Tramvai oradean ,,deturnat" de Politie si de copii (FOTO)


    [2016-09-30]
    Celebra piesa de teatru ,,Un tramvai numit dorinta" a lui Tennessee Williams a fost transformata in altceva: ,,Un tramvai numit siguranta". Totul prin colaborarea dintre Politia bihoreana si OTL. Vineri, 30 septembrie, pe o vreme superba, peste 100 de elevii de la Scoala ,,Dimitrie Cantemir" si de la Liceul ,,Onisifor Ghibu" au luat parte la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Lucrari grele pentru terasa ,,acvatica" a restaurantului Crinul Alb (FOTO/VIDEO)


    [2016-09-28]
    Cine trece, de ceva vreme, prin zona Podului Dacia observa ca nu mai poate cobori spre Parcul Libertatii pe scari, respectiv pe panta betonata folosita mai ales de biciclisti si oameni care imping carucioarele cu copii. Accesul spre / dinspre acele scari si acea panta este blocat din cauza unor lucrari efectuate in contul restaurantului […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu


    [2016-09-22]
    In fond, totul a inceput cu o mica greva a mea, in La Fenice. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva" - pentru ca unele idei frumoase merita o greva mica, aproape de neobservat, […]
    The post ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu appeared first on Presa Oradea.
     In fond, totul a inceput cu o mica greva a mea, in La Fenice. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva" - pentru ca unele idei frumoase merita o greva mica, aproape de neobservat, pentru a ramane, macar in vibratia intima a peretilor incarcati de marea istorie, ca cineva a aparat un gand, pe fagasul a ce e drept. Langa usa pe care, in seara aceea scria ,,Roxana Constantinescu - Adalgisa". Aproape de care ne grupaseram, ca o ambasada mica ,,a altceva", eu si doi dintre cei mai aparte barbati ai serii.
    Am mai vorbit de multe ori despre ,,cum se face", chiar si in opera. Despre cum apare un spectacol, despre cum bucatele din colturi diferite de tara sau de lume vin si se aseaza impreuna, cuminti, cu ajutorul regizorului si al dirijorului (si al multor altora, desigur, de la portar la pantofar) si ceea ce iese din aceasta punere in matca se numeste ,,spectacol rotund". Dar, pentru acum, pentru acest spectacol cu ,,Norma", nu am fost de fata la ,,cum se face". Ci la ceva care tine altfel de ritul facerii, de lumirea ei, de bunul final. Am asistat la forfota aceea deosebita de dupa aplauze, nu in culise ci la cabinele artistilor din La Fenice, teatru unde romanca noastra, mezzosoprana Roxana Constantinescu, a fost omul care a dus spectacolul, alaturi de soprana Mariella Devia, diva Italiei.

    Fiecare spectacol are viata lui, iar azi, greul a fost dus, magistral, de DOAMNELE scenei, Devia si Constantinescu. Sigur, basul a fost bun. Sigur, si tenorul si-a dat drumul, pana la urma. Dar acest fantastic binom, Devia-Constantinescu, a dat, pe langa culoare, gust, forma, sunet, caldura si tot ce mai vreti, din spectrul de aproape de noi, si VRAJA aceea a inefabilului, cum ca spectacolul mare, cel de dincolo de timp si de material, are loc sub ochii nostri si ne face partasi in ghemul ei, al vrajii, si ca respiram in ritmul celor doua soliste, cu sufletul la gura, de parca niciodata nu am fi aflat finalul din ,,Norma" si parca rezolutiile de pe scena inca mai au o multime de variante de final, si de noi, de noi toti, impreuna, tine daca pana la urma castiga dragostea, sau datoria, sau pedeapsa tradarii, sau… atatea tarmuri mari, in lagunele carora vietile de langa noi s-au ancorat.
    Aceasta ,,Norma" te face sa te intrebi…
    Spectacolul… Decorul propus de Kara Walker. Decor, costume, peruci - o lume a Africii negre. A lumii despre care Kara Walker s-a angajat sa vorbeasca permanent prin operele sale. Colinele mastilor africane, dupa care se desfasoara totul. Lumea romanilor si a druizilor e lumea oricarui cucerit alaturi de care cuceritorul mimeaza bunavointa.
    Apoi vine dragostea. Care nu tine seama de diferente de rang, de politica, de zei, chiar. Insa dragostea are ca hop nu doar piedicile care despart, social, un ,,el" de o ,,ea" ci, uneori, tradarile propriei inimi, care duc spre plural, spre o dragoste mai mare. Amestecul dintre dorinta de apropiere fata de dragostea noua, regretele fata de cea veche, frica fata de consecinte… Abia dupa aceste idei - cunoscute - ale ,,Normei" vin personajele. Cele de acum, conturate pentru noi, in La Fenice, cu artisti cu caractere aparte, cu idei ce coloreaza in maniera proprie ACEASTA ,,Norma", de acum.

    Iti pui intrebari legat de cum poate sa fie o ,,Norma" noua. Si ce vrei sa spui cu ea. Kara Walker vine cu Africa ei, cum spuneam, cu imense picturi care iti ard retina, cu opere mai degraba statice - apreciezi fotografia momentului de pe scena - pentru ca pe desfasurarea actiunii, ca gest gandit si coordonat, nu s-a insistat. Avem, mai degraba, o succesiune de stampe - impresionante prin frumusesea lor dar in care gestul corului, al ,,oamenilor multi" de pe scena, e simetric, simplu, neelaborat, nici macar justificat de ordinea ritualului - acolo unde unul ridica mana a uimire, ridica toti, la fel.
    Drumul dinspre negru spre culoare
    Miscarea e a culorii, ce-ti bate in retina prin rosul rochitelor domnilor - acolo unde doamnele preotese, conduse de Norma, iau decizii in soceitate (prezentate ca ale unui zeu simandicos in alegeri dar, in fapt, ca la orice zeu, oferind proiectii ale dorintelor si temerilor marelui preot - Norma, acum), barbatii care ar trebui sa conduca si sa inceapa razboiul sunt prezentati in varianta freudiana a supunerii (nu fara murmure) fata de femeia-castratoare, care are putere de alegere fata de comunitatea sa, astfel incat razboinicul lancezind se tine de sulita sa derizorie din rochita ce arde in locul lui.

    In 27 august, ,,Norma" de la La Fenice, Venetia, primul spectacol de anul acesta cu opera lui Bellini, reluat cu o distributie noua, dupa ce anul trecut fusese prezentat ca premiera in cadrul Bienalei, cu o alta garnitura de artisti, unde doar Adalgisa a ramas aceeasi, e intr-o constelatie aparte. Si intr-un moment aparte, fiind ziua de doliu al Italiei dupa sutele de morti ai cutremurului ce a lovit, spre finele lui august, peninsula. Ajung cu 10 minute inainte de inceperea spectacolului in dreptul Intrarii Artistilor - un instrumentist se indreapta agale spre intrarea lor. Cam tarziu. Intru, incarcata de aceeasi bucurie ca intotdeauna, in La Fenice. De copil, de cand cu primele intalniri cu Verdi, visasem sa ajung aici, si la La Scala. Si la alte cateva opere de pe continent. Am ajuns.
    Comparand La Fenice cu La Scala, poate prima are ceva din aerul unui loc mai mic, dar, in mod cert, este mult mai plina de suflet, pe care nu l-au alungat incendii, recesiuni, directorate si viziuni diferite. La Scala are ceva din pompa stearpa, mai degraba funebra, de ciocli care-ti gestioneaza cu ochi rai circuitul in cladire, respiratia, sufletul. In Venetia nu este asa - respiri mai larg, te apropii de spectacol mai in pace, si cu mai mare acces la frumusetea exterioara, pentru a o pregati pe cea a sufletului tau.

    Am vazut aici mai multe spectacole, mereu de pe partea dreapta a salii (asa s-a nimerit sau asa am cerut), de mai sus sau de mai de jos, cum s-a putut, atenta la toate detaliile vizibile. Mereu incantata la a participa la vraja - mereu oferindu-mi-se o vraja, care a meritat aplauze, care mi-a ridicat intrebari, care m-a facut sa plec adaugand substanta la ceea ce deja eram.
    Ne ridicam pentru un moment de reculegere. Apoi, imaginea ce deja ne introduce in ritmul liniilor Africii negre se duce si incepe totul. Pollione intra in scena cu Flavio, in genul vanatorilor de la un safari si, pentru o vreme, ai senzatia ca tenorul Roberto Aronica se afla intr-o zi tare aiurea, vocal. Apoi se redreseaza. Mariella Devia incepe ,,Casta Diva" si, aproape instant, uiti nedumerirea primelor minute.
    Este superba. Copacul de margean al vocii ei nu este escavat din trairile celorlalti ci creste liber peste ele, se ridica, umple si traseaza reguli noi, proprii, ale unei voci ce serveste povestea iar spectacolul incepe acum, abia acum, si ai garantia ca te va lua si te va duce acolo, intre colinele fierbinti ale pasiunii si tradarii, in care placile tectonice ale binoamelor ce se intalnesc, dureros, sunt ale dragostei si tradarii, ale sperantei si lipseri de curaj, ale dorintei de libertate si necesitatii de a supune. Cadrul fusese asigurat - de acum era timpul vocilor sa rodeasca.
    Despre axa omului
    Devia scenei e o afro, desigur, prin peruca. Universala in rest – clocotitoare prin voce, cu gestica de care se ajuta, soprana face din scena tinda pentru palatul trairilor ei. Dar nu singura. Cu ajutorul Adalgisei, caci iat-o si pe mezzosoprana romanca pentru care mi-am dorit sa vad ,,Norma", aici. Bucuresteanca Roxana Constantinescu este ,,partea alba" a povestii de dragoste, lupta si tradare. O alegere excelenta, o tija firava si totusi atata de rezistenta si eficace atunci cand este vorba de voce, care completeaza ,,ca rupta din locul acela" ikebana celor trei mari roluri ale operei.
    Daca aranjamentul acela clasic de flori, al orientalilor, are trei axe principale - a cerului, a pamantului si a omului, atunci, in mod cert, calchiind necesitatea acestei imparteli a lumii la ,,Norma" noastra, Roxana Constantinescu e axa omului, unde Mariella Devia atinge cerul, gandind la fosta diva casta, iar Roberto Aronica intruchipeaza pamantul - cu toanele si murdariile lui, dar dornic sa rodeasca.

    Te uiti la Roxana si, dincolo de o voce care nu da de greutati in partitura Adalgisei, apreciezi si miscarea scenica - ramurica aceasta, ,,a omului", de care spuneam mai sus, cere si justifica exclamatia lui Odiseu, atunci cand o intalneste pe Nausicaam dupa Homer: ,,In Delos, doar, vazui asemeni lujer, de finic, care, fraged, rasarise langa altarul zeului Apollon. Tot astfel stau si-n fata ta, fecioara, si ma cutremur. Spune-mi, esti zeita sau esti fiinta pamanteana?" Mezzosoprana e un partener perfect valabil, ca voce, al sopranei, dar e singura de pe scena care vrajeste si prin gest.
    E mare lucru sa vezi un artist inzestrat cu darul de a face spectacolul complet, ajutand vocea prin gest - iar gestul scenic al Roxanei Constantinescu, frangerea si vibratia corpului ei, miscarile mainilor ei decupeaza pasari de apa, din intunericul scenei si al trairilor celor din jur, si le permite zborul, creaturilor noi, in La Fenice.
    Loc pentru istorie noua, in La Fenice
    O caut pe Roxana la pauza. Ridic mana a salut, asa, aproape nestiut, langa tabloul Mariei Callas, de pe unul dintre coridoare - un must, mereu. A avut si ea, Callas, povestile ei cu ,,Norma",  incluzand o foarte comentata renuntare, la Roma, dupa primul act, in fata presedintelui Italiei, in 1958, precum si cu La Fenice unde, printre altele, in 1949 a sarit, la interval de doar sase zile, de la Brunhilda lui Wagner la Elvira din Puritanii, invatand in acele sase zile rolul… Trec de cerberi, ma incurc intre lifturi, cabinele solistilor sunt undeva la etajul III, ajung, finalmente, sunt timorata, nu cunosc obiceiurile locului, un barbat inalt si amabil bate in locul meu in usa Roxanei, vazandu-ma ca-mi frang mainile a incurcatura, mezzosoprana iese, saluta in italiana, ii spun ,,buna seara" si totul se topeste intr-un zambet cald si drag. Stabilim ca ne vedem dupa.
    Actul doi, acelasi ghem de trairi din partea celor doua dive ale serii, unde tenorul puncteaza si el, bine, ca un fel de frunza intre doua flori. Imaginile Karei Walker sunt, iar, batatoare la usa ochiului, si caldura si misterul aduse cu ele, alaturi de firescul jocului, si de participarea deosebita a vocilor, te fac pe tine, spectator, sa fii furat de curgerea intregului si sa speri, impotriva logicii si a memoriei, ca ,,Norma" se poate sfarsi altfel, ca dragostea (a cui fata de cine?) poate invinge. Nu invinge, decat o mica batalie din lupta majora, si, din aceasta frustrare, sporita de lumina ce rascoleste culori si trairi, pleci cu intrebari, ce-si pun semintele in colturi ale tale ce nici nu banuiai ca exista in tine, pana atunci.

    Aplauzele finale ne reunesc pe cei ce am fost martorii acestui spectacol de fine de august. Frustrati, oarecum, ca nu am putut sa NE aplaudam solistii la iesiri aparte, spre noi, la arlechin, atunci cand am fi vrut (tinand de felul cortinei, cum discut mai apoi cu Roxana), ii rasplatim acum. Posesiunea pronumelui vine din lucrul bun trait impreuna. Azi, acum, la final, in minutele de aplauze, ei sunt ai nostri si noi ai lor, pentru ca am trecut de asepsia tatonarilor, a asteptarilor, a linistii datorate actului artistic - acum e timpul ovatiilor, al imbratisarilor acustice, al raspunsului pe care noi, publicul, il sadim in marele istoric din Teatro La Fenice, ca pentru fiecare nobila frumusete ce s-a oferit, de mai bine de doua secole, aici, dinspre scena.
    ,,Ambasada" Roxanei
    Dar fug si spre imbratisarea reala, si spre uneltirile ce se leaga de interviul ce va urma. Trec, aproape imperator, de cerbera dinspre zona artistilor, ,,acolo e o fata, fata mea, intelegi?, superba Adalgisa, si vreau la ea", spun cu ochii, spun cu mersul hotarat si mandru si sigur pe el, si nu mai e nevoie sa o spun si altfel - acum nimic nu poate opri vreun lucru bun.
    Ajung la etajul trei ai cabinelor, Roxana inca nu este, apoi vine, asteptam, ne grupam oarecum in functie de zona intereselor noastre. Cea mai mare parte de oameni e la usa Mariellei Devia, multi-multi orientali, apoi cativa barbati de varsta medie, apoi cateva doamne in varsta. Sa spunem aici ca Devia este cea care, dupa o cariera merituoasa, a debutat in Norma la 65 de ani, adica in urma cu trei ani, si ca acum, la 68 de ani, a inceput sa vorbeasca despre o apropiata retragere.

    Dupa cabina lui Devia vine cea a lui Aronica, apoi cea a Roxanei Constantinescu, apoi Simon Lim, basul ce a cantat (bine) in rolul Oroveso. Se strecoara printre noi cei care-i ajuta pe artisti. Fac o fotografie cu explicatia de la usa Roxanei - zambesc, avem acelasi ,,-escu" romanesc la capetele numelor noastre de familie. Costumiera are un petic de hartie cu indicatii si nume agatat de propria haina - probabil cu toate detaliile pe care le are de ridicat de la cate un costum. Nimeni nu se uita urat la noi ca incurcam locul cu forfota noastra.
    De altfel, noi, cei ,,ai Roxanei", nu prea incurcam. In stanga mea, un barbat inalt, de o frumusete aparte, aproape lipit de peretele opus usii Roxanei, din dorinta de a nu incurca. Nu e din lumea asta, a nonsalantilor vanatori de autografe, nu e nici stanjenit de lumea asta - apoi il vad langa Roxana, si e clar din ce lume e: din lumea lor. E Vincent, logodnicul Roxanei, si, din ce mi-a povestit despre ei, lumea lor e asa frumoasa si aparte, ca-i poti invidia. La modul bun. O armonie ce s-a cladit bine, fara sa fie nevoie sa le bata amandurora reflectoarele-n cap. Le-a ajuns sufletul.

    Vincent intra, raman doar eu cu celalalt barbat inalt al ambasadei noastre mici. Devia inca nu a iesit, grupul ei se agita, freamata, toti ii pandesc in picioare usa, toti au aerul ca asteapta o prada, din care vor sa rupa ceva. Cumva, ma amuz. Cumva, ma revolt. Oare oamenii acestia realizeaza ca Mariella Devia nu a cantat singura si ca a fost acompaniata magistral de Roxana noastra? As fi vrut sa vad mai multa lume si aici, la cativa metri, la usa aceasta. Si ma asez pe bancheta de aici, infoindu-ma-n sal, ca o Rosa Parks pe scaunul ei de autobuz. E mica mea greva. E micul meu semn de exclamare. Stiu sigur ca maine (maine – candva), usa Roxanei va fi din ce in ce mai asaltata.
    Si barbatul de langa mine stie. Mi-e clar lucrul asta. E de aici. Din lumea aceasta. A coridoarelor artistilor, a luminilor si umbrelor lor, a birourilor unde se iau deciziile. Se simte. Dinspre mainile frumoase si nervoase ce par sa fi intalnit pianul, dinspre mersul nerabdator si impetuos de pe acel coridor - un mers de cal pur sange ce trece printre… sa spunem doar… alti cai… atunci cand o saluta scurt pe Devia, cand Devia iese. Ceilalti, toti, se strang ciorchine in jurul sopranei, flori, fotografii, replici admirative, retragere cu surle si fanfare. Fac  si eu o poza, de departe, cu cei care o pozeaza.

    Apoi, abia apoi, in linistea ramasa, ma ridic si fotografiez un manunchi de chei ce atarna de undeva, pe coridor, langa noi. Il vad pe Charles ca rade. Ii spun: ,,Ce vrei, sunt ziarist! Ma atrag detaliile" - si rad si eu, complice, din mica greva in care am fost alaturi. Aproba: ,,La Fenice are multe detalii aparte, doar sa le vezi". Schimbam alte cateva cuvinte, intr-o pasta de amabilitate si asteptare. Atunci nu stiam, e Charles Fabius, cel care a facut regia secunda la ,,Norma", multi ar adauga aici treaba cu colaborarea lui cu Robert Wilson sau proiectele lui de la Guggenheim New York, sau… altele. Eu spun doar ce era atunci, in momentul acela, fara carti de vizita la iveala: uite un om langa care gestul artistic gaseste loc sa se intample, langa care pot creste nestingherit paduri de sunet, de gest, de culoare. Aparte om.
    Sfarsit de spectacol
    Se termina si forfota celor care ajuta scena. Pleaca si peruca Adalgisei, prilej sa schimb o replica si cu Osvaldo, cel care i-o ia. Cu un chip pe care n-o sa-l uit repede, hair-stilistul mi se loveste de retina, mie, cea fara memorie vizuala – e simplu sa descifrezi ecuatia lui de om-artist, specificul vine abia dupa asta, pornind de la asta, cu delicatete, cu pretiozitate interesanta. Ii zambesc cald - ,,te stiu de o mie de ani – i-as spune – as vrea sa te-ntreb de urmatoarea mie de ani, ce va veni". Cate intreteseri de personalitati aparte, de abordari aparte ale artei, ale luminii, ale jocului cu ea. O bucatica de timp in zona cabinelor din La Fenice, ganduri cat pentru o lume intreaga.
    Vorbesc scurt cu Roxana, imi agat ochii in stropul de lumina ce vine din pietricica de la lantisorul ei, pe care il vazusem, cu ochi cercetator, din timpul aplauzelor - mezzosoprana imi va spune, zilele urmatoare, ca nu a fost o problema cu Kara Walker a intra pe scena cu mici ,,efecte personale" si ca, in multe, regizoarea a oferit libertate artistilor. De asemenea, ca e vorba de un dar de suflet din partea parintilor ei. Mereu, din ochi frumosi, Roxana ajunge la ochi si mai frumosi, cand vorbeste despre parintii ei, despre familia ei. Dar si asta aveam sa aflu mai tarziu. Acum trebuie sa stabilim unde ne vom intalni, pentru restul.
    O intreb de are vreun loc favorit in Venetia, dar totul e inca pe zbarnaiala in jur, pe des-facere, pe graba, a mai aparut cineva care o asteapta, un cuplu din Japonia, prieteni ai ei, asa ca o intreb de pot lansa eu o idee. Accepta, ii spun cu jumatate de gura de Cimitirul San Michele - e putin ciudat sa inviti pe cineva pe care nu cunosti, inca, la un cimitir, cand n-ai mult timp sa explici ce e cu cimitirul ala si de ce te-ai gandit ca ar fi un loc bun. Dar Roxana accepta, oferindu-mi incredere la alegere. Urmeaza sa ne intalnim intr-un alt loc care mi-e drag, si despre care care simtisem mereu ca va veni momentul cand sa fie parte dintr-un scenariu deosebit din tot ce am de facut in Venetia: piata dintre Spitalul Civil, intrarea principala, si Biserica Giovanni e Paolo. Si de aici urmeaza sa vedem, impreuna, cine e Roxana Constantinescu, omul.

    Plec in noapte. Cu intrebari, cu asteptari, cu frisoane. ,,Norma" inca nu s-a terminat. In statia de vaporetto de la Giglio, de unde astept un 1 spre casa, doua doamne in varsta diseca spectacolul. Am alta parere decat a lor, dar tac. Ies spre apa, cat mai departe de ele, la marginea pontonului de pe Canal Grande, dar nu e de liniste: din dreapta, de pe acoperisul Guggenheim-ului de Venetia, vine muzica stridenta, e un chef, e genul de sunete pe care nu le vrei acum.
    Nu e noapte pentru somn, iau N-ul spre Lido, imi ascult gandurile asteptand sa apara soarele, pe plaja, jongland cu intrebari si decizii. E prima data, in cele trei luni de cand stau aici, ca prind rasaritul soarelui in Lido. Si abia cand soarele de - inca - august e destul de sus, dincolo de linia orizontului, de nave, de pasari si de micimi, se termina ,,Norma" si pot sa vin acasa si sa fie loc pentru restul, pentru tot.
    *
    Nu cred in voce ca instrument neutru. Nu cred in voce nelegata de personalitatea celui care o foloseste. Nu ma intereseaza. Este alegerea mea. Am ALES sa ascult si mai ales sa scriu despre voci ale unor oameni cu caracter. Roxana Constantinescu este un astfel de om. Cred. Asa o dezghioc eu, din suma de lucruri pe care le simt pana acum, pe care le-am citit despre ea, pe care le-am primit, cerand pareri in lumea vocilor. Este o voce cu suflet.
    Oamenii buni si frumosi cred ca vin din doi snopi mari. Ai celor luminosi, care au trait asezat si care rasfrang cu generozitate ceea ce au primit. Si ceilalti, care, lovindu-se de rautatea celor din jur si de nefericirile lor sau ale altora, au procesat substanta aceasta si au faurit din ea lumina.
    Roxana pare un om luminos prin definitie, de la radacina. Eu nu sunt deloc asa - va fi interesant de vazut de vom putea gasi un numitor comun pentru ce va urma. Pentru ca astfel de interviu nu este o oglinda ci un pact - uneori lupta - intre doua persoane. O laminare de otel.
    O vizita la Stravinsky si Diaghilev
    Dar lucrurile isi gasesc repede o matca fireasca. Ne intalnim acolo, langa spital si biserica, pregatesc cadrul primelor poze exact pentru a prinde si felul in care se unesc cele doua cladiri - dupa ce ma iau la harta cu un gondolier deranjat de concurenta, in locul unde-si facea veacul. Apoi mergem frumos sa luam vaporul spre cimitir.

    Trecem pe langa statuia lui Dante si a lui Vergiliu, intr-o barca, a lui Frangulyan, aflata intre spital si cimitir. O ador. Ma bucur sa o impart cu Roxana. Dar mai e ceva. Cand ajungem in zona destinata copiilor, cea veche, artista imi spune ca e prima data cand intra intr-un cimitir fara sa aiba o treaba anume, personala, acolo. Asa ca, pe langa poarta si curtea de care aveam nevoie pentru cateva poze, devin un ghid al ideii de spatiu cultural care este, uneori, un cimitir. Il gasim pe Doppler, intram la sala rar dibuita de turisti a urnelor funerare, trecem pe la Stravinsky, Diaghilev si Karl Filtsch. Pe la Brodsky, apoi. Doar pe Ezra Pound nu il gasesc – ca de obicei, in ultimele dati…
    Ne ataca tantarii tigru. Fugim in partea cealalta a insulei, la poarta din metal dantelarit, de unde privesti spre Venetia. Aici am deslusit, candva, intelesul cuvantului ,,serenitate". In afara de sora mea, Roxana e singura cu care am ajuns sa impart poarta asta. Ma bucur ca i-am facut-o cadou.

    Bine, sa impart cu Roxana, e una – dar si cu un nou roi de tantari-tigru, care ne fac sa jucam tontoroiul, aici, si care ne scurteaza sesiunea foto, e cam mult. Ii promit invitatei mele ca, spre iesire, curtea franciscanilor e doar cu piatra, si, sper, acolo nu vor mai veni felinele alea zburatoare dupa noi. N-avem noroc dar, printre picaturi, prindem si cateva poze bune, si cateva replici pentru interviu, si… si inca ceva. Ceva esential, care se leaga uneori, rar, cred, eu, intre oameni. Crestem un inceput de prietenie. Din cum suntem, din ce vedem ca important in viata. Dar materialul este despre ea. Important e, doar, in aliniatul acesta, ca omul cu care am pornit la drum pentru un interviu a deschis usile si pentru o amicitie.
    Cu Roxana Constantinescu, treaba asta vine firesc. Probabil tine de intuitia care o ajuta sa isi gaseasca acea curgere lina pe scena. Si ma trezesc, cu surprindere, de cateva ori, ca rad in hohote, cu toate cele pe care le discutam, chiar daca strabatem un cimitir. Ma straduiesc sa nu o mai fac, din respect pentru loc. Dar Roxana ma face sa uit, ca o apa rece si proaspata, ca o apa vie. Sarim de la una la alta, de la scena la small talk, de la monumentele din jur la glume de fete cucuiete. Parca ne stim de-o viata. Nu e meritul meu - e al ei. Eu o ghidam doar prin cimitir - ea,  prin toata povestea asta, de dincolo de interviu, - spre a cunoaste un om nou. Participativ, nu aseptic.

    Cu toata frumusetea din jur, si istoria, si lumina, si linistea, fugim din San Michele. Urcam intr-un alt vapor, spre Fondamente Nove, si facem dreapta - chiar daca mai demult stateam in Canareggio, cand veneam la Venetia, la un minut de locul unde locuieste Roxana acum, nu stiam decat cateva drumuri din sestier, asa ca acum e timpul ca mezzosoprana sa aduca ,,Venetia ei" in ecuatie. E frumoasa Venetia ei. Primesc cadou o biserica noua, pe care n-o stiam deloc, si nici nu banuiam ca exista acolo unde era, un pod aparte, asemanator cu Podul Diavolului din Torcello si, pentru scris, o cafenea unde aflu ca exista pe lume si shakerato. E bun shakeratto. Cafea, bucatele de gheata. Se pare ca, intr-adevar, cum avea, sa aflu mai tarziu, Roxana dibuieste toate cafenelele placute si care stiu sa-ti ofere soare. Si vin si intrebarile.
    Cum s-a cladit acest rol
    – Ce ar trebui sa se intample sa refuzi un rol?
    – Vorbim despre un rol care in mod normal face parte din repertoriul meu? Atunci motivul refuzului ar fi un concept regizoral absurd, care contravine muzicii si firului dramatic. Apreciez montarile moderne, dar nu sunt o sustinatoare a ridicolului si extravagantelor pe scena, doar din dorinta de a fi ,,altfel". Imi plac provocarile, rolurile de compozitie, cred ca este important sa te transpui, sa te lasi liber, sa iti uiti identitatea pe scena, sa devii acel personaj.
    – Ce inseamna comunicarea pentru tine?
    – Cand vorbim despre opera, cred ca valoarea este aceeasi pentru muzica si cuvant. Evident, cunoastem toti expresia ,,prima la musica, poi le parole". Dar emotiile, culorile, sunt transmise prin sinceritatea cuvantului si respectul sacru al partiturii vocale. De curand, cineva mi-a zis ca sunt ,,una voce con anima". Cred cu tarie ca, atunci cand canti cu sufletul, ti se aude sufletul. Pentru mine, comunicarea e primordiala... Nu ma simt niciodata singura. Imi place sa daruiesc, sa ma daruiesc si daca publicul paraseste teatrul cu o oarecare nostalgie, cu ganduri, cu inima plina, atunci ceva a fost bine.
    – Cum vezi raul din lumea voastra?
    – Eu, de raul asta despre care se vorbeste, care cu siguranta exista, inca nu m-am lovit. Sigur ca este o lume a competitiei, cu totii ne dorim sa cantam in teatre importante, roluri mari, dar, in vanatoarea de contracte, artistul ar trebui sa fie menajat, responsabilitatea revenind agentilor. Eu am incredere in cei care ma reprezinta, inteleg ca lucrez intr-un univers subiectiv, unde gusturile directorilor, regizorilor, dirijorilor sunt individuale, si ma concentrez pe rolurile mele, pe studiu. Iata, intr-o productie de ,,Cosi fan tutte" se cauta o Dorabella blonda; nu, nu era vorba despre culoarea parului – s-ar fi rezolvat usor cu o peruca – ci de tipologia unei fete blonde. I am a proud brunette. Si am aceasta calitate, cred, de a accepta faptul ca suntem diferiti, ca placi sau nu placi, important este ca eu cu mine sa fiu multumita. Si sunt multumita de alegerile facute, de faptul ca acum cinci ani am inceput o cariera de ,,liber-profesionista" unde pot dedica timp studiului, pot selecta anumite oferte si pot pasi pe scenele teatrelor din intreaga lume.

    – Cum te apropii de un rol?
     – Uite, haide sa vorbim despre Adalgisa. Am debutat rolul in Zürich. Dar tot procesul de cunoastere, de apropiere fata de rol, a inceput cu libretul. Cu povestea. Cine este, de unde vine, ce varsta are, ce experiente... totul, regasesti in text. In plus, este asa de detaliat descrisa de catre celelalte personaje: Norma, Pollione. Imposibil sa nu o vezi. Am studiat rolul impreuna cu profesoara si totodata mentorul meu, Ileana Cotrubas, m-a ajutat sa inteleg nu doar aspectul psihologic, dar si abordarea stilistica, sa descopar o paleta de culori vocale care sa o picteze pe Adalgisa prin prisma personalitatii mele.
     – Cum a fost experienta construirii rolului aici la Venetia?
    – Scurta. Perioada de repetitii a fost de o saptamana. Dar eu facusem parte din distributia premierei, unde am lucrat o luna alaturi de oameni inspirati si generosi. Singura surpriza, de aceasta data, a fost ca faimosul duet ,,Mira, o Norma" care se canta transpus cand Adalgisa este o mezzosoprana, urma sa se faca in original.
     – S-a mai intamplat.
    – Da, dar de obicei informatia ajunge cu mult timp inainte. Este o cu totul alta tesatura vocala, asadar impune o alta abordare tehnica, si timpul este valoros. In plus, racisem. Rau. O traheita, cosmarul cantaretilor. Nu ocoleam gandul unei eventuale anulari, pentru ca nu e un rol pe care sa-l pacalesti. Dar puterea mintii face minuni.
    – Cu cine te-ai sfatuit?
    – Cu doamna Cotrubas, cu medicul foniatru, cu familia. Medicul era sigur de refacere, pana la premiera, dar a trebuit sa tac in timpul repetitiilor. Eram ca un pestisor, pe scena. Miscare da, voce nu. Dirijorul Daniele Callegari a cantat in locul meu. Mi-a spus: ,,Pentru mine esti o descoperire, nu vreau sa te pierd". Sustinerea lui a fost decisiva. Si in spectacol – am cantat.

    – Ai vazut alte spectacole aici, la La Fenice, inainte de a ajunge sa lucrezi pentru Norma?
    – Nu. Am intrat pentru prima data in teatru cand am audiat pentru rolul Adalgisa, acum doi ani. Si imi amintesc foarte bine emotia resimtita cand am pasit pe scena si am constientizat pasii mei pe urmele unor pasi de aur. Tremur. Este unul dintre cele mai frumoase teatre din lume.
    – Te-a primit cineva vreodata prost pentru ca esti din Romania?
    – Nu. Muzica nu are cetatenie. In plus, cred cu tarie ca cei din jur sunt oglinda ta. Reaua-vointa m-a ocolit pana acum.
    – Ai pornit de la Corul de Copii Radio. Cum s-a intamplat trecerea spre a fi solista?
    – Cantand. Cantand in cor, de la varsta de cinci ani. Doi ani mai tarziu eram solista si am crescut alaturi de acest ansamblu fantastic, care mi-a oferit o bogatie sufleteasca de nedescris. Canto-ul clasic, mai tarziu, a fost o alegere fireasca. In plus, copil fiind, imi placeau rochiile cu crinolina. Le-am purtat mai tarziu.
    Despre trecut prezent si viitor, cu mult optimism
    – Cum a fost cu percutia?
    – Ne-am placut reciproc, dar ca dragoste pasagera. Glumesc. Intotdeauna am stiut ca voiam sa cant. Insa nu era suficient. Voiam sa studiez solfegiu, istoria muzicii etc. Asadar, la sfatul doamnei Eugenia Vacarescu Necula, dirijoarea Corului de Copii, ai mei m-au inscris la Liceul de Muzica George Enescu. Aveam 11 ani. Optiunile de instrument erau ceva mai limitate: instrumente de suflat, percutie, chitara, contrabas. Am ales percutia, iar mai tarziu mi-a ajutat enorm! Am regasit aici, la Venetia, in dirijorul Daniele Callegari, un coleg de percutie. Amandoi cu diplome.
    – Partenerul tau nu e din lumea artelor, nu canta. Cum e cuplul vostru?
    – E armonios. E complex. Nu stiu daca o relatie cu un muzician m-ar implini. Am nevoie de acest echilibru care vine din partea unui om care apreciaza arta, dar care ma imbogateste tocmai pentru ca are o cariera diferita. Facem parte din doua lumi diverse, viata noastra nu e monocroma, dar ne regasim in aceleasi pasiuni, interese. Eu pe scena traiesc, ard, ma arunc cu tot ce am, dar apoi trag dupa mine usa teatrului si acasa am linistea, intimitatea unei vieti normale.
    – Tot aud treaba asta cu tineretea. Canti de ani buni – nu te deranjeaza, cumva?
    – E un compliment. Cat timp inveti, esti tanar. Artistul este intr-un permanent studiu, in permanenta formare. As vrea sa fiu descrisa ca tanara tot timpul vietii. Inseamna ca si sufletul e unde trebuie.

    – Spune-mi despre parintii tai, cei de la care ai firul de lumina pe care-l porti mereu la gat.
    – Din ziua in care am primit lantisorul asta, nu m-am despartit de el. E felul meu de a-i simti pe ai mei aproape atunci cand nu sunt in sala. Parintii si sora mea – sunt dragostea aceea mare, neconditionata, sunt echilibrul meu sufletesc. Am pasit impreuna in viata, avand intotdeauna sustinerea lor, iubirea absoluta. Suntem foarte apropiati, ne telefonam aproape zilnic, vin sa vada spectacole…  Familia este totul pentru mine. Stiu cat de multe sacrificii au facut, de-a lungul vietii, pentru viitorul meu si al surorii mele, si, atunci cand sunt in sala, la spectacol, cant doar pentru ei, ca mai apoi sa ii imbratisez la cabina si sa le vad zambetele, mandria…
    De la pisica neagra la terasa in soare
    – Cum te apropii de locurile, de orasele unde ai diversele productii?
    – Totul incepe cu detaliile de logistica. Daca perioada este lunga – gasirea unui apartament care sa imi placa, sa aiba terasa si sa fie in apropierea teatrului. E important sa ai o ,,acasa" in saptamanile respective – hotelul nu e o varianta. Apoi, in timpul liber, descopar orasul. Intai ca o turista disciplinata, cu lista obiectivelor turistice in mana – mai tarziu ma ratacesc cu o placere nebuna si doar ,,google maps" ma mai aduce la adresa. In plus, ador cafenelele. Si, cum spune partenerul meu – ar trebui sa fac un blog al cafenelelor in soare, pentru ca, in toate orasele pe care le vizitez, gasesc doua – trei terase insorite, in functie de ce parte a zilei e, si, sperand ca e vreme buna, le frecventez cu regularitate. Ce poate fi mai minunat decat cafeaua, o carte, muzica si soare?! Compania si ciocolataa. Dar, in rest… imbatabil!
    – Ce amintiri aduci, de regula, cu tine?
    – Obiecte de decoratiuni interioare, bijuterii artizanale, condimente, tot felul. Aici, in Venetia, am cumparat o lampa. Decoram apartamentul din Paris si i-am gasit deja un loc.  In plus, cumpar  un magnet din fiecare oras vizitat. O geografie a sufletului. Si a frigiderului. Ha, ha!
    – Ce e neobisnuit la tine?
    – Neobisnuit… nu stiu. Dar sunt superstitioasa. Sunt cateva lucruri de care nu ma despart niciodata. Uite: martisor  de la parinti, pietre de ametist din Israel; incerc  nu ma intorc din drum, sa nu vad pisica neagra taindu-mi strada, nu fluier in casa – chestii de-astea.

    – Din ,,acasa la parinti" ai ajuns la ,,acasa la Paris" – cum e?
    – Iubirea, bat-o vina. Dar am fost  ,,acasa la Viena", unde am sora, prieteni, oameni dragi.
    – Ce te face sa plangi?
    – Dorul.  Si, uneori, singuratatea. Asta e pretul. Da, sunt norocoasa pentru ca fac ceea ce imi place, imi traiesc pasiunea, dar reversul acestei fericiri este permanenta calatorie in lume, cand cei dragi nu iti pot fi tot timpul aproape. Si asta ma intristeaza. Uneori, pana la lacrimi. Singuratatea te obliga sa te cunosti, sa te asculti, dar, la sfarsitul zilei, vrei, poate, o imbratisare… si trebuie ta te multumesti cu una virtuala. Plang la filme. Si plang deseori cand vad batrani singuri, neajutorati. Mi se face dor de mamaia mea, care statea cu noi. Si care ne-a parasit prea devreme…
    *
    Cam asta este partea oficiala din prima intalnire a noastra, de bantuiala prin Venetia si imprejurimi. La urmatoarea, pornim din acelasi loc, mergem la Biserica San Francesco della Vigna, la Capela Sagredo, apoi, acolo, pe coridoare cotite, spre locuri cu tablouri de o mare valoare, unde nici nu stiu niciodata de avem voie sa fim. Si spre curtile interioare cu pietre funerare pe jos, care ne numara pasii. Cel pe care il rugam sa ne faca o fotografie impreuna e un chinez pe care eu il mai intalnisem intamplator, prin oras. Roxana il saluta in limba lui, jovial. Acesta se uita la ea, nedumerit. Cantareata ii explica: in urma cu o luna tocmai fusese in turneu in tara lui.
    Ne mai intalnim cu niste cunostinte, in oras, dam chiar si de gondolierul cu care ne luaseram in vorba cu cateva zile inainte - Roxana pare un magnet pentru oameni. Si pentru toti are cate un zambet, cate o vorba asezata si buna. Si mai trec cateva spectacole venetiene si, deja in tari diferite aflandu-ne, mai vin cateva intrebari, ce au crescut in timp.
    Succes, prietenii, intamplari
    – Ce prieteni ai? Ai oameni pe care sa ii poti suna la patru dimineata?
    – Da. Am prieteni din copilarie, cu care am crescut; din facultate; de mai tarziu. Si stiu ca sunt acolo tot timpul, zi si noapte.
    – Cum o sa fie cand o sa ajungi si mai mare in topul mondial?
    – Ar trebui sa fie la fel. Nu inteleg de ce succesul schimba unii oameni. Da, se limiteaza timpul fizic, exista mai multe ,,obligatii", dar generozitatea si respectul pentru cei de langa tine, seriozitatea pentru studiu, valorile morale ar trebui sa ramana la fel. Diva secolului XX este ,,the girl next door", si mie imi place. Pentru ca am intalnit multi artisti mari – si multi de o modestie si naturalete deosebite.
    – Spune-mi ce intamplari ciudate ai avut, legat de scena.
    – Oooh, sunt multe. De exemplu, la Opera din Viena, in ,,Flautul Fermecat" era un moment in care trebuia sa astept sub scena, si sa deschid o ,,usa" din podea, pe un anumit cuvant cheie. Dar nimeni nu imi spusese ca va fi fum, pentru un mai mare efect. Eu, asteptand intrarea, in genunchi sub scena, vad tot fumul asta. M-am speriat si am plecat in marsul piticului spre margine. Ca, mai apoi, regizorul de scena sa imi spuna ca e totul ok si, din fericire, m-am intors la locul ,,incendiului" la timp. Altadata, tot la Viena, in ,,Povestirile lui Hoffmann" (regia semnata Andrei Serban), nu am vazut un perete din sticla si, cum alergam pe scena, a fost o lovitura din plin – fara accidente. In ,,Romeo et Juliette", mi-am adus bicicleta personala pentru o plimbare pe scena, in timp ce cantam aria lui Stephano. Iar, de curand, la Budapesta, am ramas blocata in toaleta. Restul colegilor – pe scena. Am batut usa, am strigat – nimic. Dar aveam, la costum, o sabie. Am folosit-o sa ma ,,eliberez". Peripetii de tot felul.
    – Ce tine de tine, la un rol?
    – Intelegerea si cunoasterea posibilitatilor vocale, fizice. Incerc sa recunosc cand un rol nu mi se potriveste, cand e prea devreme, cand e prea ,,la limita". Ca muzician trebuie sa te asculti mereu, pentru ca, cine esti azi, nu ai fost ieri, si nu vei fi maine.

     – Cum a fost colaborarea cu Kara Walker?
    – Libera. Ca o piesa de jazz, unde improvizatia mi-a apartinut. ,,Norma" a fost prima productie a Karei, o artista deosebit de talentata, care a venit cu o scenografie, decoruri, costume de mare frumusete si delicatete, si care a lasat cantaretii sa se insereze natural in acest spatiu estetic. Eu am propus, ea a primit, si perioada de lucru a fost tare placuta.
    – Ti se pare justificat cum spun artistii, despre cineva cu care s-au intersectat, la un spectacol pentru care au lucrat impreuna, ,,prietenii mei"?
    – Sigur ca se formeaza amicitii, pentru ca petreci o perioada suficient de lunga incat sa ajungi sa iti cunosti colegii – deseori timpul liber este in aceeasi formula, iar lumea asta e o lume mica. Exista un filon al familiaritatii. Prietenia, insa, este un lucru profund, dar amici dragi, intre colegi, am multi. Si, deseori, exista placerea revederii cu oameni cu care ai colaborat deja.
    – Scuza talentul lipsa de caracter?
    – Definitv, nu.
     – Cum te simti la Paris, dupa toate problemele din ultima vreme? E oaza mea de liniste. In viata cotidiana a parizianului, in viata mea, nu s-a schimbat nimic. Turistii sunt ceva mai reticenti. Dar aceste episoade dramatice nu ar trebui sa umbreasca normalitatea – mergem inainte. Noi locuim intr-un cartier calm, verde, ne plimbam, iesim la expozitii, la concerte, la restaurante, dar, cel mai bine, dupa atat de multe zboruri, apartamente, teatre… este acasa.
    – Ai gasit deja un loc lampii din Venetia?
    – E inca infasurata in plasticul cu bule, nu am avut timp. Dar curand. Ii fac o poza si ti-o trimit.
    Si cam asa se termina partea cu interviul. Cu multe apasari legat de ce, poate, ar mai fi fost de intrebat. Cu ce ar mai fi fost de spus, pentru anii viitori, pe langa de vocea aceasta atata de frumoasa, care ni se desfasoara de pe marile scene ale lumii. Si parca orice as spune, de incheiere, ar fi ca un sfarsit retezat, al unui lucru ce merge mai departe sub ochii nostri, uneori prin complicitatea noastra, dornica sa fie parte din confirmarea unui alt mare nume de cantaret de opera din Romania, care-si cladeste recunoasterea mondiala oficiala.

    Candva, nu mult de acum, pentru Roxana va fi ,,Carmen", in care asteapta toata lumea sa o vada. Vor fi alte roluri mari. Alte mari scene ale lumii, dupa care ii vom bate cu aceeasi bucurie la usa cabinei, pentru felicitari. Probabil important e ca vom avea si speranta ca ne va deschide cu aceeasi larghete sufleteasca a comunicarii, indiferent de va fi salutata in romana, engleza, italiana, olandeza sau chineza. Aici e batalia cea mare. Roxana Constantinescu va deveni tot mai mult ,,diva", cuvantul despre care spune ca ii da urticarie, prin voce si dupa ,,cotatia" pentru marile scene ale lumii. Dar, daca va ramane aceeasi crenguta de alun, frumoasa si buna, sufleteste, pe care am cunoscut-o langa scena venetiana, ,,the girl next door", suntem toti castigati.
    Ramona Balutescu
    Credit foto: Michele Crosera (La Fenice), Ramona Balutescu
    The post ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ploile continua sa dea batai de cap. Meteorologii au emis cod galben de vreme rea


    [2016-09-19]
     Administratia Nationala de Meteorologie a emis o avertizare de tip cod galben de instabilitate atmosferica si ploi insemnate cantitativ pana marti seara, la ora 21.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Ploile continua sa dea batai de cap. Meteorologii au emis cod galben de vreme rea
    Sursa: Bihon.ro
  • Imparteala pe Oradea: Societatea Termoficare isi pregateste retragerea dintr-o parte dintre zonele unitare de incalzire


    [2016-09-15]
    Termoficare isi pregateste retragerea din zonele unitare de incalzire, in care risca sa piarda batalia cu oradenii sau mentinerea serviciului presupune costuri prea mari. Furnizorul va renunta la monopolul impus in cartierele de case pentru a se concentra pe noile cvartale de blocuri, in vreme ce societatea Distrigaz ar urma sa preia in urmatorii trei ani controlul asupra zonelor netermoficate. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Folclorist fara frontiere: Un pasionat al dansurilor populare traditionale romanesti ii invata pe novici tainele jocurilor


    [2016-09-12]
    In vreme ce societatea romaneasca este invadata de produse culturale de export, un dansator profesionist promoveaza dansurile traditionale romanesti in randul... romanilor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Lista rusinii. 114 oradeni si-au platit restantele dupa ce s-au vazut pe lista datornicilor Primariei


    [2016-09-03]
    Publicarea pe portalul Primariei a "listei rusinii" cu oradenii si firmele care inregistreaza datorii fata de bugetul local a facut ca in ultima luna 114 persoane fizice si persoane juridice sa isi stinga datoriile. Lista oradenilor cu datorii, publicata vineri de municipalitate, este deschisa in continuare de milionarul Tibor Tincau cu restante de peste un milion de lei, in vreme ce Emsil Techtrans este firma cu cele mai mari restante, de 791.116 lei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Jurnalistul Hizo Zoltan este purtatorul de cuvant al Consiliului Judetean Bihor


    [2016-08-31]
    Cu toate ca se stia de ceva vreme, doar de azi (31 august) se poate spune ca e oficial: Consiliul Judetean (CJ) Bihor are un nou purtator de cuvant in persoana lui Hizo Zoltan (foto). Jurnalistul, care a dat concurs pentru acest post imediat dupa ce noua conducere a institutiei si-a preluat mandatul, a aparut […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Atentie la lozurile in plic false!


    [2016-08-23]
     In ultima vreme, Loteria Romana a primit mai multe sesizari cu privire la incercarea de inselaciune cu produse de tip ,,loz in plic".



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Atentie la lozurile in plic false!
    Sursa: Bihon.ro
  • Carnavalul Florilor si saracia din Oradea: Imbulzeala la prajiturele gratuite in Piata Unirii (VIDEO/FOTO)


    [2016-08-22]
    Zi de vara minunata. Vreme senina, perfecta pentru defilarea alaiului care a insotit carele alegorice flotale care au trecut granita dintre Ungaria si Romania pentru a aduce si la Oradea atmosfera Carnavalului Florilor, eveniment care, la Debrecen, a marcat a 50-a editie. Din pacate, partea oradeana a manifestarii a fost umbrita in centrul orasului de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Vreme in racire. Atentie: Sunt prezise vijelii si caderi de grindina!


    [2016-08-11]
    Din aceasta dimineata (joi, 11 august, ora 6) este valabila o avertizare meteo care se refera la tot teritoriul national. Specialistii de la Administratia Nationala de Meteorologie (ANM) vorbesc despre faptul ca ,,in vestul, centrul si nordul teritoriului vremea va fi instabila si se va raci". Cetatenii trebuie sa se astepte la averse cu caracter […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • HIV, transmis si de intelectuali!


    [2016-08-02]
     In ultima vreme, au fost contaminati cu HIV si intelectuali, iar modurile prin care se transmite in tara si mai ales in BIHOR in ultimii ani, se restrang.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    HIV, transmis si de intelectuali!
    Sursa: Bihon.ro
  • A murit Regina Ana a Romaniei!


    [2016-08-01]
    Disparuta de ceva vreme din viata publica, precum sotul ei Regele Mihai I, Regina Ana a Romaniei a decedat. Informatia a fost publicata de avocatul Casei Regale pe contul sau de Facebook si preluata de presa centrala. Principesa Ana de Bourbon-Parma (cunoscuta si sub apelativul Regina Ana, prenume complet Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marquerite) […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Vreme rea iminenta in 19 localitati bihorene


    [2016-07-27]
    Oradea, Sacueni, Ceica, Chislaz, Ciuhoi, Copacel, Dragesti, Hidiselu de Sus, Husasau de Tinca, Ineu, Lazareni, Nojorid, Osorhei, Paleu, Sacadat, Sanmartin, Santandrei, Sarbi si Spinus sunt localitatile bihorene pe care specialistii de la Administratia Nationala de Meteorologie (ANM) le plaseaza sub Cod Galben de ploi. Potrivit celor postate pe portalul online al ANM, avertizarea dureaza pana […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Consiliul Local dezbate joi PUG-ul care prevede demolarea unui rand de case pe strazile Sucevei si Avram Iancu


    [2016-07-27]
    Consiliul Local va fi chemat sa voteze joi, in sedinta extraordinara, noul Plan Urbanistic General al Oradiei. Documentul, care reglementeaza dezvoltarea urbanistica a orasului, prevede, printre altele, blocarea extinderii intravilanului vreme de un deceniu, extinderea inelului ocolitor al orasului, largirea strazilor Sucevei si Avram Iancu, cresterea vitezei de circulatie pe soseaua de centura la 90 kilometri la ora si extinderea spatiilor vezi din oras. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul