Stiri Oradea vin

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru vin.
  • Vii sau pleci din tara de Paste? Afla online daca frontierele sunt aglomerate!


    [2016-04-29]
    Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Oradea s-a pregatit sa intampine romanii care vin acasa de sarbatori deschizand mai multe artere pentru controale si suplimentand numarul politistilor care le efectueaza. Totodata, cei care tranziteaza granitele sunt sfatuiti sa afle online, in timp real, timpii de asteptare de la frontiera prin intermediul unei aplicatii a Politiei de Frontiera. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • La izolator: Palatul de Justitie nu are automate de cafea si sta prost cu semnalul la telefon si internet


    [2016-04-22]
    Recent renovata, cladirea Palatului de Justitie este o bijuterie, nu alta, dar aspectul nu-i incanta deloc pe justitiabilii nevoiti sa petreaca ore in sir prin salile "pasilor pierduti". Pe langa faptul ca pe niciunul dintre holurile institutiei nu a fost instalat vreun automat de la care reclamantii ori paratii sa poata cumpara o cafea, un suc ori un sandvici, cei care au ghinionul sa fie judecati intr-una din salile de la subsolul Palatului devin cu totul izolati de lume. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Poloistii de la CSM Digi Oradea disputa in deplasare derby-ul Superligii Nationale


    [2016-04-21]
    Dupa o pauza de o luna de zile, poloistii de la CSM Digi Oradea revin in competitii si in partea a doua a acestei saptamani, joi si vineri, vor disputa la Bucuresti ultimele partide din sezonul regulat al Superligii Nationale. In fapt, elevii antrenorului Kadar Kalman vor intalni Steaua, in derby-ul care va stabili ordinea primelor doua clasate inainte de play-off. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Biciclistii vin din nou in Piata Unirii: Critical Mass la Oradea!


    [2016-04-20]
    Dupa episodul jenant din septembrie anul trecut, cand un maestru pietrar italian a dat cu masina peste biciclistii adunati in zona dintre Biserica Sf. Ladislau si Crisul Repede (link), pedalatorii din Oradea sunt din nou asteptati la actiunea Critical Mass. De data asta, avad in vedere ca Piata Unirii e cam finalizata, in mod cert […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Oradea si Baile Felix, promovate prin 16 agentii de turism din tara


    [2016-04-19]
    Azi, 19 aprilie 2016, a avut loc la Grota Rosie din Cetatea Oradea o conferinta de presa organizata de Asociatia de Promovare a Turismului din Oradea si prilejuita de organizarea unui info trip cu 16 agentii de turism din tara.

    In cadrul conferintei au luat cuvântul directorul Asociatiei de Promovare a Turismului din Oradea - dl. Mihai Jurca, dl. Jean Podila - proprietarul Hotelului President din Baile Felix si d-na Gabriela Peset  - consilier de comunicare la Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT).

    In total, au participat la acest info trip 20 de persoane de la 16 agentii de turism din tara, respectiv din orasele: Bucuresti, Calarasi, Cluj-Napoca, Slatina, Bacau, Craiova, Pitesti si Timisoara. Toti acestia au sosit in Baile Felix duminica, 17 aprilie si vor pleca mâine, 20 aprilie. Dupa ce au vazut statiunea Baile Felix, astazi, acestia vor face un tur al orasului Oradea si insotiti de dl Mihai Jurca vor vizita: Cetatea Oradea, Aquapark-ul Nymphaea, Hotel Double Tree Hilton, Hotel Continental, Hotel Elite, Hotel Ramada, Complexul Baroc, Piata Unirii, Dealul Ciuperca, Sinagoga Zion, iar seara vor lua cina in oras.

    Cazarea si masa reprezentantilor celor 16 agentii de turism a fost asigurata de Hotel President, hotel care este membru al Asociatiei de Promovare a Turismului din Oradea.

    Legat de importanta organizarii info tripurilor, Jean Podila a spus: "Noi ne promovam si online si in alte moduri, dar este cu totul altceva atunci când reprezentantii agentiilor de turism pot sa vada pe viu ceea ce putem sa le oferim, sa vada frumusetea naturii sau sa simta direct beneficiile apei termale, pentru ca apoi sa le poata promova mai departe. Sunt cheltuieli multe, si singuri e foarte greu sa facem promovare. Doar daca ne unim cu totii eforturile, vom avea si rezultate".

    "Vrem sa aratam ca lucrurile s-au schimbat foarte mult pe zona turismului balneo, ca statiunile balneare nu mai sunt destinatii doar pentru persoanele de vârsta a III-a, ci si pentru alte categorii de vârsta care vor sa se relaxeze si sa aiba grija de sanatatea lor", a precizat Gabriela Peset - consilier de comunicare la Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism.

    In incheiere, directorul Asociatiei de Promovare a Turismului din Oradea - dl. Mihai Jurca a spus: "Desi exista aceasta perceptie, statiunea Baile Felix nu mai este o statiune de pensionari, unde vin doar persoanele cu venituri mici. Baile Felix au un potential turistic important prin tot ceea ce ofera apa geotermala, iar Oradea ofera turistului o serie de obiective pentru petrecerea timpului liber, care merita vizitate. Agentiile de turism participante la acest info trip urmeaza sa realizeze pachete turistice atractive, care vor atrage mai multi turisti catre Oradea si Baile Felix".

      [...]Citeste mai departe
    Oradea si Baile Felix, promovate prin 16 agentii de turism din tara
    Sursa: Primaria Oradea
  • Ziua Internationala a Monumentelor si Siturilor, comemorata la Casa Darvas La Roche


    [2016-04-18]
    Cu ocazia Zilei Internationale a Monumentelor si Siturilor, având ca tema in anul 2016 Patrimoniul sportului, in Casa Darvas La Roche, viceprimarul Huszar Istvan a tinut o conferinta de presa, impreuna cu prof. univ. Iacob Hantiu, Directorul Executiv al Directiei Judetene pentru Sport si Tineret Bihor, dl. Petrut Dragan, precum si criticul de arta Ramona Novicov.

    Evenimentul a fost organizat de catre Fundatia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor - Primaria Oradea, reprezentata de dna Angela Lupse.

    In timp ce prof. univ Iacob Hantiu a prezentat importanta si rolul sportului de-a lungul secolelor, dna Ramona Novicov a prezentat legatura dintre sport si arta, precum si exemplele certe ale admiratiei fata de sport in operele de arta care se gasesc in casa Darvas-La Roche.

    Viceprimarul Huszar Istvan a aratat ca "este foarte important sa avem artistii nostri, sportivii nostri si sa asiguram cadrul necesar acestui tip de invatamânt. Arta impreuna cu sportul reprezinta o vocatie, iar existenta artistilor si sportivilor tineri reprezinta pentru Oradea siguranta continuarii drumului inceput".

    Dna Angela Lupse a anuntat ca in parteneriat cu Directia Judeteana pentru Sport si Tineret au demarat o actiune prin care sportivii care sunt membri ai DJST vor primi un medalion realizat de artistul plastic Dorin Dersidan, inspirat de cele doua modele de atleti in miscare care se gasesc in Casa Darvas La Roche.

    Ziua Internationala a Monumentelor si Siturilor a fost marcata si prin expunerea lucrarilor din cadrul proiectului ,,Secession Urban Art", derulat de Liceul de Arte Oradea si finantat prin Fundatia Comunitara Oradea. Activitatile proiectului au fost coordonate de profesorii Nada Panait, Maria David, Ioana Klein, Anca Maghiar, Janko-Szep Noemi, Ervin Racz, Iulian Anghel, Eliza Racz de la catedra de arte plastice si profesorii Sebastian Hercut, Loredana Roman de la catedra de muzica a Liceului de Arte Oradea.

    In Casa Darvas - La Roche sunt expuse si lucrarile de ceramica realizate de elevii Liceului de Arte, sub indrumarea doamnei profesor Janko Szep Noemi.

    Cei prezenti au putut asculta si un scurt recital de muzica de coarde in interpretarea cvartetului de coarde coordonat de doamna profesor Lupse Anita: Balint Floriana clasa XII , Balint Marian clasa X, Pascalau Cristian clasa X, Panait Petra  clasa IX.  

     

      [...]Citeste mai departe
    Ziua Internationala a Monumentelor si Siturilor, comemorata la Casa Darvas La Roche
    Sursa: Primaria Oradea
  • Noi acuze PSD-iste: PNL imparte energizante expirate drept mita preelectorala, la Ciumeghiu


    [2016-04-17]
    PSD Bihor urmareste si actiunile preelectorale din judet ale principalilor dusmani politici, liberalii. Dupa criticile privind alocarea aparent preferentiala a unor suprafete din Piata Unirii pentru terase apartinand localurilor a doi apropiati ai primarului Ilie Bolojan, social-democratii vin cu un alt caz considerat dubios si revoltator. Revoltator mai ales pentru ca ar putea fi implicata […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Egalitate in Meciul Stelelor de la Oradea. Un tanar american a facut spectacol la slam-dunk (FOTO / VIDEO)


    [2016-04-13]
    Suparati inca dupa esecul din finala Cupei Romaniei, fanii oradeni ai baschetului s-au mai relaxat, marti seara, la All Star Game-ul Ligii Nationale, organizat in premiera la Oradea. Jucatorii, in special cei americani, au incercat sa faca spectacol pe teren. Cel mai bine i-a reusit lui Kevin Hardy, un american in varsta de 22 de ani, care joaca la CSU Atlassib Sibiu si care si-a adjudecat concursul de slam-dunk. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Vin alegerile! Biroul Electoral Municipal s-a instalat in Primarie


    [2016-04-12]
    Biroul Electoral Municipal, care supravegheaza pregatirea si derularea scrutinului din 5 iunie la nivelul resedintei de judet, s-a instalat luni la parterul Primariei. Pana dupa alegerile locale, audientele si sedintele Comisiei Municipale de Urbanism si Amenajarea Teritoriului, care pana acum se desfasurau in biroul cu numarul 20 de la parter, se vor desfasura in sala mica a Primariei de la primul etaj pentru a face loc BEM. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Educam copiii pentru ieri, uitand de maine si ignorand realitatile de azi!


    [2016-04-11]
    Banci aliniate pentru a privi o catedra de unde profesorul, detinatorul cunoasterii, le vorbeste copiilor. Cineva casca, profesorul se incrunta. Altul cauta pe google cu telefonul ascuns sub banca in timp ce cativa elevi deseneaza pe paginile din spate ale caietului. Suna cunoscut? ,,Si asta inca e bine", spun profesorii. ,,Macar nu fac galagie. Nu […]
    The post Educam copiii pentru ieri, uitand de maine si ignorand realitatile de azi! appeared first on Presa Oradea.
     Banci aliniate pentru a privi o catedra de unde profesorul, detinatorul cunoasterii, le vorbeste copiilor. Cineva casca, profesorul se incrunta. Altul cauta pe google cu telefonul ascuns sub banca in timp ce cativa elevi deseneaza pe paginile din spate ale caietului. Suna cunoscut? ,,Si asta inca e bine", spun profesorii. ,,Macar nu fac galagie. Nu deranjeaza ora." Insa pentru cine ii intreaba si pe elevi, nu doar pe dascali, descopera curiozitatea, creativitatea, dar si frustrarea unor copii ce sunt dezamagiti de scoala.  Plictisiti, lasati in urma de un sistem invechit, cu lacune din clasele precedente ce devin obstacole insurmontabile pentru intelegerea noilor materii multi dintre elevi incep incet-incet sa puna scoala, in cel mai bun caz, pe locul doi.
    In contextul telefoanelor mobile ,,confiscate" in timpul orei, al dascalilor slab platiti, sictiriti de munca de Sisif prestata, trecand an de an peste isteria vizelor de flotant pentru cele cateva scoli bune din oras cat si a celorlalte probleme acute din sistemul de invatamant romanesc, compania HELLA Romania a organizat HELLA DRIVING EDUCATION DAY, pentru toti cei cu o pasiune pentru educatie, sambata, 9 aprilie 2016.

    Printre cei peste 400 de profesionisti, din tara si strainatate, ce au participat la conferinta, s-au numarat Sugata Mitra, speaker international si inovator  educational, Marian Stas, coordonatorul programului educational ,,Liderii mileniului trei" si Sebastian Burduja, unul dintre fondatorii Ligii Studentilor Romani din Strainatate, Diana Andone, director al Centrului de e-Learning din cadrul universitatii Politehnica Timisoara si Florin Colceag, antrenorul de genii.
    Inflatia diplomelor versus reticenta angajatorilor
    Conferinta a demarat cu sala plina de participanti, intampinati de Cristian Jurcoane si Gelu Murariu, gazdele evenimentului, care au tinut sa ii felicite si sa ii incurajeze pe toti cei pasionati de educatie, spre a aduce o schimbare pozitiva in Romania.
    Urmarit fie prin live stream, de acasa, ori in atmosfera vibrata din Universitatea de Vest Timisoara (UVT), asistenta a fost angrenata intr-un exercitiu de imaginatie, prin care, pas cu pas, a devenit constienta de impactul fiecaruia, fie el profesor, student, elev ori parinte, la construirea unei scoli, asa cum si-o doresc toti. Momentul a culminat cu un raspuns afirmativ si o asumare a schimbarii bune in educatie.
    A urmat semnalul de alarma tras de Marilen Pirtea, rectorul UVT, care a aratat ca universitatile nu pot ramane izolate de mediul de afaceri, ci trebuie sa conlucreze cu acesta, pentru a aduce plus valoare societatii. Scolile sunt adesea percepute ca ,,masini de scos diplome pe banda", ceea ce duce la rezerva angajatorilor vis a vis de acestea. Totusi, arata rectorul UVT, scoala creaza oameni pentru viitor.
    Experienta face diferenta iar examenul se da fara profesor
    Pentru a avea o imagine la nivel academic intre ce se intampla in Romania si cum este afara, Sebastian Burduja a impartasit o parte din experienta sa ca student la doua din universitatile de elita din SUA, Stanford si Harvard.


    ,,A fost creata o comunitate de studenti inca din prima clipa in care ai pasit in campusul universitar. Studentii din anii mai mari ii asteapta pe noii veniti cu pancarte pe care le scriu numele si mesaje cu «Bine ati venit!»”

    spune Sebastian Burduja.  Experienta contiuna cu mega petrecerile de ,,Bun venit! ", Full moon patry (petrecerea de luna plina). Tot el ne povesteste cum toata lumea respecta acel Stanford Honor Code and Fundamental Standard, prin care fiecare student isi asuma responsabilitatea integritatii morale.

    ,,Imaginati-va, la un examen,  o sala plina de studenti din care iese profesorul si nimeni nu triseaza. Asa nu ai doar doua persoane care supravegheza ci o sala intreaga"

    adauga Burduja.
    Insa, chiar din primele saptamani de studentie, romanul a simtit ca nu a fost echipat de acasa cu bagajul de cunostinte si de abilitati de care avea nevoie. El povesteste cum a trebuit sa citeasca rapid 1000 de pagini, cum a invatat  ca fiecare virgula conteaza si e mai greu de scris o lucrare scurta decat una lunga, ca nicio intrebare nu este stupida si ca trebuie sa iti formezi curajul de a interveni. Cursurile de comunicare si vorbit in public sunt obligatorii iar studentilor de la Harvard Business School li se cere, inca din primul an, sa inceapa o afacere.
    Univerisitatea gratuita
    O prezentare plina de entuziasm si energie a fost oferita de Diana Andone, director al Centrului de e-Learning din cadrul universitatii Politehnica Timisoara. Printre nenumaratele exemple despre cum se poate folosi tehnologia pentru predarea la clasa, pentru crearea de echipe internationale de studenti via internet, si  cu ce se ,,mananca" MOOC-urile (Massive Open Online Course), pentru cei 95% dintre participantii la eveniment care nu au folosit inca aceste oportunitati gratuite.
    Diana Andone a vorbit cu pasiune despre munca ei la universitate, nevoia de a inova si ajutorul pe care este dispusa sa il dea, chiar si din timpul ei liber, pentru oricine are nevoie de ajutor in a folosi resursele educationale deschise la clasa. Tocmai de aceea, Universitatea Politehnica din Timisoara a lansat, in cadrul HELLA Driving Education Day, platforma de MOOC  in limba romana – unicampus.ro.
    Dascalii ca vanzatori de mituri
    Sorin Ionescu, director al Colegiului National Banatean si profesor de istorie, se autodeclara un ,,vanzator de mituri". Doar ca, la fel cum el ,,vinde" mituri elevilor, ca si profesor de istorie, la conferinta HELLA a incercat sa indrepte reflectoarele spre miturile raspandite in scoala si societatea romaneasca, despre sisitemul educational de pe meleagurile mioritice.

    Cel mai cunoscut fiind cel despre programa scolara incarcata, cu foarte multe lectii, profesorul povesteste cum, intr-o sesiune de lucru pentru eliminarea balastului din programa de istorie, o colega de istorie a spus, cu lacrimi in ochi ,,Nu scoateti geto-dacii!". Dupa ce, la fiecare idee de eliminare a unor subiecte din programa, au intampinat reactii asemanatoare din partea colegilor, profesorii au ajuns la concluzia ca, in loc sa scoata din ea, ar mai trebui adaugat, la programa de istorie.
    ,,Absenta profesorului este o unealta pedagogica" – Sugata Mitra
    Cel mai asteptat moment al zilei a fost celebrul speaker international. Sugata Mitra s-a remarcat ca si inovator in educatie datorita ideilor vizionare pentru ajutarea copiilor foarte saraci, de multe ori analfabeti, din India.  ,,Hole in the wall", in romana, gaura din perete, este proiectul care l-a facut cunoscut printre profesorii de pe intreg mapamondul, dupa ce a fost prezentat la un TED Talk, prin care copiii din cartierele ori satele sarace ale Indiei au ,,primit" un computer instalat sub forma de ATM, in peretele unei cladiri. Astfel, copiii au avut acces gratuit la tehnologie.

    ,,Atunci cand pui un astfel de obiect la un metru de sol, utilizatorii lui vor avea aproximativ un metru. Copiii m-au intrebat ce este, iar eu am spus ca nu stiu. Au ras fiindca stiau ca nu vreau sa le spun. Problema a fost ca nimeni nu se atingea de el atata timp cat stateam acolo"

    spune Sugata Mitra. Acesta a fost momentul in care cercetatorul si-a dat seama ca, daca isi lasa elevii singuri dupa crearea conditiilor adecvate, copiii se organizeaza si invata fara profesor.
    Cercetarile sale, aparute in publicatii de prestigiu, au demonstrat ca invatarea se produce spontan, de multe ori fara interventia dascalului, atunci cand sunt utilizate anumite tehnici. Promotor al gandirii in afara cutiei (out of the box thinking), Sugata Mitra a uimit publicul prin metode neortodoxe de educatie.
    Mai avem nevoie de profesori?
    Ce te faci atunci cand elevii tai detin o fantana de informatii chiar in buzunar? In orice moment, ei sunt capabili sa gaseasca informatii actualizate despre biologie, chimie, geologie etc. Mintea umana nu este perfecta iar cei carora incerci sa le predai, te pot contrazice, completa sau pune in incurcatura cu notiuni pe care poate le-ai uitat.

    Le sta in putere sa faca calcule rapide, sa isi trimita mesaje fara sa vorbeasca, sa gaseasca aproape orice, oricand, oriunde. Te inregistraza fara ca tu sa stii, iti arata lacunele, iti subliniaza greselile. Iar daca nu ai vreun super talent de a capta atentia, se plictisesc foarte repede de tine fiindca ei sunt obisnuiti cu cei mai buni oratori, cu cele mai bune imagini si da, ca si tine, de altfel, sunt bombardati de informatii.
    Ce e de facut? Cei mai multi profesori interzic telefoanele mobile in timpul orelor, insa Sugata Mitra propune contrarul.
    SOLE -Self Organised Learning Environments
    Mediile de invatare auto-organizate, SOLE, sunt, de fapt, clase de copii care au acces la calculatoare si internet, astfel incat sa existe un calculator la proximativ patru-cinci elevi. Elevilor li se pune o intrebare sau o problema foarte interesanta si li se cere sa gaseasca un singur raspuns.

    ,,Nu trebuie sa le spui sa se imparta in grupuri, deoarece, daca nu sunt destule calculatoare pentru fiecare, se impart singuri in grupuri"

    spune Sugata Mitra. Cu foarte mult umor si un accent putin englezesc, cercetatorul povesteste cum, la inceput, domneste haosul si un zgomot asurzitor. E multa miscare de la un calculator la altul. Copiii se agita, cauta, dezbat. Apoi, incet-incet, se lasa linistea si incep sa sopteasca. Atunci stie ca experimentul a luat sfarsit iar ei au gasit raspunsul.

    ,,Este mult mai greu sa stii sa pui intrebari bune decat sa dai eplicatii. Este mai greu sa stii sa ii ghidezi si sa ii lasi pe ei sa descopere"

    raspunde Sugata Mitra. Daca mai avem nevoie de profesori? Ei bine, da. Dar rolul lor se schimba foarte mult iar modulele pedagogice de azi creeaza prea putini profesori capabili sa faca fata  noii realitati din societatea umana.
    De multe ori, elevii folosesc tehnologia mult mai eficient decat o fac dascalii lor. S-au nascut cu ea, au crescut cu ea, tehnologia, internetul, informatia sunt parte din viata lor, sunt o extensie a realitatii noastre. Parafrazandu-l pe Sugata Mitra, este ca si cu ochelarii. Ii spui copilului ca il testezi la lectura, dar nu are voie sa isi foloseasca ochelarii, si ii dai nota proasta ca nu e atent si nu stie sa citeasca.
    Lumea pentru care ne pregatim copiii
     In timpul conferintei organizate de HELLA Romania, Florin Colceag, ,,antrenorul de genii", descria problemele lumii in care traim si cele care vor mai aparea pe parcursul vietii copiilor nostri.

    Intrebarea este: cum se face ca pregatim elevii pentru o realitate care nu mai exista, insa nu le dezvoltam capacitati precum gandirea critica, munca in echipa, negocierea si aplanarea conflictelor, creativitatea, abstractizarea, rezistenta, capacitatea de a construi comunitati sustenabile, rezilienta, gasirea informatiei pertinente – si multe, multe altele.
    Margareta Szegö
    The post Educam copiii pentru ieri, uitand de maine si ignorand realitatile de azi! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Atentionare meteo: Vin ploi torentiale


    [2016-04-09]
    Meteorologii au emis o informare de instabilitate atmosferica accentuata si ploi insemnate cantitativ, valabila pentru toata tara, incepand de sambata. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Ultimul weekend pe carbune. Termoficare va opri incalzirea incepand de luni dimineata


    [2016-04-08]
    Incepand de luni, la prima ora, Termoficare va sista furnizarea de agent termic pentru incalzirea apartamentelor oradenilor. CET-ul va livra agent termic peste weeekend pe fondul prognozelor care anunta racirea vremii. Oradenii care doresc intreruperea agentului termic mai repede pot depune cereri la sediul societatii din strada Jean Calvin 5. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • RER va amenaja un punct de colectare a deseurilor rezultate din amenajarile interioare ale spatiilor de locuit


    [2016-04-04]
    Consilierii locali au aprobat in sedinta Consiliului Local de vineri, 1 aprilie 2016 punerea la dispozitia RER a unei suprafete de 3000 mp de teren situat pe str. Thurzo Sandor, in vederea amenajarii unui punct de colectare selectiva a deseurilor rezultate din amenajarile interioare ale spatiilor de locuit.

    Printr-o adresa din martie 2016, Administratia Domeniului Public S.A si-a exprimat acordul cu privire la diminuarea cu 3000 mp a suprafetei de teren alocate Cimitirului Municipal Rulikowski, respectiv pentru transmiterea acestuia catre RER in vederea realizarii obiectivului de investitii.

    Terenul si investitia care se va realiza de catre RER revin municipiului Oradea gratuit si libere de sarcini la data expirarii contractului de delegare a serviciului public de salubrizare.

    Astfel, oradenii vor putea sa-si duca molozul rezultat din lucrarile de amenajari interioare la acest punct de colectare de pe str. Thurzo Sandor, nefiind nevoiti sa se mai deplaseze pâna la halda ecologica.

     

      [...]Citeste mai departe
    RER va amenaja un punct de colectare a deseurilor rezultate din amenajarile interioare ale spatiilor de locuit
    Sursa: Primaria Oradea
  • Retrospectiva saptamanii, prin ochii lui Bihorel: Xerox l-a pus candidat pe patronul de camioane la Primaria orasului


    [2016-04-04]
    Cum arata evenimentele saptamanii prin ochii lui Bihorel: Xerox l-a nominalizat pe patronul de camioane la Primaria orasului. Candidatul nu are complexe, dar nici facultate. "Vin in campanie cu sloganul «Eu pun Primaria pe roate!»". "Totusi lumea nu va prea cunoaste, cum remontati deficitul de notorietate?"... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Greu cu fuziunea: Cica AEP i-a comunat deja lui Bolojan ca nu se poate face referendum in sectiile folosite pentru alegerile locale


    [2016-04-02]
    La o zi dupa ce liberalii din Consiliul Local Oradea au aprobat organizarea celui de-al treilea referendum in speranta fuziunii cu comuna Sanmartin, social-democratii vin cu un prim document oficial care pare sa faulteze intentiile primarului Ilie Bolojan. Macar partial. Purtatorul de cuvant al PSD, consilierul local Adelina Coste (foto), a prezentat o adresa scrisa […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • 5 iunie - un nou referendum pentru fuziunea cu comuna Sinmartin, o data cu alegerile locale


    [2016-03-31]
    In cadrul sedintei Consiliului Local de azi, 31 martie 2016, a fost aprobata organizarea unui nou referendum in vederea consultarii cetatenilor din municipiul Oradea privind oportunitatea modificarii limitei administrative a unitatii administrativ-teritoriale Oradea, in sensul integrarii comunei Sinmartin in perimetrul administrativ al Municipiului Oradea.

    Ziua stabilita pentru desfasurarea referendumului este 5 iunie 2016, data la care vor avea loc si alegerile locale.

    In Oradea, ulltimele doua referendumuri s-au organizat anul trecut, in data de 10 mai, iar apoi in 14 iunie, dar ambele au fost invalidate deoarece nu s-a intrunit conditia de prezenta la vot de minimum 30% din numarul cetatenilor inregistrati in listele electorale.

    Cu ocazia referendumului, oradenii sunt chemati sa se pronunte cu DA sau NU la intrebarea: "Sunteti de acord cu alipirea comunei Sinmartin la Municipiul Oradea?".

    Anul acesta va fi o premiera pentru Oradea, pentru ca la alegerile din 5 iunie 2016 intervin doua prevederi legislative noi: pe de o parte legea generala care prevede scanarea cartilor de identitate ale alegatorilor pentru a se evita votul multiplu si in plus votul pentru referendum, care va fi organizat odata cu alegerile locale.

    In Sinmartin nu se va mai organiza un nou referendum, fiind valabil cel de anul trecut, când cetatenii din comuna s-au pronuntat in favoarea fuziunii.

     

     

      [...]Citeste mai departe
    5 iunie - un nou referendum pentru fuziunea cu comuna Sinmartin, o data cu alegerile locale
    Sursa: Primaria Oradea
  • Scorpions, Muse si Iron Maiden vin in concerte la Bucuresti


    [2016-03-30]
    Rockerii de la Scorpions concerteaza pe 16 iulie, la Bucuresti, in vreme ce Muse si Iron Maiden ajung in capitala la Festivalul Rock the City, pe 29 si 30 iulie. Tot in aceasta vara, pe 5 iunie, vin in Capitala si cei de la Maroon 5. Biletele s-au pus in vanzare miercuri. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Poftiti la Zoo (politic) din Beius! Sunt acolo maimutoi, iepurasi si ingineri de vaci si de boi (VIDEO)


    [2016-03-29]
    Foarte in forma, candidatul PMP pentru fotoliul de primar al Beiusului a folosit un limbaj plastic pentru a descrie situatia actuala, preelectorala de acolo. Subliniind ca, practic, popularii vin cu singura alternativa reala de dreapta, Florentin Hus (foto) atrage atentia populatiei ca, in rest, mai toti candidatii prezentati deja de partide isi trag seva din […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • In baza parteneriatului cu Garda de Mediu, Politia Locala va confisca masinile care transporta ilegal moloz


    [2016-03-28]
     

    Directorul Politiei Locale Oradea, dl. Cristian Beltechi, alaturi de reprezentantii Garzii de Mediu Bihor si ai Eco Bihor, a sustinut azi, 18 martie 2016, la Primaria Oradea, o conferinta de presa cu privire la combaterea fenomenului depozitarii ilegale a deseurilor in municipiul Oradea.

    Din partea Garzii de Mediu a participat comisar Monica Crisan iar din partea Eco Bihor - dir. Zoltan Pasztai.

    In deschiderea conferintei, directorul Politiei Locale, Cristian Beltechi a spus: "Saptamâna trecuta am semnat un protocol important cu Garda de Mediu Bihor, acesta fiind printre primele semnate la nivel national, protocol care are ca obiectiv sanctionarea faptelor antisociale pe linia de protectie a mediului la nivelul municipiului Oradea. Astfel, conform legii vom putea confisca masinile care transporta ilegal moloz, fie ca il depoziteaza pe domeniul public sau pe domeniul privat. Vom face echipe mixte cu colegii de la Garda de Mediu si vom urmari in trafic astfel de masini. Trebuie sa va spun ca, doar in jumatate de an, am aplicat 271 de amenzi in valoare de 250.000 lei pentru depozitari ilegale de moloz provenit din constructii. Totodata, s-au aplicat 934 de contraventii. Am avut persoane care si-au reabilitat apartamentul din Iosia si au dus molozul rezultat in Cartierul Nufarul, unde l-au depozitat in fata altui imobil. Astfel de fapte trebuie sa inceteze. S-a muncit prea mult pentru schimbarea fetei orasului, pentru a mai permite astfel de comportamente".

    In ceea ce priveste amenzile pentru astfel de fapte care aduc atingere protectiei mediului, comisarul Garzii de Mediu, d-na Monica Crisan, a declarat: "Amenzile pleaca in cazul persoanelor fizice de la 1000 de lei si pot ajunge in cazul persoanelor juridice pâna la 40.000 de lei".

    Reprezentantul Eco Bihor, Zoltan Pasztai, a explicat ca este mult mai ieftin pentru un cetatean care vrea sa scape de molozul rezultat din constructii sa contacteze Eco Bihor. "Ca sa depozitezi 100 kg de moloz la Eco Bihor te costa 1,3 euro, pe când amenda te costa si 3000 lei. E mai ieftin sa depozitezi legal, decât sa platesti amenda. In plus, molozul se recicleaza si se foloseste tot in constructii, la terasamente pentru piste de biciclete sau alte tipuri de lucrari", a spus Pasztai.

    Molozul rezultat din constructii sau demolari poate fi depozitat direct la sediul Eco Bihor de pe strada Matei Corvin nr. 327, sau prin intermediul RER, care pune la dispozitia solicitantilor, contra cost, containere de diferite dimensiuni.

     

      [...]Citeste mai departe
    In baza parteneriatului cu Garda de Mediu, Politia Locala va confisca masinile care transporta ilegal moloz
    Sursa: Primaria Oradea
  • Noi demisii in PSD Bihor: Seful organizatiei Iosia si alti sapte social-democrati au plecat din partid


    [2016-03-25]
    Social-democratii oradeni par ca se reorienteaza. Presedintele PSD Iosia, Calin Barabas, a demisionat din partid, pe motiv ca crede mai mult in USL "decat in ce a ramas acum in PSD" si nu ascunde ca vrea chiar sa se inscrie in PNL. Odata cu el au mai demisionat alti sapte colegi din aceeasi organizatie. Plecarile vin la o zi dupa ce PSD Bihor a mai pierdut un membru de frunte: seful ITM Bihor, Marius Rotar. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Masina lui Ervin Koszta, un omagiu adus lui Paul Walker, a primit premiul Top Car of the Show.


    [2016-03-25]
     Un oradean pasionat de tuning auto a fost premiat cu Top Car of the Show la Auto Moto Tuning Show (AMTS) Budapesta, editia a X-a, care s-a desfasurat in perioada 18 - 20 martie.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Masina lui Ervin Koszta, un omagiu adus lui Paul Walker, a primit premiul Top Car of the Show.
    Sursa: Bihon.ro
  • Un oradean premiat la AMTS Budapesta 2016


    [2016-03-24]
     Masina lui Ervin Koszta, un Mitsubishi Eclipse, replica fidela a celei conduse de Paul Walker, a primit premiul Top Car of the Show.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Un oradean premiat la AMTS Budapesta 2016
    Sursa: Bihon.ro
  • O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel


    [2016-03-24]
    – ,,Ne gandim la voi"- ii spun, ca ultim lucru, cu vocea in lacrimi, Johannei, inainte sa inchid telefonul. E marti dimineata, dupa atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, cazusera retelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferintelor Episcopale din Comunitatea Europeana (COMECE), la purtatoarea lor de cuvant, sa intreb de va exista o declaratie […]
    The post O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel appeared first on Presa Oradea.
     – ,,Ne gandim la voi"- ii spun, ca ultim lucru, cu vocea in lacrimi, Johannei, inainte sa inchid telefonul. E marti dimineata, dupa atentatele din Bruxelles. Mobilul nu-i mergea, cazusera retelele. Am sunat pe fix, la Comisia Conferintelor Episcopale din Comunitatea Europeana (COMECE), la purtatoarea lor de cuvant, sa intreb de va exista o declaratie a presedintelui COMECE, cardinalul Reinhard Marx. Initial, Johanna mi-a spus ca nu va exista. Ca sunt toti socati. Si doar stau in birouri si… Apoi a venit si declaratia, seara. Despre tristete si rugaciuni. Deocamdata.
    Dar cel mai important, atunci cand cuvintele incepeau sa fie folosite iar, dupa lacrimi, dupa tacere si dupa o respiratie mai lunga, a fost sa caut o declaratie a arhiepiscopului de Bruxelles, Josef de Kesel, care a atras atentia, pana acum, cu spiritul sau de o respiratie intr-atata de larga incat cred ca viitorul Bisericii Catolice, in Europa, daca e sa fie unul bun, tine in mod cert si de el.

    Nu am primit, de la biroul lui, o declaratie recenta, care sa-i vizeze specific pe refugiati, pentru ca inca nu exista, dar mi s-a trimis una din 10 februarie, care sintetizeaza modul de gandire al arhiepiscopului. Si pe care nu cred ca si-l va schimba, asa cum monseniorul Federico Lombardi, purtatorul de cuvant al Papei Francisc, m-a asigurat, imediat dupa atentatele din Paris, ca nu si-l va schimba nici papa.

    La Bel-RTL, arhiepiscopul De Kesel a spus, atunci, legat de faptul ca multi cetateni cred ca statul belgian ar trebui sa aiba mai intai grija de persoanele fara adapost, din tara, inainte de a acorda ajutor pentru refugiati: ,,Trebuie sa respectam fiecare fiinta umana. Grija pentru belgienii care au nevoi este evidenta. Dar noi trebuie sa intelegem, de asemenea, ca toti acesti refugiati, care au fugit Siria si Irak, sunt in risc si au necesitati. (…) O societate care se inchide in sine nu este un semn bun.”

    Solicitat sa comenteze faimoasa declaratie a guvernatorului Caluwé (,,Nu hrani refugiatii”), arhiepiscopul De Kesel a recunoscut ca nu se pot spune astfel de lucruri, adaugand si ca crede ca guvernatorul regreta aceste remarci. Repet: urmarindu-i, de o vreme, declaratiile arhiepiscopului, nu cred ca isi va schimba opiniile, nici dupa atentatele de la Bruxelles. Ceea ce ma face sa reiau cele pe care le-am scris dupa atentatele de la Paris, adaugand ca si factori de decizie, la nivel spiritual, gandesc la fel. Ca cei care sufera trebuie ajutati. Indiferent ca nu sunt ,,ai locului", ca nu au aceiasi zei.

    Si iar, o privire trista la aceasta Europa ,,crestina" a noastra. Sigur, doare pierderea de vieti omenesti. Sigur, ii simtim mai ,,ai nostri" pe cei ce au aceeasi culoare de piele, pe cei ce se inchina in acelasi mod. Dar, daca tot vorbim despre crestinism, amintirile mele imi spun ca scrie pe undeva prin Biblie ca a-ti iubi doar apropiatii pot si vamesii. In definitiv, cei care vin aici fug de moarte. Mortile lor conteaza mai putin, in Europa noastra ,,crestina"…

    Nu stiu cum se fac paritatile, prin parohiile cartitoare - cate vieti de ne-crestini, de musulmani, poftim, se pun in balanta pentru o viata de crestin, dar stiu ca treaba cu ,,Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" nu venise cu steluta si cu comentariu cu litere mici in josul paginii, cum ca este vorba doar despre crestini, doar despre ne-homosexuali, doar despre barbati, doar despre… ce vreti voi, restrictiv.

    Am vazut, zilele acestea, un nou val de schimonoseli de ura generalizatoare, de ,,moarte tuturor musulmanilor", de ,,na, cine mai vrea refugiati in Europa?". Si spun iar: nu trebuie sa uitam ca, indiferent de religii si de culturi, vorbim de oameni. Indiferent de politici si de atentate, trebuie sa ajutam oamenii. Extrapoland - un set destul de larg de indobitociri, atentate, faradelegi, ingradiri, autodafe-uri au avut loc, in secole, datorita religiei. A ORICAREI religii. Ce fac cei care vor sa se puna departe de atentate? Vor vota pentru eliminarea ORICAREI religii? Ma indoiesc.

    Dincolo de religii, de ororile momentului, de toate – sunt oameni. Care plang in aceeasi limba a lacrimii, care sufera in aceeasi limba a chircirii in sine si a abandonului luptei. Noi, cei care inca nu suntem asa de jos, pe scara umanitatii si a dezumanizarii, trebuie sa intindem o mana pana la capat, pentru a ajuta, chiar daca este patata de sangele aproapelui nostru. Pentru ca, altfel, vom inceta a mai avea ce sa aparam, din noi.

    Am spus marti unui cunoscut, un om decent, dar care, in acel moment de durere, vorbea si el despre granitele Europei, care - spunea - ar fi trebuit inchise, asta: ,,Eram in Sarajevo, in timpul razboiului, cand o femeie disperata, plangand, s-a agatat de mine, implorandu-ma ceva. Ma auzise vorbind engleza cu translatorul meu, pe strada. L-am intrebat ce vrea femeia. Mi-a spus ca ma implora sa o scot de-acolo. Nu puteam. Trecusem Muntele Igman cu calauza, si numai eu stiu cat am riscat.

    Oamenii ce sufera, dincolo de ororile astea, exista si au nume si chipuri si intamplari. Si trebuie si ei ajutati… Stiu ca esti un om bun. Imi place sa cred ca si eu sunt. Dar eu i-am vazut si pe cei care sufera – nu doar pe una – dincolo de mizeriile razboaielor. Nu le pot ignora existenta…"

    Multi vin cu argumentul, aici, ca lucrurile merg asa, cu ajutorarea celor care sufera, doar in teorie. Ca, de la frumoasele cutume ale crestinismului treci repede si justificat la cele cu ,,ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", atunci cand cineva iti calca proprietatea sau il lezeaza pe cel de langa tine. Si ca si eu, sau altii care vorbesc de intelegere, chiar si zilele acestea negre, ar trebui sa tacem, pentru ca am face la fel, de am fi mai aproape de epicentru.

    Nu intru mai mult in asta, dar am lucrat in doua razboaie. Cel mai mult, luni si luni de zile, de frig, de foamete, de teama – in Bosnia, intre 1994 si 1996. Am stat mult mai mult in zona centrului orasului, pentru ca acolo nu ni se ingradea activitatea de ziaristi. S-a tras de multe ori dupa mine. Am ajutat la scoaterea ranitilor, in zone expuse. Am fost arestata, am trecut drumul de pe Muntele Igman (considerat cel mai periculos din lume, pe vremea aceea), cu calauza, am fost deseori in primejdie de moarte.

    Cel mai ades, in mai mult de 19 cazuri din 20, primejdia de moarte era din cauza sarbilor, dat fiind teritoriul unde lucram. Recunosc ca am inca anumite tresariri cand aud limba sarba, pe nepregatire - cu cei din Sarajevo comunicam in engleza sau franceza - dar am mers si in zona lor sa lucrez, la Pale si in cartierele sarbesti ale Sarajevo-ului. Am prieteni sarbi si, in timpul bombardamentelor din Belgrad, am gazduit un refugiat sarb in casa mea.
     
    Pentru ca fugea nu doar de razboi ci de a fi inclus in povestea asta cu razboiul, a fi luat in armata si impins sa omoare oameni pentru o cauza in care nu credea. Era steward al companiei aeriene sarbe si ne-am intalnit in cladirea Operei din Timisoara. Nu, nu m-a atras ca barbat, nu ne-am atins niciodata altfel decat ca amici, cat a stat in casa mea, i-am oferit singurul meu pat si am dormit pe jos, pe un izolir.

    Intr-o zi, cat eram cu colegii de la Televiziunea Arte la Dunare, sa facem un material despre cum influenteaza economia judetelor de acolo razboiul de peste fluviu, de la vecini, ,,refugiatul meu" a disparut. Nu, nu cu cele din casa, ci pur si simplu gasise portita pentru viitor. Mi-a lasat cheile la vecini si un bilet: ,,Ramona, mi-ai salvat viata. Multumesc ca ai avut incredere". Nu stiu ce religie avea. Era om.

    Nu spun ca trebuie sa urmati exemplul asta. Spun ca nu trebuie sa abstractizam problemele care ii fac pe refugiati sa-si lase tarile in spate. Nu trebuie sa abstractizam oamenii. Nu trebuie sa credem ca, sub o burka, persoana de acolo nu are chip, suflet, nazuinte si sfarseli. Atentate si morti au fost de cand e lumea. Dar oamenii acestia, care fug din tarile lor si reusesc sa nu se inece pe mari sau sa nu se sufoce in dube tixite, si ajung aici, au nevoie de ajutor ACUM. Nu de ziaristi care sa le puna piedica, asa cum s-a intamplat in Ungaria, la modul propriu. Ci de cei care sa incerce sa deschida mintile celor din jur. Precum si de multe altele…

    Am ales sa ilustrez materialul acesta nu cu victime, nu cu portrete de declaranti, nu cu imagini din orasul lovit, din locurile durerii, unde am fost si eu si am pozat, in momente mai fericite. Am ales sa ofer o idee, din care cei care doresc sa gandeasca deschis vor intelege, mai mult ca sigur, ceva. Dintr-o Belgie a unui alt doliu, de acum un an si ceva, va ofer fotografiile unui drum pictat. Cu lucrari si detalii pe care le-am pozat la Muzeul Regal de Arte Frumoase, in Bruxelles. Cu opere care ne vor dainui, si vor supravietui oricarui atentat. In care din ele ne recunoastem?

    Dragi crestini, cine sunteti voi si cum e Europa voastra? Uitati-va la tablourile lui Bruegel, lui Bosch, ale altora. Apocalipse locale au mai fost. S-au gasit solutii pentru ,,caderile ingerilor", cat e vorba despre pluraluri. Dar cand Icar, unul singur, cade, lumea isi continua vietuirea, intorcandu-i spatele. Dorim sa traim intr-o Europa ferecata, a numararii banilor si a unor valori sterpe si neacoperite de substanta? A mortii temute - tot moarte - sau a ajutarii mladitelor vietii, oferite oricarui lastar, dupa modelul cristic, de la care va revendicati, cei mai multi? Alegerea e a voastra. Dar nu aparati mai degraba peretii pe care e pictat Isus, decat pe presupusul Isus din inima - peretii sufoca, puntile unesc, chiar si patate de sange…
    Ramona Balutescu
    The post O voce de ascultat si inteles, din Bruxelles, atunci cand se cutremura lumea: arhiepiscopul Josef de Kesel appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat - cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca.


    [2016-03-24]
    Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta […]
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
     Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta de mii. Stim cam la cate milioane de locuitori ar trebui sa existe un centru de transplant renal. Dar o opera? Un teatru liric? Dar tine, oare, de numarul de locuitori al unui oras, al unei regiuni? Sau de trecutul sau, care a modelat oamenii de azi? De setea de cultura, de frumos, de muzica? De rafinament, de capacitatea de a discerne valori, de a alunga impostura, de a nu face concesii degradante?
    Stau comod, in Timisoara mea, unde am avut opera de cand ma stiu, dar privesc spre mai vaduvita Oradie. Spectacolele noastre nu vor ajunge niciodata acolo. Abia unii dintre cantareti ajung, in productii - de cele mai multe ori - de calitate scazuta. Pacat.
    ...pentru ca exista
    Ma gandesc la spectacolele pe care le-am vazut luna asta, la Timisoara, si la repetitii. La "Bal mascat" si la "Trubadurul". La trecutul nu foarte vast pe care il am cu aceste doua opere. La spectacolul cu "Bal mascat" pe care l-am vazut la Viena, la Staatsoper, prin 1995, in loja lui Ioan Hollender, pe atunci director acolo, cand cunoscutul timisorean mi-a vorbit jumatate din actul I… Apoi la primul "Trubadur", de demult, de aici, de la Timisoara.

    Apoi la al doilea, pe care l-am plans, pentru ca tenorul, prieten drag, nu si-a permis sa-l planga, tinand spectacolul, desi in seara aceea ii murise mama. La cum il ascultam cantand frazele acelea despre mama, despre fiecare mama, cu sufletul frant. Apoi altul, la care nu am fost, si nici alt prieten drag nu a fost, pentru ca, uneori, "Trubadurul" nu este pentru suflete indoliate, public. Apoi, acesta de duminica, unde nu cunosteam tenorul ci baritonul. Si multele sale drumuri – in mile, sau interioare – pentru ca o droaie de spectacole sa aiba loc, cat mai bine.
    Nu mi-am facut o trecere in revista a amintirilor legate de aceste spectacole, ca sa ma impaunez - nici nu am multe amintiri legate de spectacolele acestea - cum am fata de altele. Ci doar ca pe-un exercitiu de memorie, o rascolire prin sacul cu amintiri. Pentru ca il am. Pentru ca e mare lucru sa ai un sac cu amintiri, din care sa scoti si sa desprafui, uneori, lucruri diverse, lucruri frumoase.

    Am avut bucuria sa ma nasc si sa traiesc cea mai mare parte din viata intr-un oras ce mi-a dat, printre altele, o zestre culturala care sa ma faca sa am idee daca am de ce sa aplaud ceva sau nu atunci cand intru la Scala, La Fenice sau la MET. Ce mare lucru sunt inceputurile! Si cat de recunoscatoare sunt tuturor celor de la aceste inceputuri, pentru ca le am…
    De dinainte de spectacol
    Lumea operei nu incepe cu noaptea premierei unui spectacol. Mi-a placut mereu sa ridic un coltisor al cortinei pentru a vedea ce se intampla inainte, ce se intampla dupa. Din varii motive, mi-au fost mai dragi, in ultimii ani, atelierele Operei Nationale din Timisoara, decat scena, si am si strans recunostinta de a mi se arata cum functioneaza rotitele aproape nestiute ale acestui mecanism in volumul "Dincolo de scena", publicat anul trecut. Dar faptul ca doream, acum, sa surprind o anumita persoana-personaj in mai multe variante ale apropierii sale de scena m-a facut sa ajung iar la ceva ce nu credeam ca o sa mai prind la opera noastra, in aceasta conjunctura stelara: o repetitie generala.

    Nici nu stiu daca pot gasi cuvinte eficiente pentru a explica ce drag mi-e sa asist la repetitii. Datorita baritonului Florin Estefan mi-am adus aminte de acest lucru - si-i multumesc. E asa aparte sa vezi cum creste ceva, cum se imbina bucatile care trebuie sa cuprinda un tot, cum personajele de maine, azi mai pastrand totusi ceva din viata lor, se pregatesc pentru ce va sa vina – cand nimic nu va avea voie sa tradeze efortul sau nereusitele de dinainte.
    Ador sa privesc lucrul care se face. Mai mult decat facerea, decat rezultatul, cred. Sa aud susotelile de pe scena, si explicatiile celui care supravegheaza miscarea, si enervarea dirijorului cand nu iese ceva, si felul in care cei care nu tin de "casa", solistii invitati, intra in aceasta noua piele, croita dupa regulile de aici. Cresterile sunt mai frumoase decat ajungerile, incercarile sunt mai interesante decat reusita.

    Spectacolul e, uneori, aseptic. Dar, venind la el dupa ce ai respirat in ritmul celor ce ti-au ingaduit sa le fii aproape la repetitii, reusita lor devine si reusita ta iar o arie ciuntita de cineva devine si coborarea ochilor tai, atunci cand ceilalti aplauda, binevoitori sau nestiutori, ca strangerea de inima a unei mame careia-i cade copilul de pe bicicleta, stiind, totusi, ca fara astfel de caderi nu va exista niciodata zborul cu mainile desprinse de pe ghidon.
    Spectacolele mi se par, uneori, lungi - repetitiile nu mi s-au parut niciodata, si as putea sta oricat, bucuroasa ca-s ingaduita la bucataria interna, iubindu-i cu atata mai mult pe cei care, la timpul cuvenit, ne dau spectacolul. Cu toate acestea, pentru mine spectacolul incepe cu mult mai repede - si ce bine e ca e asa! E ca si cum oamenii aceia minunati - minunati cand isi iau menirea in serios si au substanta de oferit, pe care nu o precupetesc - iti prelungesc cu ceva viata, adaugand-o pe cea la care migalesc, ca sa te incante, mai tarziu.

    Se spune ca pictorilor de biserici nu le scade Dumnezeu, din viata, timpul petrecut pe schele, lucrand. Daca as fi eu la oranduirea lucruilor, nici artistilor nu le-as scadea din viata timpul de repetitii - e locul unde ei muncesc enorm pentru ca, in seara spectacolului, totul sa para usor si frumos, ca o joaca.
    Stau la repetitiile pentru "Bal mascat". In cladirea operei noastre dragi, cu teatrele si opera ei, cu coridoarele ei incolacite, cu amintirile ei, cu atatea chipuri de oameni si afise de spectacole de care imi amintesc, agatandu-mi si eu viata, in diverse forme, de toate acestea… Si iar, gandul acela, de drag si de recunostinta ca viata mi-a dat prilejul sa am aceste amintiri.
    Aproape nimic despre cantat, cu Florin Estefan. Sau totul.
    Fotografiez uneori scenele in care apare Florin Estefan. Este un tanar bariton din Cluj-Napoca - in fapt, din Oradea, stabilit in Cluj, si care a ajuns sa si conduca Opera Nationala Romana de aici. Cred ca ar trebui sa-l irite deja povestea aceea cu "cel mai tanar director de opera din Romania", spusa asa, de parca ai plimba un animal impaiat pe la procesiuni.

    E putin jignitor sa se tot puna accentul pe tineretea sa. N-am sa-mi cer scuze pentru varsta mea - le spuneam celor ce-mi aveau baiul, cand am inceput sa lucrez ca ziarist. Tocmai de aceea mi se pare irelevanta varsta celui pe care urma sa-l am ca interlocutor, hotarand, chiar, sa publicam zona oficiala a discutiilor noastre cu ceva mai distantul "dumneavoastra": pentru ca nu amicitia m-a facut sa-i cer sa-mi povesteasca despre cele care se cereau a fi povestite, ci felul in care le vede el, intins pe o buna perioada de timp, de cand le despicam, a dus la amicitie.
    E ciudat, dar abia cand am ajuns la sfarsitul orelor alocate interviului in sine, undeva inainte de spectacolul cu "Trubadurul", am realizat ceva bizar pentru o discutie cu un bariton de succes: ca nu am vorbit aproape deloc despre asta sa. Nu pentru ca nu ar fi fost nimic de intrebat, desigur. Ci pentru ca altele erau cele ce se cereau mai degraba a fi prezentate, acum, dat fiind ca solistul este si conducator al unei importante institutii de cultura - un baromentru si un macaz in zona muzicii de gen din Transilvania.

    Am luat in discutie situatia Oradiei, privita ca un fel de halta intre Timisoara si Cluj. Nu pentru ca asa am vrea noi s-o privim, din fuga trenului expres. Ci pentru ca asa este, si pentru ca s-ar dori ca trenul sa opreasca iar si aici, si sa existe calatori care sa urce si sa coboare, constient, asumat. Solutii exista. Si mi-ar placea ca, pe viitor, alti tineri - sau foarte tineri, acum - sa poata sa se bucure, simplu, de amintiri ca cele ale mele, de care va vorbeam aici.

    Despre toate acestea - dar mai putin despre scena, scena lui ca bariton - o discutie cu Florin Estefan, nu "cel tanar", ca la domnitori, ci, mai degraba, "cel eficient", din motive care vor fi prezentate mai jos. Si, dincolo de toate astea, "cel onest" - pentru ca rar mi-a fost dat sa constat ca cel din fata mea poate lua cu aceeasi masura de fairness toate cele care ii sunt puse in fata, spre cernere - fie ca e vorba despre un interviu pasager, fie ca e vorba de viata, cu toate ale ei.
    *
    O facultate inutila, la Oradea?
    – Dincolo de cele 60.000 de posibile introduceri, eu zic sa incepem abrupt: cum va simtiti cand o sala aplauda in picioare un spectacol mai putin bun?
    – Asta se-ntampla de multe ori in Romania. E, parca, o cutuma… Denota ca publicul nu este un bun cunoscator. Cu atat mai mult cu cat distributiile sunt aduse din afara, si noi ne asteptam sa vina niste buni profesionisti. Si vin si niste rebuturi. Si, cand vezi ca se ridica publicul la asa ceva, este clar ca nu vorbim despre cunoscatori… La nivelul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca ne-am propus sa oferim spectacole care sa fie etalon, astfel incat oamenii sa sesizeze diferenta.
    – Mda, Cluj. Dar sunteti oradean. Cu toate ca nu e departe Clujul, cu toate ca aveti legaturi personale stranse cu Oradea, nu am auzit prea des sa cantati acolo, la Oradea.
    – Oradea e un oras MORT - cu litere mari - din punct de vedere al spectacolului de opera. Eu nu ma regasesc in ce se intampla in Oradea, respectiv in viziunea colegilor mei care conduc institutiile de cultura - nici nu stiu daca exista o viziune culturala. Ca oradean ce face cariera in domeniul liric, plecat, nu pot sa simt decat frustrari…

    – Ati facut si scoala la Oradea. Unde este generatia dumneavoastra?
    – Cand vorbesc de scoala, ma refer la Liceul de Arta. Singurele mele amintiri placute sunt de acolo, de la clasa doamnei Angela Popescu - de acolo am pornit. Chiar daca pe diploma mea scrie Facultatea de Muzica Oradea, nu am invatat nimic acolo… Tot ce am invatat eu a fost pe scena Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, la clasa domnului Alexandru Farcas si alaturi de profesorul, prietenul si mai apoi colegul Gheorghe Mogosan, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca.
    – Si cei ce invata acum... au ce invata? Intreb si din perspectiva omului care n-a inteles niciodata de ce trebuie sa existe inflatia asta de universitati - si facultati si facultatele.
    – Singura sansa pe care o pot avea cei tineri, ce studiaza acolo, la canto, dupa parerea mea - asa cum am avut-o si eu, si colegii mei, precum Gergely Nemeti, Brigitta Kele sau Kutasi Judith, este sa fuga la Cluj sau in alta parte, sa-si caute profesori care stiu cu ce se mananca aceasta meserie. Nu poti sa predai tricotaj cat timp nu stii sa tii andrelele in mana!

    – Ati ajuns la a avea un nume cunoscut si apreciat, ca bariton. Profesorii de la care "nu ati invatat nimic" se impauneaza cu meritele dumneavoastra?
    – Singura profesoara pe care am intalnit-o si pe scena si care am vazut ca are rezultate deosebite este Lavinia Chereches. Nu vreau sa il includ in acest general, prezentat mai sus, pe maestrul Theodore Coresi, pentru a carui cariera am respect.
    – Daca aceasta este situatia, atunci de ce exista facultatea asta?
    – Am fost cativa care avem rezultate - iar cei ramasi la carma acestei facultati isi atribuie, pe nemeritate, aceste rezultate. Am avut o surpriza extrem de neplacuta sa imi vad numele in CV-ul unei profesoare cu care am cantat doar pe scena. Profesorul Farcas a rugat-o sa figurez scriptic la clasa ei, iar ea a trecut numele meu in CV-ul pe care l-a avansat pentru a trece, de curand, la functia de conferentiar, si scria ca la recomandarea ei am fost primit de Mariana Nicolesco, la Festivalul International de Canto "Hariclea Darclee".
    Oradea, privita din expres
    – Publicul oradean e avid de opera dar vine cu mare fast sa aplaude orice ciurucuri.
    – Publicul oradean nu are termeni de comparatie. Ii dai unui om sa manance numai mamaliga si omul ala nu stie decat atat, si se bucura de variatiuni de mamaliga - cu branza, cu lapte. E mai interesanta, dar tot mamaliga este. Nivelul este sub-provincial. Paradoxul este ca vorbim despre un oras ce se vrea occidental si e foarte aproape de lumea vestica. Influentele culturii ar trebui sa fie vizibile dar Oradea e ca un oras muncitoresc. Cred ca vina o au cei care fac programele culturale - pofta ar trebui sa vina mancand.
    La "Toamna oradeana", ce se vrea sa fie varful evenimentelor, cel cu cea mai mare receptare a fost un spectacol de folclor.  E inadmisibil, ca si conducere a orasului, e inadmisibil sa hranesti publicul cu asta! Eu sunt un om ce gusta folclorul, am o relatie buna cu Ioan Bocsa si cu Ansamblul Icoane. Dar fac o comparatie cu Clujul. La noi se iese, cu Opera si cu Filarmonica, in piata. Anul trecut, in luna mai, publicul a stat sase ore in Piata Unirii din Cluj-Napoca, sa asculte de la Tomescu pana la Viorica Cortez – Concertele Operelor si al Filarmonicii Transilvania la Zilele Clujului. E un oras in care vad ca cei de la Primarie realizeaza cat de important e sa schimbi gustul publicului din cartiere…
    – Homo manasturensis?
    – Da, oameni care inca mai cred ca un astfel de spectacol e prea elitist sau prea scump. Media biletelor e de 15 lei, la spectacolele din institutie! Iar salile sunt arhipline...
    – Sa ramanem mai mult in locul acesta al discutiei - e interesant. Cum stati cu gradul de ocupare a salii, de cand ati ajuns director al Operei Nationale Romane din Cluj?
    – Datorita faptului ca am iesit in strada si pot veni si - inca – profanii, si intra in contact cu genul (sa amintim ca avem spectacole pentru pensionari, copii, am mers cu cantaretii imbracati in costume, in parc sau in scoli, pentru a vorbi despre muzica), prin toate astea avem peste 90% ocuparea salii, in stagiunea asta.

    – Inteleg ca acea companie, care a oferit un anumit gen si nivel de spectacole in Oradea, Opera Vox, a fost prezentata in presa cu pozele dumneavoastra, de la Opera Romana din Cluj, la ceea ce s-ar numi productiile lor - in timp ce dumneavoastra imi vorbiti despre iesit in strada cu evenimente de calitate… Cum vedeti asta?
    – Da, am descoperit ca se facea publicitate la un anumit spectacol al lor, cred ca Trubadurul, la o publicatie din Oradea, cu poze din spectacolul nostru. Am contactat publicatia imediat si am cerut sa se retraga imaginile.
    – Bine, dar chiar si primarul Bolojan credea ca are de-a face cu institutia dumneavoastra, cand era vorba, in fapt, de alt gen de institutie si de productie. E chiar asa de greu de vazut unde exista profesionalism si unde nu?
    Am trimis o adresa oficiala, Primariei Oradea prin care le-am adus la cunostinta faptul ca Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca isi doreste o colaborare pentru viitor si ca ne-ar bucura sa nu faca vreo confuzie si sa asocieze evenimentele private organizate in Oradea cu actiunile noastre.
    – Reteta pentru a deveni "maestru", in cele ale cantului, e simpla, in Oradea: maturat vila Virginiei Zeani, in Florida, sau stors cate un mail laudativ, pe care marea glorie a operei, de acum cateva decenii, nu se zgarceste sa-l trimita. Cum credeti ca ajunge un cantaret de opera merituos, ca Virginia Zeani, a se complace cu acceptarea unor astfel de posturi - in fapt, imposturi?
    ...
    – Revenind la cariera dumneavoastra, cum se impaca functia de director al unei institutii cu activitatea de artist liric? Am ajuns sa nu ma mir daca ne-am continuat dialogul la 4 dimineata, din tot felul de colturi de lume, sau in pauzele repetitiilor, sau la ore tarzii, dupa spectacole, sau intre tot felul de drumuri si evenimente. Tot acest nistagmus geografic si intelectual nu va da peste cap cariera de solist? Pur si simplu nu mai stiu de unde rupeti bucatele de timp pentru toate - desi o faceti, cum vad.
    – Se pot intrepatrunde toate. Acum… e clar ca, avand toate aceste responsabilitati, e altfel - cu nopti de nesomn, cu multa treaba si cu restul. Dar, daca imi pun ceva in cap, o sa si duc pana la rezolvare. Lumea stie, in teatru, ca programul meu incepe la 7 dimineata si se termina… cand se termina toate.

    – … si totul e condimentat cu "scandalurile casei". Cum e cu "imixtiunea baptista in BOR"? Vorbesc despre faptul ca iar a agitat cineva apele cum ca preotii ortodocsi ar fi nemultumiti pentru ca veti tine un concert in Catedrala Ortodoxa din Cluj-Napoca, dumneavoastra, baptist. Desi este vorba despre un concert cu muzica ortodoxa si banuiesc ca nu veti canta din altar. Apropo, cum de nu ii dati in judecata pe cei care va denigreaza sistematic? Ca stiti si cine sunt, si cine e in spatele lor - e o speta usoara.
    – In primul rand vreau sa spun ca nu sunt "scandalurile casei". Eu consider ca lucrurile sunt foarte calme in cadrul institutiei. Nu am scandaluri cu sindicatul pentru ca politica mea este indreptata spre om, iar colegii mei stiu ca fac tot ce tine de mine pentru ca ei sa fie multumiti, iar usa mea e deschisa toata ziua pentru ei. Asa-zisele scandaluri de la Opera, ce apar in presa, din punctul meu de vedere sunt lucruri rauvoitoare, din dorinta unor ziaristi de a veni cu treburi epatante, care sa atraga atentia, sau din dorinta unora de a ma denigra pentru a-mi lua locul, apeland la cardasiile lor. Imi pare rau ca nu realizeaza ca fac rau unei intregi institutii - ca se duce vorba ca la Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca sunt scandaluri. Daca se doreste atragerea unor investitii - iese iar asta, cum ca acolo ar fi scandaluri…
    In legatura cu acest "scandal" in BOR, despre care se vorbeste intr-un articol publicat recent, in primul rand trebuie spus ca respectivul concert, pe care il vom sustine miercuri, 23 martie, a venit ca o initiativa a Arhiepiscopiei  Clujului… Si a postului de Radio Renasterea, nu a fost ideea noastra. La data cu pricina, Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca avea programat un concert cu Sabat Mater de Rossini, intr-un alt loc din Cluj - spectacol dedicat Saptamanii Mari a romano-catolicilor.
    Dar, pentru ca este vorba despre acest caz, o cauza umanitara, si datorita faptului ca il apreciez in mod deosebit pe IPSS Andreicut, am schimbat tot, si, pentru a ne feri de discutii legate de  repertoriu, am ales singura lucrare ortodoxa pe care o avem in repertoriu. Pentru ca intreg ansamblul merge, si-si dedica timpul gratuit acestui concert. Si dr. Matei Miko si Asociatia Pro Transilvania fac toata logistica spectacolului (cu costuri considerabile) pro bono. De aceea, ca si cap al institutiei, m-am alaturat acestui proiect, fara sa-mi treaca prin cap ca nu pot aparea intr-un concert intr-o biserica ortodoxa, atata timp cat nu intru in altar ci cant din fata portilor imparatesti ale iconostasului, sau cum vom stabili. Si nu se incalca vreun canon. Iar concertul este dupa slujba.

    Ce rost ar avea sa-i dau in judecata pe cei pe care-i stiu in spatele acestor mizerii? Eu cred in Dumnezeu, care imi poarta razboaiele! Daca m-a ingaduit sa ajung aici, sunt convins ca va fi alaturi de mine si nu ma va lasa de rusine! Ei, in cercul lor stramt, doar atata stiu, sa faca mizerii... Eu stiu ca am multe de facut si imi directionez energia spre lucrurile cu adevarat importante!
    Drumuri si cresteri
    – E oarecum ciudat ca facem acest interviu la Timisoara…
    – Sunt onorat a fi unul dintre solistii invitati in fiecare stagiune de Opera Nationala din Timisoara. Iata ca in aceasta stagiune am avut aceste doua spectacole, la care ne-am intalnit.
    – Cum a aratat inceputul asta de an, pentru dumneavoastra?
    – Cum a aratat toata viata mea, dn februarie trecut, cand am fost numit director al Operei Nationale Romane din Cluj. Am incercat sa imbin cariera mea solistica si munca administrativa.
    – Dar asta inseamna, iar, si cantat acasa, si drumuri.

    – Drumurile se impart in doua categorii. Ca si solist (Sofia, Debrecen, plec la Cairo, la Roma, Paris, si nu stiu pe unde am mai fost), dar sunt si drumuri in folosul institutiei. La Bucuresti, de multe ori, drumurile pentru cantat se intrepatrund cu drumuri pentru institutie.
    – Ca la Debrecen, nu?
    – Da, Traviata la care am fost invitat sa cant la Debrecen am rezolvat sa fie preluata de opera Nationala Romana din Cluj-Napoca.
    – Clujul este candidat pentru a deveni Capitala Culturala Europeana in 2021, iar Opera Nationala Romana ocupa un loc important in strategia pentru acesta candidatura. Dar asta nu inseamna doar o institutie pentru un oras ci si pentru o regiune. Banuiesc ca institutia dumneavoastra poate deveni un focar de cultura pentru o zona mai ampla, pentru Transilvania.
    – Nu doar ca poate, dar o si face, si trebuie sa o faca. In proiectul meu managerial pentru conducerea Operei Nationale Romane Cluj am prevazut ca aceasta institutie trebuie sa devina un pol cultural pentru Transilvania. Ne-am intrebat ce trebuie sa facem ca pe harta Europei sa sclipeasca din cand in cand si o steluta de la Cluj. Cred ca institutia trebuie sa fie prezenta in toate orasele mari din Transilvania - avem o colaborare buna cu Alba Iulia, Zalau, Baia Mare, Bistrita.
    Exista sperante de mai bine pentru Oradea?
    – Cum ramane cu Oradea, totusi?
    – Ar exista, totusi, o sansa daca la nivel institutional – primaria si noi - am putea face astfel incat sa fim prezenti macar de doua ori pe an in agenda culturala a orasului.

    – Discutiile au fost demarate deja. Cum stati acum?
    – "Discutiile" e mult spus - dar am trimis o propunere de proiect Primariei Oradea, la care astept raspuns. Eu il apreciez mult pe primarul Bolojan, care este un edil deosebit si cred ca proiectele lui vor face ca oamenii sa isi doreasca sa le duca mai departe de pe aceeasi functie. As vrea sa deschidem, impreuna cu domnia sa, o colaborare institutionala.
    *
    Sa concluzionam: superba Oradie, cea in care generatii intregi au investit intru cladirea unei elite culturale, amestecand in acelasi creuzet de topitura de metal nobil etnii diferite, arte diferite, dar mereu cu constanta calitatii ca norma, a coborat la nivel de oras muncitoresc, in ce priveste zona culturii muzicale, si intretine o facultate de muzica viciata si manifestari dincolo de geamandura imposturii sau rostului. O spune un cunoscator.
    Sigur, se poate si asa. Dar este, oare, o situatie pe care edilii, pe care oamenii de cultura din oras sa si-o asume, cu capul sus? As spune ca nu. Florin Estefan spune chiar mai mult - ca sunt sanse de schimbare in bine si ca este nu doar pregatit, dar si dornic sa transplanteze in orasul sau natal modelul de succes al Clujului, al operei Nationale Romane din Cluj, institutie pe care o conduce cu dibacie. Poate Oradea ignora aceasta oferta? As paria pe "nu". Mai binele nu e dusmanul binelui si e, in mod cert de preferat salciului. Si inca ceva, pentru cei care inca spera ca pot fenta: fiecare ar trebui sa fie responsabil pentru monstrii pe care ii creaza. Iar istoria, de regula, decanteaza lucrurile, fara parcimonie.
    Ramona Balutescu
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Oradea ieri, Oradea azi: Povestea Bisericii Orasul Nou


    [2016-03-21]
    Pe strada Primariei, la coltul cu strada Jean Calvin exista, acum doua secole, un granar. Cladirea a fost ulterior transformata in casa de rugaciuni pentru protestantii oradeni, numarul lor fiind intr-o rapida crestere la inceputul secolului 19... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Baschetbalistii de la CSM CSU Oradea primesc vineri seara replica sibienilor de la CSU Atlassib


    [2016-03-18]
    Dupa doua infrangeri consecutive, baschetbalistii de la CSM CSU Oradea spera sa obtina o noua victorie vineri seara, cand, pe teren propriu, vor primi replica formatiei CSU Atlassib Sibiu. Meciul, programat in Arena Antonio Alexe, va incepe de la ora 20 si va conta pentru prima etapa din returul Grupei locurilor I-VI din Liga Nationala. Sibienii vin la Oradea dupa ce au castigat clar duelul cu Steaua insa. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • In baza parteneriatului cu Garda de Mediu, Politia Locala va confisca masinile care transporta ilegal moloz


    [2016-03-18]
     

    Directorul Politiei Locale Oradea, dl. Cristian Beltechi, alaturi de reprezentantii Garzii de Mediu Bihor si ai Eco Bihor, a sustinut azi, 18 martie 2016, la Primaria Oradea, o conferinta de presa cu privire la combaterea fenomenului depozitarii ilegale a deseurilor in municipiul Oradea.

    Din partea Garzii de Mediu a participat comisar Monica Crisan iar din partea Eco Bihor - dir. Zoltan Pasztai.

    In deschiderea conferintei, directorul Politiei Locale, Cristian Beltechi a spus: "Saptamâna trecuta am semnat un protocol important cu Garda de Mediu Bihor, acesta fiind printre primele semnate la nivel national, protocol care are ca obiectiv sanctionarea faptelor antisociale pe linia de protectie a mediului la nivelul municipiului Oradea. Astfel, conform legii vom putea confisca masinile care transporta ilegal moloz, fie ca il depoziteaza pe domeniul public sau pe domeniul privat. Vom face echipe mixte cu colegii de la Garda de Mediu si vom urmari in trafic astfel de masini. Trebuie sa va spun ca, doar in jumatate de an, am aplicat 271 de amenzi in valoare de 250.000 lei pentru depozitari ilegale de moloz provenit din constructii. Totodata, s-au aplicat 934 de contraventii. Am avut persoane care si-au reabilitat apartamentul din Iosia si au dus molozul rezultat in Cartierul Nufarul, unde l-au depozitat in fata altui imobil. Astfel de fapte trebuie sa inceteze. S-a muncit prea mult pentru schimbarea fetei orasului, pentru a mai permite astfel de comportamente".

    In ceea ce priveste amenzile pentru astfel de fapte care aduc atingere protectiei mediului, comisarul Garzii de Mediu, d-na Monica Crisan, a declarat: "Amenzile pleaca in cazul persoanelor fizice de la 1000 de lei si pot ajunge in cazul persoanelor juridice pâna la 40.000 de lei".

    Reprezentantul Eco Bihor, Zoltan Pasztai, a explicat ca este mult mai ieftin pentru un cetatean care vrea sa scape de molozul rezultat din constructii sa contacteze Eco Bihor. "Ca sa depozitezi 100 kg de moloz la Eco Bihor te costa 1,3 euro, pe când amenda te costa si 3000 lei. E mai ieftin sa depozitezi legal, decât sa platesti amenda. In plus, molozul se recicleaza si se foloseste tot in constructii, la terasamente pentru piste de biciclete sau alte tipuri de lucrari", a spus Pasztai.

    Molozul rezultat din constructii sau demolari poate fi depozitat direct la sediul Eco Bihor de pe strada Matei Corvin nr. 327, sau prin intermediul RER, care pune la dispozitia solicitantilor, contra cost, containere de diferite dimensiuni.

     

      [...]Citeste mai departe
    In baza parteneriatului cu Garda de Mediu, Politia Locala va confisca masinile care transporta ilegal moloz
    Sursa: Primaria Oradea
  • Miscarea Populara denunta licitatiile ,,trucate" de la Primaria Oradea


    [2016-03-15]
    In timp ce majoritatea competitorilor politici ai primarului in functie, Ilie Bolojan, parca au grija sa nu il supere prea tare pe edilul liberal, cei de la Miscarea Populara (MP) vin cu documente care atesta ca Municpalitatea oradeana nu e straina de licitatii masluite. Este vorba despre o sentinta judecatoreasca definitiva prin care instanta a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Politistii locali intervin pentru stoparea actelor de vandalism in Municipiul Oradea


    [2016-03-14]
    Pe parcursul desfasurarii activitatii zilnice, respectiv a patrularii in zonele de responsabilitate, ce presupune mentinerea ordinii si linistii publice, precum si monitorizarea respectarii legislatiei referitoare la curatenie, atât in perimetrul zonelor de locuit, cât si in zonele aglomerate ale orasului, politistii locali incearca prin actiunile intreprinse stoparea fenomenului actelor de vandalism.

    Prin actiunile zilnice de patrulare in parcurile din Municipiul Oradea sau in zonele aglomerate ale orasului, atât pe timp de zi, cât si pe timp de noapte, politistii locali asigura mentinerea ordinii si linistii publice. De asemenea, prin sistemul de supraveghere video, aflat la dispeceratul unic al Politiei, politistii locali pot actiona operativ in momentul constatarii unor acte de vandalism.

    Pe parcursul anului 2015, politistii locali au surprins 44 de persoane, care au distrus banci, cosuri de gunoi, aparate de joaca si instalatiile tehnice din parcurile din Municipiul Oradea sau au deteriorat statui sau indicatoare rutiere. Cuantumul amenzilor aplicate a fost de 7.800 lei, iar valoarea pagubei produse prin contraventiile savârsite fiind de 5.500 lei.

    De la inceputul anului 2016, 15 persoane au fost sanctionate cu amenzi in valoare de 3.300 lei.

    Astfel, in data de 06.03.2013, in timpul efectuarii patrularii in zona de responsabilitate, Patrula de Serviciu, formata dintr-un politist local de la Politia Locala Oradea si un agent de politie de la Politia Municipiului Oradea, l-au surprins pe numitul V.A. (25 ani), in timp ce vandaliza suportii de sustinere a unui arbore, lovindu-l cu picioarele pe strada Piata Unirii. Persoana identificata a fost condusa la sediul Politiei Municipiului Oradea si au fost sesizate organele de urmarire penala, in vederea continuarii cercetarilor.  

    Politia Locala Oradea reaminteste numarul de telefon la care cetatenii pot apela pentru a semnala situatii din sfera noastra de competenta - 0259.969 - Dispecerat.

     

      [...]Citeste mai departe
    Politistii locali intervin pentru stoparea actelor de vandalism in Municipiul Oradea
    Sursa: Primaria Oradea
  • Energia geotermala a Oradiei, valorificata prin programe europene


    [2016-03-14]
    Azi, 8 martie 2016, a avut loc conferinta de lansare a proiectului "Valorificarea energiei geotermale, pentru producerea agentului termic de incalzire pentru consumatorii punctului termic PT 902 cu reinjectarea apei geotermale uzate termic in zacamânt", proiect in cadrul programului RO 06 Energie Regenerabila (RONDINE). Detalii legate de acest proiect au fost prezentate de catre viceprimarul Mircea Malan, respectiv responsabilii de proiect, Arni Gunnarsson si Daniel Tigan.

    Viceprimarul Oradiei a aratat ca una dintre prioritatile administratiei oradene este valorificarea, respectiv gestionarea in conditii cât mai bune a energiei geotermale si punerea in valoare a zacamântului de apa geotermala de sub municipiul Oradea. Punerea in valoare a acestui zacamânt este conditionata de amenajarea unor sonde de reinjectie, dupa 25 de ani Primaria Oradea reusind sa realizeze primele doua puturi prin programele europene pe care le-a câstigat. Proiectul prezentat azi prevede extinderea acestui sistem si in zona Universitatii - Liceul Sportiv - Partenie Cosma - zona parcului Balcescu - strada Sucevei.

    La rândul sau, dl. Arni Gunnarsson, reprezentantul partenerului oficial al proiectului din Islanda, tara care are cea mai buna expertiza din lume in utilizarea energiei geotermale, a mentionat ca in Islanda utilizarea energiei geotermale are o vechime semnificativa deoarece primul proiect de valorificare a energiei geotermale a fost in implementat inca in anii '70, iar astazi aproape 90% din energiile utilizate provin din energia geotermala.

    Conform detaliilor prezentate de catre dl Daniel Tigan, in cadrul acestui proiect se vor realiza pâna in primavara anului 2017 trei investitii majore: putul de apa geotermala din incinta Universitatii Oradea va fi legat cu punctul termic de la Liceul sportiv, prin realizarea tuturor retelelor de legatura dintre aceste doua puncte si legatura cu sonda de reinjectie; se va moderniza integral punctul termic 902, care alimenteaza cu energie termica imobilele situate pe strazile Matei Basarab, Sucevei, Rimanoczy Kalman; totodata se vor inlocui schimbatoarele de caldura vechi, pompele de circulatie si vanele cu module termice complet automatizate, cu functionare in paralel atât pe sistem geotermal cât si pe sistem de agent primar CET.

    Alimentarea punctului termic PT 902 cu agent geotermal de 85 grade C va inlocui agentul primar CET pentru producerea de energie termica si va asigura prepararea apei calde de consum pe perioada sezonului de incalzire. Substatia geotermala din PT 902 va produce o energie de 3000 Gcal (3498 Mw)/sezon incalzire + 150 Gcal (175Mw)/sezon incalzire pentru prepararea apei calde de consum. Prin utilizarea energiei geotermale in locul agentului primar CET, cantitatea de emisii de CO2 care vor se vor reduce anual este de aprox. 1779 to/an.

    Exploatarea zacamântului de apa geotermala este prevazuta a se realiza cu reinjectia apei geotermale uzate din punct de vedere termic, in vederea asigurarii perenitatii zacamântului. Pentru a se putea reinjecta toata cantitatea de apa geotermala extrasa, este necesara executarea unei sonde noi de reinjectie pe terenul amplasat in cadrul fostei pepiniere, teren apartinând Primariei Municipiului Oradea. Forajul de reinjectie se va executa la o adâncime de 2900 m si se va realiza de asemenea statia de reinjectie aferenta acestuia, constând dintr-un rezervor de 50 mc si un grup de repompare.

    Deoarece temperatura agentului geotermal va fi mai mica decât cea furnizata in prezent de CET, in punctul termic existent se vor face modificari majore, in sensul transformarii in substatie de producere a agentului de incalzire. In caz de forta majora (defectiuni in cadrul forajului geotermal), se va asigura incalzirea prin intermediul agentului primar CET.

    Valoarea totala a proiectului este de 17.611.921,21 lei cu TVA, suma care este finantata prin programul RO06 Energie Regenerabila, derulat prin Granturile SEE 2009-2014 si Bugetul de Stat Fondul pentru Mediu.

    Mai multe detalii legate de acest proiect gasiti in atasament. [...]Citeste mai departe
    Energia geotermala a Oradiei, valorificata prin programe europene
    Sursa: Primaria Oradea
  • Aproape 700 de sportivi participa in acest weekend la Memorialul Herman Schier


    [2016-03-14]
     

    Bazinul Olimpic "Ioan Alexandrescu" va gazdui in acest weekend, respectiv in data de 12-13 martie 2016,  cea de-a VII-a editie a concursului de natatie Memorialul "Herman Schier".

    "Astfel, sâmbata de la ora 14:00 si duminica de la ora 10:00, se va da startul pentru cei 656 de concurenti inscrisi la concursul de natatie  ”Memorialul Herman Schier”. Printre cluburile participante vor fi si anul acesta clubul din Pitesti al multiplei campioane Larisa Lacusta, dar si clubul campioanei Kopas Boglarka din Ungaria Participantii vin din Moldova, Ungaria si România. Din tara, avem 14 orase participante, respectiv Suceava, Timisoara, Arad etc. Intrarea este libera, prin urmare ii asteptam pe toti oradenii iubitori de sport, sa ii sustina cu aplauze pe toti sportivii participanti", a spus viceprimarul Huszar Istvan

    Memorialul "Herman Schier" este cel mai important concurs de inot organizat in ultimii douazeci de ani in Oradea, devenind deja o traditie in natatia oradeana si româneasca. Memorialul este organizat de  C.S.M Oradea, Clubul Sportiv Crisul si L.P.S. Bihorul.

    Memorialul Herman Schier a ajuns la a VII-a editie

    Memorialul "Herman Schier"  va reuni si anul acesta la start un numar mare de tineri sportivi, nascuti in anii 2008 si mai mici, 2007, 2006, 2005, 2004, 2003 -  2002, 2001 - 2000 si categoria OPEN. Sportivii participanti trebuie sa aiba obligatoriu viza medicala la zi (verificarea acesteia se va face la sedinta tehnica).

    Concursul se va desfasura la Bazinul Olimpic Ioan Alexandrescu, pe 10 culoare competitive.

    Pentru orice detalii suplimentare legate de organizarea concursului, pot fi contactati telefonic antrenorii: Georgeta Schier tel: 0721.422.335 si Illes Zsolt tel : 0740.295.223 sau pe email zsoltswim@yahoo.com

    Concursul va avea loc sâmbata, 12 martie, ora 14:00 (incalzirea si sedinta tehnica va avea loc la ora 13:00) si duminica, 13 martie, ora 10:00 (incalzirea de la ora 9), la Bazinul Olimpic „Ioan Alexandrescu".

     Antrenoarea Georgeta Schier, sotia regretatului antrenor Herman Schier, ne-a declarat: " Anul trecut am avut cca. 600 de copii  inscrisi, dar anul acesta interesul pentru participare a fost mult mai mare. Asta ne arata, ca tinerii constientizeaza din ce in ce mai mult, faptul ca inotul este unul dintre cele mai complexe sporturi si unul dintre cele mai eficiente pentru sanatatea noastra.  Ne dorim ca si aceasta edite a campionatului sa atraga la fel de multi iubitori ai inotului ca si in anii precedenti."

    Herman Schier - primul inotator român care a inotat suta de metri sub 56 secunde

    Competitia poarta numele regretatului antrenor oradean Herman Schier (1945 - 2007), primul inotator român care a inotat suta de metri sub 56".

    Herman Schier s-a nascut in anul 1945 in URSS. Copilaria si-a petrecut-o la Resita, unde a inceput sa practice inotul la Clubul Olimpia Resita. Primele rezultate de valoare le-a obtinut la vârsta junioratului, când in 1963 devenea campion la juniori la proba de 100 m liber. Apoi a fost campion national la seniori, maestru al sportului, el fiind primul inotator român care a coborât sub 0'56" la 100 m liber. Totodata, Herman Schier a reprezentat România la numeroase concursuri internationale, unde a obtinut rezultate de valoare. A facut parte din lotul olimpic pentru Mexic in anul 1968, dar din pacate lotul masculin nu a mai efectuat deplasarea.

    Anul 1969 a insemnat debutul ca antrenor la Clubul Sportiv Crisul. In aceasta perioada a contribuit la cresterea multor generatii de inotatori de valoare, care au devenit in timp campioni nationali, balcanici, maestri ai sportului.

    In perioada cât a activat la Clubul Crisul, sportivii antrenati de Herman Schier au stabilit peste 350 de recorduri nationale la copii, juniori si seniori. Anul 1977 a fost unul de glorie, deoarece a fost anul in care s-au stabilit 100 de recorduri: 5 recorduri la seniori, 23 la juniori, 71 la copii si 1 record balcanic. Datorita rezultatelor deosebite, sportivii oradeni Horvath Ildiko, Szakadati Ladislau, Mady Levente, Neagrau Horatiu, Kuglis Edith, Bay Laszlo au obtinut titlul de maestri al sportului.

    Daca ar fi sa enumeram sportivii care au adus faima Clubului Crisul, lista ar fi una foarte lunga: Zaborski Ildiko, Goina Cosmin, Neagrau Cornel, Birini Bella, Bentzik Gyuri, Dragan Cristian, Petrut Noemi, Vamosi Angela, Groza Dan, Groza Monica, Biris Giorgiana, Foran Angela, Tinca Dan, Dunca Gheorghe, Bokor Tibor, Vardai Noemi si multi altii.

    Toate detaliile legate de regulamentul si organizarea concursului se gasesc in atasament. 

     

     

      [...]Citeste mai departe
    Aproape 700 de sportivi participa in acest weekend la Memorialul Herman Schier
    Sursa: Primaria Oradea
  • Handbalistii de la CSM Oradea primesc replica echipei HC Sibiu


    [2016-03-13]
    Handbalistii de la CSM Oradea revin pe teren propriu si duminica, de la ora 15, la Arena Antonio Alexe, vor primi replica echipei HC Sibiu. Meciul o are favorita pe trupa bihoreana, pregatita de antrenorul Sebastian Tudor, care urmareste sa ajunga pe podiumul clasamentului. Intrarea spectatorilor, ca de obicei, va fi libera. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Numitor comun in privinta gestionarii crizei migratiei - Acord cu Turcia


    [2016-03-09]
    Presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a anuntat ieri ca liderii europeni au ajuns la un acord cu Turcia in privinta reducerii numarului de imigranti clandestini care vin in Grecia, in urma discutiilor de la summitul de luni de la Bruxelles, informeaza site-ul postului Deutsche Welle. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Cati bani au primit Universitatile de la stat in 2015. 347 de milioane la Cluj, 45 la Oradea!


    [2016-03-08]
    1,9 miliarde de lei, aceasta este suma pe care Ministerul Educatiei a platit-o celor 49 de universitati romanesti in 2015. Dincolo de diferenta intre nivelul de pregatire al studentilor, Universitatea din Oradea a primit anul trecut aproape 45 milioane de lei in timp ce Clujul, a primit, pentru toate cele sase universitati, 347 de milioane […]
    The post Cati bani au primit Universitatile de la stat in 2015. 347 de milioane la Cluj, 45 la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
     1,9 miliarde de lei, aceasta este suma pe care Ministerul Educatiei a platit-o celor 49 de universitati romanesti in 2015. Dincolo de diferenta intre nivelul de pregatire al studentilor, Universitatea din Oradea a primit anul trecut aproape 45 milioane de lei in timp ce Clujul, a primit, pentru toate cele sase universitati, 347 de milioane de lei. Banii aduc dezvoltare iar dezvoltarea aduce si mai multi studenti. Pe acest principiu, universitatile mici, vor ramane mereu mici.
    Sumele primite de la Ministerul Educatiei au variat in 2015 intre aproape 175 de milioane de lei, suma maxima primita de Universitatea Politehnica Bucuresti si 4,8 milioane de lei, suma cea mai mica, primita de Universitatea Maritima Constanta. Intr-un top al repartizarii pe universitati a alocatiilor bugetare destinate finantarii institutionale pe anul 2015 (decembrie), dupa Universitatea Politehnica Bucuresti se afla Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca cu peste 144 de milioane de lei, Universitatea Bucuresti cu aproape 118 milioane lei, Universitatea Tehnica Cluj Napoca cu 103 milioane de lei si Universitatea ,,Al. I. Cuza" din Iasi cu aproape 92 de milioane de lei.

    La polul opus, in afara de Universitatea Maritima Constanta foarte putini bani au primit Universitatea ,,Constantin Brancusi" din Targu Jiu - aproape 7 milioane de lei, ANEFS Bucuresti - aproape 7,6 milioane de lei, Universitatea ,,Eftimie Murgu" din Resita - 8,1 milioane de lei si Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca cu aproape 8,2 milioane de lei.
    De opt ori mai mult
    Universitatea din Oradea este in partea de jos a clasamentului cu aproape 45 de milioane de lei.

    ,,Clujul are 6 universitati si a primit, in total 347 de milioane de lei. Un oras care e dublu cat Oradea si primeste un buget de aproape opt ori mai mare. Eu ma compar cu altele. Depasim putin Sibiul (n.r. 44,1 milioane de lei), nu ne comparam cu Suceava (25,4 milioane de lei). Asta e un lucru foarte bun la Oradea. Banii astia vin aici. Banii se dau exact ca pentru paturile de spital. Cati studenti sunt, atatia bani vin.
    Nu-i insa totuna in ce salon e patul. E una pentru un bolnav care are probleme cu ochii si una pentru unul care are nevoie de operatie pe creier. La noi, daca Ministerul da, de exemplu, 100 de lei pe un student pe domeniul umaniste, stiinte economice, stiintele educatiei, istorie etc., pentru inginerie ne da 175 de lei, 215 lei pentru medicina, 165 de lei pentru fizica si 300 de lei pentru un student de la muzica. Ma refer la locuri bugetate. Daca as avea 15.000 de studenti numai la socio-umane as primi o suma, la politehnica o alta suma.



    Nu pot insa sa fac o Universitatea axata pe muzica. Nu as avea suficienti studenti. Cerea de piata este foarte importanta aici, si ea reglementeaza situatia. De asta trebuie sa tinem toate specializarile, societatea are nevoie de toate, intr-un numar ponderat. Incurajam zona reala: inginerie, chimie, fizica si medicina. 65-70% din locurile totale bugetate pe care le impartim la facultatile noastre, tin de zona asta. As putea sa dau la Drept 150 de locuri bugetate. Toate s-ar ocupa. Dar nu, dau 40"

    a explicat rectorul Constantin Bungau.
    Sansa proiectelor
    Ramane totusi intrebarea ,,de ce se dau sume diferite pentru specializari?". Toti studentii muncesc si cu toti facultatile cheltuie munca si bani. ,,Nu chiar", explica rectorul Universittii din Oradea

    ,,un plan de invatamant are un numar diferit de ore pe saptamana, conform curriculelor europene. La inginerie sunt intre 26 si 28 de ore fizice. Pe saptamana ar fi 40 de ore de predat, cate 8 ore pe zi.



    Un student nu-i pus sa stea 40 de ore, ca un lucrator intr-o fabrica, dar e pus 26-28 de ore fata in fata cu profesorul. La stiinte economice avem intre 20 si 22 de ore pe saptamana. Sunt clar mai putine iar formatiunile pot fi de 30, daca se fac seminarii pe grupe. Este mai multa munca la inginerie. Aici e nevoie de laborator.
    Si banii cheltuiti de Universitati cu un student sunt mai mari la inginerie decat la Stiinte Economice. La muzica e si mai scump pentru ca daca faci instrumental, faci doar cu unul sau doi studenti. Costurile cresc exponential, este musai sa ai sala dedicata pentru fiecare instrument. Trebuie sa stii sa jonglezi cu toate astea, sa ai un plan managerial clar".

    In concluzie, este foarte dificil ca o Universitate mica sa se dezvolte si sa concureze cu cele mari. Banii mai multi vor crea facilitati mai bune, vor aduce profesori mai buni, vor duce la performanta iar studentii se vor indrepta spre ele. Nisa pe care se poate evolua, pe care se poate schimba situatia o reprezinta proiectele europene pentru ca cercul vicios al platii pe cap de student va aduce mereu mai putini bani la universitatile mai mici.
    Ichim Vasilica
    The post Cati bani au primit Universitatile de la stat in 2015. 347 de milioane la Cluj, 45 la Oradea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • 13-14.000 de imigranti - Blocati in nordul Greciei


    [2016-03-07]
    Macedonia a introdus, duminica, masuri suplimentare la frontiera cu Grecia, permitand doar tranzitul refugiatilor care vin din zone unde in mod clar este razboi, afirma oficiali greci.

    [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii


    [2016-03-07]
    Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din […]
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
     Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din oras, la colegii din presa, la oamenii de la muzeu. Mai ales la oamenii din jur ma uit. Pentru ca galceava aceasta nu este o disputa dintre doua institutii ci este ca un fel de tablou grotesc al lui Bruegel, ca si ,,Lupta Carnavalului cu P(r)ostul", in care intra mult mai multi. In care intram toti. Si, dupa ce am citit platitudinile colegilor mei din presa, care informeaza cautand senzationalul efemer dar uitand sa aiba si pareri, cred ca un punct de vedere ceva mai migalit ar putea fi util.
    Sa vedem care sunt acuzele celor care au deschis proces.

    ,,Am depus in data de 16 februarie o plangere penala la Parchectul de pe langa Judecatoria Timisoara pentru profanarea de cadavre. Legislatia din Romania are menirea de a proteja valori sociale care includ si respectul datorat oamenilor dupa moartea lor. Ne referim la faptul ca in considerarea vietii pe care acel corp a purtat-o odata acelui corp trebuie sa i se acorde respect.
    In cadrul demersurilor in justitie am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt. Nu cunoastem nimic despre cei carora le-au apartinut aceste corpuri. Am aratat ca se obtine profit de pe urma acestei expozitii fara a se arata cauzele decesului sau un consimtamant venit din partea familiilor celor decedati. Noi am aratat ca trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti"

    a fost replica doamnei Anca Florescu, ce inteleg ca e avocat si reprezentant al Societatii Timisoara.
    Din ce a aparut in presa - nu am fost prezenta la conferinta de presa pe care am aflat ca a tinut-o Societatea Timisoara pentru ca, desi de regula primesc mailurile lor, acum nu am primit vreo invitatie – am vazut ca in 16 februarie a fost depusa la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara o plangere penala impotriva organizatorilor expozitiei ,,Our Body: Universul Interior" pentru savarsirea infractiunii de profanare de cadavre sau morminte. Apoi a ajuns la mine si comunicatul trimis de cei de la Societate, din care citez o parte:

    ,,(...)Atragem atentia ca decedatii provin din China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati in inchisorile chineze.
    China este acuzata de tortura, tratamente inumane sau degradante folosite in mod obisnuit in sistemul de detentie chinez, de persecutii politice si religioase si de uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit, afacere organizata de sistemul militar. Aceste aspecte sunt documentate pe larg in rapoarte internationale. Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China.
    China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara. (...)
    O echipa ABC News a efectuat cu ani in urma o investigatie in orasul Dalian, unde se efectua plastinatia. A descoperit ca ,,universitatea” despre care se vorbea in acel caz era in fapt o baraca dintr-un ghetou al orasului. Aici erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian"(...).

    Prieteni dragi de la Societatea Timisoara, cei de demult, cei ale caror nume nu le-am vazut, totusi, aparand legat de ciudatenia aceasta de actiune - cum ati ajuns in postura de a duce numele Societatii spre cenzurarea unei expozitii care promoveaza stiinta?…
    Sa luam mai intai la analizat replica doamnei avocat Anca Florescu. Dupa DEX, ,,a profana" inseamna ,,a trata fara respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pangari, a batjocori, a necinsti, a terfeli". Ar fi interesant de stiut pe ce se bazeaza doamna avocat atunci cand considera corpurile prezentate in expozitie ca ,,pangarite, batjocorite, necinstite sau terfelite" - si daca le considera ,,sfinte" sau nu.
    Doamna Florescu spune in continuare: ,,am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt". As dori sa stiu cum a ajuns la un verb transant, ca ,,a arata", pentru ca eu nu cred ca schita de demonstratie a doamnei avocat trebuie neaparat inzestrata si cu laurii reusitei. Asadar, doamna Florescu (si cei pe care ii reprezinta cu adevarat) cred ca nu e etic ca ce avem pe interior sa fie aratat. Suna oarecum inchizitorial, suna ca de Ev Mediu timpuriu. Doresc sa prezint o fotografie pe care am realizat-o la Bucuresti, la Spitalul Fundeni.

    Vedeti, acesta este un ficat de om. Un ficat de om care a fost declarat in moarte cerebrala la Timisoara. Cadavrul lui (pentru ca moartea cerebrala este moarte) a fost, asadar, dupa ,,aratarea" de mai sus, ,,tratat fara respectul cuvenit, pangarit, batjocorit, necinstit si terfelit" de niste ticalosi de medici din Bucuresti, care primesc un salariu pentru asta, nepremitandu-se ingroparea sa cu toate piesele din dotare. Ficatul a ajuns la Bucuresti dus de echipa de medici, si, din cum vedeti dupa coloratie, in momentul in care il pozam (pangarind, la randul meu, ce era de pangarit din corpul sfant), deja se imprietenea cu un corp nou, terfelit si el si cu multe din chestiile componente puse indecent in afara corpului sau expuse noua, terfelitorilor, pentru ca omul acela, ce era pe moarte, sa poata primi o viata noua. Fara ca motivul decesului celui de la care s-au recoltat organele sa-l pot afla sau sa iau legatura cu familia sa - pentru ca asa prevede legislatia statului totalitar Romania... Cum pozam un ficat al unei persoane decedate, cred ca ma inscriu la profanarea de cadavre...
    Stiti de ce am facut-o si unde am folosit imaginea aceasta? Am facut-o pentru ca unii dintre noi, cei din presa, incercam sa explicam ce se intampla acolo unde voi, cei cu circumvolutii odihnite, nu puteti ajunge. Ca sa intelegeti. Si am folosit-o la materialul despre echipa de medici care a cazut cu avionul, in Apuseni, in ceea ce a fost numit cel mai bun material de atunci (de catre pangaritori-medici), legat de drama respectiva. Si intr-o expozitie (fara plata la intrare, ce e drept) cu fotografii din operatii pe cord deschis si de la transplant, pentru a incuraja semenii sa se documenteze legat de donarea de organe. Dupa doamna Florescu, am senzatia ca sunt o nemernica...
    Avocata mai spune ca ,,se obtine profit de pe urma acestei expozitii" si ca ,,trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti". Daca nu ma inseala memoria, Muzeul Banatului, ca si mii si mii de alte muzee din lume, a mai avut expozitii cu plata. Pentru ca, stiti, si muzeele trebuie sa traiasca din ceva. Ciudat, chiar si medicii trebuie sa traiasca din ceva - si ei chiar lucreaza zi de zi cu trupuri. Si, hm... chiar si preotii trebuie sa traiasca din ceva, chiar daca nu lucreaza cu nimic... Ciudat, asta nu revolta pe prea multi.
    Nu exista ,,marfa simpla", atunci cand este vorba de stiinta. Exista ,,marfa compusa", ca la medic. Dam banutul iar omul acela, care s-a spetit ani si ani, la facultate, in rezidentiat, la specializari, ne spune ce avem, transformandu-ne in ,,marfa" pentru care isi ia salariul. Nu putem spera decat ca salariul acela va fi unul justificat. Pentru care medicul a trebuit sa-si invete cursurile. Parte din a invata este... ati ghicit - a porni de undeva.
    Sa vedem si comunicatul prezentat de avocata si de UNII dintre membrii Societatii Timisoara (sigur, nu ar fi putut sa se stranga toti acolo, dar se poate ca unii nici nu au fost de acord cu aceasta atitudine fata de expozitie) – se vorbeste de ,,China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati" si ,,uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit".
    Trec peste faptul ca, atunci cand vinzi ceva, o faci pentru profit (asadar cineva n-a gandit prea mult asupra textului comunicatului) dar, vedeti, China e mare iar o intrebare ,,ridicata" nu atrage dupa sine si un raspuns implicit. Dar ajungem si la practicantii Falun Gong. Cei de la Societate nu considera util sa mai foloseasca un rand si sa spuna ce e cu Falun-ul asta (ceea ce ma face sa cred, iar, ca jurnalistii din Societate nu au o legatura prea mare cu acest comunicat) ci iau povestea ca pe ceva cunoscut. Poate si pentru faptul ca doamna avocat e practicanta Falun Gong (sau macar a fost), cum o arata mai multe poze din profilul sau de Facebook, partea publica.
    Nu ma deranjeaza ca niste timisoreni se pozeaza in Parcul Botanic in pozitii macar ciudate dar, ca tot vorbim de etica, am un semn de intrebare (sau ,,ridic intrebarea", de va e mai draga exprimarea) cum s-ar incadra la ,,etic" sa postezi poze cu copii de varste mici care sunt pusi sa semneze petitii cu tenta politic-sociala, si anume ,,a se opri persecutia asupra practicantilor Falun Gong".
    In alta ordine de idei, cum ni se spune si ca ,,Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China", avand si aici cuvantul magic ,,China", trebuie sa tragem neaparat concluzia ca actiunea in instanta a celor de la Societatea Timisoara tocmai demasca un trafic de organe. Pentru ca vorbim de China. Trista incercare de manipulare.
    Sigur, pe unii dintre noi acest mod de argumentare ne-ar face sa ne intrebam (ok, sa ridicam intrebarea) unde a invatat dreptul doamna avocat Anca Florescu. Dar raspunsul vine tot de pe pagina sa de Facebook: la Universitatea Tibiscus, o chestie privata din Timisoara. Pe maniera de mai sus, de a lega idei ce nu ar trebui neaparat legate, carcotasii ar putea spune ca tot ce se spune ca se invata la o facultate privata e doar o frauda - asa cum a aratat presa despre unele dintre universitatile private. Dar, vedeti... eu am invatat sa fac presa cu ceva mai mult staif decat atat. La o universitate de stat. Cu profesori care sunt si in Consiliul de Conducere al Societatii Timisoara. Si alaturi de alti membri marcanti ai Societatii am lucrat ani de zile. Si pretind ca ma pot desolidariza de generalizari stupide. (Este momentul sa spun ca as vrea sa vad lista celor din Socetatea Timisoara care au fost de acord cu procesul asta impotriva Muzeului Banatului. Asadar, o cer oficial).
    Mai aflam, prin grija celor de la Societatea Timisoara, care si-au facut publice parerile, asta: ,,China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara". Ei, si aici deja ajungem la a spune ca Societatea Timisoara (macar - o spun iar - cei care au initiat acest protest) se face urat de ras, povestind de Dalian ca despre o baraca si despre China ca singurul loc cu plastinarea.

    Sa aruncam on ochi la fotografia aceasta, cu un exponat din cele blamate, realizata de Valentina Sarosi la Muzeul Banatului. Vedem un schelet uman si circulatia sangelui in corp. Adica niste oase si un ,,plastic". Ma duc intre fisierele memoriei mele si gasesc pe un raft informatia ca in noiembrie 1990 am vazut ceva extrem de asemanator, daca nu identic, la... Timisoara. Eram in vizita cu colegii mei de liceu, Liceul Miron Constantinescu din Arad, azi Colegiul National Elena Ghiba Birta, dintre care multi au devenit medici, la Timisoara la Facultatea de Medicina de aici. Rectorul Mihai Dragomirescu ne-a condus, ne-a aratat, ne-a explicat. Era imediat dupa revolutie, nu se stia cum va fi pe viitor cu studentii. UMF-ul avea nevoie sa-si faca putina reclama.
    Recunosc, eu cunosteam deja cate ceva despre UMF. Mama locuia in Timisoara, la doua case de Medicina, aveam multi prieteni studenti medicinisti si mergeam cu ei prin spitale si chiar si in salile de disectie. Numele lui Iagnov, pe atunci dat unui amfiteatru de buzunar, cu banci de lemn, aproape de lespezile cu cadavre pe care le rascoleau studentii, din alta sala a aceluiasi coridor, mi se fixase deja in memorie. Asa ca, din vizita aceea, cred ca am retinut oarecum alte lucruri decat multi dintre colegi. Iar unul dintre ele era legat de preparatele de coroziune vazute la Muzeul UMF.
    Asadar, cand am citit despre China ca ,,singura tara care plastineaza", am pus mana pe telefon si am intrebat la Disciplina de Anatomie si Embriologie daca mai exista acolo preparatele de coroziune. Spre bucuria mea, raspunsul a fost ,,da". Spus simplu, povestea e ceva tot cu cadavre si cu plastic, doar ca un fel de ,,negativ". Exact ca in poza colegei mele, doar ca nu neaparat si cu scheletul anex. Imi aduc aminte si ce ni se povestea acum un sfert de secol - se injecteaza in organul dorit, al decedatului, plasticul respectiv, se ataca organul cu acid, ramane plasticul ce ne arata vasele. Sa vedem un exemplu - dar, acesta, realizat, la Timisoara, dupa un organ de porc.

    Cum de am pastrat informatia 25 de ani in memorie, daca nu m-am facut medic? Am avut un profesor de biologie extraordinar, la liceu: Doru Cotuna. Din elevii care au invatat cu el au iesit multi medici valorosi. Ah, si in ,,labul de bio 1", unde aveam sala de clasa, aveam si un sertar cu un schelet uman. Nu plastic, nu alte minuni. Un schelet uman. Nu stiu cum a ajuns acolo si nici nu era vreunul din noi revoltat. Eram acolo ca sa invatam mai multa biologie decat altii, din alte clase, de la alte specializari. Si aveam o multime de oase din seria animala, ierbare minunate, exponate impaiate si... un schelet de om.
    Am iesit laborant biolog, dupa diploma de liceu. Nu am dat la Medicina, ca unii dintre colegii mei, ci am ajuns ziarist. Specializat pe medicina, printre altele. Si nu am uitat biologia pe care am facut-o cu Cotuna, in laboratorul de biologie 1, unde aveam scheletul uman. Asta m-a ajutat ca, atunci cand a venit timpul, sa pot sa demasc o minciuna a Regiei de Horticultura din Timisoara, scriind o pagina intreaga de ziar despre arborii de lalele din oras, sa pot sa dezleg un mister legat de o presupusa planta carnivora a parcului Dendrologic Bazos, pe care biologii care il administrau nu o asezasera pana atunci, sa am discutii avizate cu curatorii gradinilor botanice din Treviso, Geneva, Goteborg si Paris si chiar sa semnalez o greseala legat de un exponat din galeria de oase a celor de la Muzeul de Anatomie Comparata si Paleontologie Paris. Nu pe mine ma laud. Pe profesorul meu il laud, si-i voi multumi mereu pentru ce m-a invatat, chiar de nu mai este printre noi.
    Un profesor bun este mare lucru. Este o baza pentru pornire, un sprijin de inceput, un mentor. Profesorii, lucrurile care vin cu ei, se adauga la ce a strans un copil sau adolescent pana atunci si il fac sa isi aleaga drumul in viata. N-am ajuns medic dar ziua aceea de scarboasa profanare a organelor umane, de la UMF Timisoara, a avut un rost, chiar si pentru mine - dupa un sfert de secol pot apara slujbasii unui muzeu.
    Pentru ca mie nu mi se pare sfant corpul uman. Mi se pare sfant ,,a intelege" - cu o rivalitate, intru sfintenie, de la ,,a iubi", ,,a ajuta", ,,a vindeca" si ,,a educa". M-am gandit mult, zilele acestea, la verbele de aici si la un clasament al lor - totusi, toate celelalte se bazeaza pe ,,a intelege".
    Asadar, parte din produsele de plastinatie, preparatele de coroziune din expozitia blamata, ,,care nu se produc decat in China, in sistemul totalitar, de la detinutii chinezi" le avem si aici, sub nasul nostru, la Timisoara, si nu de acum sau din 1990, cand le-am vazut eu, ci din anii 50, cand au inceput sa se realizeze. Prin genul de asocieri de idei al doamnei avocat cu diploma de Tibiscus (dar am convenit ca acest lucru nu va fi lasat sa ne deranjeze prea mult), Romania este un stat totalitar si... cine stie cine a mai fost omorat si pentru organele astea...
    Oricum, ajungand aici, doresc sa instiintez onor partea suparata pe stiinta a Societatii Timisoara ca orasul nostru este intesat de cadavre pangarite. La UMF la Anatomie se invata pe asa ceva - iar deasupra intrarii la morga lor este o placuta pe care v-am pozat-o, rugandu-va sa meditati asupra enuntului: ,,Aici moartea este in serviciul vietii". Daca vrei sa vezi cum arata un chist hidatic intr-o inima, cauti la Parazitologie, daca te intereseaza malformatii din timpul de viata intrauterin - ati ghicit, macar UMF si spitalele de profil e firesc sa aiba asa ceva.

    Sa pomenesc de lamele cu ajutorul carora anatomopatologii decid de avem cancer sau nu, dupa ce au scurmat biopsiile? Sa vorbesc despre tumorile gigant extirpate de urologi? Nu. Dragi prieteni din Societate, o sa va amintesc, unora dintre voi, cum am plans impreuna de bucurie, acum o vreme, la Salonul Vega, cand unul dintre noi tocmai aflase ca NU are acea boala cumplita, de care fugim toti. Cativa medici au fost si in spatele acelui diagnostic, si anii lor de rascolit cadavre, de pangarit, de profanat.
    Si daca tot vor cei mai nou-veniti prin Societate sa ingroape ceva, spuneti-le ca in catedrala ortodoxa, cum intri pe dreapta, este un domn neingropat, transformat in marfa, cu oasele expuse in mod dizgratios - scrie Iosif de la Partos pe cutia in care e adapostit, si o multime de indivizi cu gusturi ciudate incearca sa-i pupe oasele - ceea ce nici igienic nu cred ca e, bonus. Nu stiu daca familia domnului Iosif si-a dat consimtamantul pentru asta - poate sa ridice intrebari doamna avocat – dar in mod cert putem aminti de profanare, cum persoana respectiva inteleg ca a fost proclamata, ethnic, ,,sfant".

    Sa revenim la la lucruri mai importante, la scoala si la profesori. Asadar, am sunat la UMF pentru a intreba de preparatele de coroziune si m-am si aruncat pana acolo sa pozez tablita de la morga si sa dau o tura prin zona - acum modernizata - Iagnov. Cum Muzeul UMF e in lucru, am fost invitata la o discutie despre preparate si procedee, la Spitalul Casa Austria, de profesorul Petru Matusz, de la Anatomie. Aici am putut face si cateva fotografii cu preparate de coroziune realizate de profesor dupa organe de porc - acestea le avea acolo – si am studiat o mostra de plastinatie, o ,,felie" din corpul unei pisici, lucrare ce a fost realizata de profesorul Matus in Spania. Plastinatie. In Spania. Un regat din Europa. Plastinatie. Poate ar trebui sa sun la Ambasada Spaniei, sa-i intreb de au reajuns sub dictatura...
    Dar profesorul Matusz nu ofera detalii doar despre acele preparate de coroziune care ma fascinau acum 25 de ani. Pentru ca... este un doctor care a lucrat plastinatie. Care cunoaste toti greii plastinatiei din lume, inclusiv pe ,,Doctorul Moarte", cum a fost supranumit Gunther von Hagens, parintele plastinatiei, cel care a facut ca centrul universitar Heidelberg sa fie cunoscut si pentru asta. Da, Heidelberg, Germania. Plastinatie. Institutul de Plastinatie al lui von Hagens exista aici din 1993. Ciudat ca cei de la Societatea Timisoara nu au aflat, inca. In regimul totalitar din Germania se pangaresc oameni, plastinandu-se, de prin 1977. Si exista si google, inainte de a se concepe acuzatii dupa ureche si a se deschide un proces. Pentru ca facem de ras tot orasul nostru, unii dintre noi cautand niste stele-lotus pentru epoletii Falun Gong.
    Profesorul timisorean de la UMF a mai auzit de ,,revoltatii" care au o problema cu cadavrele ce nu stau in cimitire. Ne explica despre congresele mondiale de plastinatie. Despre notorietatea unora dintre cei care participa la ele. Despre procedeul folosit pentru plastinatie. Despre procese.
    ,,Se tin congrese de plastinatie. Lumea nu este foarte pregatita pentru a intelege mesajul prin vizualizarea unor piese anatomice de disectie si preparate prin diverse metode stiintifice. Piesele reflecta cu mare acuratete structura corpului uman si constituie un extraordinar mijloc de educatie, atat pentru corpul medical si didactic din sfera biologiei si medicine cat si pentru persoane care nu au un bagaj de cunostinte biologice si medicale.

    Piesele de plastinatie sunt realizate in laboratoare ultraspecializate, de personal abilitat in acest sens. In principiu in toata lumea corpurile umane utilizate pentru plastinatie provin dintr-un program de donatie de corpuri umane specific fiecarei tari prin care din viata persoana isi doneaza corpul benevol, fara nici un avantaj material, cu precizarea stricta a utilizarii sale (in principal scop didactic si stiintific).
    Utilizarea corpurilor umane in scop didactic si stiintific se face pe baza unei legislatii stricte de etica, specific fiecarei tari sau fiecarui laborator de cercetare.

    Persoanele care realizeaza piesele de plastinatie umana si animal sunt, de regula, medici si biologi. Majoritatea dintre ei sunt membri ai Societatii Internationale de Plastinatie (ISP), una dintre cele mai respectate societati medicale internationale. La fiecare dintre congresele si cursurile acestora exista sectiuni special de etica a prepararii pieselor de plastinatie, de donatie a corpurilor umane, de utilizare si expunere. Faza finala a utilizarii corpurilor umane care au fost plastinate este aceea de inmormantare cu tot ritualul religios. Destul de frecvent, mai ales in cazul expozitiilor de plastinatie, au fost persoane inclusiv din lumea presei cu atitudine negative referitoare la expunerea pieselor de plastinatie in expozitii ,,comerciale". O parte din aceste actiuni s-au continuat cu procese indreptate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie. De fiecare data a castigat interesul stiintific si educational, atat din sfera medicala cat si populationala".
    Tot cu profesorul Matusz povestesc despre realizarea preparatelor de coroziune care au facut sa ne intalnim zilele acestea. Povestindu-i despre vizita mea la Muzeul UMF, de acum 25 de ani, imi spune ca cel mai degraba am vazut si preparate realizare de el. Imi permite si sa reproduc o fotografie in care apare alaturi de prof. Iosif Dragulescu, prof. Andrei Marga si de, pe atunci, in 2000, prim-ministrul Mugur Isarescu. Dupa cum vedem, Isarescu sta cu nasul in preparatele de coroziune, i se explica ce e cu ele si nu iese revoltat de pangarirea de cadavre. Eu zic ca ar putea fi si el dat in judecata, pentru ca a incurajat invatarea asta, profanatoare, a viitorilor medici.

    In ceea ce priveste actuinea in instanta deschisa de Societatea Timisoara fata de Muzeul Banatului, profesorul Matusz e linistit: au mai incercat unii, au deschis procese, au pierdut - este ideea pe care merge. Dar, vorbind de Dalian, tot profesorul imi spune ca acolo este al doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia. O spune un om din domeniu, care nu a aflat despre plastinatie din pliante prost traduse, primite in vreun parc. Am senzatia ca toata documentarea doamnei avocat Florescu duce mult in penibil demersurile prezente - si, macar o vreme – si viitoare ale Societatii Timisoara...
    Medicina nu incepe in prima zi de facultate sau cu spaga data de student la primul examen si nu se termina cu un rezidentiat. Medicina incepe cu uimirea copilului ce-si asculta profesorul vorbind despre uimitoarele procese ce au loc in corpul nostru. Si, eventual, cu o vizita la un astfel de muzeu, la o astfel de expozitie, ca cea de acum, de la Muzeul Banatului. Traim intr-o tara in care un procent mult prea mare de oameni ar paria pe faptul ca pamantul e plat, ca putem trata cancerul cu patrunjel si in care unii reporteri vorbesc public impotriva eficientei vaccinurilor, fara sa fie lapidati. O tara in care analfabetismul creste iar biserica majoritara, cea ortodoxa, se declara oficial pro donare de organe si pro transplant dar, pe la spate, pune bete in roate acestor proceduri. O tara in care adolescente nasc declarand ca nu stiau ca graviditatea vine ca urmare a faptului ca au facut sex. Pentru ca la scoala se prefera sa se povesteasca despre zei ca despre ceva real iar despre sexualitate ca despre ceva inexistent. Sau sa se taca.
    De fapt, ma intreb de ce ma mir ca intr-o astfel de tara pot sa se ridice oameni - culmea, chiar cu pretentii de intelectuali - ce considera o expozitie cu corpuri umane, despre corpul uman, drept o profanare a ,,templului vietii". Retrograzilor, intelegerea este un templu in sine, corpul uman e doar carne carpita intru supravietuire de medicii pe care ii jigniti, dand in judecata un muzeu care ne desluseste propriul nostru corp! Omul, personalitatea sa, deciziile sale, dorurile sale, idealurile - toate se duc, cu moartea, din acea carne. Care nu poate decat sa putrezeasca SAU sa ajute pe altii, spre viata si spre intelegere. De aceea exista donare de organe si transplanturi. De aceea exista banci de piele si de oase. De aceea exista medici care invata sa va vindece. De aceea Leonardo da Vinci isi facea observatiile despre corpul uman, acum mai bine de cinci secole.

    Am vazut spitale multe la viata mea. Si locuri care se leaga de cariera medicilor, de felul in care invata ei, necontenit. Am fost la nenumarate operatii, cu nasul in plaga, respirand mirosul de sange, de pericard cauterizat, de piele de om arsa si rascolita, si am vazut rezultatele muncii a zeci de medici. Am iesit cu serviciile de ambulanta din Timisoara si Venetia, in peste 2.000 de solicitari. Am pozat si am scris zeci de articole, sute de pagini despre aceasta fantastica relatie dintre medic (prin asta va rog sa intelegeti tot personalul medical) si corpul uman. Sa inteleg acum ca era o profanare ce am facut?… Sa inteleg ca, de cateva sute de ani incoace, tot ce tine de a deveni medic si a-ti exercita meseria este necinstire si terfelire?…

    Felicitari, Socetate Timisoara, tocmai am vazut cum un oras care se vrea capitala culturala poate da ceasul inapoi cu o mie de ani, pregatind iar lemnele pentru Giordano Bruno. Ma doare ca oameni alaturi de care am invatat sa scriu si am impartit multe bucurii si tristeti si-au vazut numele alaturat unui demers jalnic si retrograd. Unde sunt ziaristii de demult?… Poate azi taceti, lasand doar cativa membri ai Societatii sa fie vocali, facandu-va de rusine si pe voi, cu un astfel de demers. Dar nu uitati ca aveti copii si ca acesti copii ai vostri, maine, vor avea nevoie de medicii care sunt azi copii. Si care trebuie sa porneasca de undeva. Sa decida ca vor sa fie medicii aceia de maine. Ca vor sa invete ca sa poata ajuta.
    Studentii medicinisti au, de zeci de ani, o traditie in a se poza alaturi de cadavrele pe care lucreaza. Cadavrele acelea nu mai sunt oamenii care au fost, sunt depersonalizate, sunt material didactic. Carnea putrezeste. Dar, cu riscul ca niste pusti de azi ar rade doua minute de fundul meu ceva mai mare si de sanii mei ceva mai lasati, cu varsta, as prefer ca, dupa moarte, corpul meu sa ajunga intr-o astfel de expozitie, dupa ce alti medici imi vor fi folosit organele pentru transplant, daca asta ar face ca un copil sa gaseasca aici temei sa urmeze Medicina si sa va vindece, candva copiii. Abia de aici incepe sfintenia. In rest, totul e trecator.
    Ramona Balutescu
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Pleaca iarna, vin disponibilizarile la CET. Oamenii la mila Guvernului?


    [2016-03-06]
    Asa cum se stia, renuntarea la centrala veche termica de pe Soseaua Borsului va insemna si disponibilizari masive de la Electrocentrale SA. Exista deja o schema de concediere colectiva aprobata de Consiliul Local Oradea, iar sosirea primaverii readuce pe tapet subiectul. Directorul general al Termoficare SA (si administratorul special a insolventei Electrocentrale SA), Stanel Necula […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Handbalistii de la CSM Oradea evolueaza duminica la Cluj


    [2016-03-06]
    Dupa ce in precedenta etapa au stat, handbalistii de la CSM Oradea revin in campionat si duminica, de la ora 12, vor sustine la Cluj Napoca, jocul cu echipa locala Universitatea, in etapa a XVIII-a din Seria B a Diviziei A. Meciul se constituie unul dintre derby-urile etapei, iar daca bihorenii vor obtine victoria, pot urca pana pe podiumul clasamentului. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pe calea cea buna spre inca vreo 400 de locuri de parcare in Rogerius


    [2016-03-05]
    Gandita sa ,,orneze" noua Piata Rogerius (Centrul de Afaceri construit si pe bani europeni) si sa ofere o zona cel putin decenta pentru masinile care vin in zona, parcarea semi – subterana din fata Spitalului Municipal e in lucru inca de anul trecut. Acum, firma care lucreaza la ea, Constructii Bihor, raporteaza ca totul e […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Semn important dat de Ciolos. Terminati cu telefoanele si presiunile la adresa politistilor cand incalcati legea!


    [2016-03-03]
    Premierul Dacian Ciolos va particip miercuri, 24.02.2016, la lansarea cartii scrise de politistul Marian Godina. Evenimentul va avea loc la ora 18.00 in Aula Bibliotecii Centrale Universitare ,,Carol I". Mai mult, politistii din Brasov, Dolj si Galati cer demiterea sefului politiei din Brasov care a facut presiuni asupra lui Godina sa inchida ochii intr-un caz […]
    The post Semn important dat de Ciolos. Terminati cu telefoanele si presiunile la adresa politistilor cand incalcati legea! appeared first on Presa Oradea.
     Premierul Dacian Ciolos va particip miercuri, 24.02.2016, la lansarea cartii scrise de politistul Marian Godina. Evenimentul va avea loc la ora 18.00 in Aula Bibliotecii Centrale Universitare ,,Carol I". Mai mult, politistii din Brasov, Dolj si Galati cer demiterea sefului politiei din Brasov care a facut presiuni asupra lui Godina sa inchida ochii intr-un caz de incalcare a legii.
    Circa o suta de politisti protau luni, 22 februarie 2016, in fata IPJ Brasov, cerand demiterea chestorului Ioan Aron si in semn de solidaritate cu Marian Godina, reprezentantii Sindicatului National al Agentilor de Politie fiind primiti de chestorul Ioan Aron.
    Conform Mediafax, politistii provin din Brasov, Dolj si Galati si au pancarte cu inscriptiile ,,Jos coruptia din IPJ Brasov" si ,,Suntem prizonierii incompetentei voastre". Ei declara ca s-au adunat in fata IPJ Brasov in semn de solidaritate cu Marian Godina, dar si ca sa ceara demiterea lui Aron.

    Sindicatul National a Agentilor de Politie (SNAP) i-a cerut, joi, in mod public sefului IPJ Brasov, chestorul Ioan Aron, sa isi dea demisia in urma cazului Marian Godina. Vineri, seful Inspectoratului de Politie Brasov, chestorul Ioan Aron, si-a inaintat raportul de pensionare, dupa ce a revenit din concediul de odihna in care plecase imediat dupa ce politistul Marian Godina a publicat mai multe postari la adresa lui.
    Cu dacia ruginita merge, cu Range Roverul e interzis!
    Parchetul Brasov a inceput o ancheta dupa ce agentul de politie Marian Godina a povestit ca sefii lui au incercat sa faca trafic de influenta, conform unui material publicat pe site-ul stirileprotv.ro.
    Este vorba despre soferul care o transporta pe directoarea Crucii Rosii Brasov, care este si consilier judetean PSD. Godina i-a luat permisul soferului, pentru ca nu acordase prioritate unui pieton.

    In urma scandalului, Luana Minea, directoarea Crucii Rosii Brasov, cea despre care Godina a scris ca a incercat sa intervina pentru sofer si-a dat demisia dintr-o alta functie detinuta in cadrul Autoritatii Teritoriale de Ordine Publica.

    ,,In momentul in care iti permiti sa muncesti, sa tragi un Range Rover pe dreapta, nu numai o Dacie Logan ruginita, incepi sa deranjezi, asta e marele pacat. Marian Godina este un model pentru noi"

    spune agentul sef adjunct Rares Toderica.
    Ministrul Afacerilor Interne, Petre Toba a precizat ca orice politist care isi face datoria va fi protejat impotriva abuzurilor si ca Parchetul a fost sesizat in legatura cu acest caz.


    ,,Orice angajat al MAI, indiferent ca vorbim de politist, de jandarm, de politist de frontiera, de pompier, care isi face corect datoria, va fi protejat impotriva abuzurilor. Acest lucru i l-am cerut sefului Politiei Romane ieri si va asigur ca o voi face in continuare. (…) Noi am sesizat in acest caz Parchetul, asteptam finalizarea anchetei"

    a mai spus ministrul.
    The post Semn important dat de Ciolos. Terminati cu telefoanele si presiunile la adresa politistilor cand incalcati legea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"!


    [2016-02-29]
    In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale. In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul […]
    The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.
     In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale.
    In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul ca am fi impotriva stiintei, a educatiei si chiar impotriva medicinei si a eforturilor medicilor de a salva vieti, ca am fi retrograzi si am avea mentalitate de Evul Mediu. Este complet fals. Inteleg ca prin crearea acestei imagini false, devine usor ca oamenii inclinati spre cunoastere sa fie invrajbiti impotriva demersului Societatii Timisoara, insa as dori sa precizez clar ca nu suntem nici impotriva educatiei, nici a stiintei, nici ca oamenii sa inteleaga cum functioneaza corpul uman, nici ca tot mai multi tineri sa isi doreasca sa urmeze o cariera medicala, sa isi practice profesia cu cinste si sa salveze vieti.

    Subiectul discutiei in cazul de fata este, insa, cu totul altul. Expozitia ,,Our Body: Universul interior" prezinta copurile unor persoane decedate intr­un stat totalitar, in speta China, fara a prezenta niciun fel de acte cu privire la aceste trupuri. Iar aici ar fi esential de prezentat consimtamantul acestor oameni ca trupul lor sa fie tratat in acest fel dupa moarte. Daca acest consimtamant nu poate fi prezentat, nu cred ca putem vorbi de vreun aspect etic legat de aceasta expozitie. Nu cunosc ca expozitii de genul celei de la Timisoara - in care corpurile expuse provin din China - sa fi putut prezenta vreodata consimtamantul celor expusi. Mai mult decat atat, organizatorii expozitiilor similare celei de la Muzeul Banatului incaseaza profituri imense de pe urma acestor expozitii, si mai precis de pe urma trupurilor umane expuse.
    1
    Nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru
    1
    Referindu­ma pe scurt la domeniul transplanturilor de organe, intrucat este amintit deseori in articolul doamnei Ramona Balutescu, doresc sa mentionez ca existenta consimtamantului informat, scris, liber, prealabil si expres al persoanei in vederea donarii unui organ, este un aspect esential strans legat de etica transplanturilor. La fel cum este si faptul ca donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana nu pot face obiectul unor acte si fapte juridice in scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura.
    Aceleasi principii etice guverneaza si destinatia pe care o ia corpul uman dupa moarte. El nu poate primi o alta destinatie decat aceea a inhumarii, daca persoana, in timpul vietii, sau familia, nu a exprimat un consimtamant expres ca trupul sa fie intrebuintat in alt mod. Aceste principii care tin de etica, de etica lumii in care traim, nu cea a Evului Mediu, sunt consacrate de legislatiile nationale si de standardele internationale in domeniu. Asadar, nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru, indiferent de motivatie. Motivatia ca expozitiile de la muzeu sunt de obicei cu plata, este cat se poate de lipsita de orice fundament in acest context. Cred ca aceste aspecte nu pot fi negate de niciun medic sau jurnalist cu cunostiinte in domeniu. Cel putin ar fi ingrijorator daca ele ar fi negate, intrucat s­ar sustine aspecte ce tin de taramul infractional.

    Revenind la domeniul transplanturilor de organe si la China, tara de unde provin cadavrele expuse la Muzeul Banatului, redau mai jos doua paragrafe din rezolutia1 Parlamentului European
    1 A se vedea: Dezbaterea Rezolutiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013, referitoare la recoltarea de organe in China. Textul Rezolutiei PE din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe in China (2013/2981(RSP)): 12013/2981(RSP) din 12 decembrie 2013, rezolutie citata pentru a reda starea extrem de grava a situatiei transplanturilor in China: Parlamentul European

    ,,isi exprima profunda ingrijorare fata de relatarile persistente si credibile referitoare la recoltarea sistematica de organe, care are loc in Republica Populara Chineza cu sustinerea statului, de la detinuti de constiinta, fara acordul lor, inclusiv de la numerosi practicanti de Falun Gong, retinuti pentru convingerile lor religioase, precum si de la membri ai altor grupuri minoritare etnice sau religioase". (…)

    Parlamentul European

    ,,solicita UE si statelor sale membre sa ridice chestiunea recoltarii de organe in China; recomanda Uniunii si statelor sale membre sa condamne public abuzurile din domeniul transplantului de organe din China si sa isi sensibilizeze in acest sens cetatenii care calatoresc in China".

    Precizez ca rezolutia mai sus citata nu a fost mentionata pentru a manipula, astfel cum se insinueaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ci pentru ca avem o intrebare fireasca de pus: Daca un stat organizeaza jaf de organe, pentru profit, la nivel national, ce putem spune despre cadavrele provenite din acest stat, expuse in expozitii precum cele de la Muzeul Banatului, cu privire la care nu se prezinta niciun fel de documente?

    In acest context mai precizez ca, tot in rezolutia citata mai sus, se mentioneaza ca:

    ,,Republica Populara Chineza inregistreaza un nivel extrem de scazut de donare voluntara de organe din cauza credintelor traditionale".

    Chinezii considera ca trupul trebuie sa ramana intact pana la moarte si dupa moarte, de aceea avem in China aceasta rata extrem de scazuta de donare voluntara de organe. Din nou, intervine intrebarea fireasca: De unde atatia chinezi care se inghesuie sa consimta si isi doneze trupurile spre a fi disecate si expuse pentru profit in expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului?
    1
    Oare nu avem de a face in toata aceasta poveste cu o lipsa totala a consimtamantului?
    1
    Si daca   nu   avem   un consimtamant expres si liber al persoanei, nu ne confruntam cu incalcarea celor mai fundamentale standarde etice in domeniu?
    Si pentru ca rezolutia Parlamentului European, citata si in protestul Societatii Timisoara, se concentreaza pe Falun Gong, pot spune cate ceva despre acesta, avand in vedere ca se reproseaza ca nu explicam. In prezent, practicantii Falun Gong reprezinta cel mai aspru si cel mai numeros grup persecutat de regimul comunist chinez. Miscarea Falun Gong este o practica traditionala chinezeasca ce include exercitii de qigong (exercitii fizice traditionale chinezesti), de genul Tai­chiului si o filosofie bazata principiile adevar, compasiune, toleranta, anume pe credinte din budism, confucianism, taoism, exact acele credinte stravechi pe care comunistii chinezi au dorit sa le elimine prin Revolutia Culturala.

    Datorita popularitatii fara precedent inregistrata de practica Falun Gong (aproximativ 1 din 12 chinezi ajunsesera sa practice), regimul de la Beijing o interzice in 1999 si incepe o persecutie crunta impotriva practicantilor, care continua pana in prezent transformandu­se intr­un genocid teribil. Mai mult decat atat, din 2006 incep sa fie dezvaluite stiri ingrozitoare ca acesti oameni, detinuti si torturati in inchisorile chineze, dintre care multi nu si­au declarat identitatea de teama ca familia sa nu sufere repercusiuni, sunt folositi pe post de banca de organe in viata, fiind sacrificati la comanda, fara a­si da consimtamantul in acest sens, pentru a li se extrage organele si vandute pentru profit, intr­o afacere sustinuta de statul chinez.
    Investigatiile internationale ce au urmat pe aceasta tema, au scos la iveala aceasta oribila crima comparata de tot mai multe voci, inclusiv ale unor evrei, cu Holocaustul, si au determinat aparitia acestei rezolutii PE, si ca tari precum Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia sa isi modifice legislatia penala si cea in domeniul transplanturilor de organe.
    Despre plastinatie in China
    1
    III. Intrucat articolul, ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", vorbeste despre plastinatie, as dori sa punctez cateva aspecte legate de plastinatia din China, von Hagens, Sui Hongjin si centrul de plastinatie din Dalian, despre care se mentioneaza in articol ca este al ,,doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia". Bineinteles, subiectul este extrem de amplu si nu poate fi cuprins in doar cateva randuri.
    Plastinatia corpului uman a devenit o afacere extrem de profitabila in China de astazi, unde este permisa si sustinuta de catre guvern. Cum a inceput?
    In luna ianuarie 1994, Sui Hongjin, profesor la Universitatea de Medicina din orasul Dalian, China, a fost trimis in Germania sa studieze plastinatia de la Gunther von Hagens, inventatorul acestei tehnici. Acest profesor chinez a avut un rol cheie in dezvoltarea industriei plastinatiei in China. In decembrie 1996, Hagens a fondat Institutul de Plastinatie Hagens din Dalian, primul institut de acest gen din China, al carui director a fost numit Sui Hongjin.

    In august 1999, autoritatile municipale ale Dalian au aprobat ca Hagens sa investeasca 15 milioane de dolari in intreprinderea cu capital exclusiv strain, Von Hagens Plastination Ltd., in zona Hi­tech din Dalian. Sui Hongjin a fost numit manager general al acesteia si promovat, cu incalcarea normelor uzuale de promovare, ca profesor si director al departamentului de anatomie din cadrul Universitatii de Medicina din Dalian. In anul 2002, cu sprijinul Universitatii de Medicina din Dalian, Sui Hongjin a pus bazele propriei companii de plastinatie, compania de pastinatie a Universitatii de Medicina din Dalian.
    In anul 2004, revista germana Der Spiegel face o serie de dezvaluiri socante cu privire la trupurile expuse in expozitiile de corpuri plastinate ale lui von Hagens, supranumit si Doctorul Mortii, care obisnuieste sa socheze si prin expunerea cadavrelor in pozitii sexuale.
    Revista a tiparit corespondenta pe e­mail dintre Hagens si managerul de la fabrica sa de plastinatie din China, profesorul universitar Sui Hongjin, datand din decembrie 2001. Dr. Sui este citat ca laudandu­se ca a obtinut ,,specimene proaspete", de cea mai buna calitate, si anume corpurile a doi tineri, barbat si femeie, care murisera in acea dimineata. Doctorul chinez a adaugat ca ambelor cadavre le­au fost indepartate intestinele si ca aveau gauri de glont in cap.
    Se mai arata in presa de la acea vreme ca fabrica de plastinatie din Dalian era situata aproape de trei lagare, in care erau detinuti prizonierii politici si membri ai miscarii interzise in China, Falun Gong.

    Der Spiegel a mai sustinut ca exista probe ca Hagens a platit statului chinez cadavrele livrate la fabrica lui din Dalian.
    Alte dovezi au sugerat ca multe dintre cadavrele si fetusii depozitati la fabrica din Dalian au fost furnizati de politia chineza si este posibil sa fi fost victime ale politicii unui singur copil a Chinei. A se vedea: Der Spiegel, ,,Händler des Todes" Von Röbel, Sven und Wassermann, Andreas, The Telegraph, ,,Body Worlds impresario ‘used corpses of executed prisoners for exhibition".
    In special, Der Spiegel a obtinut dovezi care confirmau faptul ca in ,,baza de date referitoare la fetusi si copii mici" detinuta de fabrica de plastinatie a lui von Hagens din Dalian, existau referinte detaliate cu privire la un fetus de 9 luni etichetat 01BR01. Fetusul de sex masculin a ajuns la fabrica la data de 26 martie 2001. Proveninta sa era specificata in mod clar: ,,Biroul Securitatii Publice". S­a pus intrebarea: Cum putea un fetus de 9 luni, un bebelus pe cale sa se nasca, sa sfarseasca la Biroul Securitatii Publice?
    Dezvaluirile facute de Der Spiegel au contrazis afirmatiile profesorului von Hagens, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in China, ca toate corpurile expuse in expozitiile sale au fost furnizate in mod voluntar de catre donatori care au semnat declaratii scrise in acest sens, inainte de moarte.
    Coroborez dezvaluirile revistei germane cu investigatia celor de la ABC News si repet concluzia investigatiei: ,,universitatea" despre care se sustinea in cazul investigat ca dona corpurile in scopuri stiintifice si educationale, era in fapt o baraca dintr­un ghetou al orasului Dalian, unde erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian.

    In acest context, ar mai fi de mentionat si faptul ca universitatile medicale din China vand cadavre plastinate astfel cum rezulta din anunturile postate online. De asemenea, fabrica de plastinatie a profesorului universitar Sui Hongjin isi promoveaza specimenele umane online, cu specificatia ,,pret negociabil fata in fata".
    Oare toate aceste aspecte legate de plastinatia din China, pe care nu le­am inventat eu, ci pentru care exista numeroase surse, nu reprezinta o sfidare completa a celor mai elementare standarde umane, pe care lumea civilizata, lumea de astazi, le­a creat si concretizat in legislatii nationale si conventii internationale, ca rezultat al unui proces de evolutie al societatii? In acest context, ma intreb, cum pot fi numiti retrograzi, cei care trag un semnal de alarma cu privire la incalcarea acestor standarde?
    1
    Expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris
    1
    Revenind la expozitia ,,Our Body: Universul interior" de la Muzeul Banatului. Se precizeaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ca procesele intentate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie au fost pierdute de fiecare data.
    Este, si aceasta, o afirmatie nefondata.
    Aici precizez ca tocmai expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris, in urma unor demersuri in justitie in anul 2009. Detaliez in cele ce urmeaza.

    Ancheta jurnalistilor de la ABC News subtitrata in limba romana: https://www.facebook.com/CadavreExpuseLaBucuresti/videos/875276805873416. A se vedea: Raportul de investigatie asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiembrie 2012 si updatat la 11 aprilie 2013, de catre World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong, France 24, The jury's in: Our Body’ exhibition banned in France, Agora Vox, Our body: censuré.
    Actiunea a fost promovata de doua organizatii franceze, Ensemble contre la peine de mort (Impreuna impotriva Pedepsei cu Moartea) si Solidarité Chine (Solidaritate China). Acestea au ridicat invocat urmatoarele aspecte:
    – au suspectat ca exponatele provin din inchisorile chineze si nu de la scoala medicala din Hong Kong, Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong - aceeasi scoala medicala care se invoca si la Timisoara ca fiind sursa cadavrelor;
    – au aratat ca trupurile si organele expuse sunt atat de perfect conservate incat ele trebuie sa fi fost livrate pentru plastinatie imediat dupa momentul mortii;
    – au aratat ca corpurile expuse nu prezinta nicio urma de patologie serioasa care sa fi cauzat moarte imediata;
    – au invocat faptul ca unele corpuri ar prezenta urme de gloante;
    – au suspectat ca decedatii ar fi detinuti executati.
    Cele doua organizatii franceze reclamante au primit castig de cauza la toate cele trei grade de jurisdictie din Paris, in sensul ca au castigat in prima instanta, solutie mentinuta de celelalte doua instante superioare, desi judecatorii francezi au motivat diferit interzicerea expozitiei.

    Prima instanta a considerat ca: ,,Spatiul desemnat de lege pentru cadavre este cel al cimitirului".
    Cea de­a doua instanta a respins apelul organizatorilor expozitiei, aratand ca: organizatorul expozitiei ,,nu a putut proba, desi avea aceasta obligatie, originea licita si non frauduloasa a corpurilor si existenta consimtamantului".
    In cadrul demersului in justitie a iesit la iveala faptul ca Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong este o fundatie obscura, greu de gasit, iar organizatorii au putut prezenta doar de un simplu document referitor la originea cadavrelor.
    Ultima instanta a apreciat ca expunerea corpurilor in scopuri comerciale contravine prevederilor Codului civil francez, intrucat: "Ramasitele pamantesti ale persoanei decedate trebuie tratate cu respect, demnitate si decenta".
    Mai arat ca, tot prin hotarare judecatoreasca, Inalta Curte de Justitie din Israel a interzis o expozitie similara in octombrie 2012, pe considerentul ca ,,violeaza demnitatea umana, inclusiv demnitatea persoanei decedate", instanta hotarand ca autoritatile israeliene, inclusiv cele vamale, sa ia toate masurile necesare ca un eveniment de acest gen sa nu mai aiba loc vreodata in Israel, tara in care, in urma hotararii judecatoresti mai sus mentionate, nu mai pot intra cadavre plastinate.
    Citez din continutul hotararii:

    ,,Principala sustinere a petentului este faptul ca aceste corpuri si parti de corpuri au apartinut persoanelor din China, inclusiv detinuti care au fost torturati si executati, supusi proceselor de conservare si vanduti pe „piata neagra”, cu scopul de a le afisa in expozitie in scopuri comerciale, toate acestea fara consimtamantul lor sau a familiilor lor. Paratii 4­5 au esuat sa arate, in mod independent, ca persoanele decedate si­-au dat consimtamantul pentru  folosirea corpurilor lor in Expozitie, si, astfel, ei nu au putut sa respinga o astfel de suspiciune substantiala".

    Mentionez ca pot pune la dispozitia presei hotararea din Israel.

    Din punctul meu de vedere, pozitia celor doua natiuni respectabile, fata de expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului, nu reprezinta un fapt nesemnificativ.
    Sunt, de asemenea, pe deplin constiinta de faptul ca demersuri in justitie precum cele din Franta si Israel, impotriva expozitiilor de corpuri plastinate, au sorti de izbanda mai ales in tari in care justitia este puternica si neinfluentabila.
    Cunosc ca exista si alte cazuri in care expozitii de cadavre plastinate au fost inchise, ma pot documenta si cu privire la acele cazuri si oferi sursele.
    1
    IN INCHEIERE
    1
    In lumina tuturor celor prezentate mai sus, si a surselor oferite, cred ca nu mai putem vorbi de o documentare facuta din vreun ,,pliant prost tradus", oricum sursele ce pot fi citate sunt mult mai multe.
    Avand in vedere importanta subiectului si esenta lui, nu divagatiile care ne indeparteaza de la subiect, consider, de asemenea, ca proasta sau buna mea pregatire profesionala, la fel ca si convingerile mele, nu au vreo relevanta prea mare.
    Relevanta are faptul ca este extrem de mare posibilitatea de a asista la un spectacol grotesc, in care privim corpurile unor oameni torturati prin centrele de detentie chineze, apoi jupuite si trimise in lume pentru a obtine profit, in timp ce familiile inca ii cauta.

    Fata de profiturile enorme obtinute de pe urma acestor expozitii, si toate aspectele, ,,vazute si nevazute", de­a dreptul oribile, legate de plastinatia din China, pentru mine personal varianta ca aceste expozitii se fac din dorinta ca acei copii care le viziteaza sa devina medicii de maine, nu e mai mult decat praf in ochi. Nu cred ca in Romania va creste numarul de medici pentru ca acestia au vazut in copilarie o expozitie de cadavre asupra careia planeaza atatea si atatea suspiciuni.
    Si referindu­ma la copii, mentionez ca exista o Nota a Ministerului Educatiei data cu ocazia unei expozitii similare gazduita de Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti, in 2013, unde se vorbeste de ,,unele aspecte controversate, generate de tipul de exponate, precum si un posibil impact emotional negativ pe care acestea il pot avea asupra elevilor/copiilor".
    Mai consider, tot in lumina celor expuse aici, ca demersul Societatii Timisoara este unul demn, care vizeaza valori fundamentale, atitudine pe care ne­am obisnuit deja sa o vedem in actiunile Societatii Timisoara.
    Anca Florescu
    The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-29]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii


    [2016-02-26]
    Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din […]
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
     Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din oras, la colegii din presa, la oamenii de la muzeu. Mai ales la oamenii din jur ma uit. Pentru ca galceava aceasta nu este o disputa dintre doua institutii ci este ca un fel de tablou grotesc al lui Bruegel, ca si ,,Lupta Carnavalului cu P(r)ostul", in care intra mult mai multi. In care intram toti. Si, dupa ce am citit platitudinile colegilor mei din presa, care informeaza cautand senzationalul efemer dar uitand sa aiba si pareri, cred ca un punct de vedere ceva mai migalit ar putea fi util.
    Sa vedem care sunt acuzele celor care au deschis proces.

    ,,Am depus in data de 16 februarie o plangere penala la Parchectul de pe langa Judecatoria Timisoara pentru profanarea de cadavre. Legislatia din Romania are menirea de a proteja valori sociale care includ si respectul datorat oamenilor dupa moartea lor. Ne referim la faptul ca in considerarea vietii pe care acel corp a purtat-o odata acelui corp trebuie sa i se acorde respect.
    In cadrul demersurilor in justitie am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt. Nu cunoastem nimic despre cei carora le-au apartinut aceste corpuri. Am aratat ca se obtine profit de pe urma acestei expozitii fara a se arata cauzele decesului sau un consimtamant venit din partea familiilor celor decedati. Noi am aratat ca trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti"

    a fost replica doamnei Anca Florescu, ce inteleg ca e avocat si reprezentant al Societatii Timisoara.
    Din ce a aparut in presa - nu am fost prezenta la conferinta de presa pe care am aflat ca a tinut-o Societatea Timisoara pentru ca, desi de regula primesc mailurile lor, acum nu am primit vreo invitatie – am vazut ca in 16 februarie a fost depusa la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara o plangere penala impotriva organizatorilor expozitiei ,,Our Body: Universul Interior" pentru savarsirea infractiunii de profanare de cadavre sau morminte. Apoi a ajuns la mine si comunicatul trimis de cei de la Societate, din care citez o parte:

    ,,(...)Atragem atentia ca decedatii provin din China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati in inchisorile chineze.
    China este acuzata de tortura, tratamente inumane sau degradante folosite in mod obisnuit in sistemul de detentie chinez, de persecutii politice si religioase si de uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit, afacere organizata de sistemul militar. Aceste aspecte sunt documentate pe larg in rapoarte internationale. Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China.
    China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara. (...)
    O echipa ABC News a efectuat cu ani in urma o investigatie in orasul Dalian, unde se efectua plastinatia. A descoperit ca ,,universitatea” despre care se vorbea in acel caz era in fapt o baraca dintr-un ghetou al orasului. Aici erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian"(...).

    Prieteni dragi de la Societatea Timisoara, cei de demult, cei ale caror nume nu le-am vazut, totusi, aparand legat de ciudatenia aceasta de actiune - cum ati ajuns in postura de a duce numele Societatii spre cenzurarea unei expozitii care promoveaza stiinta?…
    Sa luam mai intai la analizat replica doamnei avocat Anca Florescu. Dupa DEX, ,,a profana" inseamna ,,a trata fara respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pangari, a batjocori, a necinsti, a terfeli". Ar fi interesant de stiut pe ce se bazeaza doamna avocat atunci cand considera corpurile prezentate in expozitie ca ,,pangarite, batjocorite, necinstite sau terfelite" - si daca le considera ,,sfinte" sau nu.
    Doamna Florescu spune in continuare: ,,am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt". As dori sa stiu cum a ajuns la un verb transant, ca ,,a arata", pentru ca eu nu cred ca schita de demonstratie a doamnei avocat trebuie neaparat inzestrata si cu laurii reusitei. Asadar, doamna Florescu (si cei pe care ii reprezinta cu adevarat) cred ca nu e etic ca ce avem pe interior sa fie aratat. Suna oarecum inchizitorial, suna ca de Ev Mediu timpuriu. Doresc sa prezint o fotografie pe care am realizat-o la Bucuresti, la Spitalul Fundeni.

    Vedeti, acesta este un ficat de om. Un ficat de om care a fost declarat in moarte cerebrala la Timisoara. Cadavrul lui (pentru ca moartea cerebrala este moarte) a fost, asadar, dupa ,,aratarea" de mai sus, ,,tratat fara respectul cuvenit, pangarit, batjocorit, necinstit si terfelit" de niste ticalosi de medici din Bucuresti, care primesc un salariu pentru asta, nepremitandu-se ingroparea sa cu toate piesele din dotare. Ficatul a ajuns la Bucuresti dus de echipa de medici, si, din cum vedeti dupa coloratie, in momentul in care il pozam (pangarind, la randul meu, ce era de pangarit din corpul sfant), deja se imprietenea cu un corp nou, terfelit si el si cu multe din chestiile componente puse indecent in afara corpului sau expuse noua, terfelitorilor, pentru ca omul acela, ce era pe moarte, sa poata primi o viata noua. Fara ca motivul decesului celui de la care s-au recoltat organele sa-l pot afla sau sa iau legatura cu familia sa - pentru ca asa prevede legislatia statului totalitar Romania... Cum pozam un ficat al unei persoane decedate, cred ca ma inscriu la profanarea de cadavre...
    Stiti de ce am facut-o si unde am folosit imaginea aceasta? Am facut-o pentru ca unii dintre noi, cei din presa, incercam sa explicam ce se intampla acolo unde voi, cei cu circumvolutii odihnite, nu puteti ajunge. Ca sa intelegeti. Si am folosit-o la materialul despre echipa de medici care a cazut cu avionul, in Apuseni, in ceea ce a fost numit cel mai bun material de atunci (de catre pangaritori-medici), legat de drama respectiva. Si intr-o expozitie (fara plata la intrare, ce e drept) cu fotografii din operatii pe cord deschis si de la transplant, pentru a incuraja semenii sa se documenteze legat de donarea de organe. Dupa doamna Florescu, am senzatia ca sunt o nemernica...
    Avocata mai spune ca ,,se obtine profit de pe urma acestei expozitii" si ca ,,trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti". Daca nu ma inseala memoria, Muzeul Banatului, ca si mii si mii de alte muzee din lume, a mai avut expozitii cu plata. Pentru ca, stiti, si muzeele trebuie sa traiasca din ceva. Ciudat, chiar si medicii trebuie sa traiasca din ceva - si ei chiar lucreaza zi de zi cu trupuri. Si, hm... chiar si preotii trebuie sa traiasca din ceva, chiar daca nu lucreaza cu nimic... Ciudat, asta nu revolta pe prea multi.
    Nu exista ,,marfa simpla", atunci cand este vorba de stiinta. Exista ,,marfa compusa", ca la medic. Dam banutul iar omul acela, care s-a spetit ani si ani, la facultate, in rezidentiat, la specializari, ne spune ce avem, transformandu-ne in ,,marfa" pentru care isi ia salariul. Nu putem spera decat ca salariul acela va fi unul justificat. Pentru care medicul a trebuit sa-si invete cursurile. Parte din a invata este... ati ghicit - a porni de undeva.
    Sa vedem si comunicatul prezentat de avocata si de UNII dintre membrii Societatii Timisoara (sigur, nu ar fi putut sa se stranga toti acolo, dar se poate ca unii nici nu au fost de acord cu aceasta atitudine fata de expozitie) – se vorbeste de ,,China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati" si ,,uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit".
    Trec peste faptul ca, atunci cand vinzi ceva, o faci pentru profit (asadar cineva n-a gandit prea mult asupra textului comunicatului) dar, vedeti, China e mare iar o intrebare ,,ridicata" nu atrage dupa sine si un raspuns implicit. Dar ajungem si la practicantii Falun Gong. Cei de la Societate nu considera util sa mai foloseasca un rand si sa spuna ce e cu Falun-ul asta (ceea ce ma face sa cred, iar, ca jurnalistii din Societate nu au o legatura prea mare cu acest comunicat) ci iau povestea ca pe ceva cunoscut. Poate si pentru faptul ca doamna avocat e practicanta Falun Gong (sau macar a fost), cum o arata mai multe poze din profilul sau de Facebook, partea publica.
    Nu ma deranjeaza ca niste timisoreni se pozeaza in Parcul Botanic in pozitii macar ciudate dar, ca tot vorbim de etica, am un semn de intrebare (sau ,,ridic intrebarea", de va e mai draga exprimarea) cum s-ar incadra la ,,etic" sa postezi poze cu copii de varste mici care sunt pusi sa semneze petitii cu tenta politic-sociala, si anume ,,a se opri persecutia asupra practicantilor Falun Gong".
    In alta ordine de idei, cum ni se spune si ca ,,Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China", avand si aici cuvantul magic ,,China", trebuie sa tragem neaparat concluzia ca actiunea in instanta a celor de la Societatea Timisoara tocmai demasca un trafic de organe. Pentru ca vorbim de China. Trista incercare de manipulare.
    Sigur, pe unii dintre noi acest mod de argumentare ne-ar face sa ne intrebam (ok, sa ridicam intrebarea) unde a invatat dreptul doamna avocat Anca Florescu. Dar raspunsul vine tot de pe pagina sa de Facebook: la Universitatea Tibiscus, o chestie privata din Timisoara. Pe maniera de mai sus, de a lega idei ce nu ar trebui neaparat legate, carcotasii ar putea spune ca tot ce se spune ca se invata la o facultate privata e doar o frauda - asa cum a aratat presa despre unele dintre universitatile private. Dar, vedeti... eu am invatat sa fac presa cu ceva mai mult staif decat atat. La o universitate de stat. Cu profesori care sunt si in Consiliul de Conducere al Societatii Timisoara. Si alaturi de alti membri marcanti ai Societatii am lucrat ani de zile. Si pretind ca ma pot desolidariza de generalizari stupide. (Este momentul sa spun ca as vrea sa vad lista celor din Socetatea Timisoara care au fost de acord cu procesul asta impotriva Muzeului Banatului. Asadar, o cer oficial).
    Mai aflam, prin grija celor de la Societatea Timisoara, care si-au facut publice parerile, asta: ,,China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara". Ei, si aici deja ajungem la a spune ca Societatea Timisoara (macar - o spun iar - cei care au initiat acest protest) se face urat de ras, povestind de Dalian ca despre o baraca si despre China ca singurul loc cu plastinarea.

    Sa aruncam on ochi la fotografia aceasta, cu un exponat din cele blamate, realizata de Valentina Sarosi la Muzeul Banatului. Vedem un schelet uman si circulatia sangelui in corp. Adica niste oase si un ,,plastic". Ma duc intre fisierele memoriei mele si gasesc pe un raft informatia ca in noiembrie 1990 am vazut ceva extrem de asemanator, daca nu identic, la... Timisoara. Eram in vizita cu colegii mei de liceu, Liceul Miron Constantinescu din Arad, azi Colegiul National Elena Ghiba Birta, dintre care multi au devenit medici, la Timisoara la Facultatea de Medicina de aici. Rectorul Mihai Dragomirescu ne-a condus, ne-a aratat, ne-a explicat. Era imediat dupa revolutie, nu se stia cum va fi pe viitor cu studentii. UMF-ul avea nevoie sa-si faca putina reclama.
    Recunosc, eu cunosteam deja cate ceva despre UMF. Mama locuia in Timisoara, la doua case de Medicina, aveam multi prieteni studenti medicinisti si mergeam cu ei prin spitale si chiar si in salile de disectie. Numele lui Iagnov, pe atunci dat unui amfiteatru de buzunar, cu banci de lemn, aproape de lespezile cu cadavre pe care le rascoleau studentii, din alta sala a aceluiasi coridor, mi se fixase deja in memorie. Asa ca, din vizita aceea, cred ca am retinut oarecum alte lucruri decat multi dintre colegi. Iar unul dintre ele era legat de preparatele de coroziune vazute la Muzeul UMF.
    Asadar, cand am citit despre China ca ,,singura tara care plastineaza", am pus mana pe telefon si am intrebat la Disciplina de Anatomie si Embriologie daca mai exista acolo preparatele de coroziune. Spre bucuria mea, raspunsul a fost ,,da". Spus simplu, povestea e ceva tot cu cadavre si cu plastic, doar ca un fel de ,,negativ". Exact ca in poza colegei mele, doar ca nu neaparat si cu scheletul anex. Imi aduc aminte si ce ni se povestea acum un sfert de secol - se injecteaza in organul dorit, al decedatului, plasticul respectiv, se ataca organul cu acid, ramane plasticul ce ne arata vasele. Sa vedem un exemplu - dar, acesta, realizat, la Timisoara, dupa un organ de porc.

    Cum de am pastrat informatia 25 de ani in memorie, daca nu m-am facut medic? Am avut un profesor de biologie extraordinar, la liceu: Doru Cotuna. Din elevii care au invatat cu el au iesit multi medici valorosi. Ah, si in ,,labul de bio 1", unde aveam sala de clasa, aveam si un sertar cu un schelet uman. Nu plastic, nu alte minuni. Un schelet uman. Nu stiu cum a ajuns acolo si nici nu era vreunul din noi revoltat. Eram acolo ca sa invatam mai multa biologie decat altii, din alte clase, de la alte specializari. Si aveam o multime de oase din seria animala, ierbare minunate, exponate impaiate si... un schelet de om.
    Am iesit laborant biolog, dupa diploma de liceu. Nu am dat la Medicina, ca unii dintre colegii mei, ci am ajuns ziarist. Specializat pe medicina, printre altele. Si nu am uitat biologia pe care am facut-o cu Cotuna, in laboratorul de biologie 1, unde aveam scheletul uman. Asta m-a ajutat ca, atunci cand a venit timpul, sa pot sa demasc o minciuna a Regiei de Horticultura din Timisoara, scriind o pagina intreaga de ziar despre arborii de lalele din oras, sa pot sa dezleg un mister legat de o presupusa planta carnivora a parcului Dendrologic Bazos, pe care biologii care il administrau nu o asezasera pana atunci, sa am discutii avizate cu curatorii gradinilor botanice din Treviso, Geneva, Goteborg si Paris si chiar sa semnalez o greseala legat de un exponat din galeria de oase a celor de la Muzeul de Anatomie Comparata si Paleontologie Paris. Nu pe mine ma laud. Pe profesorul meu il laud, si-i voi multumi mereu pentru ce m-a invatat, chiar de nu mai este printre noi.
    Un profesor bun este mare lucru. Este o baza pentru pornire, un sprijin de inceput, un mentor. Profesorii, lucrurile care vin cu ei, se adauga la ce a strans un copil sau adolescent pana atunci si il fac sa isi aleaga drumul in viata. N-am ajuns medic dar ziua aceea de scarboasa profanare a organelor umane, de la UMF Timisoara, a avut un rost, chiar si pentru mine - dupa un sfert de secol pot apara slujbasii unui muzeu.
    Pentru ca mie nu mi se pare sfant corpul uman. Mi se pare sfant ,,a intelege" - cu o rivalitate, intru sfintenie, de la ,,a iubi", ,,a ajuta", ,,a vindeca" si ,,a educa". M-am gandit mult, zilele acestea, la verbele de aici si la un clasament al lor - totusi, toate celelalte se bazeaza pe ,,a intelege".
    Asadar, parte din produsele de plastinatie, preparatele de coroziune din expozitia blamata, ,,care nu se produc decat in China, in sistemul totalitar, de la detinutii chinezi" le avem si aici, sub nasul nostru, la Timisoara, si nu de acum sau din 1990, cand le-am vazut eu, ci din anii 50, cand au inceput sa se realizeze. Prin genul de asocieri de idei al doamnei avocat cu diploma de Tibiscus (dar am convenit ca acest lucru nu va fi lasat sa ne deranjeze prea mult), Romania este un stat totalitar si... cine stie cine a mai fost omorat si pentru organele astea...
    Oricum, ajungand aici, doresc sa instiintez onor partea suparata pe stiinta a Societatii Timisoara ca orasul nostru este intesat de cadavre pangarite. La UMF la Anatomie se invata pe asa ceva - iar deasupra intrarii la morga lor este o placuta pe care v-am pozat-o, rugandu-va sa meditati asupra enuntului: ,,Aici moartea este in serviciul vietii". Daca vrei sa vezi cum arata un chist hidatic intr-o inima, cauti la Parazitologie, daca te intereseaza malformatii din timpul de viata intrauterin - ati ghicit, macar UMF si spitalele de profil e firesc sa aiba asa ceva.

    Sa pomenesc de lamele cu ajutorul carora anatomopatologii decid de avem cancer sau nu, dupa ce au scurmat biopsiile? Sa vorbesc despre tumorile gigant extirpate de urologi? Nu. Dragi prieteni din Societate, o sa va amintesc, unora dintre voi, cum am plans impreuna de bucurie, acum o vreme, la Salonul Vega, cand unul dintre noi tocmai aflase ca NU are acea boala cumplita, de care fugim toti. Cativa medici au fost si in spatele acelui diagnostic, si anii lor de rascolit cadavre, de pangarit, de profanat.
    Si daca tot vor cei mai nou-veniti prin Societate sa ingroape ceva, spuneti-le ca in catedrala ortodoxa, cum intri pe dreapta, este un domn neingropat, transformat in marfa, cu oasele expuse in mod dizgratios - scrie Iosif de la Partos pe cutia in care e adapostit, si o multime de indivizi cu gusturi ciudate incearca sa-i pupe oasele - ceea ce nici igienic nu cred ca e, bonus. Nu stiu daca familia domnului Iosif si-a dat consimtamantul pentru asta - poate sa ridice intrebari doamna avocat – dar in mod cert putem aminti de profanare, cum persoana respectiva inteleg ca a fost proclamata, ethnic, ,,sfant".

    Sa revenim la la lucruri mai importante, la scoala si la profesori. Asadar, am sunat la UMF pentru a intreba de preparatele de coroziune si m-am si aruncat pana acolo sa pozez tablita de la morga si sa dau o tura prin zona - acum modernizata - Iagnov. Cum Muzeul UMF e in lucru, am fost invitata la o discutie despre preparate si procedee, la Spitalul Casa Austria, de profesorul Petru Matusz, de la Anatomie. Aici am putut face si cateva fotografii cu preparate de coroziune realizate de profesor dupa organe de porc - acestea le avea acolo – si am studiat o mostra de plastinatie, o ,,felie" din corpul unei pisici, lucrare ce a fost realizata de profesorul Matus in Spania. Plastinatie. In Spania. Un regat din Europa. Plastinatie. Poate ar trebui sa sun la Ambasada Spaniei, sa-i intreb de au reajuns sub dictatura...
    Dar profesorul Matusz nu ofera detalii doar despre acele preparate de coroziune care ma fascinau acum 25 de ani. Pentru ca... este un doctor care a lucrat plastinatie. Care cunoaste toti greii plastinatiei din lume, inclusiv pe ,,Doctorul Moarte", cum a fost supranumit Gunther von Hagens, parintele plastinatiei, cel care a facut ca centrul universitar Heidelberg sa fie cunoscut si pentru asta. Da, Heidelberg, Germania. Plastinatie. Institutul de Plastinatie al lui von Hagens exista aici din 1993. Ciudat ca cei de la Societatea Timisoara nu au aflat, inca. In regimul totalitar din Germania se pangaresc oameni, plastinandu-se, de prin 1977. Si exista si google, inainte de a se concepe acuzatii dupa ureche si a se deschide un proces. Pentru ca facem de ras tot orasul nostru, unii dintre noi cautand niste stele-lotus pentru epoletii Falun Gong.
    Profesorul timisorean de la UMF a mai auzit de ,,revoltatii" care au o problema cu cadavrele ce nu stau in cimitire. Ne explica despre congresele mondiale de plastinatie. Despre notorietatea unora dintre cei care participa la ele. Despre procedeul folosit pentru plastinatie. Despre procese.
    ,,Se tin congrese de plastinatie. Lumea nu este foarte pregatita pentru a intelege mesajul prin vizualizarea unor piese anatomice de disectie si preparate prin diverse metode stiintifice. Piesele reflecta cu mare acuratete structura corpului uman si constituie un extraordinar mijloc de educatie, atat pentru corpul medical si didactic din sfera biologiei si medicine cat si pentru persoane care nu au un bagaj de cunostinte biologice si medicale.

    Piesele de plastinatie sunt realizate in laboratoare ultraspecializate, de personal abilitat in acest sens. In principiu in toata lumea corpurile umane utilizate pentru plastinatie provin dintr-un program de donatie de corpuri umane specific fiecarei tari prin care din viata persoana isi doneaza corpul benevol, fara nici un avantaj material, cu precizarea stricta a utilizarii sale (in principal scop didactic si stiintific).
    Utilizarea corpurilor umane in scop didactic si stiintific se face pe baza unei legislatii stricte de etica, specific fiecarei tari sau fiecarui laborator de cercetare.

    Persoanele care realizeaza piesele de plastinatie umana si animal sunt, de regula, medici si biologi. Majoritatea dintre ei sunt membri ai Societatii Internationale de Plastinatie (ISP), una dintre cele mai respectate societati medicale internationale. La fiecare dintre congresele si cursurile acestora exista sectiuni special de etica a prepararii pieselor de plastinatie, de donatie a corpurilor umane, de utilizare si expunere. Faza finala a utilizarii corpurilor umane care au fost plastinate este aceea de inmormantare cu tot ritualul religios. Destul de frecvent, mai ales in cazul expozitiilor de plastinatie, au fost persoane inclusiv din lumea presei cu atitudine negative referitoare la expunerea pieselor de plastinatie in expozitii ,,comerciale". O parte din aceste actiuni s-au continuat cu procese indreptate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie. De fiecare data a castigat interesul stiintific si educational, atat din sfera medicala cat si populationala".
    Tot cu profesorul Matusz povestesc despre realizarea preparatelor de coroziune care au facut sa ne intalnim zilele acestea. Povestindu-i despre vizita mea la Muzeul UMF, de acum 25 de ani, imi spune ca cel mai degraba am vazut si preparate realizare de el. Imi permite si sa reproduc o fotografie in care apare alaturi de prof. Iosif Dragulescu, prof. Andrei Marga si de, pe atunci, in 2000, prim-ministrul Mugur Isarescu. Dupa cum vedem, Isarescu sta cu nasul in preparatele de coroziune, i se explica ce e cu ele si nu iese revoltat de pangarirea de cadavre. Eu zic ca ar putea fi si el dat in judecata, pentru ca a incurajat invatarea asta, profanatoare, a viitorilor medici.

    In ceea ce priveste actuinea in instanta deschisa de Societatea Timisoara fata de Muzeul Banatului, profesorul Matusz e linistit: au mai incercat unii, au deschis procese, au pierdut - este ideea pe care merge. Dar, vorbind de Dalian, tot profesorul imi spune ca acolo este al doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia. O spune un om din domeniu, care nu a aflat despre plastinatie din pliante prost traduse, primite in vreun parc. Am senzatia ca toata documentarea doamnei avocat Florescu duce mult in penibil demersurile prezente - si, macar o vreme – si viitoare ale Societatii Timisoara...
    Medicina nu incepe in prima zi de facultate sau cu spaga data de student la primul examen si nu se termina cu un rezidentiat. Medicina incepe cu uimirea copilului ce-si asculta profesorul vorbind despre uimitoarele procese ce au loc in corpul nostru. Si, eventual, cu o vizita la un astfel de muzeu, la o astfel de expozitie, ca cea de acum, de la Muzeul Banatului. Traim intr-o tara in care un procent mult prea mare de oameni ar paria pe faptul ca pamantul e plat, ca putem trata cancerul cu patrunjel si in care unii reporteri vorbesc public impotriva eficientei vaccinurilor, fara sa fie lapidati. O tara in care analfabetismul creste iar biserica majoritara, cea ortodoxa, se declara oficial pro donare de organe si pro transplant dar, pe la spate, pune bete in roate acestor proceduri. O tara in care adolescente nasc declarand ca nu stiau ca graviditatea vine ca urmare a faptului ca au facut sex. Pentru ca la scoala se prefera sa se povesteasca despre zei ca despre ceva real iar despre sexualitate ca despre ceva inexistent. Sau sa se taca.
    De fapt, ma intreb de ce ma mir ca intr-o astfel de tara pot sa se ridice oameni - culmea, chiar cu pretentii de intelectuali - ce considera o expozitie cu corpuri umane, despre corpul uman, drept o profanare a ,,templului vietii". Retrograzilor, intelegerea este un templu in sine, corpul uman e doar carne carpita intru supravietuire de medicii pe care ii jigniti, dand in judecata un muzeu care ne desluseste propriul nostru corp! Omul, personalitatea sa, deciziile sale, dorurile sale, idealurile - toate se duc, cu moartea, din acea carne. Care nu poate decat sa putrezeasca SAU sa ajute pe altii, spre viata si spre intelegere. De aceea exista donare de organe si transplanturi. De aceea exista banci de piele si de oase. De aceea exista medici care invata sa va vindece. De aceea Leonardo da Vinci isi facea observatiile despre corpul uman, acum mai bine de cinci secole.

    Am vazut spitale multe la viata mea. Si locuri care se leaga de cariera medicilor, de felul in care invata ei, necontenit. Am fost la nenumarate operatii, cu nasul in plaga, respirand mirosul de sange, de pericard cauterizat, de piele de om arsa si rascolita, si am vazut rezultatele muncii a zeci de medici. Am iesit cu serviciile de ambulanta din Timisoara si Venetia, in peste 2.000 de solicitari. Am pozat si am scris zeci de articole, sute de pagini despre aceasta fantastica relatie dintre medic (prin asta va rog sa intelegeti tot personalul medical) si corpul uman. Sa inteleg acum ca era o profanare ce am facut?… Sa inteleg ca, de cateva sute de ani incoace, tot ce tine de a deveni medic si a-ti exercita meseria este necinstire si terfelire?…

    Felicitari, Socetate Timisoara, tocmai am vazut cum un oras care se vrea capitala culturala poate da ceasul inapoi cu o mie de ani, pregatind iar lemnele pentru Giordano Bruno. Ma doare ca oameni alaturi de care am invatat sa scriu si am impartit multe bucurii si tristeti si-au vazut numele alaturat unui demers jalnic si retrograd. Unde sunt ziaristii de demult?… Poate azi taceti, lasand doar cativa membri ai Societatii sa fie vocali, facandu-va de rusine si pe voi, cu un astfel de demers. Dar nu uitati ca aveti copii si ca acesti copii ai vostri, maine, vor avea nevoie de medicii care sunt azi copii. Si care trebuie sa porneasca de undeva. Sa decida ca vor sa fie medicii aceia de maine. Ca vor sa invete ca sa poata ajuta.
    Studentii medicinisti au, de zeci de ani, o traditie in a se poza alaturi de cadavrele pe care lucreaza. Cadavrele acelea nu mai sunt oamenii care au fost, sunt depersonalizate, sunt material didactic. Carnea putrezeste. Dar, cu riscul ca niste pusti de azi ar rade doua minute de fundul meu ceva mai mare si de sanii mei ceva mai lasati, cu varsta, as prefer ca, dupa moarte, corpul meu sa ajunga intr-o astfel de expozitie, dupa ce alti medici imi vor fi folosit organele pentru transplant, daca asta ar face ca un copil sa gaseasca aici temei sa urmeze Medicina si sa va vindece, candva copiii. Abia de aici incepe sfintenia. In rest, totul e trecator.
    Ramona Balutescu
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Terminal nou la Aeroportul Oradea, inca din acest an?


    [2016-02-25]
     Evreii preseaza Consiliul Judetean si Aeroportul Oradea sa construiasca un nou terminal, de vreme ce vin zborurile externe.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Terminal nou la Aeroportul Oradea, inca din acest an?
    Sursa: Bihon.ro
  • Opel cu 0% dobanda pana la data de 31 martie, la OPEL WEST Oradea! (FOTO)


    [2016-02-25]
    Astra Sedan, Insignia si mai multe modele vin acum cu bucurii incluse in pret. Cu 0% dobanda, iti raman bani sa pleci in vacanta, sa petreci zile intregi la cumparaturi sau sa faci o schimbare in casa. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Referendum pentru fuziunea orasului Oradea cu comuna Sinmartin, o data cu alegerile locale


    [2016-02-23]
    Primarul Ilie Bolojan a sustinut azi, 23 februarie 2016 o conferinta de presa in care a anuntat, alaturi de alte subiecte, si pregatirea unui nou referendum in vederea fuziunii orasului Oradea cu comuna Sinmartin, urmând ca organizarea acestuia sa fie supusa aprobarii Consiliului Local pâna cel târziu in luna martie.

    Acest referendum urmeaza sa aiba loc o data cu alegerile locale din 5 iunie 2016.

    Primarul Ilie Bolojan a explicat utilitatea si necesitatea desfasurarii unui nou referendum: "Având in vedere ca la ultimul referendum a fost o prezenta la limita respectarii conditiei de prezenta de minimum 30% din numarul cetatenilor inregistrati in listele electorale, având in vedere ca cei care s-au prezentat atunci la vot au votat intr-o proportie covârsitoare pentru aceasta fuziune si in baza prevederilor legale si a discutiilor cu Autoritatea Electorala Permanenta, putem organiza referendumul in paralel cu alegerile locale, in aceleasi sectii de votare, cu aceleasi birouri electorale. Costurile vor fi doar cele de tiparire a buletinelor de vot, pentru ca reprezentantii in sectii vor fi aceiasi, iar urnele si cabinele de vot vor fi cele folosite oricum la alegerile locale. Credem ca aceasta va fi ultima posibilitate pentru a asigura dezvoltarea orasului prin fuziunea cu comuna Sinmartin si pentru a putea dezvolta componenta turistica a celor doua localitati".

    Pentru aprobarea Hotarârii de Consiliu Local este nevoie de jumatate plus unu din voturile consilierilor locali.

    Va fi o premiera pentru Oradea, pentru ca la alegerile din 5 iunie 2016 intervin doua prevederi noi: pe de o parte legea generala care prevede scanarea cartilor de identitate ale alegatorilor pentru a se evita votul multiplu si in plus votul pentru referendum, care va fi organizat odata cu alegerile locale.

    Alegerile locale si referendumul sunt doua entitati distincte, astfel, in sectiile de votare, vor fi doua liste electorale, pentru ca exista posibilitatea ca unii cetateni sa nu doreasca sa voteze la referendum, ci doar la alegerile locale.

    "Eu cred ca exista sanse foarte mari sa avem un vot legitim la acest referendum. De obicei, in Oradea la alegerile locale se prezinta intre 90.000 si 100.000 de oradeni si, asa cum stiti, pragul minim pentru validarea referendumului este undeva la 56.000 de voturi, prin urmare cred ca exista premise foarte bune sa se atinga acest prag minim de vot", a incheiat primarul Ilie Bolojan.

    In Sinmartin nu se va mai organiza un nou referendum, fiind valabil cel de anul trecut, când cetatenii din comuna s-au pronuntat in favoarea fuziunii.

      [...]Citeste mai departe
    Referendum pentru fuziunea orasului Oradea cu comuna Sinmartin, o data cu alegerile locale
    Sursa: Primaria Oradea
  • Semn important dat de Ciolos. Terminati cu telefoanele si presiunile la adresa politistilor cand incalcati legea!


    [2016-02-22]
    Premierul Dacian Ciolos va particip miercuri, 24.02.2016, la lansarea cartii scrise de politistul Marian Godina. Evenimentul va avea loc la ora 18.00 in Aula Bibliotecii Centrale Universitare ,,Carol I". Mai mult, politistii din Brasov, Dolj si Galati cer demiterea sefului politiei din Brasov care a facut presiuni asupra lui Godina sa inchida ochii intr-un caz […]
    The post Semn important dat de Ciolos. Terminati cu telefoanele si presiunile la adresa politistilor cand incalcati legea! appeared first on Presa Oradea.
     Premierul Dacian Ciolos va particip miercuri, 24.02.2016, la lansarea cartii scrise de politistul Marian Godina. Evenimentul va avea loc la ora 18.00 in Aula Bibliotecii Centrale Universitare ,,Carol I". Mai mult, politistii din Brasov, Dolj si Galati cer demiterea sefului politiei din Brasov care a facut presiuni asupra lui Godina sa inchida ochii intr-un caz de incalcare a legii.
    Circa o suta de politisti protau luni, 22 februarie 2016, in fata IPJ Brasov, cerand demiterea chestorului Ioan Aron si in semn de solidaritate cu Marian Godina, reprezentantii Sindicatului National al Agentilor de Politie fiind primiti de chestorul Ioan Aron.
    Conform Mediafax, politistii provin din Brasov, Dolj si Galati si au pancarte cu inscriptiile ,,Jos coruptia din IPJ Brasov" si ,,Suntem prizonierii incompetentei voastre". Ei declara ca s-au adunat in fata IPJ Brasov in semn de solidaritate cu Marian Godina, dar si ca sa ceara demiterea lui Aron.

    Sindicatul National a Agentilor de Politie (SNAP) i-a cerut, joi, in mod public sefului IPJ Brasov, chestorul Ioan Aron, sa isi dea demisia in urma cazului Marian Godina. Vineri, seful Inspectoratului de Politie Brasov, chestorul Ioan Aron, si-a inaintat raportul de pensionare, dupa ce a revenit din concediul de odihna in care plecase imediat dupa ce politistul Marian Godina a publicat mai multe postari la adresa lui.
    Cu dacia ruginita merge, cu Range Roverul e interzis!
    Parchetul Brasov a inceput o ancheta dupa ce agentul de politie Marian Godina a povestit ca sefii lui au incercat sa faca trafic de influenta, conform unui material publicat pe site-ul stirileprotv.ro.
    Este vorba despre soferul care o transporta pe directoarea Crucii Rosii Brasov, care este si consilier judetean PSD. Godina i-a luat permisul soferului, pentru ca nu acordase prioritate unui pieton.

    In urma scandalului, Luana Minea, directoarea Crucii Rosii Brasov, cea despre care Godina a scris ca a incercat sa intervina pentru sofer si-a dat demisia dintr-o alta functie detinuta in cadrul Autoritatii Teritoriale de Ordine Publica.

    ,,In momentul in care iti permiti sa muncesti, sa tragi un Range Rover pe dreapta, nu numai o Dacie Logan ruginita, incepi sa deranjezi, asta e marele pacat. Marian Godina este un model pentru noi"

    spune agentul sef adjunct Rares Toderica.
    Ministrul Afacerilor Interne, Petre Toba a precizat ca orice politist care isi face datoria va fi protejat impotriva abuzurilor si ca Parchetul a fost sesizat in legatura cu acest caz.


    ,,Orice angajat al MAI, indiferent ca vorbim de politist, de jandarm, de politist de frontiera, de pompier, care isi face corect datoria, va fi protejat impotriva abuzurilor. Acest lucru i l-am cerut sefului Politiei Romane ieri si va asigur ca o voi face in continuare. (…) Noi am sesizat in acest caz Parchetul, asteptam finalizarea anchetei"

    a mai spus ministrul.
    The post Semn important dat de Ciolos. Terminati cu telefoanele si presiunile la adresa politistilor cand incalcati legea! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ministrul Educatiei, la Oradea. Plin de bune intentii dar total rupt de realitate!


    [2016-02-22]
    Vizita ,,de lucru" a ministrului Educatiei, Adrian Curaj, la Oradea. Dupa ce s-a intalnit cu elevii la Universitatea din Oradea, in cadrul serbarii a 10 ani de la infiintarea Consiliului National al Elevilor, joi, 11.02.2016, a vizitat Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ) Bihor si a raspuns intrebarilor jurnalistilor. Ca de obicei, in chestiunile arzatoare Curaj a […]
    The post Ministrul Educatiei, la Oradea. Plin de bune intentii dar total rupt de realitate! appeared first on Presa Oradea.
     Vizita ,,de lucru" a ministrului Educatiei, Adrian Curaj, la Oradea. Dupa ce s-a intalnit cu elevii la Universitatea din Oradea, in cadrul serbarii a 10 ani de la infiintarea Consiliului National al Elevilor, joi, 11.02.2016, a vizitat Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ) Bihor si a raspuns intrebarilor jurnalistilor. Ca de obicei, in chestiunile arzatoare Curaj a fost lacunar si evaziv dovedind mai degraba ca are abilitati de politician decat de tehnocrat.
    Pentru ca a vrut sa auda ,,vocea celor dedicati scolii" Adrian Curaj a stat prima data de vorba cu inspectorii ,,pentru a rezolva problemele cu care acestia se confrunta". Intrebat de jurnalisti cu privire la cresterea nejustificata, peste noapte, a numarului de clase cu predare in limba maghiara in Bihor, ministrul Adrian Curaj a aplicat tactica lui Alin Novac-Iuhas, aceea de a bagateliza problema reala folosindu-se de limbaj.


    ,,Nu au fost presiuni. Au fost doar discutii normale, dialog, dar dupa inscrieri nimeni nu va accepta clase subdimensionate".

    In ceea ce priveste politizarea sistemului educational, directorii din scoli si oamenii din inspectorate, ministrul a spus ca lucrurile vor fi schimbate.

    ,,Anul acesta, pana plec, vreau sa avem o metodologie si sa fie chiar date concursuri pentru posturile de directori si de sefi la inspectorate. Am pus la punct cinci criterii foarte importante care vor exclude politizarea. Primul dintre ele este acela ca niciun sef de inspectorat care a picat concursul nu va mai putea ramane cu delegatie. Dupa cele cinci criterii vom alege un sef interimar pana la urmatorul concurs"

    a spus ministrul.

    Culmea este ca insusi inspectorul care statea langa el, seful ISJ Bihor - Alin Novac-Iuhas, dupa ce picase examenul, primise hartie pentru a ramane in functie, semnata chiar de Curaj.
    Tras de maneca de ziaristi, Curaj s-a comportant exact ca un scolar care isi pregatise lectia, bucuros ca poate raspunde:

    ,,A fost un caz special, domnul Iuhas era inspector sef de doar doua luni, nu venise de bine in functie si facuse foarte multe lucruri bune asa ca am dorit sa-l pastram pana la urmatorul examen, care va fi curand".


    Adica, in acceptiunea ministrului, unde-i lege e loc si de tocmeala!
    Despre mirificul invatamant romanesc care nu are nici macar o universitate in topurile mondiale!
    O alta intrebare pusa de ziaristi a vizat discursul laudativ si pompos pe care ministrul il are in permanenta la adresa invatamantului romanesc, in contextul in care nicio universitate din tara nu se afla in vreunul din topurile importante la nivel mondial.

    ,,Nu este o atitudine deplasata. Sunt mandru de invatamantul romanesc. Avem medici pregatiti in Romania care sunt cautati in tari cu o pregatire universitara din top si studenti care vin sa studieze in Romania si care provin din acele tari. Am incredere in autonomia universitara, mai ales ca am coordonat cu evaluatori straini 70 de universitati din tara si aprecierile lor au fost in permanenta pozitive.



    Unele fac adevarate minuni in mediul local, pregatesc tineri pentru societati comerciale sau multinationale performante care ajuta comunitatile locale sa se dezvolte. In plus, universitatile din aceste topuri au bugete impresionante"

    a argumentat ministrul, care pus in fata exemplului unei universitati cu buget mai mic decat Universitatea Babes Bolyai din Cluj dar care se afla in prima jumatate a unuia din topurile mondiale importante, a spus ca ,,acelea sunt exceptii".
    Mai mult, a facut chiar aluzii negative la adresa criteriilor de performanta ale acestor topuri, sugerand ca institutiile superioare de invatamant nu sunt doar niste cifre, pe principiul ca daca nu ne conformam principiilor, vina nu poate fi decat a principiilor sau a celor care le stabilesc.

    In concluzie, desi la nivel de intentii actualul ministru al Educatiei sta bine, este foarte clar ca nu prea are habar de nivelul real din scolile romanesti si ca nici nu va fi in stare sa schimbe ceva pentru ca nu poti construi nimic solid daca nu pornesti de la premise realiste, de la o analiza clara care sa iti arate unde esti pe scara valorii.
    Ichim Vasilica
    The post Ministrul Educatiei, la Oradea. Plin de bune intentii dar total rupt de realitate! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-19]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Bucurie pentru elevii din Misca


    [2016-02-18]
    Rechizite pentru copiii din Misca 12 francezi generosi au venit in Bihor pentru a oferi pachete cu rechizite copiilor care provin din familii cu venituri modeste.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Bucurie pentru elevii din Misca
    Sursa: Bihon.ro