Stiri Oradea vin

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru vin.
  • Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii


    [2017-08-19]
    Asa cum spuneam in articolul trecut, nu avem pretentia de experti culinari si nici nu vrem sa influentam alegerea nimanui dar credem ca ajuta sa impartasim experienta noastra gastronomica cu cei care vor dori sa incerce o pizza in Oradea. Astazi vom vorbi despre pizzeria Eldorado de pe Republicii. Localul este unul frecventabil si este […]
    The post Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii appeared first on Presa Oradea.
     Asa cum spuneam in articolul trecut, nu avem pretentia de experti culinari si nici nu vrem sa influentam alegerea nimanui dar credem ca ajuta sa impartasim experienta noastra gastronomica cu cei care vor dori sa incerce o pizza in Oradea. Astazi vom vorbi despre pizzeria Eldorado de pe Republicii.
    Localul este unul frecventabil si este in topul nostru de preferinte. Pretul unei pizza este intre 15 si 25 de lei, cu exceptia celei cu fructe de mare care costa 40 de lei (550 de grame). Berea e in jur de 7,5 lei (500 ml). Partea buna este ca exista in meniu categoria ,,bere craft" (artizanala) partea proasta este ca in aceasta categorie sunt si beri care nu au ce cauta acolo. Merita totusi mentionat, pentru varietate. Apa minerala porneste de la 4,5 lei, o Cola de 250 ml costa 5,5 lei, un fresh de portocale - 11 lei.

    Aerul conditionat era miercuri, 9.08.2017, doar precizat pe geam si se stimtea in interior doar zgomotul pe care ar trebui sa il faca un aparat de aer conditionat. Nu era nici canicula de afara dar nici racoare nu era.
    Muzica ambientala a fost k, dar nu se prea auzea din cauza a ceea ce ar fi trebuit sa fie un aparat de aer conditionat. Localul este frumos decorat (in stul western) desi, chiar la intrare, e o pata mare de igrasie pe tavan.

    Baia este excelenta din toate punctele de vedere. Pisoarele au lipite pe ele bancuri ca sa nu te plictisesti si exista chiar si unul mai mic pentru copii. Chelnerii sunt amabili desi, in urma cu ceva timp, cand am vrut sa-mi ,,customizez" o pizza mi s-a spus ca se pot soate si introduce ingrediente in plus dar pretul ,,produsului final" nu poate fi mai mic.
    Pizza este buna. Vine in 10-15 minute iar alimentele folosite sunt de calitate. Sosurile sunt excelente, vin in recipiente speciale (ketchup, oregano si chilli), dar merita comandat si cel alb cu smantana si usturoi.

    Am comandat o pizza Full House, cea mai mare (800 de grame) la doua farfurii si, desi avea rosii si castraveti, gustul a fost excelent, fructele fiind proaspete si din categoria celor care ,,au gust".
    400 de grame este o cantitate suficienta pentru a nu simti apoi ca a fost ,,prea mult" (mai ales daca adaugi 1-2 beri). Cea mai mica este undeva la 460 de grame, deci poti comanda si una intreaga, daca iti place tipul acela de pizza. 100-150 de grame in plus, peste cele 400, mie mi se pare mult. Merita incercata limonada, mai ales cea cu gust de zmeura, care este deosebita.

    Nota finala 8 pentru pizza dar 7,50 pentru aerul ,,aproape conditionat". Daca ati mancat la Eldorado va invitam sa ne impartasiti din experienta dumneavostra in comentarii. Important este ca cei care citesc sa isi faca o idee a ce presupune experienta unei mese in acest local.
    Daca doriti sa cititi mai multe pe aceasta tema, va recomandam articolul despre pizzeria Why Not.
    Ichim Vasilica
    The post Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Inca o sesizare din mediul online, solutionata prompt de politistii locali


    [2017-08-18]
    Ca urmare a publicarii in mediul online a unei sesizari cu privire la depozitarea ilegala pe Calea Sântandrei - Cartierul Balcescu a unor deseuri, politistii locali s-au sesizat si au actionat prompt.

    In urma identificarii autoturismului ce figureaza pe  societatea Eusebia Farm SRL, cu sediul in comuna Suncuius, prin interventia politistilor locali din cadrul Compartimentului Protectia Mediului - Politia Ecologica a fost identificata si persoana care a efectuat depozitarea unor saci cu rumegus si deseuri rezultate din constructii, aceasta fiind C. N. V. (58 ani) din com. Suncuius, care executa lucrari de constructii la un imobil situat in Cartierul Balcescu. Contravenientul si-a recunoscut fapta, mentionând la rubrica Obiectiuni din cadrul PVCSC ca: "LOCUL DE DEPOZITARE NU ESTE INSCRIPTIONAT CU RESTRICTII IN ACEST SENS".

    In consecinta, politistii locali au sanctionat fapta cu amenda contraventionala in valoare de 1.000 lei, iar ca masura complementara obligatia de a elibera domeniul public de depozitarile efectuate ilegal si transportarea lor la Depozitul de deseuri din cadrul Centrului de Management Integrat al Deseurilor "Eco Bihor", de pe str. Matei Corvin nr. 327.

    Reamintim ca la depozitul Eco Bihor, depozitarea unei tone de moloz rezultata din constructii sau reamenajari costa 2,5 euro + TVA (aprox. 15 lei), in comparatie cu amenzile pentru depozitarea pe domeniul public care incep de la 1.000 la 2.500 lei.

    Politia Locala Oradea tine sa multumeasca cetatenilor ce se implica si dau dovada de spirit civic, pentru a ne sprijini in demersul nostru comun, de a face un pas important in lupta impotriva depozitarilor ilegale de pe spatiul public al municipiului Oradea. De asemenea, reamintim numarul de telefon la care cetatenii pot apela pentru a semnala situatii din sfera noastra de competenta - 0259.969 - Dispecerat.

     

      [...]Citeste mai departe
    Inca o sesizare din mediul online, solutionata prompt de politistii locali
    Sursa: Primaria Oradea
  • Manual despre tradare - din capatul celalalt


    [2017-08-14]
    Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a […]
    The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.
     Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a avut un rost.
    Chiar daca volumul nu a fost menit a pune pe masa concluzii gata mestecate, documentele prezentate aici, cele mai multe fiind note informative si rapoarte prezentate Securitatii, pana in anul 1973, legate de preotul, episcopul si, mai tarziu, cardinalul greco-catolic Alexandru Todea, vin avand atasate, firesc, atat radiografii despre omul turnat dar si despre turnatori si receptori, precum si o serie de intrebari la care cititorul, cu orizontul deja largit, prin lecturarea cartii, si le va pune si la care, poate, va si cauta raspunsul.
    Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securitatii", aparut anul acesta la Editura Mega din Cluj, si semnat de Sergiu Soica, este un element de lucru pentru cei care vor dori sa inteleaga mai bine prigoana asupra greco-catolicilor, desfasurata nu doar de la 1948, anul interzicerii acestui cult, in Romania, ci si inainte, si tinand (aparent) pana in 1989. Volumul merge, in cele peste 800 de pagini ale sale, la anul 1973, promitandu-ni-se, macar la prezentarea din Timisoara a lui, ca va exista si o continuare, care sa se apropie de anii '80.

    Volumul a fost lansat joi, 27 iulie, la Biblioteca Universitatii de Vest din Timisoara. Au vorbit, pe langa autor, moderatorul serii, lectorul Mihai Panu, de la Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, din cadrul UVT, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj si episcopul Virgil Bercea, conducator al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea si nepot al cardinalului Alexandru Todea. De altfel, ierarhul a si finantat aparitia volumului, dovedind ca aceasta eparhie poate sprijini si aparitia unor carti care sa imbogateasca agonisirile pe linie fireasca ale institutiei, nu doar maculatura.
    Daca pana acum am cunoscut cum a fost viata cardinalului Todea din scrierile sale proprii sau din povestirile celor care l-au intalnit, volumul prezentat la Timisoara ne pune in fata ochilor varianta tradari, din cealalta parte, si anume cum au aratat notele care il ,,incriminau". Este o marturie deosebit de interesanta, utila atat pentru cercetatori, dar care ar putea ajuta (in caz ca ar fi citita - ceea ce nu va fi) si celor care inca ne povesesc, in tramvaie sau la alegeri, ce bine s-a trait pe vremea comunismului.
    Libertatea ca vis
    Cei care au fost FAPTUITORI, legat de aceasta felie din istoria greco-catolicilor, din ilegalitate, s-au dus, multi. In curand se vor duce si POVESTITORII faptelor. Vor ramane cartile. Daca ele nu vor fi scrise la timp, pana mai exista macar povestitori, o droaie de lucruri vor ramane ciuntit sau vor muri de tot. De aceea este asa de importanta valorificarea resurselor vii sau, mai apoi, a arhivelor. In aparenta, note seci, turnatorii la Securitate, lucruri de acum 70 - 40 de ani sunt inca in stare sa ne starneasca mai mult decat o indignare cumva aseptica, detasata. Pentru ca inca ne legam cu fire personale de oamenii dusi, de rudele si cunoscutii lor, de cei care au suferit atunci si care inca poarta suferinta, fiind alaturi, in vremurile acelea, de principalii martiri.
    Nu am ajuns sa-l cunosc pe cardinalul Todea dar i-am cunoscut cateva rude, am citit despre el, am fost in locurile unde s-a nascut, unde s-a ridicat si a locuit. Am participat la parastasul de la Teleac, la 100 de ani de la nasterea sa, in biserica improvizata ce gazduieste, acolo, slujbele greco-catolicilor. Apoi, la Reghin, la casa memoriala a lui, unde si-a trait ultimii ani de viata. Cateva din fotografiile de acum cinci ani, de la Teleac si Reghin, vor fi folosite pentru ilustrarea acestui material. Unii dintre cei pe care i-am avut alaturi atunci s-au dus si ei. Cu bagajul imens de istorie pe care il tezaurizau - unii reusind, totusi, sa faca publice o parte din marturiile lor despre anii prigoanei.

    Probabil ar fi trebuit sa citesc rece cartea lui Sergiu Soica. Ma intreb de la ce generatie se va putea citi rece, insa, acest volum. Fara sa te gandesti ca, uite, unul din oamenii pe care ii stii era urmarit si turnat, sau ca doamna cu care ai povestit prea putin candva, cand v-ati intersectat, si care mai avea atatea sa spuna, acum nu mai e. Sau fara sa te gandesti cum erau acesti turnatori, si pentru ce au ajuns ei sa sifoneze la Securitate, si cum ii incapea pielea cu dubla lor ,,fata" - aceea de pieten sau amic care se baga sub pielea ta, si aceea de sursa pentru Securitate, intr-o tradare ordinara... Si ma intreb daca va exista vreodata vreo generatie care sa nu se gandeasca la ,,profilul turnatorului", cu intrebarea ,,de ce?"...
    Citind o astfel de carte, esti ca o pasare calatoare deasupra unui oras in care nu ii e sortit sa se opreasca. Vezi mult mai mult decat daca ai fi jos, si te intrebi. Si te scarbesti. Si te induiosezi. Acum, stii. (Cat stii). Stii ca libertatea (atata cata este ea) a venit in 1989. Dar atunci nu se stia cand va veni. Stii care e suma anilor pe care i-a facut Todea in puscarie, in atatea ture de arestari si intemnitari. Dar el nu stia, pe cand era ,,bandit" in inchisoare, ca va veni gratierea din 1964. Si nu stia ca, dupa aceasta eliberare, va fi, mai incolo, dupa doua decenii, inchis iar.
    Si te induiosezi, dincolo de toata mizeria pe care o cerni, pentru a vedea aurul asta, de speranta lui Todea, exprimata mereu si mereu, cum ca Biserica Greco-Catolica Unita cu Roma, din Romania, va iesi candva la suprafata, iar. Si te uiti la ani. Si calculezi. Il auzi, citind cartea, pe Todea spunand, din puscarie, ca se va ajunge, ,,la anul", sau ,,in curand", la libertate. Si indoi degetele, numarand cati ani mai erau pana la asta. Si nu-ti ajunge o mana, nu-ti ajung doua maini.  Apoi, el iese din inchisoare, si te gandesti ca s-a linistit, si ca notele de la Securitate il vor arata drept un bland cositor de iarba, si atat, asa cum apare intr-o filmare de batranete. Dar nu, el nu s-a linistit, si, dincolo de siguranta proprie, il vezi cultivand firava mladita a bisericii, si pe mai departe, el avand si meritul de a reorganiza ce a ramas din BRU, atat in clandestinitate, cat si dupa Revolutie.
    Cat de naiv! - iti vei spune. Si totusi, cunoscandu-i viata, naivitatea lui, existenta uneori si dupa Revolutie, cand credea ca revendicarile greco-catolicilor nu se vor impiedica de ortodocsi, este frumoasa. Este speranta unui om care a avut taria de a-si pastra visul, ani si ani, purtandu-se ca si cum el ar fi dupa colt si ar putea sa se intample maine. Si insufland si altora speranta, si tinandu-i aproape de el, chiar si atunci cand, pentru a nu le face mai mult rau, nu era prezent in mijlocul credinciosilor.
    Lansarea volumului
    La Universitatea de Vest din Timisoara, lansarea cartii despre Todea si Securitate este o seara speciala. Nu pentru multi dar, cred, pentru buni, in compensatie. Lectorul Mihai Panu spune ca avem in fata ,,o tema sensibila din punct de vedere istoriografic, prin prisma pozitionarilor, mai mult sau mai putin fericite, in ultimii 27 de ani, privind importanta Bisericii Greco-Catolice in Romania, si traseul ei in intunecatii ani ai comunismului". El vorbeste si despre etica neuitarii, care ne ajuta sa nu repetam greselile trecutului, adaugand: ,,Exercitii de genul celui pe care il facem in aceasta seara sunt cat se poate de necesare". In finalul deschiderii, Mihai Panu adauga: ,,Adevarul ramane cea mai pura forma de cunoastere. Dar si cea mai dura."
    Monseniorul Angelo Narcis Pop ne indeamna sa lecturam volumul pe post de meditatie. Arata cat s-au straduit informatorii sa-l urmareasca pe Todea, sa fie intimidat si determinat sa renunte la credinta sa. Fara sa reuseasca sa il convinga. ,,Tot raul s-a transformat intr-o marturisire" - concluzioneaza vicarul general de Lugoj, aratand ca felul in care s-au aliniat, una peste alta, notele informative, este inca o recladire a istoriei.
    Inainte de a-i oferi cuvantul autorului volumului, Mihai Panu adauga ca ,,viata cardinalului Alexandru Todea este o poveste despre principii, despre valori, si, nu in ultimul rand, despre vointa".
    Sergiu Soica povesteste despre felul in care s-au strans ideile, pentru ca aceasta carte sa existe, despre discutiile cu PS Virgil Bercea, care ii povestea despre unchiul sau si despre initiativa acestuia ca lucrurile ce se leaga de dosarul de la Securitate al lui Alexandru Todea, pe care episcopul oradean il avea, sa se regaseasca intr-un volum.

    Un lucru ce a fost remarcat de Sergiu Soica drept interesant este felul in care istoria orala se imbina cu cea a documentelor, el povestindu-ne cum episcopul Bercea i-a vorbit despre modul  in care protopopul de Reghin, Alexandru Todea, a mers la Bucuresti, sa fie sfintit episcop. Ca sa ajunga de la Reghin la Bucuresti, a cumparat bilete de tren in doua directii diferite, pentru a ii deruta pe oamenii Securitatii. Soica spune ca aceeasi poveste, auzita deja de la ierarh, o gaseste spusa asa si de catre Securitate.
    Autorul ne arata ca acest volum ajuta si pentru a ii informa pe cei care spun ca, intre 1948 si 1989, BRU nu a facut nimic ca sa-si apere credinciosii. Episcopul Todea trimite memorii Statului, cerand reabilitarea BRU - chiar si din inchisoare. El trimite in total 34 de memorii Statului Roman, pentru repunerea in drepturi a Bisericii sale. Initial lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar si lui Nicolae Ceausescu, si chiar Elenei Ceausescu, de ziua de nastere a lui Nicu Ceausescu, sperand sa dea, poate, de o mai mare deschidere. Doua dintre acele memorii figureaza si in acest volum.
    Sergiu Soica spune, la prezentarea cartii, despre ,,frica care a fost mereu langa acesti oameni", si chiar despre o forma de aparenta paranoie. Ne povesteste despre un pulover pe care Todea l-a dat lipsa din camera sa, si despre felul in care acesta s-a dus la Securitate sa reclame aceasta lipsa. Hatru, autorul ne spune ca, initial, citind despre acest lucru, s-a gandit ,,Cat de paranoic, sa mearga sa spuna ca i-a lipsit o haina!" Dar tot el realizeaza, mai departe, ca Todea gandise bine demersul, explicand ca nu voia ca acea haina sa apara cumva intr-un loc necuvenit si sa-l incrimineze legat de vreo crima sau vreun furt.
    Au fost 73 de informatori care au raportat despre Todea, si 34 de ofiteri ai Securitatii ce primeau notele informative si dadeau directivele legat de ce intrebari sa i se puna si cum sa se actioneze mai departe. O armata de oameni.
    Ascultandu-l pe Sergiu Soica si statistica prezentata de el, despre zeci de informatori si zeci de gradati ai Securitatii, platiti sa pandeasca un om, imi vine in minte povestea dintre Stalin si papa Pius al XII-lea, cand era vorba ca Sfantul Scaun sa participe la tratativele de pace din timpul Razboiului Rece, cand Stalin a  intrebat ,,Dar cate divizii are papa?" Se spune ca, in 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus ,,Acum va vedea cate divizii avem". Si Securitatea a vazut ca Biserica lui Todea a iesit la lumina. Securitatea si-a schimbat, de atunci, numele, in SRI, a desecretizat dosare. Intrebarea, legata de munca platitilor ei, a ramas, uneori, intacta, si acum: ,,Pentru ce?"
    Mihai Panu spune ca vorbeste din perspectiva unui outsider, dar care este foarte sensibil la istoria Bisericii Greco-Catolice, si readuce vorba despre frica: ,,Fricile de azi sunt anxietati, ce experimenta Todea era frica pura, plenara (…) – e incomparabil ceea ce simtim noi, acuma, din comoditatea sec XXI, fata de experientele atroce pe care le-au avut elitele clericale ale Bisericii Greco-Catolice in acele vremuri".
    Prea Sfintia Sa Virgil Bercea explica celor care nu stiau ca Alexandru Todea a fost fratele bunicii sale materne, si ,,persoana ce mi-a marcat cel mai mult viata". Ne-a povestit si el cateva dintre lucrurile pe care le stia de la prima sursa, din viata lui Todea.

    Aflandu-ne la Timisoara, ierarhul ne spune ca, prin anii 1983-84, de la Vatican se lua legatura cu Romania, si un cardinal a vrut sa-l intalneasca pe Todea. Pentru a-i deruta pe securisti, Todea a mers de la Deda la Constanta si, prin Craiova, la Timisoara, unde, in Dom, a dat de un om ingenunchiat, care l-a luat si dus intr-un lan de porumb, unde a stabilit cu respectivul cardinal ca voiau sa numeasca un nou episcop catolic in Romania, si apoi a ajuns Ioan Robu, actualul mitropolit de Bucuresti, episcop. S-a stabilit si ca ultimul episcop greco-catolic, care va ramane in viata, va sfinti un episcop, pentru continuitate.
    S-a ajuns iar la notiunea de frica si cum Todea spunea ca e imposibil sa stapanesti frica. PSS Bercea ne da exemple de alte persoane care fusesera intemnitate, dintre cunostintele sale - pentru ca au fost prezente la o liturghie, sau pentru ca au dus o scrisoare undeva. La ani grei de puscarie.  Ne spune despre un om care, din decan al unei facultati de drept, a ajuns vanzator la Plafar. ,,Valori ale Romaniei au fost distruse sistematic, in acea perioada" - spune el. ,,Acum incearca sa se oculteze unele adevaruri. (…) Cred ca merita acest efort, pentru ca uitarea este cea care ucide. Neuitarea este cea care ne da posibilitatea sa mergem mai departe, sa facem cativa pasi".
    Un gest frumos din partea ierarhului oradean e ca aminteste o alta vizita a sa in Universitatea de Vest din Timisoara, povestind ca a mai intrat candva aici, tot la o lansare de carte, impreuna cu IPSS Nicolae Corneanu. Vorbeste despre UVT ca despre ,,un templu al culturii, al stiintei si al studiului" - la care, completez eu, s-ar putea adauga si alteritatea, aplecarea spre cel care nu e primul, spre minoritar, indiferent de care natura este acea minoritate, pentru a ii face auzita parerea si analizate doleantele.
    Ierarhul adauga ca, la acea vizita in UVT, era prezent si episcopul Alexandru Mesian, al Lugojului, care, din diverse pricini, nu a putut fi si acum, in 2017, langa noi, dar care se bucura si el de aceasta carte, si ne transmite salutul lui.
    Interventia PSS Virgil Bercea a bucurat asistenta, inca fiind destui ramasi, in Timisoara, carora sa le tresara inima, cu drag, la numele mitropolitului ortodox de pie memorie, Nicolae Corneanu. Ceea ce mi-a dat prilejul ca cele cateva cuvinte rostite sa inceapa exact cu evocarea acelei zile de 27 iunie 2008, cand, in sala de sub Aula Magna a UVT, s-a lansat Biblia Vulgata - aparuta tot sub ingrijirea ierarhului oradean.
    Preiau ideea serii, legata de temeri, aratand ca frica nu s-a sfarsit, pentru familia lui Todea, nici acum, pe timpul Noii Securitati, a SRI-ului. Spunand - nu aratand. Exemplele concrete, spre aratare, vor veni mai tarziu, atunci cand se va putea - deocamdata e doar afirmatia: ca si procuratura, si oamenii cu filajul, au ramas ancorati - parte din ei - in practici folosite si pe vremea lui Alexandru Todea, care sa te faca sa te intrebi ,,pentru ce?"
    Sergiu Soica spune, raspunzand la o intrebare din sala, ca sansa BRU de a fi mai vizibila, cu istoria sa, in marea istorie, ar fi ,,Sa aparem in manualele de istorie, sa dispara Esca si sa apara cate un cardinal".
    Tot pornind de la o intrebare, PS Virgil Bercea arata: ,,Din tot ceea ce am primit de la CNSAS, absolut nimica nu am cenzurat. (…) Ar fi interesanta perioada anilor 80, dar ea nu trebuie sa ne inspaimante la ora actuala – e sora Ionela, cu cei trei episcopi. (…) Nu e necesar sa nu apara - din contra. Le intelegem deja prin alta perspectiva".

    Intr-adevar, puncte nevralgice ale Bisericii Greco Catolice de la noi, care inca nu si-au gasit rezolvarea in casa proprie, d-apoi sa o vezi (pe aceasta, rezolvarea) in Wikipedia sau in alte medii benigne. Si asa si este, numele surorii Ionela  (in viata, dar traind extrem de retrasa, la Bucuresti) aparand de cateva ori in aceasta carte, in ciuda disensiunilor la care s-a ajuns intre ea si Todea, ceea ce a facut ca existenta ei sa devina un subiect tabu pentru multi dintre greco-catolicii de azi.
    Tot PS Bercea vorbeste, invitat de cineva din sala, despre notiunea de ,,biserica nationala", perimata astazi - cum spunea el. ,,Sunt lucruri depasite, din punctul de vedere al Bisericii Catolice". El arata ca lucrurile evolueaza de asa natura ca bisericile nu vor mai dori sa se cheme ,,biserica nationala". Nici noi nu dorim". A continuat sa explice detasarea catolica, in ciuda faptului ca, pana in 1948, atat BRU cat si BOR erau considerate biserici nationale ale Romaniei, sugerand ca si ortodocsii vor ajunge sa gandeasca la fel. Din spatele salii a primit un zambet nostalgic - aceeasi naivitate frumoasa, ca a lui Todea, cand visa libertatea. Aceeasi deschidere, cu mana intinsa, spre celalalt, pe care ortodocsii nu o baga in seama, ca atunci, in 2008, tot in acest complex de cladiri al UVT, cand ne vorbea, de fata cu IPSS Nicolae Corneanu, PSS Alexandru Mesian si monseniorul Angelo Narcis Pop, despre ecumenismul fata de ortodocsi. Si, exact ca atunci, cu noua ani si o luna in urma, mi-a venit intrebarea: ,,Si ursul stie?" Atunci am pus-o. Acum, nu.
    Se vede ca, in ani, la multe am ajuns sa avem acelasi fir al gandirii, pentru ca replica urmatoare a ierarhului a fost, tot exact ca atunci, despre ecumenism si erezie… ,,Ecumenism - sunt multi dintre ortodocsi, unii usor fundamentali, care spun ca e cea mai mare erezie a secolului. Pai daca ne gandim la noi in Transilvania, la dumneavoastra, aici, in Banat, mai exista familie pura ortodoxa, pura greco-catolica, pura romana? E asa de relativ! Si atuncea ecumenismul de baza, fundamental, sensul ecumenismului se traieste acolo, in familie."
    Uneori, naivitatea, dorinta de a vedea ganduri bune in celalalt, chiar daca ele nu exista sau exista extrem de rar, e dovada de marinimie (macar cea institutionala). Speranta colaborarii cu autoritatile, speranta (uneori - si la Alexandru Todea, si la Virgil Bercea) de a nu mai fi urmariti, dorinta de a intelege si a aseza logic relatiile cu autoritatile statale, cu ortodocsii - aceleasi. ,,Astia doi parca ar fi rude" - imi zic. Pana la urma, poate chiar exista o genetica a naivitatii bune, a prostiei fata de celalalt, invaziv, cotropitor, aberant, o iertare a lui. Si poate tocmai aceasta naivitate slefuieste cheia sperantei ce, pana la urma, cine stie, mai deschide si usi, la finele zilei…
    Tot despre conceptul de ,,national" spune cateva cuvinte si Mihai Panu, explicand ca acesta a ramas mic si ca, in ceea ce priveste relatiile dintre culte, ecumenismul ii pare directia buna.
    Sifonari. O mica parte a lor.
    Dintr-un volum de 800 de pagini, e greu sa alegi doar cateva fragmente, edificatoare. Am luat, totusi, cateva, din aceasta masa clisoasa de turnatorie. Unde, dincolo de ce spunea Todea despre Stat sau despre Biserica, era urmarit ce mananca, ce afectiuni isi trateaza, ce carti cumpara. Cu putine completari, pe langa, aceste fragmente - isi va face, in rest, fiecare parerea sa despre cum a fost cu informatorii si cu cele informate.
    Ce ramane dupa ce parcurgi un astfel de fragment? Un informator vine, dupa o discutie cu cineva, cu ideea aceluia, consemnata pentru Securitate: ,,Todea Alexandru ca si Pop Iosif sunt urati, ingamfati, invidiosi, imorali" - ar fi spus un preot refuzat de la hirotonire, lucru spus de alt preot sursei, in martie 1970. Si totusi, cine a facut hirotonirea, cum acela refuzat e prezentat drept preot?
    *
    ,,In ziua de 11 august 1946 la slujba religioasa de la biserica grecocatolica, dl protopop Todea Alexandru a rostit o cuvantare prin care a atatat opinia publica contra autoritatii politienesti, dupa cum urmeaza: ,,Agenti secreti sunt dupa mine si vreau sa ma aresteze. Aici in biserica se spune numai adevarul, usile bisericii sunt largi deschise si poate sa vina orisicine sa ne asculte. Am suferit 5 ani, vom suferi o luna, jumatate de an, sau ani. Insa, dupa aceea va fi iar fericire, fericirea noastra /facand aluzie la regimul manist/" - arata o nota informatia din 12 august 1946.
    *
    ,,In ziua de 10 noiembrie 1946 cu ocazia slujbei religioase de la biserica greco-catolica, dl protopop Todea Alexandru din altarul bisericii a tinut o predica animata de idei politice anti-democratice. Dupa ce a facut introducere cu citate din Sfanta Evanghelie, subiectul incetul cu incetul a deviat, astfel a ajuns la un moment dat la descrierea unui ochit.
    Vorbea despre ochiul constiintei, despre ochiul lui Dumnezeu. Ochi ce face comparatii in anumite cazuri de mantuire prin acest ochi. Dl protopop Todea conclude cu intrebarea ,,Cu cine sa votam?". Frenetic si plin de entuziasm raspunde tot el. Au ,,sa votam cu cine ne dicteaza ochiul". Deci ochiul constiintei, mestesugit in ochiul din listele de votare.
    Dupa terminarea slujbei religioase, toata lumea se intreba ce a fost azi cu parintele Todea."
    Se pare ca politica se facea si atunci in BRU, dar, ca si acum, ceva mai fin decat in BOR.

    *
    ,,Raportat cu nr. 1004
    din 17 octombrie 1946
    E x t r a s 1 7
    Copie
    In ziua de 10 octombrie 1946 dr. Nicoara Eugen si cu protopopul Todea Alexandru sau deplasat in comuna natala a lui Todea, Teleac. Unde au facut propaganda manista. La cateva zile au mers in acea comuna in propaganda B.P.D.-ului18, taranii le-au raspuns ca lor are cine sa le spuna, ca au oameni mai destepti, ca Nicoara si Todea".
    *
    ,,20 octombrie 1964
    Agent: ,,Marinescu Ioan"
    Privind aspectele mai importante rezultate din continutul materialelor informative din Dosarul individual nr. 1220.
    (…) Tot Todea la intrebarea femeii daca nu-i nadejde ca biserica sa fie libera iarasi, a raspuns: ,,Dumnezeu stie ce va fi, are toata nadejdea ca pe anul viitor sa fie mari schimbari, ca biserica greco-catolica sa fie iarasi libera. Va incepe modesta si saraca, dar prin suferinte se va intari, putini au fost la poala crucii lui Cristos, dar au invins paganii si necredinta".
    Tot Todea a afirmat: ,,ca la Teleac l-a vizitat tot poporul, chiar si invatatorii. La Reghin fostii lui credinciosi il ajuta, il privesc cu drag, il roaga sa-i viziteze. Inca n-a inceput vizitele ar fi prea multe si ar produce impresie, s-ar sesiza ortodocsii si autoritatile, cine vrea sa-l vada poate veni la el". (…)".
    *
    ,,Primeste: Locotenent Colonel Bota G.
    Sursa: ,,R. 25" Strict Secret
    Data: 07.X.1969
    (…) Intrebat de mine despre sora Ionela, a ridicat din umeri. Ce sa zic? Sora Ionela e o problema aparte si ostiile care au sangerat e o problema aparte. Nu stiu ce sa zic. Dumnezeu trebuie sa aduca dorinta.
    A spus ca cele doua, ostiile au fost restituite sorei Ionela. El a primit numai o parte din purificatoarele sangerate."
    *
    ,,Sursa de incredere
    30.I.1973 Strict Secret
    ,, E p i s c o p u l T o d e a" 4 2 9
    Fire vicleana. Apare rar in strada. Sfidator in legatura cu sfintirea bisericii din Teleac. Sabotajul lui din ziua Sfintirii s-a simtit - la indemnul lui - lumea nu a mers la biserica - e vorba de adeptii lui. Totusi sfintirea s-a facut. Dupa mine: este un criminal, un sabotor. Unul care uraste poporul nostru muncitor.
    Pana cand!"
    *
    ,,24.IV.1973
    100/F. Gh.
    Sursa de incredere Strict Secret
    (…) (N.n.: Preotul Husar Roman) Mi-a spus ca regreta ca n-a facut trecerea la ortodoxie la inceput, in 1948 si ca daca ar fi facut-o atunci, alta intorsatura ar fi luat unificarea bisericeasca, el ar fi stiut cum sa manevreze destinele bisericii. Are de gand ca in sarbatori sa mearga la Voiniceni, sa-i ceara preotului Somfalean sa spuna dupa slujba, cateva cuvinte credinciosilor, ca un fel de adio. I-am recomandat prudenta. A facut si remarca urmatoare: ,,n-avem lipsa de Todea. Avem toate prerogativele in afara de aceea de a hirotoni preoti. Autoritatea episcopala nu-i necesar s-o recunoastem in mod public. El nu va merge la Todea. Daca Todea are nevoie de el, sa vina Todea la Husar".
    Targu Mures la 24.V.1973 ,,Liviu Oltean"
    Nota Biroului:
    Nota este furnizata conform sarcinilor. Husar Roman se afla in atentia S.I. Informatorul a fost instruit cum sa procedeze in continuare pentru a se mentine starea existenta intre semnalat si Todea. Prin alte surse si metode, se vor initia masuri de catre Serviciul I pentru adancirea neintelegerilor existente intre cei doi si stimularea lor.
    - Materialul s-a exploatat la dosarul de urmarire informativa a celor doi. Aspectele se vor exploata si in cuprinsul unui raport catre Directia I-a.
    Lt. Col. Florea Gheorghe"
    *
    ,,30 mai 1973
    100/F. Gh. Strict Secret
    Sursa de incredere
    (...) Todea m-a recunoscut si m-a intrebat de scopul vizitei. I-am spus ca am iesit din spital si fiindca banii primiti de la el mi-au folosit la medicamente si spital, i-am adus drept recompensa cateva carti si fiindca data trecuta am uitat sa-i multumesc pentru darul in bani, acum ii aduc multumirile mele. M-a invitat in camera. Pe masa avea un aparat de radio-tranzistor, oprit din mers, dar se vedea ca era fixat inainte de a-l opri pe unde scurte.
    (...) ,,Persecutia bisericii greco-catolice este unica in istoria bisericii, e de lunga durata, a decedat intreg episcopatul initial, a lipsit un act normativ a desfiintarii bisericii. Intreg episcopatul greco-catolic din 1948 a murit cu moarte de martir, exclusiv pentru cauza bisericii. N-a fost nici un compromis, nici o defectiune de la credinta. Iata cea mai frumoasa moarte pe care mi-o doresc si mie, o moarte pentru cauza credintei".
    (...) Eu am fost de sapte ori in inchisori si nu am tremurat. Husar are momente de slabire a rezistentei fizice si e capabil de tradare a cauzei bisericii. Eu nu-l ocolesc totusi. Cand am fost la Dogaru, la locuinta acestuia (de altfel nici nu era acasa parintele Dogaru) n-am stiut ca Husar locuieste in apropiere. Totusi, este cuviincios ca Husar sa se apropie de mine, iar eu nu ma voi indeparta de el. fiecare raspundem personal pentru faptele noastre si eu nu voi implica pe nimeni daca voi fi arestat. Dar se cuvine sa pastram decenta in relatiile dintre noi. Eu am cautat pe episcopul Hossu si nu el pe mine - desi poate n-as fi fost obligat sa fac acest pas eu, fiind cu aceleasi puteri episcopale investit si poate ca prudenta m-ar fi indemnat sa nu ma expun la lumina. Am facut-o si bine am facut. (...)".

    *
    ,,[1 octombrie 1964]
    Excelentei Sale Domnului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane
    (...) Sunt si eu unul dintre episcopii consacrati dupa 1948, apoi arestat si anchetat si condamnat. Si am fost pus in libertate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 411/1964. Pentru acest fapt, Va multumesc, Domnule Presedinte, din toata inima si consider masura guvernamentala de gratieri ca un act de mare intelepciune si un semn ca vreti sa vindecati ranile si sa strecurati bucurii in locul durerilor. Simt si eu aceasta bucurie, dar mai am o rana in suflet, cauzata de faptul ca Biserica Greco-Catolica nu are libertatea legala, desi nu este nici o lege contra ei, si astfel eu n-am posibilitatea in tara romaneasca sa fiu preot catolic cu limba liturgica romana, n-am posibilitatea sa ma incadrez intr-o activitate conform pregatirii si convingerilor mele religioase. Pentru acest ideal m-am pregatit 25 de ani si as fi foarte fericit. Domnule Presedinte, sa inlaturati piedica ce sta in calea lui. Ati rezolvat probleme cu mult mai spinoase, si-L rog pe Dumnezeu sa Va ajute si in cazul acesta."
    Ne mai raportam la evenimente trecute?
    Asadar, ,,citit rece" - spuneam mai sus... Dar in cartea asta descopar cunoscuti ai mei, prieteni, urmariti de la nastere, despre care se face referire uneori, nu cu numele, dar stiu despre cine e vorba. Il intreb azi, cand scriu, pe unul dintre ei, daca si-a dat seama cine ii turna familia - spune ca despre macar unul e clar cine era, dar ca a fost invatat de mic ca aceste lucruri se vor intampla. Apoi toate celelalte lucruri, despre Cardinalul Todea, ce mi-au fost povestite direct, de rudele sau cunoscutii lui...
    Daca istorici de dupa noi vor putea ,,citi rece" aceste marturii, ii felicit. Simt, insa, ca acel timp inca nu e aici. Si inca am multe intrebari, ridicate de cartea asta - si raspunsurile poate vor veni in timp, din urmatorul volum legat de Alexandru Todea si Securitatea, din povestirile altora, din alte carti. Poate volumul urmator va fi realizat si cu mai multa grija pentru explicarea, macar pe scurt, in josul paginii, acolo unde informatorii prezinta aspecte neadevarate, pentru indicii de nume si localitati, care au si inexactitati, sau pentru citarile incomplete - chiar daca volumul omagial dedicat lui Todea de episcopul Bercea prezinta fotografii fara sa fie trecut anul, acesta nu este un motiv pentru care, la preluarea lor, sa nu se incerce, totusi, o plasare in timp. Dar, cu siguranta, un nou volum va fi tot asa de util si binevenit, ca si acesta, in a aduce mai multa lumina in istoria BRU.
    Binele nostru personal nu e un fruct pe care sa-l mananci singur. Istoria Romaniei, cea din granitele de azi, din ultimii 300 de ani, nu va fi niciodata completa fara istoria BRU. Iar intelegerea noastra fata de o anumita perioada are, fireste, implicat si criteriul proximitatii, ca la receptarea stirilor din presa. O catastrofa cu 200 de victime, din fundul Africii, va misca mult mai putin un cititor din Romania, fata de o deraiere de tramvai, in orasul lui, chiar daca nu s-a ajuns decat la rani superficiale. Ma intreb daca, azi, felul in care greco-catolicii au suferit, ceva mai mult de 40 de ani, in secolul trecut, mai poate genera empatie unui scolar, student, istoric sau simplu cititor, ce nu are rude sau prieteni credinciosi ai BRU.

    De fiecare data cand citesc despre o drama istorica, ma gandesc ce varste aveau bunicii mei, parintii mei sau eu, atunci cand au avut loc, de sunt mai recente. Si cum traiam noi, atunci, si daca am aflat despre povestea respectiva, si daca ne-a adus o clipa de doliu in suflet. Tot asa cum, absolut intotdeauna, de o vreme incoace, cand aud despre ,,dizidenta lui Adrian Paunescu" fata de autoritatile statale, aduc exemplul cardinalului Todea, si al ,,magicului an 1964". Stiu putine date din cap, dar anul acesta l-am tinut minte. Marea iesire din puscarii. Cea fizica.
    Atunci cand sursa ,,Liviu Oltean" turna Securitatii ca cineva spusese ,,n-avem lipsa de Todea", in aprilie 1973, erau zile reci in Timisoara mea. Un om isi castiga parizerul turnand la Securitate pe altii, departe de noi, in Mures. Eu ma nascusem de o zi, la Timisoara, in Ronat, prematur. Mama era din Mures, abia mult dupa ce s-a dus si ea am aflat ca fusese botezata greco-catolica. Tehnic, in acel aprilie 1973, ea era credincioasa episcopului Todea. Nu am auzit absolut niciodata nici un cuvant de la ea despre greco-catolici. Ma intreb, iar, cu cartea lui Sergiu - oare ea stia? Stia despre puscaria lui Todea, despre iesirea din inchisori, despre efortul de a tine vie, chiar in catacombe, si Biserica ei? La 9 ani vizitam prima data Castelul Huniazilor, eram in curte, ridicasem o piatra, ca amintire. Una dintre invatatoare (nu a mea, a mea nu a fost si nu e tampita) mi-a spus, ironic: ,,Doar nu crezi ca piatra aia e de pe vremea lui Iancu de Hunedoara?" I-am raspuns: ,,Nu, pietrele sunt, de fapt, cu cateva milioane de ani mai vechi. TOVARASA". In anul acela, Todea era arestat iar.
    Istoria este un animal ciudat. Pleaca, aproape fara sa realizezi, de la o adiere a zilei de azi, aproape imperceptibila, ca o samanta de floare-de-piatra, de langa tine, si nici nu stii cand a crescut, si ti-a pus ghiulea de picior, si, mai apoi, te trezesti dialogand cu Iona, in burta pestelui. Si a timpului. Fericiti cei care, chiar gresind, in sperantele sau chiar in demersurile lor, au avut, totusi, constiinta ca ceea ce fac e, chiar din clipa respectiva, parte din istorie, si ca sunt datori istoriei ce se va asterne mai drept, candva, cu fapte care sa-si aiba un loc luminat, acolo.
    Ramona Balutescu
    *Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii" a fost prezentat sambata, 5 august, in Reghin, la Biserica Greco Catolica Adormirea Maicii Domnului din Cartierul Libertatii, la ora 17.00.
    The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Revin banii europeni pentru apa. Va fi cu (si) mai mult succes?


    [2017-08-13]
    Strada Mihail Kogalniceanu este inchisa, in capatul spre Parcul Balcescu, pentru refacerea retelei de apa si canalizare Lucrarile Companiei de Apa nefinalizate in ciuda finantarii nerambursabile au parte de o a doua sansa... europeana.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Revin banii europeni pentru apa. Va fi cu (si) mai mult succes?
    Sursa: Bihon.ro
  • Cursa Ryanair Oradea - Milano are intarziere din cauza furtunii. Peste 100 de persoane asteapta in Aeroport, pasagerii care vin din Italia, debarcati la Budapesta


    [2017-08-12]
    Peste 100 de persoane asteapta, sambata seara, in Aeroportul din Oradea, dupa ce avionul companiei Ryanair, care trebuia sa ii duca pe aeroportul Milano (Bergamo) nu a putut ateriza din cauza furtunii. Pasagerii care urmau sa aterizeze la Oradea au fost dusi la Budapesta, de unde vor veni cu microbuze. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Schela de pe Facultatea de Mediu isi baga coada in circulatia de pe str. Magheru


    [2017-08-11]
    Vin doua zile cu deranj in traficul rutier de pe str. Magheru. Dupa doua weekenduri in care soferii au fost incurcati de lucrarile termice, acum, pe aceeasi strada, problemele sunt cauzate de Facultatea de Protectia Mediului. Conform celor transmise de Biroul de Presa al Primariei, a fost aprobata inchiderea circulatiei rutiere pe o banda a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Filmare cu drona: tamponare pe strada Matei Corvin din Oradea (VIDEO)


    [2017-08-11]
    Circulatia pe strada Matei Corvin din Oradea a fost ingreunata, pret de cateva zeci de minute, in prima parte a zilei de vineri, de o tamponare intre doua autoturisme. Din fericire, nimeni nu a fost ranit. Vezi imaginile surprinse cu drona de un cititor de-al BIHOREANULUI! [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-11]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in jurul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Global Village: Tineri din 15 tari vin sa isi impartaseasca traditiile la ERA Park Oradea


    [2017-08-11]
    Tineri voluntari din 15 tari vor participa, sambata, la "Global Village", un targ multicultural organizat de AIESEC la ERA Park, cu scopul de a promova obiceiurile din aceste zone. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Judetul Bihor ramane sub cod portocaliu de canicula, dar vin furtuni. Afla cum va fi vremea in urmatoarea saptamana!


    [2017-08-10]
    Judetul Bihor se mentine, vineri, sub cod portocaliu de canicula, insa vestea buna este ca, in urmatoarele zile, vremea se va raci, dupa cum arata estimarile meteorologilor. In weekend ne asteapta, insa, furtuni. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii


    [2017-08-10]
    Asa cum spuneam in articolul trecut, nu avem pretentia de experti culinari si nici nu vrem sa influentam alegerea nimanui dar credem ca ajuta sa impartasim experienta noastra gastronomica cu cei care vor dori sa incerce o pizza in Oradea. Astazi vom vorbi despre pizzeria Eldorado de pe Republicii. Localul este unul frecventabil si este […]
    The post Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii appeared first on Presa Oradea.
     Asa cum spuneam in articolul trecut, nu avem pretentia de experti culinari si nici nu vrem sa influentam alegerea nimanui dar credem ca ajuta sa impartasim experienta noastra gastronomica cu cei care vor dori sa incerce o pizza in Oradea. Astazi vom vorbi despre pizzeria Eldorado de pe Republicii.
    Localul este unul frecventabil si este in topul nostru de preferinte. Pretul unei pizza este intre 15 si 25 de lei, cu exceptia celei cu fructe de mare care costa 40 de lei (550 de grame). Berea e in jur de 7,5 lei (500 ml). Partea buna este ca exista in meniu categoria ,,bere craft" (artizanala) partea proasta este ca in aceasta categorie sunt si beri care nu au ce cauta acolo. Merita totusi mentionat, pentru varietate. Apa minerala porneste de la 4,5 lei, o Cola de 250 ml costa 5,5 lei, un fresh de portocale - 11 lei.

    Aerul conditionat era miercuri, 9.08.2017, doar precizat pe geam si se stimtea in interior doar zgomotul pe care ar trebui sa il faca un aparat de aer conditionat. Nu era nici canicula de afara dar nici racoare nu era.
    Muzica ambientala a fost k, dar nu se prea auzea din cauza a ceea ce ar fi trebuit sa fie un aparat de aer conditionat. Localul este frumos decorat (in stul western) desi, chiar la intrare, e o pata mare de igrasie pe tavan.

    Baia este excelenta din toate punctele de vedere. Pisoarele au lipite pe ele bancuri ca sa nu te plictisesti si exista chiar si unul mai mic pentru copii. Chelnerii sunt amabili desi, in urma cu ceva timp, cand am vrut sa-mi ,,customizez" o pizza mi s-a spus ca se pot soate si introduce ingrediente in plus dar pretul ,,produsului final" nu poate fi mai mic.
    Pizza este buna. Vine in 10-15 minute iar alimentele folosite sunt de calitate. Sosurile sunt excelente, vin in recipiente speciale (ketchup, oregano si chilli), dar merita comandat si cel alb cu smantana si usturoi.

    Am comandat o pizza Full House, cea mai mare (800 de grame) la doua farfurii si, desi avea rosii si castraveti, gustul a fost excelent, fructele fiind proaspete si din categoria celor care ,,au gust".
    400 de grame este o cantitate suficienta pentru a nu simti apoi ca a fost ,,prea mult" (mai ales daca adaugi 1-2 beri). Cea mai mica este undeva la 460 de grame, deci poti comanda si una intreaga, daca iti place tipul acela de pizza. 100-150 de grame in plus, peste cele 400, mie mi se pare mult. Merita incercata limonada, mai ales cea cu gust de zmeura, care este deosebita.

    Nota finala 8 pentru pizza dar 7,50 pentru aerul ,,aproape conditionat". Daca ati mancat la Eldorado va invitam sa ne impartasiti din experienta dumneavostra in comentarii. Important este ca cei care citesc sa isi faca o idee a ce presupune experienta unei mese in acest local.
    Daca doriti sa cititi mai multe pe aceasta tema, va recomandam articolul despre pizzeria Why Not.
    Ichim Vasilica
    The post Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Incepand de astazi, in sase judete din vestul tarii - Revin restrictiile de circulatie


    [2017-08-09]
    Azi, 10 august, in intervalul orar 13.00 - 19.00, pe drumurile nationale si autostrazile care tranziteaza 6 judete din vestul tarii vor fi instituite restrictii de circulatie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Echipa de polo va avea o alta fata - CSM Digi, un singur obiectiv - reconstructia


    [2017-08-09]
    Lotul echipei de polo a prins contur, iar transferurile facute vin sa confirme strategia pentru noul sezon. Astfel, de la Oradea au plecat jucatori cu experienta care ajunsesera sa se plafoneze si au… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Filme pentru toate gusturile, GRATUIT, in Santul Cetatii Oradea (PROGRAM)


    [2017-08-09]
    Luna august vine la Oradea cu filme in aer liber sub cupola evenimentului Oradea Summer Film, 4-27 august. In cadrul lui vor poposi la Oradea si Caravanele de film TIFF si NEXT. Proiectiile se vor tine, ca la editia trecuta, in Santul Cetatii Oradea. 17 zile de cinema in aer liber intr-o atmosfera relaxanta pe […]
    The post Filme pentru toate gusturile, GRATUIT, in Santul Cetatii Oradea (PROGRAM) appeared first on Presa Oradea.
     Luna august vine la Oradea cu filme in aer liber sub cupola evenimentului Oradea Summer Film, 4-27 august. In cadrul lui vor poposi la Oradea si Caravanele de film TIFF si NEXT. Proiectiile se vor tine, ca la editia trecuta, in Santul Cetatii Oradea.
    17 zile de cinema in aer liber intr-o atmosfera relaxanta pe iarba alaturi de un decor de vara cu luminite, hamace, paturi, pentru serile mai racoroase si gustari. Pe langa filme bune, participatii se vor putea bucura si de muzica buna, anul acesta avand si o seara de concert simfonic alaturi de  Orchestra de Tineret din Chisinau, orchestra care a sustinut in anul 2015 un concert in aer liber in Cetatea Oradea.

    Filmele prezentate in cadrul serilor ArtHouse (4, 25, 26, 27) au avut parte de un parcurs festivalier in cadrul celor mai prestigioase festivaluri de film din lume si sunt proiectate in premiera in Oradea. Cele patru filme sunt de origine europeana (Olanda, Romania si Slovacia) si eurasiatica (Georgia). Ele dilateaza granita dintre documentar si fictiune si au o abordare plina de candoare fata de conditia umana: Doar o rasuflare, Romania, 2016, The machine which makes everything disappear, Georgia, 2012, Pictures of the Old World, Cehoslovacia 1972 si Legile lui Matthew, 2016.

    Acest eveniment ofera o alternativa spectatorilor oradeni, deoarece filmele, in ciuda calitatilor extraordinare, sunt inaccesibile publicului larg.
    In perioada 8-10 august va poposi in Sant Caravana NexT. Aceasta vine si anul acesta la Oradea cu multe filme bune de scurt metraj, nevazute pe micile ecrane de acasa. Fiecare seara va avea cate o tema speciala: 8 august- Seara de Oscar- 138 minute, 9 august- Best of Festivalul NexT- 94 minute, 10 august- Scurtmetraje Romanesti de la NexT- 94 minute.

    In 15-16 august revine in Oradea Caravana filmelor TIFF.



    Data
    Ora
    Filme/ Concert


    04-Aug
    20:00 – 21:30
    Doar o rasuflare, Romania, 2016


    05-Aug
    20:00-22:00
    London has Fallen (Cod rosu la Londra), 15 , actiune


    06-Aug
    20:00 – 22:00
    Dark Places (Locuri intunecate), 15 , Thriller


    08-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana NexT


    09-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana NexT


    10-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana NexT


    11-Aug
    20:00 – 22:00
    Ender’s Game (Jocul lui Ender), 12, actiune


     
    22:00-23:30
    Empire State: Lovitura Secolului, 15, Thriller


    12-Aug
    20:00 – 22:00
    Gods of Egypt (Zeii Egiptului), 12 , aventura


    13-Aug
    20:00 – 22:00
    Point Break (La limita extrema), 12, actiune


    15-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana Filmelor TIFF


    16-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana Filmelor TIFF


    18-Aug
    20:00 – 22:00
    And so it goes (Asa e viata), 12, comedie


    19-Aug
    20:00-22:00
    The Cobbler (O zi in pantofii altcuiva), 12, comedie


    20-Aug
    20:00 – 22:00
    Alex Rider: Operations Stormbreaker


    25-Aug
    19:30-20:30
    CHISINAU YOUTH ORCHESTRA


     
    21:00-22:30
    The machine which makes everything disappear


    26-Aug
    21:00-22:30
     Pictures of the Old World, Cehoslovacia 1972


    27-Aug
    21:00-22:30
    Legile lui Matthew, 2016



    1
    Anul acesta amenjarea spatiului destinat evenimentului a fost una atent creata in stil de relaxare si buna dispozitie. De la luminite, hamace si fotoliile Visit Oradea, pana la o zona umbrita care ii va feri pe cei prezenti de soare.

    Ecranul pe care se vor face proiectiile este un ecran curbat care va permite vizitatorilor o experienta mai intensa. Vor fi 2 casute care vor deservi pe cei prezenti, una cu racoritoare, bere, nachos si una cu vin si alte produse derivate.
    Eveniment organizat de: Asociatia pentru promovarea turismului din Oradea si regiune cu sprijinul Primariei Oradea.
    Ichim Vasilica
    The post Filme pentru toate gusturile, GRATUIT, in Santul Cetatii Oradea (PROGRAM) appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Incepe Festivalul de Film in aer liber


    [2017-08-09]
    Mâine incepe festivalul Oradea Summer Film, care se va desfasura in Parcul Cetatii. Evenimentul ajuns la editia a II-a se va derula in perioada 4-27 august. In cadrul acestui eveniment vor poposi la Oradea si Caravanele de film TIFF si NEXT.

    Organizatorul evenimentului este Asociatia pentru Promovarea Turismului din Oradea si regiune, care promite 18 zile de cinema in aer liber intr-o atmosfera relaxanta pe iarba alaturi de un decor de vara cu luminite, hamace, paturi, pentru serile mai racoroase si gustari. Pe lânga filme bune, participatii se vor putea bucura si de muzica buna, anul acesta având si o seara de concert simfonic alaturi de  Orchestra de Tineret din Chisinau, orchestra care a sustinut in anul 2015 un concert in aer liber in Cetatea Oradea.

    ArtHouse- Filme de Autor

    Filmele prezentate in cadrul serilor ArtHouse (4, 25, 26, 27) au avut parte de un parcurs festivalier in cadrul celor mai prestigioase festivaluri de film din lume si sunt proiectate in premiera in Oradea. Cele patru filme sunt de origine europeana (Olanda, România si Slovacia) si eurasiatica (Georgia). Ele dilateaza granita dintre documentar si fictiune si au o abordare plina de candoare fata de conditia umana: Doar o rasuflare, România, 2016, The machine which makes everything disappear, Georgia, 2012, Pictures of the Old World, Cehoslovacia 1972 si Legile lui Matthew, 2016.

    Acest eveniment ofera o alternativa spectatorilor oradeni, deoarece filmele, in ciuda calitatilor extraordinare, sunt inaccesibile publicului larg.

    Filmul de deschidere 'Doar o rasuflare' este regizat de oradeanca Monica Lazurean-Gorgan, producatoare si regizoare de film stabilita in Bucuresti. Este produs cu sprijinul HBO Europa. Filmul a avut premiera mondiala la Festivalul 'Vision du Reel' din Elvetia, mai apoi câstigând premii internationale la Sarajevo (Bosnia si Hertegovina), Let's Cee (Austria) si nationale la Astra, Gopo si DocuArt. Filmul a fost prezentat in Rusia, SUA, Lituania, Austria, Croatia, Franta, Italia, Belgia, Estonia. Regizoarea va fi prezenta la proiectia din 4 august 2017, in Parcul Cetatii, unde spectatorii ii pot adresa intrebari in cadrul unei sesiuni de intrebari si raspunsuri.

    Filmele DIGI

    Partener pentru al doilea an consecutiv DIGI Film aduce la Oradea 9 filme de cinema, pline de actiune si aventura, care vor tine publicul cu sufletul la gura pana in ultimul minut. Printre filmele difuzate se numara actiunea London has Fallen (Cod rosu la Londra), trillerul Dark Places (Locuri intunecate), actiunea Gods of Egypt (Zeii Egiptului) sau comedia And so it goes (Asa e viata).

    CARAVANE

    Caravana NexT- 8-10 august 2017

    Caravana NexT vine si anul acesta la Oradea cu multe filme bune de scurt metraj, nevazute pe micile ecrane de acasa. Fiecare seara va avea cate o tema speciala:

    8 august- Seara de Oscar- 138 minute

    Intindem covorul rosu peste pajiste si aprindem reflectoarele pentru cele cinci scurtmetraje de fictiune, nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film in 2017. Tot ce mai lipseste este sa ni te alaturi pentru o Seara de Oscar la tine in oras!

    9 august- Best of Festivalul NexT- 94 minute

    Cele mai iubite filme de la NexT 2017! Comedii, animatii, calatorii in spatiul cosmic sau pe tarâmuri magice, filme de groaza si filme ca-n viata, toate scurte, doua ore din tot ce are cinematograful mai bun de oferit.

    10 august- Scurtmetraje Romanesti de la NexT- 94 minute

    Cele mai aplaudate scurtmetraje românesti de la editia din 2017 a festivalului. Intâmplari de familie rupte din viata si povesti de dragoste cu intorsaturi neasteptate, spuse pe scurt, cu multa imaginatie.

     

    Caravana filmelor TIFF - 15-16 august

    Caravana Filmelor TIFF revine si in aceasta vara, cu un program de filme noi, premiate, proiectate in aer liber pentru publicul din circa 15 orase. Ecranul urias al Caravanei va fi amplasat in parcul Cetatii Oradea in data de 15 august. Spectatorilor li se pregatesc comedii, drame, thrillere animatii, filme premiate in marile festivaluri si succese de casa. In curand programul complet al Caravanei TIFF.

     

    PROGRAM ORADEA SUMMER FILM:DataOraFilme/ Concert04-Aug20:00 - 21:30ArtHouse (Filme de autor)- Doar o rasuflare, România, 201605-Aug20:00-22:00London has Fallen (Cod rosu la Londra), 15 , actiune06-Aug20:00 - 22:00Dark Places (Locuri intunecate), 15 , Thriller08-Aug21:30 - 23:30Caravana NexT- Seara de Oscar09-Aug21:30 - 23:00Caravana NexT-Best of Festivalul NexT10-Aug21:30 - 23:00Caravana NexT- Scurtmetraje Romanesti de la NexT11-Aug20:00 - 22:00Ender's Game (Jocul lui Ender), 12, actiune 22:00-23:30Empire State: Lovitura Secolului, 15, Thriller12-Aug20:00 - 22:00Gods of Egypt (Zeii Egiptului), 12 , aventura13-Aug20:00 - 22:00Point Break (La limita extrema), 12, actiune15-Aug21:45 - 23:00Caravana Filmelor TIFF- Mucenicul/(M)uchenik, Rusia, 201616-Aug21:45 - 23:00Caravana Filmelor TIFF-

    Complet Straini/ Perfetti sconosciuti, Italia, 201618-Aug20:00 - 22:00And so it goes (Asa e viata), 12, comedie19-Aug20:00-22:00The Cobbler (O zi in pantofii altcuiva), 12, comedie20-Aug20:00 - 22:00Alex Rider: Operations Stormbreaker (Alex Rider: Micul Spion), 12, actiune25-Aug19:30-20:30CHISINAU YOUTH ORCHESTRA 21:00-22:30ArtHouse (Filme de autor)- The machine which makes everything disappear, Georgia, 201226-Aug21:00-22:30ArtHouse (Filme de autor)-  Pictures of the Old World, Cehoslovacia 197227-Aug21:00-22:30ArtHouse (Filme de autor)- Legile lui Matthew, 2016 

    AMENAJARE: Parcul Cetatii Oradea- intrare cu str. Grivitei

    Anul acesta amenjarea spatiului destinat evenimentului a fost una atent creata in stil de relaxare si buna dispozitie. De la luminite, hamace si fotoliile Visit Oradea, pâna la o zona umbrita care ii va feri pe cei prezenti de soare. Ecranul pe care se vor face proiectiile este un ecran curbat care va permite vizitatorilor o experienta mai intensa. Vor fi 2 casute care vor deservi pe cei prezenti, una cu racoritoare, bere, nachos si una cu vin si alte produse derivate.

    Partenerii nostri vor fi prezenti in locatie, oferind colturi de relaxare sau activitati interactive cu publicul.

    Eveniment organizat de: Asociatia pentru promovarea turismului din Oradea si regiune cu sprijinul Primariei Oradea.

    Partener Principal: Raiffeisen Bank

    Partener oficial: DIGI FILM

    Sponsor: Ergocon SRL

    Sprijinit de: ARED

    Promovat de: InfoOradea.ro si Ghid Local Oradea

     

      [...]Citeste mai departe
    Incepe Festivalul de Film in aer liber
    Sursa: Primaria Oradea
  • Inca o sesizare din mediul online, solutionata prompt de politistii locali


    [2017-08-09]
    Ca urmare a publicarii in mediul online a unei sesizari cu privire la depozitarea ilegala pe Calea Sântandrei - Cartierul Balcescu a unor deseuri, politistii locali s-au sesizat si au actionat prompt.

    In urma identificarii autoturismului ce figureaza pe  societatea Eusebia Farm SRL, cu sediul in comuna Suncuius, prin interventia politistilor locali din cadrul Compartimentului Protectia Mediului - Politia Ecologica a fost identificata si persoana care a efectuat depozitarea unor saci cu rumegus si deseuri rezultate din constructii, aceasta fiind C. N. V. (58 ani) din com. Suncuius, care executa lucrari de constructii la un imobil situat in Cartierul Balcescu. Contravenientul si-a recunoscut fapta, mentionând la rubrica Obiectiuni din cadrul PVCSC ca: "LOCUL DE DEPOZITARE NU ESTE INSCRIPTIONAT CU RESTRICTII IN ACEST SENS".

    In consecinta, politistii locali au sanctionat fapta cu amenda contraventionala in valoare de 1.000 lei, iar ca masura complementara obligatia de a elibera domeniul public de depozitarile efectuate ilegal si transportarea lor la Depozitul de deseuri din cadrul Centrului de Management Integrat al Deseurilor "Eco Bihor", de pe str. Matei Corvin nr. 327.

    Reamintim ca la depozitul Eco Bihor, depozitarea unei tone de moloz rezultata din constructii sau reamenajari costa 2,5 euro + TVA (aprox. 15 lei), in comparatie cu amenzile pentru depozitarea pe domeniul public care incep de la 1.000 la 2.500 lei.

    Politia Locala Oradea tine sa multumeasca cetatenilor ce se implica si dau dovada de spirit civic, pentru a ne sprijini in demersul nostru comun, de a face un pas important in lupta impotriva depozitarilor ilegale de pe spatiul public al municipiului Oradea. De asemenea, reamintim numarul de telefon la care cetatenii pot apela pentru a semnala situatii din sfera noastra de competenta - 0259.969 - Dispecerat.

     

      [...]Citeste mai departe
    Inca o sesizare din mediul online, solutionata prompt de politistii locali
    Sursa: Primaria Oradea
  • Vin caravanele! Incep proiectiile NexT si TIFF la Oradea Summer Film


    [2017-08-08]
    La Oradea ajung in urmatoarea perioada doua caravane cu scurtmetraje si lungmetraje care vor fi proiectate in cadrul festivalului de film in aer liber. Prima dintre ele este caravana NexT, care aduce pe 8, 9 si 10 august, scurtmetraje romanesti, precum si unele premiate cu Oscar. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Pleaca vipia, vin furtunile!


    [2017-08-06]
    Asa cum era de asteptat, perioada extrem de calda va fi schimbata cu una in care vor predomina furtunile. Pe alocuri chiar violente. Meteorologii au emis o avertizare de vijelii iminente pentru o serie de localitati din Bihor. Este vorba despre: Alesd, Beius, Stei, Astileu, Auseu, Borod, Bratca, Brusturi, Budureasa, Bulz, Buntesti, Cabesti, Campani, Capalna, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Scapam de Codul Rosu! Judetul Bihor trece sub cod galben de canicula, dar vin furtuni!


    [2017-08-05]
    Judetul Bihor scapa de codul rosu de canicula, insa ramane sub cod galben. Maximele termice se vor situa in jurul valorii de 35 de grade, iar in a doua parte a zilei, respectiv in noaptea de duminica spre luni, vor fi furtuni. Compania de drumuri mentine insa restrictia pentru masinile de mare tonaj pe drumurile nationale si pe autostrazi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Manual despre tradare - din capatul celalalt


    [2017-08-05]
    Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a […]
    The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.
     Nu stiu cati drepti trebuie sa fie intr-o cetate, ca ea sa nu fie distrusa. Dar cred cu tarie ca daca 100 de tineri istorici, 10 sau macar doi - trei vor gasi o sursa potrivita de informare in volumul doctorului in istorie Sergiu Soica, ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii", toata zdroaba lui a avut un rost.
    Chiar daca volumul nu a fost menit a pune pe masa concluzii gata mestecate, documentele prezentate aici, cele mai multe fiind note informative si rapoarte prezentate Securitatii, pana in anul 1973, legate de preotul, episcopul si, mai tarziu, cardinalul greco-catolic Alexandru Todea, vin avand atasate, firesc, atat radiografii despre omul turnat dar si despre turnatori si receptori, precum si o serie de intrebari la care cititorul, cu orizontul deja largit, prin lecturarea cartii, si le va pune si la care, poate, va si cauta raspunsul.
    Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securitatii", aparut anul acesta la Editura Mega din Cluj, si semnat de Sergiu Soica, este un element de lucru pentru cei care vor dori sa inteleaga mai bine prigoana asupra greco-catolicilor, desfasurata nu doar de la 1948, anul interzicerii acestui cult, in Romania, ci si inainte, si tinand (aparent) pana in 1989. Volumul merge, in cele peste 800 de pagini ale sale, la anul 1973, promitandu-ni-se, macar la prezentarea din Timisoara a lui, ca va exista si o continuare, care sa se apropie de anii '80.

    Volumul a fost lansat joi, 27 iulie, la Biblioteca Universitatii de Vest din Timisoara. Au vorbit, pe langa autor, moderatorul serii, lectorul Mihai Panu, de la Facultatea de Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, din cadrul UVT, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj si episcopul Virgil Bercea, conducator al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea si nepot al cardinalului Alexandru Todea. De altfel, ierarhul a si finantat aparitia volumului, dovedind ca aceasta eparhie poate sprijini si aparitia unor carti care sa imbagateasca agonisirile pe linie fireasca ale institutiei, nu doar maculatura.
    Daca pana acum am cunoscut cum a fost viata cardinalului Todea din scrierile proprii sau din povestirile celor care l-au intalnit, volumul prezentat la Timisoara ne pune in fata ochilor varianta tradari, din cealalta parte, si anume cum au aratat notele care il ,,incriminau". Este o marturie deosebit de interesanta, utila atat pentru cercetatori, dar care ar putea ajuta (in caz ca ar fi citita - ceea ce nu va fi) si celor care inca ne povesesc, in tramvaie sau la alegeri, ce bine s-a trait pe vremea comunismului.
    Libertatea ca vis
    Cei care au fost FAPTUITORI, legat de aceasta felie din istoria greco-catolicilor, din ilegalitate, s-au dus, multi. In curand se vor duce si POVESTITORII faptelor. Vor ramane cartile. Daca ele nu vor fi scrise la timp, pana mai exista macar povestitori, o droaie de lucruri vor ramane ciuntit sau vor muri de tot. De aceea este asa de importanta valorificarea resurselor vii sau, mai apoi, a arhivelor. In aparenta, note seci, turnatorii la Securitate, lucruri de acum 70 - 40 de ani sunt inca in stare sa ne starneasca mai mult decat o indignare cumva aseptica, detasata. Pentru ca inca ne legam cu fire personale de oamenii dusi, de rudele si cunoscutii lor, de cei care au suferit atunci si care inca poarta suferinta, fiind alaturi, in vremurile acelea, de principalii martiri.
    Nu am ajuns sa-l cunosc pe cardinalul Todea dar i-am cunoscut cateva rude, am citit despre el, am fost in locurile unde s-a nascut, unde s-a ridicat si a locuit. Am participat la parastasul de la Teleac, la 100 de ani de la nasterea sa, in biserica improvizata ce gazduieste, acolo, slujbele greco-catolicilor. Apoi, la Reghin, la casa memoriala a lui, unde si-a trait ultimii ani de viata. Cateva din fotografiile de acum cinci ani, de la Teleac si Reghin, vor fi folosite pentru ilustrarea acestui material. Unii dintre cei pe care i-am avut alaturi atunci s-au dus si ei. Cu bagajul imens de istorie pe care il tezaurizau - unii reusind, totusi, sa faca publice o parte din marturiile lor despre anii prigoanei.

    Probabil ar fi trebuit sa citesc rece cartea lui Sergiu Soica. Ma intreb de la ce generatie se va putea citi rece, insa, acest volum. Fara sa te gandesti ca, uite, unul din oamenii pe care ii stii era urmarit si turnat, sau ca doamna cu care ai povestit prea putin candva, cand v-ati intersectat, si care mai avea atatea sa spuna, acum nu mai e. Sau fara sa te gandesti cum erau acesti turnatori, si pentru ce au ajuns ei sa sifoneze la Securitate, si cum ii incapea pielea cu dubla lor ,,fata" - aceea de pieten sau amic care se baga sub pielea ta, si aceea de sursa pentru Securitate, intr-o tradare ordinara... Si ma intreb daca va exista vreodata vreo generatie care sa nu se gandeasca la ,,profilul turnatorului", cu intrebarea ,,de ce?"...
    Citind o astfel de carte, esti ca o pasare calatoare deasupra unui oras in care nu ii e sortit sa se opreasca. Vezi mult mai mult decat daca ai fi jos, si te intrebi. Si te scarbesti. Si te induiosezi. Acum, stii. (Cat stii). Stii ca libertatea (atata cata este ea) a venit in 1989. Dar atunci nu se stia cand va veni. Stii care e suma anilor pe care i-a facut Todea in puscarie, in atatea ture de arestari si intemnitari. Dar el nu stia, pe cand era ,,bandit" in inchisoare, ca va veni gratierea din 1964. Si nu stia ca, dupa aceasta eliberare, va fi, mai incolo, dupa doua decenii, inchis iar.
    Si te induiosezi, dincolo de toata mizeria pe care o cerni, pentru a vedea aurul asta, de speranta lui Todea, exprimata mereu si mereu, cum ca Biserica Greco-Catolica Unita cu Roma, din Romania, va iesi candva la suprafata, iar. Si te uiti la ani. Si calculezi. Il auzi, citind cartea, pe Todea spunand, din puscarie, ca se va ajunge, ,,la anul", sau ,,in curand", la libertate. Si indoi degetele, numarand cati ani mai erau pana la asta. Si nu-ti ajunge o mana, nu-ti ajung doua maini.  Apoi, el iese din inchisoare, si te gandesti ca s-a linistit, si ca notele de la Securitate il vor arata drept un bland cositor de iarba, si atat, asa cum apare intr-o filmare de batranete. Dar nu, el nu s-a linistit, si, dincolo de siguranta proprie, il vezi cultivand firava mladita a bisericii, si pe mai departe, el avand si meritul de a reorganiza ce a ramas din BRU, atat in clandestinitate, cat si dupa Revolutie.
    Cat de naiv! - iti vei spune. Si totusi, cunoscandu-i viata, naivitatea lui, existenta uneori si dupa Revolutie, cand credea ca revendicarile greco-catolicilor nu se vor impiedica de ortodocsi, este frumoasa. Este speranta unui om care a avut taria de a-si pastra visul, ani si ani, purtandu-se ca si cum el ar fi dupa colt si ar putea sa se intample maine. Si insufland si altora speranta, si tinandu-I aproape de el, chiar si atunci cand, pentru a nu le face mai mult rau, nu era prezent in mijlocul credinciosilor.
    Lansarea volumului
    La Universitatea de Vest din Timisoara, lansarea cartii despre Todea si Securitate este o seara speciala. Nu pentru multi dar, cred, pentru buni, in compensatie. Lectorul Mihai Panu spune ca avem in fata ,,o tema sensibila din punct de vedere istoriografic, prin prisma pozitionarilor, mai mult sau mai putin fericite, in ultimii 27 de ani, privind importanta Bisericii Greco-Catolice in Romania, si traseul ei in intunecatii ani ai comunismului". El vorbeste si despre etica neuitarii, care ne ajuta sa nu repetam greselile trecutului, adaugand: ,,Exercitii de genul celui pe care il facem in aceasta seara sunt cat se poate de necesare". In finalul deschiderii, Mihai Panu adauga: ,,Adevarul ramane cea mai pura forma de cunoastere. Dar si cea mai dura."
    Monseniorul Angelo Narcis Pop neindeamna sa lecturam volumul pe post de meditatie. Arata cat s-au straduit informatorii sa-l urmareasca pe Todea, sa fie intimidat si determinat sa renunte la credinta sa. Fara sa reuseasca sa il convinga. ,,Tot raul s-a transformat o marturisire" - concluzioneaza vicarul general de Lugoj, aratand ca felul in care s-au aliniat, una peste alta, notele informative, este inca o recladire a istoriei.
    Inainte de a-i oferi cuvantul autorului volumului, Mihai Panu adauga ca ,,viata cardinalului Alexandru Todea este o poveste despre principii, despre valori, si, nu in ultimul rand, despre vointa".
    Sergiu Soica povesteste despre felul in care s-au strans ideile, pentru ca aceasta carte sa existe, despre discutiile cu PS Virgil Bercea, care ii povestea despre unchiul sau si despre initiativa acestuia ca lucrurile ce se leaga de dosarul de la Securitate al lui Alexandru Todea, pe care episcopul oradean il avea, sa se regaseasca intr-un volum.

    Un lucru ce a fost remarcat de Sergiu Soica drept interesant este felul in care istoria orala se imbina cu cea a documentelor, el povestindu-ne cum episcopul Bercea i-a vorbit despre modul  in care protopopul de Reghin, Alexandru Todea, a mers la Bucuresti, sa fie sfintit episcop. Ca sa ajunga de la Reghin la Bucuresti, a cumparat bilete de tren in doua directii diferite, pentru a ii deruta pe oamenii Securitatii. Soica spune ca aceeasi poveste, auzita deja de la ierarh, o gaseste spusa asa si de catre Securitate.
    Autorul ne arata ca acest volum ajuta si pentru a ii informa pe cei care spun ca, intre 1948 si 1989, BRU nu a facut nimic ca sa-si apere credinciosii. Episcopul Todea trimite memorii Statului, cerand reabilitarea BRU - chiar si din inchisoare. El trimite in total 34 de memorii Statului Roman, pentru repunerea in dreptuuri a Bisericii sale. Initial lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar si lui Nicolae Ceausescu, si chiar Elenei Ceausescu, de ziua de nastere a lui Nicu Ceausescu, sperand sa dea, poate, de o mai mare deschidere. Doua dintre acele memorii figureaza si in acest volum.
    Sergiu Soica spune, la prezentarea cartii, despre ,,frica care a fost mereu langa acesti oameni", si chiar despre o forma de aparenta paranoie. Ne povesteste despre un pulover pe care Todea l-a dat lipsa din camera sa, si despre felul in care acesta s-a dus la Securitate sa reclame aceasta lipsa. Hatru, autorul ne spune ca, initial, citind despre acest lucru, s-a gandit ,,Cat de paranoic, sa mearga sa spuna ca i-a lipsit o haina!" Dar tot el realizeaza, mai departe, ca Todea gandise bine demersul, explicand ca nu voia ca acea haina sa apara cumva intr-un loc necuvenit si sa-l incrimineze legat de vreo crima sau vreun furt.
    Au fost 73 de informatori care au raportat despre Todea, si 34 de ofiteri ai Securitatii ce primeau notele informative si dadeau directivele legat de ce intrebari sa i se puna si cum sa se actioneze mai departe. O armata de oameni.
    Ascultandu-l pe Sergiu Soica si statistica prezentata de el, despre zeci de informatori si zeci de gradati ai Securitatii, platiti sa pandeasca un om, imi vine in minte povestea dintre Stalin si papa Pius al XII-lea, cand era vorba ca Sfantul Scaun sa participe la tratativele de pace din timpul Razboiului Rece, cand Stalin a  intrebat ,,Dar cate divizii are papa?" Se spune ca, in 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus ,,Acum va vedea cate divizii avem". Si Securitatea a vazut ca Biserica lui Todea a iesit la lumina. Securitatea si-a schimbat, de atunci, numele, ]n SRI, a desecretizat dosare. Intrebarea, legata de munca platitilor ei, a ramas, uneori, intacta, si acum: ,,Pentru ce?"
    Mihai Panu spune ca vorbeste din perspectiva unui outsider, dar care este foarte sensibil la istoria Bisericii Greco-Catolice, si readuce vorba despre frica: ,,Fricile de azi sunt anxietati, ce experimenta Todea era frica pura, plenara (…) – e incomparabil ceea ce simtim noi, acuma, din comoditatea sec XXI, fata de experientele atroce pe care le-au avut elitele clericale ale Bisericii Greco-Catolice in acele vremuri".
    Prea Sfintia Sa Virgil Bercea explica celor care nu stiau ca Alexandru Todea a fost fratele bunicii sale materne, si ,,persoana ce mi-a marcat cel mai mult viata". Ne-a povestit si el cateva dintre lucrurile pe care le stia de la prima sursa, din viata lui Todea.

    Aflandu-ne la Timisoara, ierarhul ne spune ca, prin anii 1983-84, de la Vatican se lua legatura cu Romania, si un cardinal a vrut sa-l intalneasca pe Todea. Pentru a-i deruta pe securisti, Todea a mers de la Deda la Constanta si, prin Craiova, la Timisoara, unde, in Dom, a dat de un om ingenunchiat, care l-a luat si dus intr-un lan de porumb, unde a stabilit cu respectivul cardinal ca voiau sa numeasca un nou episcop catolic in Romania, si apoi a ajuns Ioan Robu, actualul mitropolit de Bucuresti, episcop. S-a stabilit si ca ultimul episcop greco-catolic, care va ramane in viata, va sfinti un episcop, pentru continuitate.
    S-a ajuns iar la notiunea de frica si cum Todea spunea ca e imposibil sa stapanesti frica. PSS Bercea ne da exemple de alte persoane care fusesera intemnitate, dintre cunostintele sale - pentru ca au fost prezente la o liturghie, sau pentru ca au dus o scrisoare undeva. La ani grei de puscarie.  Ne spune despre un om care, din decan al unei facultati de drept, a ajuns vanzator la Plafar. ,,Valori ale Romaniei au fost distruse sistematic, in acea perioada" - spune el. ,,Acum incearca sa se oculteze unele adevaruri. (…) Cred ca merita acest efort, pentru ca uitarea este cea care ucide. Neuitarea este cea care ne da posibilitatea sa mergem mai departe, sa facem cativa pasi".
    Un gest frumos din partea ierarhului oradean e ca aminteste o alta vizita a sa in Universitatea de Vest din Timisoara, povestind ca a mai intrat candva aici, tot la o lansare de carte, impreuna cu IPSS Nicolae Corneanu. Vorbeste despre UVT ca despre ,,un templu al culturii, al stiintei si al studiului" - la care, completez eu, s-ar putea adauga si alteritatea, aplecarea spre cel care nu e primul, spre minoritar, indiferent de care natura este acea minoritate, pentru a ii face auzita parerea si analizate doleantele.
    Ierarhul adauga ca, la acea vizita in UVT, era prezent si episcopul Alexandru Mesian, al Lugojului, care, din diverse pricini, nu a putut fi si acum, in 2017, langa noi, dar care se bucura si el de aceasta carte, si ne transmite salutul lui.
    Interventia PSS Virgil Bercea a bucurat asistenta, inca fiind destui ramasi, in Timisoara, carora sa le tresara inima, cu drag, la numele mitropolitului ortodox de pie memorie, Nicolae Corneanu. Ceea ce mi-a dat prilejul ca cele cateva cuvinte rostite sa inceapa exact cu evocarea acelei zile de 27 iunie 2008, cand, in sala de sub Aula Magna a UVT, s-a lansat Biblia Vulgata - aparuta tot sub ingrijirea ierarhului oradean.
    Preiau ideea serii, legata de temeri, aratand ca frica nu s-a sfarsit, pentru familia lui Todea, nici acum, pe timpul Noii Securitati, a SRI-ului. Spunand - nu aratand. Exemplele concrete, spre aratare, vor veni mai tarziu, atunci cand se va putea - deocamdata e doar afirmatia: ca si procuratura, si oamenii cu filajul, au ramas ancorati - parte din ei - in practici folosite si pe vremea lui Alexandru Todea, care sa te faca sa te intrebi ,,pentru ce?"
    Sergiu Soica spune, raspunzand la o intrebare din sala, ca sansa BRU de a fi mai vizibila, cu istoria sa, in marea istorie, ar fi ,,Sa aparem in manualele de istorie, sa dispara Esca si sa apara cate un cardinal".
    Tot pornind de la o intrebare, PS Virgil Bercea arata: ,,Din tot ceea ce am primit de la CNSAS, absolut nimica nu am cenzurat. (…) Ar fi interesanta perioada anilor 80, dar ea nu trebuie sa ne inspaimante la ora actuala – e sora Ionela, cu cei trei episcopi. (…) Nu e necesar sa nu apara - din contra. Le intelegem deja prin alta perspectiva".

    Intr-adevar, puncte nevralgice ale Bisericii Greco Catolice de la noi, care inca nu si-au gasit rezolvarea in casa proprie, d-apoi sa o vezi (pe aceasta, rezolvarea) in Wikipedia sau in alte medii benigne. Si asa si este, numele surorii Ionela  (in viata, dar traind extrem de retrasa, la Bucuresti) aparand de cateva ori in aceasta carte, in ciuda disensiunilor la care s-a ajuns intre ea si Todea, ceea ce a facut ca existenta ei sa devina un subiect tabu pentru multi dintre greco-catolicii de azi.
    Tot PS Bercea vorbeste, invitat de cineva din sala, despre notiunea de ,,biserica nationala", perimata astazi - cum spunea el. ,,Sunt lucruri depasite, din punctul de vedere al Bisericii Catolice". El arata ca lucrurile evolueaza de asa natura ca bisericile nu vor mai dori sa se cheme ,,biserica nationala". Nici noi nu dorim". A continuat sa explice detasarea catolica, in ciuda faptului ca, pana in 1948, atat BRU cat si BOR erau considerate biserici nationale ale Romaniei, sugerand ca si ortodocsii vor ajunge sa gandeasca la fel. Din spatele salii a primit un zambet nostalgic - aceeasi naivitate frumoasa, ca a lui Todea, cand visa libertatea. Aceeasi deschidere, cu mana intinsa, spre celalalt, pe care ortodocsii nu o baga in seama, ca atunci, in 2008, tot in acest complex de cladiri al UVT, cand ne vorbea, de fata cu IPSS Nicolae Corneanu, PSS Alexandru Mesian si monseniorul Angelo Narcis Pop, despre ecumenismul fata de ortodocsi. Si, exact ca atunci, cu noua ani si o luna in urma, mi-a venit intrebarea: ,,Si ursul stie?" Atunci am pus-o. Acum, nu.
    Se vede ca, in ani, la multe am ajuns sa avem acelasi fir al gandirii, pentru ca replica urmatoare a ierarhului a fost, tot exact ca atunci, despre ecumenism si erezie… ,,Ecumenism - sunt multi dintre ortodocsi, unii usor fundamentali, care spun ca e cea mai mare erezie a secolului. Pai daca ne gandim la noi in Transilvania, la dumneavoastra, aici, in Banat, mai exista familie pura ortodoxa, pura greco-catolica, pura romana? E asa de relativ! Si atuncea ecumenismul de baza, fundamental, sensul ecumenismului se traieste acolo, in familie."
    Uneori, naivitatea, dorinta de a vedea ganduri bune in celalalt, chiar daca ele nu exista sau exista extrem de rar, e dovada de marinimie (macar cea institutionala). Speranta colaborarii cu autoritatile, speranta (uneori - si la Alexandru Todea, si la Virgil Bercea) de a nu mai fi urmariti, dorinta de a intelege si a aseza logic relatiile cu autoritatile statale, cu ortodocsii - aceleasi. ,,Astia doi parca ar fi rude" - imi zic. Pana la urma, poate chiar exista o genetica a naivitatii bune, a prostiei fata de celalalt, invaziv, cotropitor, aberant, o iertare a lui. Si poate tocmai aceasta naivitate slefuieste cheia sperantei ce, pana la urma, cine stie, mai deschide si usi, la finele zilei…
    Tot despre conceptul de ,,national" spune cateva cuvinte si Mihai Panu, explicand ca acesta a ramas mic si ca, in ceea ce priveste relatiile dintre culte, ecumenismul ii pare directia buna.
    Sifonari. O mica parte a lor.
    Dintr-un volum de 800 de pagini, e greu sa alegi doar cateva fragmente, edificatoare. Am luat, totusi, cateva, din aceasta masa clisoasa de turnatorie. Unde, dincolo de ce spunea Todea despre Stat sau despre Biserica, era urmarit ce mananca, ce afectiuni isi trateaza, ce carti cumpara. Cu putine completari, pe langa, aceste fragmente - isi va face, in rest, fiecare parerea sa despre cum a fost cu informatorii si cu cele informate.
    Ce ramane dupa ce parcurgi un astfel de fragment? Un informator vine, dupa o discutie cu cineva, cu ideea aceluia, consemnata pentru Securitate: ,,Todea Alexandru ca si Pop Iosif sunt urati, ingamfati, invidiosi, imorali" - ar fi spus un preot refuzat de la hirotonire, lucru spus de alt preot sursei, in martie 1970. Si totusi, cine a facut hirotonirea, cum acela refuzat e prezentat drept preot?
    *
    ,,In ziua de 11 august 1946 la slujba religioasa de la biserica grecocatolica, dl protopop Todea Alexandru a rostit o cuvantare prin care a atatat opinia publica contra autoritatii politienesti, dupa cum urmeaza: ,,Agenti secreti sunt dupa mine si vreau sa ma aresteze. Aici in biserica se spune numai adevarul, usile bisericii sunt largi deschise si poate sa vina orisicine sa ne asculte. Am suferit 5 ani, vom suferi o luna, jumatate de an, sau ani. Insa, dupa aceea va fi iar fericire, fericirea noastra /facand aluzie la regimul manist/" - arata o nota informatia din 12 august 1946.
    *
    ,,In ziua de 10 noiembrie 1946 cu ocazia slujbei religioase de la biserica greco-catolica, dl protopop Todea Alexandru din altarul bisericii a tinut o predica animata de idei politice anti-democratice. Dupa ce a facut introducere cu citate din Sfanta Evanghelie, subiectul incetul cu incetul a deviat, astfel a ajuns la un moment dat la descrierea unui ochit.
    Vorbea despre ochiul constiintei, despre ochiul lui Dumnezeu. Ochi ce face comparatii in anumite cazuri de mantuire prin acest ochi. Dl protopop Todea conclude cu intrebarea ,,Cu cine sa votam?". Frenetic si plin de entuziasm raspunde tot el. Au ,,sa votam cu cine ne dicteaza ochiul". Deci ochiul constiintei, mestesugit in ochiul din listele de votare.
    Dupa terminarea slujbei religioase, toata lumea se intreba ce a fost azi cu parintele Todea."
    Se pare ca politica se facea si atunci in BRU, dar, ca si acum, ceva mai fin decat in BOR.

    *
    ,,Raportat cu nr. 1004
    din 17 octombrie 1946
    E x t r a s 1 7
    Copie
    In ziua de 10 octombrie 1946 dr. Nicoara Eugen si cu protopopul Todea Alexandru sau deplasat in comuna natala a lui Todea, Teleac. Unde au facut propaganda manista. La cateva zile au mers in acea comuna in propaganda B.P.D.-ului18, taranii le-au raspuns ca lor are cine sa le spuna, ca au oameni mai destepti, ca Nicoara si Todea".
    *
    ,,20 octombrie 1964
    Agent: ,,Marinescu Ioan"
    Privind aspectele mai importante rezultate din continutul materialelor informative din Dosarul individual nr. 1220.
    (…) Tot Todea la intrebarea femeii daca nu-i nadejde ca biserica sa fie libera iarasi, a raspuns: ,,Dumnezeu stie ce va fi, are toata nadejdea ca pe anul viitor sa fie mari schimbari, ca biserica greco-catolica sa fie iarasi libera. Va incepe modesta si saraca, dar prin suferinte se va intari, putini au fost la poala crucii lui Cristos, dar au invins paganii si necredinta".
    Tot Todea a afirmat: ,,ca la Teleac l-a vizitat tot poporul, chiar si invatatorii. La Reghin fostii lui credinciosi il ajuta, il privesc cu drag, il roaga sa-i viziteze. Inca n-a inceput vizitele ar fi prea multe si ar produce impresie, s-ar sesiza ortodocsii si autoritatile, cine vrea sa-l vada poate veni la el". (…)".
    *
    ,,Primeste: Locotenent Colonel Bota G.
    Sursa: ,,R. 25" Strict Secret
    Data: 07.X.1969
    (…) Intrebat de mine despre sora Ionela, a ridicat din umeri. Ce sa zic? Sora Ionela e o problema aparte si ostiile care au sangerat e o problema aparte. Nu stiu ce sa zic. Dumnezeu trebuie sa aduca dorinta.
    A spus ca cele doua, ostiile au fost restituite sorei Ionela. El a primit numai o parte din purificatoarele sangerate."
    *
    ,,Sursa de incredere
    30.I.1973 Strict Secret
    ,, E p i s c o p u l T o d e a" 4 2 9
    Fire vicleana. Apare rar in strada. Sfidator in legatura cu sfintirea bisericii din Teleac. Sabotajul lui din ziua Sfintirii s-a simtit - la indemnul lui - lumea nu a mers la biserica - e vorba de adeptii lui. Totusi sfintirea s-a facut. Dupa mine: este un criminal, un sabotor. Unul care uraste poporul nostru muncitor.
    Pana cand!"
    *
    ,,24.IV.1973
    100/F. Gh.
    Sursa de incredere Strict Secret
    (…) (N.n.: Preotul Husar Roman) Mi-a spus ca regreta ca n-a facut trecerea la ortodoxie la inceput, in 1948 si ca daca ar fi facut-o atunci, alta intorsatura ar fi luat unificarea bisericeasca, el ar fi stiut cum sa manevreze destinele bisericii. Are de gand ca in sarbatori sa mearga la Voiniceni, sa-i ceara preotului Somfalean sa spuna dupa slujba, cateva cuvinte credinciosilor, ca un fel de adio. I-am recomandat prudenta. A facut si remarca urmatoare: ,,n-avem lipsa de Todea. Avem toate prerogativele in afara de aceea de a hirotoni preoti. Autoritatea episcopala nu-i necesar s-o recunoastem in mod public. El nu va merge la Todea. Daca Todea are nevoie de el, sa vina Todea la Husar".
    Targu Mures la 24.V.1973 ,,Liviu Oltean"
    Nota Biroului:
    Nota este furnizata conform sarcinilor. Husar Roman se afla in atentia S.I. Informatorul a fost instruit cum sa procedeze in continuare pentru a se mentine starea existenta intre semnalat si Todea. Prin alte surse si metode, se vor initia masuri de catre Serviciul I pentru adancirea neintelegerilor existente intre cei doi si stimularea lor.
    - Materialul s-a exploatat la dosarul de urmarire informativa a celor doi. Aspectele se vor exploata si in cuprinsul unui raport catre Directia I-a.
    Lt. Col. Florea Gheorghe"
    *
    ,,30 mai 1973
    100/F. Gh. Strict Secret
    Sursa de incredere
    (...) Todea m-a recunoscut si m-a intrebat de scopul vizitei. I-am spus ca am iesit din spital si fiindca banii primiti de la el mi-au folosit la medicamente si spital, i-am adus drept recompensa cateva carti si fiindca data trecuta am uitat sa-i multumesc pentru darul in bani, acum ii aduc multumirile mele. M-a invitat in camera. Pe masa avea un aparat de radio-tranzistor, oprit din mers, dar se vedea ca era fixat inainte de a-l opri pe unde scurte.
    (...) ,,Persecutia bisericii greco-catolice este unica in istoria bisericii, e de lunga durata, a decedat intreg episcopatul initial, a lipsit un act normativ a desfiintarii bisericii. Intreg episcopatul greco-catolic din 1948 a murit cu moarte de martir, exclusiv pentru cauza bisericii. N-a fost nici un compromis, nici o defectiune de la credinta. Iata cea mai frumoasa moarte pe care mi-o doresc si mie, o moarte pentru cauza credintei".
    (...) Eu am fost de sapte ori in inchisori si nu am tremurat. Husar are momente de slabire a rezistentei fizice si e capabil de tradare a cauzei bisericii. Eu nu-l ocolesc totusi. Cand am fost la Dogaru, la locuinta acestuia (de altfel nici nu era acasa parintele Dogaru) n-am stiut ca Husar locuieste in apropiere. Totusi, este cuviincios ca Husar sa se apropie de mine, iar eu nu ma voi indeparta de el. fiecare raspundem personal pentru faptele noastre si eu nu voi implica pe nimeni daca voi fi arestat. Dar se cuvine sa pastram decenta in relatiile dintre noi. Eu am cautat pe episcopul Hossu si nu el pe mine - desi poate n-as fi fost obligat sa fac acest pas eu, fiind cu aceleasi puteri episcopale investit si poate ca prudenta m-ar fi indemnat sa nu ma expun la lumina. Am facut-o si bine am facut. (...)".

    *
    ,,[1 octombrie 1964]
    Excelentei Sale Domnului HEORGHE GHEORGHIU-DEJ, Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane
    (...) Sunt si eu unul dintre episcopii consacrati dupa 1948, apoi arestat si anchetat si condamnat. Si am fost pus in libertate prin Decretul Consiliului de Stat nr. 411/1964. Pentru acest fapt, Va multumesc, Domnule Presedinte, din toata inima si consider masura guvernamentala de gratieri ca un act de mare intelepciune si un semn ca vreti sa vindecati ranile si sa strecurati bucurii in locul durerilor. Simt si eu aceasta bucurie, dar mai am o rana in suflet, cauzata de faptul ca Biserica Greco-Catolica nu are libertatea legala, desi nu este nici o lege contra ei, si astfel eu n-am posibilitatea in tara romaneasca sa fiu preot catolic cu limba liturgica romana, n-am posibilitatea sa ma incadrez intr-o activitate conform pregatirii si convingerilor mele religioase. Pentru acest ideal m-am pregatit 25 de ani si as fi foarte fericit. Domnule Presedinte, sa inlaturati piedica ce sta in calea lui. Ati rezolvat probleme cu mult mai spinoase, si-L rog pe Dumnezeu sa Va ajute si in cazul acesta."
    Ne mai raportam la evenimente trecute?
    Asadar, ,,citit rece" - spuneam mai sus... Dar in cartea asta descopar cunoscuti ai mei, prieteni, urmariti de la nastere, despre care se face referire uneori, nu cu numele, dar stiu despre cine e vorba. Il intreb azi, cand scriu, pe unul dintre ei, daca si-a dat seama cine ii turna familia - spune ca despre macar unul e clar cine era, dar ca a fost invatat de mic ca aceste lucruri se vor intampla. Apoi toate celelalte lucruri, despre Cardinalul Todea, ce mi-au fost povestite direct, de rudele sau cunoscutii lui...
    Daca istorici de dupa noi vor putea ,,citi rece" aceste marturii, ii felicit. Simt, insa, ca acel timp inca nu e aici. Si inca am multe intrebari, ridicate de cartea asta - si raspunsurile poate vor veni in timp, din urmatorul volum legat de Alexandru Todea si Securitatea, din povestirile altora, din alte carti. Poate volumul urmator va fi realizat si cu mai multa grija pentru explicarea, macar pe scurt, in josul paginii, acolo unde informatorii prezinta aspecte neadevarate, pentru indicii de nume si localitati, care au si inexactitati, sau pentru citarile incomplete - chiar daca volumul omagial dedicat lui Todea de episcopul Bercea prezinta fotografii fara sa fie trecut anul, acesta nu este un motiv pentru care, la preluarea lor, sa nu se incerce, totusi, o plasare in timp. Dar, cu siguranta, un nou volum va fi tot asa de util si binevenit, ca si acesta, in a aduce mai multa lumina in istoria BRU.
    Binele nostru personal nu e un fruct pe care sa-l mananci singur. Istoria Romaniei, din ultimii 300 de ani, nu va fi niciodata completa fara istoria BRU. Iar intelegerea noastra fata de o anumita perioada are, fireste, implicat si criteriul proximitatii, ca la receptarea stirilor din presa. O catastrofa cu 200 de victime, din fundul Africii, va misca mult mai putin un cititor din Romania, fata de o deraiere de tramvai, in orasul lui, chiar daca nu s-a ajuns decat la rani superficiale. Ma intreb daca, azi, felul in care greco-catolicii au suferit, ceva mai mult de 40 de ani, in secolul trecut, mai poate genera empatie unui scolar, student, istoric sau simplu cititor, ce nu are rude sau prieteni credinciosi ai BRU.

    De fiecare data cand citesc despre o drama istorica, ma gandesc ce varste aveau bunicii mei, parintii mei sau eu, atunci cand au avut loc, de sunt mai recente. Si cum traiam noi, atunci, si daca am aflat despre povestea respectiva, si daca ne-a adus o clipa de doliu in suflet. Tot asa cum, absolut intotdeauna, de o vreme incoace, cand aud despre ,,dizidenta lui Adrian Paunescu" fata de autoritatile statale, aduc exemplul cardinalului Todea, si al ,,magicului an 1964". Stiu putine date din cap, dar anul acesta l-am tinut minte. Marea iesire din puscarii. Cea fizica.
    Atunci cand sursa ,,Liviu Oltean" turna Securitatii ca cineva spusese ,,n-avem lipsa de Todea", in aprilie 1973, erau zile reci in Timisoara mea. Un om isi castiga parizerul turnand la Securitate pe altii, departe de noi, in Mures. Eu ma nascusem de o zi, la Timisoara, in Ronat, prematur. Mama era din Mures, abia mult dupa ce s-a dus si ea am aflat ca fusese botezata greco-catolica. Tehnic, in acel aprilie 1973, ea era credincioasa episcopului Todea. Nu am auzit absolut niciodata nici un cuvant de la ea despre greco-catolici. Ma intreb, iar, cu cartea lui Sergiu - oare ea stia? Stia despre puscaria lui Todea, despre iesirea din inchisori, despre efortul de a tine vie, chiar in catacombe, si Biseria ei? La 9 ani vizitam prima data Castelul Huniazilor, eram in curte, ridicasem o piatra, ca amintire. Una dintre invatatoare (nu a mea, a mea nu a fost si nu e tampita) mi-a spus, ironic: ,,Doar nu crezi ca piatra aia e de pe vremea lui Iancu de Hunedoara?" I-am raspuns: ,,Nu, pietrele sunt, de fapt, cu cateva milioane de ani mai vechi. TOVARASA". In anul acela, Todea era arestat iar.
    Istoria este un animal ciudat. Pleaca, aproape fara sa realizezi, de la o adiere a zilei de azi, aproape imperceptibila, ca o samanta de floare-de-piatra, de langa tine, si nici nu stii cand a crescut, si ti-a pus ghiulea de picior, si, mai apoi, te trezesti dialogand cu Iona, in burta pestelui. Si a timpului. Fericiti cei care, chiar gresind, in sperantele sau chiar in demersurile lor, au avut, totusi, constiinta ca ceea ce fac e, chiar din clipa respectiva, parte din istorie, si ca sunt datori istoriei ce se va asterne mai drept, candva, cu fapte care sa-si aiba un loc luminat, acolo.
    Ramona Balutescu
    *Volumul ,,Cardinalul Alexandru Todea in dosarele Securititii" va fi prezentat azi, 5 august, in Reghin, la Biserica Greco Catolica Adormirea Maicii Domnului din Cartierul Libertatii, de la ora 17.00
    The post Manual despre tradare - din capatul celalalt appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Incepe Festivalul de Film in are liber


    [2017-08-03]
     

    Mâine incepe festivalul Oradea Summer Film, care se va desfasura in Parcul Cetatii. Evenimentul ajuns la editia a II-a se va derula in perioada 4-27 august. In cadrul acestui eveniment vor poposi la Oradea si Caravanele de film TIFF si NEXT.

    Organizatorul evenimentului este Asociatia pentru Promovarea Turismului din Oradea si regiune, care promite 18 zile de cinema in aer liber intr-o atmosfera relaxanta pe iarba alaturi de un decor de vara cu luminite, hamace, paturi, pentru serile mai racoroase si gustari. Pe lânga filme bune, participatii se vor putea bucura si de muzica buna, anul acesta având si o seara de concert simfonic alaturi de  Orchestra de Tineret din Chisinau, orchestra care a sustinut in anul 2015 un concert in aer liber in Cetatea Oradea.

    ArtHouse- Filme de Autor

    Filmele prezentate in cadrul serilor ArtHouse (4, 25, 26, 27) au avut parte de un parcurs festivalier in cadrul celor mai prestigioase festivaluri de film din lume si sunt proiectate in premiera in Oradea. Cele patru filme sunt de origine europeana (Olanda, România si Slovacia) si eurasiatica (Georgia). Ele dilateaza granita dintre documentar si fictiune si au o abordare plina de candoare fata de conditia umana: Doar o rasuflare, România, 2016, The machine which makes everything disappear, Georgia, 2012, Pictures of the Old World, Cehoslovacia 1972 si Legile lui Matthew, 2016.

    Acest eveniment ofera o alternativa spectatorilor oradeni, deoarece filmele, in ciuda calitatilor extraordinare, sunt inaccesibile publicului larg.

    Filmul de deschidere 'Doar o rasuflare' este regizat de oradeanca Monica Lazurean-Gorgan, producatoare si regizoare de film stabilita in Bucuresti. Este produs cu sprijinul HBO Europa. Filmul a avut premiera mondiala la Festivalul 'Vision du Reel' din Elvetia, mai apoi câstigând premii internationale la Sarajevo (Bosnia si Hertegovina), Let's Cee (Austria) si nationale la Astra, Gopo si DocuArt. Filmul a fost prezentat in Rusia, SUA, Lituania, Austria, Croatia, Franta, Italia, Belgia, Estonia. Regizoarea va fi prezenta la proiectia din 4 august 2017, in Parcul Cetatii, unde spectatorii ii pot adresa intrebari in cadrul unei sesiuni de intrebari si raspunsuri.

    Filmele DIGI

    Partener pentru al doilea an consecutiv DIGI Film aduce la Oradea 9 filme de cinema, pline de actiune si aventura, care vor tine publicul cu sufletul la gura pana in ultimul minut. Printre filmele difuzate se numara actiunea London has Fallen (Cod rosu la Londra), trillerul Dark Places (Locuri intunecate), actiunea Gods of Egypt (Zeii Egiptului) sau comedia And so it goes (Asa e viata).

    CARAVANE

    Caravana NexT- 8-10 august 2017

    Caravana NexT vine si anul acesta la Oradea cu multe filme bune de scurt metraj, nevazute pe micile ecrane de acasa. Fiecare seara va avea cate o tema speciala:

    8 august- Seara de Oscar- 138 minute

    Intindem covorul rosu peste pajiste si aprindem reflectoarele pentru cele cinci scurtmetraje de fictiune, nominalizate la Premiile Academiei Americane de Film in 2017. Tot ce mai lipseste este sa ni te alaturi pentru o Seara de Oscar la tine in oras!

    9 august- Best of Festivalul NexT- 94 minute

    Cele mai iubite filme de la NexT 2017! Comedii, animatii, calatorii in spatiul cosmic sau pe tarâmuri magice, filme de groaza si filme ca-n viata, toate scurte, doua ore din tot ce are cinematograful mai bun de oferit.

    10 august- Scurtmetraje Romanesti de la NexT- 94 minute

    Cele mai aplaudate scurtmetraje românesti de la editia din 2017 a festivalului. Intâmplari de familie rupte din viata si povesti de dragoste cu intorsaturi neasteptate, spuse pe scurt, cu multa imaginatie.

     

    Caravana filmelor TIFF - 15-16 august

    Caravana Filmelor TIFF revine si in aceasta vara, cu un program de filme noi, premiate, proiectate in aer liber pentru publicul din circa 15 orase. Ecranul urias al Caravanei va fi amplasat in parcul Cetatii Oradea in data de 15 august. Spectatorilor li se pregatesc comedii, drame, thrillere animatii, filme premiate in marile festivaluri si succese de casa. In curand programul complet al Caravanei TIFF.

     

    PROGRAM ORADEA SUMMER FILM:DataOraFilme/ Concert04-Aug20:00 - 21:30ArtHouse (Filme de autor)- Doar o rasuflare, România, 201605-Aug20:00-22:00London has Fallen (Cod rosu la Londra), 15 , actiune06-Aug20:00 - 22:00Dark Places (Locuri intunecate), 15 , Thriller08-Aug21:30 - 23:30Caravana NexT- Seara de Oscar09-Aug21:30 - 23:00Caravana NexT-Best of Festivalul NexT10-Aug21:30 - 23:00Caravana NexT- Scurtmetraje Romanesti de la NexT11-Aug20:00 - 22:00Ender's Game (Jocul lui Ender), 12, actiune 22:00-23:30Empire State: Lovitura Secolului, 15, Thriller12-Aug20:00 - 22:00Gods of Egypt (Zeii Egiptului), 12 , aventura13-Aug20:00 - 22:00Point Break (La limita extrema), 12, actiune15-Aug21:45 - 23:00Caravana Filmelor TIFF- Mucenicul/(M)uchenik, Rusia, 201616-Aug21:45 - 23:00Caravana Filmelor TIFF-

    Complet Straini/ Perfetti sconosciuti, Italia, 201618-Aug20:00 - 22:00And so it goes (Asa e viata), 12, comedie19-Aug20:00-22:00The Cobbler (O zi in pantofii altcuiva), 12, comedie20-Aug20:00 - 22:00Alex Rider: Operations Stormbreaker (Alex Rider: Micul Spion), 12, actiune25-Aug19:30-20:30CHISINAU YOUTH ORCHESTRA 21:00-22:30ArtHouse (Filme de autor)- The machine which makes everything disappear, Georgia, 201226-Aug21:00-22:30ArtHouse (Filme de autor)-  Pictures of the Old World, Cehoslovacia 197227-Aug21:00-22:30ArtHouse (Filme de autor)- Legile lui Matthew, 2016 

    AMENAJARE: Parcul Cetatii Oradea- intrare cu str. Grivitei

    Anul acesta amenjarea spatiului destinat evenimentului a fost una atent creata in stil de relaxare si buna dispozitie. De la luminite, hamace si fotoliile Visit Oradea, pâna la o zona umbrita care ii va feri pe cei prezenti de soare. Ecranul pe care se vor face proiectiile este un ecran curbat care va permite vizitatorilor o experienta mai intensa. Vor fi 2 casute care vor deservi pe cei prezenti, una cu racoritoare, bere, nachos si una cu vin si alte produse derivate.

    Partenerii nostri vor fi prezenti in locatie, oferind colturi de relaxare sau activitati interactive cu publicul.

    Eveniment organizat de: Asociatia pentru promovarea turismului din Oradea si regiune cu sprijinul Primariei Oradea.

    Partener Principal: Raiffeisen Bank

    Partener oficial: DIGI FILM

    Sponsor: Ergocon SRL

    Sprijinit de: ARED

    Promovat de: InfoOradea.ro si Ghid Local Oradea

     

      [...]Citeste mai departe
    Incepe Festivalul de Film in are liber
    Sursa: Primaria Oradea
  • Ziua de 2 august in istorie


    [2017-08-02]
    Stiati ca pe data de 2 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 338 i.Hr. – Batalia de la Cheroneea dintre macedonenii lui Filip al II-lea si atenieni; 216 i.Hr. – O armata cartagineza condusa de Hannibal a invins o armata romana superioara numeric in batalia de la Cannae, in Apulia; 1589 – Henri […]
    Post-ul Ziua de 2 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 2 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante


    338 i.Hr. – Batalia de la Cheroneea dintre macedonenii lui Filip al II-lea si atenieni;
    216 i.Hr. – O armata cartagineza condusa de Hannibal a invins o armata romana superioara numeric in batalia de la Cannae, in Apulia;
    1589 – Henri de Navara devine rege al Frantei sub numele Henric al IV-lea;
    1776 – Se semneaza Declaratia de independenta a Statelor Unite ale Americii;
    1829 – Imparatul Braziliei, Pedro I, se casatoreste prin procura, la Munchen, la palatul Leuchtenberg, cu frumoasa Amélie de Leuchtenberg;
    1830 – Carol al X-lea al Frantei abdica in favoarea nepotului sau Henri, Duce de Bordeaux. Totusi, Camera Deputatilor controlata de liberali a refuzat sa-l confirme pe ducele de Bordeaux drept Henric al V-lea votandu-l pe ducele de Orléans, Ludovic-Filip drept rege al Frantei;
    1923 – Calvin Coolidge isi inioan cepe mandatul ca cel de-al 30-lea presedinte al Statelor Unite;
    1929 – Se infiinteaza Regia Autonoma a Porturilor si Cailor de Comunicatie pe Apa (PCA) care ia in exploatare si administrare caile de comunicatie pe apa, porturile, vasele aferente, instalatiile de orice fel s.a.;
    1932 – Fizicianul american Carl D. Anderson descopera pozitronul pentru care va primi Premiul Nobel;
    1934 – Presedintele Germaniei Paul von Hindenburg moare la Neudeck, Adolf Hitler isi asuma titlul de Führer si Cancelar al Germaniei;
    1936 – Editia a XI-a a Jocurilor Olimpice – Berlin, Germania (2 august – 16 august) unde Romania a obtinut 1 medalie de argint;
    1939 – Albert Einstein si Leo Szilárd scriu o scrisoare presedintelui Franklin D. Roosevelt, indemnandu-l sa inceapa proiectul Manhattan pentru a dezvolta o arma nucleara;
    1940 – Stalin semneaza un decret abuziv (fara niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneasca pe o parte din pamantul romanesc ocupat cu forta de Armata Rosie;
    1945 – S-a incheiat Conferinta de la Potsdam, in care Puterile Aliate au discutat viitorul Germaniei dupa Al Doilea Razboi Mondial;
    1953 – Se fondeaza Stadionul National din Bucuresti;
    1969 – Vizita lui Richard Nixon (primul presedinte american la Bucuresti) in Romania;
    1985 – Inaugurarea crucisatorului ,,Muntenia”, construit la Santierul naval din Mangalia;
    1990 – Irakul a invadat Kuweitul, declansand razboiul din Golf;
    1994 – Se promulga Legea privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societatilor comerciale care se privatizeaza;
    1995 – Atentat nereusit asupra presedintelui Georgiei, Eduard Sevarnadze;
    1997 – La Catedrala greco-catolica „Sfanta Treime” din Blaj sunt depuse osemintele marelui iluminist roman Ioan Inocentiu Micu (Klein), personalitate marcanta a Scolii Ardelene, aduse de la Roma dupa 230 de ani de la moartea sa.

    Post-ul Ziua de 2 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-02]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in curul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Filme pentru toate gusturile, GRATUIT, in Santul Cetatii Oradea (PROGRAM)


    [2017-07-31]
    Luna august vine la Oradea cu filme in aer liber sub cupola evenimentului Oradea Summer Film, 4-27 august. In cadrul lui vor poposi la Oradea si Caravanele de film TIFF si NEXT. Proiectiile se vor tine, ca la editia trecuta, in Santul Cetatii Oradea. 17 zile de cinema in aer liber intr-o atmosfera relaxanta pe […]
    The post Filme pentru toate gusturile, GRATUIT, in Santul Cetatii Oradea (PROGRAM) appeared first on Presa Oradea.
     Luna august vine la Oradea cu filme in aer liber sub cupola evenimentului Oradea Summer Film, 4-27 august. In cadrul lui vor poposi la Oradea si Caravanele de film TIFF si NEXT. Proiectiile se vor tine, ca la editia trecuta, in Santul Cetatii Oradea.
    17 zile de cinema in aer liber intr-o atmosfera relaxanta pe iarba alaturi de un decor de vara cu luminite, hamace, paturi, pentru serile mai racoroase si gustari. Pe langa filme bune, participatii se vor putea bucura si de muzica buna, anul acesta avand si o seara de concert simfonic alaturi de  Orchestra de Tineret din Chisinau, orchestra care a sustinut in anul 2015 un concert in aer liber in Cetatea Oradea.

    Filmele prezentate in cadrul serilor ArtHouse (4, 25, 26, 27) au avut parte de un parcurs festivalier in cadrul celor mai prestigioase festivaluri de film din lume si sunt proiectate in premiera in Oradea. Cele patru filme sunt de origine europeana (Olanda, Romania si Slovacia) si eurasiatica (Georgia). Ele dilateaza granita dintre documentar si fictiune si au o abordare plina de candoare fata de conditia umana: Doar o rasuflare, Romania, 2016, The machine which makes everything disappear, Georgia, 2012, Pictures of the Old World, Cehoslovacia 1972 si Legile lui Matthew, 2016.

    Acest eveniment ofera o alternativa spectatorilor oradeni, deoarece filmele, in ciuda calitatilor extraordinare, sunt inaccesibile publicului larg.
    In perioada 8-10 august va poposi in Sant Caravana NexT. Aceasta vine si anul acesta la Oradea cu multe filme bune de scurt metraj, nevazute pe micile ecrane de acasa. Fiecare seara va avea cate o tema speciala: 8 august- Seara de Oscar- 138 minute, 9 august- Best of Festivalul NexT- 94 minute, 10 august- Scurtmetraje Romanesti de la NexT- 94 minute.

    In 15-16 august revine in Oradea Caravana filmelor TIFF.



    Data
    Ora
    Filme/ Concert


    04-Aug
    20:00 – 21:30
    Doar o rasuflare, Romania, 2016


    05-Aug
    20:00-22:00
    London has Fallen (Cod rosu la Londra), 15 , actiune


    06-Aug
    20:00 – 22:00
    Dark Places (Locuri intunecate), 15 , Thriller


    08-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana NexT


    09-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana NexT


    10-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana NexT


    11-Aug
    20:00 – 22:00
    Ender’s Game (Jocul lui Ender), 12, actiune


     
    22:00-23:30
    Empire State: Lovitura Secolului, 15, Thriller


    12-Aug
    20:00 – 22:00
    Gods of Egypt (Zeii Egiptului), 12 , aventura


    13-Aug
    20:00 – 22:00
    Point Break (La limita extrema), 12, actiune


    15-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana Filmelor TIFF


    16-Aug
    21:00 – 23:00
    Caravana Filmelor TIFF


    18-Aug
    20:00 – 22:00
    And so it goes (Asa e viata), 12, comedie


    19-Aug
    20:00-22:00
    The Cobbler (O zi in pantofii altcuiva), 12, comedie


    20-Aug
    20:00 – 22:00
    Alex Rider: Operations Stormbreaker


    25-Aug
    19:30-20:30
    CHISINAU YOUTH ORCHESTRA


     
    21:00-22:30
    The machine which makes everything disappear


    26-Aug
    21:00-22:30
     Pictures of the Old World, Cehoslovacia 1972


    27-Aug
    21:00-22:30
    Legile lui Matthew, 2016



    1
    Anul acesta amenjarea spatiului destinat evenimentului a fost una atent creata in stil de relaxare si buna dispozitie. De la luminite, hamace si fotoliile Visit Oradea, pana la o zona umbrita care ii va feri pe cei prezenti de soare.

    Ecranul pe care se vor face proiectiile este un ecran curbat care va permite vizitatorilor o experienta mai intensa. Vor fi 2 casute care vor deservi pe cei prezenti, una cu racoritoare, bere, nachos si una cu vin si alte produse derivate.
    Eveniment organizat de: Asociatia pentru promovarea turismului din Oradea si regiune cu sprijinul Primariei Oradea.
    Ichim Vasilica
    The post Filme pentru toate gusturile, GRATUIT, in Santul Cetatii Oradea (PROGRAM) appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Targul Corvinilor, o traditie de 500 de ani, se reia la Lugasu de Jos


    [2017-07-29]
    Targul infiintat prin ordinul regal al lui Matei Corvin in 1470 si organizat anual vreme de aproape o jumatate de mileniu, intre 1475 pana in 1940, va reinvia in aceasta vara. Denumit  Targul Corvinilor (Mátyás Vásár), manifestarea se va desfasura la sfarsitul lunii august si  doreste sa ,,concureze" cu cel din Negreni, fiind asteptati comercianti de antichitati, vechituri, dar si mesteri populari respectiv mici producatori. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Baroul Bucuresti doneaza pentru casa Iuliu Maniu din Badacin


    [2017-07-28]
    Intr-un moment cand proiectul de reabilitare a Casei Memoriale Iuliu Maniu din Badacin are mare nevoie de ajutor, vesti bune vin de la Consiliul Baroului Bucuresti. Consiliul Baroului a decis alocarea… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Noi sanctiuni impotriva regimului nord-coreean, anuntate de U.E.


    [2017-07-27]
    Consiliul Uniunii Europene a adoptat, luni, o serie de concluzii privind situatia din Coreea de Nord  Potrivit comunicatului de presa, executivul UE a condamnat testul balistic efectuat de Coreea de Nord la inceputul acestei luni, catalogandu-l drept o ,,amenintare grava la adresa pacii si securitatii internationale” si cerand incetarea acestor actiuni. ,,Coreea de Nord a […]
    Post-ul Noi sanctiuni impotriva regimului nord-coreean, anuntate de U.E. apare prima data in Stiri Oradea.
     Consiliul Uniunii Europene a adoptat, luni, o serie de concluzii privind situatia din Coreea de Nord 
    Potrivit comunicatului de presa, executivul UE a condamnat testul balistic efectuat de Coreea de Nord la inceputul acestei luni, catalogandu-l drept o ,,amenintare grava la adresa pacii si securitatii internationale” si cerand incetarea acestor actiuni.
    ,,Coreea de Nord a continuat sa accelereze programele privind rachetele nucleare si balistice, cea mai recenta fiind lansarea unui rachete balistice intercontinentale la 4 iulie. Consiliul condamna cu fermitate aceste actiuni, care submineaza regimul mondial de neproliferare si dezarmare pe care UE l-a sustinut in mod constant de zeci de ani. Consiliul indeamna Coreea de Nord sa respecte fara intarziere, pe deplin si neconditionat obligatiile care ii revin in temeiul tuturor rezolutiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU si sa se abtina de la orice alta actiune provocatoare care ar putea spori tensiunile regionale si globale”, este pozitia oficiala a U.E. in acest sens.
    Pe langa sanctiunile existente, U.E. va lua in considerare si alte raspunsuri la actiunile regimului de la Phenian, in coordonare cu aliatii si cu sprijinul ONU.
    Post-ul Noi sanctiuni impotriva regimului nord-coreean, anuntate de U.E. apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Reinvie un targ care s-a organizat 500 de ani


    [2017-07-27]
     Matei Corvin a dat Urvindului dreptul de organiza un targ a carui traditie s-a intins pe o perioada de 500 de ani. Targul se numea Mátyás Vásár.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Reinvie un targ care s-a organizat 500 de ani
    Sursa: Bihon.ro
  • Despre somnul bun, de dinainte de examen


    [2017-07-27]
    ,,- Daca statia de tramvai de mers incolo este aici, statia de mers in cealalta parte aveti idee unde este?" - l-am intrebat. Habar n-avea. Mi-a spus dupa, credea ca vreau sa-l agat, cu un text cretin. Ne-am lamurit putin mai tarziu - dadeam amandoi examen la facultate la Cluj, si nu prea stiam pe […]
    The post Despre somnul bun, de dinainte de examen appeared first on Presa Oradea.
     ,,- Daca statia de tramvai de mers incolo este aici, statia de mers in cealalta parte aveti idee unde este?" - l-am intrebat. Habar n-avea. Mi-a spus dupa, credea ca vreau sa-l agat, cu un text cretin. Ne-am lamurit putin mai tarziu - dadeam amandoi examen la facultate la Cluj, si nu prea stiam pe ce lume ne aflam. Desi exact in momentele alea e destul de important sa stii pe ce lume te afli.
    Era putin dupa Revolutie, imi doream sa ajung studenta in Cluj, ca sa nu fac facultatea acasa, la Timisoara. Oricum, nici nu exista inca la Timisoara facultatea la care voiam sa dau examen. Eram pe undeva pe langa gara, sau, in orice caz, pe drumul ce duce la gara, iesisem de la inscriere si trebuia sa ajung in Gheorgheni, cartierul in care stateau rudele mele clujene. Si desi Teo nu m-a crezut, pe moment, chiar asa era in unele locuri din Cluj - statiile erau alandala.
    Nu e chiar asa usor, cind vii din alt oras, si ai de dat niste examene intr-un loc pe care nu-l stii bine. Sau nu-l stii aproape deloc, uneori. O groaza de lucruri se constituie in factori de stres.

    Nu am intrat atunci, in Cluj, si am venit, cu coada intre picioare, la Timisoara, unde am dat examen la Jurnalistica si Engleza, la Universitatea de Vest. Sub nici o forma nu as fi conceput sa merg la o facultate privata. Nici nu mai tin minte cate existau deja, acum 25 de ani, cand am intrat la UVT. Insa, in mod cert, imi pareau o treaba neserioasa. Cum imi par si acum, si cele private, si ciupercaria de universitati aparute in orasele mai mici. Dar despre altceva este vorba, acum. Despre cum e cand iesi din zona ta de confort, si vii sa dai examen la o universitate serioasa. Si, bonus, primesti si o mana intinsa, ca ajutor.
    Caminul 15
    E seara, peste cateva ore, dimineata, incep examenele la multe din facultatile Universitatii de Vest din Timisoara. Mai sunt cateva ore, de-un somn bun. Asta, daca nu ai emotii, sau daca ai gasit un loc rezonabil unde sa pui capul. Sunt in Complexul Studentesc - in Complex, mai simplu spus, asa cum stie toata lumea din Timisoara ca se cheama zona asta. Am venit la Caminul 15, pentru ca am citit ceva interesant. UVT-ul ofera cazare celor ce vor da examen, aici, gratuit. Oare e mult, oare e putin? Nu stiu. Vom vedea.
    E trecut de 10 seara cand ajung in fata Caminului 15. Atac povestea dinspre Parcul Copiilor, trecand micul pod si cautand scurtatura printre blocuri, ca mai demult. Au trecut exact 25 de ani de cand daceam examen ca sa ajung studenta in prima generatie care a ajuns la Jurnalistica, aici. Multe lucruri s-au schimbat. Complexul e plin de terase, de birturi, de magazine care aproape ma gatuiesc, cand trec pe acolo. Probabil e in firea lucrurilor...
    Stiu Complexul de cand eram in clasa a X-a, la un liceu din Arad. Sunt timisoreanca, dar ma crescusera bunicii, la Arad. Veneam, uneori, prin spitalele unde mergeau medicinistii. Uneori, mult mai rar, ajungeam serile in Complex. In camerele mici reuseam sa ne inghesuim cu cate o chitara, si era fascinant. Mai stiu si acum versurile de la ,,Ce nasoala esti" - dar nu-s de trecut aici. Toate s-au schimbat.
    Cred ca si saracia s-a schimbat, precum s-a schimbat si mancarea, si felul de a comunica, si hainele. Nu stiu daca un iaurt inseamna tot asa de mult ca pe vremea studentiei mele. Si nici cei care vor da, zilele astea, examen, inca nu stiu, probabil. Vor afla de acum inainte. Dar, inainte de toate, prima lor intalnire cu viata de camin e acum.
    Prima fata cu care vorbesc e deja in pantaloni de pijama, dar mai sta putin pe una din bancile din fata Caminului 15. O cheama Ana, e din Ramnicu Valcea si maine va avea examen, pentru a intra la Facultatea de Drept. S-a inscris si la noi, la UVT, dar si la Cluj. Nu prea inteleg cum e cu inscrierile astea in mai multe locuri, dar nici nu e timpul cel mai potrivit sa aflu. O intreb, insa, de i-a picat bine ca a primit cazarea aceasta in camin. Imi spune ca i-a picat foarte bine. Si ca ar fi apelat la o pensiune, de nu ar fi aparut cadoul acesta al Universitatii.
    S-a inscris pentru examen direct din Valcea, a plecat singura de acolo si nu stie de alti colegi care sa mai fi venit aici. Va avea examen a doua zi, de la 12, deci inca nu e asa de ingrijorata pentru orele de somn pe care trebuie sa le bifeze. O intreb de ce nu s-a dus la Bucuresti, spune ca nu ii place orasul.

    O intreb de stie Timisoara, imi povesteste ca a mai fost aici, cu un an inainte, intr-o tabara, vara. Si ca treaba cu cazarea, de acum, a venit numai bine - dupa ce s-a inscris, au sunat-o de aici si i-au spus de posibilitate asta. A primit o camera in Caminul 15, la parter, si deocamdata e singura in acea camera. Imi spune ca, de va intra la noi, planuieste sa stea tot la camin, ca studenta.
    In loc de dormit in masina
    Pe banca din fata noastra, doi baieti si o fata. Fata plange. Nu vad asta decat cand ajung langa ei. Incerc sa nu-l atrag in discutie decat pe baiatul din dreapta, ca sa-l las pe celalalt sa o conforteze pe fata pe care o tine in brate, dar, incet-incet, intervine si el in discutie.
    Cei doi sunt Claudiu si Adrian, din Targu Jiu. Si ei vor avea a doua zi examen, la Educatie Fizica si Sport. Spun ca au facultatea respective e si la ei in oras dar... au vrut ca studentia sa fie studentie, si sa nu o faca de acasa. Vorbim putin despre cum se calculeaza notele, despre cum e la Sport, in mai multe locuri din tara, adica daca exista si parte scrisa a examenului, si parte practica. Inteleg ca la Timisoara nu e cu scris. Ii intreb de ce au ales Timisoara, si nu alt oras. Imi spun ca pentru echipa de fotbal. Intreb daca vorbesc cumva de Poli Timisoara - imi spun ca da, dar echipa a doua. Sportul nu e lumea mea, asa ca nu insist.
    Cazarea. Cum e cu cazarea? Baietii sunt incantati. Imi spun ca s-au gandit sa doarma in masina, daca nu aparea oferta UVT-ului. Ca sunt mai multi colegi ce au venit din Targu Jiu, pentru examen, si s-ar fi gasit o solutie. Dar ca aceasta e cea mai buna. Totusi, imi spun ca vor intreba daca li se permite sa mai stea o zi peste cele trei oferite gratuit de UVT - pentru a isi putea primi rezultatele si a rezolva si confirmarea locului, de au intrat.
    Ultima candidata la studentie nu imi spune cum o cheama - adica nu mai apuc eu sa o intreb, pentru ca negociem prea mult timp ceva legat de niste poze. Nu vrea poze, si, cum da la Psihologie si la Drept (adica la Psihologie ar vrea sa intre, dar s-a inscris si la Drept), ii spun ca ar fi util sa aiba explicatii mai clare pentru ,,de ce nu". Totusi, nu vreau sa o stresez inainte de examen, asa ca o pozez pe amica ei, care a venit pentru o tabara, pe coridorul Caminului 15, unde e cazata si ea.
    Examenul la Psihologie va incepe a doua zi dimineata, de la ora 9. O intreb de unde e si spune ca din Arad. Apoi detaliaza - din Curtici. Aha, deci inca 25 de kilometri. Cum am locuit 19 ani in Arad, calculez repede timpi, trenuri, distante. Adaug si bucata pana la Curtici. O intreb ce ar fi facut daca nu ar fi primit aceasta cazare. Spune ca s-ar fi chinuit cu trezitul si ar fi venit de la Curtici, in noaptea/dimineata de dinainte de examen.
    A fost acum cateva zile pentru inscriere - totusi, nu e asa de departe, si nu a venit, ca baietii din Targu Jiu, in ultima zi de inscriere, cu ideea ca e mai bine sa ramana aici pana la examen. O treime din nota va fi ce face acum, doua treimi vin de la bacalaureat. Va reveni si pentru confirmare, de intra.

    E linistita, chiar de are examenul de la 9 dimineata. La inscriere a aflat de posibilitatea de a fi cazata gratuit, a acceptat, a venit sa doarma aici, sa nu piarda noaptea de dinainte de examen pe drumuri. Daca va intra, va stat tot la camin - a hotarat asta deja. Dar, la unul privat.
    ,,Sa fie!"
    Cum vad, toti tinerii cu care am vorbit au primit oferta Universitatii de Vest cu bucurie. Si ma gandesc putin despre cum este sa dai cel mai important examen, de pana atunci, odihnit. Sa vii de aproape, din Complex, pe jos, nestresat.  Sa nu iti fi pus familia sa suporte inca o cheltuiala, in afara de drum. Sa nu fi dormit in masina, sa nu vii botit si obosit, dupa un drum cu trenul si o noapte aproape nedormita. O bucata din capacitatea lor de concentrare sta si in asta. Vor putea sa arate mai bine ce pot. Vor pleca de la aceeasi linie de start cu cei care locuiesc in Timisoara, si care vin de acasa. E important.
    Imi aduc aminte de venitul cu trenul, de la Arad, in serile de dinainte de examene. De cele din timpul studentiei, nu cel mare, de inceput. De legendele pe care le creau studentii, spre amuzament, care, mai apoi, parca intrau cu adevarat in mitologia examenelor. Unul spunea ca, de e flacara pe cosul inalt si subtire de la Solventul, la intrarea in Timisoara, vei lua examenul. Alta zicala spunea ca, daca ti se spune ,,Bafta", inainte de examen, trebuie sa raspunzi neaparat cu ,,Sa fie", nu cu altceva. Ca sa nu pici.
    Ii intreb pe tinerii din fata Caminului 15, care a doua zi vor avea examen, cand ma ridic de langa ei, a plecare, de stiu ce se raspunde la ,,Bafta". Imi spun ,,Multumesc". Zic ca nu. Si le povestesc, zambind, despre traditia locala. Imi spun, fara nici o apasare cum ca ar putea cadea examenul, pentru ca nu au intuit raspunsul corect, ,,Sa fie". Razand. Linistiti si increzatori. A trecut un sfert de secol. Legendele lor vor fi altele, dupa cum le vor croi ei, in curand. Un somn bun, atata de important, si… dimineata va incepe totul. Tot ce tine de ei. Ce tinea de gazde, e pe rol, deja. Pentru un maine bun.
    Ramona Balutescu
    The post Despre somnul bun, de dinainte de examen appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Selectie de talente folclorice la Filarmonica de Stat din Oradea


    [2017-07-26]
    ,,Vin in orasul tau pentru preselectiile celui mai mare talent-show de folclor din Romania" – este anuntul Iulianei Tudor de la TVR. Aceasta va fi la Oradea, in data de 28 iulie, pentru a-i gasi pe toti cei care iubesc folclorul romanesc, sunt talentati, viseaza sa ajunga celebri si sa cante muzica populara pe marile […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Despre Aquapark Nymphaea Oradea, fara menajamente!


    [2017-07-26]
    In prima jumatate a acestui an, aquaparkul oradean a reusit sa atraga un numar de turisti egal cu jumatate din populatia totala a orasului. Un mare succes potrivit directorului Liviu Andrica. Ce nu stim insa este daca acest boom va continua in anii urmatori, daca cei care viziteaza aquaparkul pleaca multumiti sau nu se vor […]
    The post Despre Aquapark Nymphaea Oradea, fara menajamente! appeared first on Presa Oradea.
     In prima jumatate a acestui an, aquaparkul oradean a reusit sa atraga un numar de turisti egal cu jumatate din populatia totala a orasului. Un mare succes potrivit directorului Liviu Andrica. Ce nu stim insa este daca acest boom va continua in anii urmatori, daca cei care viziteaza aquaparkul pleaca multumiti sau nu se vor mai intoarce degraba.
    Inca din capul locului, doua sunt problemele care ar trebui rezolvate. Prima ar fi pretul destul de piperat. Taximetristul care ne-a dus la aquapark s-a mirat cand a auzit unde mergem: ,,Asa de scump si totusi merge lumea!". Pretul nu este exagerat dar in acei bani ar trebui incluse mai multe facilitati. A doua problema este cea legata de cozile de la intrare. Luni, 24 iulie 2017, dupa ora 18.00, oamenii au avut de asteptat cel putin jumatate de ora la coada. Este bine ca persoanele cu copii care au sub trei ani au intaietate, dar este inutil daca despre asta cei care stau la coada afla abia cand ajung langa ghiseu.
    Desi erau 6 case la intrare, doar doua functionau. Daca s-ar dori rezolvarea cozilor, ar putea fi aplicat sistemul de la unele supermarketuri unde, atunci cand este mai multa lume, se mai deschide o casa. Cativa dintre cei care au venit au ales sa faca cale intoarsa inca din start, vazand coada. Ce faci insa cand esti din Cluj-Napoca de unde directorul Liviu Andrica spune ca vin 70% din clientii aquaparkului?

    In interior lucrurile stau foarte bine si sunt amenajate inteligent. Bazine sunt pentru toate gusturile si categoriile iar ,,baietii cu fluierele" isi fac bine treaba. Bauturi sunt pentru toate buzunarele (o bere costa in jur de 5 lei), nu ar strica mai multa varietate, iar mancarea este decenta (din categoria ,,impinge tava" combinat cu ,,fast-food").
    Totusi, si la partea de restaurant sunt anumite probleme. Spre exemplu la ora 20.00 pe raftul cu deserturi mai erau doar preturile si denumirile prajiturilor. Domnisoara care se ocupa de vandut spunea ca prajiturile vin intr-un numar fix iar cand se termina… se termina. Locuri de joaca si bazine mici pentru copii sunt foarte multe. La magazinul din incinta se pot cumpara colaci gonflabili iar la etaj este un loc de joaca amenajat special pentru cei mici, asemanator cu cele din oras.
    Coada si la tobogan
    Un punct in minus il reprezinta modul de functionare al toboganelor interioare care, cel putin luni, nu erau puse in valoare asa cum se asteptau clientii. Doua erau inchise.

    Doar cel albastru era functional si erau cel putin 25 de persoane care asteptau pe scari sa le vina randul. De ce sa tii inchise doua tobogane si sa lasi oamenii sa stea jumatate de ora pe scari? Mai ales ca jumatatea aceea de ora o platesc din banii lor.
    Peste tot sunt afise explicite, dar tot raman lucruri care trebuie aflate de la ,,baietii cu fluier" care, apropo, sunt foarte amabili. Spre exemplu, apa care se roteste in bazinul Niagara, face pauze din 15 in 15 minute. Despre acest lucru nu scrie niciunde. Este frustrant sa stai in apa si sa astepti sa se invarta apa, fara sa nu iti poti manageria timpul care, din nou, costa.
    Este drept ca toate acestea sunt nemultumiri minore dar este importanta rezolvarea lor daca se doreste fidelizarea clientilor care nu duc lipsa de optiuni. Comparativ cu Hungarospa Hajdúszoboszló, experienta este diferita. Este greu de spus daca este mai bine sau mai rau, mai urat sau mai frumos la Oradea.
    Este doar o altfel de experienta si, la final, o problema de gust. Distanta si limba (nu ma refer la potentialii clienti oradeni, ci la cei care vin sa se scalde din alte judete), constituie dezavantaje mari pentru Hajdúszoboszló cand vine vorba de acelasi tip de servicii.

    Mai merita mentionat un aspect. In 2013 cand oradenii mergeau in grupuri la Hajdúszoboszló pentru ca Baile Felix si 1 Mai (ca si acum de altfel) erau ,,in liga inferioara", nimeni nu se gandea ca Oradea va concura pe acest palier cu renumita localitate maghiara. Astazi, facilitatile de acolo sunt la un pas distanta. Oradenii ar trebui sa profite mai mult de aceasta oportunitate pentru ca, desi preturile nu sunt ca la ,,strandul pensionarilor", luand in considerare drumul si cazarea, tot este mai ieftin ca la Hajdúszoboszló.
    Ichim Vasilica
    The post Despre Aquapark Nymphaea Oradea, fara menajamente! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cinema la iarba verde: Oradenii sunt invitati la o luna cu filme romanesti, europene si hollywoodiene proiectate in aer liber


    [2017-07-25]
    In serile de august, Parcul Cetatii se va transforma intr-un imens cinema in aer liber. Sub denumirea Oradea Summer Film, municipalitatea, alaturi de mai multi parteneri, programeaza proiectii de lung si scurt-metraje, comedii si drame, filme artistice si blockbustere. Oradenii sunt invitati sa le urmareasca, vizionarile putand fi "condimentate", dupa preferinte, cu nachos, bere, vin sau inghetata. Proiectiile vor debuta cu un documentar multipremiat, "Doar o rasuflare", regizat de oradeanca Monica Lazurean-Gorgan. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Nu e de joaca: DSP Bihor insista ca parintii sa isi vaccinee copiii impotriva pojarului


    [2017-07-25]
    ,,In conditiile in care 9 din 10 parinti isi vaccineaza copiii previn riscul unor boli infectioase majore care in secolele trecute au produs decese la nivel global. In Romania vaccinarea este gratuta si se realizeaza conform Calendarului National de Imunizari. Din fonduri publice Ministerul Sanatatii asigura achizitionarea vaccinurilor iar prin distributia realizata de Directia de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Noi masuri de investitii pentru sectorul vie-vin


    [2017-07-24]
    Pentru noua perioada de programare 2014 - 2018, producatorii de struguri pentru vin pot accesa fonduri FEGA prin Programul National de Sprijin al Romaniei in sectorul vitivinicol, cu o alocare financiara… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Schimb de politisti, la Bors/Artand: Doi agenti de la IPJ Bihor, ,,concediu" platit in Ungaria


    [2017-07-24]
    Continua traditia detasarii, pe perioada estivala, de politisti bihoreni in Ungaria. Mai exact la Hajduszoboszlo. Se stie deja ca este vorba despre un schimb de oameni ai legii in vederea asigurarii unui plus de siguranta pentru turistii romani care isi petrec concediul in statiunea din Ungaria. In contrapartida, politisti maghiari vin la noi, pentru a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Politistii locali raspund sesizarilor din mediul online


    [2017-07-20]
    Ca urmare a publicarii in mediul online a unei sesizari cu privire la depozitarea pe strada Bihorului a peste 10 saci cu moloz, haine si diverse resturi, politistii locali s-au sesizat si au actionat prompt.Astfel, politistii locali au identificat „proprietara bunurilor abandonate", aceasta fiind B.A. (63 ani) din Oradea, care executa lucrari de renovare si reamenajare a imobilului situat pe strada Primariei nr. 29.In consecinta, politistii locali au sanctionat fapta cu amenda contraventionala in valoare de 2.000 lei, iar ca masura complementara obligatia de a salubriza zona.Tinem sa mentionam faptul ca la Depozitul de deseuri "Eco Bihor", de pe str. Matei Corvin nr. 327, o tona de moloz rezultata din constructii sau reamenajari costa 2,5 euro + TVA (aprox. 15 lei), in comparatie cu amenzile pentru depozitarea pe domeniul public care incep de la 1.000 la 2.500 lei.Politia Locala Oradea reaminteste numarul de telefon la care cetatenii pot apela pentru a semnala situatii din sfera noastra de competenta - 0259.969 - Dispecerat.   [...]Citeste mai departe
    Politistii locali raspund sesizarilor din mediul online
    Sursa: Primaria Oradea
  • Noi sanctiuni impotriva regimului nord-coreean, anuntate de U.E.


    [2017-07-18]
    Consiliul Uniunii Europene a adoptat, luni, o serie de concluzii privind situatia din Coreea de Nord  Potrivit comunicatului de presa, executivul UE a condamnat testul balistic efectuat de Coreea de Nord la inceputul acestei luni, catalogandu-l drept o ,,amenintare grava la adresa pacii si securitatii internationale” si cerand incetarea acestor actiuni. ,,Coreea de Nord a […]
    Post-ul Noi sanctiuni impotriva regimului nord-coreean, anuntate de U.E. apare prima data in Stiri Oradea.
     Consiliul Uniunii Europene a adoptat, luni, o serie de concluzii privind situatia din Coreea de Nord 
    Potrivit comunicatului de presa, executivul UE a condamnat testul balistic efectuat de Coreea de Nord la inceputul acestei luni, catalogandu-l drept o ,,amenintare grava la adresa pacii si securitatii internationale” si cerand incetarea acestor actiuni.
    ,,Coreea de Nord a continuat sa accelereze programele privind rachetele nucleare si balistice, cea mai recenta fiind lansarea unui rachete balistice intercontinentale la 4 iulie. Consiliul condamna cu fermitate aceste actiuni, care submineaza regimul mondial de neproliferare si dezarmare pe care UE l-a sustinut in mod constant de zeci de ani. Consiliul indeamna Coreea de Nord sa respecte fara intarziere, pe deplin si neconditionat obligatiile care ii revin in temeiul tuturor rezolutiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU si sa se abtina de la orice alta actiune provocatoare care ar putea spori tensiunile regionale si globale”, este pozitia oficiala a U.E. in acest sens.
    Pe langa sanctiunile existente, U.E. va lua in considerare si alte raspunsuri la actiunile regimului de la Phenian, in coordonare cu aliatii si cu sprijinul ONU.
    Post-ul Noi sanctiuni impotriva regimului nord-coreean, anuntate de U.E. apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • PSD-istii vor burse pentru elevii oradeni cu note mari sau din familii sarace


    [2017-07-17]
    Daca toti alesii locali vor sprijini o propunere a grupului PSD, elevii oradeni cu note mari sau care provin din familii sarace vor putea primi lunar burse de la Primarie. Social-democratii urmeaza sa depuna la Consiliul Local un proiect in acest sens si spera ca si colegii liberali si UDMR-isti le vor sustine ideea. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-13]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.

    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ziua de 13 iulie in istorie


    [2017-07-13]
    Stiati ca pe data de 13 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 982 – In Batalia de la Stilo in Calabria; 1793 – Jean Paul Marat este injunghiat de catre Charlotte Corday; 1841 – A fost semnata Conventia Internationala de la Londra privind regimul stramtorilor Bosfor si Dardanele; 1878 – Tratatul de la Berlin: Puterile europene redeseneaza harta Balcanilor. Serbia, Muntenegru si Romania devin […]
    Post-ul Ziua de 13 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 13 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    982 – In Batalia de la Stilo in Calabria;
    1793 – Jean Paul Marat este injunghiat de catre Charlotte Corday;
    1841 – A fost semnata Conventia Internationala de la Londra privind regimul stramtorilor Bosfor si Dardanele;
    1878 – Tratatul de la Berlin: Puterile europene redeseneaza harta Balcanilor. Serbia, Muntenegru si Romania devin complet independente de Imperiul Otoman;
    1897 – Dupa doar doua zile in aer, expeditia polara cu balonul cu gaz a cercetatorilor suedezi Salomon August Andrée, Nils Strindberg si Knut Fraenkel este fortata sa aterizeze. Abia dupa 30 de ani, in vara anului 1930 doi pescari de pe baleniera Bratvaag au descoperit corpurile celor trei expeditionari, perfect conservate in gheata, insa sefului expeditiei, inginerul Andrée, ii lipsea insa capul, care a fost mancat probabil de ursi;
    1908 – Femeile concureaza la Jocurile Olimpice moderne pentru prima data;
    1928 – La concursul automobilistic de la Monthelery din Franta, Matei Ghica stabileste 8 recorduri mondiale;
    1930 – Primul Campionat Mondial de fotbal a fost organizat la Montevideo, Uruguay;
    1945 – A fost transportata prima bomba atomica in desertul din New Mexico, fiind pregatita pentru primul test al unei bombe atomice care a avut loc doua zile mai tarziu;
    1977 – O pana de curent de 25 de ore a cauzat panica si haos in New York;
    1985 – A avut loc simultan la Londra si Philadelphia, celebrul concert Live Aid, organizat de Bob Geldof;
    1990 – Liga Studentilor din Institutul Politehnic Bucuresti, Asociatia studentilor arhitecti si Grupul Independent pentru Democratie organizeaza un mars de solidaritate cu Marian Munteanu si cu ceilalti arestati, in zilele de 13-15 iunie;
    1995 – Republica Moldova a semnat documentele de aderare la Consiliul Europei, devenind, oficial, cel de-al 35-lea membru al organizatiei;
    1995 – Albania a intrat, in mod oficial, in Consiliul Europei, devenind cel de-al 36-lea membru al organizatiei;
    2000 – Istoricului american de origine romana Radu Florescu i s-a acordat titlul Honoris Causa al Academiei Romane;
    2000 – Guvernul bulgar a decis inchiderea definitiva a celor mai vechi doua reactoare de la centrala atomica de la Kozlodui pana la sfarsitul lui 2002, in deplin acord cu cerinta de aderare la Uniunea Europeana;
    2003 – A fost inaugurat primul guvern interimar in Irak.

    Post-ul Ziua de 13 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Ungurii vin cu autostrada la granita!


    [2017-07-11]
     Inaugurare de santier: Pana in 2020, Ungaria isi propune sa ajunga cu autostrada M4 la granita cu Romania. De aici, partea romana trebuie sa continue cu A3.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Ungurii vin cu autostrada la granita!
    Sursa: Bihon.ro
  • Politistii locali raspund sesizarilor din mediul online


    [2017-07-11]
    Ca urmare a publicarii in mediul online a unei sesizari cu privire la depozitarea pe strada Bihorului a peste 10 saci cu moloz, haine si diverse resturi, politistii locali s-au sesizat si au actionat prompt.Astfel, politistii locali au identificat „proprietara bunurilor abandonate", aceasta fiind B.A. (63 ani) din Oradea, care executa lucrari de renovare si reamenajare a imobilului situat pe strada Primariei nr. 29.In consecinta, politistii locali au sanctionat fapta cu amenda contraventionala in valoare de 2.000 lei, iar ca masura complementara obligatia de a salubriza zona.Tinem sa mentionam faptul ca la Depozitul de deseuri "Eco Bihor", de pe str. Matei Corvin nr. 327, o tona de moloz rezultata din constructii sau reamenajari costa 2,5 euro + TVA (aprox. 15 lei), in comparatie cu amenzile pentru depozitarea pe domeniul public care incep de la 1.000 la 2.500 lei.Politia Locala Oradea reaminteste numarul de telefon la care cetatenii pot apela pentru a semnala situatii din sfera noastra de competenta - 0259.969 - Dispecerat.   [...]Citeste mai departe
    Politistii locali raspund sesizarilor din mediul online
    Sursa: Primaria Oradea
  • Centrul de zi "Prietenia" din Popesti, umplut cu... cani de fericire (FOTO)


    [2017-07-07]
    Clubul Rotaract a anuntat ca a opta editie a proiectului "O cana de fericire", derulat in decembrie, s-a incheiat cu succes. Cu banii stransi in cele trei saptamani in care au vandut ceai si vin cald la ghereta, membrii Rotaract au renovat din temelii Centrul de zi "Prietenia" din Popesti. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Primarii si sefii de consilii judetene devin adevarati baroni locali. Cu lege data de Parlament!


    [2017-07-07]
    O lege privind o mai usoara adoptare a actelor administratiei publice locale, initiata de parlamentari de la PNL, a fost adoptata si promulgata, luna trecuta, de presedintele Klaus Iohannis. De acum inainte, primarii si presedintii de consilii judetene devin adevarati baroni locali. Proiectele de hotarare pot fi adoptate fara a fi fundamentate, semnate, contrasemnate sau […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Cana de Fericire a Rotaract si-a atins scopul la Popesti


    [2017-07-05]
    Actiunea anuala din decembrie, cand cei de la Rotaract se instaleaza intr-o casuta din lemn la care trecatorii pot servi vin fiert sau ceai cald (sau amandoua licorile), are din nou final fericit. Strangerea de fonduri din ultima luna a anului 2016 a ajutat la reabilitarea Centrului de zi "Prietenia" din comuna Popesti. ,,In urma […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Politia Locala face un apel catre cetateni pentru stoparea fenomenului cersetoriei


    [2017-07-05]
    Politistii locali, prin activitatea specifica pe care o desfasoara, demasca aproape lunar câte un fals cersetor, care, din punct de vedere medical, nu se poate incadra sub nici o forma in categoria persoanelor cu dizabilitati. Aceste persoane insa, lipsite de scrupule, isi trucheaza starea fizica, pozând constant in persoane fara membre superioare sau inferioare sau cu alte grave handicapuri. Cetatenii trebuie sa stie ca atunci când ofera bani persoanelor de care li se face mila, nu intretin doar falsii cersetori, ci intretin si nemunca. Unii dintre cei care implora mila publicului sunt apti de munca si ar putea oricând sa câstige bani muncind. Nu o fac insa, preferând calea mai usoara - cersetoria.

    Politia Locala face pe aceasta cale inca un apel la ratiunea cetatenilor, rugându-i sa constientizeze faptul ca nici o actiune a politiei nu va fi eficienta intru totul, atâta timp cât ei insisi nu constientizeaza ca banii oferiti zilnic cersetorilor ii mentin pe acestia pe strazi.  

    Mai mult, cersetorii, in majoritatea cazurilor, au domiciliile stabile in alte judete, de unde revin exclusiv in orasele unde vad ca acest fenomen este incurajat si sprijinit de cetateni. Majoritatea nici macar nu sunt oameni ai strazii, dar neavând nici o interdictie in acest sens, ei aleg calea usoara a cersitului, alimentata in mod constant de toti cei care le ofera bani.

    In saptamâna 26.06 - 30.06.2017, Politia Locala Oradea a initiat o actiune de depistare, verificare si monitorizare a persoanelor fara adapost, cersetori, a celor care scotocesc in tomberoane, identificate pe raza municipiului Oradea. Peste 45 de persoane au fost transportate la Azilul de noapte de pe strada Guttenberg, nr. 8, luate in evidenta, consiliate, sanctionate si indrumate catre localitatea de domiciliu, conform procedurii.

    Patrulele din cadrul Politiei Locale Oradea actioneaza continuu pentru stoparea fenomenului cersetoriei. In vederea diminuarii, respectiv a stoparii fenomenului apelarii in mod repetat la mila publica si a scotocitorilor de tomberoane care deranjeaza locuitorii urbei, politistii locali indeamna cetatenii sa nu sprijine aceste fenomene prin oferirea de sume de bani, respectiv permiterea accesului in incintele de colectare a deseurilor si sa sesizeze institutiile competente (DGASPC BIHOR, ASCO, DSP BIHOR, POLITIA MUN. ORADEA) in situatia in care sunt sesizate persoane fara adapost. Pentru a semnala astfel de situatii, cetatenii pot apela in permanenta DISPECERATUL POLITIEI LOCALE ORADEA la numarul de telefon: 0259.969

     

      [...]Citeste mai departe
    Politia Locala face un apel catre cetateni pentru stoparea fenomenului cersetoriei
    Sursa: Primaria Oradea
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-04]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    *
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Incepand de sambata, se restrictioneaza circulatia auto in centru


    [2017-07-01]
    Comisia de circulatie din cadrul Primariei Oradea a aprobat inchiderea circulatiei rutiere in Piata Unirii incepând din data de 24 iunie, in fiecare weekend, de sâmbata dimineata pâna duminica noaptea. Masura vine in urma intentiei municipalitatii de a se restrictiona complet circulatia auto in zona centrala, acest lucru realizându-se treptat, pe masura ce se vor crea conditii pentru rute alternative, precum si parcari noi in zona centrala.

    Astfel, intr-o prima etapa, in fiecare sfârsit de saptamâna, sâmbata si duminica, in intervalul orar 10.00 (sâmbata) si 22.00 (duminica), in centru va fi permisa doar circulatia taxiurilor si autobuzelor, urmând ca ulterior incheierii lucrarilor la parcarea subterana de pe strada Independentei si darea acesteia in folosinta, circulatia spre centru sa fie complet inchisa.

    Legat de aceasta masura, viceprimarul Florin Birta a mentionat: "Luam aceasta masura pentru a crea un acces cât mai facil pietonilor in Piata Unirii, pentru a crea un mediu cât mai prietenos cu pietonii, mai ales ca in ultima perioada tot mai multi turisti vin in zona centrala. Pe viitor, când se va finaliza parcarea subterana de pe strada Independentei si Podul Centenarului, pentru ca soferii sa poata circula si parca in conditii bune, circulatia in Piata Unirii se va inchide total." 

     

      [...]Citeste mai departe
    Incepand de sambata, se restrictioneaza circulatia auto in centru
    Sursa: Primaria Oradea
  • Oxford: Rusia manipuleaza opinia publica din 9 tari!


    [2017-07-01]
    Conform unui studiu realizat de Universitatea Oxford, Rusia si China utlizeaza asa-numite programe de tip ,,bot" pe retelele de socializare pentru a influenta politica din noua tari: Brazilia, Canada, China, Germania, Polonia, Taiwan, Rusia, Ucraina si Statele Unite. Coordonatorii studiului, Philip Howard si Samuel Woolley scriu ca ,,propaganda prin calculator este unul dintre cele mai […]
    The post Oxford: Rusia manipuleaza opinia publica din 9 tari! appeared first on Presa Oradea.
     Conform unui studiu realizat de Universitatea Oxford, Rusia si China utlizeaza asa-numite programe de tip ,,bot" pe retelele de socializare pentru a influenta politica din noua tari: Brazilia, Canada, China, Germania, Polonia, Taiwan, Rusia, Ucraina si Statele Unite.
    Coordonatorii studiului, Philip Howard si Samuel Woolley scriu ca ,,propaganda prin calculator este unul dintre cele mai puternice instrumente noi impotriva democratiei", subliniind ca urme ale acestor actiuni ofensive provin in principal din Rusia, dar si din China sau alte tari vizate intr-o masura mai mare de aceasta propaganda.


    ,,Exista o cladire la Sankt Petersburg (in Rusia) cu sute de angajati si cu un buget de milioane de dolari, a carei misiune este sa manipuleze ,,opinia publica in unele tari"

    a detaliat Philip Howard, intr-o prezentare de presa.
    Tehnicile rusesti constau, de exemplu, in difuzarea de ,,multiple" postari ,,contradictorii", a adaugat Howard.

    ,,Este vorba de a raspandi confuzie. Nu este vorba neaparat de a difuza informatii false, ci de a-i face pe oameni atat de indiferenti la politica, incat sa nu-si mai doreasca sa se implice"

    a spus si Samuel Woolley.

    Echipa de cercetatori a analizat zeci de milioane de postari pe sapte retele de socializare in timpul unor alegeri, crize politice si diverse ,,incidente" legate de securitatea nationala.
    Studiul arata ca in SUA aceste programe informatice au avut o influenta in timpul alegerilor prezidentiale din 2016.

    ,,Armate de programe de tip ,,bot" care urmaresc, redistribuie sau apreciaza postarile unui candidat il fac astfel mai legitim, iar el pare ca are o sustinere mai puternica decat in realitate"

    mai scriu autorii studiului.

    Presupusa influenta a Rusiei in alegerile americane, care l-ar fi favorizat pe Donald Trump in detrimentul rivalei sale Hillary Clinton, este in centrul unui scandal in SUA, fiind in desfasurare investigatii privind o posibila intelegere intre autoritatile ruse si echipa de campanie a lui Trump, el insusi extrem de activ pe Twitter.
    Dupa alegerea lui Trump, Facebook a anuntat mai multe initiative de a colabora mai strans cu mass-media si de a limita raspandirea de informatii false.
    The post Oxford: Rusia manipuleaza opinia publica din 9 tari! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • "Asediu" in Cetate! Phoenix, Vama si Subcarpati vin saptamana viitoare la Oradea, intr-un nou festival medieval


    [2017-07-01]
    Oradenii sunt poftiti la o incursiune in timpuri medievale. Fortareata, de obicei prea linistita,  va fi animata saptamana viitoare de sute de luptatori, cavaleri, domnite si mestesugari care se vor instala in curtea Palatului Princiar. Cetatea va gazdui un nou festival medieval, cu cavaleri, domnite si mestesugari, dar si cu "trubaduri" precum Phoenix, Vama si Subcarpati. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul