Stiri Oradea tineri

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru tineri.
  • Drumul Crucii la Oradea, pe Dealul Calvarului/Ciuperca (FOTO/VIDEO)


    [2016-04-28]
    Cunoscut de foarte multi oradeni vechi drept Kalvaria Domb (Dealul Calvarului), renovatul Deal Ciuperca a gazduit din nou, dupa o pauza de doi ani, evenimentul din Miercurea Mare, cand credinciosii au putut reface Drumul Crucii. Actiunea din Saptamana Mare a avut loc, ca de fiecare data, in organizarea grupului de tineri Allegria ,,afiliati" Manastirii franciscane […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Municipalitatea oradeana a premiat in bani cei mai buni tineri sportivi ai anului 2015 (FOTO)


    [2016-04-28]
    Tinerii sportivi oradeni cu rezultate deosebite in anul calendaristic 2015 au fost premiati in bani de municipalitate, miercuri, la Arena Antonio Alexe. Ajunsa la editia a VI-a, Gala "Campionii viitorului" a avut menirea de a recompensa nu mai putin de 270 de sportivi cu varste cuprinse intre 10 si 21 de ani. In premiera, de aceasta data au fost premiati si antrenorii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Prea Sfintitul Virgil Bercea a spalat picioarele a 12 seminaristi, amintind pilda lui Isus, care "a spalat praful pacatelor de pe suflete si le-a sters cu stergarul dragostei" (FOTO)


    [2016-04-28]
    La fel ca in fiecare Joi din Saptamana Patimilor, episcopul greco-catolic al Oradiei, Prea Sfintitul Virgil Bercea, a condus la Catedrala Sfantul Nicolae Liturghia ce invita la smerenie, in cadrul careia careia a spalat, simbolic, picioarele a 12 tineri seminaristi, asa cum a facut in urma cu 2.000 de ani si Isus Cristos cu apostolii Sai, inaintea Cinei celei de Taina. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Sapte medalii pentru tinerii judoka oradeni la turneul international din Austria


    [2016-04-27]
    Tineri judoka de la Liberty LPS CSS Oradea au inregistrat evolutii bune la intrecerile celei de-a XVIII-a editii a puternicului turneu international "Creativ", care s-a desfasurat in Austria, la Graz. Intr-o companie selecta, ce a cuprins peste 700 de sportivi din 16 tari, judoka oradeni au reusit sa cucereasca 7 medalii, dintre care una de aur, trei de argint si trei de bronz. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Unii fara permis, altii cu alcool


    [2016-04-26]
     Desi exista nenumarate exemple cu accidente, asta nu i-a oprit pe patru tineri Bihoreni sa se urce la volan fara permis sau in stare de ebrietate. 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Unii fara permis, altii cu alcool
    Sursa: Bihon.ro
  • Gala Campionii viitorului sustine sportul de performanta


    [2016-04-26]
    Peste 270 de tineri sportivi cu vârste cuprinse intre 10 si 19 ani, de la cluburi sau asociatii sportive oradene, vor fi premiati miercuri, 27 aprilie 2016, de Primaria Municipiului Oradea, pentru rezultatele deosebite obtinute in anul 2015, in cadrul editiei a V-a a Galei ,,Campionii Viitorului". Detalii legate de acest eveniment au fost prezentate de catre viceprimarul Huszar Istvan si reprezentantii celor mai importante cluburi sportive din Oradea: dl. Ionel Bungau, Iacob Hantiu si Dan Matei.

    Viceprimarul Huszar a explicat ca scopul acestui eveniment este recompensarea sportivilor oradeni care anul trecut au avut performante la nivel national, european sau mondial, precum si promovarea sportului in rândul oradenilor.

    La premiere, sportivii vor fi insotiti de antrenorii si presedintii cluburilor din care fac parte, fiind premiati in acest an 270 de sportivi, dintre care 198 de sportivi care practica sporturi olimpice si 72 de sportivi care practica sporturi neolimpice. Ca element de noutate, in acest an vor fi premiati si 12 antrenori de sporturi neolimpice si 29 antrenori de sporturi olimpice. Primaria Oradea ii asteapta pe toti cei care sunt  interesati de acest eveniment, in cadrul caruia vor fi si demonstratii de gimnastica acrobatica si ritmica, dans sportiv sau taekwondo.

    Evenimentul are loc de la ora 17.00, in Sala Sporturilor Antonio Alexe, intrarea fiind libera.

    Legat de initiativa administratiei locale de a premia sportivii oradeni, reprezentantii cluburilor au declarat ca este o initiativa foarte binevenita, fiind un pas important in dezvoltarea si sustinerea sportului si a sportivilor oradeni, o initiativa prin care „comunitatea oradeana are doar de câstigat".

     

      [...]Citeste mai departe
    Gala Campionii viitorului sustine sportul de performanta
    Sursa: Primaria Oradea
  • Premiere de sportivi oradeni inainte de alegeri


    [2016-04-23]
    Editia din 2016 a programului Campionii Viitorului va avea festivitatea de premiere cu cateva zile inainte de alegerile locale. ,,Peste 270 de tineri sportivi cu varste cuprinse intre 10 si 19 ani, de la cluburi sau asociatii sportive oradene, vor fi premiati miercuri, 27 mai 2016, de Primaria Municipiului Oradea, pentru rezultatele deosebite obtinute in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Campionii viitorului vor fi premiati la Sala Sporturilor


    [2016-04-21]
    Peste 270 de tineri sportivi cu vârste cuprinse intre 10 si 19 ani, de la cluburi sau asociatii sportive oradene, vor fi premiati miercuri, 27 mai 2016, de Primaria Municipiului Oradea, pentru rezultatele deosebite obtinute in anul 2015, in cadrul editiei a V-a a Galei ,,Campionii Viitorului".

    Sportivii oradeni care anul trecut au avut performante la nivel national, european sau mondial vor fi recompensati cu diplome si bani.

    La premiere,  sportivii vor fi insotiti de antrenorii si presedintii cluburilor din care fac parte. Primaria Oradea ii asteapta pe toti cei care sunt  interesati de acest eveniment in cadrul caruia vor fi si demonstratii sportive si de dans.

    Evenimentul are loc cu incepere de la ora 16.30, in Sala Sporturilor Antonio Alexe, intrarea fiind libera.

     

      [...]Citeste mai departe
    Campionii viitorului vor fi premiati la Sala Sporturilor
    Sursa: Primaria Oradea
  • Cinci tineri au strans gunoaiele din padurea Delani


    [2016-04-20]
     Cinci tineri voluntari au colectat duminica 18 saci cu deseuri ce impanzeau padurea Delani, de langa Beius. Atat mizeria din padure, cat si cea de pe marginile drumului.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Cinci tineri au strans gunoaiele din padurea Delani
    Sursa: Bihon.ro
  • Ziua Internationala a Monumentelor si Siturilor, comemorata la Casa Darvas La Roche


    [2016-04-18]
    Cu ocazia Zilei Internationale a Monumentelor si Siturilor, având ca tema in anul 2016 Patrimoniul sportului, in Casa Darvas La Roche, viceprimarul Huszar Istvan a tinut o conferinta de presa, impreuna cu prof. univ. Iacob Hantiu, Directorul Executiv al Directiei Judetene pentru Sport si Tineret Bihor, dl. Petrut Dragan, precum si criticul de arta Ramona Novicov.

    Evenimentul a fost organizat de catre Fundatia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor - Primaria Oradea, reprezentata de dna Angela Lupse.

    In timp ce prof. univ Iacob Hantiu a prezentat importanta si rolul sportului de-a lungul secolelor, dna Ramona Novicov a prezentat legatura dintre sport si arta, precum si exemplele certe ale admiratiei fata de sport in operele de arta care se gasesc in casa Darvas-La Roche.

    Viceprimarul Huszar Istvan a aratat ca "este foarte important sa avem artistii nostri, sportivii nostri si sa asiguram cadrul necesar acestui tip de invatamânt. Arta impreuna cu sportul reprezinta o vocatie, iar existenta artistilor si sportivilor tineri reprezinta pentru Oradea siguranta continuarii drumului inceput".

    Dna Angela Lupse a anuntat ca in parteneriat cu Directia Judeteana pentru Sport si Tineret au demarat o actiune prin care sportivii care sunt membri ai DJST vor primi un medalion realizat de artistul plastic Dorin Dersidan, inspirat de cele doua modele de atleti in miscare care se gasesc in Casa Darvas La Roche.

    Ziua Internationala a Monumentelor si Siturilor a fost marcata si prin expunerea lucrarilor din cadrul proiectului ,,Secession Urban Art", derulat de Liceul de Arte Oradea si finantat prin Fundatia Comunitara Oradea. Activitatile proiectului au fost coordonate de profesorii Nada Panait, Maria David, Ioana Klein, Anca Maghiar, Janko-Szep Noemi, Ervin Racz, Iulian Anghel, Eliza Racz de la catedra de arte plastice si profesorii Sebastian Hercut, Loredana Roman de la catedra de muzica a Liceului de Arte Oradea.

    In Casa Darvas - La Roche sunt expuse si lucrarile de ceramica realizate de elevii Liceului de Arte, sub indrumarea doamnei profesor Janko Szep Noemi.

    Cei prezenti au putut asculta si un scurt recital de muzica de coarde in interpretarea cvartetului de coarde coordonat de doamna profesor Lupse Anita: Balint Floriana clasa XII , Balint Marian clasa X, Pascalau Cristian clasa X, Panait Petra  clasa IX.  

     

      [...]Citeste mai departe
    Ziua Internationala a Monumentelor si Siturilor, comemorata la Casa Darvas La Roche
    Sursa: Primaria Oradea
  • Culturalizare prin teatru, la Beius, cu amatori dedicati artei: ,,Micul print"


    [2016-04-16]
    Casa de Cultura din Beius va gazdui sambata, 16 aprilie, premiera adaptarii scnice a carti ,,Micul Print" de Antoine de Saint-Exupery. Evenimentul este produsul final al unor ateliere de teatru dedicate actorilor amatori, organizate prin proiectul Re-open Theatre, finantat prin programul Bursa Talentelor al Fundatiei Comunitare Oradea. Proiectul a fost idea unor tineri pasionati de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Bursele Filantropia - sprijin pentru tineri


    [2016-04-14]
     Zece tineri bihoreni beneficiaza de burse Filantropia, in valoare de 100 de lei/luna, pe toata perioada anului scolar.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Bursele Filantropia - sprijin pentru tineri
    Sursa: Bihon.ro
  • Secession oradean pictat in Piata Unirii (FOTO)


    [2016-04-13]
    Secession Urban Art, proiect finantat prin Bursa Talentelor organizata de Fundatia Comunitara Oradea, a scos in centrul recent reamenajat al orasului zeci de tineri pasionati de arta si care au fost dispusi sa ii indrume pe trecatorii interesati in materie de desen si pictura. Nu orice fel de pictura, caci, precum titlul proiectului, artistii de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Licitatie pentru constructia de blocuri ANL in Oradea


    [2016-04-11]
    Vineri, 08 aprilie 2016, Agentia Nationala pentru Locuinte a publicat pe SEAP anuntul de cerere de oferte pentru realizarea obiectivului de investitie ,,Locuinte pentru tineri destinate inchirierii, in municipiul Oradea, Calea Sântandreiului, intersectie cu Calea Aradului". Se vor realiza astfel 132 de unitati locative, 6 tronsoane, cu regim de inaltime S+P+3E+M. Valoarea estimativa a lucrarilor este de 20,847,469 RON iar durata de executie este de 24 de luni de la data atriburii contractului. Data limita de depunere a ofertelor la sediul agentiei este de 05 mai 2016 ora 10.00, iar deschiderea ofertelor va avea loc in aceeasi zi la ora 11.00.

    In ceea ce priveste construirea blocurilor pentru medici rezidenti in curtea Spitalului Municipal, acest proiect a fost cuprins in lista de sinteza a Agentiei Nationale Pentru Locuinte. In cazul in care acest proiect va primi finantare, pe strada Spartacus, pe o suprafata de 2000  mp, in curtea Spitalului Gavril Curteanu se vor construi doua blocuri cu câte 30 de apartamente, in regim de inaltime parter + 4 etaje.

    Proiectul de construire de locuinte pentru medici vine in sprijinul stabilizarii populatiei in municipiul Oradea si evitarea migratiei personalului de specialitate medico-sanitar bine pregatit.

    Totodata Primaria Oradea va pune la dispozitia Agentiei Nationale pentru Locuinte amplasamente pentru construirea a cate trei scari de blocuri ANL pe strada Ceyrat, cu câte 60 de apartamente pe fiecare scara. Astfel, conform planului Urbanistic Zonal, vor fi 180 de apartamente in regim de inaltime parter + 3 etaje + mansarda, cu 1 si 2 camere.

     

      [...]Citeste mai departe
    Licitatie pentru constructia de blocuri ANL in Oradea
    Sursa: Primaria Oradea
  • 13 plasticieni vor expune timp de 2 saptamani la Galeria de Arte Vizuale de pe corso


    [2016-04-06]
    Vineri, 8 aprilie, la Galeria de Arte Vizuale de pe artera pietonala va avea loc vernisajul expozitiei de arta plastica ,,Experimental Workshop 2016". Va fi a doua editie a evenimentului, iar de data asta vor expune un grup de 13 tineri plasticieni, absolventi ai scolilor de Arta din Oradea, Cluj si Timisoara. Potrivit datelor oferite […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Impartasesc experimente emotionale


    [2016-04-05]
     13 tineri plasticieni isi vor expune lucrarile in cadrul celei de-a II-a editii a ,,Experimental Workshop''.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Impartasesc experimente emotionale
    Sursa: Bihon.ro
  • LISTA SOLICITANTILOR CARE AU ACCES LA LOCUINTA DE TIP ANL


    [2016-04-05]
    Azi, 5 aprilie 2016, comisia sociala de analiza a solicitarilor de locuinte sociale si de locuinte pentru tineri construite din fondurile ANL aflate in administrarea Directiei de Patrimoniu Imobiliar a intocmit lista rezultata in urma departajarii conform Criteriilor cadru a solicitarilor de locuinte pentru tineri, destinate inchirierii construite prin Agentia Nationala pentru Locuinte, in vederea repartizarii locuintelor disponibile. Listele au fost aprobate prin Hotarârea Consiliului Local nr. 203/31.03.2016 constituind anexe la hotarâre.

    Precizam ca eventualele contestatii pot fi depuse pâna la data de 12 aprilie 2016, ora 15.30 la ghiseul nr. 7 - Centrul de Primire Public din cadrul Primariei Oradea.

    Atasat gasiti lista solicitantilor care au acces la locuintele pentru tineri destinate inchirierii construite prin Agentie Nationala pentru Locuinte.

     

      [...]Citeste mai departe
     LISTA SOLICITANTILOR CARE AU ACCES LA LOCUINTA DE TIP ANL
    Sursa: Primaria Oradea
  • Oradea gazduieste sambata Campionatul National de judo pentru tineret


    [2016-04-01]
    Arena Antonio Alexe din Oradea va gazdui intrecerile Finalei Campionatului National de judo pentru tineret U23. Competitia, programata sambata, de la ora 9, va reuni aproximativ 250 de tineri judoka din intreaga tara. Printre acestia se va afla si Larisa Florian, dar si alti colegi de ai ei de la CSM Liberty, care se vor lupta pentru titlul national. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Perchezitii antidrog la Oradea: Sapte tineri au fost arestati intr-un dosar cu etnobotanice, peste 250 de consumatori urmeaza sa fie audiati! (FOTO)


    [2016-04-01]
    Opt persoane cu varste intre 18 si 36 de ani au fost retinute de politistii antidrog, iar sapte au fost si arestate, in urma unor perchezitii desfasurate miercuri in Oradea, intr-un dosar ce vizeaza destructurarea unei retele specializate in operatiuni ilegale cu etnobotanice. Peste doua kilograme de substante, intre care si 30 de grame de cannabis, au fost confiscate in urma perchezitiilor. Anchetatorii au descoperit si peste 250 de consumatori, care urmeaza sa fie citati si dusi la audieri. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Nicolae Manolescu - imblanzirea tigrilor, la Timisoara


    [2016-03-29]
    Sa-l asculti pe Nicolae Manolescu vorbind despre carti e ca si cum te-ai duce la Gradina Zoologica si ai asista cum ingrijitorul tigrilor intra in cusca lor sa-i hraneasca, si vezi cum acestia, in loc sa maraie, vin, docili, sa-i mangaie picioarele cu blana lor. Si, in caz ca n-ai avut pana atunci apropieri cu […]
    The post Nicolae Manolescu - imblanzirea tigrilor, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
     Sa-l asculti pe Nicolae Manolescu vorbind despre carti e ca si cum te-ai duce la Gradina Zoologica si ai asista cum ingrijitorul tigrilor intra in cusca lor sa-i hraneasca, si vezi cum acestia, in loc sa maraie, vin, docili, sa-i mangaie picioarele cu blana lor. Si, in caz ca n-ai avut pana atunci apropieri cu un tigru, iti spui ca animalele astea sunt chiar simpatice. Iar daca ai avut, ajungi la concluzia ca se poate mai mult. Mereu, mai mult.
    ,,Cum sa scrii o istorie a literaturii si sa scapi teafar" este propunerea de expunere cu care scriitorul si profesorul Mircea Mihaies l-a ,,momit" pe critic pentru a-l aduce in fata studentilor de la Universitatea de Vest din Timisoara. O propunere la care Manolescu a raspuns, vrajindu-ne luni, 28 martie 2016, timp de doua ore, cu o prezentare frumoasa si onesta a ostilitatilor unui razboi in care personajele nu stau mereu surazand in poza de grup. Dimpotriva. Pentru ca nu poti sa asezi lucrurile dupa valoarea lor si sa scapi neurat, nehulit.

    Vorbind despre framantarile celor de care se leaga o lucrare de ,,geologizare a literaturii", dupa valori, Manolescu arata ca toata lumea il boscorodeste pe critic, pe istoricul literar: ,,Cei care nu sunt, ca de ce nu sunt, cei care sunt, ca de ce sunt si altii, cei pe care ii lauzi, ca de ce nu-i lauzi destul, cei pe care-i critici, ca de ce ii critici." Pentru ca, spune tot el, ,,cuvintele lovesc foarte tare. Nu exista arma mai performanta decat cuvantul. Sau, mai abitir decat cuvantul – adevarul. Adevarul doare".

    S-a vorbit, in cadrul intalnirii de ieri, de la Universitatea de Vest din Timisoara, despre multe din cele ce tin de ,,cusca tigrilor" si de obiceiurile lor. Despre felul cum critici mari si-au schimbat parerile, referitor la autori si opere, in timp, despre gadgeturile moderne (unde Manolescu a marturisit: ,,Daca ar trebui sa citesc Razboi si pace pe tableta, cred ca as sparge tableta aia de 20 de ori"), despre lumea in care ,,nu se stie sa se citeasca dar se stie sa se scrie", despre specificitatea literaturii romane, despre ce se spune chiar despre invitat, despre Nicolae Manolescu, si cat decide criticul ca trebuie sa ia din acele spuneri, sau nu.

    La invitatia noastra, Nicolae Manolescu a spus cateva fraze si despre conflictul din Uniunea Scriitorilor, pe care o conduce, unde o mana de oameni a incercat un puci, venind cu pretentia de a schimba - nestaturar - regulile jocului. Am intrebat cine va mai stabili valoarea, intr-o societate in care se desprind ,,aripi" din toate. Nicolae Manolescu a spus ca sita care cerne valorile este si ramane Uniunea Scriitorilor si ca, prin genul acesta de actiuni, ,,batalia se da pentru a se distruge sita". Criticul este linistit pentru viitor, existenta revistelor literare serioase asigurand, de asemenea, o cernere.

    Si in partea de discutii a intalnirii s-a vorbit despre raca celor care nu sunt laudati destul - scriitorul Mircea Mihaies a povestit cum si-a atras vesnic fulgerele olimpiene asupra sa, declarand, despre academicianul Eugen Simion ca este ,,cel mai important critic din Epoca Nicolae Manolescu". Dat fiind ca un intelectual e util sa-si dubleze cunostintele si cu o doza rezonabila de caracter, este de crezut ca remarca lui Mircea Mihaies a vizat personajul in plinatatea sa.

    Cum se deschide gustul copiilor, al tineretului pentru literatura, a fost o alta parte a prezentarii lui Manolescu. Criticul ne-a vorbit despre filmele care i-au parut interesante, prin abordarea temei: ,,Cercul poetilor disparuti" si ,,Minti periculoase". Ne-a aratat ce gaseste de valoare la opere mai putin digerate de cei tineri si cum crede ca s-ar putea realiza aceste reapropieri de literatura.

    La intalnire au fost prezenti scriitori si publicisti, cadre didactice ale Universitatii de Vest, oameni de cultura din Timisoara, studenti. Cuvantul de intampinare a fost tinut de rectorul Universitatii de Vest, prof. Marilen Pirtea, care are, impreuna cu prorectorul Madalin Bunoiu, si meritul de a fi dorit ca acest gen de intalniri culturale sa aiba loc in cadrul Universitatii de Vest din Timisoara. (Vineri, 1 aprilie 2016, va urma Mircea Cartarescu).
    Nu stiu cum au parasit sala altii dar, in mod cert, eu am plecat cu cateva carti din planul celor de citit care si-au schimbat locul pe lista de prioritati, si cu promisiunea ca, la urmatoarea vizita in Venetia, o sa gasesc locurile unde a locuit Lordul Byron. Si, dupa entuziasmul aplauzelor si lumina din ochii celor ce i-au cerut lui Nicolae Manolescu autografe, la finalul intalnirii, as zice ca si mai tinerii mei colegi au iesit cu cate un tigru de lesa.
    Ramona Balutescu
    The post Nicolae Manolescu - imblanzirea tigrilor, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ambasadorul Lions 2016 desemnat la Oradea


    [2016-03-28]
    Bianca Puscas Sunt invitati sa participe tineri intre 15 - 19 ani, cu experienta in voluntariat.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Ambasadorul Lions 2016 desemnat la Oradea
    Sursa: Bihon.ro
  • Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat - cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca.


    [2016-03-24]
    Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta […]
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
     Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta de mii. Stim cam la cate milioane de locuitori ar trebui sa existe un centru de transplant renal. Dar o opera? Un teatru liric? Dar tine, oare, de numarul de locuitori al unui oras, al unei regiuni? Sau de trecutul sau, care a modelat oamenii de azi? De setea de cultura, de frumos, de muzica? De rafinament, de capacitatea de a discerne valori, de a alunga impostura, de a nu face concesii degradante?
    Stau comod, in Timisoara mea, unde am avut opera de cand ma stiu, dar privesc spre mai vaduvita Oradie. Spectacolele noastre nu vor ajunge niciodata acolo. Abia unii dintre cantareti ajung, in productii - de cele mai multe ori - de calitate scazuta. Pacat.
    ...pentru ca exista
    Ma gandesc la spectacolele pe care le-am vazut luna asta, la Timisoara, si la repetitii. La "Bal mascat" si la "Trubadurul". La trecutul nu foarte vast pe care il am cu aceste doua opere. La spectacolul cu "Bal mascat" pe care l-am vazut la Viena, la Staatsoper, prin 1995, in loja lui Ioan Hollender, pe atunci director acolo, cand cunoscutul timisorean mi-a vorbit jumatate din actul I… Apoi la primul "Trubadur", de demult, de aici, de la Timisoara.

    Apoi la al doilea, pe care l-am plans, pentru ca tenorul, prieten drag, nu si-a permis sa-l planga, tinand spectacolul, desi in seara aceea ii murise mama. La cum il ascultam cantand frazele acelea despre mama, despre fiecare mama, cu sufletul frant. Apoi altul, la care nu am fost, si nici alt prieten drag nu a fost, pentru ca, uneori, "Trubadurul" nu este pentru suflete indoliate, public. Apoi, acesta de duminica, unde nu cunosteam tenorul ci baritonul. Si multele sale drumuri – in mile, sau interioare – pentru ca o droaie de spectacole sa aiba loc, cat mai bine.
    Nu mi-am facut o trecere in revista a amintirilor legate de aceste spectacole, ca sa ma impaunez - nici nu am multe amintiri legate de spectacolele acestea - cum am fata de altele. Ci doar ca pe-un exercitiu de memorie, o rascolire prin sacul cu amintiri. Pentru ca il am. Pentru ca e mare lucru sa ai un sac cu amintiri, din care sa scoti si sa desprafui, uneori, lucruri diverse, lucruri frumoase.

    Am avut bucuria sa ma nasc si sa traiesc cea mai mare parte din viata intr-un oras ce mi-a dat, printre altele, o zestre culturala care sa ma faca sa am idee daca am de ce sa aplaud ceva sau nu atunci cand intru la Scala, La Fenice sau la MET. Ce mare lucru sunt inceputurile! Si cat de recunoscatoare sunt tuturor celor de la aceste inceputuri, pentru ca le am…
    De dinainte de spectacol
    Lumea operei nu incepe cu noaptea premierei unui spectacol. Mi-a placut mereu sa ridic un coltisor al cortinei pentru a vedea ce se intampla inainte, ce se intampla dupa. Din varii motive, mi-au fost mai dragi, in ultimii ani, atelierele Operei Nationale din Timisoara, decat scena, si am si strans recunostinta de a mi se arata cum functioneaza rotitele aproape nestiute ale acestui mecanism in volumul "Dincolo de scena", publicat anul trecut. Dar faptul ca doream, acum, sa surprind o anumita persoana-personaj in mai multe variante ale apropierii sale de scena m-a facut sa ajung iar la ceva ce nu credeam ca o sa mai prind la opera noastra, in aceasta conjunctura stelara: o repetitie generala.

    Nici nu stiu daca pot gasi cuvinte eficiente pentru a explica ce drag mi-e sa asist la repetitii. Datorita baritonului Florin Estefan mi-am adus aminte de acest lucru - si-i multumesc. E asa aparte sa vezi cum creste ceva, cum se imbina bucatile care trebuie sa cuprinda un tot, cum personajele de maine, azi mai pastrand totusi ceva din viata lor, se pregatesc pentru ce va sa vina – cand nimic nu va avea voie sa tradeze efortul sau nereusitele de dinainte.
    Ador sa privesc lucrul care se face. Mai mult decat facerea, decat rezultatul, cred. Sa aud susotelile de pe scena, si explicatiile celui care supravegheaza miscarea, si enervarea dirijorului cand nu iese ceva, si felul in care cei care nu tin de "casa", solistii invitati, intra in aceasta noua piele, croita dupa regulile de aici. Cresterile sunt mai frumoase decat ajungerile, incercarile sunt mai interesante decat reusita.

    Spectacolul e, uneori, aseptic. Dar, venind la el dupa ce ai respirat in ritmul celor ce ti-au ingaduit sa le fii aproape la repetitii, reusita lor devine si reusita ta iar o arie ciuntita de cineva devine si coborarea ochilor tai, atunci cand ceilalti aplauda, binevoitori sau nestiutori, ca strangerea de inima a unei mame careia-i cade copilul de pe bicicleta, stiind, totusi, ca fara astfel de caderi nu va exista niciodata zborul cu mainile desprinse de pe ghidon.
    Spectacolele mi se par, uneori, lungi - repetitiile nu mi s-au parut niciodata, si as putea sta oricat, bucuroasa ca-s ingaduita la bucataria interna, iubindu-i cu atata mai mult pe cei care, la timpul cuvenit, ne dau spectacolul. Cu toate acestea, pentru mine spectacolul incepe cu mult mai repede - si ce bine e ca e asa! E ca si cum oamenii aceia minunati - minunati cand isi iau menirea in serios si au substanta de oferit, pe care nu o precupetesc - iti prelungesc cu ceva viata, adaugand-o pe cea la care migalesc, ca sa te incante, mai tarziu.

    Se spune ca pictorilor de biserici nu le scade Dumnezeu, din viata, timpul petrecut pe schele, lucrand. Daca as fi eu la oranduirea lucruilor, nici artistilor nu le-as scadea din viata timpul de repetitii - e locul unde ei muncesc enorm pentru ca, in seara spectacolului, totul sa para usor si frumos, ca o joaca.
    Stau la repetitiile pentru "Bal mascat". In cladirea operei noastre dragi, cu teatrele si opera ei, cu coridoarele ei incolacite, cu amintirile ei, cu atatea chipuri de oameni si afise de spectacole de care imi amintesc, agatandu-mi si eu viata, in diverse forme, de toate acestea… Si iar, gandul acela, de drag si de recunostinta ca viata mi-a dat prilejul sa am aceste amintiri.
    Aproape nimic despre cantat, cu Florin Estefan. Sau totul.
    Fotografiez uneori scenele in care apare Florin Estefan. Este un tanar bariton din Cluj-Napoca - in fapt, din Oradea, stabilit in Cluj, si care a ajuns sa si conduca Opera Nationala Romana de aici. Cred ca ar trebui sa-l irite deja povestea aceea cu "cel mai tanar director de opera din Romania", spusa asa, de parca ai plimba un animal impaiat pe la procesiuni.

    E putin jignitor sa se tot puna accentul pe tineretea sa. N-am sa-mi cer scuze pentru varsta mea - le spuneam celor ce-mi aveau baiul, cand am inceput sa lucrez ca ziarist. Tocmai de aceea mi se pare irelevanta varsta celui pe care urma sa-l am ca interlocutor, hotarand, chiar, sa publicam zona oficiala a discutiilor noastre cu ceva mai distantul "dumneavoastra": pentru ca nu amicitia m-a facut sa-i cer sa-mi povesteasca despre cele care se cereau a fi povestite, ci felul in care le vede el, intins pe o buna perioada de timp, de cand le despicam, a dus la amicitie.
    E ciudat, dar abia cand am ajuns la sfarsitul orelor alocate interviului in sine, undeva inainte de spectacolul cu "Trubadurul", am realizat ceva bizar pentru o discutie cu un bariton de succes: ca nu am vorbit aproape deloc despre asta sa. Nu pentru ca nu ar fi fost nimic de intrebat, desigur. Ci pentru ca altele erau cele ce se cereau mai degraba a fi prezentate, acum, dat fiind ca solistul este si conducator al unei importante institutii de cultura - un baromentru si un macaz in zona muzicii de gen din Transilvania.

    Am luat in discutie situatia Oradiei, privita ca un fel de halta intre Timisoara si Cluj. Nu pentru ca asa am vrea noi s-o privim, din fuga trenului expres. Ci pentru ca asa este, si pentru ca s-ar dori ca trenul sa opreasca iar si aici, si sa existe calatori care sa urce si sa coboare, constient, asumat. Solutii exista. Si mi-ar placea ca, pe viitor, alti tineri - sau foarte tineri, acum - sa poata sa se bucure, simplu, de amintiri ca cele ale mele, de care va vorbeam aici.

    Despre toate acestea - dar mai putin despre scena, scena lui ca bariton - o discutie cu Florin Estefan, nu "cel tanar", ca la domnitori, ci, mai degraba, "cel eficient", din motive care vor fi prezentate mai jos. Si, dincolo de toate astea, "cel onest" - pentru ca rar mi-a fost dat sa constat ca cel din fata mea poate lua cu aceeasi masura de fairness toate cele care ii sunt puse in fata, spre cernere - fie ca e vorba despre un interviu pasager, fie ca e vorba de viata, cu toate ale ei.
    *
    O facultate inutila, la Oradea?
    – Dincolo de cele 60.000 de posibile introduceri, eu zic sa incepem abrupt: cum va simtiti cand o sala aplauda in picioare un spectacol mai putin bun?
    – Asta se-ntampla de multe ori in Romania. E, parca, o cutuma… Denota ca publicul nu este un bun cunoscator. Cu atat mai mult cu cat distributiile sunt aduse din afara, si noi ne asteptam sa vina niste buni profesionisti. Si vin si niste rebuturi. Si, cand vezi ca se ridica publicul la asa ceva, este clar ca nu vorbim despre cunoscatori… La nivelul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca ne-am propus sa oferim spectacole care sa fie etalon, astfel incat oamenii sa sesizeze diferenta.
    – Mda, Cluj. Dar sunteti oradean. Cu toate ca nu e departe Clujul, cu toate ca aveti legaturi personale stranse cu Oradea, nu am auzit prea des sa cantati acolo, la Oradea.
    – Oradea e un oras MORT - cu litere mari - din punct de vedere al spectacolului de opera. Eu nu ma regasesc in ce se intampla in Oradea, respectiv in viziunea colegilor mei care conduc institutiile de cultura - nici nu stiu daca exista o viziune culturala. Ca oradean ce face cariera in domeniul liric, plecat, nu pot sa simt decat frustrari…

    – Ati facut si scoala la Oradea. Unde este generatia dumneavoastra?
    – Cand vorbesc de scoala, ma refer la Liceul de Arta. Singurele mele amintiri placute sunt de acolo, de la clasa doamnei Angela Popescu - de acolo am pornit. Chiar daca pe diploma mea scrie Facultatea de Muzica Oradea, nu am invatat nimic acolo… Tot ce am invatat eu a fost pe scena Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, la clasa domnului Alexandru Farcas si alaturi de profesorul, prietenul si mai apoi colegul Gheorghe Mogosan, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca.
    – Si cei ce invata acum... au ce invata? Intreb si din perspectiva omului care n-a inteles niciodata de ce trebuie sa existe inflatia asta de universitati - si facultati si facultatele.
    – Singura sansa pe care o pot avea cei tineri, ce studiaza acolo, la canto, dupa parerea mea - asa cum am avut-o si eu, si colegii mei, precum Gergely Nemeti, Brigitta Kele sau Kutasi Judith, este sa fuga la Cluj sau in alta parte, sa-si caute profesori care stiu cu ce se mananca aceasta meserie. Nu poti sa predai tricotaj cat timp nu stii sa tii andrelele in mana!

    – Ati ajuns la a avea un nume cunoscut si apreciat, ca bariton. Profesorii de la care "nu ati invatat nimic" se impauneaza cu meritele dumneavoastra?
    – Singura profesoara pe care am intalnit-o si pe scena si care am vazut ca are rezultate deosebite este Lavinia Chereches. Nu vreau sa il includ in acest general, prezentat mai sus, pe maestrul Theodore Coresi, pentru a carui cariera am respect.
    – Daca aceasta este situatia, atunci de ce exista facultatea asta?
    – Am fost cativa care avem rezultate - iar cei ramasi la carma acestei facultati isi atribuie, pe nemeritate, aceste rezultate. Am avut o surpriza extrem de neplacuta sa imi vad numele in CV-ul unei profesoare cu care am cantat doar pe scena. Profesorul Farcas a rugat-o sa figurez scriptic la clasa ei, iar ea a trecut numele meu in CV-ul pe care l-a avansat pentru a trece, de curand, la functia de conferentiar, si scria ca la recomandarea ei am fost primit de Mariana Nicolesco, la Festivalul International de Canto "Hariclea Darclee".
    Oradea, privita din expres
    – Publicul oradean e avid de opera dar vine cu mare fast sa aplaude orice ciurucuri.
    – Publicul oradean nu are termeni de comparatie. Ii dai unui om sa manance numai mamaliga si omul ala nu stie decat atat, si se bucura de variatiuni de mamaliga - cu branza, cu lapte. E mai interesanta, dar tot mamaliga este. Nivelul este sub-provincial. Paradoxul este ca vorbim despre un oras ce se vrea occidental si e foarte aproape de lumea vestica. Influentele culturii ar trebui sa fie vizibile dar Oradea e ca un oras muncitoresc. Cred ca vina o au cei care fac programele culturale - pofta ar trebui sa vina mancand.
    La "Toamna oradeana", ce se vrea sa fie varful evenimentelor, cel cu cea mai mare receptare a fost un spectacol de folclor.  E inadmisibil, ca si conducere a orasului, e inadmisibil sa hranesti publicul cu asta! Eu sunt un om ce gusta folclorul, am o relatie buna cu Ioan Bocsa si cu Ansamblul Icoane. Dar fac o comparatie cu Clujul. La noi se iese, cu Opera si cu Filarmonica, in piata. Anul trecut, in luna mai, publicul a stat sase ore in Piata Unirii din Cluj-Napoca, sa asculte de la Tomescu pana la Viorica Cortez – Concertele Operelor si al Filarmonicii Transilvania la Zilele Clujului. E un oras in care vad ca cei de la Primarie realizeaza cat de important e sa schimbi gustul publicului din cartiere…
    – Homo manasturensis?
    – Da, oameni care inca mai cred ca un astfel de spectacol e prea elitist sau prea scump. Media biletelor e de 15 lei, la spectacolele din institutie! Iar salile sunt arhipline...
    – Sa ramanem mai mult in locul acesta al discutiei - e interesant. Cum stati cu gradul de ocupare a salii, de cand ati ajuns director al Operei Nationale Romane din Cluj?
    – Datorita faptului ca am iesit in strada si pot veni si - inca – profanii, si intra in contact cu genul (sa amintim ca avem spectacole pentru pensionari, copii, am mers cu cantaretii imbracati in costume, in parc sau in scoli, pentru a vorbi despre muzica), prin toate astea avem peste 90% ocuparea salii, in stagiunea asta.

    – Inteleg ca acea companie, care a oferit un anumit gen si nivel de spectacole in Oradea, Opera Vox, a fost prezentata in presa cu pozele dumneavoastra, de la Opera Romana din Cluj, la ceea ce s-ar numi productiile lor - in timp ce dumneavoastra imi vorbiti despre iesit in strada cu evenimente de calitate… Cum vedeti asta?
    – Da, am descoperit ca se facea publicitate la un anumit spectacol al lor, cred ca Trubadurul, la o publicatie din Oradea, cu poze din spectacolul nostru. Am contactat publicatia imediat si am cerut sa se retraga imaginile.
    – Bine, dar chiar si primarul Bolojan credea ca are de-a face cu institutia dumneavoastra, cand era vorba, in fapt, de alt gen de institutie si de productie. E chiar asa de greu de vazut unde exista profesionalism si unde nu?
    Am trimis o adresa oficiala, Primariei Oradea prin care le-am adus la cunostinta faptul ca Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca isi doreste o colaborare pentru viitor si ca ne-ar bucura sa nu faca vreo confuzie si sa asocieze evenimentele private organizate in Oradea cu actiunile noastre.
    – Reteta pentru a deveni "maestru", in cele ale cantului, e simpla, in Oradea: maturat vila Virginiei Zeani, in Florida, sau stors cate un mail laudativ, pe care marea glorie a operei, de acum cateva decenii, nu se zgarceste sa-l trimita. Cum credeti ca ajunge un cantaret de opera merituos, ca Virginia Zeani, a se complace cu acceptarea unor astfel de posturi - in fapt, imposturi?
    ...
    – Revenind la cariera dumneavoastra, cum se impaca functia de director al unei institutii cu activitatea de artist liric? Am ajuns sa nu ma mir daca ne-am continuat dialogul la 4 dimineata, din tot felul de colturi de lume, sau in pauzele repetitiilor, sau la ore tarzii, dupa spectacole, sau intre tot felul de drumuri si evenimente. Tot acest nistagmus geografic si intelectual nu va da peste cap cariera de solist? Pur si simplu nu mai stiu de unde rupeti bucatele de timp pentru toate - desi o faceti, cum vad.
    – Se pot intrepatrunde toate. Acum… e clar ca, avand toate aceste responsabilitati, e altfel - cu nopti de nesomn, cu multa treaba si cu restul. Dar, daca imi pun ceva in cap, o sa si duc pana la rezolvare. Lumea stie, in teatru, ca programul meu incepe la 7 dimineata si se termina… cand se termina toate.

    – … si totul e condimentat cu "scandalurile casei". Cum e cu "imixtiunea baptista in BOR"? Vorbesc despre faptul ca iar a agitat cineva apele cum ca preotii ortodocsi ar fi nemultumiti pentru ca veti tine un concert in Catedrala Ortodoxa din Cluj-Napoca, dumneavoastra, baptist. Desi este vorba despre un concert cu muzica ortodoxa si banuiesc ca nu veti canta din altar. Apropo, cum de nu ii dati in judecata pe cei care va denigreaza sistematic? Ca stiti si cine sunt, si cine e in spatele lor - e o speta usoara.
    – In primul rand vreau sa spun ca nu sunt "scandalurile casei". Eu consider ca lucrurile sunt foarte calme in cadrul institutiei. Nu am scandaluri cu sindicatul pentru ca politica mea este indreptata spre om, iar colegii mei stiu ca fac tot ce tine de mine pentru ca ei sa fie multumiti, iar usa mea e deschisa toata ziua pentru ei. Asa-zisele scandaluri de la Opera, ce apar in presa, din punctul meu de vedere sunt lucruri rauvoitoare, din dorinta unor ziaristi de a veni cu treburi epatante, care sa atraga atentia, sau din dorinta unora de a ma denigra pentru a-mi lua locul, apeland la cardasiile lor. Imi pare rau ca nu realizeaza ca fac rau unei intregi institutii - ca se duce vorba ca la Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca sunt scandaluri. Daca se doreste atragerea unor investitii - iese iar asta, cum ca acolo ar fi scandaluri…
    In legatura cu acest "scandal" in BOR, despre care se vorbeste intr-un articol publicat recent, in primul rand trebuie spus ca respectivul concert, pe care il vom sustine miercuri, 23 martie, a venit ca o initiativa a Arhiepiscopiei  Clujului… Si a postului de Radio Renasterea, nu a fost ideea noastra. La data cu pricina, Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca avea programat un concert cu Sabat Mater de Rossini, intr-un alt loc din Cluj - spectacol dedicat Saptamanii Mari a romano-catolicilor.
    Dar, pentru ca este vorba despre acest caz, o cauza umanitara, si datorita faptului ca il apreciez in mod deosebit pe IPSS Andreicut, am schimbat tot, si, pentru a ne feri de discutii legate de  repertoriu, am ales singura lucrare ortodoxa pe care o avem in repertoriu. Pentru ca intreg ansamblul merge, si-si dedica timpul gratuit acestui concert. Si dr. Matei Miko si Asociatia Pro Transilvania fac toata logistica spectacolului (cu costuri considerabile) pro bono. De aceea, ca si cap al institutiei, m-am alaturat acestui proiect, fara sa-mi treaca prin cap ca nu pot aparea intr-un concert intr-o biserica ortodoxa, atata timp cat nu intru in altar ci cant din fata portilor imparatesti ale iconostasului, sau cum vom stabili. Si nu se incalca vreun canon. Iar concertul este dupa slujba.

    Ce rost ar avea sa-i dau in judecata pe cei pe care-i stiu in spatele acestor mizerii? Eu cred in Dumnezeu, care imi poarta razboaiele! Daca m-a ingaduit sa ajung aici, sunt convins ca va fi alaturi de mine si nu ma va lasa de rusine! Ei, in cercul lor stramt, doar atata stiu, sa faca mizerii... Eu stiu ca am multe de facut si imi directionez energia spre lucrurile cu adevarat importante!
    Drumuri si cresteri
    – E oarecum ciudat ca facem acest interviu la Timisoara…
    – Sunt onorat a fi unul dintre solistii invitati in fiecare stagiune de Opera Nationala din Timisoara. Iata ca in aceasta stagiune am avut aceste doua spectacole, la care ne-am intalnit.
    – Cum a aratat inceputul asta de an, pentru dumneavoastra?
    – Cum a aratat toata viata mea, dn februarie trecut, cand am fost numit director al Operei Nationale Romane din Cluj. Am incercat sa imbin cariera mea solistica si munca administrativa.
    – Dar asta inseamna, iar, si cantat acasa, si drumuri.

    – Drumurile se impart in doua categorii. Ca si solist (Sofia, Debrecen, plec la Cairo, la Roma, Paris, si nu stiu pe unde am mai fost), dar sunt si drumuri in folosul institutiei. La Bucuresti, de multe ori, drumurile pentru cantat se intrepatrund cu drumuri pentru institutie.
    – Ca la Debrecen, nu?
    – Da, Traviata la care am fost invitat sa cant la Debrecen am rezolvat sa fie preluata de opera Nationala Romana din Cluj-Napoca.
    – Clujul este candidat pentru a deveni Capitala Culturala Europeana in 2021, iar Opera Nationala Romana ocupa un loc important in strategia pentru acesta candidatura. Dar asta nu inseamna doar o institutie pentru un oras ci si pentru o regiune. Banuiesc ca institutia dumneavoastra poate deveni un focar de cultura pentru o zona mai ampla, pentru Transilvania.
    – Nu doar ca poate, dar o si face, si trebuie sa o faca. In proiectul meu managerial pentru conducerea Operei Nationale Romane Cluj am prevazut ca aceasta institutie trebuie sa devina un pol cultural pentru Transilvania. Ne-am intrebat ce trebuie sa facem ca pe harta Europei sa sclipeasca din cand in cand si o steluta de la Cluj. Cred ca institutia trebuie sa fie prezenta in toate orasele mari din Transilvania - avem o colaborare buna cu Alba Iulia, Zalau, Baia Mare, Bistrita.
    Exista sperante de mai bine pentru Oradea?
    – Cum ramane cu Oradea, totusi?
    – Ar exista, totusi, o sansa daca la nivel institutional – primaria si noi - am putea face astfel incat sa fim prezenti macar de doua ori pe an in agenda culturala a orasului.

    – Discutiile au fost demarate deja. Cum stati acum?
    – "Discutiile" e mult spus - dar am trimis o propunere de proiect Primariei Oradea, la care astept raspuns. Eu il apreciez mult pe primarul Bolojan, care este un edil deosebit si cred ca proiectele lui vor face ca oamenii sa isi doreasca sa le duca mai departe de pe aceeasi functie. As vrea sa deschidem, impreuna cu domnia sa, o colaborare institutionala.
    *
    Sa concluzionam: superba Oradie, cea in care generatii intregi au investit intru cladirea unei elite culturale, amestecand in acelasi creuzet de topitura de metal nobil etnii diferite, arte diferite, dar mereu cu constanta calitatii ca norma, a coborat la nivel de oras muncitoresc, in ce priveste zona culturii muzicale, si intretine o facultate de muzica viciata si manifestari dincolo de geamandura imposturii sau rostului. O spune un cunoscator.
    Sigur, se poate si asa. Dar este, oare, o situatie pe care edilii, pe care oamenii de cultura din oras sa si-o asume, cu capul sus? As spune ca nu. Florin Estefan spune chiar mai mult - ca sunt sanse de schimbare in bine si ca este nu doar pregatit, dar si dornic sa transplanteze in orasul sau natal modelul de succes al Clujului, al operei Nationale Romane din Cluj, institutie pe care o conduce cu dibacie. Poate Oradea ignora aceasta oferta? As paria pe "nu". Mai binele nu e dusmanul binelui si e, in mod cert de preferat salciului. Si inca ceva, pentru cei care inca spera ca pot fenta: fiecare ar trebui sa fie responsabil pentru monstrii pe care ii creaza. Iar istoria, de regula, decanteaza lucrurile, fara parcimonie.
    Ramona Balutescu
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Teatru in Cetate


    [2016-03-23]
     Asociatia Culturala Experiment Teatru Clandestin organizeaza cursuri si programe de teatru create special pentru copii cu varste intre 5 si 10 ani, pentru tineri cu varste intre 16 si 35 de ani si...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Teatru in Cetate
    Sursa: Bihon.ro
  • Oradenii au sarbatorit Ora Pamantului in intuneric


    [2016-03-20]
     Cateva sute de tineri s-au strans sambata seara in Parcul 1 Decembrie pentru a sarbatori Ora Pamantului (Earth Hour). 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Oradenii au sarbatorit Ora Pamantului in intuneric
    Sursa: Bihon.ro
  • Stranieri pentru Oradea: Doi tineri italieni si doi spanioli s-au mutat in orasul de pe Cris sa ne invete cum sa scapam de poluare


    [2016-03-18]
    Romanii se compara deseori cu vest-europenii, sperand ca, daca le urmaresc dezvoltarea, vor invata sa o aplice si acasa. Fundatia Life Tineret a facut un pas in plus: a mutat temporar la Oradea patru tineri europeni, intr-o proiect de voluntariat menit sa faca urbea mai prietenoasa cu mediul inconjurator. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Trei tineri pasionati de terapii complementare


    [2016-03-17]
     Tinerii Ciprian Rosu, Bogdan Martin si Cristian Pop au avut ideea unui centru de terapii complementare.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Trei tineri pasionati de terapii complementare
    Sursa: Bihon.ro
  • ASCO A SARBATORIT SI ANUL ACESTA ALATURI DE ASOCIATIA DOWN


    [2016-03-17]
    Si in acest an, Administratia Sociala Comunitara Oradea a ales sa sprijine si sa sarbatoreasca, alaturi de Asociatia Down din Oradea, a XI-a editie a Zilei Mondiale a Sindromului Down, si totodata aniversarea a 25 de ani de existenta a asociatiei.

    Evenimentul s-a desfasurat la Liceul "Don Orione" din Oradea, manifestarile prilejuite de a XI-a editie incepând cu defilarea organizatiilor participante, fiind urmate de un spectacol artistic.

    Festivitatea a continuat cu prezentarea unui film cu activitatile desfasurate de catre membrii Asociatiei Down Oradea pe parcursul anului 2015, deviza membrilor fiind „Dati-mi o sansa, pot realiza lucruri minunate".

    A urmat un concurs sportiv, in cadrul caruia tineri si adulti cu probleme intelectuale si de dezvoltare din Oradea si judetul Bihor s-au intrecut in cadrul competitiilor sportive: parcurs aplicativ (sarituri pe doua picioare din cerc in cerc, rostogoliri laterale, aruncarea mingii la o tinta) si tenis de masa (in fotoliu rulant sau cei cu probleme neuromotorii).

    Asociatia Down Oradea România este o asociatie de parinti care are ca misiune asigurarea unei vieti decente pentru persoanele cu Sindrom Down si familiilor lor. Inainte de a fi persoane cu dizabilitati, membrii asociatiei sunt persoane cu o aripa frânta, dar persoane. Toti cei cu sindrom Down, ca toti ceilalti oameni, au o personalitate unica.

    In acest an s-a pus accent pe persoanele cu sindrom Down, prin acest eveniment incercându-se sensibilizarea comunitatii privind problemele cu care se confrunta persoanele cu sindrom Down, acordarea unor  sanse egale cu ale celorlalti oameni si oferirea posibilitatii sa faca alegeri in ceea ce priveste viata lor. 

     

      [...]Citeste mai departe
    ASCO  A SARBATORIT SI ANUL ACESTA ALATURI DE ASOCIATIA DOWN
    Sursa: Primaria Oradea
  • Japonia - Campanie de recrutari ninja


    [2016-03-15]
    Prefectura japoneza Aichi a lansat o campanie de recrutare de tineri doritori sa fie ninja profesionisti pentru a promova turistic zona. Persoanele majore, indiferent de nationalitate, pot aplica pentru aceste locuri de munca pana duminica, 20 martie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Aproape 700 de sportivi participa in acest weekend la Memorialul Herman Schier


    [2016-03-14]
     

    Bazinul Olimpic "Ioan Alexandrescu" va gazdui in acest weekend, respectiv in data de 12-13 martie 2016,  cea de-a VII-a editie a concursului de natatie Memorialul "Herman Schier".

    "Astfel, sâmbata de la ora 14:00 si duminica de la ora 10:00, se va da startul pentru cei 656 de concurenti inscrisi la concursul de natatie  ”Memorialul Herman Schier”. Printre cluburile participante vor fi si anul acesta clubul din Pitesti al multiplei campioane Larisa Lacusta, dar si clubul campioanei Kopas Boglarka din Ungaria Participantii vin din Moldova, Ungaria si România. Din tara, avem 14 orase participante, respectiv Suceava, Timisoara, Arad etc. Intrarea este libera, prin urmare ii asteptam pe toti oradenii iubitori de sport, sa ii sustina cu aplauze pe toti sportivii participanti", a spus viceprimarul Huszar Istvan

    Memorialul "Herman Schier" este cel mai important concurs de inot organizat in ultimii douazeci de ani in Oradea, devenind deja o traditie in natatia oradeana si româneasca. Memorialul este organizat de  C.S.M Oradea, Clubul Sportiv Crisul si L.P.S. Bihorul.

    Memorialul Herman Schier a ajuns la a VII-a editie

    Memorialul "Herman Schier"  va reuni si anul acesta la start un numar mare de tineri sportivi, nascuti in anii 2008 si mai mici, 2007, 2006, 2005, 2004, 2003 -  2002, 2001 - 2000 si categoria OPEN. Sportivii participanti trebuie sa aiba obligatoriu viza medicala la zi (verificarea acesteia se va face la sedinta tehnica).

    Concursul se va desfasura la Bazinul Olimpic Ioan Alexandrescu, pe 10 culoare competitive.

    Pentru orice detalii suplimentare legate de organizarea concursului, pot fi contactati telefonic antrenorii: Georgeta Schier tel: 0721.422.335 si Illes Zsolt tel : 0740.295.223 sau pe email zsoltswim@yahoo.com

    Concursul va avea loc sâmbata, 12 martie, ora 14:00 (incalzirea si sedinta tehnica va avea loc la ora 13:00) si duminica, 13 martie, ora 10:00 (incalzirea de la ora 9), la Bazinul Olimpic „Ioan Alexandrescu".

     Antrenoarea Georgeta Schier, sotia regretatului antrenor Herman Schier, ne-a declarat: " Anul trecut am avut cca. 600 de copii  inscrisi, dar anul acesta interesul pentru participare a fost mult mai mare. Asta ne arata, ca tinerii constientizeaza din ce in ce mai mult, faptul ca inotul este unul dintre cele mai complexe sporturi si unul dintre cele mai eficiente pentru sanatatea noastra.  Ne dorim ca si aceasta edite a campionatului sa atraga la fel de multi iubitori ai inotului ca si in anii precedenti."

    Herman Schier - primul inotator român care a inotat suta de metri sub 56 secunde

    Competitia poarta numele regretatului antrenor oradean Herman Schier (1945 - 2007), primul inotator român care a inotat suta de metri sub 56".

    Herman Schier s-a nascut in anul 1945 in URSS. Copilaria si-a petrecut-o la Resita, unde a inceput sa practice inotul la Clubul Olimpia Resita. Primele rezultate de valoare le-a obtinut la vârsta junioratului, când in 1963 devenea campion la juniori la proba de 100 m liber. Apoi a fost campion national la seniori, maestru al sportului, el fiind primul inotator român care a coborât sub 0'56" la 100 m liber. Totodata, Herman Schier a reprezentat România la numeroase concursuri internationale, unde a obtinut rezultate de valoare. A facut parte din lotul olimpic pentru Mexic in anul 1968, dar din pacate lotul masculin nu a mai efectuat deplasarea.

    Anul 1969 a insemnat debutul ca antrenor la Clubul Sportiv Crisul. In aceasta perioada a contribuit la cresterea multor generatii de inotatori de valoare, care au devenit in timp campioni nationali, balcanici, maestri ai sportului.

    In perioada cât a activat la Clubul Crisul, sportivii antrenati de Herman Schier au stabilit peste 350 de recorduri nationale la copii, juniori si seniori. Anul 1977 a fost unul de glorie, deoarece a fost anul in care s-au stabilit 100 de recorduri: 5 recorduri la seniori, 23 la juniori, 71 la copii si 1 record balcanic. Datorita rezultatelor deosebite, sportivii oradeni Horvath Ildiko, Szakadati Ladislau, Mady Levente, Neagrau Horatiu, Kuglis Edith, Bay Laszlo au obtinut titlul de maestri al sportului.

    Daca ar fi sa enumeram sportivii care au adus faima Clubului Crisul, lista ar fi una foarte lunga: Zaborski Ildiko, Goina Cosmin, Neagrau Cornel, Birini Bella, Bentzik Gyuri, Dragan Cristian, Petrut Noemi, Vamosi Angela, Groza Dan, Groza Monica, Biris Giorgiana, Foran Angela, Tinca Dan, Dunca Gheorghe, Bokor Tibor, Vardai Noemi si multi altii.

    Toate detaliile legate de regulamentul si organizarea concursului se gasesc in atasament. 

     

     

      [...]Citeste mai departe
    Aproape 700 de sportivi participa in acest weekend la Memorialul Herman Schier
    Sursa: Primaria Oradea
  • Studentii acuza fraudarea alegerilor la Universitate, aratand ca unii colegi au votat de doua ori


    [2016-03-11]
    La cinci saptamani dupa scrutinul pentru alegerea reprezentantilor studentilor in Senatul Universitatii, trei tineri acuza ca alegerile au fost fraudate, intrucat au existat studenti care au votat de mai multe ori. In replica, presedintele Biroului Electoral Universitar, Stefan Herchi, arata ca cei trei n-au reclamat acest lucru in termenul legal de contestatii. "Probabil vor sa puna presiune pe noi acum, inainte de alegerea rectorului", spune Herchi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un autoturism in care se aflau trei tineri a fost lovit de un tren - Accident feroviar pe DN 19


    [2016-03-10]
    Trei tineri au ajuns la spital, ieri, dupa ce autoturismul in care se aflau a fost acrosat de un tren. Accidentul s-a produs pe DN19, intre Chiribis si Marghita, primele cercetari indicand faptul ca soferul masinii, in varsta de 18 ani, nu a oprit si nu s-a asigurat la trecerea la nivel cu calea ferata. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • "Cupa Miado's" la judo pentru copii - Judo-ul are viitor la LPS Bihorul


    [2016-03-10]
    In cadrul unei competitii la care au participat aproximativ 300 de sportivi de la 21 de cluburi din tara, cei mai tineri "lepesisti" practicanti ai judo-ului au izbutit 20 de clasari pe podium. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Unul dintre tinerii din masina lovita de tren la Chiribis a fost operat si e la Terapie Intensiva


    [2016-03-10]
    Cei trei tineri de 18 ani aflati in masina lovita de tren, miercuri, la Chiribis se afla internati la Spitalul Clinic Judetean Oradea, cu multiple fracturi si leziuni. Cel mai grav ranit este Cosmin Silaghi, un tanar din Balc, pe care medicii l-au trimis direct in blocul operator, unde a fost supus unei interventii chirurgicale, iar in prezent este la Terapie Intensiva. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Doi soti au gasit pe strada un portofel cu peste 3.600 de euro si 8.600 de lei - Oradeni cu spirit civic


    [2016-03-09]
    O bihoreanca a reintrat in posesia unei importante sume de bani pe care o pierduse, datorita spiritului civic al unui cuplu de tineri oradeni. Cei doi, Alexandra si Alexandru Mester au gasit pe o strada din Oradea un portofel plin cu bani. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Sprijin pentru tinerii care vor sa munceasca in UE


    [2016-03-09]
    YOUR FIRST EURES JOB, un program pentru tineri YOUR FIRST EURES JOB - sprijina mobilitatea tinerilor in varsta de 18-35 de ani in tarile UE.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Sprijin pentru tinerii care vor sa munceasca in UE
    Sursa: Bihon.ro
  • 3 persoane ranite in urma unui accident feroviar in Bihor


    [2016-03-09]
     Trei tineri de 18 ani au fost loviti de un tren pe DN 19 B.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    3 persoane ranite in urma unui accident feroviar in Bihor
    Sursa: Bihon.ro
  • Beiusul, Mica Viena pentru o zi


    [2016-03-09]
     Cel mai frumos eveniment al primaverii a adus pe scena artisti valorosi si a marcat intrarea unor tineri in societate.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Beiusul, Mica Viena pentru o zi
    Sursa: Bihon.ro
  • Au gasit bani multi pe str. Pasteur si i-au dus la Politie


    [2016-03-09]
    Doi tineri din Oradea, sot si sotie, intra in clubul ingerilor pazitori ai celor care isi pierd banii pe strazi. Alexandra si Alexandru Mester (foto – arhiva familiala), de 23, respectiv 25 de ani, mergeau pe strada Louis Pasteur in cursul zilei de duminica, 6 martie, si au gasit pe carosabil un portmoneu. Acesta era […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Doi tineri oradeni au gasit un portofel cu 5.500 de euro si l-au predat la Politie


    [2016-03-08]
    Un portmoneu cu 8.600 lei si 3.600 euro, acte si carduri a fost predat, duminica, la sediul Politiei Bihor de Alexandra si Alexandru Mester, un cuplu de tineri oradeni care l-a gasit cazut pe strada. In aceeasi zi, portofelul a fost returnat proprietarei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bihorel: Drogati sau doar tampiti?


    [2016-03-06]
    Valva mare a facut stirea ca niste drogati au doborat stalpii de iluminat din parcul Cetatii. Doi tineri, ba chiar puberi, pentru ca nu li se pot pune cei sapte ani de acasa, si-au aratat pornirile de plavani grefate pe apucaturi de vandali. Tinereii au fost prinsi si probabil ca vor trebui sa plateasca paguba. Interesant este ca au fost voci ce au sustinut ca nu e corect ca lumea sa zica despre ei ca sunt drogati din moment ce nu au fost inca prinsi cu seringa-n vena sau cu nasul in zapada. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Corpurile de iluminat din Parcul Dendrologic al Cetatii au fost distruse de doi adolescenti drogati


    [2016-03-02]
    Politia Locala a dat de urma vandalilor care au distrus un numar considerabil de stalpisori de iluminat din Parcul Dendrologic de la Cetatea Oradea. Oamenii legii au fost alertati de personalul de paza care vorbea despre 2 tineri ,,care consumau substante halucinogene si aveau un comportament agresiv, dedandu-se la fapte de vandalism". Patrula Politiei Locale […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • 30.000 lei paguba: Doi drogati au distrus 20 de stalpi de iluminat din santul Cetatii (FOTO)


    [2016-03-01]
    Doi tineri aflati sub influenta unor substante halucinogene, au distrus vineri, in plina zi, 20 de stalpi ornamentali. Vandalii au fost prinsi in flagrant de Politia Locala. Unul dintre autori a fost amendat cu 400 lei, iar celalalt, pentru ca este minor, va trebui reprezentat de parinti. Municipalitatea se va adresa instantei pentru recuperarea prejudiciului in valoare de 30.000 lei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Vandalism ,,halucinant" la Cetate


    [2016-03-01]
     Vineri in amiaza mare, doi tineri oradeni ar fi reusit distrugerea intregii instalatii de iluminat public de pe un tronson al Parcului din Santul Cetatii, pe fondul abuzului de halucinogene si...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Vandalism ,,halucinant
    Sursa: Bihon.ro
  • Corpurile de iluminat din Parcul Dendrologic al Cetatii au fost distrusi de doi adolescenti drogati


    [2016-03-01]
    Politia Locala a dat de urma vandalilor care au distrus un numar considerabil de stalpisori de iluminat din Parcul Dendrologic de la Cetatea Oradea. Oamenii legii au fost alertati de personalul de paza care vorbea despre 2 tineri ,,care consumau substante halucinogene si aveau un comportament agresiv, dedandu-se la fapte de vandalism". Patrula Politiei Locale […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-29]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"!


    [2016-02-29]
    In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale. In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul […]
    The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.
     In replica la articolul intitulat ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", autor Ramona Balutescu, as dori sa fac in cele ce urmeaza o serie de remarci punctuale.
    In primul rand, consider ca se incearca crearea unei imagini cu totul si cu totul distorsionate legate de demersul Societatii Timisoara. In sensul ca am fi impotriva stiintei, a educatiei si chiar impotriva medicinei si a eforturilor medicilor de a salva vieti, ca am fi retrograzi si am avea mentalitate de Evul Mediu. Este complet fals. Inteleg ca prin crearea acestei imagini false, devine usor ca oamenii inclinati spre cunoastere sa fie invrajbiti impotriva demersului Societatii Timisoara, insa as dori sa precizez clar ca nu suntem nici impotriva educatiei, nici a stiintei, nici ca oamenii sa inteleaga cum functioneaza corpul uman, nici ca tot mai multi tineri sa isi doreasca sa urmeze o cariera medicala, sa isi practice profesia cu cinste si sa salveze vieti.

    Subiectul discutiei in cazul de fata este, insa, cu totul altul. Expozitia ,,Our Body: Universul interior" prezinta copurile unor persoane decedate intr­un stat totalitar, in speta China, fara a prezenta niciun fel de acte cu privire la aceste trupuri. Iar aici ar fi esential de prezentat consimtamantul acestor oameni ca trupul lor sa fie tratat in acest fel dupa moarte. Daca acest consimtamant nu poate fi prezentat, nu cred ca putem vorbi de vreun aspect etic legat de aceasta expozitie. Nu cunosc ca expozitii de genul celei de la Timisoara - in care corpurile expuse provin din China - sa fi putut prezenta vreodata consimtamantul celor expusi. Mai mult decat atat, organizatorii expozitiilor similare celei de la Muzeul Banatului incaseaza profituri imense de pe urma acestor expozitii, si mai precis de pe urma trupurilor umane expuse.
    1
    Nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru
    1
    Referindu­ma pe scurt la domeniul transplanturilor de organe, intrucat este amintit deseori in articolul doamnei Ramona Balutescu, doresc sa mentionez ca existenta consimtamantului informat, scris, liber, prealabil si expres al persoanei in vederea donarii unui organ, este un aspect esential strans legat de etica transplanturilor. La fel cum este si faptul ca donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana nu pot face obiectul unor acte si fapte juridice in scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura.
    Aceleasi principii etice guverneaza si destinatia pe care o ia corpul uman dupa moarte. El nu poate primi o alta destinatie decat aceea a inhumarii, daca persoana, in timpul vietii, sau familia, nu a exprimat un consimtamant expres ca trupul sa fie intrebuintat in alt mod. Aceste principii care tin de etica, de etica lumii in care traim, nu cea a Evului Mediu, sunt consacrate de legislatiile nationale si de standardele internationale in domeniu. Asadar, nu exista situatii de exceptie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru, indiferent de motivatie. Motivatia ca expozitiile de la muzeu sunt de obicei cu plata, este cat se poate de lipsita de orice fundament in acest context. Cred ca aceste aspecte nu pot fi negate de niciun medic sau jurnalist cu cunostiinte in domeniu. Cel putin ar fi ingrijorator daca ele ar fi negate, intrucat s­ar sustine aspecte ce tin de taramul infractional.

    Revenind la domeniul transplanturilor de organe si la China, tara de unde provin cadavrele expuse la Muzeul Banatului, redau mai jos doua paragrafe din rezolutia1 Parlamentului European
    1 A se vedea: Dezbaterea Rezolutiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013, referitoare la recoltarea de organe in China. Textul Rezolutiei PE din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe in China (2013/2981(RSP)): 12013/2981(RSP) din 12 decembrie 2013, rezolutie citata pentru a reda starea extrem de grava a situatiei transplanturilor in China: Parlamentul European

    ,,isi exprima profunda ingrijorare fata de relatarile persistente si credibile referitoare la recoltarea sistematica de organe, care are loc in Republica Populara Chineza cu sustinerea statului, de la detinuti de constiinta, fara acordul lor, inclusiv de la numerosi practicanti de Falun Gong, retinuti pentru convingerile lor religioase, precum si de la membri ai altor grupuri minoritare etnice sau religioase". (…)

    Parlamentul European

    ,,solicita UE si statelor sale membre sa ridice chestiunea recoltarii de organe in China; recomanda Uniunii si statelor sale membre sa condamne public abuzurile din domeniul transplantului de organe din China si sa isi sensibilizeze in acest sens cetatenii care calatoresc in China".

    Precizez ca rezolutia mai sus citata nu a fost mentionata pentru a manipula, astfel cum se insinueaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ci pentru ca avem o intrebare fireasca de pus: Daca un stat organizeaza jaf de organe, pentru profit, la nivel national, ce putem spune despre cadavrele provenite din acest stat, expuse in expozitii precum cele de la Muzeul Banatului, cu privire la care nu se prezinta niciun fel de documente?

    In acest context mai precizez ca, tot in rezolutia citata mai sus, se mentioneaza ca:

    ,,Republica Populara Chineza inregistreaza un nivel extrem de scazut de donare voluntara de organe din cauza credintelor traditionale".

    Chinezii considera ca trupul trebuie sa ramana intact pana la moarte si dupa moarte, de aceea avem in China aceasta rata extrem de scazuta de donare voluntara de organe. Din nou, intervine intrebarea fireasca: De unde atatia chinezi care se inghesuie sa consimta si isi doneze trupurile spre a fi disecate si expuse pentru profit in expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului?
    1
    Oare nu avem de a face in toata aceasta poveste cu o lipsa totala a consimtamantului?
    1
    Si daca   nu   avem   un consimtamant expres si liber al persoanei, nu ne confruntam cu incalcarea celor mai fundamentale standarde etice in domeniu?
    Si pentru ca rezolutia Parlamentului European, citata si in protestul Societatii Timisoara, se concentreaza pe Falun Gong, pot spune cate ceva despre acesta, avand in vedere ca se reproseaza ca nu explicam. In prezent, practicantii Falun Gong reprezinta cel mai aspru si cel mai numeros grup persecutat de regimul comunist chinez. Miscarea Falun Gong este o practica traditionala chinezeasca ce include exercitii de qigong (exercitii fizice traditionale chinezesti), de genul Tai­chiului si o filosofie bazata principiile adevar, compasiune, toleranta, anume pe credinte din budism, confucianism, taoism, exact acele credinte stravechi pe care comunistii chinezi au dorit sa le elimine prin Revolutia Culturala.

    Datorita popularitatii fara precedent inregistrata de practica Falun Gong (aproximativ 1 din 12 chinezi ajunsesera sa practice), regimul de la Beijing o interzice in 1999 si incepe o persecutie crunta impotriva practicantilor, care continua pana in prezent transformandu­se intr­un genocid teribil. Mai mult decat atat, din 2006 incep sa fie dezvaluite stiri ingrozitoare ca acesti oameni, detinuti si torturati in inchisorile chineze, dintre care multi nu si­au declarat identitatea de teama ca familia sa nu sufere repercusiuni, sunt folositi pe post de banca de organe in viata, fiind sacrificati la comanda, fara a­si da consimtamantul in acest sens, pentru a li se extrage organele si vandute pentru profit, intr­o afacere sustinuta de statul chinez.
    Investigatiile internationale ce au urmat pe aceasta tema, au scos la iveala aceasta oribila crima comparata de tot mai multe voci, inclusiv ale unor evrei, cu Holocaustul, si au determinat aparitia acestei rezolutii PE, si ca tari precum Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia sa isi modifice legislatia penala si cea in domeniul transplanturilor de organe.
    Despre plastinatie in China
    1
    III. Intrucat articolul, ,,Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce­s azi copii", vorbeste despre plastinatie, as dori sa punctez cateva aspecte legate de plastinatia din China, von Hagens, Sui Hongjin si centrul de plastinatie din Dalian, despre care se mentioneaza in articol ca este al ,,doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia". Bineinteles, subiectul este extrem de amplu si nu poate fi cuprins in doar cateva randuri.
    Plastinatia corpului uman a devenit o afacere extrem de profitabila in China de astazi, unde este permisa si sustinuta de catre guvern. Cum a inceput?
    In luna ianuarie 1994, Sui Hongjin, profesor la Universitatea de Medicina din orasul Dalian, China, a fost trimis in Germania sa studieze plastinatia de la Gunther von Hagens, inventatorul acestei tehnici. Acest profesor chinez a avut un rol cheie in dezvoltarea industriei plastinatiei in China. In decembrie 1996, Hagens a fondat Institutul de Plastinatie Hagens din Dalian, primul institut de acest gen din China, al carui director a fost numit Sui Hongjin.

    In august 1999, autoritatile municipale ale Dalian au aprobat ca Hagens sa investeasca 15 milioane de dolari in intreprinderea cu capital exclusiv strain, Von Hagens Plastination Ltd., in zona Hi­tech din Dalian. Sui Hongjin a fost numit manager general al acesteia si promovat, cu incalcarea normelor uzuale de promovare, ca profesor si director al departamentului de anatomie din cadrul Universitatii de Medicina din Dalian. In anul 2002, cu sprijinul Universitatii de Medicina din Dalian, Sui Hongjin a pus bazele propriei companii de plastinatie, compania de pastinatie a Universitatii de Medicina din Dalian.
    In anul 2004, revista germana Der Spiegel face o serie de dezvaluiri socante cu privire la trupurile expuse in expozitiile de corpuri plastinate ale lui von Hagens, supranumit si Doctorul Mortii, care obisnuieste sa socheze si prin expunerea cadavrelor in pozitii sexuale.
    Revista a tiparit corespondenta pe e­mail dintre Hagens si managerul de la fabrica sa de plastinatie din China, profesorul universitar Sui Hongjin, datand din decembrie 2001. Dr. Sui este citat ca laudandu­se ca a obtinut ,,specimene proaspete", de cea mai buna calitate, si anume corpurile a doi tineri, barbat si femeie, care murisera in acea dimineata. Doctorul chinez a adaugat ca ambelor cadavre le­au fost indepartate intestinele si ca aveau gauri de glont in cap.
    Se mai arata in presa de la acea vreme ca fabrica de plastinatie din Dalian era situata aproape de trei lagare, in care erau detinuti prizonierii politici si membri ai miscarii interzise in China, Falun Gong.

    Der Spiegel a mai sustinut ca exista probe ca Hagens a platit statului chinez cadavrele livrate la fabrica lui din Dalian.
    Alte dovezi au sugerat ca multe dintre cadavrele si fetusii depozitati la fabrica din Dalian au fost furnizati de politia chineza si este posibil sa fi fost victime ale politicii unui singur copil a Chinei. A se vedea: Der Spiegel, ,,Händler des Todes" Von Röbel, Sven und Wassermann, Andreas, The Telegraph, ,,Body Worlds impresario ‘used corpses of executed prisoners for exhibition".
    In special, Der Spiegel a obtinut dovezi care confirmau faptul ca in ,,baza de date referitoare la fetusi si copii mici" detinuta de fabrica de plastinatie a lui von Hagens din Dalian, existau referinte detaliate cu privire la un fetus de 9 luni etichetat 01BR01. Fetusul de sex masculin a ajuns la fabrica la data de 26 martie 2001. Proveninta sa era specificata in mod clar: ,,Biroul Securitatii Publice". S­a pus intrebarea: Cum putea un fetus de 9 luni, un bebelus pe cale sa se nasca, sa sfarseasca la Biroul Securitatii Publice?
    Dezvaluirile facute de Der Spiegel au contrazis afirmatiile profesorului von Hagens, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in China, ca toate corpurile expuse in expozitiile sale au fost furnizate in mod voluntar de catre donatori care au semnat declaratii scrise in acest sens, inainte de moarte.
    Coroborez dezvaluirile revistei germane cu investigatia celor de la ABC News si repet concluzia investigatiei: ,,universitatea" despre care se sustinea in cazul investigat ca dona corpurile in scopuri stiintifice si educationale, era in fapt o baraca dintr­un ghetou al orasului Dalian, unde erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian.

    In acest context, ar mai fi de mentionat si faptul ca universitatile medicale din China vand cadavre plastinate astfel cum rezulta din anunturile postate online. De asemenea, fabrica de plastinatie a profesorului universitar Sui Hongjin isi promoveaza specimenele umane online, cu specificatia ,,pret negociabil fata in fata".
    Oare toate aceste aspecte legate de plastinatia din China, pe care nu le­am inventat eu, ci pentru care exista numeroase surse, nu reprezinta o sfidare completa a celor mai elementare standarde umane, pe care lumea civilizata, lumea de astazi, le­a creat si concretizat in legislatii nationale si conventii internationale, ca rezultat al unui proces de evolutie al societatii? In acest context, ma intreb, cum pot fi numiti retrograzi, cei care trag un semnal de alarma cu privire la incalcarea acestor standarde?
    1
    Expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris
    1
    Revenind la expozitia ,,Our Body: Universul interior" de la Muzeul Banatului. Se precizeaza in articolul doamnei Ramona Balutescu, ca procesele intentate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie au fost pierdute de fiecare data.
    Este, si aceasta, o afirmatie nefondata.
    Aici precizez ca tocmai expozitia de la Muzeul Banatului a fost interzisa si inchisa in Franta, de instantele din Paris, in urma unor demersuri in justitie in anul 2009. Detaliez in cele ce urmeaza.

    Ancheta jurnalistilor de la ABC News subtitrata in limba romana: https://www.facebook.com/CadavreExpuseLaBucuresti/videos/875276805873416. A se vedea: Raportul de investigatie asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiembrie 2012 si updatat la 11 aprilie 2013, de catre World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong, France 24, The jury's in: Our Body’ exhibition banned in France, Agora Vox, Our body: censuré.
    Actiunea a fost promovata de doua organizatii franceze, Ensemble contre la peine de mort (Impreuna impotriva Pedepsei cu Moartea) si Solidarité Chine (Solidaritate China). Acestea au ridicat invocat urmatoarele aspecte:
    – au suspectat ca exponatele provin din inchisorile chineze si nu de la scoala medicala din Hong Kong, Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong - aceeasi scoala medicala care se invoca si la Timisoara ca fiind sursa cadavrelor;
    – au aratat ca trupurile si organele expuse sunt atat de perfect conservate incat ele trebuie sa fi fost livrate pentru plastinatie imediat dupa momentul mortii;
    – au aratat ca corpurile expuse nu prezinta nicio urma de patologie serioasa care sa fi cauzat moarte imediata;
    – au invocat faptul ca unele corpuri ar prezenta urme de gloante;
    – au suspectat ca decedatii ar fi detinuti executati.
    Cele doua organizatii franceze reclamante au primit castig de cauza la toate cele trei grade de jurisdictie din Paris, in sensul ca au castigat in prima instanta, solutie mentinuta de celelalte doua instante superioare, desi judecatorii francezi au motivat diferit interzicerea expozitiei.

    Prima instanta a considerat ca: ,,Spatiul desemnat de lege pentru cadavre este cel al cimitirului".
    Cea de­a doua instanta a respins apelul organizatorilor expozitiei, aratand ca: organizatorul expozitiei ,,nu a putut proba, desi avea aceasta obligatie, originea licita si non frauduloasa a corpurilor si existenta consimtamantului".
    In cadrul demersului in justitie a iesit la iveala faptul ca Fundatia de Stiinte si Tehnologii Anatomice din Hong Kong este o fundatie obscura, greu de gasit, iar organizatorii au putut prezenta doar de un simplu document referitor la originea cadavrelor.
    Ultima instanta a apreciat ca expunerea corpurilor in scopuri comerciale contravine prevederilor Codului civil francez, intrucat: "Ramasitele pamantesti ale persoanei decedate trebuie tratate cu respect, demnitate si decenta".
    Mai arat ca, tot prin hotarare judecatoreasca, Inalta Curte de Justitie din Israel a interzis o expozitie similara in octombrie 2012, pe considerentul ca ,,violeaza demnitatea umana, inclusiv demnitatea persoanei decedate", instanta hotarand ca autoritatile israeliene, inclusiv cele vamale, sa ia toate masurile necesare ca un eveniment de acest gen sa nu mai aiba loc vreodata in Israel, tara in care, in urma hotararii judecatoresti mai sus mentionate, nu mai pot intra cadavre plastinate.
    Citez din continutul hotararii:

    ,,Principala sustinere a petentului este faptul ca aceste corpuri si parti de corpuri au apartinut persoanelor din China, inclusiv detinuti care au fost torturati si executati, supusi proceselor de conservare si vanduti pe „piata neagra”, cu scopul de a le afisa in expozitie in scopuri comerciale, toate acestea fara consimtamantul lor sau a familiilor lor. Paratii 4­5 au esuat sa arate, in mod independent, ca persoanele decedate si­-au dat consimtamantul pentru  folosirea corpurilor lor in Expozitie, si, astfel, ei nu au putut sa respinga o astfel de suspiciune substantiala".

    Mentionez ca pot pune la dispozitia presei hotararea din Israel.

    Din punctul meu de vedere, pozitia celor doua natiuni respectabile, fata de expozitii de genul celei de la Muzeul Banatului, nu reprezinta un fapt nesemnificativ.
    Sunt, de asemenea, pe deplin constiinta de faptul ca demersuri in justitie precum cele din Franta si Israel, impotriva expozitiilor de corpuri plastinate, au sorti de izbanda mai ales in tari in care justitia este puternica si neinfluentabila.
    Cunosc ca exista si alte cazuri in care expozitii de cadavre plastinate au fost inchise, ma pot documenta si cu privire la acele cazuri si oferi sursele.
    1
    IN INCHEIERE
    1
    In lumina tuturor celor prezentate mai sus, si a surselor oferite, cred ca nu mai putem vorbi de o documentare facuta din vreun ,,pliant prost tradus", oricum sursele ce pot fi citate sunt mult mai multe.
    Avand in vedere importanta subiectului si esenta lui, nu divagatiile care ne indeparteaza de la subiect, consider, de asemenea, ca proasta sau buna mea pregatire profesionala, la fel ca si convingerile mele, nu au vreo relevanta prea mare.
    Relevanta are faptul ca este extrem de mare posibilitatea de a asista la un spectacol grotesc, in care privim corpurile unor oameni torturati prin centrele de detentie chineze, apoi jupuite si trimise in lume pentru a obtine profit, in timp ce familiile inca ii cauta.

    Fata de profiturile enorme obtinute de pe urma acestor expozitii, si toate aspectele, ,,vazute si nevazute", de­a dreptul oribile, legate de plastinatia din China, pentru mine personal varianta ca aceste expozitii se fac din dorinta ca acei copii care le viziteaza sa devina medicii de maine, nu e mai mult decat praf in ochi. Nu cred ca in Romania va creste numarul de medici pentru ca acestia au vazut in copilarie o expozitie de cadavre asupra careia planeaza atatea si atatea suspiciuni.
    Si referindu­ma la copii, mentionez ca exista o Nota a Ministerului Educatiei data cu ocazia unei expozitii similare gazduita de Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti, in 2013, unde se vorbeste de ,,unele aspecte controversate, generate de tipul de exponate, precum si un posibil impact emotional negativ pe care acestea il pot avea asupra elevilor/copiilor".
    Mai consider, tot in lumina celor expuse aici, ca demersul Societatii Timisoara este unul demn, care vizeaza valori fundamentale, atitudine pe care ne­am obisnuit deja sa o vedem in actiunile Societatii Timisoara.
    Anca Florescu
    The post Drept la replica. Despre Expozitia ,,Our Body: Universul interior"! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Elevii de la Liceul ,,Emanuel" au invatat cum e cu sanatatea din farfurie


    [2016-02-25]
    Miercuri, 24 februarie, in cadrul programului educational ,,Sanatatea incepe din farfurie", lansat in 2012 de Selgros in parteneriat cu Chef Cezar Munteanu, tineri oradeni au primit o lectie culinara pe care o vor retine multa vreme. La Liceul Teologic Baptist ,,Emanuel", 350 de elevi au laut parte la activitatile educative, copii avand parte de prezentari […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Trei noi zone destinate fitnessului, la dispozitia oradenilor


    [2016-02-24]
    In trei zone din oras, respectiv in zona Sovata (capatul dinspre Pod Densusianu), in Parcul Bratianu si in Parcul Salca au aparut noi amplasamente de fitness destinate petrecerii timpului in aer liber intr-un mod activ.

    Amenajarea acestor zone s-a realizat la finalul anului trecut, prin sponsorizarea facuta de firma Eco Bihor S.R.L, valoarea investitiei fiind de cca 130.000 lei.

    Aceste zone destinate fitnessului sunt cele mai complexe din oras, tocmai de aceea, in dupa-amiezile cu timp frumos, aici se strâng o multime de copii, de tineri si nu numai.

    Fiecare amplasament este prevazut cu dale cauciucate pentru protectia utilizatorilor (adulti, dar si copii). Totodata, aparatele sunt dintre cele mai variate: scara de urcare cu frânghie, banca abdominala pentru executarea abdomenelor, bara paralela, echipament combinat pentru flotari, stepper etc.

    Noile amplasamente de fitness sunt in administrarea Primariei Oradea, care ii roaga pe toti cei care utilizeaza aceste aparate sa le foloseasca cu grija si conform instructiunilor de pe fiecare aparat. Totodata, acestia sunt rugati sa mentina curatenia in aceste zone si sa foloseasca cosurile de gunoi amplasate de primarie.

     

      [...]Citeste mai departe
    Trei noi zone destinate fitnessului, la dispozitia oradenilor
    Sursa: Primaria Oradea
  • Ministrul Educatiei, la Oradea. Plin de bune intentii dar total rupt de realitate!


    [2016-02-22]
    Vizita ,,de lucru" a ministrului Educatiei, Adrian Curaj, la Oradea. Dupa ce s-a intalnit cu elevii la Universitatea din Oradea, in cadrul serbarii a 10 ani de la infiintarea Consiliului National al Elevilor, joi, 11.02.2016, a vizitat Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ) Bihor si a raspuns intrebarilor jurnalistilor. Ca de obicei, in chestiunile arzatoare Curaj a […]
    The post Ministrul Educatiei, la Oradea. Plin de bune intentii dar total rupt de realitate! appeared first on Presa Oradea.
     Vizita ,,de lucru" a ministrului Educatiei, Adrian Curaj, la Oradea. Dupa ce s-a intalnit cu elevii la Universitatea din Oradea, in cadrul serbarii a 10 ani de la infiintarea Consiliului National al Elevilor, joi, 11.02.2016, a vizitat Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ) Bihor si a raspuns intrebarilor jurnalistilor. Ca de obicei, in chestiunile arzatoare Curaj a fost lacunar si evaziv dovedind mai degraba ca are abilitati de politician decat de tehnocrat.
    Pentru ca a vrut sa auda ,,vocea celor dedicati scolii" Adrian Curaj a stat prima data de vorba cu inspectorii ,,pentru a rezolva problemele cu care acestia se confrunta". Intrebat de jurnalisti cu privire la cresterea nejustificata, peste noapte, a numarului de clase cu predare in limba maghiara in Bihor, ministrul Adrian Curaj a aplicat tactica lui Alin Novac-Iuhas, aceea de a bagateliza problema reala folosindu-se de limbaj.


    ,,Nu au fost presiuni. Au fost doar discutii normale, dialog, dar dupa inscrieri nimeni nu va accepta clase subdimensionate".

    In ceea ce priveste politizarea sistemului educational, directorii din scoli si oamenii din inspectorate, ministrul a spus ca lucrurile vor fi schimbate.

    ,,Anul acesta, pana plec, vreau sa avem o metodologie si sa fie chiar date concursuri pentru posturile de directori si de sefi la inspectorate. Am pus la punct cinci criterii foarte importante care vor exclude politizarea. Primul dintre ele este acela ca niciun sef de inspectorat care a picat concursul nu va mai putea ramane cu delegatie. Dupa cele cinci criterii vom alege un sef interimar pana la urmatorul concurs"

    a spus ministrul.

    Culmea este ca insusi inspectorul care statea langa el, seful ISJ Bihor - Alin Novac-Iuhas, dupa ce picase examenul, primise hartie pentru a ramane in functie, semnata chiar de Curaj.
    Tras de maneca de ziaristi, Curaj s-a comportant exact ca un scolar care isi pregatise lectia, bucuros ca poate raspunde:

    ,,A fost un caz special, domnul Iuhas era inspector sef de doar doua luni, nu venise de bine in functie si facuse foarte multe lucruri bune asa ca am dorit sa-l pastram pana la urmatorul examen, care va fi curand".


    Adica, in acceptiunea ministrului, unde-i lege e loc si de tocmeala!
    Despre mirificul invatamant romanesc care nu are nici macar o universitate in topurile mondiale!
    O alta intrebare pusa de ziaristi a vizat discursul laudativ si pompos pe care ministrul il are in permanenta la adresa invatamantului romanesc, in contextul in care nicio universitate din tara nu se afla in vreunul din topurile importante la nivel mondial.

    ,,Nu este o atitudine deplasata. Sunt mandru de invatamantul romanesc. Avem medici pregatiti in Romania care sunt cautati in tari cu o pregatire universitara din top si studenti care vin sa studieze in Romania si care provin din acele tari. Am incredere in autonomia universitara, mai ales ca am coordonat cu evaluatori straini 70 de universitati din tara si aprecierile lor au fost in permanenta pozitive.



    Unele fac adevarate minuni in mediul local, pregatesc tineri pentru societati comerciale sau multinationale performante care ajuta comunitatile locale sa se dezvolte. In plus, universitatile din aceste topuri au bugete impresionante"

    a argumentat ministrul, care pus in fata exemplului unei universitati cu buget mai mic decat Universitatea Babes Bolyai din Cluj dar care se afla in prima jumatate a unuia din topurile mondiale importante, a spus ca ,,acelea sunt exceptii".
    Mai mult, a facut chiar aluzii negative la adresa criteriilor de performanta ale acestor topuri, sugerand ca institutiile superioare de invatamant nu sunt doar niste cifre, pe principiul ca daca nu ne conformam principiilor, vina nu poate fi decat a principiilor sau a celor care le stabilesc.

    In concluzie, desi la nivel de intentii actualul ministru al Educatiei sta bine, este foarte clar ca nu prea are habar de nivelul real din scolile romanesti si ca nici nu va fi in stare sa schimbe ceva pentru ca nu poti construi nimic solid daca nu pornesti de la premise realiste, de la o analiza clara care sa iti arate unde esti pe scara valorii.
    Ichim Vasilica
    The post Ministrul Educatiei, la Oradea. Plin de bune intentii dar total rupt de realitate! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Votati TRIPOD pentru Europa


    [2016-02-22]
     Trei tineri oradeni au nevoie de voturile dumneavoastra pentru a putea ajunge sa calatoreasca prin toata Europa.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Votati TRIPOD pentru Europa
    Sursa: Bihon.ro