Stiri Oradea muzica

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru muzica.
  • Vezi pe ce muzica vor vinde mesterii populari in Parcul Balcescu


    [2017-07-20]
    Ca in fiecare an, Targul Mesterilor Populari de la Oradea vine mana in mana cu un program artistic. Pe scena din Parcul Balcescu au fost programati sa urce interpreti de muzica populara din tot judetul. Iata programul muzical al evenimentului din acest weekend: Vineri, 21 iulie 2017, orele 18:00-20:30 Spectacol folcloric cu urmatoarele ansambluri folclorice: […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Concert extraordinar ,,Dansuri si virtuozitati" la Sinagoga Sion


    [2017-07-20]
    Fundatia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor va invita duminica, 16 iulie 2017, ora 19:00, la Sinagoga Neologa Sion, unde va avea loc concertul extraordinar „Dansuri si virtuozitati", sustinut de formatia HAKESHET KLEZMER BAND ORADEA.

    Hakeshet Klezmer Band Oradea este prima formatie de muzica klezmer din România.

    Formatia a debutat pe scena Teatrului din Oradea in aprilie 2005, apoi au urmat festivalul "Euroiudaica" la  Sibiu, "Proetnica" la Sighisoara, concerte la Teatrul Evreiesc din Bucuresti, Muzeul Taranului Român Bucuresti, la Brasov, Galati, Timisoara, Cluj, Medias, Tg-Mures, Festivalul Filmului Medias si multe alte concerte in sala Filarmonicii din Oradea, dar si in strainatate, la Debretin, la Tsfat (Israel) si la Festivalul Klezfiesta din Buenos Aires (Argentina), unde au reprezentat cu succes România.

    Formatia Hakeshet Klezmer Band Oradea a avut un rol principal si in musicalul "Scripcarul pe acoperis", care timp de 4 ani a avut un succes deosebit pe scena Teatrului Regina Maria din Oradea.

    HAKESHET KLEZMER BAND ORADEA - componenta: Csatari-Malec Eszter      solist vocal Bogdan-Bodis Adam      pian, sintetizator si acordeon Catalin Chirila               clarinet Nicolae  Levi                 vioara Ilie Pop                         trombon Boros-Konrad Petru        contrabas

    Seidler Andrei                tobe Trendler Iosif                 percutie/sunet

    Pretul de intrare la concert este de 10 lei.

    Biletele se gasesc in ORADEA la urmatoarele obiective turistice: Sinagoga Zion - str. Independentei nr. 11 Turnul Primariei Oradea - str. Tudor Vladimirescu nr. 2-   BAILE FELIX in urmatoarele locatii: Hotel President - receptie Pensiunea Silvia - str. Primaverii nr. 63 [...]Citeste mai departe
    Concert extraordinar ,,Dansuri si virtuozitati
    Sursa: Primaria Oradea
  • Aproximativ 300 de tineri la editia a XIII-a - Festivalul de la Valea Cerului


    [2017-07-17]
    Este dovedit faptul ca muzica si dansul reprezinta un limbaj international, cu importante valente privind cunoasterea si relationarea interumana. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Programul Festivalului Medieval al Cetatii Oradea, editia 2017


    [2017-07-16]
    In fiecare an, in luna iulie, Cetatea Oradea va invita intr-o calatorie in timp, tocmai pâna in timpuri medievale!

    Trei zile de festival ne vor readuce in fata noastra obiceiuri, cavaleri si osteni care te vor face sa calatoresti in timp, atât prin atmosfera cât si prin demonstratii de lupta. Curtea palatului princiar va deveni un mic sat medieval, cu mesteri, cavaleri si simpli locuitori liberi. Festivalul va gazdui de asemenea si multe activitati interactive, de la ateliere organizate de mestesugari pâna la demonstratii de lupta sau activitati de distractie, specifice epocii medievale (concerte, jonglerii cu foc etc).

    Tabere medievale

    200 de actori costumati in straie medievale  vor umple curtea Palatului Princiar cu corturi, iurte, ateliere de fierarie, si alte activitati care erau specifice unui târg in evul mediu. Toate trupele care vor fi in curtea palatului vor avea zilnic momente dedicate interactiunii cu publicul, de la dresura cu pasari de prada pâna la expozitii de arme sau mestesuguri medievale (armurier, turnatorie etc). Curtea Palatului Princiar va fi o atractie atât pentru copii cât si pentru adulti sau pasionatii de armuri si arme medievale.

    Artizani si mestesugari

    35 de artizani si mesteri populari vor aduce in fata vizitatorilor traditii si obiceiurile specifice acetsor zone, umplând strada Breslelor: cioplit in lemn, modelare in lut, crosetat, pielarie, olarit, broderie, pictura pe mobila, impâslit, opincar, iconar, artizan si atelier de sapunuri naturale etc. Vom avea demonstratii de mestesuguri si un mic târg de mestesuguri populare, unde vizitatorii vor putea sa vada confectionarea produselor artizanale, putând chiar sa le achizitioneze. Tot aici se vor desfasura ateliere pentru copii, unde cei mici vor putea invata diferite mestesuguri: cioplit in lemn, modelare in lut, crosetat, pielarie, olarit, broderie, pictura pe mobila, impâslit sau atelierul florarului.

    Batalii - 3 mari batalii in cadrul editiei 2017

    Cavaleri, arcasi, spadasini sau cavalerii calare se vor intrece in cele 3 batalii medievale:

    1. ''Sarja in parc''- Parcul Cetatii Poarta de Est - calareti, arcasi vor face un spectacol medieval in Parcul Cetatii, podul va servi ca gradena naturala pentru publicul prezent.

    2. „Asediul portilor" - Poarta de Est (gang biserica) - a doua batalie se va da in fata Hotelului din Cetate.

    3. „Apararea Cetatii"- Curtea Cetatii - exact ca si anul trecut, ultima batalie se duce in curtea principala a Cetatii.

    Muzica si distractie - Concerte, jonglerii cu foc sau concerte stradale medievale

    Pentru a intra cât mai bine in atmosfera medievala, vizitatorii vor avea parte zilnic de concerte medievale stradale, Cimpoierii din Transilvania, Huniadi Cantores, Lupus Dacus sau Pelegrinii fiind trupele de muzica medievala care vor cânta anul acesta.

    Vineri si sâmbata, jonglerii cu foc vor incânta spectatorii cu doua momente inedite realizate de trupa Hypnosis.

    3 zile cu concerte de exceptie: Cobzality, Phoenix si Invitatii (Dan Andrei Aldea si Calin Pop),  Vama si trupa Subcarpati. Tot in cadrul festivalului, pe teatrul de vara, in 8 iulie, s-a mutat din parcul cetatii si programul sesiunii Backyard Acoustic cu concertul Ada Milea si Alex Balanescu .

    Zona de copii

    Pentru cei mici a fost amenajata o zona speciala, unde se pot distra in voie pe tobogane, trambulina sau in cadrul unor activitati educative cum ar fi tras cu arcul, ateliere de luterie, pictura pe ipsos, expozitii sau jocuri de strategie.

    Expozitii de reproduceri arheologice din cultura autohtona, greaca, egipteana, precolumbiana si indiana vor fi oferite de catre Asociatia Noua Acropola, zilnic intre orele 18:00-23:00. Tot in acest program intra si pictura pe fata pentru cei mici. Lectii de tir cu arcul vor fi oferite gratuit de Asociatia Red Point din Oradea.

    Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Bihor va oferi zilnic un program dedicat copiilor. Ateliere de creatie, ateliere de modelat baloane, jocuri cu parasuta, cu baloane de spuma uriase si pictura pe fata, oferite zilnic intre 17:00 - 20:00.

    Cutia cu Figurine pe Ipsos, Atelierul de pictura pe ceramica Lutierul vor fi prezenti la aceasta editie, alaturi de Atelierul educativ Happy Color cu jocuri de strategie, memorie, logica, fantezie etc.

    Amenajare  

    Curtea Cetatii va duce vizitatorii intr-o calatorie in timp, curtea Palatului Princiar se va transforma intr-o tabara medievala, strada Breslelor va gazdui mesterii populari. Vom avea si o zona de mâncare, cu bucate traditionale sau street food, dulciuri, inghetata sau vin.



    PROGRAMUL FESTIVALULUI

    Program zilnic

    10:00-20:00 Tabere medievale de cavaleri si luptatori - Curtea Palatului Princiar

    10:00-20:00 Dresura cu pasari de prada - Curtea Palatului Princiar

    10:00-20:00 Descopera vestigiile Cetatii Oradea - Muzeul din Palat

    10:00-20:00 Târgul Mesterilor Populari - str. Breslelor

    10:00-22:00 Atelier Fierar /Armurier Medieval - Curtea Palatului Princiar

    10:00-22:00 Ateliere si zona de joaca pentru copii - Curtea exterioara Bastionul Rosu

    11:00-19:00 Arte si mestesuguri traditionale - str. Breslelor

    12.00-22:00 Expozitie de arme medievale - Curtea Palatului Princiar

    14:00-15:00 Atelier de scrima - Curtea Palatului Princiar

    15:00-17:00 Ateliere mestesugaresti pentru copii: olarit, broderie, pictura pe mobila, impâslit - str. Breslelor

    17:00-19:00 Ateliere mestesugaresti pentru copii:  cioplit in lemn, modelare in lut, crosetat, pielarie - str. Breslelor

    17:00-20:00 Ateliere de creatie pentru copii si tineri, activitati organizate de Centrul de Tineret Oradea - Bastion Craisor

    19:00-20:00 Batalii medievale

     

    Vineri, 7 iulie

    14:00 Deschiderea Festivalului       

    17:00-18:00 Parada Medievala, pe traseul: platoul din fata Magazinului Crisul - str. Republicii, Piata Unirii - str. Independentei - Parcul 1 Decembrie - Cetatea Oradea

    15:00-17:00 Ateliere mestesugaresti pentru copii: olarit, broderie, pictura pe mobila, impâslit - str. Breslelor

    17:00-19:00 Ateliere mestesugaresti pentru copii: cioplit in lemn, modelare in lut, crosetat, pielarie - str. Breslelor

    18:00-19:00 Concert de muzica medievala si traditionala: Huniadi Cantores si Peregrinii - Curtea Palatului Princiar

    19:00-20:00 Batalie: Sarja in parc - Parcul Cetatii Poarta de Est

    20:00-21:00 Concert Cobzality - Scena curtea cetatii

    21:00-22:00 Concert Phoenix si invitatii. Calin Pop si Dan Andrei Aldea - Scena curtea cetatii

    22:30-23:00 Jonglerii cu foc: spectacolul Equilibrium, trupa HYPNOSIS - curtea Cetatii (intrarea in palatul Principar)

    22:30-23:00 Observatii astronomice - Astroclub Meridian 0 - Teatrul de Vara

     

    Sâmbata, 8 iunie

    10:00-12:00 Tir cu arcul - Deus Vult - spate Corpul H

    16:00-18:30 Concurs de lupte medievale full-contact -Curtea Cetatii

    18:30-19:00 Concert muzica medievala - Lupus Dacus - Scena curtea Cetatii

    19:00-20:00 Batalie - „Asediul portilor" - Poarta de Est (gang biserica)

    19:30-21:00 Backyard Acoustic Season: Ada Milea si Alex Balanescu - Teatrul Vara

    21:00-22:00 Concert Vama - Scena curtea cetatii

    22:00-22:30 Jonglerii cu foc: spectacolul Notre Dame- trupa HYPNOSIS - curtea Cetatii

     

    Duminica, 9 iunie

    10:00-12:00 Tir cu arcul - Deus Vult - spate Corpul H

    11:00-13:00 Casa cu Povesti traditionale pentru copii - str. Breslelor

    15:30-16:00 Concert stradal muzica medievala - Cimpoierii din Transilvania - Curtea Palatului Princiar

    18:00-19:00 Concert de muzica medievala - trupa Huniadi Cantores - Curtea Palatului Princiar

    19:00-20:00 Batalie „Apararea Cetatii" - Curtea Cetatii

    21:00-22:00 Concert Subcarpati - Scena curtea cetatii

     

     

    Eveniment organizat de Asociatia pentru promovarea turismului din Oradea si regiune cu sprijinul Primariei Oradea si a Administratiei Cetatii Oradea.

    Partener: MyDeck

    Promovat de: Bihoreanul, InfoOradea.ro si Ghid Local Oradea. [...]Citeste mai departe
    Programul Festivalului Medieval al Cetatii Oradea, editia 2017
    Sursa: Primaria Oradea
  • Programul complet al editiei a XXIV-a a Targului Mesterilor Populari


    [2017-07-16]
    Muzeul Tarii Crisurilor organizeaza, intre 21 si 23 iulie, o noua editie a Targului Mesterilor Populari, eveniment in cadrul caruia la Oradea vor sosi 130 de participanti din toate zonele etnografice ale tarii cu obiecte din fier, ceramica, lemn, papura, piese textile, precum si cu turta dulce si placinte. In programul evenimentului au fost incluse si mai multe concerte de muzica populara. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Ziua de 17 iulie in istorie


    [2017-07-15]
    Stiati ca pe data de 17 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 1402 – In China, imparatul Yongle devine cel de-al 3-lea imparat al dinastiei Ming. El l-a invins in lupta militara pe imparatul Jianwen; 1429 – Razboiul de 100 de Ani – Carol al VII-lea al Frantei este incoronat rege al Frantei la catedrala […]
    Post-ul Ziua de 17 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 17 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    1402 – In China, imparatul Yongle devine cel de-al 3-lea imparat al dinastiei Ming. El l-a invins in lupta militara pe imparatul Jianwen;
    1429 – Razboiul de 100 de Ani – Carol al VII-lea al Frantei este incoronat rege al Frantei la catedrala de la Reims dupa o campanie de succes cu Ioana d’Arc;
    1440 – Vladislav al III-lea, regele Poloniei, devine si rege al Ungariei;
    1821 – Lupta de la Slobozia. Cetele de panduri, ramase fara Tudor Vladimirescu, au fost infrante de turci. Printre cei luati prizonieri se afla si Papa, fratele lui Tudor Vladimirescu. Este sfarsitul revolutiei;
    1918 – Din ordinul dat de Partidul Bolsevic, imparatul Nicolae al II-lea si famila sa au fost asasinati la casa Ipatiev din Ekaterinburg, Rusia;
    1931 – Legea privind autonomia universitara in Romania. Legea prevedea si transformarea „Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica” in „Academia de Muzica si Arta Dramatica”;
    1969 – Legatia Romaniei in Israel a fost ridicata la rangul de ambasada;
    1976 – La Montreal a inceput a XXI-a editie a Jocurilor Olimpice de vara. Gimnasta Nadia Comaneci a obtinut trei medalii de aur, iar Romania a ocupat locul noua pe natiuni, cu patru medalii de aur, noua de argint si 14 de bronz;
    1980 – Au fost inaugurate lucrarile de constructie a centralei nuclearo-electrice de la Cernavoda;
    1945 – A avut loc Conferinta de la Potsdam a sefilor de stat si guvern ai URSS, Marii Britanii si SUA, consacrata reglementarii situatiei postbelice in Europa;
    1950 – Au fost arestati cetatenii americani Julius si Ethel Rosenberg, acuzati de spionaj in favoarea Uniunii Sovietice;
    1955 – A fost inaugurat parcul de distractii – „Disneyland”, cu mult fast, in prezenta a peste 30000 de vizitatori veniti de pretutindeni. Ceremonia a fost transmisa in direct de televiziune;
    1975 – Proiectul test Apollo-Soyuz: Are loc andocarea navelor spatiale Apollo american si Soyuz sovietic marcand prima astfel de legatura intre nave spatiale apartinand celor doua natiuni;
    1981 – Regina Elisabeta a II-a deschide Podul Humber, unul din cele mai lungi poduri suspendate din lume;
    1985 – 17 state au fondat, la Paris, „Agentia de Coordonare a Cercetarilor Europene” – EUREKA – (European Research Co-ordination Agency);
    1994 – In finala Cupei Mondiale de fotbal din Statele Unite ale Americii, Brazilia a invins Italia cu 3-2 la penalty, asigurand astfel titlul mondial pe echipe pentru a patra oara. Este prima finala a Cupei Mondiale care a fost decisa de un penalty;
    1995 – Prima Reuniune in formula „16+1” a NATO, cu participarea tarilor membre ale Aliantei si a Rusiei. A fost semnat acordul interimar de parteneriat si cooperare economica intre Uniunea Europeana si Rusia. (Bruxelles);
    2014 – Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prabuseste in Ucraina, la 50 km de granita cu Rusia. Au murit 298 de oameni, dintre care 283 erau pasageri si 15 faceau parte din echipajul avionului.

    Post-ul Ziua de 17 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-13]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.

    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Pianul Sperantei a rasunat la un camin de batrani din Oradea


    [2017-07-12]
    Trei elevi de la Liceul de Arte Oradea, insotiti de profesoara Lavinia Dragos, au dat un recital de pian in fata unor varstnici institutionalizati, la un camin administrat de Asociatia Caritas Catolica Oradea. Concertul de muzica clasica a fost organizat in cadrul proiectului Pianul Sperantei, derulat in parteneriat cu Fundatia Comunitara Oradea, proiectul muzical fiind […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Concert extraordinar ,,Dansuri si virtuozitati" la Sinagoga Sion


    [2017-07-11]
    Fundatia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor va invita duminica, 16 iulie 2017, ora 19:00, la Sinagoga Neologa Sion, unde va avea loc un concertul extraordinar „Dansuri si virtuozitati"  sustinut de formatia HAKESHET KLEZMER BAND ORADEA.

    Hakeshet Klezmer Band Oradea este prima formatie de muzica klezmer din Romania.

    Formatia a debutat pe scena Teatrului din Oradea in aprilie 2005, apoi au urmat festivalul "Euroiudaica" la  Sibiu, "Proetnica" la Sighisoara, concerte la Teatrul Evreiesc din Bucuresti, Muzeul Taranului Român Bucuresti, la Brasov, Galati, Timisoara, Cluj, Medias, Tg-Mures, Festivalul Filmului Medias, si alte multe concerte in sala Filarmonicii din Oradea, dar si in strainatate, la Debretin, la Tsfat (Israel) si la Festivalul Klezfiesta din Buenos Aires (Argentina) unde au reprezentat cu succes România.

    Formatia Hakeshet Klezmer Band Oradea a avut un rol principal si in musicalul "Scripcarul pe acoperis" care timp de 4 ani a avut un succes deosebit pe scena Teatrului Regina Maria din Oradea.

    HAKESHET KLEZMER BAND ORADEA - componenta: Csatari-Malec Eszter      solista vocal Bogdan-Bodis Adam      pian,sintetizator si acordeon Catalin Chirila               clarinet Nicolae  Levi                 vioara Ilie Pop                         trombon Boros-Konrad Petru        contrabas

    Seidler Andrei                tobe Trendler iosif                 percutie/sunet

     

    Pretul de intrare la concert este de 10 lei.

    Biletele se gasesc in  ORADEA la urmatoarele obiective turistice: Sinagoga Zion - str. Independentei nr. 11 Turnul Primariei Oradea - str. Tudor Vladimirescu nr. 2-   BAILE FELIX in urmatoarele locatii: Hotel President - Receptie Pensiunea Silvia - str. Primaverii nr. 63  [...]Citeste mai departe
    Concert extraordinar ,,Dansuri si virtuozitati
    Sursa: Primaria Oradea
  • Dansuri si virtuozitati cu acompaniament klezmer, la Sinagoga Zion din Oradea


    [2017-07-11]
    Iubitorii de muzica evreiasca se pot pregati pentru seara de 16 iulie, cand Sinagoga Neologa Zion va gazdui o noua prestatie a celebrei trupe Hakeshet Klezmer Band. Concertul intitulat ,,Dansuri si virtuozitati" va fi inca o ocazie in care cei prezenti se vor putea convinge de priceperea muzicienilor care alcatuiesc prima formatie de muzica klezmer […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Interviu in exclusivitate: Nicu Covaci, Dan Andrei Aldea si Calin Pop | ,,Noi avem mesaj, noi nu facem muzica de topaiala"


    [2017-07-10]
     La concertul aniversar Phoenix55, Nicu Covaci i-a invitat pe Dan Andrei Aldea (Sfinx) si pe Calin Pop (Celelalte Cuvinte) sa ii fie alaturi. Pe primul l-a avut ca invitat si la primul festival...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Interviu in exclusivitate: Nicu Covaci, Dan Andrei Aldea si Calin Pop | ,,Noi avem mesaj, noi nu facem muzica de topaiala
    Sursa: Bihon.ro
  • De la muzica medievala, la riffuri rock


    [2017-07-09]
     Trei zile de festival au satisfacut gusturile muzicale de la mic la mare, sarind peste secole.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    De la muzica medievala, la riffuri rock
    Sursa: Bihon.ro
  • Festivalul Neversea. Peste 50.000 de oameni inca din prima zi - Cel mai nou festival de muzica


    [2017-07-09]
    Festivalul Neversea si-a deschis portile, vineri seara, pentru prima data, aproximativ 50.000 de tineri adunandu-se pe plaja Modern din Constanta unde au petrecut alaturi de artistii lor preferati, intre… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Programul Festivalului Medieval al Cetatii Oradea, editia 2017


    [2017-07-07]
    In fiecare an, in luna iulie, Cetatea Oradea va invita intr-o calatorie in timp, tocmai pâna in timpuri medievale!

    Trei zile de festival ne vor readuce in fata noastra obiceiuri, cavaleri si osteni care te vor face sa calatoresti in timp, atât prin atmosfera cât si prin demonstratii de lupta. Curtea palatului princiar va deveni un mic sat medieval, cu mesteri, cavaleri si simpli locuitori liberi. Festivalul va gazdui de asemenea si multe activitati interactive, de la ateliere organizate de mestesugari pâna la demonstratii de lupta sau activitati de distractie, specifice epocii medievale (concerte, jonglerii cu foc etc).

    Tabere medievale

    200 de actori costumati in straie medievale  vor umple curtea Palatului Princiar cu corturi, iurte, ateliere de fierarie, si alte activitati care erau specifice unui târg in evul mediu. Toate trupele care vor fi in curtea palatului vor avea zilnic momente dedicate interactiunii cu publicul, de la dresura cu pasari de prada pâna la expozitii de arme sau mestesuguri medievale (armurier, turnatorie etc). Curtea Palatului Princiar va fi o atractie atât pentru copii cât si pentru adulti sau pasionatii de armuri si arme medievale.

    Artizani si mestesugari

    35 de artizani si mesteri populari vor aduce in fata vizitatorilor traditii si obiceiurile specifice acetsor zone, umplând strada Breslelor: cioplit in lemn, modelare in lut, crosetat, pielarie, olarit, broderie, pictura pe mobila, impâslit, opincar, iconar, artizan si atelier de sapunuri naturale etc. Vom avea demonstratii de mestesuguri si un mic târg de mestesuguri populare, unde vizitatorii vor putea sa vada confectionarea produselor artizanale, putând chiar sa le achizitioneze. Tot aici se vor desfasura ateliere pentru copii, unde cei mici vor putea invata diferite mestesuguri: cioplit in lemn, modelare in lut, crosetat, pielarie, olarit, broderie, pictura pe mobila, impâslit sau atelierul florarului.

    Batalii - 3 mari batalii in cadrul editiei 2017

    Cavaleri, arcasi, spadasini sau cavalerii calare se vor intrece in cele 3 batalii medievale:

    1. ''Sarja in parc''- Parcul Cetatii Poarta de Est - calareti, arcasi vor face un spectacol medieval in Parcul Cetatii, podul va servi ca gradena naturala pentru publicul prezent.

    2. „Asediul portilor" - Poarta de Est (gang biserica) - a doua batalie se va da in fata Hotelului din Cetate.

    3. „Apararea Cetatii"- Curtea Cetatii - exact ca si anul trecut, ultima batalie se duce in curtea principala a Cetatii.

    Muzica si distractie - Concerte, jonglerii cu foc sau concerte stradale medievale

    Pentru a intra cât mai bine in atmosfera medievala, vizitatorii vor avea parte zilnic de concerte medievale stradale, Cimpoierii din Transilvania, Huniadi Cantores, Lupus Dacus sau Pelegrinii fiind trupele de muzica medievala care vor cânta anul acesta.

    Vineri si sâmbata, jonglerii cu foc vor incânta spectatorii cu doua momente inedite realizate de trupa Hypnosis.

    3 zile cu concerte de exceptie: Cobzality, Phoenix si Invitatii (Dan Andrei Aldea si Calin Pop),  Vama si trupa Subcarpati. Tot in cadrul festivalului, pe teatrul de vara, in 8 iulie, s-a mutat din parcul cetatii si programul sesiunii Backyard Acoustic cu concertul Ada Milea si Alex Balanescu .

    Zona de copii

    Pentru cei mici a fost amenajata o zona speciala, unde se pot distra in voie pe tobogane, trambulina sau in cadrul unor activitati educative cum ar fi tras cu arcul, ateliere de luterie, pictura pe ipsos, expozitii sau jocuri de strategie.

    Expozitii de reproduceri arheologice din cultura autohtona, greaca, egipteana, precolumbiana si indiana vor fi oferite de catre Asociatia Noua Acropola, zilnic intre orele 18:00-23:00. Tot in acest program intra si pictura pe fata pentru cei mici. Lectii de tir cu arcul vor fi oferite gratuit de Asociatia Red Point din Oradea.

    Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Bihor va oferi zilnic un program dedicat copiilor. Ateliere de creatie, ateliere de modelat baloane, jocuri cu parasuta, cu baloane de spuma uriase si pictura pe fata, oferite zilnic intre 17:00 - 20:00.

    Cutia cu Figurine pe Ipsos, Atelierul de pictura pe ceramica Lutierul vor fi prezenti la aceasta editie, alaturi de Atelierul educativ Happy Color cu jocuri de strategie, memorie, logica, fantezie etc.

    Amenajare  

    Curtea Cetatii va duce vizitatorii intr-o calatorie in timp, curtea Palatului Princiar se va transforma intr-o tabara medievala, strada Breslelor va gazdui mesterii populari. Vom avea si o zona de mâncare, cu bucate traditionale sau street food, dulciuri, inghetata sau vin.



    PROGRAMUL FESTIVALULUI

    Program zilnic

    10:00-20:00 Tabere medievale de cavaleri si luptatori - Curtea Palatului Princiar

    10:00-20:00 Dresura cu pasari de prada - Curtea Palatului Princiar

    10:00-20:00 Descopera vestigiile Cetatii Oradea - Muzeul din Palat

    10:00-20:00 Târgul Mesterilor Populari - str. Breslelor

    10:00-22:00 Atelier Fierar /Armurier Medieval - Curtea Palatului Princiar

    10:00-22:00 Ateliere si zona de joaca pentru copii - Curtea exterioara Bastionul Rosu

    11:00-19:00 Arte si mestesuguri traditionale - str. Breslelor

    12.00-22:00 Expozitie de arme medievale - Curtea Palatului Princiar

    14:00-15:00 Atelier de scrima - Curtea Palatului Princiar

    15:00-17:00 Ateliere mestesugaresti pentru copii: olarit, broderie, pictura pe mobila, impâslit - str. Breslelor

    17:00-19:00 Ateliere mestesugaresti pentru copii:  cioplit in lemn, modelare in lut, crosetat, pielarie - str. Breslelor

    17:00-20:00 Ateliere de creatie pentru copii si tineri, activitati organizate de Centrul de Tineret Oradea - Bastion Craisor

    19:00-20:00 Batalii medievale

     

    Vineri, 7 iulie

    14:00 Deschiderea Festivalului       

    17:00-18:00 Parada Medievala, pe traseul: platoul din fata Magazinului Crisul - str. Republicii, Piata Unirii - str. Independentei - Parcul 1 Decembrie - Cetatea Oradea

    15:00-17:00 Ateliere mestesugaresti pentru copii: olarit, broderie, pictura pe mobila, impâslit - str. Breslelor

    17:00-19:00 Ateliere mestesugaresti pentru copii: cioplit in lemn, modelare in lut, crosetat, pielarie - str. Breslelor

    18:00-19:00 Concert de muzica medievala si traditionala: Huniadi Cantores si Peregrinii - Curtea Palatului Princiar

    19:00-20:00 Batalie: Sarja in parc - Parcul Cetatii Poarta de Est

    20:00-21:00 Concert Cobzality - Scena curtea cetatii

    21:00-22:00 Concert Phoenix si invitatii. Calin Pop si Dan Andrei Aldea - Scena curtea cetatii

    22:30-23:00 Jonglerii cu foc: spectacolul Equilibrium, trupa HYPNOSIS - curtea Cetatii (intrarea in palatul Principar)

    22:30-23:00 Observatii astronomice - Astroclub Meridian 0 - Teatrul de Vara

     

    Sâmbata, 8 iunie

    10:00-12:00 Tir cu arcul - Deus Vult - spate Corpul H

    16:00-18:30 Concurs de lupte medievale full-contact -Curtea Cetatii

    18:30-19:00 Concert muzica medievala - Lupus Dacus - Scena curtea Cetatii

    19:00-20:00 Batalie - „Asediul portilor" - Poarta de Est (gang biserica)

    19:30-21:00 Backyard Acoustic Season: Ada Milea si Alex Balanescu - Teatrul Vara

    21:00-22:00 Concert Vama - Scena curtea cetatii

    22:00-22:30 Jonglerii cu foc: spectacolul Notre Dame- trupa HYPNOSIS - curtea Cetatii

     

    Duminica, 9 iunie

    10:00-12:00 Tir cu arcul - Deus Vult - spate Corpul H

    11:00-13:00 Casa cu Povesti traditionale pentru copii - str. Breslelor

    15:30-16:00 Concert stradal muzica medievala - Cimpoierii din Transilvania - Curtea Palatului Princiar

    18:00-19:00 Concert de muzica medievala - trupa Huniadi Cantores - Curtea Palatului Princiar

    19:00-20:00 Batalie „Apararea Cetatii" - Curtea Cetatii

    21:00-22:00 Concert Subcarpati - Scena curtea cetatii

     

     

    Eveniment organizat de Asociatia pentru promovarea turismului din Oradea si regiune cu sprijinul Primariei Oradea si a Administratiei Cetatii Oradea.

    Partener: MyDeck

    Promovat de: Bihoreanul, InfoOradea.ro si Ghid Local Oradea. [...]Citeste mai departe
    Programul Festivalului Medieval al Cetatii Oradea, editia 2017
    Sursa: Primaria Oradea
  • Phoenix sarbatoreste in Cetatea Oradea


    [2017-07-06]
    Concert aniversar Phoenix Multi au crescut cu muzica vinilului cu coperta alb/negru, ,,Mugur de fluier". Au chefuit, s-au nuntit si au trait la maxim pe Andrii Popa, Fata Verde, Nunta ori Strunga.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Phoenix sarbatoreste in Cetatea Oradea
    Sursa: Bihon.ro
  • Topaiala acvatica pe muzica populara: Intr-un strand din Baile Felix s-a inventat ,,hora termala" (VIDEO)


    [2017-07-05]
    O inregistrare cu o hora incinsa intr-un bazin, in jurul unei soliste de muzica populara, face inconjurul internetului, starnind comentarii pro si contra. Evenimentul a avut loc la Baile Felix, in strandul Apollo, si a fost o idee a companiei SCT Felix, care a tinut sa organizeze o ,,Etno Spuma Party" cu ,,hora termala" de Ziua Iei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-04]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    *
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Festivalul de folk si-a gasit gazda buna la Oradea


    [2017-07-02]
    Trairi intense la festivalul national de folk Concitadinii nostri au dovedit, la sfarsitul saptamanii trecute, ca muzica folk ocupa un loc aparte in inimile lor. Oradeni de toate varstele au luat cu asalt Cetatea Oradea pentru a participa la...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Festivalul de folk si-a gasit gazda buna la Oradea
    Sursa: Bihon.ro
  • Ducu Bertzi si Victor Socaciu i-au incantat pe spectatori - Festival National de Folk la Oradea


    [2017-07-02]
    Muzica folk a cucerit la sfarsit de saptamana, Cetatea din Oradea, de vineri pana duminica fortareata gazduind festivalul national de muzica folk. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Zilele Sinmartinului incep azi cu DISCOTECA in aer liber!


    [2017-06-30]
    DJ Shumy, DJ Bianca Linta, DJ Jonnessey (Kiss FM) & MC Aner deschid prima zi a weekendului dedicat Comunei Sinmartin. Distractia va incepe la ora 19, la Strandul cu Valuri. Doritorii de chef cu muzica buna pot dansa, iar dupa ce au obosit isi vor putea potoli setea cu mancare facuta la fata locului si […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Cetatea Oradea: Cultura vinului, folk, carte


    [2017-06-29]
    Festivalul de folk care va avea loc in acest sfarsit de saptamana la Cetatea Oradea nu are doar muzica in tolba. Sambata, 1 iulie, de la ora 18, sediul Asociatiei pentru cultura si civilizatia vinului ,,Millesime" (Corp L, Galeria Vinurilor) va gazdui o multipla lansare de carte udata cu muzica. Invitatii de onoare ai evenimentului […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • CELE MAI FRUMOASE MELODII IDIS


    [2017-06-27]
    Fundatia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor va invita duminica, 2 iulie 2017, ora 19:00, la Sinagoga Neologa Sion, unde va avea loc concertul extraordinar sustinut de formatia Hakeshet Klezmer Band Oradea. Hakeshet Klezmer Band Oradea este prima formatie de muzica klezmer din România.Formatia a debutat pe scena Teatrului din Oradea, in aprilie 2005, apoi au urmat festivalul Euroiudaica la Sibiu, Proetnica la Sighisoara, concerte la Teatrul Evreiesc din Bucuresti, Muzeul Taranului Român Bucuresti, la Brasov, Galati, Timisoara, Cluj, Medias, Tg-Mures, Festivalul filmului Medias si alte multe concerte in sala Filarmonicii din Oradea, dar si in strainatate, la Debretin, la Tsfat (Israel) si la festivalul Klezfiesta din Buenos Aires (Argentina), unde au reprezentat cu succes România. Formatia Hakeshet Klezmer Band Oradea, a avut un rol principal si in musicalul "Scripcarul pe acoperis", care timp de 4 ani a avut un succes deosebit pe scena Teatrului Regina Maria din Oradea.

    HAKESHET KLEZMER BAND ORADEA - componenta:Csatari-Malec Eszter solista vocalBogdan-Bodis Adam pian, sintetizator si acordeonCatalin Chirila clarinetNicolae Levi vioaraIlie Pop trombonBoros-Konrad Petru contrabasSeidler Andrei tobeTrendler iosif percutie/sunet

     

    Pretul de intrare la concert este de 10 lei.

    Biletele se pot cumpara de marti pâna duminica, intre orele 12:00 si 19:00, in urmatoarele obiective turistice:Sinagoga Zion - str. Independentei nr. 11Turnul Primariei Oradea - str. Tudor Vladimirescu nr. 2Casa Darvas - La Roche - str. Iosif Vulcan nr. 1  

      [...]Citeste mai departe
    CELE MAI FRUMOASE MELODII IDIS
    Sursa: Primaria Oradea
  • Ducu Bertzi si Victor Socaciu la Oradea: Weekend cu Festival de Folk in Cetate!


    [2017-06-27]
    Orgnizata de Uniunea Femeilor din Bihor (in parteneriat cu Primaria Municipiului Oradea, Directia Judeteana pentru Cultura Bihor, Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Bihor si Muzeul Tarii Crisurilor), prima editie a Festivalului de Folk de la Oradea va face trecerea dintre lunile iunie si iulie. Va fi un weekend cu muzica si diverse […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Concert si hora in piscina la Baile Felix


    [2017-06-26]
     Interpreta de muzica folclorica, Mariana Abrudan, a sustinut un concert inedit la Strandul Apollo din Baile Felix.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Concert si hora in piscina la Baile Felix
    Sursa: Bihon.ro
  • Celebrul preot cantaret Cristian Pomohaci, inregistrat in timp ce presa un minor sa faca sex cu el: "Te platesc pentru sex, arata-mi...!" (VIDEO)


    [2017-06-23]
    Un nou scandal zguduie Biserica Ortodoxa. Celebrul preot cantaret Cristian Pomohaci, vedeta a televiziunilor de muzica populara, a fost inregistrat in timp ce incerca sa convinga un minor sa intretina relatii homosexuale cu el. Preotul ii cere baiatului sa ii arate "ciocanul",  il intreaba daca "e spalata" si ii spune ca ii da bani daca ii cedeaza. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea


    [2017-06-19]
    Muzeul Cetatii si Orasului Oradea este gazda, pana pe 30 iulie, a unei colectii unice de tablouri, lucrari inedite realizate din zeci de mii de margele. Medicul stomatolog Mariana Casian este o artista plastica care si-a gasit doar de cativa ani aceasta bucurie de a da artei plastice si o alta forma de creatie. Vernisajul […]
    The post Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea appeared first on Presa Oradea.
     Muzeul Cetatii si Orasului Oradea este gazda, pana pe 30 iulie, a unei colectii unice de tablouri, lucrari inedite realizate din zeci de mii de margele. Medicul stomatolog Mariana Casian este o artista plastica care si-a gasit doar de cativa ani aceasta bucurie de a da artei plastice si o alta forma de creatie.
    Vernisajul expozitiei ,,Enigmele margelelor" a avut loc vineri, 16 iunie. Cele peste 70 de tablouri o au ca autor pe dr. Mariana Casian, o artista plastica care a imbinat intr-un mod aparte arta si margelele. Absolventa a Facultatii de Stomatologie (Cluj - Napoca), Mariana Casian a descoperit ,,la ceas de toamna" acest antidot care este activitatea creativa. In deschiderea evenimentului a luat cuvantul dr. Ramona Novicov, critic de arta.


    ,,Odata ce ai patruns in aceasta lume magica te-ai dizolvat, te-ai topit. Odata ce ai trecut dincolo, nu te mai poti intoarce. Se petrece o enigma. Este o vraja pe care artista a experimentat-o, lucrand o zi pe un centimetru patrat"

    a declarat Ramona Novicov.
    Expozitia reprezinta parada a zeci de mii de margele de sticla, cu dimensiuni intre 1 si 2 mm, fixate fiecare in parte, prin lipire, folosindu-se intre 10.000 si peste 100.000 de margele, in functie de marimea tablourilor.

    Potrivit artistei Mariana Casian dificultatea consta in lipsa unor degradeuri pe care o pensula le poate obtine, lipsa de uniformitate a margelelor, precum si rigiditatea lor. Luciul sau opacitatea obliga o anumita pozitionare a lor. Temele sunt alese cu ochii mintii si ai inimii, astfel tablourile se pot grupa pe diferite categorii, portrete, peisaje, ochi, natura moarta etc.

    ,,Nu te nasti invingator, nu te nasti invins, te nasti cu posibilitatea de a alege. Desi la ceas de toamna am ajuns pe o cale neumblata, eu am ales realizarea acelui ceva ce vrei sa-l lasi in urma ta ca o raza in intunericul uitarii. Nu poti opri valurile vietii, insa poti sa inveti sa inoti. Pe o cale neumblata a trebuit sa invat un nou alfabet. Totul e sa doresti. Dupa cum vedeti, cu trecerea anilor, cortina nu s-a lasat peste visele mele.



    Astfel am realizat pentru dumneavoastra parada a zeci de mii de margeluse sperand sa cladesc cu ele punti de legatura intre realizator si privitor, punti de bucurie cu rol terapeutic, socotind bucuria un panaceu universal, care doresc ca azi, sa nu va sfiiti sa-l luati in supradoza. As dori sa descoperiti in tablouri bucuria culorii care sa va poarte intr-o placuta visare.
    Imaginile mele se doresc a fi o tacere a mintii, dar in acelasi timp o muzica a privirii. Expozitia doresc sa devina o oda a bucuriei care sa va patrunda in suflet ca un duh de pace, de speranta, aducand o farama de liniste in inimile dumneavoastra"

    a declarat Mariana Casian. Evenimentul s-a bucurat de aprecierea unanima a celor prezenti, impresionati de tenacitatea si talentul artistei.

    Expozitia ,,Enigmele margelelor" poate fi vizitata la Muzeul Cetatii si Orasului Oradea, in salile 12-13, etaj I, Corp B, Palatul Princiar, in intervalul orar 9.00 - 17.00, de marti pana duminica. Lucrarile vor ramane expuse pana pe 30 iulie 2017.
    Cristina Puscas
    The post Inedit. Expozitie de tablouri din margele de sticla in Cetatea Oradea appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Picnicareala in Parcul 1 Decembrie (VIDEO)


    [2017-06-17]
    Priveliste incredibila in Parcul 1 Decembrie, acolo unde, in trecut, gardienii ii alergau pe cei care se plimbau pe iarba: scaune, mese, oameni tolaniti pe gazon. Ca intr-un camping. Doar ca lucrurile sunt mult mai aranjate. Pentru cine nu stie, e The Big Picnic. Evenimentul de weekend care animeaza acest final de saptamana aduce muzica, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Scoala Gimnaziala ,,Miron Pompiliu" Stei - Ultimul clopotel a anuntat vacanta mare


    [2017-06-16]
    Florile, baloanele colorate, muzica si buna dispozitie au fost la mare ,,intrecere", joi, 15 iunie, in curtea Scolii Gimnaziale ,,Miron Pompiliu" Stei, cu ocazia ultimului clopotel, care a anuntat vacanta… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • La multi ani, Bianca Popa! Tanara interpreta implineste astazi 15 ani


    [2017-06-15]
    Bianca Popa, una dintre cele mai talentate interprete de muzica populara din Bihor, implineste astazi, 16 iunie, frumoasa varsta de 15 ani. Tanara s-a nascut in 16 iunie 2002, in Oradea, si este eleva… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Spectacol superb la Palatul Baroc: Sute de oradeni au asistat la un concert cu muzica clasica si focuri de artificii (FOTO/VIDEO)


    [2017-06-13]
    Ce n-a vazut Oradea! Episcopia Romano-Catolica a ales sa sarbatoreasca in mod inedit finalizarea lucrarilor de reabilitare a fatadei bazilicii din curtea Complexului Baroc si a organizat un concert simfonic cu participarea unor muzicieni din Oradea, Arad si Timisoara care au interpretat doua lucrari de Georg Friedrich Händel, "Muzica apelor - Suita II" si "Muzica focurilor de artificii", aceasta din urma fiind insotita de focuri de artificii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Concert extraordinar la Sinagoga Zion sustinut de formatia HAKESHET KLEZMER BAND ORADEA


    [2017-06-13]
    Fundatia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor ii invita pe toti iubitorii de muzica, duminica, 18 iunie 2017, ora 19:00, la Sinagoga Neologa Zion, unde va avea loc CONCERTUL EXTRAORDINAR sustinut de formatia HAKESHET KLEZMER BAND ORADEA.

    Pretul de intrare la concert este de 10 lei.

    Biletele se pot cumpara de azi pâna duminica, intre orele 12:00 si 19:00, in urmatoarele obiective turistice:

    -  Sinagoga Zion - str. Independentei nr. 11

    -  Turnul Primariei Oradea - str. Tudor Vladimirescu nr. 2

    -  Casa Darvas - La Roche - str. Iosif Vulcan nr. 11.

     

      [...]Citeste mai departe
    Concert  extraordinar la Sinagoga Zion sustinut de formatia HAKESHET KLEZMER BAND ORADEA
    Sursa: Primaria Oradea
  • Concert klezmer in Sinagoga Zion


    [2017-06-13]
    Iubitorii de muzica speciala redata live in locuri speciale se pot pregati pentru un nou recital al trupei oradene Hakeshet Klezmer Band. Evenimentul organizat de Fundatia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor va avea loc duminica, 18 iunie, de la ora 19, in interiorul Sinagogii Neologe Zion. Un bilet costa 10 lei si poate fi […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Horia Brenciu la Nymphaea: concert de zile mari cu public redus numeric (FOTO)


    [2017-06-11]
    Sambata, 10 iunie, s-a desfasurat mult asteptatul Aquafest la Nymphaea Aquapark Oradea, cu atmosfera intretinuta de DJ Chrom si momente de zumba cu Giani. Capul de afis al evenimentul a fost Horia Brenciu care, alaturi de HB Orchestra, a pregatit 90 de minute de muzica de toate genurile, pentru toate gusturile. Din pacate, publicul nu […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Brenciu la Nymphaea, semi-fiasco. Concert de zile mari, dar cu public redus numeric (FOTO)


    [2017-06-11]
    Sambata, 10 iunie, s-a desfasurat mult asteptatul Aquafest la Nymphaea Aquapark Oradea, cu atmosfera intretinuta de DJ Chrom si momente de zumba cu Giani. Capul de afis al evenimentul a fost Horia Brenciu care, alaturi de HB Orchestra, a pregatit 90 de minute de muzica de toate genurile, pentru toate gusturile. Din pacate, publicul nu […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Staruri ale lumii dansului la Gala de Balet


    [2017-06-11]
    De la balet clasic la balet contemporan Nume sonore au fost prezente la cea de-a doua editie a Festivalului de muzica European Music Open, care a avut loc in perioada 7-11 iunie.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Staruri ale lumii dansului la Gala de Balet
    Sursa: Bihon.ro
  • Incep serile acustice din Parcul Cetatii Oradea. Azi: concert Luna Amara!


    [2017-06-10]
    De azi, 10 iunie, si pana la mijlocul lunii septembrie, Parcul Cetatii Oradea se transforma in zona de picnic cu multa muzica si voie buna. Participantii la Backyard Acoustic Season sunt la mila vremii, dar se poate spera la un tratament amical din partea norilor. Inca de la ora 16, doritorii se pot aduna in […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Bikeri si sfinti, la Maria Radna


    [2017-06-09]
    Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere […]
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
     Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere pentru felul in care viata ne imparte pe caprarii neconventionale. De aceea, zilele trecute, la Radna, judetul Arad, ne-am intalnit cu o trupa de bikeri din Germania, ocupati cu facutul de bine, carora li s-a dedicat o seara de rugaciune speciala, ecumenica, la Bazilica Minora Sf. Maria Radna.
    Parca nu pusca treaba asta, cu o manastire si cu niste tipi pe care-i asociezi mai degraba cu sintagma ,,Hell's Angels". Parca ii vezi pactizand mult mai cu placere cu practicile ,,celui de jos" - duritate, bautura, sex, arme, droguri si muzica nu tocmai suava. Si totusi, dincolo de stereotipuri si etichete de dictionar, viata ne invata ca nu traim in categorii pure si ca lucrurile interesante incep la marginea unde o categorie intalneste alta. Si se suprapun.

    Bikerii din Germania nu au venit in Romania pentru un nou Woodstock, si nici pentru un concert satanic. Au venit sa ajute. Iar Germania e o tara in care peste jumatate din populatie tine de Bisericile Protestanta si Romano-Catolica. Deci nu trebuie sa mire ca lucrurile s-au potrivit asa. Si ca, la initiativa Consulatului Republicii Federale Germania la Timisoara, chiar legat oarecum de "Zilele Culturii si Economiei Germane in Banat", s-a organizat, la Radna, acest moment de rugaciune.

    Ce s-a intamplat, mai precis? Un convoi de 24 de TIR-uri venind din Germania, cu ajutoare pentru cateva localitati din Romania a ajuns in vestul tarii noastre prin Vama Nadlac. Acest convoi umanitar a fost organizat si este insotit de cateva zeci de motociclisti, cei mai multi fiind din Germania, care, de 15 ani, se strang laolalta intr-un lant al faptelor bune.

    Asociatia lor promoveaza iesirea cu motoarele ca mod de viata dar, cum in mai fiesce domeniu al vietii, lucrurile coexista, pe langa "oameni plus motoare", in ecuatie, e loc si pentru faptele bune. In fiecare an, bikerii din acest grup strang donatii si, atunci cand totul e impachetat, pleaca intr-un drum in care se bifeaza si partea "bikeritului", a iesirii cu cei care au aceeasi pasiune, dar se alege si o tara unde se poate ajuta ca ceva, din anumite institutii, sa mearga mai bine, datorita contributiei lor.

    Unele dintre bunurile aduse in TIR-uri ajung in spitale, altele in camine de batrani, case de copii sau gradinite. Localitatile pe care bikerii le-au luat la roata in aceste zile de fine de mai sunt Lipova, Alba Iulia, Viseul de Sus, Cristian de Brasov si Fagaras, dupa care vor ajunge la Timisoara in 1 iunie, pentru a lasa ultimele daruri si pentru a participa la o seara de muzica si voie buna, alaturi de timisoreni.

    Asadar, in 25 mai, spre seara, o mana de oameni din cateva judete a luat Radna ca punct al destinatiei lor, pentru a le aduce multumire "baietilor cu motociclete" care venisera de peste granite pentru a transporta si acompania ajutoarele stranse, gazda serii urmand a fi preotul Andreas Reinholz, de la Bazilica Maria Radna. Dar… "baietii cu motociclete" erau de toate varstele, mai ales trecuti de o vreme de prima tinerete, cu ei erau si doamne iar cei care au pornit spre a-i intampina erau cel mai degraba preoti, acesta fiind cadoul de suflet pregatit bikerilor.

    Cum seara de rugaciune si binecuvantare a fost gandita ca una ecumenica, erau asteptati sa participe, alaturi de preoti romano-catolici, si colegi greco-catolici, ortodocsi si evanghelici. Si asa s-a si intamplat, sporindu-se atmosfera de cordialitate si deschidere a tuturor pentru toti cei care au participat la intalnirea de la Radna.

    Am plecat de la Timisoara cu preotul evanghelic al orasului, Kovacs Zsombor, cel care a si fost anul acesta gazda intalnirii plilejuite de Octava Ecumenica de Rugaciune a Crestinilor, si cu colega de presa Valentina Sarosi. Singurul lucru care ne-a pus entuziasmul la incercare, pe drumul drept dintre Timisoara si Lipova, a fost faptul ca, dupa intrarea in Judetul Arad, drumul a fost execrabil, dandu-ne prilejul sa ne gandim la bancul in care un copil asista un preot care bate cuie si se intreaba ce fel de injuraturi foloseste acesta atunci cand isi da cu ciocanul peste degete. Totusi, am reusit sa iesim cu avarii minime din cel mai prost drum pe care l-am vazut in ultimii ani, si, ca intotdeauna, vederea, de departe, a turlelor de la Maria Radna ne-a bucurat.

    In fata bazilicii se aflau deja multe motociclete, oameni trati in piele, casti, ecusoane. Inedit. Si totusi, nimic nu spune ca cei care isi gasesc bucuria in viteza si pe doua roti nu se pot simti bine atunci cand cineva le multumeste intr-un cadru solemn, intr-o biserica - cel mai culoscut loc de pelerinaj al romano-catolicilor din judetele din zona - pentru faptele bune.

    Materiale sanitare, aparatura si paturile de spital, mobilierul pentru caminele de batrani, jucariile si hainele pentru copii, dotarea pentru un atelier al Bisericii Evanghelice din Fagaras, toate asteptau in TIR-uri. Dar soferii lor, impreuna cu bikerii, au intrat in biserica pentru a primi binecuvantarea, in mai multe limbi si dinspre mai multe culte.

    Atunci cand sportul - sau modul de viata - pe care il practici presupune si ca te afli destul de des in pericol - cum zicala spune, macar in Romania, ca cei care se grabesc pe doua roti sunt potentiali donatori de organe - perspectiva accidentului face parte din gama de posibilitati deloc de ignorat. Preotii s-au referit la asta, in cuvintele lor, si le-au urat celor de fata ca, prin mijlocirea Divinitatii, sa ajunga mereu in siguranta acasa.

    Pana sa inceapa rugaciunea, discut cu Sven Achtermann, dintr-un grup de amici cu casti si cu haine de piele - trei barbati si o femeie. In viata cea de toate zilele, Sven organizeaza expeditii in regiuni polare si incearca sa faca oamenii sa constientizeze problemele animalelor aflate acolo, cum ar fi ursii polari. Dicolo de asta, insa, e loc si pentru motor, prieteni, actiuni caritabile si, desi inteleg ca nu prea multi dintre cei din jurul nostru se omoara cu biserica, in general, in partclular, toti cei care se afla la Radna au primit cu bucurie rugaciunea oferita.

    Dupa ce rugaciunea s-a terminat, a venit momentul sfintirii motoarelor, care ne-a adus aminte ca bikerii nu isi urmeaza pasiunea doar in clipe frumoase - o ploaie deasa a facut ca doar preotul romano-catolic Nikola Laus, directorul Cancelariei Diecezane din Timisoara, impreuna cu un ajutor, sa binecuvanteze cu apa sfintita motoarele care stationau in fata bazilicii.
    Intalnirea a continuat "in casa", in spatiul recent renovat, placut si primitor al manastirii, la o cina oferita de parohul locului, bun prilej pentru cantec si povesti. Impreuna cu bikerii a participat, la rugaciune si la discutiile de dupa, si consulul Germaniei la Timisoara, Excelenta Sa Rolf Maruhn. Christine, o bikerita din Munchen, mi-a povestit ca a iesi pe motor, in orele de dupa lucru, cand nu mai conteaza machiajul sau ploaia sau altceva, o face sa se simta libera.

    Am intrebat-o daca nu are probleme cu faptul ca nemtii aduc ajutoare intr-o tara a Uniunii Europene, unde se presupune ca exista deja un standard de viata. Mi-a spus ca nu, ca si in Germani ar fi multe unde se poate ajuta, dar ca important e sa ajuti, si sa si pleci undeva, sa fii pe drum si sa faci o fapta buna. De asemenea, mi-a spus ca nu este o persoana religioasa dar ca un moment petrecut intr-o biserica nu strica nimanui.
    Oameni faini, care au imbatranit frumos, camaraderie si deschidere - asta am vazut la intalnirea cu bikerii acestia. Ne-am promis sa ne revedem in 1 iunie in Timisoara. Ne-am bucurat de frumusetea si tihna care au fost intotdeauna atributele Bazilicii Maria Radna, si de cordialitatea preotului gazda. Ar fi trebuit sa le spun noilor nostri amici ca intr-unul din locurile pentru care au adus bunuri, unul dintre sefuleti se lauda ca nu termina anul fara un milion de euro spaga? La ce bun?… Cum s-ar spune, fiecare isi negociaza mantuirea lui - sau social, sau religios - iar cei de aici tocmai au adaugat inca o fapta buna la asta.
    Ramona Balutescu
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Trei zile de concerte pentru oradeni in Piata Unirii


    [2017-06-07]
     Scoala de Arte ,,Francisc Hubic" din Oradea le pregateste oradenilor trei concerte de folclor, varietati muzicale si muzica usoara. Primul va avea loc in data de 13 iunie.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Trei zile de concerte pentru oradeni in Piata Unirii
    Sursa: Bihon.ro
  • Trei seri cu concerte in Piata Unirii. Intre invitati, Matilda Pascal Cojocarita si Bere Gratis


    [2017-06-07]
    La finalul cursurilor, Scoala de Arte Francisc Hubic organizeaza trei evenimente dedicate oradenilor si turistilor care vor putea asculta muzica usoara si muzica populara pe o scena amplasata in Piata Unirii. Concertele vor avea loc intre 13 si 15 iunie si ii au ca invitati, intre altii, pe Matilda Pascal Cojocarita, Vlad Mirita, Bere Gratis, Nico si Proconsul. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Festivalul European Music Open - editia a II-a


    [2017-06-06]
    In perioada 7-11 iunie, Primaria Oradea, prin Asociatia pentru promovarea turismului din Oradea si regiune, organizeaza a doua editie a festivalului de muzica European Music Open.

    La editia a II-a a festivalului "European Music Open" si-au anuntat prezenta unii dintre cei mai valorosi solisti de opera, opereta si prim-balerini ai Operei de Stat din Viena, Volksoper Viena, Operei de Stat din Budapesta si ai primei scene lirice românesti, Opera Nationala Bucuresti. Dirijorul Festivalului, la pupitrul orchestrei si corului Filarmonicii de Stat oradene este domnul Marius Burkert de la Opera din Graz. 

    Programul festivalului

    7 iunie, Muzeul Tarii Crisurilor: Colectia Ingo Glass, ora 18:30.

    8 iunie, Basilica Romano-Catolica: Giuseppe Verdi - Messa da Requiem, ora 18:30. Dirijor: Marius Burkert - Opera Graz.

    9 iunie - Teatrul Regina Maria: Gala de Balet - ora 19:00. Cu participarea extraordinara a balerinilor de la Opera de Stat din Viena, Opera de Stat din Budapesta si Opera Nationala Bucuresti. In program momente coregrafice din: Lacul lebedelor, Romeo si Julieta, Bolero, Farruca, Tango, Flammes de Paris, Alles Walzer.

    10 iunie - Teatrul Regina Maria: Un cvartet de idei - ora 19:00. Participa: Ioana Pârvulescu, Calin Andrei Mihailescu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Vieru. 

    11 iunie - Teatrul Regina Maria: Gala de Opereta - ora 19:00. Eveniment realizat cu sprijinul Ksch. Robert Meyer, Directorul General al Volksoper din Viena, cu participarea extraordinara a solistilor de la Volksoper din Viena.

     

     

      [...]Citeste mai departe
    Festivalul European Music Open - editia a II-a
    Sursa: Primaria Oradea
  • Trofeul Festivalului ,,Stars of song'', la Oradea


    [2017-06-05]
    Astrid Muthu Astrid Muthu a adus la Oradea trofeul Festivalului International de Muzica Usoara pentru Copii si Tineret ,,Stars of song'' de la Campulung Muscel.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Trofeul Festivalului ,,Stars of song'', la Oradea
    Sursa: Bihon.ro
  • Tepuiti cu festivalul: Spectatorii care au vrut sa mearga la festivalul din Suncuius nu si-au primit nici acum banii inapoi


    [2017-06-03]
    Dupa cum Bihorel a mai zis-o, Festivalul de la Suncuius, programat intre 29 aprilie si 1 mai, a fost un "epic fail", cum ar zice tinerii care abia asteptau sa se zbenguie pe muzica electronica langa Pestera Unguru Mare. Din lipsa de autorizatii, evenimentul nu s-a mai tinut, lucru pe care organizatorii, ascunsi in spatele asa numitei firme Spinline Entertainment, l-au anuntat cu doar o zi inaintea datei de incepere, dand vina pe "articolele cu ton negativ" si pe autoritatile locale. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Vara muzicala: Solisti de opereta recunoscuti vor canta la Oradea, iar Luna Amara va deschide o serie de concerte acustice in Cetate


    [2017-06-03]
    Oradenii care iubesc muzica au in fata o vara bogata. La inceput de iunie, sunt tentati cu lucrari clasice, precum Requiem-ul lui Giuseppe Verdi, care va fi interpetat in Basilica Romano-Catolica, precum si cu opereta, adusa de artisti lirici din Viena, in cea de-a doua editie a European Music Open. Tot luna aceasta incepe la Oradea si un proiect inedit, Backyard Acoustic Season, care aduce melomanilor, in concerte boeme, trupe ca Luna Amara, Robin and the Backstabbers si Coma. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • THE BIG PICNIC, festivalul care ne aduce impreuna in parc


    [2017-06-03]
    Hai la picnic! Hai sa iesim impreuna din casa, cu mic cu mare, sa ne bucuram impreuna de soare, de muzica, de jocuri pe iarba verde din parc, dar mai ales de compania celor dragi, pentru ca The Big Picnic este un festival pentru intreaga familie!



    Prima editie The Big Picnic va avea loc in perioada 16-18 iunie 2017, in Parcul 1 Decembrie din Oradea si isi propune sa revitalizeze spiritul cultural al orasului prin programul, decorul si activitatile sale. In viziunea organizatorilor, festivalul este un „call-to-action" catre publicul local de a-si folosi parcul si spatiul verde la potentialul lui maxim. Publicul este asteptat vineri, 16 iunie, incepând cu ora 16.00 pâna seara târziu, iar sâmbata si duminica, 17 - 18 iunie, incepând cu ora 12.00. Intrarea este libera.

    Recomandari | Picnic essentials

    In cele 3 zile de festival, Parcul 1 Decembrie va fi redefinit in primul rând ca spatiu de intâlnire intre generatii, de asemenea, va gazdui multe activitati interactive si concerte de muzica live buna, genuri muzicale aparte, jazz, blues, indie, funk, electro, cu un fresh urban sound care nu a fost in trecut accesibil oradenilor. Astfel ca, prin intermediul programului variat pregatit, Parcul 1 Decembrie va deveni loc de interactiune intre muzica, cultura, educatie si sport:

    Ø  Zona de relaxare si cel mai mare picnic din Oradea - intindem hamace, paturici, pufi

    Ø  Proiectii de filme in aer liber

    Ø  Zona pentru copii: animatori, activitati educative

    Ø  Zona de mâncare: standuri cu gustari, racoritoare, bauturi

    Ø  Zona de distractie si sport

    Ø  Concerte: printre primele nume confirmate care vor urca pe scena festivalului The Big Picnic sunt Baby Elvis, JazzyBit, The Kryptonite Sparks, Butterflies in My Stomach si Moonlight Breakfast.

    Baby Elvis este o formatie tânara din Oradea si extrem de promitatoare pentru piata muzicala româneasca, au un stil energic si cu influente indie, garage rock si post-urban rock. Alaturi de noi in parc vor fi si tinerii de la JazzyBIT, unul din cele mai indragite trio-uri din România. Baietii sunt timisoreni si ofera o combinatie energica de jazz si rock, presarata cu blues, latin si funk.

    Video Baby Elvis> https://www.youtube.com/watch?v=8suVQ2se0HY

    Video JazzyBIT> https://www.youtube.com/watch?v=3qbCKEFpKk0

    Noul val românesc de exploratori din zona alternativ-rock isi are reprezentanti de seama la The Big Picnic: The Kryptonite Sparks, plini de good vibes si idei noi, au mix de influente indie, funk, avangarda si simbolism, stilul lor seamana cu cel al fratilor mai mari Cream, Arctic Monkeys, Black Sabbath si Pink Floyd.

    Video The Kryptonite Sparks > https://www.youtube.com/watch?v=ODujDdpusCo

    Butterflies in My Stomach, reprezentanti de seama ai stilului acid-jazz, remarcati pe primele locuri in topurile Radio Guerrila, apreciati de BBC, aduc in parc un sound cu influente de funk, nu-jazz, electro, trip-hop, chiil si magnet de lucruri bune.

    Video Butterflies in My Stomach> https://www.youtube.com/watch?v=0pisE1bkuQE

    Moonlight Breakfast, una din putinele trupe românesti care au reusit sa se impuna pe piata muzicala internationala. Caracterizati printr-un stil retroelectro cu influente de soul, electro, beat, nu-jazz si swing, sunt cunoscuti publicului larg pentru albumul Shout si debutul fulminant, primul lor concert fiind in fata a 35.000 de oameni in deschiderea concertului Jamiroquai din Mamaia. Au impartit scena cu artisti precum Hurts, Parov Stelar, The Asteroids Galaxy Tour, Selah Sue, Waldeck sau Daddy G de la Massive Attack.

    Video> https://www.youtube.com/watch?v=j8JQiIJ3EhU

    Parteneri THE BIG PICNIC: Primaria Municipiului Oradea, Visit Oradea, Staropramen

    Mai multe informatii pe canalele oficiale THE BIG PICNIC:

    facebook: https://www.facebook.com/thebigpicnic.ro

    contact: office@thebigpicnic.ro, stefana.giurgiu@thebigpicnic.ro

    www.thebigpicnic.ro

    #impreuna #bigpicnic #visitoradea 

     

      [...]Citeste mai departe
    THE BIG PICNIC, festivalul care ne aduce impreuna in parc
    Sursa: Primaria Oradea
  • SoNoRo la Conac: Concerte de muzica clasica in Cetatea Oradea si Conacul Komaromi


    [2017-06-02]
    Proiectul SoNoRo Conac, initiat in 2013 de o asociatie nationala, va ajunge in luna iunie si in Bihor. In cadrul acestuia se vor tine concerte camerale in doua monumente importante din judet, mai precis Cetatea Oradea si Conacul Komaromi din satul Otomani, cu lucrari de Beethoven si Schubert. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Wonderland in Cetatea Oradea: Kids Fest a umplut curtile fortaretei cu jocuri, papusi uriase, bufoni si "copaci" pe catalige (FOTO/VIDEO)


    [2017-06-01]
    Prima editie a Kids Fest a debutat cu succes, joi, in Cetatea Oradea, unde inca de la pranz sute de parinti si bunici si-au insotit micutii la petrecere, cumparandu-le baloane colorate cu heliu, vata pe bat si inghetata. Organizatorii le-au pregatit un labirint, jocuri de lemn, show-uri cu muzica si dans, precum si invitati speciali, care i-au impresionat, mai precis papusi uriase, bufoni regali si "copaci" pe catalige, veniti din Cluj-Napoca, de la Famous Art. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bikeri si sfinti, la Maria Radna


    [2017-05-31]
    Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere […]
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
     Mi-am spus mereu ca ,,a ajuta", pe oricine, orice, oricand, ar trebui sa aiba rubrica distincta in nomenclatorul de meserii. Desi, in Romania, facerea de bine e socotita pe acelasi loc cu incestul iar cel care ajuta e vazut ca fraierul satului. Dar uite ca nemtii au alte proverbe decat noi, si o alta intelegere pentru felul in care viata ne imparte pe caprarii neconventionale. De aceea, zilele trecute, la Radna, judetul Arad, ne-am intalnit cu o trupa de bikeri din Germania, ocupati cu facutul de bine, carora li s-a dedicat o seara de rugaciune speciala, ecumenica, la Bazilica Minora Sf. Maria Radna.
    Parca nu pusca treaba asta, cu o manastire si cu niste tipi pe care-i asociezi mai degraba cu sintagma ,,Hell's Angels". Parca ii vezi pactizand mult mai cu placere cu practicile ,,celui de jos" - duritate, bautura, sex, arme, droguri si muzica nu tocmai suava. Si totusi, dincolo de stereotipuri si etichete de dictionar, viata ne invata ca nu traim in categorii pure si ca lucrurile interesante incep la marginea unde o categorie intalneste alta. Si se suprapun.

    Bikerii din Germania nu au venit in Romania pentru un nou Woodstock, si nici pentru un concert satanic. Au venit sa ajute. Iar Germania e o tara in care peste jumatate din populatie tine de Bisericile Protestanta si Romano-Catolica. Deci nu trebuie sa mire ca lucrurile s-au potrivit asa. Si ca, la initiativa Consulatului Republicii Federale Germania la Timisoara, chiar legat oarecum de "Zilele Culturii si Economiei Germane in Banat", s-a organizat, la Radna, acest moment de rugaciune.

    Ce s-a intamplat, mai precis? Un convoi de 24 de TIR-uri venind din Germania, cu ajutoare pentru cateva localitati din Romania a ajuns in vestul tarii noastre prin Vama Nadlac. Acest convoi umanitar a fost organizat si este insotit de cateva zeci de motociclisti, cei mai multi fiind din Germania, care, de 15 ani, se strang laolalta intr-un lant al faptelor bune.

    Asociatia lor promoveaza iesirea cu motoarele ca mod de viata dar, cum in mai fiesce domeniu al vietii, lucrurile coexista, pe langa "oameni plus motoare", in ecuatie, e loc si pentru faptele bune. In fiecare an, bikerii din acest grup strang donatii si, atunci cand totul e impachetat, pleaca intr-un drum in care se bifeaza si partea "bikeritului", a iesirii cu cei care au aceeasi pasiune, dar se alege si o tara unde se poate ajuta ca ceva, din anumite institutii, sa mearga mai bine, datorita contributiei lor.

    Unele dintre bunurile aduse in TIR-uri ajung in spitale, altele in camine de batrani, case de copii sau gradinite. Localitatile pe care bikerii le-au luat la roata in aceste zile de fine de mai sunt Lipova, Alba Iulia, Viseul de Sus, Cristian de Brasov si Fagaras, dupa care vor ajunge la Timisoara in 1 iunie, pentru a lasa ultimele daruri si pentru a participa la o seara de muzica si voie buna, alaturi de timisoreni.

    Asadar, in 25 mai, spre seara, o mana de oameni din cateva judete a luat Radna ca punct al destinatiei lor, pentru a le aduce multumire "baietilor cu motociclete" care venisera de peste granite pentru a transporta si acompania ajutoarele stranse, gazda serii urmand a fi preotul Andreas Reinholz, de la Bazilica Maria Radna. Dar… "baietii cu motociclete" erau de toate varstele, mai ales trecuti de o vreme de prima tinerete, cu ei erau si doamne iar cei care au pornit spre a-i intampina erau cel mai degraba preoti, acesta fiind cadoul de suflet pregatit bikerilor.

    Cum seara de rugaciune si binecuvantare a fost gandita ca una ecumenica, erau asteptati sa participe, alaturi de preoti romano-catolici, si colegi greco-catolici, ortodocsi si evanghelici. Si asa s-a si intamplat, sporindu-se atmosfera de cordialitate si deschidere a tuturor pentru toti cei care au participat la intalnirea de la Radna.

    Am plecat de la Timisoara cu preotul evanghelic al orasului, Kovacs Zsombor, cel care a si fost anul acesta gazda intalnirii plilejuite de Octava Ecumenica de Rugaciune a Crestinilor, si cu colega de presa Valentina Sarosi. Singurul lucru care ne-a pus entuziasmul la incercare, pe drumul drept dintre Timisoara si Lipova, a fost faptul ca, dupa intrarea in Judetul Arad, drumul a fost execrabil, dandu-ne prilejul sa ne gandim la bancul in care un copil asista un preot care bate cuie si se intreaba ce fel de injuraturi foloseste acesta atunci cand isi da cu ciocanul peste degete. Totusi, am reusit sa iesim cu avarii minime din cel mai prost drum pe care l-am vazut in ultimii ani, si, ca intotdeauna, vederea, de departe, a turlelor de la Maria Radna ne-a bucurat.

    In fata bazilicii se aflau deja multe motociclete, oameni trati in piele, casti, ecusoane. Inedit. Si totusi, nimic nu spune ca cei care isi gasesc bucuria in viteza si pe doua roti nu se pot simti bine atunci cand cineva le multumeste intr-un cadru solemn, intr-o biserica - cel mai culoscut loc de pelerinaj al romano-catolicilor din judetele din zona - pentru faptele bune.

    Materiale sanitare, aparatura si paturile de spital, mobilierul pentru caminele de batrani, jucariile si hainele pentru copii, dotarea pentru un atelier al Bisericii Evanghelice din Fagaras, toate asteptau in TIR-uri. Dar soferii lor, impreuna cu bikerii, au intrat in biserica pentru a primi binecuvantarea, in mai multe limbi si dinspre mai multe culte.

    Atunci cand sportul - sau modul de viata - pe care il practici presupune si ca te afli destul de des in pericol - cum zicala spune, macar in Romania, ca cei care se grabesc pe doua roti sunt potentiali donatori de organe - perspectiva accidentului face parte din gama de posibilitati deloc de ignorat. Preotii s-au referit la asta, in cuvintele lor, si le-au urat celor de fata ca, prin mijlocirea Divinitatii, sa ajunga mereu in siguranta acasa.

    Pana sa inceapa rugaciunea, discut cu Sven Achtermann, dintr-un grup de amici cu casti si cu haine de piele - trei barbati si o femeie. In viata cea de toate zilele, Sven organizeaza expeditii in regiuni polare si incearca sa faca oamenii sa constientizeze problemele animalelor aflate acolo, cum ar fi ursii polari. Dicolo de asta, insa, e loc si pentru motor, prieteni, actiuni caritabile si, desi inteleg ca nu prea multi dintre cei din jurul nostru se omoara cu biserica, in general, in partclular, toti cei care se afla la Radna au primit cu bucurie rugaciunea oferita.

    Dupa ce rugaciunea s-a terminat, a venit momentul sfintirii motoarelor, care ne-a adus aminte ca bikerii nu isi urmeaza pasiunea doar in clipe frumoase - o ploaie deasa a facut ca doar preotul romano-catolic Nikola Laus, directorul Cancelariei Diecezane din Timisoara, impreuna cu un ajutor, sa binecuvanteze cu apa sfintita motoarele care stationau in fata bazilicii.
    Intalnirea a continuat "in casa", in spatiul recent renovat, placut si primitor al manastirii, la o cina oferita de parohul locului, bun prilej pentru cantec si povesti. Impreuna cu bikerii a participat, la rugaciune si la discutiile de dupa, si consulul Germaniei la Timisoara, Excelenta Sa Rolf Maruhn. Christine, o bikerita din Munchen, mi-a povestit ca a iesi pe motor, in orele de dupa lucru, cand nu mai conteaza machiajul sau ploaia sau altceva, o face sa se simta libera.

    Am intrebat-o daca nu are probleme cu faptul ca nemtii aduc ajutoare intr-o tara a Uniunii Europene, unde se presupune ca exista deja un standard de viata. Mi-a spus ca nu, ca si in Germani ar fi multe unde se poate ajuta, dar ca important e sa ajuti, si sa si pleci undeva, sa fii pe drum si sa faci o fapta buna. De asemenea, mi-a spus ca nu este o persoana religioasa dar ca un moment petrecut intr-o biserica nu strica nimanui.
    Oameni faini, care au imbatranit frumos, camaraderie si deschidere - asta am vazut la intalnirea cu bikerii acestia. Ne-am promis sa ne revedem in 1 iunie in Timisoara. Ne-am bucurat de frumusetea si tihna care au fost intotdeauna atributele Bazilicii Maria Radna, si de cordialitatea preotului gazda. Ar fi trebuit sa le spun noilor nostri amici ca intr-unul din locurile pentru care au adus bunuri, unul dintre sefuleti se lauda ca nu termina anul fara un milion de euro spaga? La ce bun?… Cum s-ar spune, fiecare isi negociaza mantuirea lui - sau social, sau religios - iar cei de aici tocmai au adaugat inca o fapta buna la asta.
    Ramona Balutescu
    The post Bikeri si sfinti, la Maria Radna appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • De ziua lor, copii urca pe scena in Parcul Balcescu


    [2017-05-30]
     Intre 1-5 iunie, Parcul Balcescu va gazdui concerte sustinute de copii si interpreti de muzica populara, dar si concursul folcloric ,,Mandru-i cantecul in Bihor". 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    De ziua lor, copii urca pe scena in Parcul Balcescu
    Sursa: Bihon.ro
  • Kids Fun Party de 1 iunie la Lotus Center


    [2017-05-30]
     In 1 iunie, Lotus Center invita toti copiii la Kids Fun Party! Se anunta o aniversare pe cinste, cu jocuri si concursuri pentru toate varstele, muzica buna si distractie cat cuprinde!



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Kids Fun Party de 1 iunie la Lotus Center
    Sursa: Bihon.ro
  • De ziua lor, copiii urca pe scena in Parcul Balcescu


    [2017-05-30]
     Intre 1-5 iunie, Parcul Balcescu va gazdui concerte sustinute de copii si interpreti de muzica populara, dar si concursul folcloric ,,Mandru-i cantecul in Bihor". 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    De ziua lor, copiii urca pe scena in Parcul Balcescu
    Sursa: Bihon.ro