Stiri Oradea judecata

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru judecata.
  • Bravo, neamule! Trimis in judecata, defrisatorul Alin David din Dobresti isi continua afacerile cu lemne


    [2016-05-28]
    Vi-l mai amintiti pe defrisatorul Alin David din Dobresti, zis Gulescu, trimis in judecata pentru ca l-ar fi sponsorizat pe fostul sef al Parchetului Bihor, Vasile Popa, ca sa-l scape de problemele penale?Ei bine, chiar si cu procesul pe cap, Gulescu isi continua afacerile cu lemne, dovada fiind o poza postata pe pagina de Facebook a Ocolului Silvic privat Codrii Camarii ce-l infatiseaza proptit de un arbore secular proaspat "executat". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Hornarul care a "tapat" de 40.000 de euro un preot romano-catolic a fost condamnat la inchisoare cu executare


    [2016-05-27]
    Inchisoare cu executare pentru Gelu Gentimir, hornarul alesdan trimis in judecata in 2013 de procurorii DNA Oradea dupa ce ar fi pretins si primit 40.000 euro de la un preot romano-catolic pentru a-i rezolva o solutie favorabila in dosarul in care era cercetat pentru alcool la volan dar si radierea unei pedepsedin cazierul judiciar. Barbatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani si 3 luni de in regim de detentie si a fost incarcerat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Sechestru pe averile vamesilor


    [2016-05-26]
     Sapte vamesi au fost trimisi in judecata de procurorii anticoruptie pentru complicitate la evaziune fiscala.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Sechestru pe averile vamesilor
    Sursa: Bihon.ro
  • Gelozie cu otrava: Un medic nigerian a incercat sa-i omoare cu mercur pe amantul nevestei oradence si pe mama acestuia


    [2016-05-23]
    Un medic nigerian naturalizat la Oradea a fost arestat si trimis in judecata pentru ca a incercat sa-i omoare pe amantul nevestei si pe mama acestuia, care ii ingrijea copilul, Angajat la un spital in Germania, Oviarobo Osagie Enabulele Hope a cumparat dimetil-mercur, o substanta mortala chiar si la atingere, pe care a oferit-o adulterinilor ca... zahar lichid, indemnandu-i sa-si indulceasca prajiturile cu ea. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolojan cere sustinere pentru Referendum: "Nu am niciun fel de proprietate sau interes personal in Sinmartin!"


    [2016-05-18]
    Primarul Ilie Bolojan este de parere ca ordonanta de urgenta care permite organizarea de referendumuri locale simultan cu alegerile doar clarifica legea si nu modifica regulile dupa care se desfasoara consultarile publice,deci nu suntmotive sa fie declarata neconstitutionala.Edilul a facut un apel la toti candidatii sa isi indemne alegatorii sa voteze la referendum,subliniind ca promoveaza unificarea Oradiei si a Sinmartinului pentrua mentine ritmul de dezvoltare a zonei, nu fiindca ar avea uninteres patrimonial, asa cum il acuza "postacii" de campanie, pe care ia in calcul sa ii dea in judecata. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Bolojan cheama la referendum si ii ameninta cu judecata pe ,,postacii" care il acuza de interese imobiliare in Sanmartin (VIDEO)


    [2016-05-18]
    Cu tot cu posibilitatea ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului Ciolos, care a modificat Legea Referendumului, sa ajunga in discutia Curtii Constitutionale, primarul Ilie Bolojan (foto) merge inainte cu consultarea din 5 iunie pe tema Oradiei Mari. Seful administratiei locale a declarat azi, 17 mai, ca, in opinia lui, nu exista motiv intemeiat pentru ca […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Bolojan cheama la referendum si ii ameninta cu judecata pe ,,postacii" care il acuza de interese imobiliare in Sanmartin


    [2016-05-17]
    Cu tot cu posibilitatea ca Ordonanta de Urgenta a Guvernului Ciolos, care a modificat Legea Referendumului, sa ajunga in discutia Curtii Constitutionale, primarul Ilie Bolojan (foto) merge inainte cu consultarea din 5 iunie pe tema Oradiei Mari. Seful administratiei locale a declarat azi, 17 mai, ca, in opinia lui, nu exista motiv intemeiat pentru ca […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Contrabanda cu mii de pachete de tigari


    [2016-05-16]
     Un aradean a fost propus de politistii de investigare a criminalitatii economice pentru trimitere in judecata fiindca ar fi prejudiciat bugetul de stat cu peste 157.000 lei, prin detinerea, in afara...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Contrabanda cu mii de pachete de tigari
    Sursa: Bihon.ro
  • Curtea de Apel a decis: "Vikingul" care l-a ucis pe barmanul de la Urban Place va face 18 ani de inchisoare


    [2016-05-16]
    Szabo Karoly, zis Vikingul, cunoscut ca traficant de amfetamine, trimis in judecata anul trecut pentru ca a uciderea unui barman din localul Urban Place, a fost condamnat definitiv la 18 ani de inchisoare cu executare. Victima, Mario Popa, 26 de ani, a fost gasita in locuinta criminalului, injunghiata cu zeci de lovituri de cutit si impachetata intr-o foaie de cort. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Rezultate socante privind dezinfectantii Hexi Pharma: Substantele au fost diluate si de pana la 10 ori!


    [2016-05-12]
    Produsele biocide Hexi Pharma prezinta diferente in concentratii intre valoarea declarata si cea masurata, arata primele teste oficiale anuntate de secretarul de stat in Ministerul Sanatatii Victor Strambu, acesta precizand ca produsele vor fi retrase, iar compania a fost amendata cu 40.000 lei. Guvernul ar putea da in judecata compania Hexi Pharma. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Medicul din Baile Felix prins cu mita a fost trimis in judecata


    [2016-05-12]
    Medicul Petru Bala de la Spitalul de Recuperare Baile Felix - Ambulatorul din Hotelul Ceres Baile 1 Mai, anchetat pentru luare de mita dupa ce a acceptat bani si produse de la un pacient, a fost trimis in judecata, in mai putin de o luna, de procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Fostul sef al serviciului inspectie fiscala, Florian Sandor, trimis in judecata


    [2016-05-11]
     Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea au dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului Florian Sandor.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Fostul sef al serviciului inspectie fiscala, Florian Sandor, trimis in judecata
    Sursa: Bihon.ro
  • Inspectorul vamal Florian Sandor, trimis in judecata: procurorii DNA Oradea il acuza ca a intermediat o spaga pentru fostul sef


    [2016-05-11]
    Inspectorul vamal Florian Sandor, fost sef al Serviciului Inspectie Fiscala al Directiei judetene pentru Accize si Operatiuni Vamale Bihor, a fost trimis in judecata de procurorii DNA Oradea, care il acuza ca a intermediat una dintre celecinci spagi pentru carefostul director adjunct al Directiei, Dorel Patcas, a fost trimis deja in fata instantei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Spionul din server: Patronul unei firme oradene de gazduire web, judecat pentru ca si-a "hack-uit" clientul


    [2016-05-08]
    Patronul unei firme de gazduire web din Oradea a fost trimis in judecata de procurorii DIICOT dupa ce si-a "iscodit" un client caruia ii era si... nas.Ca sa afle preturile la care un concurent isi achizitioneaza produsele IT, Foris Ede a "hack"-uit casuta postala electronica a contabilei acestuia pentru a-i intercepta corespondenta. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • "Primenire" a la PNL: Liberalii se lauda cu multimea primarilor candidati pentru inca un mandat. Cel putin unul e ,,penal"!


    [2016-05-07]
    Copresedinte al PNL Bihor, senatorul Gavrila Ghilea a prezentat situatia candidaturilor liberale in judet, aratand intre altele ca vizeaza un nou mandat 43 din cei 46 de edili aflati in prezent pe functii, procentajul contrazicand insa ideea ,,innoirii" listelor, promisa de conducerea partidului. Intre candidati e si fostul primar al comunei Sarbi, Nicolae Ghiuro (foto), trimis in judecata pentru coruptie, ceea ce contravine ,,decalogului" de integritate adoptat de PNL. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Show la judecata: Acuzat de furt, transsexualul Alexandra Bordas a sustinut, in sala de judecata, ca a avut clienti "procurori si judecatori"


    [2016-05-05]
    Va mai aduceti aminte de transsexualul oradean Florin Varga, alias Alexandra Bordas, unul dintre personajele pestrite ale orasului, ajuns celebritate nationala in 2009, cand a anuntat ca s-a "maritat" cu iubitul "ei", un student la Drept de 19 ani?Ei bine, dupa o perioada buna petrecuta in umbra, Alexandra e din nou faimoasa, dar prin Penitenciarul Oradea, unde i s-a mutat domiciliul dupa ce a smanglit un laptop impreuna cu un nou prieten. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un oradean a spalat peste 1 milion de lei


    [2016-04-28]
     Politistii au propus trimiterea in judecata a unui oradean, fost administrator de firma bihoreana, care ar fi inselat cu peste 1,2 milioane de lei, platind fara acoperire si prin spalarea banilor.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Un oradean a spalat peste 1 milion de lei
    Sursa: Bihon.ro
  • Rechizitoriu finalizat in dosarul Colectiv: Sase persoane vor fi trimise in judecata


    [2016-04-25]
    Procurorii au finalizat rechizitoriul in cazul cumplitului incendiu din clubul bucurestean Colectiv, in urma caruia 64 de persoane au murit. Presa centrala scrie ca 171 de pagini ale documentului descriu moartea ingrozitoare a celor care nu au mai iesit vii din club si erorile care au dus la tragedie. Sase persoane, patroni de club si de la firma pirotehnica, vor fi trimisi in judecata. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Sechestrul penal poate fi intotdeauna contestat. Decizie a Curtii Constitutionale


    [2016-04-24]
    In 12 aprilie 2016 a fost publicata in Monitorul Oficial Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 a Curtii Constitutionale prin care s-a admis o exceptie de neconstitutionalitate si s-a stabilit ca sechestrul dispus in cursul procesului penal trebuie sa poata fi contestat. Mai concret, a fost declarat neconstitutional art. 260 alineat 6 din Noul Cod de procedura penala care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Dublu sau nimic! Patroana Ella Mode, Daniela Pusta, trimisa in judecata pentru frauda la vot


    [2016-04-18]
    Patroana agentiei de modelling Ella Mode, Daniela Pusta,fosta concubina a fostului senator PDL Mircea Matei, trimisa in judecata pentru frauda la vot.Intrata in PSD dupa un lung stagiu petrecut impreuna cu Matei in PD, Pusta e acuzata ca la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 a votat de doua ori, atat pe lista permanenta, cat si pe una suplimentara. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Politistul care vana si amenda ilegal soferii indisciplinati pe DN1 a fost condamnat la inchisoare cu suspendare


    [2016-04-11]
    Subofiterul Florin Alb, de la Politia Rurala Alesd, trimis in judecata in 2013 pentru fals intelectual in forma continuata, dupa ce a amendat fara dovezi opt soferi pe DN1, intre localitatile Cornitel si Topa, a fost condamnat la 10 luni de inchisoare cu suspendare. Judecatoria Alesd a dispus totodata si anularea proceselor verbale de contraventie intocmite. Sentinta nu este definitiva. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Politistul de frontiera Hegedus Robert Otto, trimis in judecata


    [2016-04-05]
    Hegedus Robert Otto a fost trimis in judecata Politistul de frontiera Hegedus Robert Otto a fost trimis in judecata de procurorii de urmarire penala din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Oradea pentru fapte de contrabanda in forma...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Politistul de frontiera Hegedus Robert Otto, trimis in judecata
    Sursa: Bihon.ro
  • Agentul "pumn": Un subofiter al Politiei Municipiului Oradea a fost trimis in judecata pentru purtare abuziva


    [2016-04-01]
    Agentul Hadrian Popa, subofiter la Ordine Publica, este acuzat ca in 2012 a luat la pumni in holul institutiei un om de afaceri oradean care venise sa se intereseze de soarta cumnatului si a prietenilor acestuia, saltati si brutalizati pentru ca au... vociferat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Radu Mazare si fratele sau senator, trimisi in judecata de DNA


    [2016-04-01]

    Radu Mazare si fratele acestuia, senatorul PSD Alexandru Mazare, au fost trimisi in judecata de procurorii DNA, pentru luare de mita, complicitate la luare de mita si fals in declaratii, a informat vineri, DNA.







    [...]Citeste mai departe
    Radu Mazare si fratele sau senator, trimisi in judecata de DNA
    Sursa: Bihoreanul
  • Agentul-varza: Un politist bihorean a fost retinut dupa ce a luat mita palinca, motorina, ciuperci si varza


    [2016-03-31]
    La o zi dupa ce a anuntat trimiterea in judecata a unui subofiter din cadrul Politiei Oradea, pentru luare de mita, Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor a retinut, miercuri, un alt om al legii, pe motive similare. Agentul sef adjunct Dan Adrian Petcu, de la Postul de Politie Dragesti, este acuzat ca a primit de la 5 persoane mita in palinca, motorina, ciuperci si varza, ca sa-i ierte pe soferi de amenzi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Agent al Politei Oradea trimis in judecata: Adrian Campan a cerut unui sofer spaga 40 lei si 10 euro ca sa-l "ierte" de o amenda de 2000 lei


    [2016-03-30]
    Un subofiter al Politiei Oradea a fost trimis in judecata, luni, pentru luare de mita. Agentul principal Adrian Campan a pretins unui sofer din judetul Alba 40 lei si 10 euro ca sa-l "ierte" de o amenda de 2000 lei pentru ca circula cu masina avariata, fara autorizatie de reparatie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Kiss, demisia! BIHOREANUL cere demisia liderului UDMR Bihor din functia de vicepresedinte al Consiliului Judetean


    [2016-03-29]
    Seful UDMR Bihor, Alexandru Kiss, insista sa ramana "la butoanele" Consiliului Judetean, in functia din care a comis majoritatea infractiunilor de care il acuza DNA. BIHOREANUL trage linie: cum l-au ajutat aliatii pe baronul udemerist sa dea tunurile in Oradea si in judet, de ce a fost trimis in judecata abia dupa un deceniu de la aflarea faptelor, cata puscarie risca, de ce este liber si inca vicepresedinte al CJ? [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat - cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca.


    [2016-03-24]
    Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta […]
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
     Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta de mii. Stim cam la cate milioane de locuitori ar trebui sa existe un centru de transplant renal. Dar o opera? Un teatru liric? Dar tine, oare, de numarul de locuitori al unui oras, al unei regiuni? Sau de trecutul sau, care a modelat oamenii de azi? De setea de cultura, de frumos, de muzica? De rafinament, de capacitatea de a discerne valori, de a alunga impostura, de a nu face concesii degradante?
    Stau comod, in Timisoara mea, unde am avut opera de cand ma stiu, dar privesc spre mai vaduvita Oradie. Spectacolele noastre nu vor ajunge niciodata acolo. Abia unii dintre cantareti ajung, in productii - de cele mai multe ori - de calitate scazuta. Pacat.
    ...pentru ca exista
    Ma gandesc la spectacolele pe care le-am vazut luna asta, la Timisoara, si la repetitii. La "Bal mascat" si la "Trubadurul". La trecutul nu foarte vast pe care il am cu aceste doua opere. La spectacolul cu "Bal mascat" pe care l-am vazut la Viena, la Staatsoper, prin 1995, in loja lui Ioan Hollender, pe atunci director acolo, cand cunoscutul timisorean mi-a vorbit jumatate din actul I… Apoi la primul "Trubadur", de demult, de aici, de la Timisoara.

    Apoi la al doilea, pe care l-am plans, pentru ca tenorul, prieten drag, nu si-a permis sa-l planga, tinand spectacolul, desi in seara aceea ii murise mama. La cum il ascultam cantand frazele acelea despre mama, despre fiecare mama, cu sufletul frant. Apoi altul, la care nu am fost, si nici alt prieten drag nu a fost, pentru ca, uneori, "Trubadurul" nu este pentru suflete indoliate, public. Apoi, acesta de duminica, unde nu cunosteam tenorul ci baritonul. Si multele sale drumuri – in mile, sau interioare – pentru ca o droaie de spectacole sa aiba loc, cat mai bine.
    Nu mi-am facut o trecere in revista a amintirilor legate de aceste spectacole, ca sa ma impaunez - nici nu am multe amintiri legate de spectacolele acestea - cum am fata de altele. Ci doar ca pe-un exercitiu de memorie, o rascolire prin sacul cu amintiri. Pentru ca il am. Pentru ca e mare lucru sa ai un sac cu amintiri, din care sa scoti si sa desprafui, uneori, lucruri diverse, lucruri frumoase.

    Am avut bucuria sa ma nasc si sa traiesc cea mai mare parte din viata intr-un oras ce mi-a dat, printre altele, o zestre culturala care sa ma faca sa am idee daca am de ce sa aplaud ceva sau nu atunci cand intru la Scala, La Fenice sau la MET. Ce mare lucru sunt inceputurile! Si cat de recunoscatoare sunt tuturor celor de la aceste inceputuri, pentru ca le am…
    De dinainte de spectacol
    Lumea operei nu incepe cu noaptea premierei unui spectacol. Mi-a placut mereu sa ridic un coltisor al cortinei pentru a vedea ce se intampla inainte, ce se intampla dupa. Din varii motive, mi-au fost mai dragi, in ultimii ani, atelierele Operei Nationale din Timisoara, decat scena, si am si strans recunostinta de a mi se arata cum functioneaza rotitele aproape nestiute ale acestui mecanism in volumul "Dincolo de scena", publicat anul trecut. Dar faptul ca doream, acum, sa surprind o anumita persoana-personaj in mai multe variante ale apropierii sale de scena m-a facut sa ajung iar la ceva ce nu credeam ca o sa mai prind la opera noastra, in aceasta conjunctura stelara: o repetitie generala.

    Nici nu stiu daca pot gasi cuvinte eficiente pentru a explica ce drag mi-e sa asist la repetitii. Datorita baritonului Florin Estefan mi-am adus aminte de acest lucru - si-i multumesc. E asa aparte sa vezi cum creste ceva, cum se imbina bucatile care trebuie sa cuprinda un tot, cum personajele de maine, azi mai pastrand totusi ceva din viata lor, se pregatesc pentru ce va sa vina – cand nimic nu va avea voie sa tradeze efortul sau nereusitele de dinainte.
    Ador sa privesc lucrul care se face. Mai mult decat facerea, decat rezultatul, cred. Sa aud susotelile de pe scena, si explicatiile celui care supravegheaza miscarea, si enervarea dirijorului cand nu iese ceva, si felul in care cei care nu tin de "casa", solistii invitati, intra in aceasta noua piele, croita dupa regulile de aici. Cresterile sunt mai frumoase decat ajungerile, incercarile sunt mai interesante decat reusita.

    Spectacolul e, uneori, aseptic. Dar, venind la el dupa ce ai respirat in ritmul celor ce ti-au ingaduit sa le fii aproape la repetitii, reusita lor devine si reusita ta iar o arie ciuntita de cineva devine si coborarea ochilor tai, atunci cand ceilalti aplauda, binevoitori sau nestiutori, ca strangerea de inima a unei mame careia-i cade copilul de pe bicicleta, stiind, totusi, ca fara astfel de caderi nu va exista niciodata zborul cu mainile desprinse de pe ghidon.
    Spectacolele mi se par, uneori, lungi - repetitiile nu mi s-au parut niciodata, si as putea sta oricat, bucuroasa ca-s ingaduita la bucataria interna, iubindu-i cu atata mai mult pe cei care, la timpul cuvenit, ne dau spectacolul. Cu toate acestea, pentru mine spectacolul incepe cu mult mai repede - si ce bine e ca e asa! E ca si cum oamenii aceia minunati - minunati cand isi iau menirea in serios si au substanta de oferit, pe care nu o precupetesc - iti prelungesc cu ceva viata, adaugand-o pe cea la care migalesc, ca sa te incante, mai tarziu.

    Se spune ca pictorilor de biserici nu le scade Dumnezeu, din viata, timpul petrecut pe schele, lucrand. Daca as fi eu la oranduirea lucruilor, nici artistilor nu le-as scadea din viata timpul de repetitii - e locul unde ei muncesc enorm pentru ca, in seara spectacolului, totul sa para usor si frumos, ca o joaca.
    Stau la repetitiile pentru "Bal mascat". In cladirea operei noastre dragi, cu teatrele si opera ei, cu coridoarele ei incolacite, cu amintirile ei, cu atatea chipuri de oameni si afise de spectacole de care imi amintesc, agatandu-mi si eu viata, in diverse forme, de toate acestea… Si iar, gandul acela, de drag si de recunostinta ca viata mi-a dat prilejul sa am aceste amintiri.
    Aproape nimic despre cantat, cu Florin Estefan. Sau totul.
    Fotografiez uneori scenele in care apare Florin Estefan. Este un tanar bariton din Cluj-Napoca - in fapt, din Oradea, stabilit in Cluj, si care a ajuns sa si conduca Opera Nationala Romana de aici. Cred ca ar trebui sa-l irite deja povestea aceea cu "cel mai tanar director de opera din Romania", spusa asa, de parca ai plimba un animal impaiat pe la procesiuni.

    E putin jignitor sa se tot puna accentul pe tineretea sa. N-am sa-mi cer scuze pentru varsta mea - le spuneam celor ce-mi aveau baiul, cand am inceput sa lucrez ca ziarist. Tocmai de aceea mi se pare irelevanta varsta celui pe care urma sa-l am ca interlocutor, hotarand, chiar, sa publicam zona oficiala a discutiilor noastre cu ceva mai distantul "dumneavoastra": pentru ca nu amicitia m-a facut sa-i cer sa-mi povesteasca despre cele care se cereau a fi povestite, ci felul in care le vede el, intins pe o buna perioada de timp, de cand le despicam, a dus la amicitie.
    E ciudat, dar abia cand am ajuns la sfarsitul orelor alocate interviului in sine, undeva inainte de spectacolul cu "Trubadurul", am realizat ceva bizar pentru o discutie cu un bariton de succes: ca nu am vorbit aproape deloc despre asta sa. Nu pentru ca nu ar fi fost nimic de intrebat, desigur. Ci pentru ca altele erau cele ce se cereau mai degraba a fi prezentate, acum, dat fiind ca solistul este si conducator al unei importante institutii de cultura - un baromentru si un macaz in zona muzicii de gen din Transilvania.

    Am luat in discutie situatia Oradiei, privita ca un fel de halta intre Timisoara si Cluj. Nu pentru ca asa am vrea noi s-o privim, din fuga trenului expres. Ci pentru ca asa este, si pentru ca s-ar dori ca trenul sa opreasca iar si aici, si sa existe calatori care sa urce si sa coboare, constient, asumat. Solutii exista. Si mi-ar placea ca, pe viitor, alti tineri - sau foarte tineri, acum - sa poata sa se bucure, simplu, de amintiri ca cele ale mele, de care va vorbeam aici.

    Despre toate acestea - dar mai putin despre scena, scena lui ca bariton - o discutie cu Florin Estefan, nu "cel tanar", ca la domnitori, ci, mai degraba, "cel eficient", din motive care vor fi prezentate mai jos. Si, dincolo de toate astea, "cel onest" - pentru ca rar mi-a fost dat sa constat ca cel din fata mea poate lua cu aceeasi masura de fairness toate cele care ii sunt puse in fata, spre cernere - fie ca e vorba despre un interviu pasager, fie ca e vorba de viata, cu toate ale ei.
    *
    O facultate inutila, la Oradea?
    – Dincolo de cele 60.000 de posibile introduceri, eu zic sa incepem abrupt: cum va simtiti cand o sala aplauda in picioare un spectacol mai putin bun?
    – Asta se-ntampla de multe ori in Romania. E, parca, o cutuma… Denota ca publicul nu este un bun cunoscator. Cu atat mai mult cu cat distributiile sunt aduse din afara, si noi ne asteptam sa vina niste buni profesionisti. Si vin si niste rebuturi. Si, cand vezi ca se ridica publicul la asa ceva, este clar ca nu vorbim despre cunoscatori… La nivelul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca ne-am propus sa oferim spectacole care sa fie etalon, astfel incat oamenii sa sesizeze diferenta.
    – Mda, Cluj. Dar sunteti oradean. Cu toate ca nu e departe Clujul, cu toate ca aveti legaturi personale stranse cu Oradea, nu am auzit prea des sa cantati acolo, la Oradea.
    – Oradea e un oras MORT - cu litere mari - din punct de vedere al spectacolului de opera. Eu nu ma regasesc in ce se intampla in Oradea, respectiv in viziunea colegilor mei care conduc institutiile de cultura - nici nu stiu daca exista o viziune culturala. Ca oradean ce face cariera in domeniul liric, plecat, nu pot sa simt decat frustrari…

    – Ati facut si scoala la Oradea. Unde este generatia dumneavoastra?
    – Cand vorbesc de scoala, ma refer la Liceul de Arta. Singurele mele amintiri placute sunt de acolo, de la clasa doamnei Angela Popescu - de acolo am pornit. Chiar daca pe diploma mea scrie Facultatea de Muzica Oradea, nu am invatat nimic acolo… Tot ce am invatat eu a fost pe scena Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, la clasa domnului Alexandru Farcas si alaturi de profesorul, prietenul si mai apoi colegul Gheorghe Mogosan, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca.
    – Si cei ce invata acum... au ce invata? Intreb si din perspectiva omului care n-a inteles niciodata de ce trebuie sa existe inflatia asta de universitati - si facultati si facultatele.
    – Singura sansa pe care o pot avea cei tineri, ce studiaza acolo, la canto, dupa parerea mea - asa cum am avut-o si eu, si colegii mei, precum Gergely Nemeti, Brigitta Kele sau Kutasi Judith, este sa fuga la Cluj sau in alta parte, sa-si caute profesori care stiu cu ce se mananca aceasta meserie. Nu poti sa predai tricotaj cat timp nu stii sa tii andrelele in mana!

    – Ati ajuns la a avea un nume cunoscut si apreciat, ca bariton. Profesorii de la care "nu ati invatat nimic" se impauneaza cu meritele dumneavoastra?
    – Singura profesoara pe care am intalnit-o si pe scena si care am vazut ca are rezultate deosebite este Lavinia Chereches. Nu vreau sa il includ in acest general, prezentat mai sus, pe maestrul Theodore Coresi, pentru a carui cariera am respect.
    – Daca aceasta este situatia, atunci de ce exista facultatea asta?
    – Am fost cativa care avem rezultate - iar cei ramasi la carma acestei facultati isi atribuie, pe nemeritate, aceste rezultate. Am avut o surpriza extrem de neplacuta sa imi vad numele in CV-ul unei profesoare cu care am cantat doar pe scena. Profesorul Farcas a rugat-o sa figurez scriptic la clasa ei, iar ea a trecut numele meu in CV-ul pe care l-a avansat pentru a trece, de curand, la functia de conferentiar, si scria ca la recomandarea ei am fost primit de Mariana Nicolesco, la Festivalul International de Canto "Hariclea Darclee".
    Oradea, privita din expres
    – Publicul oradean e avid de opera dar vine cu mare fast sa aplaude orice ciurucuri.
    – Publicul oradean nu are termeni de comparatie. Ii dai unui om sa manance numai mamaliga si omul ala nu stie decat atat, si se bucura de variatiuni de mamaliga - cu branza, cu lapte. E mai interesanta, dar tot mamaliga este. Nivelul este sub-provincial. Paradoxul este ca vorbim despre un oras ce se vrea occidental si e foarte aproape de lumea vestica. Influentele culturii ar trebui sa fie vizibile dar Oradea e ca un oras muncitoresc. Cred ca vina o au cei care fac programele culturale - pofta ar trebui sa vina mancand.
    La "Toamna oradeana", ce se vrea sa fie varful evenimentelor, cel cu cea mai mare receptare a fost un spectacol de folclor. E inadmisibil, ca si conducere a orasului, e inadmisibil sa hranesti publicul cu asta! Eu sunt un om ce gusta folclorul, am o relatie buna cu Ioan Bocsa si cu Ansamblul Icoane. Dar fac o comparatie cu Clujul. La noi se iese, cu Opera si cu Filarmonica, in piata. Anul trecut, in luna mai, publicul a stat sase ore in Piata Unirii din Cluj-Napoca, sa asculte de la Tomescu pana la Viorica Cortez – Concertele Operelor si al Filarmonicii Transilvania la Zilele Clujului. E un oras in care vad ca cei de la Primarie realizeaza cat de important e sa schimbi gustul publicului din cartiere…
    – Homo manasturensis?
    – Da, oameni care inca mai cred ca un astfel de spectacol e prea elitist sau prea scump. Media biletelor e de 15 lei, la spectacolele din institutie! Iar salile sunt arhipline...
    – Sa ramanem mai mult in locul acesta al discutiei - e interesant. Cum stati cu gradul de ocupare a salii, de cand ati ajuns director al Operei Nationale Romane din Cluj?
    – Datorita faptului ca am iesit in strada si pot veni si - inca – profanii, si intra in contact cu genul (sa amintim ca avem spectacole pentru pensionari, copii, am mers cu cantaretii imbracati in costume, in parc sau in scoli, pentru a vorbi despre muzica), prin toate astea avem peste 90% ocuparea salii, in stagiunea asta.

    – Inteleg ca acea companie, care a oferit un anumit gen si nivel de spectacole in Oradea, Opera Vox, a fost prezentata in presa cu pozele dumneavoastra, de la Opera Romana din Cluj, la ceea ce s-ar numi productiile lor - in timp ce dumneavoastra imi vorbiti despre iesit in strada cu evenimente de calitate… Cum vedeti asta?
    – Da, am descoperit ca se facea publicitate la un anumit spectacol al lor, cred ca Trubadurul, la o publicatie din Oradea, cu poze din spectacolul nostru. Am contactat publicatia imediat si am cerut sa se retraga imaginile.
    – Bine, dar chiar si primarul Bolojan credea ca are de-a face cu institutia dumneavoastra, cand era vorba, in fapt, de alt gen de institutie si de productie. E chiar asa de greu de vazut unde exista profesionalism si unde nu?
    Am trimis o adresa oficiala, Primariei Oradea prin care le-am adus la cunostinta faptul ca Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca isi doreste o colaborare pentru viitor si ca ne-ar bucura sa nu faca vreo confuzie si sa asocieze evenimentele private organizate in Oradea cu actiunile noastre.
    – Reteta pentru a deveni "maestru", in cele ale cantului, e simpla, in Oradea: maturat vila Virginiei Zeani, in Florida, sau stors cate un mail laudativ, pe care marea glorie a operei, de acum cateva decenii, nu se zgarceste sa-l trimita. Cum credeti ca ajunge un cantaret de opera merituos, ca Virginia Zeani, a se complace cu acceptarea unor astfel de posturi - in fapt, imposturi?
    ...
    – Revenind la cariera dumneavoastra, cum se impaca functia de director al unei institutii cu activitatea de artist liric? Am ajuns sa nu ma mir daca ne-am continuat dialogul la 4 dimineata, din tot felul de colturi de lume, sau in pauzele repetitiilor, sau la ore tarzii, dupa spectacole, sau intre tot felul de drumuri si evenimente. Tot acest nistagmus geografic si intelectual nu va da peste cap cariera de solist? Pur si simplu nu mai stiu de unde rupeti bucatele de timp pentru toate - desi o faceti, cum vad.
    – Se pot intrepatrunde toate. Acum… e clar ca, avand toate aceste responsabilitati, e altfel - cu nopti de nesomn, cu multa treaba si cu restul. Dar, daca imi pun ceva in cap, o sa si duc pana la rezolvare. Lumea stie, in teatru, ca programul meu incepe la 7 dimineata si se termina… cand se termina toate.

    – … si totul e condimentat cu "scandalurile casei". Cum e cu "imixtiunea baptista in BOR"? Vorbesc despre faptul ca iar a agitat cineva apele cum ca preotii ortodocsi ar fi nemultumiti pentru ca veti tine un concert in Catedrala Ortodoxa din Cluj-Napoca, dumneavoastra, baptist. Desi este vorba despre un concert cu muzica ortodoxa si banuiesc ca nu veti canta din altar. Apropo, cum de nu ii dati in judecata pe cei care va denigreaza sistematic? Ca stiti si cine sunt, si cine e in spatele lor - e o speta usoara.
    – In primul rand vreau sa spun ca nu sunt "scandalurile casei". Eu consider ca lucrurile sunt foarte calme in cadrul institutiei. Nu am scandaluri cu sindicatul pentru ca politica mea este indreptata spre om, iar colegii mei stiu ca fac tot ce tine de mine pentru ca ei sa fie multumiti, iar usa mea e deschisa toata ziua pentru ei. Asa-zisele scandaluri de la Opera, ce apar in presa, din punctul meu de vedere sunt lucruri rauvoitoare, din dorinta unor ziaristi de a veni cu treburi epatante, care sa atraga atentia, sau din dorinta unora de a ma denigra pentru a-mi lua locul, apeland la cardasiile lor. Imi pare rau ca nu realizeaza ca fac rau unei intregi institutii - ca se duce vorba ca la Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca sunt scandaluri. Daca se doreste atragerea unor investitii - iese iar asta, cum ca acolo ar fi scandaluri…
    In legatura cu acest "scandal" in BOR, despre care se vorbeste intr-un articol publicat recent, in primul rand trebuie spus ca respectivul concert, pe care il vom sustine miercuri, 23 martie, a venit ca o initiativa a Arhiepiscopiei Clujului… Si a postului de Radio Renasterea, nu a fost ideea noastra. La data cu pricina, Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca avea programat un concert cu Sabat Mater de Rossini, intr-un alt loc din Cluj - spectacol dedicat Saptamanii Mari a romano-catolicilor.
    Dar, pentru ca este vorba despre acest caz, o cauza umanitara, si datorita faptului ca il apreciez in mod deosebit pe IPSS Andreicut, am schimbat tot, si, pentru a ne feri de discutii legate de repertoriu, am ales singura lucrare ortodoxa pe care o avem in repertoriu. Pentru ca intreg ansamblul merge, si-si dedica timpul gratuit acestui concert. Si dr. Matei Miko si Asociatia Pro Transilvania fac toata logistica spectacolului (cu costuri considerabile) pro bono. De aceea, ca si cap al institutiei, m-am alaturat acestui proiect, fara sa-mi treaca prin cap ca nu pot aparea intr-un concert intr-o biserica ortodoxa, atata timp cat nu intru in altar ci cant din fata portilor imparatesti ale iconostasului, sau cum vom stabili. Si nu se incalca vreun canon. Iar concertul este dupa slujba.

    Ce rost ar avea sa-i dau in judecata pe cei pe care-i stiu in spatele acestor mizerii? Eu cred in Dumnezeu, care imi poarta razboaiele! Daca m-a ingaduit sa ajung aici, sunt convins ca va fi alaturi de mine si nu ma va lasa de rusine! Ei, in cercul lor stramt, doar atata stiu, sa faca mizerii... Eu stiu ca am multe de facut si imi directionez energia spre lucrurile cu adevarat importante!
    Drumuri si cresteri
    – E oarecum ciudat ca facem acest interviu la Timisoara…
    – Sunt onorat a fi unul dintre solistii invitati in fiecare stagiune de Opera Nationala din Timisoara. Iata ca in aceasta stagiune am avut aceste doua spectacole, la care ne-am intalnit.
    – Cum a aratat inceputul asta de an, pentru dumneavoastra?
    – Cum a aratat toata viata mea, dn februarie trecut, cand am fost numit director al Operei Nationale Romane din Cluj. Am incercat sa imbin cariera mea solistica si munca administrativa.
    – Dar asta inseamna, iar, si cantat acasa, si drumuri.

    – Drumurile se impart in doua categorii. Ca si solist (Sofia, Debrecen, plec la Cairo, la Roma, Paris, si nu stiu pe unde am mai fost), dar sunt si drumuri in folosul institutiei. La Bucuresti, de multe ori, drumurile pentru cantat se intrepatrund cu drumuri pentru institutie.
    – Ca la Debrecen, nu?
    – Da, Traviata la care am fost invitat sa cant la Debrecen am rezolvat sa fie preluata de opera Nationala Romana din Cluj-Napoca.
    – Clujul este candidat pentru a deveni Capitala Culturala Europeana in 2021, iar Opera Nationala Romana ocupa un loc important in strategia pentru acesta candidatura. Dar asta nu inseamna doar o institutie pentru un oras ci si pentru o regiune. Banuiesc ca institutia dumneavoastra poate deveni un focar de cultura pentru o zona mai ampla, pentru Transilvania.
    – Nu doar ca poate, dar o si face, si trebuie sa o faca. In proiectul meu managerial pentru conducerea Operei Nationale Romane Cluj am prevazut ca aceasta institutie trebuie sa devina un pol cultural pentru Transilvania. Ne-am intrebat ce trebuie sa facem ca pe harta Europei sa sclipeasca din cand in cand si o steluta de la Cluj. Cred ca institutia trebuie sa fie prezenta in toate orasele mari din Transilvania - avem o colaborare buna cu Alba Iulia, Zalau, Baia Mare, Bistrita.
    Exista sperante de mai bine pentru Oradea?
    – Cum ramane cu Oradea, totusi?
    – Ar exista, totusi, o sansa daca la nivel institutional – primaria si noi - am putea face astfel incat sa fim prezenti macar de doua ori pe an in agenda culturala a orasului.

    – Discutiile au fost demarate deja. Cum stati acum?
    – "Discutiile" e mult spus - dar am trimis o propunere de proiect Primariei Oradea, la care astept raspuns. Eu il apreciez mult pe primarul Bolojan, care este un edil deosebit si cred ca proiectele lui vor face ca oamenii sa isi doreasca sa le duca mai departe de pe aceeasi functie. As vrea sa deschidem, impreuna cu domnia sa, o colaborare institutionala.
    *
    Sa concluzionam: superba Oradie, cea in care generatii intregi au investit intru cladirea unei elite culturale, amestecand in acelasi creuzet de topitura de metal nobil etnii diferite, arte diferite, dar mereu cu constanta calitatii ca norma, a coborat la nivel de oras muncitoresc, in ce priveste zona culturii muzicale, si intretine o facultate de muzica viciata si manifestari dincolo de geamandura imposturii sau rostului. O spune un cunoscator.
    Sigur, se poate si asa. Dar este, oare, o situatie pe care edilii, pe care oamenii de cultura din oras sa si-o asume, cu capul sus? As spune ca nu. Florin Estefan spune chiar mai mult - ca sunt sanse de schimbare in bine si ca este nu doar pregatit, dar si dornic sa transplanteze in orasul sau natal modelul de succes al Clujului, al operei Nationale Romane din Cluj, institutie pe care o conduce cu dibacie. Poate Oradea ignora aceasta oferta? As paria pe "nu". Mai binele nu e dusmanul binelui si e, in mod cert de preferat salciului. Si inca ceva, pentru cei care inca spera ca pot fenta: fiecare ar trebui sa fie responsabil pentru monstrii pe care ii creaza. Iar istoria, de regula, decanteaza lucrurile, fara parcimonie.
    Ramona Balutescu
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Deputatul Cristian Rizea a fost trimis in judecata de DNA


    [2016-03-23]

    Procurorii DNA au trimis Inaltei Curti de Casatie si Justitie dosarul in care deputatul Cristian Rizea este cercetat sub control judiciar pe cautiune pentru trafic de influenta si spalare de bani, alaturi de un om de afaceri.







    [...]Citeste mai departe
    Deputatul Cristian Rizea a fost trimis in judecata de DNA
    Sursa: Bihoreanul
  • Judecata pentru spaga si trafic de influenta, psihologa Lavinia Rat a scapat cu pedeapsa cu suspendare si cu munca in folosul comunitatii


    [2016-03-17]
    Lavinia Rat, psihologa in varsta de doar 28 de ani de la Spitalul Municipal Gavril Curteanu, arestata in luna ianuarie dupa ce a fost prinsa in flagrant in timp ce lua o mita de 600 de euro, a fost condamnata la inchisoare cu suspendare si la60 de zile de munca in folosul comunitatii. Pedeapsanu este, insa, definitiva. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Accident la meciul de baschet intre Oradea si Cluj: un copil de 9 ani a cazut printre treptele Salii Polivalente


    [2016-03-15]
    Meciul de sambata seara intre baschetbalistii CSM CSU Oradea si cei ai Universitatea BT Cluj a avut parte si de un incident grav: un copil de 9 ani a cazut printre treptele Salii Polivalente. Baiatul a ajuns la spital cu o mana rupta, iar parintii vor sa dea administratorii salii in judecata. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Acuzatie INCREDIBILA: ''BASESCU STIE ca a fost OMORAT si INGROPAT in padure''. Despre cine este vorba si cine face DEZVALUIREA BOMBA


    [2016-03-15]

    Fostul presedinte Traian Basescu sustine ca o va da in judecata pe Alina Petre, fosta nora lui Virgil Magureanu, fost sef al SRI.







    [...]Citeste mai departe
    Acuzatie INCREDIBILA: ''BASESCU STIE ca a fost OMORAT si INGROPAT in padure''. Despre cine este vorba si cine face DEZVALUIREA BOMBA
    Sursa: Bihoreanul
  • Universitara Viorica Banciu, trimisa in judecata impreuna cu doua dintre studentele care au mituit-o


    [2016-03-10]
    Viorica Banciu, conferentiarade la Facultatea de Stiinte Socio Umane a Universitatii Oradea prinsa ca vindea lucrari pentru examenele de licenta, a fost trimisa in judecata, in stare de arest. In acelasi dosar, procurorii le-au trimis in judecata si pe doua dintre studentele care si-au achizitionat lucrarile de la universitara, Florina Drinc si Ionela Jurcan, acuzandu-le de dare de mita. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Profesoara si studente trimise in judecata


    [2016-03-10]
    Procurorii din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor au dispus, in 8 martie a.c., trimiterea in judecata a profesoarei Viorica Banciu, aflata in stare de arest preventiv, dupa ce a fost prinsa in flagrant luand spaga de la o studenta, in schimbul banilor urmand sa ii intocmeasca o lucrare de licenta. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Atentie la licente! Un profesor si doua studente, in judecata pentru luare-dare de mita!


    [2016-03-10]
     Conferentiarul oradean Viorica Banciu a fost trimis in judecata de Ziua femeii.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Atentie la licente! Un profesor si doua studente, in judecata pentru luare-dare de mita!
    Sursa: Bihon.ro
  • Justitie High Tech: Dupa investitii de 26 milioane euro, Palatul de Justitie a devenit o bijuterie (FOTO)


    [2016-03-08]
    BIHOREANUL va prezinta, in premiera, salile impozantului Palat de Justitie, "intinerit" cu 26 milioane euro.Restaurata cu materiale preparate dupa retete originale, cladirea are sali de judecata aerisite, cu mobilier din lemn masiv, coridoare separate pentru magistrati, impricinati si arestati, sisteme sofisticate de afisaj, supraveghere, climatizare si prevenire a incendiilor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii


    [2016-03-07]
    Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din […]
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
     Societatea Timisoara a dat in judecata Muzeul Banatului pentru ca prezinta Expozitia ,,Our body: Universul Interior". Mi se pare o greseala a prietenilor si colegilor mei de la Societatea Timisoara, si voi explica aici de ce. Sigur, as fi putut sa le scriu privat celor din Societate. Dar ma uit la oamenii din jur, din oras, la colegii din presa, la oamenii de la muzeu. Mai ales la oamenii din jur ma uit. Pentru ca galceava aceasta nu este o disputa dintre doua institutii ci este ca un fel de tablou grotesc al lui Bruegel, ca si ,,Lupta Carnavalului cu P(r)ostul", in care intra mult mai multi. In care intram toti. Si, dupa ce am citit platitudinile colegilor mei din presa, care informeaza cautand senzationalul efemer dar uitand sa aiba si pareri, cred ca un punct de vedere ceva mai migalit ar putea fi util.
    Sa vedem care sunt acuzele celor care au deschis proces.

    ,,Am depus in data de 16 februarie o plangere penala la Parchectul de pe langa Judecatoria Timisoara pentru profanarea de cadavre. Legislatia din Romania are menirea de a proteja valori sociale care includ si respectul datorat oamenilor dupa moartea lor. Ne referim la faptul ca in considerarea vietii pe care acel corp a purtat-o odata acelui corp trebuie sa i se acorde respect.
    In cadrul demersurilor in justitie am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt. Nu cunoastem nimic despre cei carora le-au apartinut aceste corpuri. Am aratat ca se obtine profit de pe urma acestei expozitii fara a se arata cauzele decesului sau un consimtamant venit din partea familiilor celor decedati. Noi am aratat ca trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti"

    a fost replica doamnei Anca Florescu, ce inteleg ca e avocat si reprezentant al Societatii Timisoara.
    Din ce a aparut in presa - nu am fost prezenta la conferinta de presa pe care am aflat ca a tinut-o Societatea Timisoara pentru ca, desi de regula primesc mailurile lor, acum nu am primit vreo invitatie – am vazut ca in 16 februarie a fost depusa la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara o plangere penala impotriva organizatorilor expozitiei ,,Our Body: Universul Interior" pentru savarsirea infractiunii de profanare de cadavre sau morminte. Apoi a ajuns la mine si comunicatul trimis de cei de la Societate, din care citez o parte:

    ,,(...)Atragem atentia ca decedatii provin din China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati in inchisorile chineze.
    China este acuzata de tortura, tratamente inumane sau degradante folosite in mod obisnuit in sistemul de detentie chinez, de persecutii politice si religioase si de uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit, afacere organizata de sistemul militar. Aceste aspecte sunt documentate pe larg in rapoarte internationale. Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China.
    China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara. (...)
    O echipa ABC News a efectuat cu ani in urma o investigatie in orasul Dalian, unde se efectua plastinatia. A descoperit ca ,,universitatea” despre care se vorbea in acel caz era in fapt o baraca dintr-un ghetou al orasului. Aici erau plastinate, in conditii insalubre, cadavre aduse cu camionul - uneori pline de sange - de la Biroul Securitatii si Politiei din orasul Dalian"(...).

    Prieteni dragi de la Societatea Timisoara, cei de demult, cei ale caror nume nu le-am vazut, totusi, aparand legat de ciudatenia aceasta de actiune - cum ati ajuns in postura de a duce numele Societatii spre cenzurarea unei expozitii care promoveaza stiinta?…
    Sa luam mai intai la analizat replica doamnei avocat Anca Florescu. Dupa DEX, ,,a profana" inseamna ,,a trata fara respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pangari, a batjocori, a necinsti, a terfeli". Ar fi interesant de stiut pe ce se bazeaza doamna avocat atunci cand considera corpurile prezentate in expozitie ca ,,pangarite, batjocorite, necinstite sau terfelite" - si daca le considera ,,sfinte" sau nu.
    Doamna Florescu spune in continuare: ,,am aratat ca reprezinta o lipsa de etica a expune niste corpuri umane jupuite de piele cu organele interne expuse intr-un mod care sfideaza bunul simt". As dori sa stiu cum a ajuns la un verb transant, ca ,,a arata", pentru ca eu nu cred ca schita de demonstratie a doamnei avocat trebuie neaparat inzestrata si cu laurii reusitei. Asadar, doamna Florescu (si cei pe care ii reprezinta cu adevarat) cred ca nu e etic ca ce avem pe interior sa fie aratat. Suna oarecum inchizitorial, suna ca de Ev Mediu timpuriu. Doresc sa prezint o fotografie pe care am realizat-o la Bucuresti, la Spitalul Fundeni.

    Vedeti, acesta este un ficat de om. Un ficat de om care a fost declarat in moarte cerebrala la Timisoara. Cadavrul lui (pentru ca moartea cerebrala este moarte) a fost, asadar, dupa ,,aratarea" de mai sus, ,,tratat fara respectul cuvenit, pangarit, batjocorit, necinstit si terfelit" de niste ticalosi de medici din Bucuresti, care primesc un salariu pentru asta, nepremitandu-se ingroparea sa cu toate piesele din dotare. Ficatul a ajuns la Bucuresti dus de echipa de medici, si, din cum vedeti dupa coloratie, in momentul in care il pozam (pangarind, la randul meu, ce era de pangarit din corpul sfant), deja se imprietenea cu un corp nou, terfelit si el si cu multe din chestiile componente puse indecent in afara corpului sau expuse noua, terfelitorilor, pentru ca omul acela, ce era pe moarte, sa poata primi o viata noua. Fara ca motivul decesului celui de la care s-au recoltat organele sa-l pot afla sau sa iau legatura cu familia sa - pentru ca asa prevede legislatia statului totalitar Romania... Cum pozam un ficat al unei persoane decedate, cred ca ma inscriu la profanarea de cadavre...
    Stiti de ce am facut-o si unde am folosit imaginea aceasta? Am facut-o pentru ca unii dintre noi, cei din presa, incercam sa explicam ce se intampla acolo unde voi, cei cu circumvolutii odihnite, nu puteti ajunge. Ca sa intelegeti. Si am folosit-o la materialul despre echipa de medici care a cazut cu avionul, in Apuseni, in ceea ce a fost numit cel mai bun material de atunci (de catre pangaritori-medici), legat de drama respectiva. Si intr-o expozitie (fara plata la intrare, ce e drept) cu fotografii din operatii pe cord deschis si de la transplant, pentru a incuraja semenii sa se documenteze legat de donarea de organe. Dupa doamna Florescu, am senzatia ca sunt o nemernica...
    Avocata mai spune ca ,,se obtine profit de pe urma acestei expozitii" si ca ,,trupurile acelea devin o simpla marfa de pe urma careia se obtin venituri banesti". Daca nu ma inseala memoria, Muzeul Banatului, ca si mii si mii de alte muzee din lume, a mai avut expozitii cu plata. Pentru ca, stiti, si muzeele trebuie sa traiasca din ceva. Ciudat, chiar si medicii trebuie sa traiasca din ceva - si ei chiar lucreaza zi de zi cu trupuri. Si, hm... chiar si preotii trebuie sa traiasca din ceva, chiar daca nu lucreaza cu nimic... Ciudat, asta nu revolta pe prea multi.
    Nu exista ,,marfa simpla", atunci cand este vorba de stiinta. Exista ,,marfa compusa", ca la medic. Dam banutul iar omul acela, care s-a spetit ani si ani, la facultate, in rezidentiat, la specializari, ne spune ce avem, transformandu-ne in ,,marfa" pentru care isi ia salariul. Nu putem spera decat ca salariul acela va fi unul justificat. Pentru care medicul a trebuit sa-si invete cursurile. Parte din a invata este... ati ghicit - a porni de undeva.
    Sa vedem si comunicatul prezentat de avocata si de UNII dintre membrii Societatii Timisoara (sigur, nu ar fi putut sa se stranga toti acolo, dar se poate ca unii nici nu au fost de acord cu aceasta atitudine fata de expozitie) – se vorbeste de ,,China, o tara totalitara, condusa de regimul comunist, cunoscut pentru incalcarea drepturilor omului, astfel ca, in mod firesc, la nivel international s-a ridicat intrebarea daca trupurile expuse nu apartin dizidentilor executati" si ,,uciderea prizonierilor de constiinta aflati in inchisorile chineze, in special practicanti Falun Gong, pentru a le vinde organele pentru profit".
    Trec peste faptul ca, atunci cand vinzi ceva, o faci pentru profit (asadar cineva n-a gandit prea mult asupra textului comunicatului) dar, vedeti, China e mare iar o intrebare ,,ridicata" nu atrage dupa sine si un raspuns implicit. Dar ajungem si la practicantii Falun Gong. Cei de la Societate nu considera util sa mai foloseasca un rand si sa spuna ce e cu Falun-ul asta (ceea ce ma face sa cred, iar, ca jurnalistii din Societate nu au o legatura prea mare cu acest comunicat) ci iau povestea ca pe ceva cunoscut. Poate si pentru faptul ca doamna avocat e practicanta Falun Gong (sau macar a fost), cum o arata mai multe poze din profilul sau de Facebook, partea publica.
    Nu ma deranjeaza ca niste timisoreni se pozeaza in Parcul Botanic in pozitii macar ciudate dar, ca tot vorbim de etica, am un semn de intrebare (sau ,,ridic intrebarea", de va e mai draga exprimarea) cum s-ar incadra la ,,etic" sa postezi poze cu copii de varste mici care sunt pusi sa semneze petitii cu tenta politic-sociala, si anume ,,a se opri persecutia asupra practicantilor Falun Gong".
    In alta ordine de idei, cum ni se spune si ca ,,Inclusiv Parlamentul European a adoptat la data de 12 decembrie 2013 o rezolutie prin care condamna recoltarea fortata de organe de la prizonieri de constiinta din China", avand si aici cuvantul magic ,,China", trebuie sa tragem neaparat concluzia ca actiunea in instanta a celor de la Societatea Timisoara tocmai demasca un trafic de organe. Pentru ca vorbim de China. Trista incercare de manipulare.
    Sigur, pe unii dintre noi acest mod de argumentare ne-ar face sa ne intrebam (ok, sa ridicam intrebarea) unde a invatat dreptul doamna avocat Anca Florescu. Dar raspunsul vine tot de pe pagina sa de Facebook: la Universitatea Tibiscus, o chestie privata din Timisoara. Pe maniera de mai sus, de a lega idei ce nu ar trebui neaparat legate, carcotasii ar putea spune ca tot ce se spune ca se invata la o facultate privata e doar o frauda - asa cum a aratat presa despre unele dintre universitatile private. Dar, vedeti... eu am invatat sa fac presa cu ceva mai mult staif decat atat. La o universitate de stat. Cu profesori care sunt si in Consiliul de Conducere al Societatii Timisoara. Si alaturi de alti membri marcanti ai Societatii am lucrat ani de zile. Si pretind ca ma pot desolidariza de generalizari stupide. (Este momentul sa spun ca as vrea sa vad lista celor din Socetatea Timisoara care au fost de acord cu procesul asta impotriva Muzeului Banatului. Asadar, o cer oficial).
    Mai aflam, prin grija celor de la Societatea Timisoara, care si-au facut publice parerile, asta: ,,China este singura tara care plastineaza cadavre, fapt permis, consideram noi, tocmai de contextul teribil al situatiei drepturilor omului din aceasta tara". Ei, si aici deja ajungem la a spune ca Societatea Timisoara (macar - o spun iar - cei care au initiat acest protest) se face urat de ras, povestind de Dalian ca despre o baraca si despre China ca singurul loc cu plastinarea.

    Sa aruncam on ochi la fotografia aceasta, cu un exponat din cele blamate, realizata de Valentina Sarosi la Muzeul Banatului. Vedem un schelet uman si circulatia sangelui in corp. Adica niste oase si un ,,plastic". Ma duc intre fisierele memoriei mele si gasesc pe un raft informatia ca in noiembrie 1990 am vazut ceva extrem de asemanator, daca nu identic, la... Timisoara. Eram in vizita cu colegii mei de liceu, Liceul Miron Constantinescu din Arad, azi Colegiul National Elena Ghiba Birta, dintre care multi au devenit medici, la Timisoara la Facultatea de Medicina de aici. Rectorul Mihai Dragomirescu ne-a condus, ne-a aratat, ne-a explicat. Era imediat dupa revolutie, nu se stia cum va fi pe viitor cu studentii. UMF-ul avea nevoie sa-si faca putina reclama.
    Recunosc, eu cunosteam deja cate ceva despre UMF. Mama locuia in Timisoara, la doua case de Medicina, aveam multi prieteni studenti medicinisti si mergeam cu ei prin spitale si chiar si in salile de disectie. Numele lui Iagnov, pe atunci dat unui amfiteatru de buzunar, cu banci de lemn, aproape de lespezile cu cadavre pe care le rascoleau studentii, din alta sala a aceluiasi coridor, mi se fixase deja in memorie. Asa ca, din vizita aceea, cred ca am retinut oarecum alte lucruri decat multi dintre colegi. Iar unul dintre ele era legat de preparatele de coroziune vazute la Muzeul UMF.
    Asadar, cand am citit despre China ca ,,singura tara care plastineaza", am pus mana pe telefon si am intrebat la Disciplina de Anatomie si Embriologie daca mai exista acolo preparatele de coroziune. Spre bucuria mea, raspunsul a fost ,,da". Spus simplu, povestea e ceva tot cu cadavre si cu plastic, doar ca un fel de ,,negativ". Exact ca in poza colegei mele, doar ca nu neaparat si cu scheletul anex. Imi aduc aminte si ce ni se povestea acum un sfert de secol - se injecteaza in organul dorit, al decedatului, plasticul respectiv, se ataca organul cu acid, ramane plasticul ce ne arata vasele. Sa vedem un exemplu - dar, acesta, realizat, la Timisoara, dupa un organ de porc.

    Cum de am pastrat informatia 25 de ani in memorie, daca nu m-am facut medic? Am avut un profesor de biologie extraordinar, la liceu: Doru Cotuna. Din elevii care au invatat cu el au iesit multi medici valorosi. Ah, si in ,,labul de bio 1", unde aveam sala de clasa, aveam si un sertar cu un schelet uman. Nu plastic, nu alte minuni. Un schelet uman. Nu stiu cum a ajuns acolo si nici nu era vreunul din noi revoltat. Eram acolo ca sa invatam mai multa biologie decat altii, din alte clase, de la alte specializari. Si aveam o multime de oase din seria animala, ierbare minunate, exponate impaiate si... un schelet de om.
    Am iesit laborant biolog, dupa diploma de liceu. Nu am dat la Medicina, ca unii dintre colegii mei, ci am ajuns ziarist. Specializat pe medicina, printre altele. Si nu am uitat biologia pe care am facut-o cu Cotuna, in laboratorul de biologie 1, unde aveam scheletul uman. Asta m-a ajutat ca, atunci cand a venit timpul, sa pot sa demasc o minciuna a Regiei de Horticultura din Timisoara, scriind o pagina intreaga de ziar despre arborii de lalele din oras, sa pot sa dezleg un mister legat de o presupusa planta carnivora a parcului Dendrologic Bazos, pe care biologii care il administrau nu o asezasera pana atunci, sa am discutii avizate cu curatorii gradinilor botanice din Treviso, Geneva, Goteborg si Paris si chiar sa semnalez o greseala legat de un exponat din galeria de oase a celor de la Muzeul de Anatomie Comparata si Paleontologie Paris. Nu pe mine ma laud. Pe profesorul meu il laud, si-i voi multumi mereu pentru ce m-a invatat, chiar de nu mai este printre noi.
    Un profesor bun este mare lucru. Este o baza pentru pornire, un sprijin de inceput, un mentor. Profesorii, lucrurile care vin cu ei, se adauga la ce a strans un copil sau adolescent pana atunci si il fac sa isi aleaga drumul in viata. N-am ajuns medic dar ziua aceea de scarboasa profanare a organelor umane, de la UMF Timisoara, a avut un rost, chiar si pentru mine - dupa un sfert de secol pot apara slujbasii unui muzeu.
    Pentru ca mie nu mi se pare sfant corpul uman. Mi se pare sfant ,,a intelege" - cu o rivalitate, intru sfintenie, de la ,,a iubi", ,,a ajuta", ,,a vindeca" si ,,a educa". M-am gandit mult, zilele acestea, la verbele de aici si la un clasament al lor - totusi, toate celelalte se bazeaza pe ,,a intelege".
    Asadar, parte din produsele de plastinatie, preparatele de coroziune din expozitia blamata, ,,care nu se produc decat in China, in sistemul totalitar, de la detinutii chinezi" le avem si aici, sub nasul nostru, la Timisoara, si nu de acum sau din 1990, cand le-am vazut eu, ci din anii 50, cand au inceput sa se realizeze. Prin genul de asocieri de idei al doamnei avocat cu diploma de Tibiscus (dar am convenit ca acest lucru nu va fi lasat sa ne deranjeze prea mult), Romania este un stat totalitar si... cine stie cine a mai fost omorat si pentru organele astea...
    Oricum, ajungand aici, doresc sa instiintez onor partea suparata pe stiinta a Societatii Timisoara ca orasul nostru este intesat de cadavre pangarite. La UMF la Anatomie se invata pe asa ceva - iar deasupra intrarii la morga lor este o placuta pe care v-am pozat-o, rugandu-va sa meditati asupra enuntului: ,,Aici moartea este in serviciul vietii". Daca vrei sa vezi cum arata un chist hidatic intr-o inima, cauti la Parazitologie, daca te intereseaza malformatii din timpul de viata intrauterin - ati ghicit, macar UMF si spitalele de profil e firesc sa aiba asa ceva.

    Sa pomenesc de lamele cu ajutorul carora anatomopatologii decid de avem cancer sau nu, dupa ce au scurmat biopsiile? Sa vorbesc despre tumorile gigant extirpate de urologi? Nu. Dragi prieteni din Societate, o sa va amintesc, unora dintre voi, cum am plans impreuna de bucurie, acum o vreme, la Salonul Vega, cand unul dintre noi tocmai aflase ca NU are acea boala cumplita, de care fugim toti. Cativa medici au fost si in spatele acelui diagnostic, si anii lor de rascolit cadavre, de pangarit, de profanat.
    Si daca tot vor cei mai nou-veniti prin Societate sa ingroape ceva, spuneti-le ca in catedrala ortodoxa, cum intri pe dreapta, este un domn neingropat, transformat in marfa, cu oasele expuse in mod dizgratios - scrie Iosif de la Partos pe cutia in care e adapostit, si o multime de indivizi cu gusturi ciudate incearca sa-i pupe oasele - ceea ce nici igienic nu cred ca e, bonus. Nu stiu daca familia domnului Iosif si-a dat consimtamantul pentru asta - poate sa ridice intrebari doamna avocat – dar in mod cert putem aminti de profanare, cum persoana respectiva inteleg ca a fost proclamata, ethnic, ,,sfant".

    Sa revenim la la lucruri mai importante, la scoala si la profesori. Asadar, am sunat la UMF pentru a intreba de preparatele de coroziune si m-am si aruncat pana acolo sa pozez tablita de la morga si sa dau o tura prin zona - acum modernizata - Iagnov. Cum Muzeul UMF e in lucru, am fost invitata la o discutie despre preparate si procedee, la Spitalul Casa Austria, de profesorul Petru Matusz, de la Anatomie. Aici am putut face si cateva fotografii cu preparate de coroziune realizate de profesor dupa organe de porc - acestea le avea acolo – si am studiat o mostra de plastinatie, o ,,felie" din corpul unei pisici, lucrare ce a fost realizata de profesorul Matus in Spania. Plastinatie. In Spania. Un regat din Europa. Plastinatie. Poate ar trebui sa sun la Ambasada Spaniei, sa-i intreb de au reajuns sub dictatura...
    Dar profesorul Matusz nu ofera detalii doar despre acele preparate de coroziune care ma fascinau acum 25 de ani. Pentru ca... este un doctor care a lucrat plastinatie. Care cunoaste toti greii plastinatiei din lume, inclusiv pe ,,Doctorul Moarte", cum a fost supranumit Gunther von Hagens, parintele plastinatiei, cel care a facut ca centrul universitar Heidelberg sa fie cunoscut si pentru asta. Da, Heidelberg, Germania. Plastinatie. Institutul de Plastinatie al lui von Hagens exista aici din 1993. Ciudat ca cei de la Societatea Timisoara nu au aflat, inca. In regimul totalitar din Germania se pangaresc oameni, plastinandu-se, de prin 1977. Si exista si google, inainte de a se concepe acuzatii dupa ureche si a se deschide un proces. Pentru ca facem de ras tot orasul nostru, unii dintre noi cautand niste stele-lotus pentru epoletii Falun Gong.
    Profesorul timisorean de la UMF a mai auzit de ,,revoltatii" care au o problema cu cadavrele ce nu stau in cimitire. Ne explica despre congresele mondiale de plastinatie. Despre notorietatea unora dintre cei care participa la ele. Despre procedeul folosit pentru plastinatie. Despre procese.
    ,,Se tin congrese de plastinatie. Lumea nu este foarte pregatita pentru a intelege mesajul prin vizualizarea unor piese anatomice de disectie si preparate prin diverse metode stiintifice. Piesele reflecta cu mare acuratete structura corpului uman si constituie un extraordinar mijloc de educatie, atat pentru corpul medical si didactic din sfera biologiei si medicine cat si pentru persoane care nu au un bagaj de cunostinte biologice si medicale.

    Piesele de plastinatie sunt realizate in laboratoare ultraspecializate, de personal abilitat in acest sens. In principiu in toata lumea corpurile umane utilizate pentru plastinatie provin dintr-un program de donatie de corpuri umane specific fiecarei tari prin care din viata persoana isi doneaza corpul benevol, fara nici un avantaj material, cu precizarea stricta a utilizarii sale (in principal scop didactic si stiintific).
    Utilizarea corpurilor umane in scop didactic si stiintific se face pe baza unei legislatii stricte de etica, specific fiecarei tari sau fiecarui laborator de cercetare.

    Persoanele care realizeaza piesele de plastinatie umana si animal sunt, de regula, medici si biologi. Majoritatea dintre ei sunt membri ai Societatii Internationale de Plastinatie (ISP), una dintre cele mai respectate societati medicale internationale. La fiecare dintre congresele si cursurile acestora exista sectiuni special de etica a prepararii pieselor de plastinatie, de donatie a corpurilor umane, de utilizare si expunere. Faza finala a utilizarii corpurilor umane care au fost plastinate este aceea de inmormantare cu tot ritualul religios. Destul de frecvent, mai ales in cazul expozitiilor de plastinatie, au fost persoane inclusiv din lumea presei cu atitudine negative referitoare la expunerea pieselor de plastinatie in expozitii ,,comerciale". O parte din aceste actiuni s-au continuat cu procese indreptate impotriva celor care au realizat piesele de plastinatie. De fiecare data a castigat interesul stiintific si educational, atat din sfera medicala cat si populationala".
    Tot cu profesorul Matusz povestesc despre realizarea preparatelor de coroziune care au facut sa ne intalnim zilele acestea. Povestindu-i despre vizita mea la Muzeul UMF, de acum 25 de ani, imi spune ca cel mai degraba am vazut si preparate realizare de el. Imi permite si sa reproduc o fotografie in care apare alaturi de prof. Iosif Dragulescu, prof. Andrei Marga si de, pe atunci, in 2000, prim-ministrul Mugur Isarescu. Dupa cum vedem, Isarescu sta cu nasul in preparatele de coroziune, i se explica ce e cu ele si nu iese revoltat de pangarirea de cadavre. Eu zic ca ar putea fi si el dat in judecata, pentru ca a incurajat invatarea asta, profanatoare, a viitorilor medici.

    In ceea ce priveste actuinea in instanta deschisa de Societatea Timisoara fata de Muzeul Banatului, profesorul Matusz e linistit: au mai incercat unii, au deschis procese, au pierdut - este ideea pe care merge. Dar, vorbind de Dalian, tot profesorul imi spune ca acolo este al doilea centru, ca importanta, de pe glob, in ceea ce priveste plastinatia. O spune un om din domeniu, care nu a aflat despre plastinatie din pliante prost traduse, primite in vreun parc. Am senzatia ca toata documentarea doamnei avocat Florescu duce mult in penibil demersurile prezente - si, macar o vreme – si viitoare ale Societatii Timisoara...
    Medicina nu incepe in prima zi de facultate sau cu spaga data de student la primul examen si nu se termina cu un rezidentiat. Medicina incepe cu uimirea copilului ce-si asculta profesorul vorbind despre uimitoarele procese ce au loc in corpul nostru. Si, eventual, cu o vizita la un astfel de muzeu, la o astfel de expozitie, ca cea de acum, de la Muzeul Banatului. Traim intr-o tara in care un procent mult prea mare de oameni ar paria pe faptul ca pamantul e plat, ca putem trata cancerul cu patrunjel si in care unii reporteri vorbesc public impotriva eficientei vaccinurilor, fara sa fie lapidati. O tara in care analfabetismul creste iar biserica majoritara, cea ortodoxa, se declara oficial pro donare de organe si pro transplant dar, pe la spate, pune bete in roate acestor proceduri. O tara in care adolescente nasc declarand ca nu stiau ca graviditatea vine ca urmare a faptului ca au facut sex. Pentru ca la scoala se prefera sa se povesteasca despre zei ca despre ceva real iar despre sexualitate ca despre ceva inexistent. Sau sa se taca.
    De fapt, ma intreb de ce ma mir ca intr-o astfel de tara pot sa se ridice oameni - culmea, chiar cu pretentii de intelectuali - ce considera o expozitie cu corpuri umane, despre corpul uman, drept o profanare a ,,templului vietii". Retrograzilor, intelegerea este un templu in sine, corpul uman e doar carne carpita intru supravietuire de medicii pe care ii jigniti, dand in judecata un muzeu care ne desluseste propriul nostru corp! Omul, personalitatea sa, deciziile sale, dorurile sale, idealurile - toate se duc, cu moartea, din acea carne. Care nu poate decat sa putrezeasca SAU sa ajute pe altii, spre viata si spre intelegere. De aceea exista donare de organe si transplanturi. De aceea exista banci de piele si de oase. De aceea exista medici care invata sa va vindece. De aceea Leonardo da Vinci isi facea observatiile despre corpul uman, acum mai bine de cinci secole.

    Am vazut spitale multe la viata mea. Si locuri care se leaga de cariera medicilor, de felul in care invata ei, necontenit. Am fost la nenumarate operatii, cu nasul in plaga, respirand mirosul de sange, de pericard cauterizat, de piele de om arsa si rascolita, si am vazut rezultatele muncii a zeci de medici. Am iesit cu serviciile de ambulanta din Timisoara si Venetia, in peste 2.000 de solicitari. Am pozat si am scris zeci de articole, sute de pagini despre aceasta fantastica relatie dintre medic (prin asta va rog sa intelegeti tot personalul medical) si corpul uman. Sa inteleg acum ca era o profanare ce am facut?… Sa inteleg ca, de cateva sute de ani incoace, tot ce tine de a deveni medic si a-ti exercita meseria este necinstire si terfelire?…

    Felicitari, Socetate Timisoara, tocmai am vazut cum un oras care se vrea capitala culturala poate da ceasul inapoi cu o mie de ani, pregatind iar lemnele pentru Giordano Bruno. Ma doare ca oameni alaturi de care am invatat sa scriu si am impartit multe bucurii si tristeti si-au vazut numele alaturat unui demers jalnic si retrograd. Unde sunt ziaristii de demult?… Poate azi taceti, lasand doar cativa membri ai Societatii sa fie vocali, facandu-va de rusine si pe voi, cu un astfel de demers. Dar nu uitati ca aveti copii si ca acesti copii ai vostri, maine, vor avea nevoie de medicii care sunt azi copii. Si care trebuie sa porneasca de undeva. Sa decida ca vor sa fie medicii aceia de maine. Ca vor sa invete ca sa poata ajuta.
    Studentii medicinisti au, de zeci de ani, o traditie in a se poza alaturi de cadavrele pe care lucreaza. Cadavrele acelea nu mai sunt oamenii care au fost, sunt depersonalizate, sunt material didactic. Carnea putrezeste. Dar, cu riscul ca niste pusti de azi ar rade doua minute de fundul meu ceva mai mare si de sanii mei ceva mai lasati, cu varsta, as prefer ca, dupa moarte, corpul meu sa ajunga intr-o astfel de expozitie, dupa ce alti medici imi vor fi folosit organele pentru transplant, daca asta ar face ca un copil sa gaseasca aici temei sa urmeze Medicina si sa va vindece, candva copiii. Abia de aici incepe sfintenia. In rest, totul e trecator.
    Ramona Balutescu
    The post Copiii vostri de maine au nevoie de doctorii ce-s azi copii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Beiusul vesel: Penalul Domocos vrea sa candideze independent la Primarie, sprijinit de PNL


    [2016-03-04]
    Protagonist in trei dosare penale deja trimise in judecata, toate pentru coruptie, primarul in functie al Beiusului, Adrian Domocos, ar vrea un nou mandat, ca independent, dupa ce nu mai poate candida din partea PNL. Domocos chiar s-a prezentat la o intalnire a liberalilor beiuseni pentru a le sugera sa nu-si puna candidat propriu, ceea ce l-a determinat pe liderul PSD Bihor, Ioan Mang, sa acuze "blatul" dintre liberali si fostul lor lider local din Beius. Ilie Bolojan neaga, in schimb, ca PNL l-ar sustine pe Domocos. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Administratorul Comcereal si alte patru persoane, acuzati de un prejudiciu de peste 9 milioane lei - Furt din rezerva statului


    [2016-03-02]
    Politistii bihoreni au finalizat ancheta si au propus trimiterea in judecata a administratorului firmei Comcereal SA Bihor, Petru Tit Andreescu si a altor patru angajati ai aceleiasi societati, cercetati pentru inselaciune, fals, delapidare si neglijenta in serviciu. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Oradean, judecat pentru pornografie infantila: avea peste 19.000 de filme si poze cu copii in ipostaze sexuale explicite


    [2016-03-02]
    Un oradean in varsta de 42 ani a fost trimis in judecata, marti, de procurorii DIICOT Oradea pentru pornografie infantila, dupa ce a fost prins ca distribuia pe internet filme si fotografii cu copii in ipostaze sexuale explicite. In timpul perchezitiilor, anchetatorii au descoperit ca barbatul, pe numele sau Daniel Cornel Bui, avea peste 19.000 de materiale XXX cu copii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Nu putem noi relata cat pot ei fura


    [2016-03-02]
    BIHOREANUL continua relatarea rechizitoriului cu care DNA l-a trimis in judecata pe singurul politician din judet care a fost - ba chiar continua sa fie - un adevarat baron: Alexandru Kiss. Episodul din aceasta saptamana poate sa para unora minor avand in vedere ca, spre deosebire de cei 300.000 euro incasati de la Keviep in schimbul contractului atribuit de Primaria Oradea pentru groapa ecologica de deseuri, pentru afacerile descrise acum politicianul a primit de la Selina "doar" 100.000 euro. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • 13 persoane trimise in judecata pentru trafic de cannabis - S-au jucat cu iarba periculoasa


    [2016-03-01]
    Politistii Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Oradea coordonati de procurorii DIICOT au finalizat cercetarile fata de 35 de persoane banuite de trafic de cannabis, iar procurorii DIICOT au dispus trimiterea in judecata a 13 persoane. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Un gorjean din Oradea si acolitii sai vor fi judecati pentru trafic de droguri


    [2016-03-01]
    Dupa cercetarea a nu mai putin de 35 de politistii de la Brigada de Combatere a Criminalitatii Organizate (BCCO) Oradea – coordonati de procurorii DIICOT – au dispus trimiterea in judecata a unui grup de persoane implicate in activitati de crima organizata. Cei in cauza sunt acuzati de trafic ilicit de droguri de risc si […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Vanzatorii de "fumuri": Traficanti de cannabis pentru liceeni, dovediti dupa o ancheta sub acoperire


    [2016-03-01]
    O retea de traficanti de cannabis care isi desfacea marfa in randul elevilor de liceu a fost trimisa in judecata de procurorii DIICOT Oradea.Ca sa stranga dovezi, un investigator si un colaborator al politistilor Antidrog au lucrat 5 luni sub acoperire, descoperind ca in Oradea traficantii plasau marijuana in parcuri, pe malul Crisului si langa biserici, iar in Beius o vindeau in fata... Judecatoriei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • S-a terminat ancheta in cazul graului-rezerva de stat disparut din depozitele Comcereal Bihor: paguba de 9 milioane de lei si 5 inculpati


    [2016-03-01]
    Politistii Serviciului de Investigare a Criminalitatii Economice au anuntat, marti, finalizarea anchetei in cazul celor peste 5 milioane de kilograme de grau - rezerva de stat, disparute si alte 7 milioane de kilograme distruse in depozitele Comcereal Bihor. Ofiterii au propus trimiterea in judecata a 5 persoane, intre care si administratorul firmei, Petru Tit Andreescu, pentru o paguba care depaseste 9 milioane de lei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-29]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Fostul decan de la Mediu, trimis in judecata


    [2016-02-29]
     Fostul decan de la Mediu, trei studenti si apropiati au fost trimisi in judecata.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Fostul decan de la Mediu, trimis in judecata
    Sursa: Bihon.ro
  • Fostul decan, Vasile Bara, secretara-sefa si administratorul, trimisi in judecata - Spaga cu... facultati


    [2016-02-29]
    Vasile Bara, fostul decan al Facultatii de Protectia Mediului din Oradea, Nicolae Pregon, administratorul de patrimoniu al institutiei, secretara-sefa Zorita Cap, si seful de lucrari Ionel Osvat au fost trimisi in judecata, dupa caz, pentru luare de mita, trafic de influenta, abuz in serviciu sau fals material in inscrisuri oficiale. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Fostul adjunct al Finantelor si Vamilor Bihor, trimis in judecata


    [2016-02-29]
     Dorel Patcas a fost trimis in judecata de procurorii anticoruptie Bihor pentru luare de mita (5 infractiuni) si spalarea banilor.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Fostul adjunct al Finantelor si Vamilor Bihor, trimis in judecata
    Sursa: Bihon.ro
  • 13 persoane banuite de trafic de droguri de risc, trimise in judecata


    [2016-02-29]
     13 persoane banuite de trafic de droguri de mare risc au fost trimise in judecata in urma finalizarii cercetarilor politistilor Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Oradea coordonati de...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    13 persoane banuite de trafic de droguri de risc, trimise in judecata
    Sursa: Bihon.ro