Stiri Oradea facut

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru facut.
  • Monitorizati netul! Universitatea din Oradea va publica sambata lista cu repartitiile pentru camine


    [2016-09-24]
    Bobocii de la Universitatea din Oradea (UO) care au facut cerere pentru locuri in caminele studentesi ar trebui sa fie siguri ca au o conexiune buna la internet. Biroul de Presa al insitutiei de invatamant a anuntat ca sambata, 24 septembrie 2016, dupa ora 16, vor fi publicate listele de repartizare a locurilor de cazare […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Programele Casa Verde si Casa Verde Plus vor porni in noiembrie


    [2016-09-24]
    In dezbatere publica din luna iulie si asteptate cu interes de romani, programele Casa Verde si Casa Verde Plus, prin care oricine va putea obtine finantare pentru achizitia de sisteme de incalzire care utilizeaza energii regenerabile ori pentru investitii in termoizolatii eco, vor deveni functionale cel mai probabil in luna noiembrie. Anuntul a fost facut la Oradea de Viorel Lascu, secretar de stat din Ministerul Mediului. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • ANUNTUL SURPRIZA facut de Ciolos chiar la inceputul sedintei de Guvern. Toate televiziunile sunt in BREAKING NEWS!


    [2016-09-23]

    Problema salarizarii bugetarilor va fi rezolvata printr-o OUG care va corecta disfunctionalitatile aparute pe fondul cresterii salariului minim si a comprimarii in jumatatea inferioara a grilei de salarizare si printr-un un proiect de lege multianual aplicabil din 2018, anunta Guvernul.







    [...]Citeste mai departe
    ANUNTUL SURPRIZA facut de Ciolos chiar la inceputul sedintei de Guvern. Toate televiziunile sunt in BREAKING NEWS!
    Sursa: Bihoreanul
  • Stihl Romania a donat Primariei Oradea o serie de utilaje necesare intretinerii spatiului verde


    [2016-09-23]
     

    Azi, 23 septembrie 2016, Primaria Oradea a primit cu titlu de donatie din partea firmei S.C Andreas Stihl Motounelte S.R.L o serie de utilaje necesare intretinerii spatiului verde din municipiul Oradea.

    "Având in vedere amploarea amenajarilor peisagistice din Oradea, dar si problemele legate de raspândirea ambroziei, planta cu potential alergen puternic, am decis sa dam o mâna de ajutor si sa facem aceasta donatie in interesul tuturor oradenilor", ne-a transmis dl. Meze Ioan - director general Stihl România.

    Astfel Primaria Oradea a primit 10 motocoase, 1 motoferastrau, 2 sine, 2 lanturi, 1 motofoarfeca si un aspirator cu tocator.

    Donatia s-a facut prin intermediul dealerului local, magazinul SC Victor SRL de pe str. Tudor Vladimirescu din Oradea, reprezentat de dl. Victor Cirdei.

    Primaria Oradea multumeste Stihl România pentru donatia facuta.

      [...]Citeste mai departe
    Stihl Romania a donat Primariei Oradea o serie de utilaje necesare intretinerii spatiului verde
    Sursa: Primaria Oradea
  • ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu


    [2016-09-22]
    In fond, totul a inceput cu o mica greva a mea, in La Fenice. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva" - pentru ca unele idei frumoase merita o greva mica, aproape de neobservat, […]
    The post ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu appeared first on Presa Oradea.
     In fond, totul a inceput cu o mica greva a mea, in La Fenice. Sunt jurnalist roman, de ce ar fi trebuit sa recurg la o greva in celebra opera venetiana? Pai nu vorbeam de o greva ci de o ,,mica greva" - pentru ca unele idei frumoase merita o greva mica, aproape de neobservat, pentru a ramane, macar in vibratia intima a peretilor incarcati de marea istorie, ca cineva a aparat un gand, pe fagasul a ce e drept. Langa usa pe care, in seara aceea scria ,,Roxana Constantinescu - Adalgisa". Aproape de care ne grupaseram, ca o ambasada mica ,,a altceva", eu si doi dintre cei mai aparte barbati ai serii.
    Am mai vorbit de multe ori despre ,,cum se face", chiar si in opera. Despre cum apare un spectacol, despre cum bucatele din colturi diferite de tara sau de lume vin si se aseaza impreuna, cuminti, cu ajutorul regizorului si al dirijorului (si al multor altora, desigur, de la portar la pantofar) si ceea ce iese din aceasta punere in matca se numeste ,,spectacol rotund". Dar, pentru acum, pentru acest spectacol cu ,,Norma", nu am fost de fata la ,,cum se face". Ci la ceva care tine altfel de ritul facerii, de lumirea ei, de bunul final. Am asistat la forfota aceea deosebita de dupa aplauze, nu in culise ci la cabinele artistilor din La Fenice, teatru unde romanca noastra, mezzosoprana Roxana Constantinescu, a fost omul care a dus spectacolul, alaturi de soprana Mariella Devia, diva Italiei.

    Fiecare spectacol are viata lui, iar azi, greul a fost dus, magistral, de DOAMNELE scenei, Devia si Constantinescu. Sigur, basul a fost bun. Sigur, si tenorul si-a dat drumul, pana la urma. Dar acest fantastic binom, Devia-Constantinescu, a dat, pe langa culoare, gust, forma, sunet, caldura si tot ce mai vreti, din spectrul de aproape de noi, si VRAJA aceea a inefabilului, cum ca spectacolul mare, cel de dincolo de timp si de material, are loc sub ochii nostri si ne face partasi in ghemul ei, al vrajii, si ca respiram in ritmul celor doua soliste, cu sufletul la gura, de parca niciodata nu am fi aflat finalul din ,,Norma" si parca rezolutiile de pe scena inca mai au o multime de variante de final, si de noi, de noi toti, impreuna, tine daca pana la urma castiga dragostea, sau datoria, sau pedeapsa tradarii, sau… atatea tarmuri mari, in lagunele carora vietile de langa noi s-au ancorat.
    Aceasta ,,Norma" te face sa te intrebi…
    Spectacolul… Decorul propus de Kara Walker. Decor, costume, peruci - o lume a Africii negre. A lumii despre care Kara Walker s-a angajat sa vorbeasca permanent prin operele sale. Colinele mastilor africane, dupa care se desfasoara totul. Lumea romanilor si a druizilor e lumea oricarui cucerit alaturi de care cuceritorul mimeaza bunavointa.
    Apoi vine dragostea. Care nu tine seama de diferente de rang, de politica, de zei, chiar. Insa dragostea are ca hop nu doar piedicile care despart, social, un ,,el" de o ,,ea" ci, uneori, tradarile propriei inimi, care duc spre plural, spre o dragoste mai mare. Amestecul dintre dorinta de apropiere fata de dragostea noua, regretele fata de cea veche, frica fata de consecinte… Abia dupa aceste idei - cunoscute - ale ,,Normei" vin personajele. Cele de acum, conturate pentru noi, in La Fenice, cu artisti cu caractere aparte, cu idei ce coloreaza in maniera proprie ACEASTA ,,Norma", de acum.

    Iti pui intrebari legat de cum poate sa fie o ,,Norma" noua. Si ce vrei sa spui cu ea. Kara Walker vine cu Africa ei, cum spuneam, cu imense picturi care iti ard retina, cu opere mai degraba statice - apreciezi fotografia momentului de pe scena - pentru ca pe desfasurarea actiunii, ca gest gandit si coordonat, nu s-a insistat. Avem, mai degraba, o succesiune de stampe - impresionante prin frumusesea lor dar in care gestul corului, al ,,oamenilor multi" de pe scena, e simetric, simplu, neelaborat, nici macar justificat de ordinea ritualului - acolo unde unul ridica mana a uimire, ridica toti, la fel.
    Drumul dinspre negru spre culoare
    Miscarea e a culorii, ce-ti bate in retina prin rosul rochitelor domnilor - acolo unde doamnele preotese, conduse de Norma, iau decizii in soceitate (prezentate ca ale unui zeu simandicos in alegeri dar, in fapt, ca la orice zeu, oferind proiectii ale dorintelor si temerilor marelui preot - Norma, acum), barbatii care ar trebui sa conduca si sa inceapa razboiul sunt prezentati in varianta freudiana a supunerii (nu fara murmure) fata de femeia-castratoare, care are putere de alegere fata de comunitatea sa, astfel incat razboinicul lancezind se tine de sulita sa derizorie din rochita ce arde in locul lui.

    In 27 august, ,,Norma" de la La Fenice, Venetia, primul spectacol de anul acesta cu opera lui Bellini, reluat cu o distributie noua, dupa ce anul trecut fusese prezentat ca premiera in cadrul Bienalei, cu o alta garnitura de artisti, unde doar Adalgisa a ramas aceeasi, e intr-o constelatie aparte. Si intr-un moment aparte, fiind ziua de doliu al Italiei dupa sutele de morti ai cutremurului ce a lovit, spre finele lui august, peninsula. Ajung cu 10 minute inainte de inceperea spectacolului in dreptul Intrarii Artistilor - un instrumentist se indreapta agale spre intrarea lor. Cam tarziu. Intru, incarcata de aceeasi bucurie ca intotdeauna, in La Fenice. De copil, de cand cu primele intalniri cu Verdi, visasem sa ajung aici, si la La Scala. Si la alte cateva opere de pe continent. Am ajuns.
    Comparand La Fenice cu La Scala, poate prima are ceva din aerul unui loc mai mic, dar, in mod cert, este mult mai plina de suflet, pe care nu l-au alungat incendii, recesiuni, directorate si viziuni diferite. La Scala are ceva din pompa stearpa, mai degraba funebra, de ciocli care-ti gestioneaza cu ochi rai circuitul in cladire, respiratia, sufletul. In Venetia nu este asa - respiri mai larg, te apropii de spectacol mai in pace, si cu mai mare acces la frumusetea exterioara, pentru a o pregati pe cea a sufletului tau.

    Am vazut aici mai multe spectacole, mereu de pe partea dreapta a salii (asa s-a nimerit sau asa am cerut), de mai sus sau de mai de jos, cum s-a putut, atenta la toate detaliile vizibile. Mereu incantata la a participa la vraja - mereu oferindu-mi-se o vraja, care a meritat aplauze, care mi-a ridicat intrebari, care m-a facut sa plec adaugand substanta la ceea ce deja eram.
    Ne ridicam pentru un moment de reculegere. Apoi, imaginea ce deja ne introduce in ritmul liniilor Africii negre se duce si incepe totul. Pollione intra in scena cu Flavio, in genul vanatorilor de la un safari si, pentru o vreme, ai senzatia ca tenorul Roberto Aronica se afla intr-o zi tare aiurea, vocal. Apoi se redreseaza. Mariella Devia incepe ,,Casta Diva" si, aproape instant, uiti nedumerirea primelor minute.
    Este superba. Copacul de margean al vocii ei nu este escavat din trairile celorlalti ci creste liber peste ele, se ridica, umple si traseaza reguli noi, proprii, ale unei voci ce serveste povestea iar spectacolul incepe acum, abia acum, si ai garantia ca te va lua si te va duce acolo, intre colinele fierbinti ale pasiunii si tradarii, in care placile tectonice ale binoamelor ce se intalnesc, dureros, sunt ale dragostei si tradarii, ale sperantei si lipseri de curaj, ale dorintei de libertate si necesitatii de a supune. Cadrul fusese asigurat - de acum era timpul vocilor sa rodeasca.
    Despre axa omului
    Devia scenei e o afro, desigur, prin peruca. Universala in rest – clocotitoare prin voce, cu gestica de care se ajuta, soprana face din scena tinda pentru palatul trairilor ei. Dar nu singura. Cu ajutorul Adalgisei, caci iat-o si pe mezzosoprana romanca pentru care mi-am dorit sa vad ,,Norma", aici. Bucuresteanca Roxana Constantinescu este ,,partea alba" a povestii de dragoste, lupta si tradare. O alegere excelenta, o tija firava si totusi atata de rezistenta si eficace atunci cand este vorba de voce, care completeaza ,,ca rupta din locul acela" ikebana celor trei mari roluri ale operei.
    Daca aranjamentul acela clasic de flori, al orientalilor, are trei axe principale - a cerului, a pamantului si a omului, atunci, in mod cert, calchiind necesitatea acestei imparteli a lumii la ,,Norma" noastra, Roxana Constantinescu e axa omului, unde Mariella Devia atinge cerul, gandind la fosta diva casta, iar Roberto Aronica intruchipeaza pamantul - cu toanele si murdariile lui, dar dornic sa rodeasca.

    Te uiti la Roxana si, dincolo de o voce care nu da de greutati in partitura Adalgisei, apreciezi si miscarea scenica - ramurica aceasta, ,,a omului", de care spuneam mai sus, cere si justifica exclamatia lui Odiseu, atunci cand o intalneste pe Nausicaam dupa Homer: ,,In Delos, doar, vazui asemeni lujer, de finic, care, fraged, rasarise langa altarul zeului Apollon. Tot astfel stau si-n fata ta, fecioara, si ma cutremur. Spune-mi, esti zeita sau esti fiinta pamanteana?" Mezzosoprana e un partener perfect valabil, ca voce, al sopranei, dar e singura de pe scena care vrajeste si prin gest.
    E mare lucru sa vezi un artist inzestrat cu darul de a face spectacolul complet, ajutand vocea prin gest - iar gestul scenic al Roxanei Constantinescu, frangerea si vibratia corpului ei, miscarile mainilor ei decupeaza pasari de apa, din intunericul scenei si al trairilor celor din jur, si le permite zborul, creaturilor noi, in La Fenice.
    Loc pentru istorie noua, in La Fenice
    O caut pe Roxana la pauza. Ridic mana a salut, asa, aproape nestiut, langa tabloul Mariei Callas, de pe unul dintre coridoare - un must, mereu. A avut si ea, Callas, povestile ei cu ,,Norma",  incluzand o foarte comentata renuntare, la Roma, dupa primul act, in fata presedintelui Italiei, in 1958, precum si cu La Fenice unde, printre altele, in 1949 a sarit, la interval de doar sase zile, de la Brunhilda lui Wagner la Elvira din Puritanii, invatand in acele sase zile rolul… Trec de cerberi, ma incurc intre lifturi, cabinele solistilor sunt undeva la etajul III, ajung, finalmente, sunt timorata, nu cunosc obiceiurile locului, un barbat inalt si amabil bate in locul meu in usa Roxanei, vazandu-ma ca-mi frang mainile a incurcatura, mezzosoprana iese, saluta in italiana, ii spun ,,buna seara" si totul se topeste intr-un zambet cald si drag. Stabilim ca ne vedem dupa.
    Actul doi, acelasi ghem de trairi din partea celor doua dive ale serii, unde tenorul puncteaza si el, bine, ca un fel de frunza intre doua flori. Imaginile Karei Walker sunt, iar, batatoare la usa ochiului, si caldura si misterul aduse cu ele, alaturi de firescul jocului, si de participarea deosebita a vocilor, te fac pe tine, spectator, sa fii furat de curgerea intregului si sa speri, impotriva logicii si a memoriei, ca ,,Norma" se poate sfarsi altfel, ca dragostea (a cui fata de cine?) poate invinge. Nu invinge, decat o mica batalie din lupta majora, si, din aceasta frustrare, sporita de lumina ce rascoleste culori si trairi, pleci cu intrebari, ce-si pun semintele in colturi ale tale ce nici nu banuiai ca exista in tine, pana atunci.

    Aplauzele finale ne reunesc pe cei ce am fost martorii acestui spectacol de fine de august. Frustrati, oarecum, ca nu am putut sa NE aplaudam solistii la iesiri aparte, spre noi, la arlechin, atunci cand am fi vrut (tinand de felul cortinei, cum discut mai apoi cu Roxana), ii rasplatim acum. Posesiunea pronumelui vine din lucrul bun trait impreuna. Azi, acum, la final, in minutele de aplauze, ei sunt ai nostri si noi ai lor, pentru ca am trecut de asepsia tatonarilor, a asteptarilor, a linistii datorate actului artistic - acum e timpul ovatiilor, al imbratisarilor acustice, al raspunsului pe care noi, publicul, il sadim in marele istoric din Teatro La Fenice, ca pentru fiecare nobila frumusete ce s-a oferit, de mai bine de doua secole, aici, dinspre scena.
    ,,Ambasada" Roxanei
    Dar fug si spre imbratisarea reala, si spre uneltirile ce se leaga de interviul ce va urma. Trec, aproape imperator, de cerbera dinspre zona artistilor, ,,acolo e o fata, fata mea, intelegi?, superba Adalgisa, si vreau la ea", spun cu ochii, spun cu mersul hotarat si mandru si sigur pe el, si nu mai e nevoie sa o spun si altfel - acum nimic nu poate opri vreun lucru bun.
    Ajung la etajul trei ai cabinelor, Roxana inca nu este, apoi vine, asteptam, ne grupam oarecum in functie de zona intereselor noastre. Cea mai mare parte de oameni e la usa Mariellei Devia, multi-multi orientali, apoi cativa barbati de varsta medie, apoi cateva doamne in varsta. Sa spunem aici ca Devia este cea care, dupa o cariera merituoasa, a debutat in Norma la 65 de ani, adica in urma cu trei ani, si ca acum, la 68 de ani, a inceput sa vorbeasca despre o apropiata retragere.

    Dupa cabina lui Devia vine cea a lui Aronica, apoi cea a Roxanei Constantinescu, apoi Simon Lim, basul ce a cantat (bine) in rolul Oroveso. Se strecoara printre noi cei care-i ajuta pe artisti. Fac o fotografie cu explicatia de la usa Roxanei - zambesc, avem acelasi ,,-escu" romanesc la capetele numelor noastre de familie. Costumiera are un petic de hartie cu indicatii si nume agatat de propria haina - probabil cu toate detaliile pe care le are de ridicat de la cate un costum. Nimeni nu se uita urat la noi ca incurcam locul cu forfota noastra.
    De altfel, noi, cei ,,ai Roxanei", nu prea incurcam. In stanga mea, un barbat inalt, de o frumusete aparte, aproape lipit de peretele opus usii Roxanei, din dorinta de a nu incurca. Nu e din lumea asta, a nonsalantilor vanatori de autografe, nu e nici stanjenit de lumea asta - apoi il vad langa Roxana, si e clar din ce lume e: din lumea lor. E Vincent, logodnicul Roxanei, si, din ce mi-a povestit despre ei, lumea lor e asa frumoasa si aparte, ca-i poti invidia. La modul bun. O armonie ce s-a cladit bine, fara sa fie nevoie sa le bata amandurora reflectoarele-n cap. Le-a ajuns sufletul.

    Vincent intra, raman doar eu cu celalalt barbat inalt al ambasadei noastre mici. Devia inca nu a iesit, grupul ei se agita, freamata, toti ii pandesc in picioare usa, toti au aerul ca asteapta o prada, din care vor sa rupa ceva. Cumva, ma amuz. Cumva, ma revolt. Oare oamenii acestia realizeaza ca Mariella Devia nu a cantat singura si ca a fost acompaniata magistral de Roxana noastra? As fi vrut sa vad mai multa lume si aici, la cativa metri, la usa aceasta. Si ma asez pe bancheta de aici, infoindu-ma-n sal, ca o Rosa Parks pe scaunul ei de autobuz. E mica mea greva. E micul meu semn de exclamare. Stiu sigur ca maine (maine – candva), usa Roxanei va fi din ce in ce mai asaltata.
    Si barbatul de langa mine stie. Mi-e clar lucrul asta. E de aici. Din lumea aceasta. A coridoarelor artistilor, a luminilor si umbrelor lor, a birourilor unde se iau deciziile. Se simte. Dinspre mainile frumoase si nervoase ce par sa fi intalnit pianul, dinspre mersul nerabdator si impetuos de pe acel coridor - un mers de cal pur sange ce trece printre… sa spunem doar… alti cai… atunci cand o saluta scurt pe Devia, cand Devia iese. Ceilalti, toti, se strang ciorchine in jurul sopranei, flori, fotografii, replici admirative, retragere cu surle si fanfare. Fac  si eu o poza, de departe, cu cei care o pozeaza.

    Apoi, abia apoi, in linistea ramasa, ma ridic si fotografiez un manunchi de chei ce atarna de undeva, pe coridor, langa noi. Il vad pe Charles ca rade. Ii spun: ,,Ce vrei, sunt ziarist! Ma atrag detaliile" - si rad si eu, complice, din mica greva in care am fost alaturi. Aproba: ,,La Fenice are multe detalii aparte, doar sa le vezi". Schimbam alte cateva cuvinte, intr-o pasta de amabilitate si asteptare. Atunci nu stiam, e Charles Fabius, cel care a facut regia secunda la ,,Norma", multi ar adauga aici treaba cu colaborarea lui cu Robert Wilson sau proiectele lui de la Guggenheim New York, sau… altele. Eu spun doar ce era atunci, in momentul acela, fara carti de vizita la iveala: uite un om langa care gestul artistic gaseste loc sa se intample, langa care pot creste nestingherit paduri de sunet, de gest, de culoare. Aparte om.
    Sfarsit de spectacol
    Se termina si forfota celor care ajuta scena. Pleaca si peruca Adalgisei, prilej sa schimb o replica si cu Osvaldo, cel care i-o ia. Cu un chip pe care n-o sa-l uit repede, hair-stilistul mi se loveste de retina, mie, cea fara memorie vizuala – e simplu sa descifrezi ecuatia lui de om-artist, specificul vine abia dupa asta, pornind de la asta, cu delicatete, cu pretiozitate interesanta. Ii zambesc cald - ,,te stiu de o mie de ani – i-as spune – as vrea sa te-ntreb de urmatoarea mie de ani, ce va veni". Cate intreteseri de personalitati aparte, de abordari aparte ale artei, ale luminii, ale jocului cu ea. O bucatica de timp in zona cabinelor din La Fenice, ganduri cat pentru o lume intreaga.
    Vorbesc scurt cu Roxana, imi agat ochii in stropul de lumina ce vine din pietricica de la lantisorul ei, pe care il vazusem, cu ochi cercetator, din timpul aplauzelor - mezzosoprana imi va spune, zilele urmatoare, ca nu a fost o problema cu Kara Walker a intra pe scena cu mici ,,efecte personale" si ca, in multe, regizoarea a oferit libertate artistilor. De asemenea, ca e vorba de un dar de suflet din partea parintilor ei. Mereu, din ochi frumosi, Roxana ajunge la ochi si mai frumosi, cand vorbeste despre parintii ei, despre familia ei. Dar si asta aveam sa aflu mai tarziu. Acum trebuie sa stabilim unde ne vom intalni, pentru restul.
    O intreb de are vreun loc favorit in Venetia, dar totul e inca pe zbarnaiala in jur, pe des-facere, pe graba, a mai aparut cineva care o asteapta, un cuplu din Japonia, prieteni ai ei, asa ca o intreb de pot lansa eu o idee. Accepta, ii spun cu jumatate de gura de Cimitirul San Michele - e putin ciudat sa inviti pe cineva pe care nu cunosti, inca, la un cimitir, cand n-ai mult timp sa explici ce e cu cimitirul ala si de ce te-ai gandit ca ar fi un loc bun. Dar Roxana accepta, oferindu-mi incredere la alegere. Urmeaza sa ne intalnim intr-un alt loc care mi-e drag, si despre care care simtisem mereu ca va veni momentul cand sa fie parte dintr-un scenariu deosebit din tot ce am de facut in Venetia: piata dintre Spitalul Civil, intrarea principala, si Biserica Giovanni e Paolo. Si de aici urmeaza sa vedem, impreuna, cine e Roxana Constantinescu, omul.

    Plec in noapte. Cu intrebari, cu asteptari, cu frisoane. ,,Norma" inca nu s-a terminat. In statia de vaporetto de la Giglio, de unde astept un 1 spre casa, doua doamne in varsta diseca spectacolul. Am alta parere decat a lor, dar tac. Ies spre apa, cat mai departe de ele, la marginea pontonului de pe Canal Grande, dar nu e de liniste: din dreapta, de pe acoperisul Guggenheim-ului de Venetia, vine muzica stridenta, e un chef, e genul de sunete pe care nu le vrei acum.
    Nu e noapte pentru somn, iau N-ul spre Lido, imi ascult gandurile asteptand sa apara soarele, pe plaja, jongland cu intrebari si decizii. E prima data, in cele trei luni de cand stau aici, ca prind rasaritul soarelui in Lido. Si abia cand soarele de - inca - august e destul de sus, dincolo de linia orizontului, de nave, de pasari si de micimi, se termina ,,Norma" si pot sa vin acasa si sa fie loc pentru restul, pentru tot.
    *
    Nu cred in voce ca instrument neutru. Nu cred in voce nelegata de personalitatea celui care o foloseste. Nu ma intereseaza. Este alegerea mea. Am ALES sa ascult si mai ales sa scriu despre voci ale unor oameni cu caracter. Roxana Constantinescu este un astfel de om. Cred. Asa o dezghioc eu, din suma de lucruri pe care le simt pana acum, pe care le-am citit despre ea, pe care le-am primit, cerand pareri in lumea vocilor. Este o voce cu suflet.
    Oamenii buni si frumosi cred ca vin din doi snopi mari. Ai celor luminosi, care au trait asezat si care rasfrang cu generozitate ceea ce au primit. Si ceilalti, care, lovindu-se de rautatea celor din jur si de nefericirile lor sau ale altora, au procesat substanta aceasta si au faurit din ea lumina.
    Roxana pare un om luminos prin definitie, de la radacina. Eu nu sunt deloc asa - va fi interesant de vazut de vom putea gasi un numitor comun pentru ce va urma. Pentru ca astfel de interviu nu este o oglinda ci un pact - uneori lupta - intre doua persoane. O laminare de otel.
    O vizita la Stravinsky si Diaghilev
    Dar lucrurile isi gasesc repede o matca fireasca. Ne intalnim acolo, langa spital si biserica, pregatesc cadrul primelor poze exact pentru a prinde si felul in care se unesc cele doua cladiri - dupa ce ma iau la harta cu un gondolier deranjat de concurenta, in locul unde-si facea veacul. Apoi mergem frumos sa luam vaporul spre cimitir.

    Trecem pe langa statuia lui Dante si a lui Vergiliu, intr-o barca, a lui Frangulyan, aflata intre spital si cimitir. O ador. Ma bucur sa o impart cu Roxana. Dar mai e ceva. Cand ajungem in zona destinata copiilor, cea veche, artista imi spune ca e prima data cand intra intr-un cimitir fara sa aiba o treaba anume, personala, acolo. Asa ca, pe langa poarta si curtea de care aveam nevoie pentru cateva poze, devin un ghid al ideii de spatiu cultural care este, uneori, un cimitir. Il gasim pe Doppler, intram la sala rar dibuita de turisti a urnelor funerare, trecem pe la Stravinsky, Diaghilev si Karl Filtsch. Pe la Brodsky, apoi. Doar pe Ezra Pound nu il gasesc – ca de obicei, in ultimele dati…
    Ne ataca tantarii tigru. Fugim in partea cealalta a insulei, la poarta din metal dantelarit, de unde privesti spre Venetia. Aici am deslusit, candva, intelesul cuvantului ,,serenitate". In afara de sora mea, Roxana e singura cu care am ajuns sa impart poarta asta. Ma bucur ca i-am facut-o cadou.

    Bine, sa impart cu Roxana, e una – dar si cu un nou roi de tantari-tigru, care ne fac sa jucam tontoroiul, aici, si care ne scurteaza sesiunea foto, e cam mult. Ii promit invitatei mele ca, spre iesire, curtea franciscanilor e doar cu piatra, si, sper, acolo nu vor mai veni felinele alea zburatoare dupa noi. N-avem noroc dar, printre picaturi, prindem si cateva poze bune, si cateva replici pentru interviu, si… si inca ceva. Ceva esential, care se leaga uneori, rar, cred, eu, intre oameni. Crestem un inceput de prietenie. Din cum suntem, din ce vedem ca important in viata. Dar materialul este despre ea. Important e, doar, in aliniatul acesta, ca omul cu care am pornit la drum pentru un interviu a deschis usile si pentru o amicitie.
    Cu Roxana Constantinescu, treaba asta vine firesc. Probabil tine de intuitia care o ajuta sa isi gaseasca acea curgere lina pe scena. Si ma trezesc, cu surprindere, de cateva ori, ca rad in hohote, cu toate cele pe care le discutam, chiar daca strabatem un cimitir. Ma straduiesc sa nu o mai fac, din respect pentru loc. Dar Roxana ma face sa uit, ca o apa rece si proaspata, ca o apa vie. Sarim de la una la alta, de la scena la small talk, de la monumentele din jur la glume de fete cucuiete. Parca ne stim de-o viata. Nu e meritul meu - e al ei. Eu o ghidam doar prin cimitir - ea,  prin toata povestea asta, de dincolo de interviu, - spre a cunoaste un om nou. Participativ, nu aseptic.

    Cu toata frumusetea din jur, si istoria, si lumina, si linistea, fugim din San Michele. Urcam intr-un alt vapor, spre Fondamente Nove, si facem dreapta - chiar daca mai demult stateam in Canareggio, cand veneam la Venetia, la un minut de locul unde locuieste Roxana acum, nu stiam decat cateva drumuri din sestier, asa ca acum e timpul ca mezzosoprana sa aduca ,,Venetia ei" in ecuatie. E frumoasa Venetia ei. Primesc cadou o biserica noua, pe care n-o stiam deloc, si nici nu banuiam ca exista acolo unde era, un pod aparte, asemanator cu Podul Diavolului din Torcello si, pentru scris, o cafenea unde aflu ca exista pe lume si shakerato. E bun shakeratto. Cafea, bucatele de gheata. Se pare ca, intr-adevar, cum avea, sa aflu mai tarziu, Roxana dibuieste toate cafenelele placute si care stiu sa-ti ofere soare. Si vin si intrebarile.
    Cum s-a cladit acest rol
    – Ce ar trebui sa se intample sa refuzi un rol?
    – Vorbim despre un rol care in mod normal face parte din repertoriul meu? Atunci motivul refuzului ar fi un concept regizoral absurd, care contravine muzicii si firului dramatic. Apreciez montarile moderne, dar nu sunt o sustinatoare a ridicolului si extravagantelor pe scena, doar din dorinta de a fi ,,altfel". Imi plac provocarile, rolurile de compozitie, cred ca este important sa te transpui, sa te lasi liber, sa iti uiti identitatea pe scena, sa devii acel personaj.
    – Ce inseamna comunicarea pentru tine?
    – Cand vorbim despre opera, cred ca valoarea este aceeasi pentru muzica si cuvant. Evident, cunoastem toti expresia ,,prima la musica, poi le parole". Dar emotiile, culorile, sunt transmise prin sinceritatea cuvantului si respectul sacru al partiturii vocale. De curand, cineva mi-a zis ca sunt ,,una voce con anima". Cred cu tarie ca, atunci cand canti cu sufletul, ti se aude sufletul. Pentru mine, comunicarea e primordiala... Nu ma simt niciodata singura. Imi place sa daruiesc, sa ma daruiesc si daca publicul paraseste teatrul cu o oarecare nostalgie, cu ganduri, cu inima plina, atunci ceva a fost bine.
    – Cum vezi raul din lumea voastra?
    – Eu, de raul asta despre care se vorbeste, care cu siguranta exista, inca nu m-am lovit. Sigur ca este o lume a competitiei, cu totii ne dorim sa cantam in teatre importante, roluri mari, dar, in vanatoarea de contracte, artistul ar trebui sa fie menajat, responsabilitatea revenind agentilor. Eu am incredere in cei care ma reprezinta, inteleg ca lucrez intr-un univers subiectiv, unde gusturile directorilor, regizorilor, dirijorilor sunt individuale, si ma concentrez pe rolurile mele, pe studiu. Iata, intr-o productie de ,,Cosi fan tutte" se cauta o Dorabella blonda; nu, nu era vorba despre culoarea parului – s-ar fi rezolvat usor cu o peruca – ci de tipologia unei fete blonde. I am a proud brunette. Si am aceasta calitate, cred, de a accepta faptul ca suntem diferiti, ca placi sau nu placi, important este ca eu cu mine sa fiu multumita. Si sunt multumita de alegerile facute, de faptul ca acum cinci ani am inceput o cariera de ,,liber-profesionista" unde pot dedica timp studiului, pot selecta anumite oferte si pot pasi pe scenele teatrelor din intreaga lume.

    – Cum te apropii de un rol?
     – Uite, haide sa vorbim despre Adalgisa. Am debutat rolul in Zürich. Dar tot procesul de cunoastere, de apropiere fata de rol, a inceput cu libretul. Cu povestea. Cine este, de unde vine, ce varsta are, ce experiente... totul, regasesti in text. In plus, este asa de detaliat descrisa de catre celelalte personaje: Norma, Pollione. Imposibil sa nu o vezi. Am studiat rolul impreuna cu profesoara si totodata mentorul meu, Ileana Cotrubas, m-a ajutat sa inteleg nu doar aspectul psihologic, dar si abordarea stilistica, sa descopar o paleta de culori vocale care sa o picteze pe Adalgisa prin prisma personalitatii mele.
     – Cum a fost experienta construirii rolului aici la Venetia?
    – Scurta. Perioada de repetitii a fost de o saptamana. Dar eu facusem parte din distributia premierei, unde am lucrat o luna alaturi de oameni inspirati si generosi. Singura surpriza, de aceasta data, a fost ca faimosul duet ,,Mira, o Norma" care se canta transpus cand Adalgisa este o mezzosoprana, urma sa se faca in original.
     – S-a mai intamplat.
    – Da, dar de obicei informatia ajunge cu mult timp inainte. Este o cu totul alta tesatura vocala, asadar impune o alta abordare tehnica, si timpul este valoros. In plus, racisem. Rau. O traheita, cosmarul cantaretilor. Nu ocoleam gandul unei eventuale anulari, pentru ca nu e un rol pe care sa-l pacalesti. Dar puterea mintii face minuni.
    – Cu cine te-ai sfatuit?
    – Cu doamna Cotrubas, cu medicul foniatru, cu familia. Medicul era sigur de refacere, pana la premiera, dar a trebuit sa tac in timpul repetitiilor. Eram ca un pestisor, pe scena. Miscare da, voce nu. Dirijorul Daniele Callegari a cantat in locul meu. Mi-a spus: ,,Pentru mine esti o descoperire, nu vreau sa te pierd". Sustinerea lui a fost decisiva. Si in spectacol – am cantat.

    – Ai vazut alte spectacole aici, la La Fenice, inainte de a ajunge sa lucrezi pentru Norma?
    – Nu. Am intrat pentru prima data in teatru cand am audiat pentru rolul Adalgisa, acum doi ani. Si imi amintesc foarte bine emotia resimtita cand am pasit pe scena si am constientizat pasii mei pe urmele unor pasi de aur. Tremur. Este unul dintre cele mai frumoase teatre din lume.
    – Te-a primit cineva vreodata prost pentru ca esti din Romania?
    – Nu. Muzica nu are cetatenie. In plus, cred cu tarie ca cei din jur sunt oglinda ta. Reaua-vointa m-a ocolit pana acum.
    – Ai pornit de la Corul de Copii Radio. Cum s-a intamplat trecerea spre a fi solista?
    – Cantand. Cantand in cor, de la varsta de cinci ani. Doi ani mai tarziu eram solista si am crescut alaturi de acest ansamblu fantastic, care mi-a oferit o bogatie sufleteasca de nedescris. Canto-ul clasic, mai tarziu, a fost o alegere fireasca. In plus, copil fiind, imi placeau rochiile cu crinolina. Le-am purtat mai tarziu.
    Despre trecut prezent si viitor, cu mult optimism
    – Cum a fost cu percutia?
    – Ne-am placut reciproc, dar ca dragoste pasagera. Glumesc. Intotdeauna am stiut ca voiam sa cant. Insa nu era suficient. Voiam sa studiez solfegiu, istoria muzicii etc. Asadar, la sfatul doamnei Eugenia Vacarescu Necula, dirijoarea Corului de Copii, ai mei m-au inscris la Liceul de Muzica George Enescu. Aveam 11 ani. Optiunile de instrument erau ceva mai limitate: instrumente de suflat, percutie, chitara, contrabas. Am ales percutia, iar mai tarziu mi-a ajutat enorm! Am regasit aici, la Venetia, in dirijorul Daniele Callegari, un coleg de percutie. Amandoi cu diplome.
    – Partenerul tau nu e din lumea artelor, nu canta. Cum e cuplul vostru?
    – E armonios. E complex. Nu stiu daca o relatie cu un muzician m-ar implini. Am nevoie de acest echilibru care vine din partea unui om care apreciaza arta, dar care ma imbogateste tocmai pentru ca are o cariera diferita. Facem parte din doua lumi diverse, viata noastra nu e monocroma, dar ne regasim in aceleasi pasiuni, interese. Eu pe scena traiesc, ard, ma arunc cu tot ce am, dar apoi trag dupa mine usa teatrului si acasa am linistea, intimitatea unei vieti normale.
    – Tot aud treaba asta cu tineretea. Canti de ani buni – nu te deranjeaza, cumva?
    – E un compliment. Cat timp inveti, esti tanar. Artistul este intr-un permanent studiu, in permanenta formare. As vrea sa fiu descrisa ca tanara tot timpul vietii. Inseamna ca si sufletul e unde trebuie.

    – Spune-mi despre parintii tai, cei de la care ai firul de lumina pe care-l porti mereu la gat.
    – Din ziua in care am primit lantisorul asta, nu m-am despartit de el. E felul meu de a-i simti pe ai mei aproape atunci cand nu sunt in sala. Parintii si sora mea – sunt dragostea aceea mare, neconditionata, sunt echilibrul meu sufletesc. Am pasit impreuna in viata, avand intotdeauna sustinerea lor, iubirea absoluta. Suntem foarte apropiati, ne telefonam aproape zilnic, vin sa vada spectacole…  Familia este totul pentru mine. Stiu cat de multe sacrificii au facut, de-a lungul vietii, pentru viitorul meu si al surorii mele, si, atunci cand sunt in sala, la spectacol, cant doar pentru ei, ca mai apoi sa ii imbratisez la cabina si sa le vad zambetele, mandria…
    De la pisica neagra la terasa in soare
    – Cum te apropii de locurile, de orasele unde ai diversele productii?
    – Totul incepe cu detaliile de logistica. Daca perioada este lunga – gasirea unui apartament care sa imi placa, sa aiba terasa si sa fie in apropierea teatrului. E important sa ai o ,,acasa" in saptamanile respective – hotelul nu e o varianta. Apoi, in timpul liber, descopar orasul. Intai ca o turista disciplinata, cu lista obiectivelor turistice in mana – mai tarziu ma ratacesc cu o placere nebuna si doar ,,google maps" ma mai aduce la adresa. In plus, ador cafenelele. Si, cum spune partenerul meu – ar trebui sa fac un blog al cafenelelor in soare, pentru ca, in toate orasele pe care le vizitez, gasesc doua – trei terase insorite, in functie de ce parte a zilei e, si, sperand ca e vreme buna, le frecventez cu regularitate. Ce poate fi mai minunat decat cafeaua, o carte, muzica si soare?! Compania si ciocolataa. Dar, in rest… imbatabil!
    – Ce amintiri aduci, de regula, cu tine?
    – Obiecte de decoratiuni interioare, bijuterii artizanale, condimente, tot felul. Aici, in Venetia, am cumparat o lampa. Decoram apartamentul din Paris si i-am gasit deja un loc.  In plus, cumpar  un magnet din fiecare oras vizitat. O geografie a sufletului. Si a frigiderului. Ha, ha!
    – Ce e neobisnuit la tine?
    – Neobisnuit… nu stiu. Dar sunt superstitioasa. Sunt cateva lucruri de care nu ma despart niciodata. Uite: martisor  de la parinti, pietre de ametist din Israel; incerc  nu ma intorc din drum, sa nu vad pisica neagra taindu-mi strada, nu fluier in casa – chestii de-astea.

    – Din ,,acasa la parinti" ai ajuns la ,,acasa la Paris" – cum e?
    – Iubirea, bat-o vina. Dar am fost  ,,acasa la Viena", unde am sora, prieteni, oameni dragi.
    – Ce te face sa plangi?
    – Dorul.  Si, uneori, singuratatea. Asta e pretul. Da, sunt norocoasa pentru ca fac ceea ce imi place, imi traiesc pasiunea, dar reversul acestei fericiri este permanenta calatorie in lume, cand cei dragi nu iti pot fi tot timpul aproape. Si asta ma intristeaza. Uneori, pana la lacrimi. Singuratatea te obliga sa te cunosti, sa te asculti, dar, la sfarsitul zilei, vrei, poate, o imbratisare… si trebuie ta te multumesti cu una virtuala. Plang la filme. Si plang deseori cand vad batrani singuri, neajutorati. Mi se face dor de mamaia mea, care statea cu noi. Si care ne-a parasit prea devreme…
    *
    Cam asta este partea oficiala din prima intalnire a noastra, de bantuiala prin Venetia si imprejurimi. La urmatoarea, pornim din acelasi loc, mergem la Biserica San Francesco della Vigna, la Capela Sagredo, apoi, acolo, pe coridoare cotite, spre locuri cu tablouri de o mare valoare, unde nici nu stiu niciodata de avem voie sa fim. Si spre curtile interioare cu pietre funerare pe jos, care ne numara pasii. Cel pe care il rugam sa ne faca o fotografie impreuna e un chinez pe care eu il mai intalnisem intamplator, prin oras. Roxana il saluta in limba lui, jovial. Acesta se uita la ea, nedumerit. Cantareata ii explica: in urma cu o luna tocmai fusese in turneu in tara lui.
    Ne mai intalnim cu niste cunostinte, in oras, dam chiar si de gondolierul cu care ne luaseram in vorba cu cateva zile inainte - Roxana pare un magnet pentru oameni. Si pentru toti are cate un zambet, cate o vorba asezata si buna. Si mai trec cateva spectacole venetiene si, deja in tari diferite aflandu-ne, mai vin cateva intrebari, ce au crescut in timp.
    Succes, prietenii, intamplari
    – Ce prieteni ai? Ai oameni pe care sa ii poti suna la patru dimineata?
    – Da. Am prieteni din copilarie, cu care am crescut; din facultate; de mai tarziu. Si stiu ca sunt acolo tot timpul, zi si noapte.
    – Cum o sa fie cand o sa ajungi si mai mare in topul mondial?
    – Ar trebui sa fie la fel. Nu inteleg de ce succesul schimba unii oameni. Da, se limiteaza timpul fizic, exista mai multe ,,obligatii", dar generozitatea si respectul pentru cei de langa tine, seriozitatea pentru studiu, valorile morale ar trebui sa ramana la fel. Diva secolului XX este ,,the girl next door", si mie imi place. Pentru ca am intalnit multi artisti mari – si multi de o modestie si naturalete deosebite.
    – Spune-mi ce intamplari ciudate ai avut, legat de scena.
    – Oooh, sunt multe. De exemplu, la Opera din Viena, in ,,Flautul Fermecat" era un moment in care trebuia sa astept sub scena, si sa deschid o ,,usa" din podea, pe un anumit cuvant cheie. Dar nimeni nu imi spusese ca va fi fum, pentru un mai mare efect. Eu, asteptand intrarea, in genunchi sub scena, vad tot fumul asta. M-am speriat si am plecat in marsul piticului spre margine. Ca, mai apoi, regizorul de scena sa imi spuna ca e totul ok si, din fericire, m-am intors la locul ,,incendiului" la timp. Altadata, tot la Viena, in ,,Povestirile lui Hoffmann" (regia semnata Andrei Serban), nu am vazut un perete din sticla si, cum alergam pe scena, a fost o lovitura din plin – fara accidente. In ,,Romeo et Juliette", mi-am adus bicicleta personala pentru o plimbare pe scena, in timp ce cantam aria lui Stephano. Iar, de curand, la Budapesta, am ramas blocata in toaleta. Restul colegilor – pe scena. Am batut usa, am strigat – nimic. Dar aveam, la costum, o sabie. Am folosit-o sa ma ,,eliberez". Peripetii de tot felul.
    – Ce tine de tine, la un rol?
    – Intelegerea si cunoasterea posibilitatilor vocale, fizice. Incerc sa recunosc cand un rol nu mi se potriveste, cand e prea devreme, cand e prea ,,la limita". Ca muzician trebuie sa te asculti mereu, pentru ca, cine esti azi, nu ai fost ieri, si nu vei fi maine.

     – Cum a fost colaborarea cu Kara Walker?
    – Libera. Ca o piesa de jazz, unde improvizatia mi-a apartinut. ,,Norma" a fost prima productie a Karei, o artista deosebit de talentata, care a venit cu o scenografie, decoruri, costume de mare frumusete si delicatete, si care a lasat cantaretii sa se insereze natural in acest spatiu estetic. Eu am propus, ea a primit, si perioada de lucru a fost tare placuta.
    – Ti se pare justificat cum spun artistii, despre cineva cu care s-au intersectat, la un spectacol pentru care au lucrat impreuna, ,,prietenii mei"?
    – Sigur ca se formeaza amicitii, pentru ca petreci o perioada suficient de lunga incat sa ajungi sa iti cunosti colegii – deseori timpul liber este in aceeasi formula, iar lumea asta e o lume mica. Exista un filon al familiaritatii. Prietenia, insa, este un lucru profund, dar amici dragi, intre colegi, am multi. Si, deseori, exista placerea revederii cu oameni cu care ai colaborat deja.
    – Scuza talentul lipsa de caracter?
    – Definitv, nu.
     – Cum te simti la Paris, dupa toate problemele din ultima vreme? E oaza mea de liniste. In viata cotidiana a parizianului, in viata mea, nu s-a schimbat nimic. Turistii sunt ceva mai reticenti. Dar aceste episoade dramatice nu ar trebui sa umbreasca normalitatea – mergem inainte. Noi locuim intr-un cartier calm, verde, ne plimbam, iesim la expozitii, la concerte, la restaurante, dar, cel mai bine, dupa atat de multe zboruri, apartamente, teatre… este acasa.
    – Ai gasit deja un loc lampii din Venetia?
    – E inca infasurata in plasticul cu bule, nu am avut timp. Dar curand. Ii fac o poza si ti-o trimit.
    Si cam asa se termina partea cu interviul. Cu multe apasari legat de ce, poate, ar mai fi fost de intrebat. Cu ce ar mai fi fost de spus, pentru anii viitori, pe langa de vocea aceasta atata de frumoasa, care ni se desfasoara de pe marile scene ale lumii. Si parca orice as spune, de incheiere, ar fi ca un sfarsit retezat, al unui lucru ce merge mai departe sub ochii nostri, uneori prin complicitatea noastra, dornica sa fie parte din confirmarea unui alt mare nume de cantaret de opera din Romania, care-si cladeste recunoasterea mondiala oficiala.

    Candva, nu mult de acum, pentru Roxana va fi ,,Carmen", in care asteapta toata lumea sa o vada. Vor fi alte roluri mari. Alte mari scene ale lumii, dupa care ii vom bate cu aceeasi bucurie la usa cabinei, pentru felicitari. Probabil important e ca vom avea si speranta ca ne va deschide cu aceeasi larghete sufleteasca a comunicarii, indiferent de va fi salutata in romana, engleza, italiana, olandeza sau chineza. Aici e batalia cea mare. Roxana Constantinescu va deveni tot mai mult ,,diva", cuvantul despre care spune ca ii da urticarie, prin voce si dupa ,,cotatia" pentru marile scene ale lumii. Dar, daca va ramane aceeasi crenguta de alun, frumoasa si buna, sufleteste, pe care am cunoscut-o langa scena venetiana, ,,the girl next door", suntem toti castigati.
    Ramona Balutescu
    Credit foto: Michele Crosera (La Fenice), Ramona Balutescu
    The post ,,Una voce con anima" - Roxana Constantinescu appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Colegii nu-l lasa sa demisioneze! Chestorul Popa s-ar fi razgandit


    [2016-09-22]
    Cu chestorul bihorean Liviu Popa e o situatie demna de Benny Hill. Sau de cazul fostului sef de la IPJ Neamt, Aurelian Soric, care a fost tinut ,,cu forta" in functie de subalternii care il aplaudau la televizor si nu acceptau demisia sefului dupa ce respectivul, printre altele, s-a facut de mirul lumii aparand public […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • De la ,,negrisori" la ,,creiere": Companie cu vanzari de 5,6 miliarde dolari pe an, Celestica si-a infiintat la Oradea cel mai tare Centru de Servicii Globale (FOTO)


    [2016-09-21]
    Scepticismul oradenilor care cred ca marile corporatii ii vor doar ca ,,negrisori pe plantatie", care sa lucreze mult pentru bani putini, primeste o lovitura grea. La 12 ani dupa instalarea pe Soseaua Borsului, Celestica Oradea - unde se produc echipamente pentru industria aerospatiala, comunicatii, medicina si energie regenerabila - a facut un salt spectaculos, de la stadiul de ,,mana de lucru" la cel de ,,creier", prin deschiderea aici a singurului Centru de Servicii Globale din Europa, cel mai important al companiei la nivel mondial. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Viniturile care ne conduc


    [2016-09-20]
    Vestea ca se vor demola cateva case pe strada Avram Iancu i-a facut pe liderii UDMR sa pregateasca o serie de proteste, pe motiv ca se pierde din identitatea veche a orasului, adica cea maghiara. De cate ori apar subiecte sensibile, se arunca in spatiul public acuzatii grave, cum ca actualii conducatori ai Oradiei se comporta barbar, ca nu iubesc orasul pentru ca sunt niste vinituri. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Andy Garcia il va juca pe Constantin Brancusi in filmul biografic "The Sculptor"


    [2016-09-20]
    Actorul Andy Garcia a fost distribuit in rolul sculptorului roman Constantin Brancusi in filmul biografic "The Sculptor". Anuntul a fost facut de regizorul Mick Davis care semneaza si directia filmului "Modigliani", turnat in Romania.  [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • In control pe santierul Autostrazii Suplacu de Barcau - Bors


    [2016-09-18]
     Aflat in Bihor unde a inspectat lucrarile pe DN 76, directorul general CNADNR, Catalin Homor, a facut o vizita de lucru si pe santierul Autostrazii Suplacu de Barcau - Bors.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    In control pe santierul Autostrazii Suplacu de Barcau - Bors
    Sursa: Bihon.ro
  • EduFest, festivalul voluntariatului: Tinerii oradeni au facut cunostinta cu zeci de ONG-uri (FOTO)


    [2016-09-18]
    Parcul 1 Decembrie a fost animat de sute de tineri, sambata dupa-amiaza, dornici sa descopere ofertele de practica si voluntariat ale mai multor ONG-uri locale. 24 de asociatii din diferite domenii de activitate au fost prezente la targul EduFest. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Timisoara, Capitala culturala europeana in 2021


    [2016-09-17]
    Municipiul Timisoara a fost desemnat, vineri, Capitala Europeana a Culturii in 2021, in finala concurand si Baia Mare, Bucuresti si Cluj-Napoca. Anuntul a fost facut la Bucuresti de juriul international delegat de Uniunea Europeana. Orasul de pe Bega a candidat cu un proiect care se numeste "Lumineaza orasul prin tine". [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Banatu-i fruncea: Timisoara va fi capitala culturala europeana in anul 2021!


    [2016-09-17]
    Reprezentantii forurilor europene au anuntat ieri vestea cea mare: Timisoara va fi, in 2021, capitala culturala europeana, impreuna cu alte doua orase din Macedonia si Grecia. Anuntul a fost facut la Biblioteca Nationala de la Bucuresti, in cursa finala pentru titlul onorant de mai sus concurand si capitala tarii noastre, dar si Cluj-Napoca si Baia […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Ambasadorul Statelor Unite ale Americii s-a pozat cu steagul secuiesc!


    [2016-09-15]
    Ambasadorul SUA la Bucuresti, Hans G.Klemm a fost fotografiat impreuna cu controversatul steag secuiesc, in cadrul unei vizite in regiune, starnind reactia Ministerului Afacerilor Externe. "I-am facut cadou un steag al comunitatii secuiesti, steag care a devenit si simbolul lipsei de respect al autoritatilor fata de comunitatea secuiasca", a spus primarul din Sfantu Gheorghe. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Perchezitii DNA la Episcopia Ortodoxa Oradea si la Manastirea Izbuc! Vizati: episcopul Sofronie si staretul Mihail


    [2016-09-15]
    Descinderi, joi dimineata, la Episcopia Ortodoxa a Oradiei, dar si la Manastirea Izbuc. Procurorii DNA fac perchezitii intr-un dosar in care vizati ar fi episcopul Sofronie Drincec, dar si staretul Mihail Tarau, pentru fapte de coruptie. Cei doi au mai facut obiectul unor suspiciuni privind "vanzarea" de parohii pe spagi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Macar cantitativ, merita sa stiti ce a facut alesul dumneavoastra in Parlament!


    [2016-09-14]
    Conform unui clasament realizat in functie de gradul de implicare si activitate politica a parlamentarilor, judetul Bihor se afla pe locul 23. Cel mai harnic parlamentar a fost liberalul Gavrila Ghilea iar cel mai lenes UNPR-istul Ioan Hulea care, drept rasplata, a fost pus presedinte la PMP Bihor. Din pacate nu exista si un clasamaent […]
    The post Macar cantitativ, merita sa stiti ce a facut alesul dumneavoastra in Parlament! appeared first on Presa Oradea.
     Conform unui clasament realizat in functie de gradul de implicare si activitate politica a parlamentarilor, judetul Bihor se afla pe locul 23. Cel mai harnic parlamentar a fost liberalul Gavrila Ghilea iar cel mai lenes UNPR-istul Ioan Hulea care, drept rasplata, a fost pus presedinte la PMP Bihor. Din pacate nu exista si un clasamaent care sa evalueze calitativ activitatea parlamentarilor.
    Pentru inceput este foarte important de explicat cum s-a facut acest clasament. La baza lui sta Indicele agregat al Activitatii Parlamentare (IAP) adica o medie ponderata a principalelor activitati parlamentare care insumeaza initiativele legislative (in pondere de 30%), luari de cuvant (25%), declaratii politice (20%), intrebari si interpelari (15%) si motiuni (10%). Mai merita mentionat ca in unele cazuri, valoarea foarte mare a IAP este rezultatul numarului mare de luari de cuvant al liderilor de grup, presedintilor si vicepresedintilor de Camera sau Senat, prin natura functiei detinute.

    Din totalul de 595 de demnitari, in prezent sunt activi 357 de deputati si 157 de senatori.
    Bihorul, in coloana!
    Intr-un clasament pe judete, Bihorul se afla pe locul 23, cu o medie a IAP de 44,2%, la mai putin de jumatate comparativ cu judetul Vaslui (101,%) si dubla fata de Mehedinti (19,6%).
    Cei 17 parlamentari bihoreni au avut insa diferente mari in ceea ce priveste activitatea. Gavrila Ghilea din PNL este primul, cu un IAP de 101,35%, cele mai multe, 265, fiind intrebari si interpelari. Pe locul doi este Florian Bodog din PSD, cu un indice de 99,4% si care s-a remarcat mai ales prin luari de cuvant (152). Florica Chereches din PNL a vorbit mai putin si s-a axat pe partea de legiferare, unde conduce detasat cu 113 initiative legislative. IAP-ul ei este 78,8%.

    Cel mai activ parlamentar UDMR este fosta viceprimarita Biró Rozalia-Ibolya cu un indice de 53,1%, cele mai multe fiind intrebari si interpelari. Ea este urmata de colegul de partid Szabó Ödön cu un indice de 43,65%. Urmeaza patru liberali, Liviu Laza-Matiuta (39,4%), Lucia Varga (39%), Valeriu-Victor Boeriu (38,3%) si Ioan Cupsa cu 37,5%. Deputatul Sonia Draghici (PSD), decedata de curand, a vut un IAP de 36,6% ea fiind urmata de Adrian Merka de la minoritati cu 35,55%, de fostul ministru al Sanatatii, Cseke Attila cu 32,15%, de Cristian Bodea, proaspat membru al Partidului Ecologist Roman dupa ce a fost dat afara din PNL, are un indice IAP de 31% iar Gheorghe Costin din PNL are un indice de 29,9%.
    Cel mai inactiv parlamentar a fost Ioan Hulea, proaspatul presedinte al PMP Bihor, cu un indice de 11,75%, cu nicio declaratie politica si intrebare sau interpelare, urmat de Bogdan Gheorghe-Danut din PSD cu 17,45% si Sorin Ioan Roman (PSD) cu 26,4%, la mare distanta totusi de ultimul clasat.
    Clasamentul este la a patra editie fiind realizat de Ana-Maria Ungheanu si Ana-Maria Iatcu, in august 2016.


    Anul acesta, in 11 decembrie, romanii vor trebui sa puna stampila pe buletinele de vot ale noilor alesi. In acest context, statistica privind activitatea parlamentara prezentata mai sus este un factor important, dar nu suficient.
    Cei care doresc sa voteze in cunostinta de cauza, sa stie cu exactitate daca parlamentarul care a facut parte din vechiul legislativ merita un nou vot, trebuie sa faca si o evaluare calitativa a muncii acestuia. Nu este suficient sa vorbesti mult daca spui prostii si nici sa propui legi daca ele sunt proaste sau sunt impotriva interesului tau ca cetatean.
    Ichim Vasilica
    The post Macar cantitativ, merita sa stiti ce a facut alesul dumneavoastra in Parlament! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ploua cu disparuti de acasa: Un oradean e cautat de Politie si de familie


    [2016-09-14]
    Al treilea caz de disparitie de persoana in numai cateva zile a fost facut public de Politia bihoreana. Cetateanul este oradean, are 70 de ani si se cheama Iuliu Halasz. Oamenii legii spun ca barbatul a plecat de la domiciliu in ziua de 7 septembrie, fara a anunta familia, si nu a mai revenit. Halasz […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • ANUNTUL SURPRIZA facut de Ciolos chiar la inceputul sedintei de Guvern. Toate televiziunile sunt in BREAKING NEWS!


    [2016-09-13]

    Problema salarizarii bugetarilor va fi rezolvata printr-o OUG care va corecta disfunctionalitatile aparute pe fondul cresterii salariului minim si a comprimarii in jumatatea inferioara a grilei de salarizare si printr-un un proiect de lege multianual aplicabil din 2018, anunta Guvernul.







    [...]Citeste mai departe
    ANUNTUL SURPRIZA facut de Ciolos chiar la inceputul sedintei de Guvern. Toate televiziunile sunt in BREAKING NEWS!
    Sursa: Bihoreanul
  • Pasajele supraterane de pe centura din zona strazilor Ciheiului si Nojoridului vor fi deschise circulatiei rutiere la sfarsitul lunii septembrie


    [2016-09-13]
    Ministrul Transporturilor Sorin Buse a efectuat sâmbata, 3 septembrie, o vizita de lucru in Oradea, unde a inspectat stadiul lucrarilor la cele doua pasaje supraterane peste drumul de centura al municipiului Oradea din zona strazii Ciheiului, respectiv Nojoridului. Ministrul a fost insotit de Catalin Homor, directorul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale, de Marcel Bolos, secretar de stat in Ministerul Transporturilor si de primarul Ilie Bolojan.

    Cele doua pasaje rutiere au fost realizate printr-un parteneriat intre Ministerul Transporturilor prin CNADNR si Primaria Oradea. In cadrul acestui parteneriat, Primaria Oradea a realizat exproprierile pentru bretelele pasajelor si drumurile de legatura, precum si proiectarea lor, iar CNADNR a realizat licitatia si executia propriu-zisa a lucrarilor.

    In anul 2013, Primaria Oradea a inceput exproprierile in zona soselei de centura, necesare realizarii celor doua obiective de investitii, respectiv pasajul suprateran peste centura din zona strazii Ciheiului si cel din zona strazii Nojoridului. Au fost expropriate 55 de imobile proprietate privata, reprezentând terenuri, pentru care primaria a platit despagubiri in cuantum de 5.371.817 lei. Dupa finalizarea exproprierilor, Primaria Oradea a pus la dispozitia CNADNR terenurile pentru realizarea pasajelor. Contributia financiara totala a Primariei Oradea pentru exproprieri si proiectare s-a ridicat la suma de 1,5 milioane euro. 

    Constructia celor doua pasaje rutiere a inceput in luna mai 2015, iar termenul de executie prevazut in contract este de 18 luni, respectiv luna noiembrie 2016, pasajele fiind realizate din bugetul de stat si fonduri europene, prin Ministerul Transporturilor, având ca si beneficiar Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale. In urma discutiei cu constructorul, ministrul Sorin Buse a anuntat azi ca pasajele vor deveni operationale cu doua luni inaine de finalizarea termenului prevazut in contract, respectiv la sfârsitul lunii septembrie.

    ,,Aceste doua pasaje sunt un model pentru proiectele de acest gen care se fac in România. Nu e vorba doar de acest proiect, ci de tot ansamblul de pe soseaua de centura, cu un trafic zilnic de 25.000 de masini. Este un exemplu reusit nu doar de executie, dar si de parteneriat de succes intre autoritatea locala, care a facut proiectul, CNADNR si Ministerul Transporturilor. Eu leg aceasta de leadership-ul energic si eficient al dlui primar Ilie Bolojan, caruia ii multumesc foarte mult", a declarat Sorin Buse, Ministrul Transporturilor.

    Pasajul de pe Ciheiului are o lungime de 484 metri iar cel de pe Nojoridului are o lungime de 630 m, inaltimea pasajelor fiind de 5,5 metri. Pasajul din zona strazii Ciheiului a costat 19,4 milioane lei si a fost realizat de S.C. Poor Construct SRL, iar pasajul din zona strazii Nojoridului a costat 14,7 milioane lei si a fost realizat de Asocierea S.C.Freyrom S.A. - S.C.Procons Group.  

      [...]Citeste mai departe
    Pasajele supraterane de pe centura din zona strazilor Ciheiului si Nojoridului vor fi deschise circulatiei rutiere la sfarsitul lunii septembrie
    Sursa: Primaria Oradea
  • Pelerinii romani participanti la audienta jubiliara de la Roma, salutati cordial de Papa Francisc


    [2016-09-13]
    Pelerinajul la Roma al credinciosilor din Romania, la care au participat la finele saptamanii trecute aproximativ 500 de persoane, a fost onorat de Papa Francisc, in cadrul audientei jubiliare de la Vatican, cu un salut cordial, seful Bisericii Catolice adresandu-li-se anume grupului din tara noastra, din care a facut parte si Prea Sfintitul Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Doi criminalisti si un politist de la Arme, Explozivi si Substante Periculoase au facut furori cu racheta de tenis


    [2016-09-13]
    5 – 9 septembrie a fost perioada in care Oradea a gazduit finala Campionatului de Tenis al Ministerului Afacerilor Interne, iar trei oameni de la IPJ Bihor au castigat competitia. La etapa finala a Campionatul de Tenis al Ministerului Afacerilor Interne se califica cei mai bine clasati reprezentanti ai structurilor Ministerului Afacerilor Interne, in urma […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Ai talent? Du-te la Hotel Continental si dovedeste!


    [2016-09-13]
    Oradea se afla pe harta caravanei ,,Romanii au talent". In pregatirea noului sezon al emisiunii de la Pro TV, cautatorii de talente se opresc si pe la noi. Miercuri, 14 septembrie, de la ora 10, oradenii si alti bihoreni care considera ca au un talent care merita facut public si care ar putea ajuta la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Balcoane noi pe Podul Sfantul Ladislau!


    [2016-09-12]
    In cursul noptii de luni spre marti, respectiv cea de marti spre miercuri, (29-31 august 2016) au fost montate cele patru balcoane metalice in alveolele de belvedere ale podului Sf. Ladislau. Montarea acestora s-a facut in timpul noptii pentru a nu fi perturbata circulatia pe pod. Balcoanele semicirculare au dimensiunea de 2 metri pe 1,80 […]
    The post Balcoane noi pe Podul Sfantul Ladislau! appeared first on Presa Oradea.
     In cursul noptii de luni spre marti, respectiv cea de marti spre miercuri, (29-31 august 2016) au fost montate cele patru balcoane metalice in alveolele de belvedere ale podului Sf. Ladislau. Montarea acestora s-a facut in timpul noptii pentru a nu fi perturbata circulatia pe pod.
    Balcoanele semicirculare au dimensiunea de 2 metri pe 1,80 metri si sunt fabricate din confectie metalica.

    In ceea ce priveste corpurile de iluminat care mai lipseau, acestea au fost montate pe stalpii din balcoane ieri, 31 august.

    Totodata sunt in curs de executie lucrarile de finisaj de sub pod, astfel incat dupa terminarea acestora va urma demontarea schelelor.

    Lucrarile de reabilitare a podului Sf. Ladislau din Piata Unirii au fost executate de firma ceha Firesta-Fiser Rekonstrukce Stavby. Valoarea lucrarilor a fost de 5.15 milioane de lei.
    Ichim Vasilica
    The post Balcoane noi pe Podul Sfantul Ladislau! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • 15 ani de la atentatele de la 11 septembrie. Cine sunt romanii care au murit atunci


    [2016-09-12]
    Duminica se implinesc 15 ani de la atentatele din Statele Unite, comise de Al-Qaida la New York si Washington. Aproape 3.000 de oameni,  printre care 5 romani, au murit cand teroristii au deturnat mai multe avioane si le-au facut sa cada pe doua simboluri americane: Turnurile Gemene si Pentagonul. La trei saptamani dupa atacuri incepea razboiul Occidentului impotriva terorismului, un razboi care continua si astazi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Cseke insista: Liderii PNL, PSD si ALDE Bihor sa se alature UDMR pentru stoparea proiectului de reclasificare a localitatilor!


    [2016-09-09]
    Cu toate ca presedintele PNL Bihor, primarul Ilie Bolojan, s-a pronuntat deja cu privire la solicitarea de acum doua saptamani pe care deputatul Cseke Attila a facut-o privind demersurile ce ar trebui facute privind oprirea proiectului de reclasificare a localitatilor din tara, parlamentarul maghiar nu renunta la idee. Joi, 8 septembrie, in prima conferinta de […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Mercedes prezinta noua generatie de microbuze prin lansarea Vision Van


    [2016-09-08]
      Mercedes a prezentat astazi viitorul in materie de microbuze,Vision Van.Pe o piata care este in continua crestere si pe care producatorul german este lider de necontestat  inovatia este factorul care face diferenta.Dorinta expresa a CEO-ului care a facut lansarea in stilul binecunoscut a lui Steve Jobs,este aceasi ca a  echipei care a produs acest […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Seful Politiei Bihor a facut accidentul la volanul masinii lui Vasile Blaga


    [2016-09-07]
    Seful Politiei Bihor, chestorul Liviu Popa, a produs accidentul de luni, de pe centura Brasovului, conducand nu masina personala sau una a institutiei, ci un autoturism apartinand copresedintelui PNL Vasile Blaga. "Domnul Popa este un prieten de familie al domnului Blaga si i-a solicitat acestuia sa ii imprumute masina pentru o deplasare in Bucuresti", a explicat consilierul fostului ministru de Interne. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Seful IPJ Bihor, chestorul Popa, a facut accident la Brasov conducand masina PNL-istului Blaga!


    [2016-09-07]
    Fosul sef al Politiei Romane si sef de lunga durata al IPJ Bihor, chestorul Liviu Popa (foto) a fost, ieri, protagonistul unui accident rutier. Incidentul s-a produs pe centura ocolitoare a Municipiului Brasov, ,,picanteria" evenimentului rutier fiind ca, potrivit hotnews.ro, politistul bihorean conducea masina co-presedintelui PNL la nivel de tara, Vasile Blaga. Masina marca BMW […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Pompierii au controlat unitati de turism


    [2016-09-06]
     Saptamana trecuta, pompierii de la Inspectia de Prevenire din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta ,,Crisana" Bihor au facut 33 de controale la operatori economici si institutii, printre...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Pompierii au controlat unitati de turism
    Sursa: Bihon.ro
  • Vicepresedintele Bodea ii da cu flit lui Bolojan: De ce nu a facut nimic pentru parcurile industriale din judet in mandatul lui Popa?


    [2016-09-06]
    Propunerea primarului Ilie Bolojan ca Agentia de Dezvoltare Locala Oradea (ADLO) sa preia si de la Consiliul Judetean (CJ) Bihor sarcina dezvoltarii parcurilor industriale pare sa moara din fasa. Prin vocea vicepresedintelui care raspunde de partea economica (deci, implicit, si de proiectul de realizare a parcurilor industriale din teritoriu), Traian Bodea, CJ practic respinge propunerea. […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Dar ce aveti, oameni buni, cu Drincec? Protestez!


    [2016-09-05]
    Dupa cum deja am aflat toti - desi poate ca ar fi trebuit sa fie doar o stire de nisa, care sa nu intereseze pe multi dintre noi - niste calugari ai (ati ghicit!) Bisericii Ortodoxe Romane s-au inflamat pentru ca unii dintre capii lor au fost la o reuniune ceva mai larga, internationala, de […]
    The post Dar ce aveti, oameni buni, cu Drincec? Protestez! appeared first on Presa Oradea.
     Dupa cum deja am aflat toti - desi poate ca ar fi trebuit sa fie doar o stire de nisa, care sa nu intereseze pe multi dintre noi - niste calugari ai (ati ghicit!) Bisericii Ortodoxe Romane s-au inflamat pentru ca unii dintre capii lor au fost la o reuniune ceva mai larga, internationala, de ortodocsi, unde s-a pronuntat si cuvantul ,,ecumenism". Acuma, ca nu s-a pronuntat intrutotul ca mangaiere ci, mai degraba, ca piatra in geamul vecinului, este un detaliu care poate scapa usor unui cuib de vipere precum cel de la Manastirea Neamt. Si astfel s-a ajuns ca doi dintre ierarhii ortodocsi, mai precis mitropolitul Teofan din Iasi si episcopul Sofronie din Oradea, sa fie mangaiati in raspar, cu sanctiune scrisa si amenintari suave, de tot felul de vigilenti. Cu cateva semne de intrebare cu care toata povestea a venit la pachet.
    Am citit despre treaba asta mai intai in ,,Adevarul", acum cateva zile. Chiar are o oarecare insemnatate - nu pomenesc degeaba acest lucru. Nu de altceva dar, la ora la care Informatia devenea publica, prin intermediul tabloidului amintit, dupa linistea de la Oradea parea ca nici dracu' nu trimisese nimic la mult-incercatul episcop al Oradiei, Sofronie Drincec, ci doar mai tarziu, dupa ce s-a auzit de poveste, ceva cuib de talibani ortodoxoizi, ASTRADROM, s-a pus sa urle la luna si in Bihor, ca si in alte randuri, nepierzand vreo ocazie sa-si atace ierarhul.

    Asadar, ce avem noi aici? O salata de talibanism combinata cu o lucratura in care e bagata si presa. Dar, oare, de unde bate vantul?
    Din articolul dorit sau iesit fara voie ingalat din Adevarul nu este prea clar cine si cu ce a ajuns la PS Drincec. Acuma ca oamenii lui IPS Teofan mai au cate o zvarcolire de manie legionara legata de ,,dreapta credinta", nu trebuie sa mire pe prea multi - probabil asa-zis-cuviosii inca n-au aflat ca domnul Zelea Codreanu chiar nu a ajuns presedintele Romaniei, ca in faza cu partizanul care nu a aflat ca razboiul s-a terminat. Ce ma mira e ca IPS-ul locului n-a invatat de la faza cu ,,ploaia de pucioasa" ca un cor de caraieli aberante se poate asana dupa metode relativ vechi. Caterisirea e doar una dintre ele.
    Dimpotriva, mitropolitul Teofan, prin purtatorul sau de cuvant, a gasit de cuviinta sa raspunda celor de la Neamt cu explicatii mult prea fine si amanuntite, pentru o adunatura de spalati pe creier care nu vad decat latura hardcore a ortodoxiei drept fireasca, precum cei de la Neamt, care au aratat ce pot si acum opt ani, cand l-ar fi dorit jupuit de pielea sa ecumenica si tavalit prin sare pe bunul nostru mitropolit al Banatului, de atunci, Nicolae Corenanu, dupa impartasania sa la o biserica greco-catolica, in fireasca pornire a celor botezati si cata normali la cap. Atunci, situatia a fost rezolvata - prost, evident - de fariseul sef al BOR, patriarhul Daniel Ciobotea, care a livrat nemultumitilor iertarea lui Corneanu la pachet cu ,,pravila neagra", care spunea ca ortodocsii nu mai au voie sa faca nimic cu nimeni altcineva - nu tu inmormantare, nu tu rugaciune, nu tu nimic. Pentru ca Arhitectul ortodocsilor romani e maestru in a-si schimba fetele - azi ne jucam de-a ecumenismul, in strainatate, pe unde avem interese, maine mai calcam pe cap cate o biserica minora, in tara, sa nu ne iesim din mana.

    Si de aici, intrebarile. De ce nu s-a legat nimeni de patriarh, la faza cu denuntarea ecumenismului? Adica bas Teofan si Drincec au fost vedetele ecumenismului la congresul respectiv, si au dansat pe masa cu reprezentantii altor biserici, iar PF Daniel doar a aplaudat de pe margine? Si, daca grupul initial de bocitoare era din Moldova, si, desigur, era firesc sa se lege de mitropolitul locului, cum de a ajuns si PS Drincec in povestea asta a lor?  Cine avea interesul ca vantul sa bata exact asa, si sa treaca prin exact aceste porti, si nu altele?
    Sa nu intelegeti gresit - nu ii iau apararea episcopului Drincec. Sigur, nu uita nimeni ca, acum opt ani si ceva, la indemnul cuiva cu nas mare si, uneori, bun, Drincec a sfintit Crisul laolalta cu episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea. Si ca i-a trecut si lui prin par crosa caterisirii, care l-a ratat destul de la limita. Dar asta nu inseamna ca el trebuie sa fie bau-bau-ul ecumenismului romanesc si ca trebuie scos din dulap si pus in fereastra de cate ori este vorba despre numitul ecumenism, in tara asta, mai ales ca omul face urticarie pe suprafete largi de tegument cand mai aude cuvantul, dupa cele prin care a trecut prin 2008. Toti stim ca, in episcopia lui Drincec, cuvantul cu ,,e" a ajuns un fel de anatema pentru cel care il pronunta, si ca povestea nu mai e la moda. Doar cativa dintre infantilii de la greco-catolicii oradeni s-au bucurat, anul acesta, cand Drincec le-a calcat pragul, in Catedrala Sf Nicolae, pentru un concert, si ambii episcopi si-au asezat posetutele si fapturile, alaturi unul de altul, in cel mai imbecil loc posibil din catedrala, la coregrafia total neinspirata a, probabil, vreunui paroh al locului. Loc imbecil si vizibil.
    Ce vrea Drincec? Ce vrea Teofan? Ce vrea excesiv-de-fericitul (licenta Catavencu) din capul satului ortodoxesc? Ca ce vor nemtenii, stim, cum au idei putine, fixe si verzi. Ce vrea Teofan, nu stiu. Probabil, liniste, pana ajunge la butoane. De ajunge. Un om inteligent, care conduce - bine, din cate aud - un imperiu interesant si greu - cel din Moldova. Patriarhul, deh - banuiesc ca vrea ca de obicei - sa-si faca jocul dublu (asta, daca o luam doar dihotomic, pentru ca scheletele din dulapioarele lui sint ceva mai multe decat aeriseste, de regula, presa.

    Ah, si sa nu uit - cica sinodul acela din Creta a fost pus cu manuta de catre masoni si colcaia de simboluri masonice - tot dupa revoltatii singurei, dreptei, stralucitoarei credinte. Mda, de parca PF Daniel ar iesi din casa, in loc de engolpioane, cu compasul lojei sale atarnat pe piept, in genul rapperilor de inceput, care-si balanganeau pe piept ornice desteptatoare… In plus, chiar nu inteleg doua lucruri, la combinatia asta: de ce inca aud proteste impotriva masoneriei, cand, oricum, si ortodocsii, si ,,ereticii papistasi", sunt infipti in cercetasia asta simpatica? Si, de fapt, ce rau le face masoneria, de inca au ramas la anatemele din trecut?… Chiar zilele trecute admiram cat de nemuscator sta crucea langa compas si mistrie, pe un monument funerar din San Michele, insula cimitirului venetian…
    Revenim la Drincec. Sigur, si Bihorul are micii lui talibani - ca lumea ar fi mai saraca fara ei. Dar sa nu te prinzi de penibilul situatiei in care tu il acuzi pe vladicul locului de ceva de care el fuge ca de dracu', e hilar. Trecand peste asta, de ce a fost pomenit Drincec, ca figurand, alaturi de Teofan, pe ,,lista rusinosului ecumenism"? Ca, de ar fi fost doar minciuna calugarasilor, sa dea bine la public, adaugarea numelui lui Drincec, ori i-ar fi trimis docomentul, ca nu murea nimeni, ori… un ziarist mai da un telefon, mai intreaba, mai vede daca e adevarat sau nu. Asadar, Drincec trebuia sa ajunga pe lista chiar daca, saracul, nici nu a deranjat pe nimeni, nici n-a calcat pe bec, si nici macar nu pare vector in ecuatia asta anume.  Dar care alta ecuatie ramane, si pentru cine?

    Povestea cu iz de ecumenism, din Bihor, de anul acesta, a lui Drincec, apare cand el sau vrea ceva sau fuge de ceva. Ca vrea arhi-basca, se stie.  Ca mai aduce cate-un plocon de la giuvaergiii din Tesalonic, sa mai unga lucrurile, iar se stie. Dar cercurile apropiate stiu si ca Drincec nu ar fi invartit in mana cartea ecumenismului fara sa aiba unda verde dinspre patriarh.  Voia patriarhul figuratie pentru sinod-al-mare, si astfel a ajuns Drincec parte din maimutele dresate pregatite pentru spectacol? Se prea poate. Voia sa faca frumos cum se pregatea (si a si ajuns) sa dea cu subsemnatul la DNA, intr-o manareala de care nu e strain? Se poate, dar mai degraba nu. Pentru ca ar trebui sa fie mai putin inconstient pentru a-si vedea si de ce nu vrea, in egala masura cu cele pe  care le vrea…  Ramame doar interesul cu arhiepiscopia, care l-a facut sa schiteze cativa pasi dintr-un balet pe care, de fapt, nu il doreste, si care ii cade greu la stomac.
    Drincec e un meteorit in povestea cu ecumenismul. Numele lui a ajuns in poveste din greseala, initial, sau pentru ca cineva vrea sa-i zgandare scaunul de sub fund, inainte de a-si muta distinsul posterior pe altul mai mare. Pe mine ma revolta pomenirea lui pe o speta de ecumenism.  Induce in eroare, jigneste notiunea si nu da de lucru decat diletantilor intr-ale talibaniei ortodoxe, copilasii plictisiti de la Astradrom, care au despicat fiecare cuvintel ce parea sa le ridice semne de intrebare, din declaratia  semnata in Creta, de parca ar fi fost un curs de lucru manual al unei vergine babuta nebagata in seama. Iar acumm Ciobotea si Drincec si altii care se mai plictisesc, ar trebui sa-si rupa timp sa raspunda ASTRA-whatever-ului la ,,marturisirea cedintei" in care citeaza ,,desfranari duhovnicesti" in care Athenagoras, cel cu ridicarea anatemelor, ar fi iubit ,,adunarea papistaseasca" precum pe o femeie mai cocheta. (Poate, daca cei de la adunatura asta de talibani, nu reusesc sa-si aseze cumva frustrarile sexuale, ar putea sa o puna de un conciliu mic sa schimbe numele total impropriu al ramurelei lor de credinta, pentru ca treaba cu ,,orto-doxia" (adica dreapta credinta), pe langa ca e hilar, mai e si aberant, de parca li s-a coborat Duhul Sfant pe acoperis sa le spuna pe cine a ales ca drept si pe cine nu).  Asadar, protestez fata de bagarea numelui ierarhului Sofronie Drincec in aceasta poveste!

    Si totusi, de ce… explicatiile mitropolitului Teofan, de genul ,,dar noi le-am spus ca nu ne jucam cu ei", referitor la ,,ereticii de dincolo de dreapta credinta"? Pentru mine, acesta ramane adevaratul mister. Si, nu in ultimul rand, poate imi explica si mie cineva, dintre teologii astia care se rup in figuri prin toate colturile, cum poate fi un bun crestin… antiecumenic? (A se vedea cazul Arsenie Boca, printre multe altele - adica o alta ,,emanatie" datatoare de samanta de schisma intre cei drept-credinciosi si cei mai-mult-decat-drept-credinciosi). Ca eu tot nu inteleg.
    Ramona Balutescu
    The post Dar ce aveti, oameni buni, cu Drincec? Protestez! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Vicepresedintele Bodea, ii da cu flit lui Bolojan: De ce nu a facut nimic pentru parcurile industriale din judet in mandatul lui Popa?


    [2016-09-05]
    Propunerea primarului Ilie Bolojan ca Agentia de Dezvoltare Locala Oradea (ADLO) sa preia si de la Consiliul Judetean (CJ) Bihor sarcina dezvoltarii parcurilor industriale pare sa moara din fasa. Prin vocea vicepresedintelui care raspunde de partea economica (deci, implicit, si de proiectul de realizare a parcurilor industriale din teritoriu), Traian Bodea, CJ practic respinge propunerea. […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Primarul Bolojan vrea ca Agentia de Dezvoltare Locala sa preia parcurile industriale ale Consiliului Judetean


    [2016-09-04]
    Primarul Ilie Bolojan va trimite saptamana viitoare Consiliului Judetean o adresa prin care va propune ca Agentia de Dezvoltare Locala Oradea, administratorul parcurilor industriale oradene, sa "inghita" SC Parcuri Industriale SRL, detinuta de Consiliul Judetean, pe considerentul ca aceasta oricum nu a facut nimic. Astfel, potentialii investitori ar avea la dispozitie un contact unic de la care sa se informeze despre oferta de terenuri si forta de munca din Bihor, iar ADLO si-ar extinde expertiza la parcurile industriale din tot judetul. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Dedeman si Simona Halep au facut un teren de tenis in strandul Iosia


    [2016-09-04]
    Firma Dedeman, care vineri a deschis primul magazin din Oradea, a construit un teren de tenis pe teritoriul Strandului Iosia, ca urmare a unui parteneriat pe care compania il are cu Simona Halep, pentru a incuraja tinerii sa practice acest sport prin construirea de terenuri de tenis in fiecare oras unde Dedeman deschide magazine. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • ANUNTUL SURPRIZA facut de Ciolos chiar la inceputul sedintei de Guvern. Toate televiziunile sunt in BREAKING NEWS!


    [2016-09-03]

    Problema salarizarii bugetarilor va fi rezolvata printr-o OUG care va corecta disfunctionalitatile aparute pe fondul cresterii salariului minim si a comprimarii in jumatatea inferioara a grilei de salarizare si printr-un un proiect de lege multianual aplicabil din 2018, anunta Guvernul.







    [...]Citeste mai departe
    ANUNTUL SURPRIZA facut de Ciolos chiar la inceputul sedintei de Guvern. Toate televiziunile sunt in BREAKING NEWS!
    Sursa: Bihoreanul
  • Pasajele supraterane de pe centura din zona strazilor Ciheiului si Nojoridului vor fi deschise circulatiei rutiere la sfarsitul lunii septembrie


    [2016-09-03]
    Ministrul Transporturilor Sorin Buse a efectuat sâmbata, 3 septembrie, o vizita de lucru in Oradea, unde a inspectat stadiul lucrarilor la cele doua pasaje supraterane peste drumul de centura al municipiului Oradea din zona strazii Ciheiului, respectiv Nojoridului. Ministrul a fost insotit de Catalin Homor, directorul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale, de Marcel Bolos, secretar de stat in Ministerul Transporturilor si de primarul Ilie Bolojan.

    Cele doua pasaje rutiere au fost realizate printr-un parteneriat intre Ministerul Transporturilor prin CNADNR si Primaria Oradea. In cadrul acestui parteneriat, Primaria Oradea a realizat exproprierile pentru bretelele pasajelor si drumurile de legatura, precum si proiectarea lor, iar CNADNR a realizat licitatia si executia propriu-zisa a lucrarilor.

    In anul 2013, Primaria Oradea a inceput exproprierile in zona soselei de centura, necesare realizarii celor doua obiective de investitii, respectiv pasajul suprateran peste centura din zona strazii Ciheiului si cel din zona strazii Nojoridului. Au fost expropriate 55 de imobile proprietate privata, reprezentând terenuri, pentru care primaria a platit despagubiri in cuantum de 5.371.817 lei. Dupa finalizarea exproprierilor, Primaria Oradea a pus la dispozitia CNADNR terenurile pentru realizarea pasajelor. Contributia financiara totala a Primariei Oradea pentru exproprieri si proiectare s-a ridicat la suma de 1,5 milioane euro. 

    Constructia celor doua pasaje rutiere a inceput in luna mai 2015, iar termenul de executie prevazut in contract este de 18 luni, respectiv luna noiembrie 2016, pasajele fiind realizate din bugetul de stat si fonduri europene, prin Ministerul Transporturilor, având ca si beneficiar Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale. In urma discutiei cu constructorul, ministrul Sorin Buse a anuntat azi ca pasajele vor deveni operationale cu doua luni inaine de finalizarea termenului prevazut in contract, respectiv la sfârsitul lunii septembrie.

    ,,Aceste doua pasaje sunt un model pentru proiectele de acest gen care se fac in România. Nu e vorba doar de acest proiect, ci de tot ansamblul de pe soseaua de centura, cu un trafic zilnic de 25.000 de masini. Este un exemplu reusit nu doar de executie, dar si de parteneriat de succes intre autoritatea locala, care a facut proiectul, CNADNR si Ministerul Transporturilor. Eu leg aceasta de leadership-ul energic si eficient al dlui primar Ilie Bolojan, caruia ii multumesc foarte mult", a declarat Sorin Buse, Ministrul Transporturilor.

    Pasajul de pe Ciheiului are o lungime de 484 metri iar cel de pe Nojoridului are o lungime de 630 m, inaltimea pasajelor fiind de 5,5 metri. Pasajul din zona strazii Ciheiului a costat 19,4 milioane lei si a fost realizat de S.C. Poor Construct SRL, iar pasajul din zona strazii Nojoridului a costat 14,7 milioane lei si a fost realizat de Asocierea S.C.Freyrom S.A. - S.C.Procons Group.  

      [...]Citeste mai departe
    Pasajele supraterane de pe centura din zona strazilor Ciheiului si Nojoridului vor fi deschise circulatiei rutiere la sfarsitul lunii septembrie
    Sursa: Primaria Oradea
  • Lista rusinii. 114 oradeni si-au platit restantele dupa ce s-au vazut pe lista datornicilor Primariei


    [2016-09-03]
    Publicarea pe portalul Primariei a "listei rusinii" cu oradenii si firmele care inregistreaza datorii fata de bugetul local a facut ca in ultima luna 114 persoane fizice si persoane juridice sa isi stinga datoriile. Lista oradenilor cu datorii, publicata vineri de municipalitate, este deschisa in continuare de milionarul Tibor Tincau cu restante de peste un milion de lei, in vreme ce Emsil Techtrans este firma cu cele mai mari restante, de 791.116 lei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Balcoane noi pe Podul Sfantul Ladislau!


    [2016-09-02]
    In cursul noptii de luni spre marti, respectiv cea de marti spre miercuri, (29-31 august 2016) au fost montate cele patru balcoane metalice in alveolele de belvedere ale podului Sf. Ladislau. Montarea acestora s-a facut in timpul noptii pentru a nu fi perturbata circulatia pe pod. Balcoanele semicirculare au dimensiunea de 2 metri pe 1,80 […]
    The post Balcoane noi pe Podul Sfantul Ladislau! appeared first on Presa Oradea.
     In cursul noptii de luni spre marti, respectiv cea de marti spre miercuri, (29-31 august 2016) au fost montate cele patru balcoane metalice in alveolele de belvedere ale podului Sf. Ladislau. Montarea acestora s-a facut in timpul noptii pentru a nu fi perturbata circulatia pe pod.
    Balcoanele semicirculare au dimensiunea de 2 metri pe 1,80 metri si sunt fabricate din confectie metalica.

    In ceea ce priveste corpurile de iluminat care mai lipseau, acestea au fost montate pe stalpii din balcoane ieri, 31 august.

    Totodata sunt in curs de executie lucrarile de finisaj de sub pod, astfel incat dupa terminarea acestora va urma demontarea schelelor.

    Lucrarile de reabilitare a podului Sf. Ladislau din Piata Unirii au fost executate de firma ceha Firesta-Fiser Rekonstrukce Stavby. Valoarea lucrarilor a fost de 5.15 milioane de lei.
    Ichim Vasilica
    The post Balcoane noi pe Podul Sfantul Ladislau! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Consiliul Judetean Bihor are un nou purtator de cuvant, pe jurnalistul TTV Hizo Zoltan


    [2016-09-01]
    Jurnalistul TTV Hizo Zoltan si-a facut prima aparitie publica in noua calitate de purtator de cuvant al Consiliului Judetean Bihor sub ,,pastorirea" actualului presedinte Pasztor Sandor. Hizo a fost angajat in urma unui concurs finalizat saptamana trecuta, la care a fost unicul candidat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Au fost montate balcoanele pe podul Sf. Ladislau


    [2016-09-01]
    In cursul noptii de luni spre marti, respectiv cea de marti spre miercuri, au fost montate cele 4 balcoane metalice in alveolele de belvedere ale podului Sf. Ladislau. Montarea acestora s-a facut in timpul noptii pentru a nu fi perturbata circulatia pe pod.

    Balcoanele semicirculare au dimensiunea de 2 metri/ 1,80 metri si sunt fabricate din confectie metalica. In ceea ce priveste corpurile de iluminat care mai lipseau, acestea au fost montate pe stâlpii din balcoane ieri, 31 august. Totodata sunt in curs de executie lucrarile de finisaj de sub pod, astfel incât dupa terminarea acestora va urma demontarea schelelor.

    Lucrarile de reabilitare a Podului Sf. Ladislau din Piata Unirii au inceput in 15 septembrie 2015. Decizia de reabilitare a podului a fost luata având in vedere faptul ca podul a fost construit in anul 1954, iar de atunci nu a fost supus reparatiilor capitale. Conform expertizei realizate de firma Aquacons SRL, podul se afla intr-o stare nesatisfacatoare, care impunea reabilitarea podului.

    Una dintre cele mai importante si mai dificile operatiuni in cadrul acestor lucrari a fost desprinderea si ridicarea tablierului central de 657 tone al podului la o inaltime de 1,50 m, cu ajutorul unui sistem format din 16 prese hidraulice, operatiune care a permis refacerea aparatelor de reazem si a armaturilor. Ulterior, a fost intarita structura de rezistenta a podului printr-o armatura suplimentara si suprabetonare.

    "E adevarat, lucrarile au durat mai mult decât era prevazut, dar la o lucrare de o asemenea complexitate, intârzierile au fost inevitabile. Impreuna cu Piata Unirii, si ea recent reabilitata, podul Sf. Ladislau va contribui la atractivitatea orasului Oradea", a spus primarul Ilie Bolojan.

    Lucrarile de reabilitare a podului Sf. Ladislau din Piata Unirii au fost executate de firma ceha Firesta-Fiser Rekonstrukce Stavby. Valoarea lucrarilor a fost de 5.150.599,62 lei.

      [...]Citeste mai departe
    Au fost montate balcoanele pe podul Sf. Ladislau
    Sursa: Primaria Oradea
  • Doliu national in 2 septembrie


    [2016-09-01]
    Dupa ce a facut la fel in urma decesului Reginei Ana, Guvernul a mai decretat o zi de doliu national. De data asta, gestul vine pentru a-i comemora pe cei morti in cutremuruil recent din Italia. Vineri, 2 septembrie, va fi, prin urma zi de doliu national in memoria victimelor cutremurului produs in 24 august, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • ,,Predica" a la Palladi in plenul Consiliului Local Oradea (VIDEO)


    [2016-08-31]
    Cunoscut lector la evenimente cu tenta financiar – economica (si nu numai), consilierul liberal oradean Dacian Palladi si-a facut numarul la finalul sedintei de plen de marti, 30 august. Suparat si el ca reprezentantii PSD si UDMR si-au aratat coltii respingand zeci de proiecte de hotarare propuse de Executivul Primariei, Palladi a improvizat o mustruluire […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Drumuri in ,,aer" in urma blocajului facut de UDMR/PSD in Consiliul Local Oradea


    [2016-08-31]
    Printre proiectele de hotarare pe care majoritatea politica a primarului Ilie Bolojan nu a putut sa le adopte in sedinta de plen din luna august s-a numarat si cea prin care Municipalitatea ar fi preluat niste sectoare de drumuri judetene din intravilanul oradean, in vederea administrarii lor. Cum un asemenea proiect a cerut un minimum […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Viceprimarul Florin Birta: "Am venit la Primarie sa muncesc"


    [2016-08-29]
    In primul sau mandat de viceprimar, Florin Birta spune ca si-a facut un scop din a se asigura ca lucrarile din oras se fac exemplar si sunt terminate la timp. Chiar si asa, Birta sustine ca intarzierea in ceea ce priveste deschiderea Aquapark-ului este justificata... "Am venit la Primarie sa muncesc", afirma el, in interviul acordat BIHOREANULUI. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Ghiveci transfrontalier de Cartea Recordurilor, la Esztar, cu ,,chef" Pasztor


    [2016-08-29]
    Cu ajutor consistent de la presedintele Consiliului Judetean Bihor, Pasztor Sandor, care a facut febra musculara de la cat a amestecat cu ditamai facaletul in uriasul recipient in care la Esztar a fost pregatit un ghiveci de Cartea Recordurilor, mancarea gatita a avut succesul scontat. Ca incoronare demna a Festivalului Ghiveciului din tara vecina, organizatorii […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Romanii se intorc la munca in strainatate! Masuri pentru fluidizarea traficului la frontiera


    [2016-08-28]
     Cresterea numarului de romani care se intorc in strainatate, la finalul concediului, a facut ca Politia de Frontiera sa ia o serie de masuri pentru fluidizarea traficului. 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Romanii se intorc la munca in strainatate! Masuri pentru fluidizarea traficului la frontiera
    Sursa: Bihon.ro
  • Vedere din Oradea


    [2016-08-28]
    Nu-mi mai amintesc multe de atunci dar, vara aceasta, dupa vreo 10 ani, am venit la Oradea in vacanta si recunosc ca, atunci cand am revazut orasul, emotiile m-au napadit. Si m-am indragostit de Oradea. De tot ce-mi ofera ea. M-am indragostit de atmosfera, de cladirile superbe cu arhitectura austro-ungara, de oameni. Si, mai pe urma, de momentele frumoase pe care mi le-am facut aici... [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Ce n-a reusit Bolos pe Ciuperca, a facut deputatul Merka la Suplac


    [2016-08-26]
    Mai tineti minte proiectul initial prin care fostul sef de la Dezvoltare din cadrul Primariei, Marcel Bolos, a vrut sa branduiasca Oradea? Da, crucea uriasa de pe Dealul Ciuperca. Deci mai tineti minte? Ei bine, se pare ca ideea nu a murit si a fost implementata la Suplacu de Barcau, la initiativa deputatului ceho-slovac Adrian […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Dar ce aveti, oameni buni, cu Drincec? Protestez!


    [2016-08-26]
    Dupa cum deja am aflat toti - desi poate ca ar fi trebuit sa fie doar o stire de nisa, care sa nu intereseze pe multi dintre noi - niste calugari ai (ati ghicit!) Bisericii Ortodoxe Romane s-au inflamat pentru ca unii dintre capii lor au fost la o reuniune ceva mai larga, internationala, de […]
    The post Dar ce aveti, oameni buni, cu Drincec? Protestez! appeared first on Presa Oradea.
     Dupa cum deja am aflat toti - desi poate ca ar fi trebuit sa fie doar o stire de nisa, care sa nu intereseze pe multi dintre noi - niste calugari ai (ati ghicit!) Bisericii Ortodoxe Romane s-au inflamat pentru ca unii dintre capii lor au fost la o reuniune ceva mai larga, internationala, de ortodocsi, unde s-a pronuntat si cuvantul ,,ecumenism". Acuma, ca nu s-a pronuntat intrutotul ca mangaiere ci, mai degraba, ca piatra in geamul vecinului, este un detaliu care poate scapa usor unui cuib de vipere precum cel de la Manastirea Neamt. Si astfel s-a ajuns ca doi dintre ierarhii ortodocsi, mai precis mitropolitul Teofan din Iasi si episcopul Sofronie din Oradea, sa fie mangaiati in raspar, cu sanctiune scrisa si amenintari suave, de tot felul de vigilenti. Cu cateva semne de intrebare cu care toata povestea a venit la pachet.
    Am citit despre treaba asta mai intai in ,,Adevarul", acum cateva zile. Chiar are o oarecare insemnatate - nu pomenesc degeaba acest lucru. Nu de altceva dar, la ora la care Informatia devenea publica, prin intermediul tabloidului amintit, dupa linistea de la Oradea parea ca nici dracu' nu trimisese nimic la mult-incercatul episcop al Oradiei, Sofronie Drincec, ci doar mai tarziu, dupa ce s-a auzit de poveste, ceva cuib de talibani ortodoxoizi, ASTRADROM, s-a pus sa urle la luna si in Bihor, ca si in alte randuri, nepierzand vreo ocazie sa-si atace ierarhul.

    Asadar, ce avem noi aici? O salata de talibanism combinata cu o lucratura in care e bagata si presa. Dar, oare, de unde bate vantul?
    Din articolul dorit sau iesit fara voie ingalat din Adevarul nu este prea clar cine si cu ce a ajuns la PS Drincec. Acuma ca oamenii lui IPS Teofan mai au cate o zvarcolire de manie legionara legata de ,,dreapta credinta", nu trebuie sa mire pe prea multi - probabil asa-zis-cuviosii inca n-au aflat ca domnul Zelea Codreanu chiar nu a ajuns presedintele Romaniei, ca in faza cu partizanul care nu a aflat ca razboiul s-a terminat. Ce ma mira e ca IPS-ul locului n-a invatat de la faza cu ,,ploaia de pucioasa" ca un cor de caraieli aberante se poate asana dupa metode relativ vechi. Caterisirea e doar una dintre ele.
    Dimpotriva, mitropolitul Teofan, prin purtatorul sau de cuvant, a gasit de cuviinta sa raspunda celor de la Neamt cu explicatii mult prea fine si amanuntite, pentru o adunatura de spalati pe creier care nu vad decat latura hardcore a ortodoxiei drept fireasca, precum cei de la Neamt, care au aratat ce pot si acum opt ani, cand l-ar fi dorit jupuit de pielea sa ecumenica si tavalit prin sare pe bunul nostru mitropolit al Banatului, de atunci, Nicolae Corenanu, dupa impartasania sa la o biserica greco-catolica, in fireasca pornire a celor botezati si cata normali la cap. Atunci, situatia a fost rezolvata - prost, evident - de fariseul sef al BOR, patriarhul Daniel Ciobotea, care a livrat nemultumitilor iertarea lui Corneanu la pachet cu ,,pravila neagra", care spunea ca ortodocsii nu mai au voie sa faca nimic cu nimeni altcineva - nu tu inmormantare, nu tu rugaciune, nu tu nimic. Pentru ca Arhitectul ortodocsilor romani e maestru in a-si schimba fetele - azi ne jucam de-a ecumenismul, in strainatate, pe unde avem interese, maine mai calcam pe cap cate o biserica minora, in tara, sa nu ne iesim din mana.

    Si de aici, intrebarile. De ce nu s-a legat nimeni de patriarh, la faza cu denuntarea ecumenismului? Adica bas Teofan si Drincec au fost vedetele ecumenismului la congresul respectiv, si au dansat pe masa cu reprezentantii altor biserici, iar PF Daniel doar a aplaudat de pe margine? Si, daca grupul initial de bocitoare era din Moldova, si, desigur, era firesc sa se lege de mitropolitul locului, cum de a ajuns si PS Drincec in povestea asta a lor?  Cine avea interesul ca vantul sa bata exact asa, si sa treaca prin exact aceste porti, si nu altele?
    Sa nu intelegeti gresit - nu ii iau apararea episcopului Drincec. Sigur, nu uita nimeni ca, acum opt ani si ceva, la indemnul cuiva cu nas mare si, uneori, bun, Drincec a sfintit Crisul laolalta cu episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea. Si ca i-a trecut si lui prin par crosa caterisirii, care l-a ratat destul de la limita. Dar asta nu inseamna ca el trebuie sa fie bau-bau-ul ecumenismului romanesc si ca trebuie scos din dulap si pus in fereastra de cate ori este vorba despre numitul ecumenism, in tara asta, mai ales ca omul face urticarie pe suprafete largi de tegument cand mai aude cuvantul, dupa cele prin care a trecut prin 2008. Toti stim ca, in episcopia lui Drincec, cuvantul cu ,,e" a ajuns un fel de anatema pentru cel care il pronunta, si ca povestea nu mai e la moda. Doar cativa dintre infantilii de la greco-catolicii oradeni s-au bucurat, anul acesta, cand Drincec le-a calcat pragul, in Catedrala Sf Nicolae, pentru un concert, si ambii episcopi si-au asezat posetutele si fapturile, alaturi unul de altul, in cel mai imbecil loc posibil din catedrala, la coregrafia total neinspirata a, probabil, vreunui paroh al locului. Loc imbecil si vizibil.
    Ce vrea Drincec? Ce vrea Teofan? Ce vrea excesiv-de-fericitul (licenta Catavencu) din capul satului ortodoxesc? Ca ce vor nemtenii, stim, cum au idei putine, fixe si verzi. Ce vrea Teofan, nu stiu. Probabil, liniste, pana ajunge la butoane. De ajunge. Un om inteligent, care conduce - bine, din cate aud - un imperiu interesant si greu - cel din Moldova. Patriarhul, deh - banuiesc ca vrea ca de obicei - sa-si faca jocul dublu (asta, daca o luam doar dihotomic, pentru ca scheletele din dulapioarele lui sint ceva mai multe decat aeriseste, de regula, presa.

    Ah, si sa nu uit - cica sinodul acela din Creta a fost pus cu manuta de catre masoni si colcaia de simboluri masonice - tot dupa revoltatii singurei, dreptei, stralucitoarei credinte. Mda, de parca PF Daniel ar iesi din casa, in loc de engolpioane, cu compasul lojei sale atarnat pe piept, in genul rapperilor de inceput, care-si balanganeau pe piept ornice desteptatoare… In plus, chiar nu inteleg doua lucruri, la combinatia asta: de ce inca aud proteste impotriva masoneriei, cand, oricum, si ortodocsii, si ,,ereticii papistasi", sunt infipti in cercetasia asta simpatica? Si, de fapt, ce rau le face masoneria, de inca au ramas la anatemele din trecut?… Chiar zilele trecute admiram cat de nemuscator sta crucea langa compas si mistrie, pe un monument funerar din San Michele, insula cimitirului venetian…
    Revenim la Drincec. Sigur, si Bihorul are micii lui talibani - ca lumea ar fi mai saraca fara ei. Dar sa nu te prinzi de penibilul situatiei in care tu il acuzi pe vladicul locului de ceva de care el fuge ca de dracu', e hilar. Trecand peste asta, de ce a fost pomenit Drincec, ca figurand, alaturi de Teofan, pe ,,lista rusinosului ecumenism"? Ca, de ar fi fost doar minciuna calugarasilor, sa dea bine la public, adaugarea numelui lui Drincec, ori i-ar fi trimis docomentul, ca nu murea nimeni, ori… un ziarist mai da un telefon, mai intreaba, mai vede daca e adevarat sau nu. Asadar, Drincec trebuia sa ajunga pe lista chiar daca, saracul, nici nu a deranjat pe nimeni, nici n-a calcat pe bec, si nici macar nu pare vector in ecuatia asta anume.  Dar care alta ecuatie ramane, si pentru cine?

    Povestea cu iz de ecumenism, din Bihor, de anul acesta, a lui Drincec, apare cand el sau vrea ceva sau fuge de ceva. Ca vrea arhi-basca, se stie.  Ca mai aduce cate-un plocon de la giuvaergiii din Tesalonic, sa mai unga lucrurile, iar se stie. Dar cercurile apropiate stiu si ca Drincec nu ar fi invartit in mana cartea ecumenismului fara sa aiba unda verde dinspre patriarh.  Voia patriarhul figuratie pentru sinod-al-mare, si astfel a ajuns Drincec parte din maimutele dresate pregatite pentru spectacol? Se prea poate. Voia sa faca frumos cum se pregatea (si a si ajuns) sa dea cu subsemnatul la DNA, intr-o manareala de care nu e strain? Se poate, dar mai degraba nu. Pentru ca ar trebui sa fie mai putin inconstient pentru a-si vedea si de ce nu vrea, in egala masura cu cele pe  care le vrea…  Ramame doar interesul cu arhiepiscopia, care l-a facut sa schiteze cativa pasi dintr-un balet pe care, de fapt, nu il doreste, si care ii cade greu la stomac.
    Drincec e un meteorit in povestea cu ecumenismul. Numele lui a ajuns in poveste din greseala, initial, sau pentru ca cineva vrea sa-i zgandare scaunul de sub fund, inainte de a-si muta distinsul posterior pe altul mai mare. Pe mine ma revolta pomenirea lui pe o speta de ecumenism.  Induce in eroare, jigneste notiunea si nu da de lucru decat diletantilor intr-ale talibaniei ortodoxe, copilasii plictisiti de la Astradrom, care au despicat fiecare cuvintel ce parea sa le ridice semne de intrebare, din declaratia  semnata in Creta, de parca ar fi fost un curs de lucru manual al unei vergine babuta nebagata in seama. Iar acumm Ciobotea si Drincec si altii care se mai plictisesc, ar trebui sa-si rupa timp sa raspunda ASTRA-whatever-ului la ,,marturisirea cedintei" in care citeaza ,,desfranari duhovnicesti" in care Athenagoras, cel cu ridicarea anatemelor, ar fi iubit ,,adunarea papistaseasca" precum pe o femeie mai cocheta. (Poate, daca cei de la adunatura asta de talibani, nu reusesc sa-si aseze cumva frustrarile sexuale, ar putea sa o puna de un conciliu mic sa schimbe numele total impropriu al ramurelei lor de credinta, pentru ca treaba cu ,,orto-doxia" (adica dreapta credinta), pe langa ca e hilar, mai e si aberant, de parca li s-a coborat Duhul Sfant pe acoperis sa le spuna pe cine a ales ca drept si pe cine nu).  Asadar, protestez fata de bagarea numelui ierarhului Sofronie Drincec in aceasta poveste!

    Si totusi, de ce… explicatiile mitropolitului Teofan, de genul ,,dar noi le-am spus ca nu ne jucam cu ei", referitor la ,,ereticii de dincolo de dreapta credinta"? Pentru mine, acesta ramane adevaratul mister. Si, nu in ultimul rand, poate imi explica si mie cineva, dintre teologii astia care se rup in figuri prin toate colturile, cum poate fi un bun crestin… antiecumenic? (A se vedea cazul Arsenie Boca, printre multe altele - adica o alta ,,emanatie" datatoare de samanta de schisma intre cei drept-credinciosi si cei mai-mult-decat-drept-credinciosi). Ca eu tot nu inteleg.
    Ramona Balutescu
    The post Dar ce aveti, oameni buni, cu Drincec? Protestez! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • In luna de miere, la Primaria Salacea


    [2016-08-26]
    Unul dintre cele mai frumoase cupluri: Eva si Bela Horvath Horvath Bela a avut un an 2016 de exceptie. Ales a doua oara in functie, dupa ce in primul mandat era cel mai tanar primar din Romania, Horvath Bela a mai facut un pas important in viata: s-a...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    In luna de miere, la Primaria Salacea
    Sursa: Bihon.ro