Stiri Oradea ales

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, StiriOradea.com,
50 rezultate pentru ales.
  • Patru care si-o "caruta". Consiliul Judetean si-a pus emblema pe o remorca, la Carnavalul Florilor (FOTO/VIDEO)


    [2017-08-21]
    Strazile Oradiei au fost colorate, luni, de Carnavalul Florilor, sarbatorit printr-o parada cu patru care alegorice si sute de dansatori populari si majorete din Oradea si Debretin. Parada carelor a fost deschisa de unul realizat in comun de cele doua orase, cu un inger si un leu in prim plan. Cum n-a avut un car al sau, Consiliul Judetean Bihor, care s-a ocupat de asigurarea alaiului, n-a ratat ocazia de a se promova. A ales, insa, o metoda cam improvizata, punandu-si emblema, facuta tot din flori, pe un panou instalat apoi pe o remorca ce a circulat prin oras. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Scrisoare deschisa catre Simona Halep : Ignora-ne !


    [2017-08-21]
    Domnisoara Simona Halep, Ignora fanii romani. Ignora presa. Ignora publicul. Ignora clasamentul WTA. Cand destinul te-a ales sa fii un om care schimba istoria, ai doar doua sanse: sa devii erou sau sa mori repede. Dar care este diferenta dintre noi toti si cei alesi? Cu ce se diferentiaza un om ,,normal" de unul care […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii


    [2017-08-19]
    Asa cum spuneam in articolul trecut, nu avem pretentia de experti culinari si nici nu vrem sa influentam alegerea nimanui dar credem ca ajuta sa impartasim experienta noastra gastronomica cu cei care vor dori sa incerce o pizza in Oradea. Astazi vom vorbi despre pizzeria Eldorado de pe Republicii. Localul este unul frecventabil si este […]
    The post Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii appeared first on Presa Oradea.
     Asa cum spuneam in articolul trecut, nu avem pretentia de experti culinari si nici nu vrem sa influentam alegerea nimanui dar credem ca ajuta sa impartasim experienta noastra gastronomica cu cei care vor dori sa incerce o pizza in Oradea. Astazi vom vorbi despre pizzeria Eldorado de pe Republicii.
    Localul este unul frecventabil si este in topul nostru de preferinte. Pretul unei pizza este intre 15 si 25 de lei, cu exceptia celei cu fructe de mare care costa 40 de lei (550 de grame). Berea e in jur de 7,5 lei (500 ml). Partea buna este ca exista in meniu categoria ,,bere craft" (artizanala) partea proasta este ca in aceasta categorie sunt si beri care nu au ce cauta acolo. Merita totusi mentionat, pentru varietate. Apa minerala porneste de la 4,5 lei, o Cola de 250 ml costa 5,5 lei, un fresh de portocale - 11 lei.

    Aerul conditionat era miercuri, 9.08.2017, doar precizat pe geam si se stimtea in interior doar zgomotul pe care ar trebui sa il faca un aparat de aer conditionat. Nu era nici canicula de afara dar nici racoare nu era.
    Muzica ambientala a fost k, dar nu se prea auzea din cauza a ceea ce ar fi trebuit sa fie un aparat de aer conditionat. Localul este frumos decorat (in stul western) desi, chiar la intrare, e o pata mare de igrasie pe tavan.

    Baia este excelenta din toate punctele de vedere. Pisoarele au lipite pe ele bancuri ca sa nu te plictisesti si exista chiar si unul mai mic pentru copii. Chelnerii sunt amabili desi, in urma cu ceva timp, cand am vrut sa-mi ,,customizez" o pizza mi s-a spus ca se pot soate si introduce ingrediente in plus dar pretul ,,produsului final" nu poate fi mai mic.
    Pizza este buna. Vine in 10-15 minute iar alimentele folosite sunt de calitate. Sosurile sunt excelente, vin in recipiente speciale (ketchup, oregano si chilli), dar merita comandat si cel alb cu smantana si usturoi.

    Am comandat o pizza Full House, cea mai mare (800 de grame) la doua farfurii si, desi avea rosii si castraveti, gustul a fost excelent, fructele fiind proaspete si din categoria celor care ,,au gust".
    400 de grame este o cantitate suficienta pentru a nu simti apoi ca a fost ,,prea mult" (mai ales daca adaugi 1-2 beri). Cea mai mica este undeva la 460 de grame, deci poti comanda si una intreaga, daca iti place tipul acela de pizza. 100-150 de grame in plus, peste cele 400, mie mi se pare mult. Merita incercata limonada, mai ales cea cu gust de zmeura, care este deosebita.

    Nota finala 8 pentru pizza dar 7,50 pentru aerul ,,aproape conditionat". Daca ati mancat la Eldorado va invitam sa ne impartasiti din experienta dumneavostra in comentarii. Important este ca cei care citesc sa isi faca o idee a ce presupune experienta unei mese in acest local.
    Daca doriti sa cititi mai multe pe aceasta tema, va recomandam articolul despre pizzeria Why Not.
    Ichim Vasilica
    The post Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Hoate prinse la Alesd: Doua femei au buzunarit un barbat de 1800 lei


    [2017-08-18]
    Doua bihorence in varsta de 34 respectiv 29 ani din Magesti s-au ales cu dosar penal, dupa ce au furat 1800 lei din buzunarul unui barbat care se odihnea pe o banca din Alesd. Hoatele au fost prinse de politisti, iar banii au fost integral recuperati si returnati pagubitului. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Politistii si medicii SMURD au fost chemati la accident, dar au gasit masina goala. Soferul a aparut beat, dupa 20 de minute (FOTO)


    [2017-08-16]
    Un barbat in varsta de 38 de ani din Cociuba Mare s-a ales cu dosar penal, dupa ce, marti seara, baut la volan, a ajuns cu dubita in sant. Politistii si un echipaj SMURD ajunsi la locul accidentului au gasit masina goala. Soferul, care a reaparut dupa 20 de minute, avea o alcoolemie de 0,62  in aerul expirat. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Un oradean, ales presedintele ANOSR


    [2017-08-16]
    Marius Deaconu a preluat carma ANOSR Marius Deaconu, masterand al Universitatii din Oradea, a fost ales presedinte al Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR), iar oradeanul Horia Onita, fostul presedinte al...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Un oradean, ales presedintele ANOSR
    Sursa: Bihon.ro
  • Un oradean a fost ales presedintele Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania


    [2017-08-16]
    In premiera, un reprezentant al Universitatii din Oradea a fost ales presedintele celei mai mari organizatii studentesti din Romania, Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti. Marius Deaconu a fost votat in unanimitate ca lider al ANOSR si are un mandat de un an. Totodata, unul dintre vicepresedintii alesi acum este un alt oradean, Horia Onita. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Unirea Valea lui Mihai - CS Diosig 1-2 - Juniorii au facut diferenta


    [2017-08-16]
    Intr-un nou amical care a avut rol de a pregati noul sezon, dar mai ales turul al doilea din Cupa Romaniei, CS Diosig s-a duelat cu Unirea Valea lui Mihai. [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Ziua de 15 august in istorie


    [2017-08-15]
    Stiati ca pe data de 15 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 1248 – Este pusa piatra de temelie a Domului din Köln. 1530 – Este terminata constructia Manastirii Humor. 1534 – Ignatiu de Loyola intemeiaza Ordinul iezuit. 1539 – Regele Francisc I stabileste prin Edictul de la Villers-Cotterêts ca in administratie sa se […]
    Post-ul Ziua de 15 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 15 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    1248 – Este pusa piatra de temelie a Domului din Köln.
    1530 – Este terminata constructia Manastirii Humor.
    1534 – Ignatiu de Loyola intemeiaza Ordinul iezuit.
    1539 – Regele Francisc I stabileste prin Edictul de la Villers-Cotterêts ca in administratie sa se foloseasca numai limba franceza in loc de latina.
    1595 – Oastea otomana ocupa Bucurestii. Unele biserici sunt transformate in moschei, iar manastirea lui Alexandru Voda este fortificata.
    1795 – In Franta livrele sunt inlocuite in mod oficial de franci.
    1806 – Este pusa piatra de temelie a Arcului de Triumf din Paris.
    1843 – Are loc deschiderea Parcului Tivoli din Copenhaga.
    1870 – In ,,Convorbiri Literare" a fost publicat poemul eminescian ,,Epigonii".
    1888 – A aparut la Bucuresti cotidianul ,,Adevarul". Primul director a fost Alexandru V. Beldiman.
    1914 – Este inaugurat Canalul Panama. O ceremonie oficiala de deschidere este omisa din cauza izbucnirii primului razboi mondial in Europa.
    1923 – In Weimar incepe prima expozitie a Scolii de arta Bauhaus.
    1931 – A aparut primul numar al ziarului ,,Scanteia".
    1944 – Incepe Operatiunea Dragoon, invazia sudului Frantei de catre Aliati
    1945 – Imparatul Hirohito anunta la radio (Gyokuon-h?s?) capitularea neconditionata a Japoniei.
    1947 – Proclamarea independentei Indiei. Sarbatoare nationala.
    1947 – In Romania se adopta o noua reforma monetara, in sume limitate, in functie de profesia detinatorilor, schimbarea banilor s-a facut la raportul de 20.000 lei vechi pentru 1 leu nou.
    1948 – In partea de sud a Peninsulei Coreene, este fondata Republica Coreea.
    1960 – Proclamarea independentei Republicii Congo.
    1969 – Se deschide festivalul Woodstock.
    1971 – Bahrain isi castiga independenta fata de Marea Britanie.
    1975 – In timpul loviturii militare de stat din Bangladesh, prim-ministru Mujibur Rahman si familia lui sunt ucisi.
    1993 – In Paraguay, dictatura militara a generalului Andrés Rodríguez se termina. Juan Carlos Wasmosy devine primul presedinte al tarii ales democratic.
    2004 – Printul Hans-Adam al II-lea transfera in mod oficial puterea de a lua decizii guvernamentale de zi cu zi fiului sau cel mare, Printul Mostenitor Alois. Din punct de vedere legal, Hans-Adam ramane sef de stat.
    2007 – Un cutremur puternic de magnitudine 8 a lovit coasta Pacificului devastand Ica si diferite regiuni ale Peru omorand 514 oameni si ranind 1090.

    Post-ul Ziua de 15 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Avocat celebru, retinut de procurorii DIICOT pentru ca a vrut sa obtina ilegal date dintr-un dosar!


    [2017-08-12]
    Un celebru avocat a fost retinut vineri seara de procurorii anti-mafia. Marius Coltuc este cunoscut mai ales pentru procesele impotriva bancilor si este acuzat ca a vrut sa obtina ilegal date de la DIICOT pentru un suspect acuzat de hacking. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-11]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in jurul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii


    [2017-08-10]
    Asa cum spuneam in articolul trecut, nu avem pretentia de experti culinari si nici nu vrem sa influentam alegerea nimanui dar credem ca ajuta sa impartasim experienta noastra gastronomica cu cei care vor dori sa incerce o pizza in Oradea. Astazi vom vorbi despre pizzeria Eldorado de pe Republicii. Localul este unul frecventabil si este […]
    The post Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii appeared first on Presa Oradea.
     Asa cum spuneam in articolul trecut, nu avem pretentia de experti culinari si nici nu vrem sa influentam alegerea nimanui dar credem ca ajuta sa impartasim experienta noastra gastronomica cu cei care vor dori sa incerce o pizza in Oradea. Astazi vom vorbi despre pizzeria Eldorado de pe Republicii.
    Localul este unul frecventabil si este in topul nostru de preferinte. Pretul unei pizza este intre 15 si 25 de lei, cu exceptia celei cu fructe de mare care costa 40 de lei (550 de grame). Berea e in jur de 7,5 lei (500 ml). Partea buna este ca exista in meniu categoria ,,bere craft" (artizanala) partea proasta este ca in aceasta categorie sunt si beri care nu au ce cauta acolo. Merita totusi mentionat, pentru varietate. Apa minerala porneste de la 4,5 lei, o Cola de 250 ml costa 5,5 lei, un fresh de portocale - 11 lei.

    Aerul conditionat era miercuri, 9.08.2017, doar precizat pe geam si se stimtea in interior doar zgomotul pe care ar trebui sa il faca un aparat de aer conditionat. Nu era nici canicula de afara dar nici racoare nu era.
    Muzica ambientala a fost k, dar nu se prea auzea din cauza a ceea ce ar fi trebuit sa fie un aparat de aer conditionat. Localul este frumos decorat (in stul western) desi, chiar la intrare, e o pata mare de igrasie pe tavan.

    Baia este excelenta din toate punctele de vedere. Pisoarele au lipite pe ele bancuri ca sa nu te plictisesti si exista chiar si unul mai mic pentru copii. Chelnerii sunt amabili desi, in urma cu ceva timp, cand am vrut sa-mi ,,customizez" o pizza mi s-a spus ca se pot soate si introduce ingrediente in plus dar pretul ,,produsului final" nu poate fi mai mic.
    Pizza este buna. Vine in 10-15 minute iar alimentele folosite sunt de calitate. Sosurile sunt excelente, vin in recipiente speciale (ketchup, oregano si chilli), dar merita comandat si cel alb cu smantana si usturoi.

    Am comandat o pizza Full House, cea mai mare (800 de grame) la doua farfurii si, desi avea rosii si castraveti, gustul a fost excelent, fructele fiind proaspete si din categoria celor care ,,au gust".
    400 de grame este o cantitate suficienta pentru a nu simti apoi ca a fost ,,prea mult" (mai ales daca adaugi 1-2 beri). Cea mai mica este undeva la 460 de grame, deci poti comanda si una intreaga, daca iti place tipul acela de pizza. 100-150 de grame in plus, peste cele 400, mie mi se pare mult. Merita incercata limonada, mai ales cea cu gust de zmeura, care este deosebita.

    Nota finala 8 pentru pizza dar 7,50 pentru aerul ,,aproape conditionat". Daca ati mancat la Eldorado va invitam sa ne impartasiti din experienta dumneavostra in comentarii. Important este ca cei care citesc sa isi faca o idee a ce presupune experienta unei mese in acest local.
    Daca doriti sa cititi mai multe pe aceasta tema, va recomandam articolul despre pizzeria Why Not.
    Ichim Vasilica
    The post Cea mai buna pizza din Oradea. Episodul 2, pizzeria Eldorado, Republicii appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Finala Ligii Campionilor din 2020 ar putea avea loc la New York


    [2017-08-09]
    UEFA ia in calcul sa mute finala Ligii Campionilor din 2020 la New York Forul european analizeaza posibilitatea de a muta finala Ligii Campionilor pe un alt continent, iar orasul american New York, este locul potrivit din toate punctele de vedere, potrivit oficialilor UEFA. Totusi, trebuie avut in vedere ca pana in 2020, finala celei mai […]
    Post-ul Finala Ligii Campionilor din 2020 ar putea avea loc la New York apare prima data in Stiri Oradea.
     UEFA ia in calcul sa mute finala Ligii Campionilor din 2020 la New York
    Forul european analizeaza posibilitatea de a muta finala Ligii Campionilor pe un alt continent, iar orasul american New York, este locul potrivit din toate punctele de vedere, potrivit oficialilor UEFA.
    Totusi, trebuie avut in vedere ca pana in 2020, finala celei mai importante competitii intercluburi la nivel european nu poate fi mutata.
    Ultimul act al sezonului 2017-2018 se va desfasura la Kiev, iar pentru finala editiei din 2018-2019 si-au depus candidatura orasele Madrid, cu noul stadion al echipei Atletico, Wanda Metropolitano, si Baku.
    Ipoteza mutarii finalei pe un alt continent a fost lansata de Aleksander Ceferin, in toamna anului 2016, dupa ce a fost ales in functia de presedinte al UEFA. 
    ,,Cred ca poate fi o idee in viitor. Sa te duci din Portugalia in Azerbaidjan, de exemplu, este aproape la fel sau chiar la fel precum ai merge la New York”, spunea slovenul la acea vreme.
    Post-ul Finala Ligii Campionilor din 2020 ar putea avea loc la New York apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Constructor din Suncuius, prins in flagrant de Politia Locala Oradea in timp ce arunca moloz clandestin


    [2017-08-09]
    Un barbat de 58 de ani din Suncuius, care facea lucrari de constructii la o casa din cartierul Balcescu, s-a ales cu o amenda de 1.000 de lei de la Politia Locala Oradea. In urma unei sesizari online, barbatul a fost prins in flagrant in timp ce arunca saci cu moloz pe un teren viran. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Acelasi colectiv tehnic la echipa de baschet - Au ales linia continuitatii


    [2017-08-09]
    Cei de care depinde destinul echipei de baschet masculin, probabil singura capabila sa faca performanta intr-un oras precum Oradea, au decis ca intreg colectivul tehnic care a activat in sezonul trecut… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Un tanar de 31 de ani s-a ales cu dosar penal, dupa ce, baut fiind si fara permis, a furat o motocicleta si a intrat intr-un cap de pod


    [2017-08-07]
    Un tanar in varsta de 31 de ani din Sacueni s-a ales cu dosar penal, dupa ce a furat o motocicleta, fara a poseda permis de conducere, si a vrut sa se plimbe. Atat doar ca, intr-o curba usoara spre stanga, a pierdut controlul si s-a rasturnat. Politistii au descoperit si ca era baut. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • A furat o motoreta si a s-a autoaccidentat. Nu avea permis de conducere si mai era si beat


    [2017-08-07]
    Salba de infractiuni pentru un bihorean din Sacueni care, in ziua de 6 august, s-a ales cu dosar penal pentru niste lucruri pe care aproape sigur ca nu le-ar mai face inca o data. Omul s-a accidentat singur dupa ce a mers cu o motocicleta pe care a luat-o fara acordul proprietarului. Probabil pentru ca […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Biciclist ucis de tren, in Beius


    [2017-08-07]
    Se pare ca unele treceri nu sunt lipsite de pericol nici pentru biciclistii care se dau jos de pe mijlocul lor de locomotie pentru a traversa. Mai ales daca este vorba despre o trecere la nivel cu calea ferata. Un barbat de 86 de ani a decedat in seara de ieri, 6 august, fiind lovit […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Calcule, la final de stagiune, la Timisoara


    [2017-08-06]
    Unul din teatrele cele mai mari din tara, Teatrul National Timisoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum si la un moment de analiza a activitatii ultimului an. Cum se prezinta, acum, aceasta institutie? ,,Teatrul National din Timisoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care isi propune sa […]
    The post Calcule, la final de stagiune, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
     Unul din teatrele cele mai mari din tara, Teatrul National Timisoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum si la un moment de analiza a activitatii ultimului an.
    Cum se prezinta, acum, aceasta institutie? ,,Teatrul National din Timisoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care isi propune sa participe prin tot ceea ce face la o dezvoltare sanatoasa, creativa a societatii. Teatru contemporan, texte clasice recitite in cheie moderna, adaptari pentru teatru ale unora dintre textele esentiale ale literaturii romane si universale, spectacole care traduc in limbaj teatral cercetari sociologice si serii de interviuri, toate acestea reprezinta  marci de identitate ale Nationalului in stagiunea 2016-2017."

    Cifrele iti au locul lor, cand creionam activitatea unei institutii care ,,da ceasul", in cultura, in vestul Romaniei. Astfel, in cifre, cei peste  44.000 de spectatori care au participat la cele 202 reprezentatii din cele 3 spatii de joc ale Teatrului - Sala Mare, Sala 2 si Studio ,,Utu Strugari"  – in cele 10 luni ale stagiunii 2016-2017 (acestora adaugandu-se peste 10.000 de spectatori ai spectacolelor din modulul Outdoor al FEST-FDR2016 si 2017), au cercetat, alaturi de artistii Nationalului timisorean, teme cum ar fi ubicuitatea si permanenta discriminarii si a rasismului in societatea contemporana, au pus in discutie complexitatea relatiilor interumane si mecanismele comunicarii, au explorat  multiplele dimensiuni ale spiritului fata in fata cu istoria.  Patru premiere au fost scoase la rampa in aceasta stagiune: Controversa de la Valladolid de Jean-Claude Carrière, in regia lui Radu Jude,  Frati de Dave Williams, in regia lui Florin Piersic jr., De ce iubim femeile dupa Mircea Cartarescu, regia Mihaela Lichiardopol si Rambuku de Jon Fosse, regia Mihai Maniutiu.
    Sa ne ramintim si ca o institutie de cultura nu este un spatiu aseptic, si ca e firesc ca relatiile cu alte teatre sa aduca un plus de valoare spectacolelor prezentate in Timisoara. Parteneriatele si coproductiile internationale reprezinta o alta directie pe care Teatrul National a dezvoltat-o in stagiunea care tocmai s-a incheiat. Astfel, in luna decembrie, publicul a putut viziona spectacolul Copii rai (Sales Gosses) de Mihaela Michailov, o coproductie a Teatrului National din Timisoara si a CDN - Théatre de la Manufacture din Nancy, un spectacol intens, avand ca tema violenta in scoli.  Sase luni mai tarziu, Teatrul National a programat o serie de reprezentatii cu spectacolul Gypsies, o creatie werkgruppe2, un spectacol  cu profunde implicatii sociale, avand la baza o cercetare realizata in Franta, Germania si Romania. Intregul proiect a fost realizat in coproductie de catre Braunschweig Staatstheater (Germania), CDN- Théatre de la Manufacture din Nancy (Franta) si Teatrul National din Timisoara.
    Stagiunea 2016-2017 a insemnat , de asemenea, finalizarea proiectului Say it now!, un parteneriat al Teatrului National din Timisoara cu Compania B. Valiente din Oslo, proiect finantat printr-un grant EEA oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein si Guvernul Romaniei. Realizatorii proiectului si-au propus sa exploreze problemele tinerei generatii, intr-o maniera care ii reprezinta cu adevarat pe protagonisti, cautand sa acopere faliile de comunicare atat de adancite de noile realitati.

    Un lucru aparte al acestei stagiuni este organizarea a doua editii ale Festivalului European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti, intre 25-30 septembrie 2016, respectiv in perioada 14-25 mai 2017. Ambele editii au concentrat directiile spectacologiei romanesti contemporane pe text de teatru romanesc, asamblandu-le in contextul teatral european al momentului.
    De asemenea, stagiunea 2016-2017 a fost marcata de participarea mai multor spectacole ale Teatrului National din Timisoara la importante festivaluri de teatru: Festivalul National de Teatru (Meteorul, Prin vis si Scene dintr-o casnicie), Festivalul International de Teatru Sibiu (Controversa de la Valladolid), Festivalul de Teatru Tanar Iasi (Hamlet), Festivalul de Teatru Clasic Arad  (Hamlet) si Festivalul International de Teatru Tanar Arad (Vorbeste cu mine!). De asemenea, in urma cu cateva zile, spectacolul Rambuku a fost selectionat sa participe la Festivalul National de Teatru,  programat in luna octombrie a acestui an.
    In sfarsit, un alt eveniment deosebit care a avut loc in aceasta stagiune il reprezinta organizarea la Teatrul National din Timisoara a Galei UNITER. Editia aniversara a Galei UNITER a marcat si recunoasterea in plan national a valorii Teatrului National, precum si a pozitiei si a rolului sau in cultura romaneasca. Teatrului National i-au fost acordate premiul special pentru proiecte inedite si realizari remarcabile, privind realizarea Salii 2, actrita Irene Flamann Catalina a fost recompensata cu premiul pentru intreaga activitate, iar Mariana Voicu a fost, de asemenea, onorata cu premiul pentru intreaga activitate pentru critica si istorie literara.

    Nu pot sa spun ca nu ma vazut, in aceasta stagiune, si spectacole care ma faceau sa ma intreb de ce aplauda oamenii de langa mine si, mai ales, de ce se ridica atunci cand o fac, la spectacole de duzina. Dar am vazut si puneri in scena la care am ras, am plans si am respirat in acelasi timp cu actorii, in care am apreciat scenografia si am perceput tot ce a venit dinspre scena ca un spectacool complet. Aici vorbesc atat de productii ale Nationalului timisorean, dar si de spectacole invitate, in acdrul festivalurilor. Dincolo de toate, Teatrul National din Timisoara ramane o institutie serioasa intr-o mare de diletantism cultural banatenesc. Un pariu cu care poti castiga aproape sigur, des.
    Fotografii: Adrian Piclisan
    Ramona Balutescu
    The post Calcule, la final de stagiune, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Ziua de 7 august in istorie


    [2017-08-06]
    Stiati ca pe data de 7 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 936 – Incoronarea regelui Otto I al Germaniei; 1782 – George Washington a infiintat Insigna de Merit Militar, destinata decorarii soldatilor raniti pe campul de lupta, decoratie devenita ulterior Inima Purpurie; 1858 – Conventia de la Paris unde pentru Principatele […]
    Post-ul Ziua de 7 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 7 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    936 – Incoronarea regelui Otto I al Germaniei;
    1782 – George Washington a infiintat Insigna de Merit Militar, destinata decorarii soldatilor raniti pe campul de lupta, decoratie devenita ulterior Inima Purpurie;
    1858 – Conventia de la Paris unde pentru Principatele Romane se prevedea un regim parlamentar si censitar si se desfiintau privilegiile marii boierimi;
    1864 – Infiintarea Primariei Bucuresti. Primul primar ales a fost Barbu Vladoianu;
    1908 – In Willendorf (Austria Inferioara) este descoperita statuia din calcar „Venus din Willendorf”. Sculptura este datata in perioada 25.000 i.Hr. si 22 i.Hr. in paleoliticul superior;
    1922 – Actiunea grevista a muncitorilor de la Fabrica de vagoane Astra din Arad;
    1940 – A fost incheiat acordul dintre Churchill si De Gaulle privind organizarea Fortelor Franceze Libere;
    1940 – Al Doilea Razboi Mondial: Alsacia-Lorena este anexata de al Treilea Reich;
    1942 – A inceput batalia de la Guadalcanal, prima ofensiva militara americana a celui de Al Doilea Razboi Mondial, in Insulele Solomon;
    1943 – Al Doilea Razboi Mondial: A inceput Batalia de la Smolensk, ofensiva de prima marime a Armatei Rosii in Rusia de vest finalizata in octombrie cu o victorie decisiva sovietica;
    1960 – Proclamarea independentei Coastei de Fildes (Cote d’Ivoire);
    1970 – La Iasi s-a inaugurat „Casa Dosoftei”, care adaposteste sectia de literatura veche a Muzeului Literaturii din Iasi;
    1956 – Accidentul de la Cali, Columbia, unde un convoi militar care transporta combustibil, munitie si explozibil a explodat in plin centrul orasului. S-au inregistrat 1200 de victime.
    1997 – „Ziua intai” a reformei structurale in Romania. Premierul Victor Ciorbea a prezentat lista celor 17 societati comerciale care trebuiau inchise in mod prioritar, pe motiv de nerentabilitate;
    1998 – Atentatele cu bombe de la ambasadele americane din Nairobi (Kenya) si Dar es Salaam (Tanzania), cand 257 de persoane si-au pierdut viata in atentate, revendicate de „Armata islamica pentru eliberarea locurilor sfinte”.
    2005 – Un grup de spargatori din Brazilia au sapat un tunel lung de 78 de metri spre Banca Centrala din Fortaleza, de unde au extras cinci containere pline cu bancnote de cate 50 de reali, cu o valoare estimata de 70 de milioane de dolari;
    2008 – Georgia a lansat o ofensiva militara impotriva Osetia de Sud, pentru a contracara o invazie ruseasca. Incepe Razboiul din Osetia de Sud din 2008.

    Post-ul Ziua de 7 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Lamborghini a ales Romania pentru reclama modelului Huracan


    [2017-08-04]
    Cel mai senzational drum din Romania, Transfagarasanul, a fost gazda celor de la Lamborghini, care au filmat reclama pentru modelul Huracan Italienii de la Lamborghini au venit in Romania cu 6 modele Huracan, pentru a filma pe unul dintre cele mai spectaculoase destinatii din lume. Autoturismele au pornit din Sibiu, au trecut prin satul Cartisoara si si-au testat […]
    Post-ul Lamborghini a ales Romania pentru reclama modelului Huracan apare prima data in Stiri Oradea.
     Cel mai senzational drum din Romania, Transfagarasanul, a fost gazda celor de la Lamborghini, care au filmat reclama pentru modelul Huracan
    Italienii de la Lamborghini au venit in Romania cu 6 modele Huracan, pentru a filma pe unul dintre cele mai spectaculoase destinatii din lume.
    Autoturismele au pornit din Sibiu, au trecut prin satul Cartisoara si si-au testat viteza in faimoasele curbe care strabat Muntii Carpati.
    Sursa foto: noizz.ro
    ,,Cele sase Lamborghini au urcat la Balea Lac, punctul cel mai inalt, si apoi au coborat la impresionantul baraj Vidraru, unde exista ruinele castelului lui Vlad Tepes, care a fost o sursa de inspiratie pentru scriitorul Bram Stocker in crearea personajului Dracula”, au declarat specialistii care au filmat reclama.
    Sursa foto: noizz.ro
    Noul model Lamborghini Huracan Performante a fost vedeta care a eclipsat celelalte masini Huracan Spyder si Huracan Coupe.
     
    Sursa foto: noizz.ro
    Sursa foto: noizz.ro
    Sursa foto: noizz.ro
    Sursa foto: noizz.ro
    Post-ul Lamborghini a ales Romania pentru reclama modelului Huracan apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Astazi sarbatorim ziua internationala a berii


    [2017-08-04]
    Ziua internationala a berii este sarbatorita in fiecare an in prima zi de vineri a lunii august Prima celebrare  a fost in anlu 2008, in orasul american Santa Cruz, din statul California, iar in evenimentul a ajuns in prezent sa fie marcat in peste 200 de orase. Asa cum bine stim, berea este o bautura […]
    Post-ul Astazi sarbatorim ziua internationala a berii apare prima data in Stiri Oradea.
     Ziua internationala a berii este sarbatorita in fiecare an in prima zi de vineri a lunii august
    Prima celebrare  a fost in anlu 2008, in orasul american Santa Cruz, din statul California, iar in evenimentul a ajuns in prezent sa fie marcat in peste 200 de orase.
    Asa cum bine stim, berea este o bautura alcoolica fermentata din cereale, caracterizata prin gustul amar si compusa din patru ingrediente principale: orz, drojdie, apa si hamei.
    Racoritoare, de diferite arome si chiar branduri, este consumata inca din vechime, de la crearea berii in Mesopotamia, in urma cu 6.000 de ani, vorbindu-se despre o arta antica.
    Sursa foto: hmag.com
    Abia mai tarziu, in Evul Mediu, calugarii consumau bere mai ales in timpul postului, ca inlocuitor al carnii, iar in prezent este consumata la nivel mondial.
    Printre scopurile declarate ale Zilei internationale a berii, se numara acela de a ,,uni intreaga lume sub flamura berii, celebrand berile tuturor natiunilor, impreuna, intr-una si aceeasi zi”. 
    Ziua internationala a berii este o sarbatoare care se desfasoara in pub-uri, restaurante, cluburi, fabrici de bere si spatii amenajate, avand o insemnatate aparte pentru iubitorii de bere de pretutindeni pentru a fi impreuna.
    Sursa foto: berliner-zeitung.de
    Berea ocupa cea de a treia pozitie in topul mondial al bauturilor, doar apa si ceaiul fiind consumate in cantitati mai mari.
    Traditia acestei zile a inceput cand un barbat pe nume Jesse Avshalomov, a convins patronul barului local sa declare ziua de 5 august drept Zi a berii.
    Cu toate ca la inceput, acest eveniment, s-a desfasurat intr-o zona restransa in vestul Statelor Unite, prin intermediul mediatizarii a reusit ca in urmatorul an, sa fie organizata o campanie de promovare in Marea Britanie si in America de Sud.
    Sursa foto: abendzeitung-muenchen.de
    In 2011 a fost creat un site web, care a publicat argumentele ce sustineau celebrarea Zilei internationale a berii, popularizat pe retelele de socializare,avand loc 276 de festivitati in 138 de orase din 23 de tari din intreaga lume, care au fost inregistrate pe pagina www.internationalbeerday.com.
    Post-ul Astazi sarbatorim ziua internationala a berii apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • 2.5 milioane de vehicule vor fi rechemate in service


    [2017-08-03]
    Audi, BMW, Mercedes, Opel si VW au gasit solutia de compromis pentru a cadea la pace cu autoritatile Cei patru mari constructori auto din Germania au ajuns la o intelegere cu autoritatile dupa ce au fost acuzati ca motoarele diesel depasesc cu mult normele de emisii. Imediat dupa izbucnirea scandalului Dieselgate au fost impuse standarde […]
    Post-ul 2.5 milioane de vehicule vor fi rechemate in service apare prima data in Stiri Oradea.
     Audi, BMW, Mercedes, Opel si VW au gasit solutia de compromis pentru a cadea la pace cu autoritatile
    Cei patru mari constructori auto din Germania au ajuns la o intelegere cu autoritatile dupa ce au fost acuzati ca motoarele diesel depasesc cu mult normele de emisii.

    Imediat dupa izbucnirea scandalului Dieselgate au fost impuse standarde drastice de emisii, iar marii constructori de automobile au fost nevoiti sa isi schimbe strategia cu 180 de grade pentru a le putea respecta.
    Sursa foto: rival888.blogspot.com
    Cu toate acestea, investigatiile recente au scos la iveala ca mai multi producatori auto din Germania au ocolit putin noile norme si au continua sa vanda propulsoare diesel care emiteau mai mult dioxid de carbon si oxid de azot decat trebuia.
    Desi initial au respins orice acuzatie, atat Volkswagen cat si Opel, Mercedes sau BMW au anuntat ca vor rechema in service un numar de astfel de vehicule pentru a le face un update software, preventiv.
    Pentru a evita un alt scandal monstru, autoritatile au organizat ,,National Diesel Forum", in cadrul caruia s-au dezbatut toate problemele, iar cele patru brand-uri au fost de acord cu o serie de masuri pentru a salva tehnologia diesel si mai ales pentru a nu forta Guvernele sa interzica acest tip de autovehicule in marile orase.
    Sursa foto: engine4sale.co.uk
    Cea mai notabila masura este rechemarea in service a 2,5 milioane de autovehicule diesel cu motoare Euro 5 si Euro 6, care cu noul software vor elibera cu pana la 30% mai putine substante nocive in atmosfera. In plus, bavarezii de la BMW au anuntat ca vor oferi 2.000 de euro fiecarui proprietar de masina diesel cu motor Euro 4 pentru ca acestia sa isi schimbe vechea masina cu una noua, care emite pana la 130g/km de CO2.
    Sursa foto: 4tuning.ro
    „Industria auto este constienta ca a pierdut din credibilitate. Trebuie sa lucram pentru a recastiga increderea oamenilor. Aceasta este cea mai mare grija a industriei- in interesul nostru, al clientilor si angajatilor, dar si in interesul tarii noastre,” au sustinut la unison membrii Asociatiei Industriei Auto din Germania (VDA).

    Post-ul 2.5 milioane de vehicule vor fi rechemate in service apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun"


    [2017-08-02]
    Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, […]
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
     Nici macar nu se intampla treaba asta pentru ca pe 1 august a fost ziua de nastere a colegului nostru, Remus Toderici, fotoreporter la Ziarul Crisana. Ci pentru ca, cele de mai sus fiind pe rol, Remus a oferit pretextul unei expozitii cu fotografii de-ale lui, din Cuba, si al unei degustari de Cuba Libre, cu o muzica potrivita ca fundal. Doar ca, din varii motive, aproape binecuvantate, nu toti cei care si-ar fi dorit au ajuns la vernisaj. Si abia atunci toate acestea au devenit pretext - pentru un dialog, cu colegul nostru, despre ,,pozarul de ziar", azi.
    Ne stim de niste ani, cum ne mai intersectam prin Oradea, la pozat. Nici nu aveti idee ce placere e ca, la un eveniment, sa dai de colegi faini. Asta inseamna ca nu ti se vor baga in cadru, ca, daca cineva face o duma exact la dracu-n praznic de tine, intr-o mare de oameni, la o manifestatie, ai sanse sa iei cadrul de la coleg si ca, atunci cand trebuie sa stai printre fetele schimonosite de ,,dragoste crestina" ale celor din Coalitia pentru Familie, ai de unde sa strangi un strop de ,,hai ca trece", dintr-o ocheada rezonabila intre voi, poate singura.

    S-a intamplat ca, lucrand de 25 de ani in presa, am prins vremea cand orice redactie serioasa avea si macar una bucata pozar. Nu e un cuvant de ocara, ,,pozar", ci de drag. E despre oamenii care te salvau si-ti acopereau spatiul de langa articol. Adica la munca noastra, a celor cu vorbele. Tot atunci, demult, cand am am avut de invatat ,,Teoria imaginii" si ,,Tehnici foto", la facultate, mi-am spus ca n-am chef sa-mi bat capul cu povestea asta, cum voi avea mereu un pozar cu mine. Apoi… n-am mai avut pozar, intre 94 si 96, pe front, in Bosnia, si a trebuit sa ma scarpin in cap si sa-mi amintesc, in transee, cum fras spunea profesorul ca se compenseaza timpul de expunere cu diafragma…

    Apoi nu au mai trebuit compensate - au aparut aparatele digitale si, dupa o vreme, tot idiotul ti se baga in cadru, ca ,,el e fotograf". Dupa atatia ani de scoala, dupa sute de mii de poze, dupa niste expozitii foto, inca nu raspund cu ,,da", atunci cand cineva, de ma vede cu camera foto in mana, ma intreaba de sunt fotograf. De regula spun ca sunt jurnalist dar imi fac pozele singura.

    Remus e, insa, fotograf. Adica e prima lui meserie. Investeste in scule, are ochi, face experimente. Doar ca, uite, e doar la prima lui expozitie personala, asta, cu pozele din Cuba. Pentru ca, acum cativa ani, cand deja ar fi avut ce sa puna pe simeze, tot amatorul de CV inflorat se punea sa-i traga cate o expozitie de fotografii. Asa ca a asteptat. Sa aiba ceva clar de spus. Si asa s-a intamplat Cuba asta, expusa, la Cetatea Oradea si alaturi de cvartetul Sagittarius, Euro Foto Art  si de prieteni. Si dialogul nostru.
    –         Ti-ai pus vreodata intrebarea cat la suta din motoare este tentat sa foloseasca un fotograf de ziar? Si asta, amintindu-ne ca buna regula de acum mai mult de un deceniu, ca o redactie sa aiba pozarii ei, s-a cam dus, si orice ziarist poarta si o idioten camera cu el, sau fura poze ,,de pe net".

    –         Int-adevar, multe redactii care relateaza doar stiri au renuntat la fotografi, si folosesc doar imagini realizate de reporteri. Dar cred ca un ziar sau un site serios stie ca imaginea vinde mai mult decat articolul si, daca e vorba de trei oameni la o masa, e simplu. Atunci cand ai o stire mai ampla, in timp ce reporterul se documenteaza, fotograful merge sa faca imagini. Sau atunci cand e un accident, pana reporterul afla ce s-a intamplat,  fotograful poate face imaginile, si stirea ajunge repede online. Orice reporter poate face o fotografie, dar asta ii consuma timp, si nu o sa o faca la fel de bine ca cineva care se ocupa cu asta.
    –         Daca reporterul oricum trebuie sa ajunga la un eveniment, de ce sa se mai trambaleze inca un om? Nu? Cat mai conteaza calitatea unei poze?

    –         Pentru ca reporterul nu are timp sa faca si poze – reporterul sta la declaratii iar fotograful isi face treaba. Mai ales cand sunt subiecte importante sau vizite oficiale, unde lumea trebuie sa fuga dintr-un loc in altul. Bineinteles ca exista si versiunea in care poate cumpara imagini de pe site-uri (Mediafax sau Agerpress). Depinde foarte mult de tipul ziarului – pentru un ziar local folosesc destul de putin motoare de cautare pentru imagini. Poate doar la stiri nationale, unde nu am cum sa ajung.
    –         Nu de motoarele alea vorbeam, ci de ale fotografului. Un fotograf cu ochi si cu mana nu tinde sa fusereasca, atunci cand merge la… prezentarea unei noi piulite a nu-stiu-carei fabrici?

    –         Depinde foarte mult de eveniment – daca sunt doi oameni la o masa, sigur ca nu o sa faci o fotografie de prima pagina, decat daca nu ai alt eveniment mai tare, dar, in rest, esti constient ca ai de facut zilnic fotografii care sa iti vanda ziare si sa aduca accesari.
    –         De cit timp lucrezi in presa,  Remus? Eu te stiu de cand am inceput sa am legaturi cu presa din Oradea, deci de vreo  sapte ani. Cum vezi tu locul pozarului/si, implicit, al pozei, intr-o redactie, de compari zilele de acum cu cele de inceput, ale tale?
    –         Lucrez in presa din 2009, si cred ca acum, poate mai mult ca niciodata, e important sa ai oameni dedicati, care stiu ce fac si care isi dau seama ca daca nu fac o munca de calitate, azi, maine nu vor mai avea un loc de munca. Mereu te compari cu cel de altadata dar trebuie luat in considerare si cat de spectaculoase sunt evenimentele. Un accident sau incendiu va fi mereu mai interesant si pentru cititori decat un nou azil de batrani.

    –         Zici de spectaculozitatea evenimentelor. Da-mi varfurile unui top: ce ti-a placut tie cel mai mult sa pozezi, in sensul ca sa te fi simtit bine. Ce te-a solicitat cel mai mult, ca si conditii, incercare, chiar periculozitate. In ce domenii (tot ajuns pentru ca sa fotografiezi) ai intalnit oamenii cei mai faini? Ce proiect fotografic al tau ti-e cel mai drag? De care din poza adusa la redactie ai fi cel mai multumit?
    –         In 2009, cand eram inca proaspat in presa, am ajuns sa fotografiez un incendiu, era stins pe cand am sosit noi, dar am reusit sa surprind cateva portrete cu pompierii obositi si murdari. Imi place, de asemenea, sa fotografiez teatru, si aici pot spune ca sunt conditii grele – oricat esti de silentios, mereu se gaseste cineva sa spuna ca il deranjezi, chiar daca in curul tau toti se foiesc si tusesc si fac mult mai multa galagie decat tine. Proiectul meu cu dansatori imi e cel mai drag si sper sa il pot relua curand. Proiectul se numeste ,,Urban Dance" si, in cadrul lui, am luat mai muti dansatori si i-am fotografiat in diferite zone ale orasului, iar, cand il voi relua, sper sa pot sa il extind si in alte orase. Sunt multumit de multe fotografii aduse – probabil cele de la incendiu sunt in top. Nu pot sa zic ca sunt conditii periculoase – pe cand ajungem noi, fapta e consumata deja.
    –         Cuba. Orice bou cu bani poate ajunge in Cuba. Nu orice bou cu bani are scule bune si ochi. Cum e cand ai in fata culoarea, gustul unei astfel de provocari? Si esti in vacanta, nu pentru lucru - sa spunem si asta.

    –         Cuba a fost o dorinta de-a mea mai veche, iar anul trecut, cand a murit Fidel, mi-am dat seama cat de fragila e situatia si am decis sa nu mai aman – mi-a aparut o oferta in primavara, cand un nou prieten, pasionat de calatorii, a organizat o excursie de doua saptamani. Am planuit totul din timp, ce aparat si ce obiective, cate haine si in ce geanta, urma sa ne mutam la fiecare trei-patru zile deci trebuia sa ma pot misca usor. Eram atat de incantat ca am ajuns in Cuba ca nici nu  imi mai pasa de vacanta – pentru mine, sa merg pe strazi si sa fac fotografii era relaxare. Nu te poti gandi la Cuba fara sa te gandesti la culoare, iar acolo gasesti toate culorile posibile, oricat de stridente sau de pastelate, culori care aici ar parea kitsch acolo par ca asteapta fotografii sa le captureze.
    –         Suna putin a cliseu dar… pe tine nu te pot intreba tampenia aia cu ,,ce intrebare ai dori sa nu ti se puna" - o schimb putin, stiind ca exista raspunsuri, la un fotograf (cel putin eu le am pe ale mele): la ce gen de evenimente ai dori sa nu trebuiasca sa ajungi sa pozezi? Si de ce?
    –         Cand eram inca la inceput cu fotografia, am mers la inmormantarea unei rude, si aveam aparatul la mine, iar cunoscutii mi-au cerut sa le fac poze. Uneori mai trebuie sa fac fotografii pentru ziar, la diverse inmormantari – ma simt foarte prost. Cred ca e usor de inteles de ce.

    –         Imi povestesti ceva de vreun cadru pentru care te-ai luptat mai mult, poate chiar fizic, pentru a-ti face loc si a-l obtine?
    –         Imi vine in minte Cuba, pentru ca e recent – incercam sa surprind expresii cat mai natural, si asta presupune de multe ori un joc, te faci ca te uiti in alta parte, sau ca treci pe langa subiect, ca sa il poti surprinde in fotografie. De multe ori e greu sa obtii un cadru bun, si, la evenimentele la care fotografiez, sunt atat de multi care fac poze cu telefonul, incat abia mai ai loc sau unghi bun. Mai ales cand e vorba de un eveniment la care sunt invitate vedete, desi sunt departe, si marea majoritate a pozeler vor fi miscate, fiecare tine sa aiba o amintire... Nu se intampla doar la un eveniment, se intampla la toate. Incepand de la ,,zilele orasului" pana la petreceri private.
    –         Spune-mi doua vorbe despre curtoazie, la fotografii de presa si presari. Am vazut ca, in Oradea, lumea e ceva mai linistita, comparativ cu Timisoara, si mai ales cu Bucuresti. Te-a calcat cineva pe mana, ai primit vreun branci semnificativ de la autoritati, te-ai caftit cu cineva ca sa-ti faci pozele, a marat Coalitia pentru Familie la tine, ai pozat unde nu ai fost lasat - cu argumentul ca e spatiu public? Sau, pe de alta parte, ai fost vreodata in postura de paparazzo?

    –         In Oradea, sunt de mai multi ani in presa, si ne cunoastem si respectam, cei care lucram in domeniu, dar bineinteles ca mai apar si probleme. La anumite vizite oficiale vin colegi din Bucuresti, care cred ca pot da ordine tuturor – eu stiu ce am de facut pentru a obtine fotografia dorita si nu sunt genul care sa stea in spate. Cred ca pestetot functioneaza principiul ,,da-i unui om o bariera si va crede ca e stapanul lumii".  Inca patesc des sa am acordul directorului de institutie si sa ma ia portarul la intrebari suplimentare – in general stau si zambesc. pentru ca mi se pare amuzant. Se mai intampla uneori sa mai sar un gard sau sa intru pe geam, intr-o cladire. pentru ca am de adus imagini de acolo. A marait si Coalitia, si simpatizantii ei, dar nu atat de mult pentru ca i-am fotografiat, ci pentru descrierile de la fotografii.
    –         Cum te intelegi cu oamenii cuvantului? Eu nu am nevoie de pozar, am invatat sa pozez exact ca sa nu depind de un alt om, dar la voi, unde inca se merge pe colaborarea asta, nu ajungi sa fii iritat ca ceea ce ai aratat tu nu este acoperit de text, sau pentru ca vezi diferit de colegul care scrie ceea ce e de aratat ca imagine? Nu neaparat ca e ala idiot, dar poate vrea cadre generale, si tu pariezi pe detalii. Cum merge munca in echipa?

    –         Aici e vorba de comunicare si o buna intelegere, si, de cele mai multe ori, reporterul iti spune ce urmareste. E clar ca, atunci cand mergi la un eveniment, nu faci doar fotografii pentru stirea respective – ai nevoie de cateva fotografii cu locul, cateva fotografii cu fiecare persoana de acolo, cateva cadre generale, care sa poata fi folosite in viitor, cand se scrie despre ceva similar. De exemplu, la parada de ,,ziua orasului", ai nevoie de cadre generale cu militari, care pot fi folosite cand anuntam alte parade, cadre cu oficialitati care stau grupate pe partide sau institutii. Posibil sa fie stiri la care ai nevoie de acei oameni, impreuna – si exemplele pot continua.
    –         Apropo. E o vorba, ca mai bine renunti la un prieten decit sa spui/faci o poanta buna. E valabil si la tine, la fotografie? Vorbesc de pozele pe muchie, unde cineva se poate si supara.
    –         Daca vorbim de presa, inca nu m-am confruntat cu o asemenea situatie. Am noroc ca profilul cotidianului nu este de asa natura incat sa fac fotografii controversate. Daca vorbim de portretele personale, au fost cazuri cand am sters imagini ce apareau online, deoarece una dintre persoanele ce apareau nu era de accord, din diverse motive – nu cred ca avea rost sa stric relatiile pentru o fotografie.
    –         Adica primar scarpinandu-de undeva, sau episcop uitandu-se gales la baietelul de langa el, nimic?
    –        Am mai multe cu oficialitati care se uita in telefon, la diverse ceremonii, dar nu mi-a cerut nimeni sa le sterg – nici nu cred ca le-as sterge, daca mi-ar cere.

    Ar mai fi multe de spus. Multe de intrebat. Amintiri. Hihaieli, pe marginea vreunei amintiri - comuna sau de impartit. Dar Remus e precaut, cand vine vorba de discutatul pentru ziar, si deja trag cuvintele din el mai greu, incercand sa se pastreze la aspect generale. Deh, anii de lucru in presa te marcheaza - mereu, unul care n-are ce face te da in judecata sau te injura pe strada sau pe Facebook, din te miri ce.
    E bine si atat. E ca un pahar de sampanie, ridicat in cinstea meseriei de pozar de ziar, de ziua de nastere, cata cu rotunjimi, a lui Remus, intre... doua conferinte de presa la care trebuie sa alergi.
    Ramona Balutescu
    Foto de la expozitie: Marius Negrau
    The post ,,Toti fac poze cu telefonul, abia mai ai un unghi bun" appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Doar 44,5% din locurile la Universitate au fost ocupate! Multi la licenta, putini la master


    [2017-08-02]
    Nici macar cele bugetate nu au fost toate ocupate. Ca si in 2016, speranta, mai ales in ceea ce priveste masteratul unde s-au inscris cu 150 de persoane mai putin decat anul trecut, se leaga de examenul… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Ziua de 1 august in istorie


    [2017-08-01]
    Stiati ca pe data de 1 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 49 i.Hr. – Batalia de la Ilerda (Spania). Cezar a invins ultimele trupe sustinatoare ale lui Pompei; 1473 – Atestarea documentara a orasului Zalau. 1498 – Cristofor Columb devine primul european care viziteaza Venezuela. 1714 – Dimitrie Cantemir a devenit primul roman, membru al unui […]
    Post-ul Ziua de 1 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 1 august au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    49 i.Hr. – Batalia de la Ilerda (Spania). Cezar a invins ultimele trupe sustinatoare ale lui Pompei;
    1473 – Atestarea documentara a orasului Zalau.
    1498 – Cristofor Columb devine primul european care viziteaza Venezuela.
    1714 – Dimitrie Cantemir a devenit primul roman, membru al unui inalt for stiintific international (Academia din Berlin).
    1774 – Joseph Priestley a anuntat descoperirea oxigenului.
    1834 – A intrat in vigoare Legea de Abolire a Sclaviei din 1833, prin care se abolea sclavia in intregul Imperiul Britanic.
    1862 – Constituirea Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei.
    1902 – Statele Unite cumpara drepturile asupra Canalului Panama de la Franta.
    1921 – La Haga a fost creata Curtea Internationala de Justitie.
    1936 – Se deschid Jocurile Olimpice de la Berlin.
    1944 – Rezistenta poloneza a declansat Revolta din Varsovia impotriva ocupatiei naziste a Poloniei in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial.
    1966 – Partidul Comunist Chinez a decis lansarea Revolutiei Culturale.
    1966 – Charles Whitman a ucis 17 oameni si a ranit alti 32 la Universitatea din Texas in Austin inainte de a fi ucis de politie.
    1975 – Semnarea actului final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (Helsinki).
    1977 – Greva generala a minerilor din Valea Jiului. 30.000 de mineri au blocat exploatarile si au cerut sa discute numai cu Nicolae Ceausescu (1 – 3 august).
    1981 – S-a lansat postul de televiziune MTV, odata cu difuzarea primului sau videoclip, Video Killed the Radio Star al formatiei The Buggles.
    1990 – Jeliu Jelev este ales de Parlament al doilea presedinte al Bulgariei.
    1996 – A intrat in vigoare, in mod oficial, programul efectiv de Parteneriat Individualizat Romania – NATO.
    2008 – Eclipsa totala de Soare, vizibila in Romania ca eclipsa partiala.

    Post-ul Ziua de 1 august in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Prefectul Ioan Mihaiu si-a ales colaboratorii. Cine sunt cei care vor forma Cancelaria Prefectului


    [2017-07-31]
    La doua luni dupa surprinzatoarea numire in locul lui Claudiu Pop, prefectul Ioan Mihaiu a reusit sa-si formeze o echipa de consilieri. Sefa Cancelariei Prefectului va fi o absolventa a Universitatii Emanuel, fara afiliere politica, care va fi secondata de un tanar jurist provenit de la cabinetul europarlamentarului Emilian Pavel. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Noul varf de lance al celor de la Mercedes-Benz vine in showroom-urile din Romania


    [2017-07-28]
    Noua Clasa S al celor de la Mercedes-Benz vor fi disponibile in showroom-urile din tara noastra din august. Pentru a putea tine pasul cu rivalii din segment si mai ales pentru a atrage mai multi clienti, brand-ul din Stuttgart a dezvoltat un facelift pentru limuzina S-Class, pe care l-a prezentat in premiera in luna aprilie. […]
    Post-ul Noul varf de lance al celor de la Mercedes-Benz vine in showroom-urile din Romania apare prima data in Stiri Oradea.
     Noua Clasa S al celor de la Mercedes-Benz vor fi disponibile in showroom-urile din tara noastra din august.
    Pentru a putea tine pasul cu rivalii din segment si mai ales pentru a atrage mai multi clienti, brand-ul din Stuttgart a dezvoltat un facelift pentru limuzina S-Class, pe care l-a prezentat in premiera in luna aprilie. Ulterior, S-Class a debutat oficial cu ocazia Salonului Auto de la Shanghai.
    Modificarile stilistice sunt minore si se rezuma la spoilere fata si spate putin restilizate, o noua grila pentru motorizarile V6 si V8 si o gama extinsa de jante.
    Sursa foto: 4tuning.ro
    La interior, inginerii germani au pus tot ce au avut mai bun, de la materiale, la finisaje sau la tehnologia care inconjoara pasagerii.
    Odata cu acest nou model, familia Clasei S a crescut la 24 de versiuni, iar clientii pot alege intre cele noua motorizari diferite, tractiune spate sau integrala 4MATIC dar si ampatament scurt sau lung, avand la dispozitie modelele Mercedes-Benz, Mercedes-AMG sau Mercedes-Maybach.
    Sursa foto: carmagazine.co.uk
    Cand vorbim de Clasa S al celor de la Mercedes-Benz, nu putem sa nu vorbim si de noul motorizare, unde varful de lance al nemtilor vine impreuna cu 10 motorizari, cea mai accesibila fiind versiunea S350d, cu motor de 3.0 litri V6, capabila de 286 de cai putere, dar si un pret de pornire de la 96.331 de euro.
    Sursa foto: 4tuning.ro
    In cazul motorizarii pe benzina, cel mai ieftin model este S 450 cu al sau motor hibrid de 3.0 litri, V6, care dezvolta 389 de cai putere si pleaca de la 102.876 de euro, iar pentru varianta cu ampatament marit si tractiune integrala 4MATIC, pretul de pornire este de 110.313 euro.
    Cel mai scump S-Class este versiunea de performata S65 AMG, cu motorul V12 de 6.0 litri, care se lauda cu nu mai putin de 630 de cai putere dar si un pret de pornire de 239.053 euro.
    Sursa foto: auto.ndtv.com
    Varful gamei Mercedes-Benz este noul S600, care este propulsata de motorul V12, si se lauda cu o putere maxima de 530 CP si atinge un cuplu de 830Nm.
    Sursa foto: auto.ndtv.com
    In cazul modelului Mercedes-Maybach, modelul S 650 este pentru cei care cauta in locul sportivitatii, rafinamentul. Sub capota noului Mercedes-Maybach se afla tot agregatul de 6.0 litri V12 de 629 de cai putere, iar inauntru ai tot luxul la care poti spera, insa pentru care cumparatorul va trebui sa achite o suma incepand de la 200.729 de euro.
    Post-ul Noul varf de lance al celor de la Mercedes-Benz vine in showroom-urile din Romania apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Calcule, la final de stagiune, la Timisoara


    [2017-07-28]
    Unul din teatrele cele mai mari din tara, Teatrul National Timisoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum si la un moment de analiza a activitatii ultimului an. Cum se prezinta, acum, aceasta institutie? ,,Teatrul National din Timisoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care isi propune sa […]
    The post Calcule, la final de stagiune, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
     Unul din teatrele cele mai mari din tara, Teatrul National Timisoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum si la un moment de analiza a activitatii ultimului an.
    Cum se prezinta, acum, aceasta institutie? ,,Teatrul National din Timisoara este un teatru activ, orientat spre comunicare, un teatru care isi propune sa participe prin tot ceea ce face la o dezvoltare sanatoasa, creativa a societatii. Teatru contemporan, texte clasice recitite in cheie moderna, adaptari pentru teatru ale unora dintre textele esentiale ale literaturii romane si universale, spectacole care traduc in limbaj teatral cercetari sociologice si serii de interviuri, toate acestea reprezinta  marci de identitate ale Nationalului in stagiunea 2016-2017."

    Cifrele iti au locul lor, cand creionam activitatea unei institutii care ,,da ceasul", in cultura, in vestul Romaniei. Astfel, in cifre, cei peste  44.000 de spectatori care au participat la cele 202 reprezentatii din cele 3 spatii de joc ale Teatrului - Sala Mare, Sala 2 si Studio ,,Utu Strugari"  – in cele 10 luni ale stagiunii 2016-2017 (acestora adaugandu-se peste 10.000 de spectatori ai spectacolelor din modulul Outdoor al FEST-FDR2016 si 2017), au cercetat, alaturi de artistii Nationalului timisorean, teme cum ar fi ubicuitatea si permanenta discriminarii si a rasismului in societatea contemporana, au pus in discutie complexitatea relatiilor interumane si mecanismele comunicarii, au explorat  multiplele dimensiuni ale spiritului fata in fata cu istoria.  Patru premiere au fost scoase la rampa in aceasta stagiune: Controversa de la Valladolid de Jean-Claude Carrière, in regia lui Radu Jude,  Frati de Dave Williams, in regia lui Florin Piersic jr., De ce iubim femeile dupa Mircea Cartarescu, regia Mihaela Lichiardopol si Rambuku de Jon Fosse, regia Mihai Maniutiu.
    Sa ne ramintim si ca o institutie de cultura nu este un spatiu aseptic, si ca e firesc ca relatiile cu alte teatre sa aduca un plus de valoare spectacolelor prezentate in Timisoara. Parteneriatele si coproductiile internationale reprezinta o alta directie pe care Teatrul National a dezvoltat-o in stagiunea care tocmai s-a incheiat. Astfel, in luna decembrie, publicul a putut viziona spectacolul Copii rai (Sales Gosses) de Mihaela Michailov, o coproductie a Teatrului National din Timisoara si a CDN - Théatre de la Manufacture din Nancy, un spectacol intens, avand ca tema violenta in scoli.  Sase luni mai tarziu, Teatrul National a programat o serie de reprezentatii cu spectacolul Gypsies, o creatie werkgruppe2, un spectacol  cu profunde implicatii sociale, avand la baza o cercetare realizata in Franta, Germania si Romania. Intregul proiect a fost realizat in coproductie de catre Braunschweig Staatstheater (Germania), CDN- Théatre de la Manufacture din Nancy (Franta) si Teatrul National din Timisoara.
    Stagiunea 2016-2017 a insemnat , de asemenea, finalizarea proiectului Say it now!, un parteneriat al Teatrului National din Timisoara cu Compania B. Valiente din Oslo, proiect finantat printr-un grant EEA oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein si Guvernul Romaniei. Realizatorii proiectului si-au propus sa exploreze problemele tinerei generatii, intr-o maniera care ii reprezinta cu adevarat pe protagonisti, cautand sa acopere faliile de comunicare atat de adancite de noile realitati.

    Un lucru aparte al acestei stagiuni este organizarea a doua editii ale Festivalului European al Spectacolului Timisoara - Festival al Dramaturgiei Romanesti, intre 25-30 septembrie 2016, respectiv in perioada 14-25 mai 2017. Ambele editii au concentrat directiile spectacologiei romanesti contemporane pe text de teatru romanesc, asamblandu-le in contextul teatral european al momentului.
    De asemenea, stagiunea 2016-2017 a fost marcata de participarea mai multor spectacole ale Teatrului National din Timisoara la importante festivaluri de teatru: Festivalul National de Teatru (Meteorul, Prin vis si Scene dintr-o casnicie), Festivalul International de Teatru Sibiu (Controversa de la Valladolid), Festivalul de Teatru Tanar Iasi (Hamlet), Festivalul de Teatru Clasic Arad  (Hamlet) si Festivalul International de Teatru Tanar Arad (Vorbeste cu mine!). De asemenea, in urma cu cateva zile, spectacolul Rambuku a fost selectionat sa participe la Festivalul National de Teatru,  programat in luna octombrie a acestui an.
    In sfarsit, un alt eveniment deosebit care a avut loc in aceasta stagiune il reprezinta organizarea la Teatrul National din Timisoara a Galei UNITER. Editia aniversara a Galei UNITER a marcat si recunoasterea in plan national a valorii Teatrului National, precum si a pozitiei si a rolului sau in cultura romaneasca. Teatrului National i-au fost acordate premiul special pentru proiecte inedite si realizari remarcabile, privind realizarea Salii 2, actrita Irene Flamann Catalina a fost recompensata cu premiul pentru intreaga activitate, iar Mariana Voicu a fost, de asemenea, onorata cu premiul pentru intreaga activitate pentru critica si istorie literara.

    Nu pot sa spun ca nu ma vazut, in aceasta stagiune, si spectacole care ma faceau sa ma intreb de ce aplauda oamenii de langa mine si, mai ales, de ce se ridica atunci cand o fac, la spectacole de duzina. Dar am vazut si puneri in scena la care am ras, am plans si am respirat in acelasi timp cu actorii, in care am apreciat scenografia si am perceput tot ce a venit dinspre scena ca un spectacool complet. Aici vorbesc atat de productii ale Nationalului timisorean, dar si de spectacole invitate, in acdrul festivalurilor. Dincolo de toate, Teatrul National din Timisoara ramane o institutie serioasa intr-o mare de diletantism cultural banatenesc. Un pariu cu care poti castiga aproape sigur, des.
    Fotografii: Adrian Piclisan
    Ramona Balutescu
    The post Calcule, la final de stagiune, la Timisoara appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Prefectul Mihaiu si-a ales oamenii


    [2017-07-28]
    Ioan Mihaiu, Lavinia Mihut si Razvan Puia Dupa doua luni de la instalarea sa in functie, prefectul Ioan Mihaiu si-a ales consilierii din Cancelaria Prefectului. Sefa Cancelariei va fi o persoana venita din privat, echipa fiind completata de...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Prefectul Mihaiu si-a ales oamenii
    Sursa: Bihon.ro
  • Despre somnul bun, de dinainte de examen


    [2017-07-27]
    ,,- Daca statia de tramvai de mers incolo este aici, statia de mers in cealalta parte aveti idee unde este?" - l-am intrebat. Habar n-avea. Mi-a spus dupa, credea ca vreau sa-l agat, cu un text cretin. Ne-am lamurit putin mai tarziu - dadeam amandoi examen la facultate la Cluj, si nu prea stiam pe […]
    The post Despre somnul bun, de dinainte de examen appeared first on Presa Oradea.
     ,,- Daca statia de tramvai de mers incolo este aici, statia de mers in cealalta parte aveti idee unde este?" - l-am intrebat. Habar n-avea. Mi-a spus dupa, credea ca vreau sa-l agat, cu un text cretin. Ne-am lamurit putin mai tarziu - dadeam amandoi examen la facultate la Cluj, si nu prea stiam pe ce lume ne aflam. Desi exact in momentele alea e destul de important sa stii pe ce lume te afli.
    Era putin dupa Revolutie, imi doream sa ajung studenta in Cluj, ca sa nu fac facultatea acasa, la Timisoara. Oricum, nici nu exista inca la Timisoara facultatea la care voiam sa dau examen. Eram pe undeva pe langa gara, sau, in orice caz, pe drumul ce duce la gara, iesisem de la inscriere si trebuia sa ajung in Gheorgheni, cartierul in care stateau rudele mele clujene. Si desi Teo nu m-a crezut, pe moment, chiar asa era in unele locuri din Cluj - statiile erau alandala.
    Nu e chiar asa usor, cind vii din alt oras, si ai de dat niste examene intr-un loc pe care nu-l stii bine. Sau nu-l stii aproape deloc, uneori. O groaza de lucruri se constituie in factori de stres.

    Nu am intrat atunci, in Cluj, si am venit, cu coada intre picioare, la Timisoara, unde am dat examen la Jurnalistica si Engleza, la Universitatea de Vest. Sub nici o forma nu as fi conceput sa merg la o facultate privata. Nici nu mai tin minte cate existau deja, acum 25 de ani, cand am intrat la UVT. Insa, in mod cert, imi pareau o treaba neserioasa. Cum imi par si acum, si cele private, si ciupercaria de universitati aparute in orasele mai mici. Dar despre altceva este vorba, acum. Despre cum e cand iesi din zona ta de confort, si vii sa dai examen la o universitate serioasa. Si, bonus, primesti si o mana intinsa, ca ajutor.
    Caminul 15
    E seara, peste cateva ore, dimineata, incep examenele la multe din facultatile Universitatii de Vest din Timisoara. Mai sunt cateva ore, de-un somn bun. Asta, daca nu ai emotii, sau daca ai gasit un loc rezonabil unde sa pui capul. Sunt in Complexul Studentesc - in Complex, mai simplu spus, asa cum stie toata lumea din Timisoara ca se cheama zona asta. Am venit la Caminul 15, pentru ca am citit ceva interesant. UVT-ul ofera cazare celor ce vor da examen, aici, gratuit. Oare e mult, oare e putin? Nu stiu. Vom vedea.
    E trecut de 10 seara cand ajung in fata Caminului 15. Atac povestea dinspre Parcul Copiilor, trecand micul pod si cautand scurtatura printre blocuri, ca mai demult. Au trecut exact 25 de ani de cand daceam examen ca sa ajung studenta in prima generatie care a ajuns la Jurnalistica, aici. Multe lucruri s-au schimbat. Complexul e plin de terase, de birturi, de magazine care aproape ma gatuiesc, cand trec pe acolo. Probabil e in firea lucrurilor...
    Stiu Complexul de cand eram in clasa a X-a, la un liceu din Arad. Sunt timisoreanca, dar ma crescusera bunicii, la Arad. Veneam, uneori, prin spitalele unde mergeau medicinistii. Uneori, mult mai rar, ajungeam serile in Complex. In camerele mici reuseam sa ne inghesuim cu cate o chitara, si era fascinant. Mai stiu si acum versurile de la ,,Ce nasoala esti" - dar nu-s de trecut aici. Toate s-au schimbat.
    Cred ca si saracia s-a schimbat, precum s-a schimbat si mancarea, si felul de a comunica, si hainele. Nu stiu daca un iaurt inseamna tot asa de mult ca pe vremea studentiei mele. Si nici cei care vor da, zilele astea, examen, inca nu stiu, probabil. Vor afla de acum inainte. Dar, inainte de toate, prima lor intalnire cu viata de camin e acum.
    Prima fata cu care vorbesc e deja in pantaloni de pijama, dar mai sta putin pe una din bancile din fata Caminului 15. O cheama Ana, e din Ramnicu Valcea si maine va avea examen, pentru a intra la Facultatea de Drept. S-a inscris si la noi, la UVT, dar si la Cluj. Nu prea inteleg cum e cu inscrierile astea in mai multe locuri, dar nici nu e timpul cel mai potrivit sa aflu. O intreb, insa, de i-a picat bine ca a primit cazarea aceasta in camin. Imi spune ca i-a picat foarte bine. Si ca ar fi apelat la o pensiune, de nu ar fi aparut cadoul acesta al Universitatii.
    S-a inscris pentru examen direct din Valcea, a plecat singura de acolo si nu stie de alti colegi care sa mai fi venit aici. Va avea examen a doua zi, de la 12, deci inca nu e asa de ingrijorata pentru orele de somn pe care trebuie sa le bifeze. O intreb de ce nu s-a dus la Bucuresti, spune ca nu ii place orasul.

    O intreb de stie Timisoara, imi povesteste ca a mai fost aici, cu un an inainte, intr-o tabara, vara. Si ca treaba cu cazarea, de acum, a venit numai bine - dupa ce s-a inscris, au sunat-o de aici si i-au spus de posibilitate asta. A primit o camera in Caminul 15, la parter, si deocamdata e singura in acea camera. Imi spune ca, de va intra la noi, planuieste sa stea tot la camin, ca studenta.
    In loc de dormit in masina
    Pe banca din fata noastra, doi baieti si o fata. Fata plange. Nu vad asta decat cand ajung langa ei. Incerc sa nu-l atrag in discutie decat pe baiatul din dreapta, ca sa-l las pe celalalt sa o conforteze pe fata pe care o tine in brate, dar, incet-incet, intervine si el in discutie.
    Cei doi sunt Claudiu si Adrian, din Targu Jiu. Si ei vor avea a doua zi examen, la Educatie Fizica si Sport. Spun ca au facultatea respective e si la ei in oras dar... au vrut ca studentia sa fie studentie, si sa nu o faca de acasa. Vorbim putin despre cum se calculeaza notele, despre cum e la Sport, in mai multe locuri din tara, adica daca exista si parte scrisa a examenului, si parte practica. Inteleg ca la Timisoara nu e cu scris. Ii intreb de ce au ales Timisoara, si nu alt oras. Imi spun ca pentru echipa de fotbal. Intreb daca vorbesc cumva de Poli Timisoara - imi spun ca da, dar echipa a doua. Sportul nu e lumea mea, asa ca nu insist.
    Cazarea. Cum e cu cazarea? Baietii sunt incantati. Imi spun ca s-au gandit sa doarma in masina, daca nu aparea oferta UVT-ului. Ca sunt mai multi colegi ce au venit din Targu Jiu, pentru examen, si s-ar fi gasit o solutie. Dar ca aceasta e cea mai buna. Totusi, imi spun ca vor intreba daca li se permite sa mai stea o zi peste cele trei oferite gratuit de UVT - pentru a isi putea primi rezultatele si a rezolva si confirmarea locului, de au intrat.
    Ultima candidata la studentie nu imi spune cum o cheama - adica nu mai apuc eu sa o intreb, pentru ca negociem prea mult timp ceva legat de niste poze. Nu vrea poze, si, cum da la Psihologie si la Drept (adica la Psihologie ar vrea sa intre, dar s-a inscris si la Drept), ii spun ca ar fi util sa aiba explicatii mai clare pentru ,,de ce nu". Totusi, nu vreau sa o stresez inainte de examen, asa ca o pozez pe amica ei, care a venit pentru o tabara, pe coridorul Caminului 15, unde e cazata si ea.
    Examenul la Psihologie va incepe a doua zi dimineata, de la ora 9. O intreb de unde e si spune ca din Arad. Apoi detaliaza - din Curtici. Aha, deci inca 25 de kilometri. Cum am locuit 19 ani in Arad, calculez repede timpi, trenuri, distante. Adaug si bucata pana la Curtici. O intreb ce ar fi facut daca nu ar fi primit aceasta cazare. Spune ca s-ar fi chinuit cu trezitul si ar fi venit de la Curtici, in noaptea/dimineata de dinainte de examen.
    A fost acum cateva zile pentru inscriere - totusi, nu e asa de departe, si nu a venit, ca baietii din Targu Jiu, in ultima zi de inscriere, cu ideea ca e mai bine sa ramana aici pana la examen. O treime din nota va fi ce face acum, doua treimi vin de la bacalaureat. Va reveni si pentru confirmare, de intra.

    E linistita, chiar de are examenul de la 9 dimineata. La inscriere a aflat de posibilitatea de a fi cazata gratuit, a acceptat, a venit sa doarma aici, sa nu piarda noaptea de dinainte de examen pe drumuri. Daca va intra, va stat tot la camin - a hotarat asta deja. Dar, la unul privat.
    ,,Sa fie!"
    Cum vad, toti tinerii cu care am vorbit au primit oferta Universitatii de Vest cu bucurie. Si ma gandesc putin despre cum este sa dai cel mai important examen, de pana atunci, odihnit. Sa vii de aproape, din Complex, pe jos, nestresat.  Sa nu iti fi pus familia sa suporte inca o cheltuiala, in afara de drum. Sa nu fi dormit in masina, sa nu vii botit si obosit, dupa un drum cu trenul si o noapte aproape nedormita. O bucata din capacitatea lor de concentrare sta si in asta. Vor putea sa arate mai bine ce pot. Vor pleca de la aceeasi linie de start cu cei care locuiesc in Timisoara, si care vin de acasa. E important.
    Imi aduc aminte de venitul cu trenul, de la Arad, in serile de dinainte de examene. De cele din timpul studentiei, nu cel mare, de inceput. De legendele pe care le creau studentii, spre amuzament, care, mai apoi, parca intrau cu adevarat in mitologia examenelor. Unul spunea ca, de e flacara pe cosul inalt si subtire de la Solventul, la intrarea in Timisoara, vei lua examenul. Alta zicala spunea ca, daca ti se spune ,,Bafta", inainte de examen, trebuie sa raspunzi neaparat cu ,,Sa fie", nu cu altceva. Ca sa nu pici.
    Ii intreb pe tinerii din fata Caminului 15, care a doua zi vor avea examen, cand ma ridic de langa ei, a plecare, de stiu ce se raspunde la ,,Bafta". Imi spun ,,Multumesc". Zic ca nu. Si le povestesc, zambind, despre traditia locala. Imi spun, fara nici o apasare cum ca ar putea cadea examenul, pentru ca nu au intuit raspunsul corect, ,,Sa fie". Razand. Linistiti si increzatori. A trecut un sfert de secol. Legendele lor vor fi altele, dupa cum le vor croi ei, in curand. Un somn bun, atata de important, si… dimineata va incepe totul. Tot ce tine de ei. Ce tinea de gazde, e pe rol, deja. Pentru un maine bun.
    Ramona Balutescu
    The post Despre somnul bun, de dinainte de examen appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Despre Aquapark Nymphaea Oradea, fara menajamente!


    [2017-07-26]
    In prima jumatate a acestui an, aquaparkul oradean a reusit sa atraga un numar de turisti egal cu jumatate din populatia totala a orasului. Un mare succes potrivit directorului Liviu Andrica. Ce nu stim insa este daca acest boom va continua in anii urmatori, daca cei care viziteaza aquaparkul pleaca multumiti sau nu se vor […]
    The post Despre Aquapark Nymphaea Oradea, fara menajamente! appeared first on Presa Oradea.
     In prima jumatate a acestui an, aquaparkul oradean a reusit sa atraga un numar de turisti egal cu jumatate din populatia totala a orasului. Un mare succes potrivit directorului Liviu Andrica. Ce nu stim insa este daca acest boom va continua in anii urmatori, daca cei care viziteaza aquaparkul pleaca multumiti sau nu se vor mai intoarce degraba.
    Inca din capul locului, doua sunt problemele care ar trebui rezolvate. Prima ar fi pretul destul de piperat. Taximetristul care ne-a dus la aquapark s-a mirat cand a auzit unde mergem: ,,Asa de scump si totusi merge lumea!". Pretul nu este exagerat dar in acei bani ar trebui incluse mai multe facilitati. A doua problema este cea legata de cozile de la intrare. Luni, 24 iulie 2017, dupa ora 18.00, oamenii au avut de asteptat cel putin jumatate de ora la coada. Este bine ca persoanele cu copii care au sub trei ani au intaietate, dar este inutil daca despre asta cei care stau la coada afla abia cand ajung langa ghiseu.
    Desi erau 6 case la intrare, doar doua functionau. Daca s-ar dori rezolvarea cozilor, ar putea fi aplicat sistemul de la unele supermarketuri unde, atunci cand este mai multa lume, se mai deschide o casa. Cativa dintre cei care au venit au ales sa faca cale intoarsa inca din start, vazand coada. Ce faci insa cand esti din Cluj-Napoca de unde directorul Liviu Andrica spune ca vin 70% din clientii aquaparkului?

    In interior lucrurile stau foarte bine si sunt amenajate inteligent. Bazine sunt pentru toate gusturile si categoriile iar ,,baietii cu fluierele" isi fac bine treaba. Bauturi sunt pentru toate buzunarele (o bere costa in jur de 5 lei), nu ar strica mai multa varietate, iar mancarea este decenta (din categoria ,,impinge tava" combinat cu ,,fast-food").
    Totusi, si la partea de restaurant sunt anumite probleme. Spre exemplu la ora 20.00 pe raftul cu deserturi mai erau doar preturile si denumirile prajiturilor. Domnisoara care se ocupa de vandut spunea ca prajiturile vin intr-un numar fix iar cand se termina… se termina. Locuri de joaca si bazine mici pentru copii sunt foarte multe. La magazinul din incinta se pot cumpara colaci gonflabili iar la etaj este un loc de joaca amenajat special pentru cei mici, asemanator cu cele din oras.
    Coada si la tobogan
    Un punct in minus il reprezinta modul de functionare al toboganelor interioare care, cel putin luni, nu erau puse in valoare asa cum se asteptau clientii. Doua erau inchise.

    Doar cel albastru era functional si erau cel putin 25 de persoane care asteptau pe scari sa le vina randul. De ce sa tii inchise doua tobogane si sa lasi oamenii sa stea jumatate de ora pe scari? Mai ales ca jumatatea aceea de ora o platesc din banii lor.
    Peste tot sunt afise explicite, dar tot raman lucruri care trebuie aflate de la ,,baietii cu fluier" care, apropo, sunt foarte amabili. Spre exemplu, apa care se roteste in bazinul Niagara, face pauze din 15 in 15 minute. Despre acest lucru nu scrie niciunde. Este frustrant sa stai in apa si sa astepti sa se invarta apa, fara sa nu iti poti manageria timpul care, din nou, costa.
    Este drept ca toate acestea sunt nemultumiri minore dar este importanta rezolvarea lor daca se doreste fidelizarea clientilor care nu duc lipsa de optiuni. Comparativ cu Hungarospa Hajdúszoboszló, experienta este diferita. Este greu de spus daca este mai bine sau mai rau, mai urat sau mai frumos la Oradea.
    Este doar o altfel de experienta si, la final, o problema de gust. Distanta si limba (nu ma refer la potentialii clienti oradeni, ci la cei care vin sa se scalde din alte judete), constituie dezavantaje mari pentru Hajdúszoboszló cand vine vorba de acelasi tip de servicii.

    Mai merita mentionat un aspect. In 2013 cand oradenii mergeau in grupuri la Hajdúszoboszló pentru ca Baile Felix si 1 Mai (ca si acum de altfel) erau ,,in liga inferioara", nimeni nu se gandea ca Oradea va concura pe acest palier cu renumita localitate maghiara. Astazi, facilitatile de acolo sunt la un pas distanta. Oradenii ar trebui sa profite mai mult de aceasta oportunitate pentru ca, desi preturile nu sunt ca la ,,strandul pensionarilor", luand in considerare drumul si cazarea, tot este mai ieftin ca la Hajdúszoboszló.
    Ichim Vasilica
    The post Despre Aquapark Nymphaea Oradea, fara menajamente! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Horia Cartis, managerul proiectului care va revolutiona salubritatea din Bihor: ,,Costurile de salubritate vor creste"


    [2017-07-26]
    Peste un an, toti bihorenii, chiar si cei care locuiesc in cele mai indepartate catune, vor trebui sa plateasca o factura de salubritate si sa-si trimita gunoaiele la reciclat. Este regula cea mai importanta a sistemului de management integrat al deseurilor implementat de Consiliul Judetean Bihor printr-un proiect in valoare de 50 de milioane de euro, din care mare parte fonduri europene. "Nimeni nu a fost niciodata pregatit sa plateasca pentru ceva ce pana atunci nu a mai platit, dar niciun bihorean nu va avea de ales", explica managerul proiectului, Horia Cartis. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Ziua de 18 iulie in istorie


    [2017-07-26]
    Stiati ca pe data de 18 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 586 i.Hr. – Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea. 387 i.Hr. – Celtii i-au infrant pe romani in batalia de la Allia. 64 – Roma a fost cuprinsa de un incendiu de proportii; imparatul Nero s-a folosit de acest eveniment […]
    Post-ul Ziua de 18 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 18 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    586 i.Hr. – Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea.
    387 i.Hr. – Celtii i-au infrant pe romani in batalia de la Allia.
    64 – Roma a fost cuprinsa de un incendiu de proportii; imparatul Nero s-a folosit de acest eveniment pentru a incepe persecutia asupra crestinilor.
    1658 – La Frankfurt, Leopold I este ales Sfant Imparat Roman.
    1711 – Marea confruntare de la Stanilesti dintre fortele ruso-romane, conduse de tarul Petru I al Rusiei si de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, si cele otomane. Victoria turcilor a obligat pe Cantemir sa-si paraseasca tronul si sa se refugieze in Rusia, unde a devenit consilierul tarului.
    1862 – Prima ascensiune a varfului Dent Blanche, unul dintre cei mai inalti din Alpi.
    1898 – Marie si Pierre Curie au anuntat descoperirea unui nou element si au propus sa se numeasca poloniu.
    1925 – Adolf Hitler a publicat manifestul sau personal, intitulat Mein Kampf.
    1942 – Al Doilea Razboi Mondial: Statele Unite declara razboi Ungariei, Bulgariei si Romaniei.
    1955 – A luat fiinta Adunarea Parlamentara a NATO.
    1965 – A fost lansata statia automata ruseasca „Sonda 3” care a fotografiat partea nevazuta a lunii.
    1966 – Se lanseaza misiunea Gemeni 10 cu astronomii John Watts Young si Michael Collins la bord.
    1969 – Au inceput lucrarile pentru constructia barajului Brazi-Valea Neagra, in cadrul sistemului hidrotehnic Runcu-Baia Mare.
    1980 – India devine cea de-a sasea tara care lanseaza o racheta si un satelit in spatiu.
    1998 – Conflictul din Kosovo. Cel putin 110 albanezi din Kosovo au fost ucisi in luptele de langa granita cu Albania.
    2007 – Un Airbus A320, al companiei TAM, s-a lovit de o cladire a aeroportului Congonhas din Sao Paulo, incident in urma caruia au murit 200 de oameni.
    2012 – Cel putin sapte oameni au fost ucisi, si alti 32 au fost raniti, in urma unui atentat terorist cu bomba plasata intr-un autobuz, cu turisti israelieni, aflat la Aeroportul Burgas din Bulgaria.

    Post-ul Ziua de 18 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Calamitatea de la Bulz: Planul Rosu de interventia a fost gestionat de seful ISU ,,Crisana" si de prefectul Mihaiu


    [2017-07-24]
    Bilant final al urgiei meteo din campingul de la Bulz: 17 victime, dintre care un decedat. Este vorba despre un cetatean in varsta de 37 de ani. In rest, 3 persoane sunt si acum in stare grava, iar alte 13 victime s-au ales cu contuzii si traumatisme diverse. Luni, a doua zi dupa vijelia extrem […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Volum de lucru in crestere la Inmatriculari si Permise: Bihorul are tot mai multi soferi si masini


    [2017-07-22]
    O analiza a activitatii Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Bihor, al carei rezultat a fost dat publicitatii de Prefectura, arata ca in primul semestru al anului aceasta a crescut semnificativ. In Bihor se radiaza si mai ales se inmatriculeaza tot mai multe vehicule, iar numarul noilor detinatori de permise de conducere s-a dublat fata de aceeasi perioada a anului trecut. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Inca trei bihoreni ,,potcoviti" cu dosare penale pentru conducere sub influenta alcoolului


    [2017-07-21]
    Canicula nu ii tempereaza pe impatimitii alcoolului, nici macar atunci cand se urca la volan. Tot mai multi bihoreni sunt depistati de politistii rutieri conducand masini bauti, sfidand riscurile la care se exepun atat pe ei insisi, cat si pe ceilalti participanti la trafic. Joi si in noaptea de joi spre vineri, trei asemenea indivizi s-au ales cu dosare penale. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Comunicat AJF Bihor - Lamuriri privind implementarea sistemului PFA


    [2017-07-21]
    Asociatia Judeteana de Fotbal Bihor doreste sa aduca lamuriri privind aceasta speta, atat pentru oamenii de fotbal direct implicati cat, si pentru cei interesati, mai ales prin prisma aparitiei unor reactii… [...]Citeste mai departe
    Sursa: Crisana
  • Politistii au confiscat aproape jumatate de kg de aur


    [2017-07-20]
     Un comerciant a ramas fara 423 de grame de aur in valoare de aproximativ 100 000 de lei si s-a ales si cu o amenda de 20.000 de lei. 



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Politistii au confiscat aproape jumatate de kg de aur
    Sursa: Bihon.ro
  • Patronul Zeus Amanet a ramas fara o jumatate de kilogram de bijuterii de aur (FOTO/VIDEO)


    [2017-07-20]
    Patronul Zeus Amanet, Danut Pop, a ramas fara aproape o jumatate de kilogram de bijuterii din aur in valoare de peste 100.000 lei si s-a ales cu o amenda de 20.000 lei in urma unor actiuni ale politistilor de la Serviciul de Investigare a Criminalitatii Economice Bihor, care au descoperit ca bijuteriile scoase la vanzare nu au documente de provenienta. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Doi barbati, prinsi de jandarmi la braconaj in satul Ginta


    [2017-07-20]
    Un oradean in varsta de 42 de ani si un barbat de 37 de ani din satul Ginta s-au ales cu dosar penal, dupa ce au fost prinsi de jandarmi la braconaj. Pe langa ca braconau noaptea, la lumina proiectoarelor, cei doi aveau asupra lor o arma de foc confectionata artizanal si un numar de 43 de cartuse cu calibrul 5,6 mm. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Ziua de 19 iulie in istorie


    [2017-07-19]
    Stiati ca pe data de 19 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 1553: Lady Jane Grey este inlocuita de Maria I ca regina a Angliei dupa numai noua zile de domnie. 1870: Razboiul franco-prusac: Franta a declarat razboi Prusiei. Conflictul se va incheia la 26 februarie 1871 prin infrangerea Frantei. 1877: Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al […]
    Post-ul Ziua de 19 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 19 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    1553: Lady Jane Grey este inlocuita de Maria I ca regina a Angliei dupa numai noua zile de domnie.
    1870: Razboiul franco-prusac: Franta a declarat razboi Prusiei. Conflictul se va incheia la 26 februarie 1871 prin infrangerea Frantei.
    1877: Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor rusesti, a adresat principelui Carol o telegrama cifrata in care, relatandu-i despre infrangerea suferita de trupele rusesti in cea de-a doua batalie de la Plevna, i-a cerut cu insistenta ajutorul. Primele unitati ale Armatei Romane au trecut Dunarea si au luat in primire paza podului de vase Zimnicea-Svistov. (19/31)
    1900: Se deschide metroul din Paris.
    1922: A avut loc primul meci al echipei de tenis a Romaniei in Cupa Davis;
    1952: Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vara de la Helsinki, Finlanda.
    1954: A fost lansat primul disc single semnat Elvis Presley - That’ s All Right.
    1965: La Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman, Nicolae Ceausescu a fost ales in functia de secretar general al Partidului. (19/24)
    1980: Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vara de la Moscova, URSS.
    1996: Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat prin consens proiectul de lege care prevede acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate, pe baza permanenta Romaniei.
    1996: La Atlanta (SUA) se desfasoara a XXVI-a editie a Jocurilor Olimpice; delegatia Romaniei cuprinde 168 de sportivi participanti la 18 dintre cele 31 discipline olimpice. Prin numarul de medalii obtinute, Romania se claseaza pe locul 14, cu patru medalii de aur, patru de argint si sase de bronz.
    2005: Alegeri parlamentare in Burundi.
    2013: Alpinistii romani Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salasan si Teo Vlad au reusit, in premiera romaneasca, sa cucereasca varful pakistanez Nanga Parbat, inalt de 8125 m.

    Post-ul Ziua de 19 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Cu fundu-n doua luntri: O bihoreanca a fost si functionar public intr-o comuna, si ales local in alta comuna


    [2017-07-17]
    Agentia Nationala de Integritate, care a luat la puricat alesii locali in incompatibilitate si in conflicte de interese, isi mai trece in cont un "trofeu" din Bihor: Valentina Codrean, care vreme de 2 ani a fost, concomitent, si consilier local intr-o comuna din Tara Beiusului si functionar public intr-o alta din apropierea Oradiei. Chiar daca fapta dateaza din anii 2012-2014, ANI a prins-o pe Codrean abia anul acesta si a declarat-o in incompatibilitate. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Smecheri: Gavella si Ritmoteh s-au asociat cu pietrarul italian de succes, pentru pietonalizarea strazii Vasile Alecsandri


    [2017-07-17]
    Firma Porfido Ed Arte Consorzio Stabile a intrat cu ,,tancul" in zona de lucrari publice din Oradea incepand cu proiectul de refacere din Piata Unirii. De atunci, mesterii din Italia au de lucru in prostie, mai ales ca au nimerit la fix: Primaria vrea tot mai multe zone pietonale. Si care sa fie in ton […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: StiriOradea.com
  • Ziua de 18 iulie in istorie


    [2017-07-17]
    Stiati ca pe data de 18 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante 586 i.Hr. – Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea. 387 i.Hr. – Celtii i-au infrant pe romani in batalia de la Allia. 64 – Roma a fost cuprinsa de un incendiu de proportii; imparatul Nero s-a folosit de acest eveniment […]
    Post-ul Ziua de 18 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
     Stiati ca pe data de 18 iulie au avut loc o serie de evenimente importante in istorie? Iata cateva din cele mai relevante

    586 i.Hr. – Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea.
    387 i.Hr. – Celtii i-au infrant pe romani in batalia de la Allia.
    64 – Roma a fost cuprinsa de un incendiu de proportii; imparatul Nero s-a folosit de acest eveniment pentru a incepe persecutia asupra crestinilor.
    1658 – La Frankfurt, Leopold I este ales Sfant Imparat Roman.
    1711 – Marea confruntare de la Stanilesti dintre fortele ruso-romane, conduse de tarul Petru I al Rusiei si de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, si cele otomane. Victoria turcilor a obligat pe Cantemir sa-si paraseasca tronul si sa se refugieze in Rusia, unde a devenit consilierul tarului.
    1862 – Prima ascensiune a varfului Dent Blanche, unul dintre cei mai inalti din Alpi.
    1898 – Marie si Pierre Curie au anuntat descoperirea unui nou element si au propus sa se numeasca poloniu.
    1925 – Adolf Hitler a publicat manifestul sau personal, intitulat Mein Kampf.
    1942 – Al Doilea Razboi Mondial: Statele Unite declara razboi Ungariei, Bulgariei si Romaniei.
    1955 – A luat fiinta Adunarea Parlamentara a NATO.
    1965 – A fost lansata statia automata ruseasca „Sonda 3” care a fotografiat partea nevazuta a lunii.
    1966 – Se lanseaza misiunea Gemeni 10 cu astronomii John Watts Young si Michael Collins la bord.
    1969 – Au inceput lucrarile pentru constructia barajului Brazi-Valea Neagra, in cadrul sistemului hidrotehnic Runcu-Baia Mare.
    1980 – India devine cea de-a sasea tara care lanseaza o racheta si un satelit in spatiu.
    1998 – Conflictul din Kosovo. Cel putin 110 albanezi din Kosovo au fost ucisi in luptele de langa granita cu Albania.
    2007 – Un Airbus A320, al companiei TAM, s-a lovit de o cladire a aeroportului Congonhas din Sao Paulo, incident in urma caruia au murit 200 de oameni.
    2012 – Cel putin sapte oameni au fost ucisi, si alti 32 au fost raniti, in urma unui atentat terorist cu bomba plasata intr-un autobuz, cu turisti israelieni, aflat la Aeroportul Burgas din Bulgaria.

    Post-ul Ziua de 18 iulie in istorie apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • CSM CSU Oradea s-a despartit din nou de Titus Nicoara, dupa ce a vrut sa-i reduca salariul


    [2017-07-16]
    Dupa ce s-a inteles cu Andrei Mandache, pentru un nou sezon, conducerea echipei oradene de baschet masculin CSM CSU s-a despartit din nou de Titus Nicoara. Clubul a vrut sa-i reduca salariul, iar acesta nu a fost de acord, asadar a ales sa joace la o alta echipa, cea din Pitesti. In schimb, oradenii i-au prelungit contractul cu inca doi ani lui Bogdan Tibirna. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • ,,Este o rusine ca Transilvania va fi legata de Budapesta, nu si de Bucuresti!". PPMT anunta un mare protest pentru Autostrada


    [2017-07-14]
    Liderii locali ai PPMT, Zatyko Gyula si Csomortanyi Istvan, critica dur guvernele si partidele, mai ales PSD si UDMR, care au guvernat cel mai mult, pentru ca Autotrada Transilvania a ramas de 13 ani doar o promisiune. Cei doi considera o rusine lipsa acesteia, in conditiile in care la 100 de ani dupa Marea Unire, Ardealul va fi legat de Capitala Ungariei, dar nu si de a Romaniei, aratand ca deficitul este un handicap in dezvoltarea economica si anuntand un mare protest la care invita toti bihorenii. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Europa cu doua viteze?


    [2017-07-14]
    In cadrul Parlamentului European, a avut loc luni, 11 iulie, conferinta-dezbatere cu titlul ,,Europa cu doua viteze?" Evenimentul a fost organizat de europarlamentarul PSD Emilian Pavel, la care au participat in calitate de invitati Gabriel Petrea, Ministru al Consultarii Publice si Dialogului Social in guvernul Romaniei, doamna Luminita Odobescu, reprezentant permanent al Romaniei pe langa […]
    Post-ul Europa cu doua viteze? apare prima data in Stiri Oradea.
     In cadrul Parlamentului European, a avut loc luni, 11 iulie, conferinta-dezbatere cu titlul ,,Europa cu doua viteze?"
    Evenimentul a fost organizat de europarlamentarul PSD Emilian Pavel, la care au participat in calitate de invitati Gabriel Petrea, Ministru al Consultarii Publice si Dialogului Social in guvernul Romaniei, doamna Luminita Odobescu, reprezentant permanent al Romaniei pe langa Uniunea Europeana, si europarlamentarii Claudiu Tanasescu si Andi Cristea.
    De asemenea, au mai participat 55 de invitati din Romania, tineri politicieni, membri ai Camerei Deputatilor dar si alesi la nivel local sau judetean.
    Judetul Bihor a fost reprezentat de catre Octavian Andrei Caciora, Presedintele TSD Bihor.
    Sursa foto: Facebook
    Pe langa expunerea variantelor aflate in discutie privind viitorul Uniunii Europene, vorbitorii au prezentat si viziunea grupului social democratilor europeni asupra scenariilor formulate de Comisia Europeana, accentuand nevoia ca in toate dezbaterile ce vor urma sa primeze aspectele sociale si subiectele de care cetatenilor europeni le pasa cu adevarat.
    Mesajul principal a fost acela de a promova o mai buna cooperare, iar in anumite cazuri, o mai mare integrare intre statele membre, fiind necesara si benefica nu doar de dragul de a o face, ci pentru a obtine rezultate de care oamenii au nevoie.
    De asemenea, s-au discutat si dezbatut subiecte precum viitoarea presedintie romana a Consiliului UE, politicile Uniunii Europene la Marea Neagra, rolul Romaniei in acest context, sau politicile pentru tineret.
    ,,In acest an marcam 10 ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. De asemenea, Comisia Europeana a publicat cinci posibile scenarii pentru viitorul UE.  In contextul actual, am avut la Bruxelles oportunitatea de a discuta, alaturi de numerosi colegi, tineri politicieni romani, despre viitorul generatiei noastre, si al Romaniei  in Uniunea Europeana. In cadrul dezbaterii am vorbit si despre Europa sociala, asa cum o vede grupul S&D, precum si despre provocarile, dar mai ales oportunitatile, pe care eu cred, alaturi de colegii mei, ca le avem in fata noastra ca tara si ca societate." a declarat ministrul Consultarii Publice si Dialogului Social, Gabriel Petrea.
    Sursa foto: Facebook
    ,,In grupul nostru politic, S&D, am stabilit un numar de principii ca baza pentru orice discutie referitoare la viitorul Uniunii Europene. Acestea sunt: prosperitatea crescuta si impartasita, imbunatatirea conditiilor de munca si de trai, consolidarea democratiei, egalitate pentru toti in fata oportunitatilor, protejarea drepturilor si libertatilor civile, promovarea securitatii si a pacii, dar si protejarea mediului. Credem ca, si sper ca discutia sa prinda contur si amploare si in Romania, aspectul social, in sensul sau cel mai cuprinzator, trebuie sa faca parte integranta din viziunea noastra atat pentru Romania cat si pentru UE. Pana la urma, aceasta constructie nu poate avea alt scop decat acela de a oferi o viata mai buna tuturor cetatenilor europeni. Aspectele politice sau institutionale sunt relevante si importante cat timp servesc acestui tel" a fost declaratia lui Emilian Pavel, europarlamentar S&D.
    Totodata, cu ocazia acestei vizite la Bruxelles, tinerii politicieni romani au mai avut intalniri si discutii cu Sergei Stanishev, Presedintele Partidului Socialistilor Europei (PES), dar si cu reprezentati si specialisti ai primariei din orasul Bruges, cu privire la managementul turistic si cultural al unei comunitati.
    Sursa foto: Facebook
    Post-ul Europa cu doua viteze? apare prima data in Stiri Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa:
  • Oradean de 24 de ani, prins cu un Audi cu numere si acte false. Politistii i-au facut dosar penal si l-au lasat fara masina


    [2017-07-13]
    Un oradean in varsta de 24 de ani s-a ales cu dosar penal, dupa ce politistii l-au prins conducand un Audi A3, avand placute de inmatriculare si documente false. Masina a fost ridicata de agentii rutieri si va ramane ,,parcata" in curtea Inspectoratului de Politie Bihor pana la finalizarea anchetei. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat


    [2017-07-13]
    Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa […]
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
     Niste banuti care pleaca dinspre Parlamentul Romaniei, si ajung pe un card din Timisoara, isi continua drumul putintel mai aparte. S-a spus despre ei ca tin de o schita de imagine. Si totusi, ei nu se opresc in poza de ziar, de dupa o declaratie de presa. Am batut judetul in lung si-n lat, sa vedem unde ajung ei, unde zbarnaie - metaforic - firul de telegraf de la posta, sa-i anunte, si cum se schimba viata unor copii din coada de Timis bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, in mana. Pentru ca bogatia si saracia se cuantifica altfel, pe drum de tara, decat in vreunul din mall-urile timisorene. Si se numara frumos, in lucruri importante: o carte, o hainuta, o vioara, mancare.
    Cristina sta sub copacul mare, din curte, si se joaca. E intr-o rochita roz mai speciala iar copacul e un Sophora japonica batran. Si rochita, si copacul sunt, parca, din alt film. Nimeni nu pune un astfel de copac la tara – nu aduce nimic, decat pastai nefolositoare, nu face nimic. Asa ca precis are o poveste, despre cum a ajuns aici, in varf de deal, intr-o margine de dupa Pischia, din Bencecul de Jos, cum urci spre cimitir si faci stanga pe un drum nepietruit, pe langa o bibilica alba si nevropata. Dar povestea copacului nu o mai stie nimeni. In schimb, rochita buna, de oras, roz, a Cristinei are o logica mai usor de patruns: bunica si fetitele au fost anuntate ca azi vine un reporter de la oras, sa scrie despre ele.
    Nu prea credeau ele treaba cu reporterul, si totusi… Suntem aici pentru ca am vrut sa vedem de se pierd undeva, pe drum, banii despre care se spunea ca pleaca din salariul de parlamentar al rectorului Universitatii de Vest din Timisoara, profesorul Marilen Pirtea. Sau daca a fost un enunt al unei minuni ce tine, ca la noi, trei zile.
    O carte de istorie stransa tare in brate
    Nu trei zile au trecut - am intrat deja in a treia luna de la comunicatul de presa despre donatia rectorului. Iar banii aceia "de Bucuresti", pentru care despre multi se spune ca au ales drumul Parlamentului, nu s-au incurcat la trecerea de la drumul judetean Timisoara - Lipova, apoi la dreapta, dupa Pischia, pe langa halta CFR, apoi prin padure, apoi pe dealuri, cu suisuri si coborasuri, apoi prin Bencec, si sa nu uitam de bibilica aia alba unde musai faci dreapta. Si ajung, regulat, la o pereche de bunici, ce au grija de nepotelele lor ramase dincolo de "familia traditionala", si de fata lor cu mai multe dizabilitati, matusa copilelor. O casuta cu flori de geata pe acoperis (o planta grasa), ce da semne ca nu vrea sa mai stea multa vreme in picioare, cu alta ce creste greu, langa, cu o gradinita unde anul asta nu a fost plantat nimic, cum bunica a mai umblat si prin spitale, la Timisoara, si cu cateva animale (catei, pisici) ce sunt si paznici, si jucarii, si tovarasi de trecere a zilei, pentru cei de aici. Si cu cei 300 de lei in plus, care, dupa atata drum, nu au foarte mult timp sa se odihneasca, pentru ca este nevoie mare de ei.

    Fetita care primeste, aici, bursa, a terminat clasa a III-a si are timp sa doarma ceva mai mult, acum, in vacanta. Este buna la invatatura, ne spune invatatoarea ei, nu lipseste, e un copil exemplar, vine cu temele facute intotdeauna. Cristina citeste bine, cauta cartile, ii e drag de ele, dar la scoala lor nu mai exista biblioteca folosibila, cartile s-au risipit, nu exista o frantura de norma de bibliotecar. Invatatoarea le mai da din cartile ei, si le vorbeste despre ele, sa-i deprinda pe copii sa fie curiosi fata de cuvantul scris. Cristina sta la bunica, impreuna cu sora ei mai mica - mama s-a recasatorit, sau asa ceva, e altundeva, tata mai trece pe la fetite uneori, "din Paste-n Craciun", spune bunica. E greu. Si trist. Un amestec de greu si trist, din care bunica impleteste zilele, sa nu cada greul pe copii.
    Plantele de gheata sunt pe casa de vreo sapte-opt ani - spune bunica. Sunt frumoase, vesele, au deja tije florale, unele dintre ele. Sub ele, casa tine pe cei cinci - bunic, bunica, fetite, fata ce nu merge, nu vorbeste. Din alt unghi, la numaratoare, exista niste pensiute - bunicul ia ceva de la CAP, bunica, nu. Doar ca insotitoare a fetei. Cu toate astea, bunica nu sta cu mainile incrucisate, vrea sa dea jos casa veche, pune caramida peste caramida la casuta noua, de cealalta parte de copacul bizar. O-ntreb de unde mai primeste ajutor. De la biserica, poate? Raspunde cu obida: "Poate in alte parti ajuta, la noi, nu". Bursa Cristinei vine cu ajutorul directoarei de la scoala, ce i-o aduce. Nu sunt o avere, banii astia, dar sunt foarte bine primiti: "Asa cum is, te servesti din ei, oamenii se multumesc si cu mult, si cu putin. Mai demult, toamna, ti-o fost podul plin de bucate. Acum nu mai e asa" – spune bunica. Alte vremuri.
    La Internet se gandesc pe cand s-o termina casa noua. Fetitele spun ca au avut tableta dar s-a spart, Cristina are si Facebook. Povestim putin. Spune ca i-ar placea sa se faca doctorita de copii. O intreb daca stie cati ani se face "scoala simpla". Incearca sa ghiceasca: "10?". "Nu, 12" - raspund. "Si stii ce vine dupa?" Fata raspunde logic: "13?" "Nu, facultatea". Si ii povestesc cate ceva despre cum e cu facultatile, si cu nenii care le conduc, si cum unul dintre ei, de acolo unde invata "copiii mari", i-a trimis ei bursa asta. Ochii bunicii se inoata in roua: "Cat as fi de bucuroasa sa vina sa spuna: Babi, ni, o pita din banii mei". Ii spun parerea mea: sa mai amane cu pita, si sa o lase pe Cristina sa duca scoala, cat poate.

    Bunica o tine in brate, de la spate, pe fata ei care nu poate sta singura in picioare. Cu maini muncite, care, si ele, spun o poveste. Pe una scrie "Nutu", un tatuaj de demult. O intreb daca Nutu e bunicul. Nu, e unul anterior lui, dar bunicul de acum n-a avut treaba cu asta. Aletele sunt daraverile. "Bunicul bea de la motorina in sus. Daca e sa plec undeva, nu am cu cine lasa fetele – chiar si rudele, pe care io i-am crescut, cer bani sa stea cu copiii. De faci ceva, se intreaba ca de unde or avut". In cel mai fitos judet din tara, de "frunce", banii se fac si din camata familiala.
    Intreb cat timp ii ia Cristinei sa-si pieptene parul lung si putintel carliontat. Imi aduc aminte cat m-au chinuit pe mine, bunicii, cu parul. Nu se piaptana ea. Inca. Si-i pare ca-i sta rau cu parul scurt. "Mie-mi plac fetele sa aiba parul lung, nu vreau sa le vad cioplite ca la baieti. Podoaba la femeie e parul, asa ne-o lasat Dumnezeu" - explica bunica.
    Cristina imi spune ca a fost "cu baba", la spital, la Timisoara, si i-au scos firele, dupa operatie. "M-am dus nu ca am vrut sa vad spitalul. Dar mi-a promis ca ne ia papuci si colanti. Si cum verisorul nostru s-a grabit, mi-a luat aici din sat. Da' macar am vazut Judeteanul". Cam asta e, deocamdata, povestea ei cu marele oras. Unde, daca ce spune invatatoarea se va adeveri, va avea drumul deschis spre Medicina.
    Bunica are ochii rosii si se vede ca ceva nu e bine cu ei. I-ar trebui un oftalmolog, s-o vada. Dar cu cine sa lase copiii? Pe bunic pare ca nu se poate baza. Asa ca lasa timpul sa treaca, poate o trece si boala. Pana vorbim, printre cateii mari ai locului si cei doi pui plini de capuse cu care se joaca, incantate, fetitele, mai apare unul. Ca la el acasa. Un caine imens, care nu da buna ziua ci purcede direct la a cauta ceva. E al vecinilor, dar vine aici sa mance - spune bunica. Si cauta apa, sa se scalde. I se pregateste o troaca si se pune sa se imbaieze, fericit. La atatea guri de hranit, mai e loc pentru inca una, de esti om bun.

    Banii din bursa ce vine de peste dealuri, de la rectorul Universitatii, merge pe multe lucruri mici si necesare, acelea ce te-ngrozesti ce balaur de lista stiu sa faca, atunci cand le numeri pe hartie. Era mancarea de pus la scoala, de numarat, erau niste datorii la butic, erau niste hainute de luat. Dar tot a ramas ceva din banuti si pentru o carte frumoasa. O rog pe Cristina sa mi-o arate. Vine cu ea in brate, cu ambele maini stranse bine peste ea, ca nu cumva sa cada. E o istorie a Romaniei. Mare si frumoasa. Si pentru care au bodoganit-o colegele de salon, de la spital, pe bunica, pentru ca e scumpa si ca de ce i-a luat-o fetitei.
    Ma pregatesc de plecare. Cel cu care sunt, pentru drumurile in judet, Morar Gabriel, si el din marea noastra familie de absolventi ai Universitatii, si doctorand, acum, se trasese mai intr-un colt. Imi spune ca a vorbit deja la telefon cu tatal lui, preot ortodox, sa vada de s-ar putea gasi un scaun cu rotile pentru fata cu probleme. Asa se leaga, uneori, sa rasara binele. O luam iar pe delusoare, in sus si in jos. Imi aduc aminte de anii mei de inceput, de la facultate, ani deloc avuti, si de ziua cand mi-am cumparat Enciclopedia Webster – din bursa mea sociala, de orfan – pentru care am avut destule de auzit de la maica-mea. Cum mergeam cu cartoaia imensa in brate, spre casa, si mi se parea ca tot universul ma va invidia pentru ea. Tineam bratele incrucisate strans pe ea, si o lipisem de rochita lunga, pe care mi-o cususem cu mana mea, fara masina de cusut, inclusiv volanul de jos. Era roz.
    Vulpita ce inca n-are carti...
    In alta zi plecam spre Brestovat, cum mergi spre Lugoj, si candva o faci la stanga. Si incep si aici dealurile, si mersul in sus si in jos, si, ca sa fie totul ok cu gasitul casei celor pe care urma sa ii vizitam, oprim mai intai la primarie, sa intrebam ce si cum. In prag, un catel, deloc sperios, deloc refractar la mangaieri. Semn de loc cu oameni buni.
    Intelesesem deja ca Narcisa, fata cu care urma sa ne intalnim, e dintr-o familie de romi, si ca parintii traiesc din ajutor social. Ca e cumintica, in zona de mijloc si putin peste, in clasa, ca invataura. Ca stie sa isi apere drepturile si ca nu se lasa batuta de alti copii. Iar mama e grijulie cu ei, cu copiii.

    Vine cu noi, de la primarie, si asistenta sociala Tatiana Garjitzky, care ne povesteste ca sunt, in aceasta comuna, cinci localitati, si ca au 16 dosare de asistati sociali. O intreb daca le si gasesc cate ceva de munca oamenilor respectivi. "Ne-ar manca balaurii, aici, cu ierburile astea, de nu ar lucra" - spune insotitoarea noastra. Nu, nu au ambrozie, o intreb. Au alte buruieni. Si o plantatie de aluni au, pe raza comunei, la Cosari. Doar ca nu prea vrea nimeni sa lucreze acolo. O intreb pe doamna cum e saracia, in comuna lor. "Noi facem anchete sociale. Telefoane, televizoare au toti. Dar sunt nevoi".
    Mama Narcisei mai lucreaza cu ziua, din cate mi se spusese. Si mai au cate un animal pe langa casa, sa se ajute. Casa nu e, in acte, pe numele lor, si e pitita bine, intr-un grup de trei case, undeva mai departisor. Daca nu venea asistenta sociala nu noi, ne-ar fi fost greu sa o gasim. Dar familia nu isi face probleme ca va trebui sa plece din casa. Asa ca un lucru e sigur. Celelalte lucruri, insa, stau des sub semnul intrebarii.
    Vorbisem deja la telefon cu mama Narcisei, mi-a spus ca il voi gasi pe tata acasa, si ca fata e plecata la niste rude, si nu e foarte clar cand se intoarce. Totusi, cand ajungem sa batem in usa familiei, este si Narcisa, care ne priveste mai mult decat circumspect. Imi aleg un loc la o masuta, afara, unde tata taia mult-mult usturoi, si incerc sa explic ce facem acolo. Totusi, si Narcisa si fratele ei mai mic, un baiat cu niste ochi superbi, nu sunt foarte convinsi ca e "de bine" treaba cu vizita noastra.
    Tatal, insa, nu are vreo apasare, si ne povesteste despre familia lui. Are patru copii, o fata de 18 ani, una de 15 ani, apoi vine Narcisa, de 9 ani, si Ionut, de 5. Fata mare are 11 clase, vrea sa se angajeze, cealalta s-a oprit la 9 clase, e pe acasa, il intreb pe interlocutor daca va continua scoala, dupa vacanta, imi raspunde, cu o oarecare lehamite, ca "are un prieten". Genul acela de "are un prieten" care nu lasa loc pentru scoala. Nu mai intreb nimic, aici.
    Copiii inca nu par foarte deschisi la a socializa, asa ca merg mai departe in discutia cu tatal, acordand cuvenita atentie si uneia dintre pisicile familiei, ca oricare orasean care vede mamifere cu blana cel mai des la televizor. Omul spune ca problema ar fi cu munca, "nu prea gasim de lucru, avem un cal, gaini, copiii ar vrea computer". El ii duce dimineata la scoala, cand e scoala. Ionut merge la gradinita, peste drum de scoala. Narcisa, spune tatal, ar merge bine la matematica dar, la varsta ei, inca nu-s concursuri, sa vada ce si cum.
    Din discutia cu mama, de dinainte de a ajunge aici, inteleg ca bursa Narcisei a mers pe mancare, in primul rand. Dar spunea ca i-a luat si niste rechizite. Si ca o sa mi le puna e undeva, sa poata sa le scoata sotul, pe cand ii vizitam, sa pot sa le fotografiez. Dar sotul nu stie de ele. Nu le gaseste. Imi spune ca, oricum, rechizite au primit de la scoala. Pana arunca tata o privire prin casa, schimb, totusi, cateva cuvinte si cu Narcisa, care inca nu se simte confortabil sa ma priveasca in ochi. Dar raspunde. O intreb de carti. Nu are nici o carte in casa.
    Nu stie sa inoate, in vacanta sta la televizor, si doarme pana tarziu. O scormonesc putin pana gaseste un raspuns, dincolo de televizor, cu ce ii place sa faca. Ii place sa picteze. "Imi cumpara mama culori dar le pun undeva si nu mai stiu unde…" - imi spune. Doctorita ar vrea sa se faca, sa lucreze cu batrani. La Lugoj nu stie de a fost, la Timisoara, insa, da, cu mama. Porumbeii i-au placut, din tot orasul. In rest, a pierdut autobuzul la excursia scolara. Era de mers la gradina zoologica, dar a ajuns prea tarziu. Si a mai fost o excursie, in Moldova, dar spune ca doar elevii cei mari s-au dus, ca altfel mergea si ea.
    Narcisa are o rochita roz cu buline mari si o cordeluta cu niste urechi de vulpe sau de veverita, simpatica. Totusi imi ia un oarecare timp pana o ajut sa treaca de rusine, si sa ridice capul spre mine. Ma simt de parca as fi in postura sa ii fac ceva rau, sau sa ii iau bursa inapoi. Dar nu de asta am venit aici, ci sa vedem, si, iata, sa spunem mai departe ca banii aceia, bursa aceea oferita de rectorul de la UVT, chiar ajuta, si este extrem de binevenita, undeva departe, acolo unde copiii acestia iau ca pe un noroc rar faptul ca au ajuns sa vada Timisoara.

    Si imi vine o idee. Nu stiu daca buna sau rea, dar care in mod cert o pune in dificultate pe Narcisa. O rog sa citim ceva impreuna. Laptopul este deschis, net am, deschid primul articol din Oradea Press pe care imi pica ochii. E ceva despre niste tablouri din margele de sticla, si primul cuvant al titlului articolului este "Inedit". Fetita sta. Se chinuie. Tace. Se framanta. Spune prima litera. O citeste ca pe un "L". Ii explic. Linistit si cu multa rabdare, cu voce calda si asezata, cum e cu literele mici si cu cele mari. Reusim sa le citim pe primele trei, apoi pe ultimele trei. Incercam sa le si legam, sa auzim cum suna. E greu, foarte greu.
    Nu, bursele acestea nu au fost date doar celor mai straluciti copii din clase, ci acelora cu situatie materiala mai dificila, dar care se si descurca la scoala, si nu absenteaza. Si nici nu se pune problema sa se schimbe ceva. Dar sunt eu panicata, desi nu o arat. Incerc sa-mi aduc aminte cam ce trebuie sa stie un copil care a terminat clasa a II-a. Cititul e o cheie pentru tot ce va veni, ce trebuie sa vina… Ma gandesc la tomurile dupa care invatau prietenii mei, la Medicina. Da, stiu, mai e timp. Dar… startul?… Fetita aceasta inca nu a luat startul. Si ar fi trebuit sa-l ia deja…
    Poate e o clasa in care invatatoarea a luat-o mai incet, cu toti. Poate sunt si emotiile ca vine cineva necunoscut, iti pune o masinarie in fata, cu care, poate, nu te-ai mai intalnit, si atunci e mai greu in primul rand cu comunicarea. Fata are calificative bune la scoala…
    Ii explic, cu toata convingerea pe care o poti strecura in dialogul de cateva minute cu un copil pe care probabil nu il vei mai vedea niciodata in viata, dar caruia ai vrea sa-i fie bine, ca e extraordinar-de-fantastic-de-important sa invete sa  citeasca bine. Si ca tot ce e in jurul nostru musteste de o groaza de lucruri de citit. Ca ar fi bine sa-si rupa cateva minute, macar, in fiecare zi, chiar si in vacanta, sa incerce sa citeasca ceva.  Da, nu are carti in casa. Dar peste tot va fi ceva de citit. Incerc sa exemplific. Ii arat o plasa de supermarket ce sta agatata la soare, langa noi, in curte, si cele doua-trei randuri de informatii ce sunt trecute acolo. "Profiiiiiii!" - se bucura fata. "Da" - zambesc. "Dar treci de asta, ca asta stii deja. Citeste orice. Doar citeste".

    Cand ne conduc spre iesire, deja suntem ceva mai aproape, si Narciza zambeste, privindu-ma. Eu ma uit cald la ea, dar cu teama sa nu se vada ca sunt putin panicata. Iau totul ca pe o ecuatie in care nu stiu ce e de facut cu o necunoscuta. Oare am reusit sa explic bine cat de importanta e treaba cu cititul?… Sigur, familia are ceva mai multi bani pentru mancare, acum. Mancarea vine in pungi si cu etichete pe care sunt scrise multe lucruri. Dar…
    Plecam de langa casa fainuca, dar fara carti. Poate ar trebui sa nu o iau asa in tragic. Dar e ceva extrem de trist sa te gandesti ca o casa nu are carti. E ca o coaja de unde a plecat un duh bun. Sau poate ca inca nu a venit…
    Coconul cu mingea si cu matematica
    Trebuie sa ajungem si la Darova, in ziua asta torida, si incarcata cu multe altele. Alegem un drum, din cele trei posibile, nu stiu daca e cel mai bun dar imi impun sa nu imi bat prea mult capul, cum nu sunt eu la volanul masinii. Si atunci cand ne oprim intr-o localitate, la o intersectie cu multe tablite, care arata chestii legate de tot felul de locuri de care nu am habar, ma multumesc sa fac o poza in care sa incadrez bine toate elementele.
    Pornim mai departe, ajungem la un pod care e sau daramat, sau inca neconstruit, ideea e ca avem apa plus piloni, si nici o punte pe care sa trecem. Arat un vad, la dreapta, probabil animalele trec pe-acolo, seful masinii porneste intr-acolo, arunca o piatra sa vedem cat e apa, si… trece. Astept sa ne scufundam, nu ne scufundam. Cred ca m-am uitat prea mult la desene animate. E, totusi, o experienta inedita. Concluzia  e ca urmatorul copil, Daniel, are o incercare in plus in drumul dinspre sat spre "civilizatie". E ca si cum custura, si piaptanul, si oglinda aruncate de… nu-mai-stiu-cine, din poveste, in spate, pentru a se distanta de o amenintare, au mai primit un frate - raul fara pod. Desi, cine stie, poate e chiar de bine sa stai departe, azi, de "civilizatie"…

    Ajungem in Darova, nimerim si la casa pe care o credem a familiei pe care o cautam, dar nu ajungem bine. Ei nu mai locuiesc aici. Nu au casa lor si au fost nevoiti sa plece de aici. Acum locuiesc in alta parte de sat, li s-a promis ca vor putea sa stea acolo macar 10 ani… Ajungem si acolo. Sefa casei, pe care o banuiam din Maramures, dupa nume, ne asteapta in capul strazii si ne duce in casa. Stiu despre Daniel ca are o inteligenta nativa, remarcata de invatatoarea lui, si ca, la cei sapte ani ai lui, citeste deja - citea inca din clasa pregatitoare. Nu scrie frumos, dar citeste. In rest, aflu de la mama.

    Sigur, familia este din Maramures, din Ieud, asa ca trecem in revista toti cei cu numele de Dunca si de Chindris pe care ii stim in comun de pe-acolo, si venirile si plecarile unora mai insemnati, si bisericile locului, si oamenii cu care m-am intersectat in drumurile mele de pe-acolo, si despre care am scris. Si se intampla ceva ciudat. Incep… aproape brusc, fara voie, si fara sa imi fie macar foarte clar de ce, sa vorbesc  cu felul de a accentua al maramuresenilor, folosind cuvintele lor, necunoscute sau nefolosite in Banat. Probabil e o reactie a unui filolog la felul extrem de pitoresc de a vorbi si explica al interlocutoarei. Vorbim de "jazii" (evreii) la al caror cimitir am fost, in Ieud, despre Biserica din Deal si cea din Vale, despre coconi (copii). Si, la final, mama casei imi spune, imbratisandu-ma, ca nici n-ar zice ca nu-s din Maramures, dupa cum vorbesc, si ca ce mare lucru e sa stai o ora de vorba cu cineva si sa fie de parca-l stii de o viata.
    Doamna casei are 50 de ani, si noua copii. Tata (tatal lui Daniel) lucreaza in constructii, munca de trei anotimpuri, din care trebuie sa strangi si pentru al patrulea. E si acum undeva pe langa Timisoara, si vine la sfarsit de saptamana.  Acum, mai patru dintre copii sunt in casa, iar Daniel e cel mai mic. Peste el, ca varsta, mai sunt o fata de 13 ani, un baiat de 15 si o fata de 17. Ceilalti sunt mari, sunt la casa lor, unii au si ei copii. O intreb pe femeie cum se s-a incumetat sa-l aiba si pe baiatul mic, asa tarziu. Se pune sa rada si-mi povesteste cum a fost la doctor si i-a spus ca are-un chist - dar "chistul" misca, adauga. Si nu s-a-ndurat sa nu-l lase sa vina pe lume: "Am zis ca ce dau la opt sa manance, dau si la noua, oi pune un pic de apa si iese. Fata ma mai intreaba cum m-am descurcat cu atatia, ca ea-si creste coarne si cu unul. Nu i-am alintat atata".

    Dar nu-i numai bucurie cu copiii… Una dintre nepoate i-a murit de cateva zile, la sapte ani, cu o tumoare la creier… Imi povesteste cate ceva despre fetita, despre cum a sunat-o din spital de ziua ei de nastere (doamna e nascuta de 1 iunie) si i-a spus ca ar vrea sa-i fi putut duce o floare… N-a mai fost sa fie…
    Nu-i usor de trait cand n-ai casa ta, chiar de ti-au plecat cei mai multi dintre coconi din casa. Si patru sunt de ajuns, si trebuie sa tragi de bani ca sa fie bine tuturor. Un frate i-a chemat din Maramures, sa lucreze, dar credea ca se vor ajunge altfel cu toate, aici, in Banat. De doua saptamani stau in casa unde ii gasesc acum, mare, de vaiuga, si aflu ca este a treia casa in care locuiesc de cand au venit aici. Doamna s-ar duce inapoi, dar nu vor copiii…
    Mama lui Daniel e femeie muncitoare, chiar daca a stat acasa, cu copiii. Imi spune ca si-a pus la vecina, pe o bucata de pamant, morcovi, patrunjel, pastai, cartofi, ceapa:  "Am ceapa cum ii Dunarea de mandra si de verde. Io cred ca m-as beteji sa nu am pusa"- spune. Si tot nu ii e de ajuns, ca munca. Spune ca merge si-n sat, la lucru, atunci cand are timp. Imi arata si ce cuptor are in casa de acum. Si spune ca trebuie sa se puna sa faca pita. Ii povestesc despre masinuta mea de facut paine, arunci toate-n ea, apesi pe bumb si scoti painea peste o ora si jumatate. Se mira ca de minuni mari, si spune: "Oare ce-o mai aparea, masina de facut coconi?". Eh, e si de-aia, dar e cam lunga povestea.

    Imi povesteste despre Daniel, ca-i place matematica, dar mai mult ii place mingea. Cand il rog sa-mi arate ultima minge, ochelaristul nostru, cu dioptrii destul de mari, deja, sare bucuros sa o aduca. In timpul asta, mama-mi povesteste cum mergea ea cu opincile ude la scoala, cu straita peste umar.
    Cu banii din bursa spune ca l-a imbracat bibelou pe Daniel. Ca asa a vrut el. Si a spus ca fratiorii sa-si bata capul, pentru ca banii aceia sunt pentru el. Si mici a vrut. Mititei. E pofticios dupa mititei. Mama lui povesteste cum au fost in Joia Mare la Timisoara, si cineva din conducerea Universitatii i-a primit intr-un amfiteatru, si i-a spus celui mic ca pe locul lui a stat si presedintele Iohannis. Dar cel mic ar fi fost mai incantat daca i-ar fi spus de Messi.
    De o parte din bursa vor mai lipi ceva bani si-i vor lua lui Daniel ochelari noi, ca  cei de acum au lentilele zgariate. Ca-s sapte milioane jumate, in bani vechi, si-s necesari. "Cand vi-i greu?" - intreb.  "Iarna. S-o facut lemnele, doamna, mai scumpe ca graul si ca farina" - spune femeia. Macar un dram le va fi mai bine, acum, cu banii acestia. Pozez, la plecare, pantofii copiilor, frumos aliniati, afara. Pana-s coconi in casa, ai pentru ce te da peste cap. Chiar si tragand de bani ca de guma de mestecat…
    Noroc si nenoroc, dinspre primari...
    Treaba cu Dudestii Noi e putin mai speciala, pentru mine. Auzisem si despre celelalte locururi, pe unde am trecut deja, sau unde urmeaza sa mai ajungem, ca primarii, directorii de scoli, invatatorii si dirigintii s-au implicat in a gasi copii ce sa fie propusi pentru bursele lui Marilen Pirtea. Sau macar de primari care au spus "da, ok, facem" si au stiut unde sa dea mai departe, in lucru, propunerea venita din partea Fundatiei Universitatii. Alin Nica, primarul din Dudestii Noi, e unul dintre cei care s-au implicat ca povestea sa fie folosita, ca oportunitatea sa nu se piarda.
    Altii, multi, cei mai multi, in numar covarsitor de mare, nu s-au sinchisit sa faca ceva. Ma intreb de ce. Propunerea nu a venit conditionata de vreo adeziune de partid, nu a fost trimisa pe canale preferentiale, nu a insemnat, de tragi o linie, decat incercarea de a ajuta niste copii. Buni la scoala si cu o situatie familiala nu tocmai roz, ca finante. Pot intelege ca unora nu le place fata lui Pirtea, sau a PNL-ului, sau ca au fobie la unitati mai serioase de invatamant, cum e Universitatea de Vest din Timisoara. Dar imi pare o ticalosie sa rapesti unui copil sansa de a avea un pachetel pe masa, sau hainute mai bune, sau o carte...
    Am mai fost in Dudestii Noi acum niste ani, sa scriu despre cum sunt lucrurile aici. Nu ma intereseaza politica, in ciuda faptului ca primarii se aleg, macar aparent, in functie de partidele care ii sustin. Sau pe care le distrug, asa cum e la Timisoara, de ma intrebati pe mine. Ma intereseaza ca omul sa faca treaba in jurul lui. Iar Alin Nica facea - imi aduc aminte cu placere de cat de firesc erau asezate toate in jurul lui, in comuna. Si, de nu o fi dat vreo boala ciudata a maririi in el, ma astept ca asa sa fie si acum.

    N-a dat. Nu dupa faptul ca ne primeste neanuntati, desi nu ma astept sa mai stie cine sunt, dupa nume. Nici dupa firescul de a da relatii unui ziarist, chiar daca e zi topitoare de vara, si te puteai astepta sa gasesti, langa biroul unui primar de comuna, eternul "vin imediat", lipit pe pieptul vreunei secretare. Ci pentru ca explica implicat, si cu firesc, despre cum curg lucrurile, legat de initiative si de copii. Acolo, in primaria frumoasa ca o floare, cum era si acum vreo opt ani, cand am mai fost aici.
    Sunt suparata pe ceilalti primari. Asa, in bloc, fara vreo legatura cu partidele. Il intreb pe Alin Nica de ce la el se poate, si la altii nu. Dar nu e un model de professionalism, intrebarea. Asa ca spal putin supararea, si reformulez. De ce la el se poate sa se implice primarul ca treaba cu bursa lui Pirtea sa gaseasca un copil? Imi spune ca a reusit sa puna pe sine un proiect european pentru prevenirea abandonului scolar. Ca in comuna sunt 12% romi, dar nu dupa recensamantul oficial, ci situatia reala. Si ca, in general, populatia din comuna este saraca si cu nivel de educatie nu foarte mare. "Nu sunt oameni cu multi bani, au lucrat aici pe vremea Comtimului, venind in locul nemtilor, in agricultura sau zootehnie. Initiativa cetateneasca este redusa si este nevoie de un catalizator".
    Primarul e pe fuga, mai rezolva o chestie cu cineva, rapid, in timp ce ii fac si lui o poza, imi string lucrurile, a "da, nu va tinem mai mult" atunci cand pun ultimele intrebari. Daniel, Danielul de azi, de aici, din Dudesti, e jucator de sah, si nu a ramas un simplu jucator de sah pe computer exact pentru ca cei de la primaria de aici au avut initiativa de a forma un club de sah pentru copiii din comuna.
    Primarul vorbeste laudativ despre Daniel, despre suma de premii pe care le-a obtinut la concursuri, ne spune despre faptul ca primaria a gasit sponsorizari pentru excursiile educationale ale scolii si pentru deplasarile, la concursurile de sah, ale lui Daniel. Sunt in usa cand aud si de finantarea nerambursabila Proeducatia, Procultura. Aici ar mai fi de scris. N-a dat boala maririi in primar, doar timpul, putin. Nu mai e extrem de tanarul si entuziastul edil pe care l-am intalnit acum aproape un deceniu - acum e doar entuziast, un entuziasm de gradul doi, care stie mai mult despre obstacole. Cred ca nu e usor sa rezisti printre rechini.
    Si, apropo de "alti primari", la plecare (ca tot suntem la capitolul primari) intru si una din primariile ce-mi sar in ochi, in drum spre Gottlob, spre urmatoarea familie. As vrea sa inteleg de ce, spre exemplu, Sandra e asa faloasa ca nu s-a gasit un dosar care sa raspunda propunerii lui Pirtea.

    Habar n-am din ce partid e primarul de aici, nici numele nu i-l stiu. Caut pe net, in masina, inainte de a intra in primarie sa intreb ce si cum. Aha, Luchian Savu, Partidul National Liberal. Ca si Alin Nica, si ca si Marilen Pirtea. Pai bine, baieti, nici intre voi nu se poate?… Ceva mancatorie interna? Ceva polite de platit? Abia astept sa ma intersectez cu primarul, sa incerc sa inteleg, mai ales ca primul link pe care l-am gasit pe google, cautand informatii despre el, vorbeste si despre grija care este purtata, in jurul lui, persoanelor care necesita protectie sociala. Mi se confirma, de la Consiliul Judetean Timis, ca ce am gasit pe net este adevarat: fata lui Luchian Savu, care lucra anul trecut la Directia de Urbanism, la CJ Timis (acum nu mai e acolo), a primit, spre inchiriere, un apartament social. Induiosator.
    Si atunci cum de primarul acesta trece asa de repede peste un ajutor, venit pe linie educativ-sociala, ce poate face viata mai usoara unui copil din comuna lui? Nu stiu, nu e la primarie, secretara spune ca e la Timisoara, "la sedinta". Si cand mergem spre Gottlob, si cand venim, e tot "la sedinta". Si, desigur, nu imi poate da numarul lui de mobil. (Nu ca ar fi o problema sa fie aflat numarul, doar ca prefer sa o luam pe calea simpla, de om care are ceva de intrebat la primarie). A doua intrare in primarie, cu primarul care "nu a venit", ma face sa intreb si ce e cu Duster-ul de afara, care la prima intrare aici nu era. Mi se spune ca e al primariei, dar nu cu el e primarul. Ce bine - poate e masina cu care se ajuta primaria pentru a livra o supa la domiciliu celor saraci, sau vreo hainuta, copiilor cu nevoi!
    Sun si in ziua urmatoare, pe fixul primariei, de mai multe ori. Primarul e pe-acolo, din spusele secretarei, dar nu chiar acolo. Spre finele programului, totul devine simplu. O rog pe secretara ca, la urmatoarea intersectare a ei cu primarul, sa il intrebe pe el cand sa sun. A treia zi, nu prea devreme, sun iar si intreb daca a trecut primarul pe la munca. Mi se spune ca a trecut - cum sa mi se fi spus ca n-a trecut?… Asadar, intreb cand a spus sa il sun. "Aaaaaaa. N-a spus". Clar: omul nu vrea sa discute cu cei de la presa. Sfios, sfios, primarul Luchian Savu... Asa ca inca n-am aflat de ce a taiat sansa unui copil. Si s-ar putea ca Duster-ul ala cu 02PCS (probabil Primaria Comunei Sandra) sa nu fie teleguta pentru cei asistati social, ai comunei, cum speram.
    Trist. Ma bucur pentru primarul Alin Nica - a ramas acelasi om saritor, care isi sprijina locuitorii comunei. Ma bucur ca Marilen Pirtea da banutii astia pentru cei cinci copii din judet, alesi cat de bine s-a putut, si nu-i sparge pe artificii sau pe alte nimicuri. Dar vad ca PNL-ul are si nenorociti (nu ca n-am sti, deja, asta) - pentru ca cred ca e o mare lipsa de noroc sa poti sa ajuti un copil, fara sa-ti consume nimic, absolut nimic din substanta ta, si sa n-o faci.
    Sahistul din casa cu arbore de matase
    Sa revenim la Dudestii Noi. Primarul ne explica si cum gasim casa lui Daniel, sahistul de care vrem sa dam. Urc, din graba si neatentie, in masina viceprimarului, care avea usa neincuiata. Bine, oameni buni, dar nici hoti nu aveti pe aici? Zambim toti. Ce bine ar fi ca toate vizitele la o primarie din judet sa fie asa de eficiente ca cele de la Dudestii Noi, Gottlob sau Brestovat...
    Daniel a terminat opt clase si e in focurile de dinaintea intrarii la liceu. Bunica lui e si ea emotionata. E exact ziua cand trebuie sa vina rezultatele examenelor, dar mai sunt cateva ore. Asa ca ne primeste in casa lor mare si frumoasa, si putem admira si o curte bine pusa la punct, atat cu cele necesare pentru bucatarie precum si cu flori, o mare de flori. Se simte mana de om gospodar.
    Stiu atat de la Fundatia UVT, care a acordat bursele, cat si de la directoarea scolii din Dudesti, ca primarul de aici s-a implicat sa faca sa existe dosarele de aplicatii. Chiar el imi spunea, inainte sa ajungem la familia lui Daniel, ca ar fi fost pacat sa se piarda oportunitatea. Chiar daca in comuna mai exista proiecte ce sprijina scoala. Au fost trei dosare depuse, a fost ales cel al lui Daniel, chiar daca nu a fost primul elev din clasa - pentru rezultatele extrascolare si pentru ca familiei i-ar ajuta un strop de ajutor.

    In fapt, de ne-am lua dupa "Coalitia pentru Familie", care face furori sociale, mai nou, aceasta nu este o familie - patru din cele cinci familii vizitate nu implinesc "baremurile" talibanilor ortodocsi. Dar ce bine ca seful unei universitati importante, de stat, din Romania, nu gandeste in paradigma asta! Avem in fata o familie, un copil si o bunica ce are un venit mic, si e util sa fie sprijiniti.
    Ne asezam la racoare si Daniel imi spune ca sahul a aparut in viata lui de la finele gradinitei, cand se juca la computer. A invatat singur mutarile, iar explicatiile erau in engleza. Dupa un timp, a venit un profesor de sah, la gradinita, si a testat toi copiii, iar el a fost aproape de punctajul maxim. Nu prea inteleg. Ce e cu Dudestiul asta? A testat omul copii, la gradinita, in Dudesti, si a gasit mai multi care stiau deja sa joace sah? Daniel spune ca da. Ca erau vreo 16-20. Hmmm...
    Dupa treaba asta, s-a organizat un concurs, pe Dudesti. Daniel a facut cateva lectii cu profesorul respectiv, inainte. La concurs, a intrat la categoria de pana la opt ani. Clubul s-a format mai tarziu si, din copiii de la inceput, au ramas patru care s-au tinut de sah.
    Lectii de sah se tineau in fiecare saptamana, lunea, de la ora 4, primaria finantand existenta acestui club de sah. Doar ca Daniel a evoluat rapid, si spune ca de vreo doi ani simte ca a ajuns la pragul ca nu prea mai are de invatat in comuna. In schimb, s-ar putea sa ajunga sa invete el pe altii, in Dudesti. Insa si el mai are de crescut, in clasamente, in invatatura, in experienta. Asa ca ii vorbesc de clubul de sah de pe langa UVT. Oricum, cel mai degraba va ajunge sa invete in Timisoara, din toamna. Asa ca posibilitatile se vor mari. Dupa ce ajung la Timisoara aflu ca discutia despre clubul de la UVT fusese deschisa si cu alte persoane din Universitate, pentru Daniel. Foarte bine - pe lume exista mai mult decat fotbal.

    Vad o parte din medaliile pe care le-a obtinut Daniel la sah, si incerc sa fac astfel incat sa se simta cat mai putin stingher, cand il pozez in coltul acela. E important. E ce il va face pe el special, si pe viitor. Daca va trece de toate lucrurile care ii fac pe copii sa renunte la darurile pe care si le-au descoperit. Vorbim despre concursurile de sah la care a participat Daniel. Imi povesteste despre un turneu in Italia, la Spoleto, in cadrul caruia s-a clasat in primul sfert. Acolo n-a fost o grupa de varsta ci s-au luat in considerare punctele accumulate de fiecare jucator. Anul trecut ar fi trebuit sa mearga  si in Grecia, dar au fost intorsi pentru ca profesorul sau nu a avut la el un cazier. Si existase si finantare pentru drumul respectiv...
    Discutiile despre scoala nu sunt tot asa de aprinse ca cele despre sah. Daniel invata bine, dar e loc si de mai bine. Imi spune ca nu s-a simtit prea motivat in primele clase dar ca si-a dat drumul mai apoi. Il intreb spre ce crede acum ca ar vrea sa se indrepte, ca meserie. Raspunde ca s-a gandit sa se faca asistent medical. Il iscodesc legat de optiunea lui: de ce nu medic? Pleaca ochii. Stie ca e nevoie de multa invatatura, c ear lua din timpul de sah. Cine stie, poate va fi loc si pentru asta.
    Bunica lui Daniel, ce ne povesteste si ea despre una-alta, pe subiectele pe care le discutam, este mama mamei lui Daniel. Parintii lui sunt despartiti si de la un an si cateva luni e la bunica. Mama e "dincolo", si trimite bani. Lucreaza intre martie si septembrie. Imi cer scuze lui Daniel ca intreb, dar e deja la varsta la care se prea poate sa aiba deja un raspuns: el ce ar prefera, de ar avea de ales intre o situatie materiala ceva mai buna, si prezenta mamei alaturi de el? Imi spune ca pe mama. Nu am intrebat tendentios. Nu aveam un raspuns pentru mine. Nu cred ca exista un raspuns stas. Dar stiu cum e sa fii printre putinii copii din clasa pentru care, la sedintele cu parintii, venea bunica. Sau matusa.

    Tata trimite si el cam 170 de lei pe luna. Bunica are o pensie de 700 de lei. Imi spune ca i-a luat nepotului hainele pentru festivitatile de la terminarea anului scolar, din bursa primita. "Camasa alba, pantofi - sa fie in rand cu copiii" - zice. E important. Si-mi arata, mandra, si frumosul album de la absolvire, in care Daniel e cu colegii. De dioptriile baiatului va trebui sa mai aiba grija. Au schimbat deja niste medici, incearca sa faca sa fie cat mai bine. Imi spune ca este vorba doar de strabism. E de tinut sub control si el.
    Iesim in curte. E fascinanta gradinita cu flori si cu legume, si fac cativa pasi cu Daniel. Ii spun: uite, pe planta asta o cheama Gypsophilla. Si acolo ai un arbore de matase, Albizia julibrissin. E putin uimit. Ii explic despre denumirile latinesti, dupa Linnaeus. Este o lume intreaga de informatii care se afla in fata lui, avida de a fi descoperita. Simt nevoia sa-i dau un sfat. Sa se increada in munca lui, in primul rand. Si sa nu renunte. E un truism, da. Dar un truism plin de incredere. Sa iscodeasca, sa gandeasca, sa judece. Ii arat ce scrie la el pe tricoul verde. E vorba despre o competitie de sah. Scrie anul, scrie numele turneului, dar nu si locul. Nu e logic. Il sfatuiesc pe Daniel sa caute logica din orice. Poate.
    Bunici in carje, langa vioara din Gottlob
    Ultima localitate din Timis unde trebuie sa ajungem este Gottlobul. Ar fi fost de-a dreptul amabil ca in Lovrin sa existe si un indicator cu locul unde s-o facem la stanga, spre Gottlob, dar pare ca e o idee prea stufoasa pentru un sat din Banat. Asa ca ratam drumul si ne declaram extreme de incantati ca GPS-ul de pe tableta ne scoate, totusi, la liman.
    Urmeaza sa vizitam o familie (in ciuda ficatului celor din CpF) unde copiii sunt crescuti de bunici, cu ajutorul unor rude, dat fiind ca ambii bunici au probleme de sanatate. Andra-Andreea, la care a ajuns bursa, aici, este plecata din tara, la mama ei. Dar stiam ca ne vor primi bunicii, si ca ne vor spune despre ce si cum, cu nepotii lor. Ne ajuta cei de la primarie sa gasim casa, la care trebuie sa ajungem amabili.

    Casa e mare, inalta, curtea e primitoare, totul are alura unei scoli de la sat. Dar nu e scoala, e doar casa de demult a unor nemti care stiusera cum sa-si inalte si tina gospodaria. Acum, doar casa din dreapta e mandra - cea din stanga e toata crapata si sta sa cada - nu sunt bani...
    De la diriginta fetei - care fata a terminat clasa a sasea - aflasem ca si Andra Andreea, si Alin Adelin, fratele ei ceva mai mare, sunt copii cuminti si ingrijiti, cu medii bune. Bunica, ce se misca mai greu, fiind in carje, ne primeste dupa ce ne conduce bunicul spre ea, si el fiind cu un picior paralizat. Cu toate astea, batranul se opreste cu bucurie, cand remarc randunicile care ies si intra nestingherite din grajd. Imi spune ca are acolo doua cuiburi de randunici, care se foiesc toata ziua prin curte, nestingherite.
    Tatal copiilor s-a stins in urma cu un an, iar copiii au o pensie dupa tata. Baiatul e diagnosticat cu distrofie musculara, si are dreptul la un insotitor. Dar ar putea sa-l piarda, cum diagnosticul lui pare ca inca ridica niste semne de intrebare medicilor. Mama lor e departe, are un fel de cheag de alta familie, acolo. Copiii au ramas cu bunicii, bunica are o pensie de sapte milioane (bani vechi), bunica nu are pensie. Mai e aici un unchi al copiilor, cu copiii lui. Sta aproape, deci ajuta si el familia cum poate.
    Ii rog pe cei prezenti sa-mi vorbeasca despre fetita. Imi spun ca invata bine, ca a luat mentiunea a treia din clasa ei. Ca viseaza sa se faca "advocat sau politista" - ceva cu dreptate, dupa cate imi dau seama. Intreb bunicii cand le este cel mai greu, si cu ce, si-mi spun ca la plata curentului si a lemnelor. Intreb ce au reusit sa faca din banii din bursa pe care a primit-o nepoata. Imi raspund ca si-a luat o vioara.

    Mi se pare un lucru nespus de frumos. Nu ca ar trebui sa fie asa la toata lumea, nu ca exista o formula tip pentru folosirea bursei asteia. Doar ca mie mi se pare extraordinar ca din bursa asta, pornita din Timisoara, de la rectorul UVT, care, printre altele, e si deputat, acum, niste bani s-au dus pentru o vioara. Ii rog pe cei din jur sa o aduca, sa pot sa o pozez. Nu ma pricep la viori, la obiectul vioara. Dar iubesc muzica, cea clasica in special.
    Poate pentru a nu parea ca vor sa ma puna pe o cale gresita a supozitiilor, prin tacere, bunica si unchiul imi spun ca fetita invata sa cante la vioara la Biserica Penticostala din Gottlob. Si ca deja canta la trombon, tot la ei. E optiunea lor. Daca acolo merge, acolo e bine ca invata. Unde ar fi problema? Muzica e muzica peste tot.
    Povestim despre analizele baiatului, despre moartea tatalui copiilor, despre problemele de sanatate ale bunicii. Ar avea si ea nevoie de un medic, dar concluzia e simpla: "De unde bani?" Imi spune si de o excursie care s-a facut la scoala, si ca unii copii au primit o sponsorizare pentru a participa, dar s-a considerat ca ei au un "barem mare" pentru acea sponsorizare, si n-au intrat in grila. Asa ca pentru fata ar fi trebuit sa plateasca, si... nu s-a dus...

    Batrana se gandeste cu ingrijorare la ziua de maine. Nu stie ce va fi. Cei doi copii se bazeaza pe ei, pe bunicii batrani si bolnavi. Si pentru sanatatea lor, a celor in varsta, nu sunt bani... Femeia incepe sa planga. O imbratisez si incerc s-o incurajez. Au facut treaba asa buna pana acum. Nu mai e mult, si-si vor vedea nepotii mari...
    Familiile se sparg si se intregesc, precum valurile, uneori. Oamenii vin, pleaca, mor. Urmele lor pot fi trecatoare, sau pot tine si uni, dincolo de prezenta, o viata. Ma gindesc la asta in timp ce pozez, iar, pantofii aliniati pe coridor, semnul celor de acum.
    *
    Fundatia Universitatii de Vest din Timisoara a facut o treaba buna solicitand colaborarea primariilor din judet, interactionand cu primarii si cu directorii de scoala, cu profesorii si invatatorii disputi a ajuta. Doamnele Flavia Barna si Nicoleta Ciama au fost deosebit de amabile sa-mi explice toate cele, legate de proiectul cu aceasta bursa, si m-au ajutat in a contacta familiile pe care urma sa le vizitez. Explicatii amanuntite am primit si legat de felul in care traiesc copiii care primesc bursa, de problemele mai vechi sau mai noi pe care le au.
    Am solicitat, dupa strangerea datelor si a fotografiilor de pe teren, si punctul de vedere al profesorului Marilen Pirtea, rector al UVT si deputat pentru Timis, legat de felul in care sunt folositi acesti bani din indemnizatia sa de parlamentar, precum si de colaborarea, proasta, pe alocuri, cu primarii din judet.
    ,,Trecand peste interentele sincope de la inceputul oricarui program social, pot afirma fara nicio retinere ca sunt foarte multumit pentru ca planul de a ajuta copii interesati de scoala, dar cu situatie materiala si familiala dificila, se realizeaza cu bine, in felul in care a fost gandit de Fundatia UVT.
    Pot spune, mai intai, ca simt o mare multumire datorita faptului ca bursele de sprijin pentru copiii din judetul Timis ajung luna de luna la copiii care merita cel mai mult acest sprijin, iar familiile lor simt si ele acest sprijin, astfel ca donatiile caritabile se transforma intr-un suport binevenit in viata grea a acestor copii.

    Mai apoi, chiar daca se mai intalnesc si contraexemple, apreciez ca edilii locali, primarii din comunele judetului, ne ajuta sa identificam cazuri speciale de familii aflate in situatii aproape fara iesire, pentru care este important sa venim cu un sprijin real si constant. Aici se vede si valoarea unui primar, indiferent de partidul din care face parte, caci acela ce isi iubeste si isi cunoaste comunitatea este bucuros sa dea un sfat prietenesc si sa ne indice cazurile de copii carora le place scoala, dar care nu au tot sprijinul necesar din partea familiei, adica exact acei copii spre care Fundatia UVT isi indreapta sprijinul prin acest program de burse pentru educatie in mediul rural.
    Sunt foarte multumit si pentru ca oamenii inimosi de la Fundatia UVT au inteles care este menirea acestor burse pe care am privilegiul de a le acorda lunar, si nu s-au multumit cu o selectie superficiala, cautand, alaturi de timisenii din comunitatile rurale spre care ne-am indreptat, cele mai relevante cazuri de copii care sa se bucure de burse si sa le merite.
    Cred ca prin astfel de gesturi deschise si concrete, indreptate catre unii dintre scolarii buni, dar cu o situatie sociala precara, contribuim putin si la conturarea viitorului unor elevi buni, cei care maine vor avea rezultatele pe care le doresc si care poate ca vor ajunge studenti si datorita suportului cu care noi i-am sustinut astazi. Le doresc din inima sa reuseasca!" - Marilen Pirtea
    Poate ar mai fi lucruri de spus, despre aceasta initiativa. Totusi, cel mai important imi pare acesta: in timp ce imi redactam articolul, de la Fundatia UVT mi s-a spus ca s-au anuntat deja si alte persoane, care au spus ca doresc sa contribuie cu burse, in aceleasi conditii si cu aceeasi valoare, pentru copii din sate din Timis. Cred ca e tot ce conteaza. Si daca, zilele urmatoare, in urma acestui material de presa, un alt om care isi permite va bate la usa Universitatii mele, spunand ca vrea sa urmeze exemplul de mai sus, toate aceste zile de munca au avut un rost. Pentru ca nu traim decat prin ce dam.
    Ramona Balutescu
    The post Am mers pe drum de tara, cu banii unui deputat appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress