Stiri Oradea Drumuri

Cautare:
Selectati ziarul: Bihoreanul, OradeaPress, Ghimpele de Bihor, Informatia de Vest, Bihon.ro, Primaria Oradea, eBihoreanul, Crisana, BihorStiri.ro,
50 rezultate pentru Drumuri.
  • Seful CNADNR ameninta firmele care trebuia sa modernizeze DN 76 Oradea - Deva cu rezilierea contractelor


    [2016-05-17]
    Conducerea Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania a dat un ultimatum constructorilor care lucreaza la reabilitarea DN 76 Oradea - Deva, somandu-i sa se reapuce de lucru. Niciunul dintre cele sase tronsoane - din care trei pe teritoriul judetului Bihor, intre Oradea si Stei - nu este gata, desi termenele pentru finalizare au expirat in unele cazuri inca din primavara anului trecut. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Finalizarea DN 76 (Oradea - Beius) e inca in faza de proiectare!


    [2016-05-12]
    La solicitarea Institutiei Prefectului Judetului Bihor, CNADNR a trimis un raspuns care spulbera iluziile despre incheierea in viitorul apropiat a santierului de pe DN 76. Conform datelor pe care Compania de drumuri l-a dat, asternerea stratului de uzura de pe tronsonul Oradea – Beius mai are de steptat deoarece ,,face parte din etapa a II-a […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Drumul spre tancodrom: Lucrari de peste 1 milion de euro


    [2016-05-11]
    Municipalitatea oradeana anunta finalizarea asfaltarii strazii Anghel Saligny, artera noua a orasului, care echivaleaza cu accesul spre Parcul Industrial Eurobusiness II. Asocierea Drumuri Bihor / Proexco / Electrofor va incasa un total de 4.909.214,83 lei pentru investitia demarata anul trecut. ,,Momentan se lucreaza la gurile de scurgere si la traversari, dar si la pregatirea celor […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • S-a finalizat asfaltarea accesului in parcul industrial de la fostul tancodrom


    [2016-05-10]
    Aproape un kilometru din strada Anghel Saligny a fost deja asfaltat, respectiv intervalul cuprins intre km 0 si 945 m, lucrarile la carosabil fiind finalizate. Totodata, s-au incheiat si lucrarile la canalizarea pluviala la toate cele trei tronsoane. Este asigurat astfel accesul in parcul industrial de la fostul tancodrom, situat lânga soseaua de centura.

    Momentan, se lucreaza la gurile de scurgere si la traversari, dar si la pregatirea celor 450 de m de carosabil care mai trebuie asfaltati. In ceea ce priveste iluminatul in zona, s-au montat deja 20 de stâlpi de iluminat public.

    Strada Anghel Saligny este o strada noua, aflata in partea de sud a municipiului, care deserveste zona Parcului Industrial Eurobusiness II si este racordata la drumul colector printr-o giratie cu trei brate.

    Realizarea acestei investitii a fost impusa de necesitatea rezolvarii circulatiei rutiere in conditii de confort si siguranta.

    Lucrarile cuprinse in proiect au fost: lucrari de infrastructura si suprastructura a drumului, realizarea canalizarii pluviale, realizarea instalatiilor electrice de iluminat, montarea de tuburi/realizarea de traversari pentru instalatiile de gaz, iar in final realizarea marcajelor si a indicatoarelor rutiere.

    Lucrarile sunt realizate de asocierea de firme: S.C. Drumuri Bihor S.A (constructor de drumuri si canalizare), S.C. Proexco S.R.L (proiectantul lucrarii ) si S.C. Electrofor S.R.L (executant partea de iluminat/retele electrice).

    Valoarea contractului este de 4.909.214,83 lei. Lucrarile la aceasta strada au inceput la finele anului trecut si vor fi gata pâna la inceputul lunii iulie 2016.

    In atasament gasiti o galerie foto.

     

     

      [...]Citeste mai departe
    S-a finalizat asfaltarea accesului in parcul industrial de la fostul tancodrom
    Sursa: Primaria Oradea
  • Prefectura Bihor a aflat de la Regionala de Drumuri Cluj: DN 76 trebuie sa fie gata la finalul toamnei, Autostrada e tot in aer


    [2016-05-10]
    Insistent solicitat sa rezolve situatia DN 76 Oradea - Deva pe tronsoanele din Bihor, prefectul Claudiu Pop a cerut informatii Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, precum si Directiei Regionale de Drumuri si Poduri de la Cluj. Aceasta din urma i-a transmis prefectului un raspuns, dar deloc datator de optimism pentru soferi. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Primaria incepe modernizarea a inca 11 strazi din Iosia


    [2016-05-06]
     

    Ieri, 5 mai 2016, au inceput lucrarile de modernizare a inca patru strazi din Cartierul Iosia, respectiv: str. Verii, str. Magurei, str. Salciei si str. Clopoteilor (termen de executie 2 luni), urmând ca de saptamâna viitoare sa fie modernizate alte 7 strazi: Carasului, Oltetului, Ecaterina Varga, Govorei, Copacilor, Sirenei, Pelinului (termen de executie intre 2 si 3 luni).

    Aceste strazi nu au fost pâna acum asfaltate, prin urmare lucrarile de modernizare constau in asfaltarea carosabilului, amenajarea trotuarelor si realizarea canalizarii pluviale.

    Lucrarile sunt executate de firmele Drumuri Bihor, Drumuri Orasenesti si SC Extract Com SRL Salonta. Lungimea totala a celor 11 strazi care vor fi modernizate este de 2 kilometri.

    Detalii tehnice

    Pe str. Magurei, cu o lungime de 154 m, lucrarile sunt executate de Drumuri Bihor, termenul de executie este de 2 luni, iar valoarea contractului este de 137.356 lei (fara TVA); pe str. Salciei, cu o lungime de 168 m, lucrarile sunt executate de Drumuri Bihor, termenul de executie este de 2 luni, iar valoarea contractului este de 208.535 lei (fara TVA); pe str. Clopoteilor cu o lungime de 154 m, lucrarile sunt executate de S.C Drumuri Bihor, termenul de executie este de 2 luni, iar valoarea contractului este de 221.254 lei (fara TVA); pe str. Verii, cu o lungime de 203 m, lucrarile sunt executate de Drumuri Bihor, termenul de executie este de 2 luni, iar valoarea contractului este de 226.970 lei (fara TVA).

    Pentru celelalte 7 strazi, la care lucrarile de modernizare vor incepe saptamâna viitoare, valorile sunt urmatoarele: str. Carasului - 340 m, 443.962 lei (fara TVA), termenul de executie este de 3 luni, firma executanta Drumuri Bihor; str. Oltetului - 286 m, 419.401 lei (fara TVA), termenul de executie 3 luni, firma executanta Drumuri Bihor; str. Ecaterina Varga - 169 m,  253.762 lei (fara TVA), termenul de executie de 3 luni, firma executanta Drumuri Bihor; str. Govorei- 159 m, 222.038 lei (fara TVA), termenul de executie de 2 luni, firma executanta Drumuri Orasenesti; str. Copacilor - 173 m, 202.579 lei (fara TVA), termenul de executie de 3 luni, firma executanta Drumuri Bihor, str. Sirenei - 146 m, 195.441 lei, termenul de executie de 3 luni, firma executanta Drumuri Orasenesti; str. Pelinului - 186 m, 268.112 lei (fara TVA), termenul de executie de 2 luni, firma executanta SC Extract Com SRL Salonta.

    In atasament gasiti o galerie foto cu lucrarile in curs de executie.

     

      [...]Citeste mai departe
    Primaria incepe modernizarea a inca 11 strazi din Iosia
    Sursa: Primaria Oradea
  • Vin alegerile: Primaria a gasit bani pentru modernizarea a 11 strazi din Iosia


    [2016-05-06]
    8 din pachetul de 11 artere din Iosia care sunt deja supuse unor lucrari de modernizare au ajuns in ,,custodia" firmei Drumuri Bihor, patronata de controversatul Beniamin Rus. In chiar prima zi de campanie electorala, Primaria Oradea a anuntat ca lucrarile au inceput ieri (5 mai) pe unele artere vizate si ca este vorba despre […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Se poate circula fara roviniete. Vezi cand si de ce!


    [2016-04-30]
    Pentru ca, din cauze tehnice nu pot fi achizitionate roviniete nici de la benzinarii, nici prin sms, soferii nu trebuie sa isi faca griji: in ziua de sambata, 30 aprilie, ei nu sunt amendati daca nu au achitat aceasta taxa. ,,Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania informeaza participantii la trafic ca astazi, […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Apel parlamentar la ministru si protocol intre trei comune pentru drumuri BH - SJ


    [2016-04-28]
     Drumurile intre Auseu, Sinteu si Plopis (Salaj) se cer urgent reabilitate. Deputatul Merka si primarii fac demersuri in Capitala.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Apel parlamentar la ministru si protocol intre trei comune pentru drumuri BH - SJ
    Sursa: Bihon.ro
  • Incepe montarea pavajului in pasajul Vulturul Negru


    [2016-04-28]
    Saptamâna viitoare incep lucrarile de montare a pavajului in pasajul Vulturul Negru, care va inlocui mozaicul cu motive florale, realizat necorespunzator de catre firma Marconst in 2013 si nereceptionat de Primaria Oradea din cauza viciilor de executie. Acesta a fost scos integral, urmând sa fie inlocuit cu un pavaj din marmura si granit.

    In paralel, continua lucrarile de reabilitare a paramentului exterior si invelitorilor aferente Palatului Vulturul Negru, lucrari executate de Constructorul Salard, care a restaurat deja o suprafata de cca 200 mp din pictura originala a cupolei pasajului si a peretilor aferenti, pe tronsonul dinspre Piata Unirii al pasajului. In prezent, se demonteaza o parte a schelelor din pasaj, pentru a permite inceperea lucrarilor la pavaj, pornindu-se dinspre strada V. Alecsandri, timp in care vor continua lucrarile de restaurare a picturilor pe tronsonul dinspre strada Independentei. Dupa montarea pavajului, se vor instala schelele sub cupola din mijlocul pasajului si pe culoarul dinspre Vasile Alecsandri, pentru a se termina partea superioara a pasajului si in aceasta zona.

    Lucrarile de montare a pavajului sunt realizate de asocierea de firme Drumuri Orasenesti si Porfido ed Arte Consorzio Stabile del Trentino, la pretul de 1.667.453,93 lei. Suprafata pasajului acoperit de 1024 mp va fi repartizata astfel: 725 mp placi de granit, 252 mp placi de marmura, 24 mp - capace demontabile, 9 mp - suprafata gratare pentru ventilarea subsolului, 10 mp - stergatoare de picioare, 4 mp - capace canal.

    Potrivit contractului, lucrarile trebuie terminate pâna la data de 15 iunie 2016.

     

      [...]Citeste mai departe
    Incepe montarea pavajului in pasajul Vulturul Negru
    Sursa: Primaria Oradea
  • Se face lumina si pavaj nou in Pasajul Vulturul Negru


    [2016-04-28]
    Pavaj din marmura si granit – aceasta este noua solutie pe care firmele Drumuri Orasenesti si Porfido ed Arte Consorzio Stabile del Trentino o vor pune in aplicare pentru finalizarea (sa speram!) a Pasajului Vulturul Negru. Adica pentru finalizarea partii de jos, cea pe care Municipalitatea nu a receptionat-o in forma facuta de firma Marconst […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Noi locuri de recreere si agrement pentru oradeni


    [2016-04-22]
    Parcul Salca II prinde contur

    Daca prima etapa a amenajarii Parcului Salca era gata in iunie 2014, acum Primaria Oradea continua lucrarile si la Parcul Salca II, care vine in continuarea Parcului Salca I. Pe perioada iernii, lucrarile au fost sistate, dar de luna trecuta acestea au fost reluate.

    Parcul Salca II are o suprafata de 22.209 mp.

    In prezent se lucreaza la amenajarea aleilor, a pergolelor si a foisorului, la statia de pompare, la instalatia de irigatii, la instalatia electrica, la instalatia de alimentare cu apa potabila a cismelelor, la cascada, la platformele pentru banci, pentru cosurile de gunoi si pentru panourile de informare.

    Lucrarile sunt executate de S.C Constructorul Salard, in asociere cu S.C Gardener SRL si urmeaza sa fie gata pâna in luna iunie 2016.

    Valoarea lucrarilor, potrivit contractului, este de 2.350.925 lei (fara TVA).

    Doua terenuri de sport pe str. Ion Bogdan

    Primaria Oradea amenajeaza pe str. Ion Bogdan, in vecinatatea Apelor Române, doua terenuri de sport in suprafata de 2700 mp. In prezent se pregateste terenul, urmând ca apoi sa se realizeze lucrarile de asfaltare, iar apoi imprejmuirea. Pe aceste terenuri se va putea juca baschet, fotbal si tenis cu piciorul.

    Asfaltarea va fi realizata de firma SC Drumuri Orasenesti, iar imprejmuirea terenurilor de catre S.C. Abed Nego S.R.L.

    Valoarea lucrarilor de asfaltare este de 350.000 lei, iar a celor de imprejmuire de 160.000 lei.

    Un nou teren de baschet in Parcul Bratianu

    La intrarea in Parcul Bratianu dinspre Hotel Continental se amenajeaza si se doteaza un nou teren baschet, prin sponsorizarea facuta de catre firma S.C. Madrugada S.R.L.

    Lucrarile de amenajare au inceput saptamâna trecuta, când s-au executat sapaturile si tasarea terenului.

    Terenul de baschet cu amenajarile aferente va avea o suprafata de cca 800 mp. Lucrarile urmeaza sa fie gata pâna la mijlocul lunii mai 2016.

    Valoarea lucrarilor este de 86.000 euro.

    La final, Primaria Oradea va monta banci de odihna.

      [...]Citeste mai departe
    Noi locuri de recreere si agrement pentru oradeni
    Sursa: Primaria Oradea
  • Se sparge! Angajatii Drumuri Orasenesti au bagat picamerele in mozaicul din Pasajul Vulturul Negru (FOTO/VIDEO)


    [2016-04-12]
    Angajatii asocierii reprezentate de Drumuri Orasenesti au bagat luni dimineata picamerele in mozaicul facut de mantuiala de firma Marconst in pregatirea lucrarilor de refacere a pavajului prin pietruire. Decopertarea pavajului a inceput dinspre strada Vasile Alecsandri si urmeaza sa se finalizeze pana la sfarsitul saptamanii. Constructorul s-a obligat prin contract sa finalizeze pietruirea cu marmura si granit pana la 15 iunie in jumatate din termenul rezervat pentru o astfel de lucrare. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Au inceput lucrarile de reabilitare a pavajului din pasajul Vulturul Negru


    [2016-04-12]
     

    Daca saptamâna trecuta Primaria Oradea semna contractul pentru lucrarile de reabilitare a pavajului interior din Palatul Vulturul Negru, la inceputul acestei saptamâni lucrarile au si inceput prin desfacerea mozaicului realizat necorespunzator de catre firma Marconst in 2013. 

    Scoaterea mozaicului a inceput dinspre strada Vasile Alecsandri si continua catre strada Independentei.

    Asocierea de firme care a câstigat licitatia este Drumuri Orasenesti si Porfido ed Arte Consorzio Stabile del Trentino, la pretul de 1.667.453,93 lei

    Potrivit contractului, lucrarile trebuie terminate pâna la data de 15 iunie 2016.

    Fiind vorba de lucrari executate printr-un contract cu finantare europeana, finalizarea lucrarilor trebuie sa se faca pâna cel târziu la data de 30 iunie 2016 - data la care trebuie sa se inchida acest proiect european.

    Initial, reabilitarea pavajului din Pasajul Vulturul Negru s-a realizat de catre  firma Marconst cu un mozaic cu motive florale, insa Primaria Oradea nu a receptionat lucrarile incheiate in vara lui 2013, intrucât acestea erau necorespunzatoare. S-au constatat atunci o serie de vicii de executie: fisuri in mozaic, diferente de culoare ale mozaicului, straturi de mozaic care nu fac aderenta cu stratul suport, placi de mozaic ciobite, rosturi lipsa sau rosturi neuniforme

    Noul pavaj va fi realizat din marmura si granit. Suprafata pasajului acoperit de 1024 mp va fi repartizata astfel: 725 mp placi de granit, 252 mp placi de marmura, 24 mp - capace demontabile, 9 mp - suprafata gratare pentru ventilarea subsolului, 10 mp - stergatoare de picioare, 4 mp - capace canal.

      [...]Citeste mai departe
    Au inceput lucrarile de reabilitare a pavajului din pasajul Vulturul Negru
    Sursa: Primaria Oradea
  • Fantanile arteziene din Piata Unirii, in teste


    [2016-04-12]
    La finalul saptamânii trecute, in Piata Unirii a inceput testarea celor patru fântâni arteziene, care sunt amplasate in piata recent amenajata.

    Primele piese ale fântânilor au sosit pe santierul din Piata Unirii la inceputul lunii octombrie 2015 din Italia si au fost montate la finalul anului trecut.

    „Fiecare fântâna arteziana este realizata din elemente de piatra masiva, cu beton pe dinauntru. Fiecare fântâna este compusa dintr-un numar de aproximativ 100 de elemente, care sunt montate element cu element si fixate definitiv prin injectare de beton in interiorul structurii fântânii. Cele patru fântâni sunt in testare aproximativ o saptamâna, iar dupa aceasta perioada, in functie de eventualele nereguli gasite si efectuarea reglajelor necesare, ramâne la latitudinea constructorului daca vor ramâne sau nu pornite, pâna la receptia lucrarilor de catre Primaria Oradea", a declarat Ioan Maghiar, responsabil de proiect din partea Primariei Oradea. Conform estimarilor, receptia Pietei Unirii va avea loc in cursul lunii mai.

    Lucrarile de reabilitare a Pietei Unirii au fost efectuate de catre asocierea de firme Drumuri Orasenesti SA, SC Electro Construct Sildac SRL, Porfido Edarte Conzortio Stabile, Europorfidi SPA, SC Insanrisa SRL si SC Gardener SRL, in cursul anului trecut. Valoarea proiectului a fost de 18,9 milioane lei, cea mai mare parte fiind asigurata din fonduri europene nerambursabile.

     

      [...]Citeste mai departe
    Fantanile arteziene din Piata Unirii, in teste
    Sursa: Primaria Oradea
  • Graba mare cu Pasajul: Drumuri Orasenesti va pietrui Pasajul Vulturul Negru, desi a avut oferta cea mai scumpa


    [2016-04-10]
    Asocierea formata din firmele Drumuri Orasenesti si Porfido ed Arte a semnat joi cu Primaria contractul pentru cele doua loturi de lucrari care vizeaza pietruirea Pasajului Vulturul Negru. Asociatii au castigat lucrarea la un pret cu doar 14,07 lei sub cel maxim, de 1.667.452 lei, la care a fost scoasa la licitatie. Ceilalti doi ofertanti, Abed Nego si Euras, au fost descalificati desi aveau preturi mai mici. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Drumuri Orasenesti intra pe felie si in Pasajul Vulturul Negru


    [2016-04-06]
    S-a ocupat de Piata Unirii, iar acum va avea ocazia sa isi arate maiestria si in Pasajul Vulturul Negru, loc al atator controverse si probleme privind calitatea lucrarilor aferente pardoselii. Municipalitatea a anuntat ca va semna contractul privind lucrarile restante din Pasajul Vulturul Negru cu asocierea Drumuri Orasenesti / Porfido Ed Arte Consorzio Stabile Del […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Maine se semneaza contractul pentru lucrarile de reabilitare a pavajului interior din Palatul Vulturul Negru


    [2016-04-05]
    Primaria Oradea a finalizat licitatia pentru achizitionarea lucrarilor de "Reabilitare - Pasaj Vulturul Negru, respectiv pentru Lotul 1 - "Reabilitarea Pasajului Vulturul Negru (sistem de canalizare si pavaj interior) si iluminat arhitectural in vederea unei optime exploatari turistice si a inscrierii acestui monument in circuitul european al Secessionului", proiect revizuit si Lotul 2 - Reabilitarea Pasajului Vulturul Negru - Pavaj Curtea interioara.

    Procedura de atribuire a fost cererea de oferta. Valoarea estimata a fost de 1.667.468 lei (fara TVA), din care Lotul 1 - 1.239.090 lei, din care lucrari diverse si neprevazute in cuantum de 110.371 lei fara TVA (9,778%) si Lotul 2 - 428.378 lei, din care lucrari diverse si neprevazute in cuantum de 31.623 lei, fara TVA (7,970%).

    Depunerea si deschiderea ofertelor s-a facut in data de 26 ianuarie 2016. Criteriul de atribuire a fost pretul cel mai scazut.

    Cele trei oferte primite au fost: asocierea S.C ABED NEGO COM ARL si SC MARMOREX STONE SRL, care a ofertat pentru lotul 1 - 1.079.251, 82 lei (fara TVA) si pentru Lotul 2 -  374.341, 82 lei (fara TVA); SC Euras SRL, care a ofertat pentru Lotul 1 - 787.904, 92 lei (fara TVA) si pentru Lotul 2 - 349.994, 68 lei (fara TVA); asocierea S.C Drumuri Orasenesti SA si Porfido Ed Arte Consorzio Stabile Del Trentino, care a ofertat pentru Lotul 1 - 1.239.082, 95 lei si pentru Lotul 2 - 428.370,98 lei (fara TVA).

    Ofertele declarate neconforme au fost: asocierea S.C ABED NEGO COM ARL si SC MARMOREX STONE SRL si SC Euras SRL. Oferta declarata admisibila a fost asocierea S.C Drumuri Orasenesti SA si Porfido Ed Arte Consorzio Stabile del Trentino.

    Initial, câstigatorul licitatiei a fost contestat, dar apoi aceasta contestatie a fost retrasa.

    Astfel, valoarea ofertei declarate câstigatoare pentru Lotul 1 este de 1.239.082, 95 lei (fara TVA), iar pentru Lotul 2 este de 428.370,98 lei (fara TVA).

    Urmeaza ca mâine, 6 aprilie 2016 sa fie semnat contractul de achizitie publica.









        [...]Citeste mai departe
    Maine se semneaza contractul pentru lucrarile de reabilitare a pavajului interior din Palatul Vulturul Negru
    Sursa: Primaria Oradea
  • Pasajul Vulturul Negru: licitatie prelungita de contestatii


    [2016-03-31]
     Pe cand se pregateau sa semneze contractul cu castigatorul desemnat Asocierea de firme Drumuri Orasenesti cu consortiu de firme italiene, din Trentino, Porfido ed Arte, edilii s-au trezit cu...



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Pasajul Vulturul Negru: licitatie prelungita de contestatii
    Sursa: Bihon.ro
  • Cer sprijin pentru DC Varasau - Picleu


    [2016-03-28]
     Deputatul Adrian Merka nu se ocupa doar de autostrazi, ci si de drumuri comunale.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Cer sprijin pentru DC Varasau - Picleu
    Sursa: Bihon.ro
  • Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat - cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca.


    [2016-03-24]
    Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta […]
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
     Este cumva trist sa scrii despre lipsuri, sa faci comparatii putin magulitoare, sa te uiti la altii si sa constati: "ei pot". Dar poate asa incep pasii spre a putea si tu. Spre a nu astepta schimbarea ci a o face. Sigur, exista statistici pentru o mie de chestii, pe lumea asta. Pentru o suta de mii. Stim cam la cate milioane de locuitori ar trebui sa existe un centru de transplant renal. Dar o opera? Un teatru liric? Dar tine, oare, de numarul de locuitori al unui oras, al unei regiuni? Sau de trecutul sau, care a modelat oamenii de azi? De setea de cultura, de frumos, de muzica? De rafinament, de capacitatea de a discerne valori, de a alunga impostura, de a nu face concesii degradante?
    Stau comod, in Timisoara mea, unde am avut opera de cand ma stiu, dar privesc spre mai vaduvita Oradie. Spectacolele noastre nu vor ajunge niciodata acolo. Abia unii dintre cantareti ajung, in productii - de cele mai multe ori - de calitate scazuta. Pacat.
    ...pentru ca exista
    Ma gandesc la spectacolele pe care le-am vazut luna asta, la Timisoara, si la repetitii. La "Bal mascat" si la "Trubadurul". La trecutul nu foarte vast pe care il am cu aceste doua opere. La spectacolul cu "Bal mascat" pe care l-am vazut la Viena, la Staatsoper, prin 1995, in loja lui Ioan Hollender, pe atunci director acolo, cand cunoscutul timisorean mi-a vorbit jumatate din actul I… Apoi la primul "Trubadur", de demult, de aici, de la Timisoara.

    Apoi la al doilea, pe care l-am plans, pentru ca tenorul, prieten drag, nu si-a permis sa-l planga, tinand spectacolul, desi in seara aceea ii murise mama. La cum il ascultam cantand frazele acelea despre mama, despre fiecare mama, cu sufletul frant. Apoi altul, la care nu am fost, si nici alt prieten drag nu a fost, pentru ca, uneori, "Trubadurul" nu este pentru suflete indoliate, public. Apoi, acesta de duminica, unde nu cunosteam tenorul ci baritonul. Si multele sale drumuri – in mile, sau interioare – pentru ca o droaie de spectacole sa aiba loc, cat mai bine.
    Nu mi-am facut o trecere in revista a amintirilor legate de aceste spectacole, ca sa ma impaunez - nici nu am multe amintiri legate de spectacolele acestea - cum am fata de altele. Ci doar ca pe-un exercitiu de memorie, o rascolire prin sacul cu amintiri. Pentru ca il am. Pentru ca e mare lucru sa ai un sac cu amintiri, din care sa scoti si sa desprafui, uneori, lucruri diverse, lucruri frumoase.

    Am avut bucuria sa ma nasc si sa traiesc cea mai mare parte din viata intr-un oras ce mi-a dat, printre altele, o zestre culturala care sa ma faca sa am idee daca am de ce sa aplaud ceva sau nu atunci cand intru la Scala, La Fenice sau la MET. Ce mare lucru sunt inceputurile! Si cat de recunoscatoare sunt tuturor celor de la aceste inceputuri, pentru ca le am…
    De dinainte de spectacol
    Lumea operei nu incepe cu noaptea premierei unui spectacol. Mi-a placut mereu sa ridic un coltisor al cortinei pentru a vedea ce se intampla inainte, ce se intampla dupa. Din varii motive, mi-au fost mai dragi, in ultimii ani, atelierele Operei Nationale din Timisoara, decat scena, si am si strans recunostinta de a mi se arata cum functioneaza rotitele aproape nestiute ale acestui mecanism in volumul "Dincolo de scena", publicat anul trecut. Dar faptul ca doream, acum, sa surprind o anumita persoana-personaj in mai multe variante ale apropierii sale de scena m-a facut sa ajung iar la ceva ce nu credeam ca o sa mai prind la opera noastra, in aceasta conjunctura stelara: o repetitie generala.

    Nici nu stiu daca pot gasi cuvinte eficiente pentru a explica ce drag mi-e sa asist la repetitii. Datorita baritonului Florin Estefan mi-am adus aminte de acest lucru - si-i multumesc. E asa aparte sa vezi cum creste ceva, cum se imbina bucatile care trebuie sa cuprinda un tot, cum personajele de maine, azi mai pastrand totusi ceva din viata lor, se pregatesc pentru ce va sa vina – cand nimic nu va avea voie sa tradeze efortul sau nereusitele de dinainte.
    Ador sa privesc lucrul care se face. Mai mult decat facerea, decat rezultatul, cred. Sa aud susotelile de pe scena, si explicatiile celui care supravegheaza miscarea, si enervarea dirijorului cand nu iese ceva, si felul in care cei care nu tin de "casa", solistii invitati, intra in aceasta noua piele, croita dupa regulile de aici. Cresterile sunt mai frumoase decat ajungerile, incercarile sunt mai interesante decat reusita.

    Spectacolul e, uneori, aseptic. Dar, venind la el dupa ce ai respirat in ritmul celor ce ti-au ingaduit sa le fii aproape la repetitii, reusita lor devine si reusita ta iar o arie ciuntita de cineva devine si coborarea ochilor tai, atunci cand ceilalti aplauda, binevoitori sau nestiutori, ca strangerea de inima a unei mame careia-i cade copilul de pe bicicleta, stiind, totusi, ca fara astfel de caderi nu va exista niciodata zborul cu mainile desprinse de pe ghidon.
    Spectacolele mi se par, uneori, lungi - repetitiile nu mi s-au parut niciodata, si as putea sta oricat, bucuroasa ca-s ingaduita la bucataria interna, iubindu-i cu atata mai mult pe cei care, la timpul cuvenit, ne dau spectacolul. Cu toate acestea, pentru mine spectacolul incepe cu mult mai repede - si ce bine e ca e asa! E ca si cum oamenii aceia minunati - minunati cand isi iau menirea in serios si au substanta de oferit, pe care nu o precupetesc - iti prelungesc cu ceva viata, adaugand-o pe cea la care migalesc, ca sa te incante, mai tarziu.

    Se spune ca pictorilor de biserici nu le scade Dumnezeu, din viata, timpul petrecut pe schele, lucrand. Daca as fi eu la oranduirea lucruilor, nici artistilor nu le-as scadea din viata timpul de repetitii - e locul unde ei muncesc enorm pentru ca, in seara spectacolului, totul sa para usor si frumos, ca o joaca.
    Stau la repetitiile pentru "Bal mascat". In cladirea operei noastre dragi, cu teatrele si opera ei, cu coridoarele ei incolacite, cu amintirile ei, cu atatea chipuri de oameni si afise de spectacole de care imi amintesc, agatandu-mi si eu viata, in diverse forme, de toate acestea… Si iar, gandul acela, de drag si de recunostinta ca viata mi-a dat prilejul sa am aceste amintiri.
    Aproape nimic despre cantat, cu Florin Estefan. Sau totul.
    Fotografiez uneori scenele in care apare Florin Estefan. Este un tanar bariton din Cluj-Napoca - in fapt, din Oradea, stabilit in Cluj, si care a ajuns sa si conduca Opera Nationala Romana de aici. Cred ca ar trebui sa-l irite deja povestea aceea cu "cel mai tanar director de opera din Romania", spusa asa, de parca ai plimba un animal impaiat pe la procesiuni.

    E putin jignitor sa se tot puna accentul pe tineretea sa. N-am sa-mi cer scuze pentru varsta mea - le spuneam celor ce-mi aveau baiul, cand am inceput sa lucrez ca ziarist. Tocmai de aceea mi se pare irelevanta varsta celui pe care urma sa-l am ca interlocutor, hotarand, chiar, sa publicam zona oficiala a discutiilor noastre cu ceva mai distantul "dumneavoastra": pentru ca nu amicitia m-a facut sa-i cer sa-mi povesteasca despre cele care se cereau a fi povestite, ci felul in care le vede el, intins pe o buna perioada de timp, de cand le despicam, a dus la amicitie.
    E ciudat, dar abia cand am ajuns la sfarsitul orelor alocate interviului in sine, undeva inainte de spectacolul cu "Trubadurul", am realizat ceva bizar pentru o discutie cu un bariton de succes: ca nu am vorbit aproape deloc despre asta sa. Nu pentru ca nu ar fi fost nimic de intrebat, desigur. Ci pentru ca altele erau cele ce se cereau mai degraba a fi prezentate, acum, dat fiind ca solistul este si conducator al unei importante institutii de cultura - un baromentru si un macaz in zona muzicii de gen din Transilvania.

    Am luat in discutie situatia Oradiei, privita ca un fel de halta intre Timisoara si Cluj. Nu pentru ca asa am vrea noi s-o privim, din fuga trenului expres. Ci pentru ca asa este, si pentru ca s-ar dori ca trenul sa opreasca iar si aici, si sa existe calatori care sa urce si sa coboare, constient, asumat. Solutii exista. Si mi-ar placea ca, pe viitor, alti tineri - sau foarte tineri, acum - sa poata sa se bucure, simplu, de amintiri ca cele ale mele, de care va vorbeam aici.

    Despre toate acestea - dar mai putin despre scena, scena lui ca bariton - o discutie cu Florin Estefan, nu "cel tanar", ca la domnitori, ci, mai degraba, "cel eficient", din motive care vor fi prezentate mai jos. Si, dincolo de toate astea, "cel onest" - pentru ca rar mi-a fost dat sa constat ca cel din fata mea poate lua cu aceeasi masura de fairness toate cele care ii sunt puse in fata, spre cernere - fie ca e vorba despre un interviu pasager, fie ca e vorba de viata, cu toate ale ei.
    *
    O facultate inutila, la Oradea?
    – Dincolo de cele 60.000 de posibile introduceri, eu zic sa incepem abrupt: cum va simtiti cand o sala aplauda in picioare un spectacol mai putin bun?
    – Asta se-ntampla de multe ori in Romania. E, parca, o cutuma… Denota ca publicul nu este un bun cunoscator. Cu atat mai mult cu cat distributiile sunt aduse din afara, si noi ne asteptam sa vina niste buni profesionisti. Si vin si niste rebuturi. Si, cand vezi ca se ridica publicul la asa ceva, este clar ca nu vorbim despre cunoscatori… La nivelul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca ne-am propus sa oferim spectacole care sa fie etalon, astfel incat oamenii sa sesizeze diferenta.
    – Mda, Cluj. Dar sunteti oradean. Cu toate ca nu e departe Clujul, cu toate ca aveti legaturi personale stranse cu Oradea, nu am auzit prea des sa cantati acolo, la Oradea.
    – Oradea e un oras MORT - cu litere mari - din punct de vedere al spectacolului de opera. Eu nu ma regasesc in ce se intampla in Oradea, respectiv in viziunea colegilor mei care conduc institutiile de cultura - nici nu stiu daca exista o viziune culturala. Ca oradean ce face cariera in domeniul liric, plecat, nu pot sa simt decat frustrari…

    – Ati facut si scoala la Oradea. Unde este generatia dumneavoastra?
    – Cand vorbesc de scoala, ma refer la Liceul de Arta. Singurele mele amintiri placute sunt de acolo, de la clasa doamnei Angela Popescu - de acolo am pornit. Chiar daca pe diploma mea scrie Facultatea de Muzica Oradea, nu am invatat nimic acolo… Tot ce am invatat eu a fost pe scena Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, la clasa domnului Alexandru Farcas si alaturi de profesorul, prietenul si mai apoi colegul Gheorghe Mogosan, la Academia de Muzica "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca.
    – Si cei ce invata acum... au ce invata? Intreb si din perspectiva omului care n-a inteles niciodata de ce trebuie sa existe inflatia asta de universitati - si facultati si facultatele.
    – Singura sansa pe care o pot avea cei tineri, ce studiaza acolo, la canto, dupa parerea mea - asa cum am avut-o si eu, si colegii mei, precum Gergely Nemeti, Brigitta Kele sau Kutasi Judith, este sa fuga la Cluj sau in alta parte, sa-si caute profesori care stiu cu ce se mananca aceasta meserie. Nu poti sa predai tricotaj cat timp nu stii sa tii andrelele in mana!

    – Ati ajuns la a avea un nume cunoscut si apreciat, ca bariton. Profesorii de la care "nu ati invatat nimic" se impauneaza cu meritele dumneavoastra?
    – Singura profesoara pe care am intalnit-o si pe scena si care am vazut ca are rezultate deosebite este Lavinia Chereches. Nu vreau sa il includ in acest general, prezentat mai sus, pe maestrul Theodore Coresi, pentru a carui cariera am respect.
    – Daca aceasta este situatia, atunci de ce exista facultatea asta?
    – Am fost cativa care avem rezultate - iar cei ramasi la carma acestei facultati isi atribuie, pe nemeritate, aceste rezultate. Am avut o surpriza extrem de neplacuta sa imi vad numele in CV-ul unei profesoare cu care am cantat doar pe scena. Profesorul Farcas a rugat-o sa figurez scriptic la clasa ei, iar ea a trecut numele meu in CV-ul pe care l-a avansat pentru a trece, de curand, la functia de conferentiar, si scria ca la recomandarea ei am fost primit de Mariana Nicolesco, la Festivalul International de Canto "Hariclea Darclee".
    Oradea, privita din expres
    – Publicul oradean e avid de opera dar vine cu mare fast sa aplaude orice ciurucuri.
    – Publicul oradean nu are termeni de comparatie. Ii dai unui om sa manance numai mamaliga si omul ala nu stie decat atat, si se bucura de variatiuni de mamaliga - cu branza, cu lapte. E mai interesanta, dar tot mamaliga este. Nivelul este sub-provincial. Paradoxul este ca vorbim despre un oras ce se vrea occidental si e foarte aproape de lumea vestica. Influentele culturii ar trebui sa fie vizibile dar Oradea e ca un oras muncitoresc. Cred ca vina o au cei care fac programele culturale - pofta ar trebui sa vina mancand.
    La "Toamna oradeana", ce se vrea sa fie varful evenimentelor, cel cu cea mai mare receptare a fost un spectacol de folclor. E inadmisibil, ca si conducere a orasului, e inadmisibil sa hranesti publicul cu asta! Eu sunt un om ce gusta folclorul, am o relatie buna cu Ioan Bocsa si cu Ansamblul Icoane. Dar fac o comparatie cu Clujul. La noi se iese, cu Opera si cu Filarmonica, in piata. Anul trecut, in luna mai, publicul a stat sase ore in Piata Unirii din Cluj-Napoca, sa asculte de la Tomescu pana la Viorica Cortez – Concertele Operelor si al Filarmonicii Transilvania la Zilele Clujului. E un oras in care vad ca cei de la Primarie realizeaza cat de important e sa schimbi gustul publicului din cartiere…
    – Homo manasturensis?
    – Da, oameni care inca mai cred ca un astfel de spectacol e prea elitist sau prea scump. Media biletelor e de 15 lei, la spectacolele din institutie! Iar salile sunt arhipline...
    – Sa ramanem mai mult in locul acesta al discutiei - e interesant. Cum stati cu gradul de ocupare a salii, de cand ati ajuns director al Operei Nationale Romane din Cluj?
    – Datorita faptului ca am iesit in strada si pot veni si - inca – profanii, si intra in contact cu genul (sa amintim ca avem spectacole pentru pensionari, copii, am mers cu cantaretii imbracati in costume, in parc sau in scoli, pentru a vorbi despre muzica), prin toate astea avem peste 90% ocuparea salii, in stagiunea asta.

    – Inteleg ca acea companie, care a oferit un anumit gen si nivel de spectacole in Oradea, Opera Vox, a fost prezentata in presa cu pozele dumneavoastra, de la Opera Romana din Cluj, la ceea ce s-ar numi productiile lor - in timp ce dumneavoastra imi vorbiti despre iesit in strada cu evenimente de calitate… Cum vedeti asta?
    – Da, am descoperit ca se facea publicitate la un anumit spectacol al lor, cred ca Trubadurul, la o publicatie din Oradea, cu poze din spectacolul nostru. Am contactat publicatia imediat si am cerut sa se retraga imaginile.
    – Bine, dar chiar si primarul Bolojan credea ca are de-a face cu institutia dumneavoastra, cand era vorba, in fapt, de alt gen de institutie si de productie. E chiar asa de greu de vazut unde exista profesionalism si unde nu?
    Am trimis o adresa oficiala, Primariei Oradea prin care le-am adus la cunostinta faptul ca Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca isi doreste o colaborare pentru viitor si ca ne-ar bucura sa nu faca vreo confuzie si sa asocieze evenimentele private organizate in Oradea cu actiunile noastre.
    – Reteta pentru a deveni "maestru", in cele ale cantului, e simpla, in Oradea: maturat vila Virginiei Zeani, in Florida, sau stors cate un mail laudativ, pe care marea glorie a operei, de acum cateva decenii, nu se zgarceste sa-l trimita. Cum credeti ca ajunge un cantaret de opera merituos, ca Virginia Zeani, a se complace cu acceptarea unor astfel de posturi - in fapt, imposturi?
    ...
    – Revenind la cariera dumneavoastra, cum se impaca functia de director al unei institutii cu activitatea de artist liric? Am ajuns sa nu ma mir daca ne-am continuat dialogul la 4 dimineata, din tot felul de colturi de lume, sau in pauzele repetitiilor, sau la ore tarzii, dupa spectacole, sau intre tot felul de drumuri si evenimente. Tot acest nistagmus geografic si intelectual nu va da peste cap cariera de solist? Pur si simplu nu mai stiu de unde rupeti bucatele de timp pentru toate - desi o faceti, cum vad.
    – Se pot intrepatrunde toate. Acum… e clar ca, avand toate aceste responsabilitati, e altfel - cu nopti de nesomn, cu multa treaba si cu restul. Dar, daca imi pun ceva in cap, o sa si duc pana la rezolvare. Lumea stie, in teatru, ca programul meu incepe la 7 dimineata si se termina… cand se termina toate.

    – … si totul e condimentat cu "scandalurile casei". Cum e cu "imixtiunea baptista in BOR"? Vorbesc despre faptul ca iar a agitat cineva apele cum ca preotii ortodocsi ar fi nemultumiti pentru ca veti tine un concert in Catedrala Ortodoxa din Cluj-Napoca, dumneavoastra, baptist. Desi este vorba despre un concert cu muzica ortodoxa si banuiesc ca nu veti canta din altar. Apropo, cum de nu ii dati in judecata pe cei care va denigreaza sistematic? Ca stiti si cine sunt, si cine e in spatele lor - e o speta usoara.
    – In primul rand vreau sa spun ca nu sunt "scandalurile casei". Eu consider ca lucrurile sunt foarte calme in cadrul institutiei. Nu am scandaluri cu sindicatul pentru ca politica mea este indreptata spre om, iar colegii mei stiu ca fac tot ce tine de mine pentru ca ei sa fie multumiti, iar usa mea e deschisa toata ziua pentru ei. Asa-zisele scandaluri de la Opera, ce apar in presa, din punctul meu de vedere sunt lucruri rauvoitoare, din dorinta unor ziaristi de a veni cu treburi epatante, care sa atraga atentia, sau din dorinta unora de a ma denigra pentru a-mi lua locul, apeland la cardasiile lor. Imi pare rau ca nu realizeaza ca fac rau unei intregi institutii - ca se duce vorba ca la Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca sunt scandaluri. Daca se doreste atragerea unor investitii - iese iar asta, cum ca acolo ar fi scandaluri…
    In legatura cu acest "scandal" in BOR, despre care se vorbeste intr-un articol publicat recent, in primul rand trebuie spus ca respectivul concert, pe care il vom sustine miercuri, 23 martie, a venit ca o initiativa a Arhiepiscopiei Clujului… Si a postului de Radio Renasterea, nu a fost ideea noastra. La data cu pricina, Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca avea programat un concert cu Sabat Mater de Rossini, intr-un alt loc din Cluj - spectacol dedicat Saptamanii Mari a romano-catolicilor.
    Dar, pentru ca este vorba despre acest caz, o cauza umanitara, si datorita faptului ca il apreciez in mod deosebit pe IPSS Andreicut, am schimbat tot, si, pentru a ne feri de discutii legate de repertoriu, am ales singura lucrare ortodoxa pe care o avem in repertoriu. Pentru ca intreg ansamblul merge, si-si dedica timpul gratuit acestui concert. Si dr. Matei Miko si Asociatia Pro Transilvania fac toata logistica spectacolului (cu costuri considerabile) pro bono. De aceea, ca si cap al institutiei, m-am alaturat acestui proiect, fara sa-mi treaca prin cap ca nu pot aparea intr-un concert intr-o biserica ortodoxa, atata timp cat nu intru in altar ci cant din fata portilor imparatesti ale iconostasului, sau cum vom stabili. Si nu se incalca vreun canon. Iar concertul este dupa slujba.

    Ce rost ar avea sa-i dau in judecata pe cei pe care-i stiu in spatele acestor mizerii? Eu cred in Dumnezeu, care imi poarta razboaiele! Daca m-a ingaduit sa ajung aici, sunt convins ca va fi alaturi de mine si nu ma va lasa de rusine! Ei, in cercul lor stramt, doar atata stiu, sa faca mizerii... Eu stiu ca am multe de facut si imi directionez energia spre lucrurile cu adevarat importante!
    Drumuri si cresteri
    – E oarecum ciudat ca facem acest interviu la Timisoara…
    – Sunt onorat a fi unul dintre solistii invitati in fiecare stagiune de Opera Nationala din Timisoara. Iata ca in aceasta stagiune am avut aceste doua spectacole, la care ne-am intalnit.
    – Cum a aratat inceputul asta de an, pentru dumneavoastra?
    – Cum a aratat toata viata mea, dn februarie trecut, cand am fost numit director al Operei Nationale Romane din Cluj. Am incercat sa imbin cariera mea solistica si munca administrativa.
    – Dar asta inseamna, iar, si cantat acasa, si drumuri.

    – Drumurile se impart in doua categorii. Ca si solist (Sofia, Debrecen, plec la Cairo, la Roma, Paris, si nu stiu pe unde am mai fost), dar sunt si drumuri in folosul institutiei. La Bucuresti, de multe ori, drumurile pentru cantat se intrepatrund cu drumuri pentru institutie.
    – Ca la Debrecen, nu?
    – Da, Traviata la care am fost invitat sa cant la Debrecen am rezolvat sa fie preluata de opera Nationala Romana din Cluj-Napoca.
    – Clujul este candidat pentru a deveni Capitala Culturala Europeana in 2021, iar Opera Nationala Romana ocupa un loc important in strategia pentru acesta candidatura. Dar asta nu inseamna doar o institutie pentru un oras ci si pentru o regiune. Banuiesc ca institutia dumneavoastra poate deveni un focar de cultura pentru o zona mai ampla, pentru Transilvania.
    – Nu doar ca poate, dar o si face, si trebuie sa o faca. In proiectul meu managerial pentru conducerea Operei Nationale Romane Cluj am prevazut ca aceasta institutie trebuie sa devina un pol cultural pentru Transilvania. Ne-am intrebat ce trebuie sa facem ca pe harta Europei sa sclipeasca din cand in cand si o steluta de la Cluj. Cred ca institutia trebuie sa fie prezenta in toate orasele mari din Transilvania - avem o colaborare buna cu Alba Iulia, Zalau, Baia Mare, Bistrita.
    Exista sperante de mai bine pentru Oradea?
    – Cum ramane cu Oradea, totusi?
    – Ar exista, totusi, o sansa daca la nivel institutional – primaria si noi - am putea face astfel incat sa fim prezenti macar de doua ori pe an in agenda culturala a orasului.

    – Discutiile au fost demarate deja. Cum stati acum?
    – "Discutiile" e mult spus - dar am trimis o propunere de proiect Primariei Oradea, la care astept raspuns. Eu il apreciez mult pe primarul Bolojan, care este un edil deosebit si cred ca proiectele lui vor face ca oamenii sa isi doreasca sa le duca mai departe de pe aceeasi functie. As vrea sa deschidem, impreuna cu domnia sa, o colaborare institutionala.
    *
    Sa concluzionam: superba Oradie, cea in care generatii intregi au investit intru cladirea unei elite culturale, amestecand in acelasi creuzet de topitura de metal nobil etnii diferite, arte diferite, dar mereu cu constanta calitatii ca norma, a coborat la nivel de oras muncitoresc, in ce priveste zona culturii muzicale, si intretine o facultate de muzica viciata si manifestari dincolo de geamandura imposturii sau rostului. O spune un cunoscator.
    Sigur, se poate si asa. Dar este, oare, o situatie pe care edilii, pe care oamenii de cultura din oras sa si-o asume, cu capul sus? As spune ca nu. Florin Estefan spune chiar mai mult - ca sunt sanse de schimbare in bine si ca este nu doar pregatit, dar si dornic sa transplanteze in orasul sau natal modelul de succes al Clujului, al operei Nationale Romane din Cluj, institutie pe care o conduce cu dibacie. Poate Oradea ignora aceasta oferta? As paria pe "nu". Mai binele nu e dusmanul binelui si e, in mod cert de preferat salciului. Si inca ceva, pentru cei care inca spera ca pot fenta: fiecare ar trebui sa fie responsabil pentru monstrii pe care ii creaza. Iar istoria, de regula, decanteaza lucrurile, fara parcimonie.
    Ramona Balutescu
    The post Despre Oradea si ,,gustul publicului din cartiere", ce poate fi schimbat – cu Florin Estefan, directorul Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Mozaicul din Pasajul Vulturul Negru va fi inlocuit cu marmura si granit de Drumuri Orasenesti


    [2016-03-23]
    Inlocuirea cu marmura si granit a mozaicului amenajat de mantuiala de firma Marconst a revenit asocierii de firme formate din Drumuri Orasenesti si consortiul de firme italiene Porfido ed Arte. Lucrarea a fost adjudecata la pretul de 1,7 milioane lei fara TVA in urma unei licitatii la care au mai participat Abed Nego in asociere cu Marmo Rexton si Euras. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Horea Vuscan acuza Primaria ca face abuzuri si-i indeamna pe oradeni sa o actioneze in instanta


    [2016-03-22]
    Unul dintre liderii Partidului Miscarea Populara Bihor, Horea Vuscan, a acuzat, luni, Primaria Oradea ca ar cere, in mod abuziv, oradenilor sa doneze terenuri pentru drumuri publice de acces in schimbul obtinerii autorizatiei de constructie. Vuscan i-a indemnat pe oradenii pusi in astfel de situatii sa actioneze Primaria in instanta, sustinand ca, facand asta, el a obtinut despagubiri in valoare de peste 8.000 euro. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Noi amenajari de locuri de parcare in Oradea


    [2016-03-19]
    Avand exclusivitate pe o parte a orasului, firma Drumuri Orasenesti a inceput lucrari de amenajare in zona strazilor Tirnavelor, Constantin Brancusi si Sf. Apostol Andrei. Dupa cum informeaza Municipalitatea, scopul acestor noi lucrari este de a crea ,,o zona amenajata corespunzator", dar si locuri de parcare de domiciliu. Conform obiceiului, urmeaza ca dupa turnarea asfaltului […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Lucrari de amenajare a zonelor Tirnavelor- C. Brancusi


    [2016-03-17]
    La inceputul lunii martie au demarat lucrarile de amenajare a zonelor str. Tirnavelor, str. Constantin Brâncusi si un colt din str. Sf. Apostol Andrei.

    Lucrarile sunt executate de S.C. Drumuri Orasenesti, in baza acordului cadru de reparatii si intretinere strazi in municipiul Oradea.

    In urma lucrarilor, cetatenii vor avea parte de o zona amenajata corespunzator, dar vor beneficia si de locuri de parcare de domiciliu. Dupa turnarea asfaltului, locurile de parcare vor fi marcate si numerotate.

    Prin amenajarile care se fac se rezolva si problema apelor pluviale, care in caz de precipitatii abundente creau disconfort cetatenilor.

    In cursul lucrarilor s-a avut grija de arborii si arbusti existenti. Acestia au ramas in peisaj, iar in jurul lor s-a creat o zona de protectie din borduri care va fi umpluta cu pamânt.

    In ceea ce priveste amenajarile care se fac pe strada Tirnavelor, initial s-a propus amenajarea intregului tronson cuprins intre strada Sf. Apostol Andrei si strada Aluminei, insa din cauza lucrarilor de reabilitare a retelelor termice care vor incepe dupa incheierea sezonului rece pe ultima parte a strazii (inspre Sf. Apostol Andrei), lucrarile de amenajare vor incepe si pe aceasta a doua parte a strazii numai dupa finalizarea lucrarilor la retele.

    Astfel de lucrari de amenajare vor continua si in alte zone/cartiere ale orasului.

     

     

      [...]Citeste mai departe
    Lucrari de amenajare a zonelor Tirnavelor- C. Brancusi
    Sursa: Primaria Oradea
  • Finantari pentru drumuri judetene si cresterea eficientei energetice a cladirilor


    [2016-03-16]
    Bani pentru drumuri si cresterea eficientei cladirilor Bugetele alocate celor doua apeluri de proiecte sunt de peste 1.255 de milioane de euro.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Finantari pentru drumuri judetene si cresterea eficientei energetice a cladirilor
    Sursa: Bihon.ro
  • Se amenajeaza piateta din fata Magazinului Crisul. Lucrarile ar trebui sa se finalizeze in august!


    [2016-03-15]
    De cateva zile, in fata Magazinului Crisul, au inceput lucrarile de reamenajare a piatetei. Pentru inceput, se decoperteaza pavajul si se amenajeata canalizarea pluviala urmand ca pana in august lucrarea sa fie finalizata. Intentia este ca pavajul din piateta sa fie similar cu cel din Piata Unirii, urmand sa fie realizat din piatra - porfir […]
    The post Se amenajeaza piateta din fata Magazinului Crisul. Lucrarile ar trebui sa se finalizeze in august! appeared first on Presa Oradea.
     De cateva zile, in fata Magazinului Crisul, au inceput lucrarile de reamenajare a piatetei. Pentru inceput, se decoperteaza pavajul si se amenajeata canalizarea pluviala urmand ca pana in august lucrarea sa fie finalizata. Intentia este ca pavajul din piateta sa fie similar cu cel din Piata Unirii, urmand sa fie realizat din piatra - porfir si granit auriu.
    In urma cu un an, cand proiectul de reamenajare a piatetei era supus aprobarii Consiliului Local, primarul Ilie Bolojan spunea:

    ,,Avand in vedere ca, in cadrul lucrarilor de inlocuire a retelelor de termoficare, una dintre magistralele care vor fi inlocuite trece pe sub piateta din fata Magazinului Crisul



    si luand in considerare modul necorespunzator in care arata momentan aceasta piateta, s-a luat decizia ca, in urma lucrarilor de inlocuire a magistralei, decat sa se refaca ceva prost facut, mai bine aspectul piatetei sa fie schimbat total, astfel incat el sa corespunda in final intregului ansamblu urbanistic din care face parte".


    Lucrarea este executata de asocierea S.C Drumuri Orasenesti S.A – S.C Electroconstruct Sildac S.R.L – S.C Gardener S.R.L si S.C Imsaurisa S.R.L. si cuprinde: desfaceri de pavaj si terasamente, lucrari de suprastructura, lucrari la pavaje si borduri, scari si jardiniere, lucrari de arhitectura, lucrari la retelele de apa, canalizare pluviala si menajera, instalatii electrice.

    Pavajul in aceasta piateta va fi similar cu cel din Piata Unirii, urmand sa fie realizat din piatra - porfir si granit auriu.

    Valoarea contractului de lucrari este de aproape 2 milioane de lei (fara TVA), iar termenul de executie este de sase luni de la data inceperii lucrarilor.
    Ichim Vasilica
    The post Se amenajeaza piateta din fata Magazinului Crisul. Lucrarile ar trebui sa se finalizeze in august! appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Au inceput lucrarile de reamenajare a piatetei din fata Magazinului Crisul


    [2016-03-14]
    La inceputul lunii martie au demarat lucrarile de reamenajare a piatetei din fata Magazinului Crisul. In prezent, se efectueaza lucrarile de decopertare a pavajului si cele pentru canalizarea pluviala.

    Lucrarea este executata de asocierea S.C Drumuri Orasenesti S.A - S.C Electroconstruct Sildac S.R.L - S.C Gardener S.R.L si S.C Imsaurisa S.R.L.

    In urma cu un an, când proiectul de reamenajare a piatetei din fata Magazinului Crisul era supus aprobarii Consiliului Local, primarul Ilie Bolojan spunea: "Având in vedere ca, in cadrul lucrarilor de inlocuire a retelelor de termoficare, una dintre magistralele care vor fi inlocuite trece pe sub piateta din fata Magazinului Crisul si luând in considerare modul necorespunzator in care arata momentan aceasta piateta, s-a luat decizia ca, in urma lucrarilor de inlocuire a magistralei, decât sa se refaca ceva prost facut, mai bine aspectul piatetei sa fie schimbat total, astfel incât el sa corespunda in final intregului ansamblu urbanistic din care face parte".

    Lucrarile de reamenajare a piatetei din fata Magazinului Crisul cuprind: lucrari de desfaceri pavaj si terasamente, lucrari de suprastructura, lucrari la pavaje si borduri, scari si jardiniere, lucrari de arhitectura, lucrari la retelele de apa, canalizare pluviala si menajera, instalatii electrice.

    Pavajul in aceasta piateta va fi similar cu cel din Piata Unirii, urmând sa fie realizat din piatra - porfir si granit auriu.

    Valoarea contractului de lucrari este de 1.975.198, 92 lei (fara TVA), iar termenul de executie este de sase luni de la data inceperii lucrarilor.

      [...]Citeste mai departe
    Au inceput lucrarile de reamenajare a piatetei din fata Magazinului Crisul
    Sursa: Primaria Oradea
  • Continua pavarea trotuarului de pe strada Independentei


    [2016-03-14]
    Azi au fost reluate lucrarile de reamenajare a trotuarului de pe strada Independentei, pe tronsonul dintre numerele 7-13, din dreptul pasajului Vulturul Negru pâna la capatul strazii dinspre Parcul 1 Decembrie.

    Conform intelegerii dintre Primaria Oradea si firma RDS&RCS, tronsonul dintre coltul Palatului Vulturul Negru pâna la nr. 7 de pe str. Independentei a fost deja realizat, costurile fiind suportate de firma mentionata, iar pe tronsonul 2, intre nr. 7-13, lucrarea va fi efectuata pe cheltuiala administratiei locale.

    Reamenajarea trotuarului se realizeaza in urma lucrarilor efectuate de catre Compania de Apa Oradea la inlocuirea/reabilitarea retelelor proprii, inca din anul trecut, respectiv dupa ce firma RDS&RCS a finalizat canalizatia tehnica de pe strada Independentei.

    Lucrarile sunt executate de catre firma Drumuri Orasenesti, tronsonul 2 având termenul de finalizare o luna. Valoarea lucrarilor pentru tronsonul 2, tronson finantat din bugetul local, este de aproximativ 400.000 lei.

     

      [...]Citeste mai departe
    Continua pavarea trotuarului de pe strada Independentei
    Sursa: Primaria Oradea
  • Sapaturi la Crisul: A inceput amenajarea piatetei


    [2016-03-14]
    Lucrarile de reamenajare a piatetei din fata Magazinului Crisul, prevestite inca din 2015 si care urmeaza dupa inlocuirea magistralei termice care trece pe acolo, au inceput. Santierul a fost adjudecat, asa cum si bihorstiri.ro a scris, de asocierea Drumuri Orasenesti / Gardener si cuprind lucrari de desfaceri pavaj si terasamente, lucrari de suprastructura, lucrari la […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • 400.000 de lei pentru Drumuri Orasenesti in contul refacerii unei parti a trotuarului de pe str. Independentei (FOTO)


    [2016-03-12]
    Trotuarul largit de pe str. Independentei, pe partea Palatului Vulturul Negru, capata din ce in ce mai mult contur. Dupa ce, potrivit intelegerii cu Primaria, firma RCS / RDS a reabilitat pe cheltuiala ei portiunea dintre numerele 1 – 7, e randul administratiei locale sa scoata banii pentru tronsonul 7 – 13. Aici, firma Drumuri […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • S-a deschis: pasarela rutiera a CNADNR peste liniile CFR din zona Metro a fost data in folosinta (FOTO/VIDEO)


    [2016-03-08]
    De marti dimineata, podul rutier construit in zona Metro scurteaza timpul de deplasare pe soseaua de centura a Oradiei si scoate din oras traficul greu. Pasarela executata la comanda Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania peste liniile de cale ferata a fost inaugurata in prezenta prefectului Claudiu Pop, a sefului Sectiei Bihor a Drumurilor National, Octavian Balog, si a inginerilor Antreprizei de Reparatii si Lucrari Cluj, care a executat lucrarea, la o zi dupa ultimele probe, efectuate cu opt camioane grele, de cate 30 tone. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • UDMR Bihor cere modificarea Codului fiscal care "impoziteaza bicicleta ca Mercedes"


    [2016-03-04]
    UDMR Bihor a adunat peste 10.000 de semnaturi pe baza carora vrea sa ceara modificarea Codului Fiscal care "impoziteaza bicicleta la pret de Mercedes". Udemeristii solicita eliminarea prevederii care asimileaza gradinile ca teren cu constructii, debirocratizarea sistemului fiscal care pune contribuabilii pe drumuri si modificarea prevederii conform careia o facilitate decisa de Consiliul Local se poate acorda doar din anul calendaristic urmator. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Banditii Bihorului: O ancheta a DNA arata cum sefii Consiliului Judetean imparteau contractele pe spagi, prin licitatii trucate


    [2016-03-02]
    BIHOREANUL continua prezentarea probelor cu care DNA cere trimiterea dupa gratii a lui Alexandru Kiss, dezvaluind cum acesta a inceput sa umple de contracte firma Selina.La fel cum a mizat pe ajutorul conducerii Primariei Oradea, in frunte cu edilul-sef Petru Filip si viceprimarita Rozalia Biro, pentru ca ungurii de la Keviep sa puna mana pe halda ecologica a orasului, Kiss s-a bazat pe fostul presedinte al Consiliului Judetean Stefan Seremi si pe vicele Teodor Ferician pentru a da Selinei lucrari la drumuri si retele de apa-canal in judet. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari


    [2016-03-01]
    Mai intai au fost prietenul meu, Olimpiu, care stie ca scriu despre inimi, si ideea ca putem ajuta pe cineva sa traiasca mai bine. Sa traiasca, adica. Apoi, a venit cautarea - medici, date, explicatii, fire, oameni, locuri care se intreteseau pe harti. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operatiei. Apoi, pe patul […]
    The post Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari appeared first on Presa Oradea.
     Mai intai au fost prietenul meu, Olimpiu, care stie ca scriu despre inimi, si ideea ca putem ajuta pe cineva sa traiasca mai bine. Sa traiasca, adica. Apoi, a venit cautarea - medici, date, explicatii, fire, oameni, locuri care se intreteseau pe harti. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operatiei. Apoi, pe patul de spital, Bianca mi-a spus ceva ce, dintr-un miliard de replici pe care ar fi putut sa le spuna, m-a atins personal, adanc si concret, si mi-am spus, iar, ca toata zdroaba are sens. Ca nu traim decat prin ce dam inspre altii. Ca asa se sadesc copacii pentru viitorime. Si ca nu murim niciodata, traind asa.
    De fiecare data cind cineva imi spune de biserici, ca, manca-le-ar lupii, nu fac nimic pentru semeni, decat jecmanesc ,,turistul spiritual", raspund ca nu se poate generaliza. Si dau exemplul Caritas-ului Eparhial din Oradea, al greco-catolicilor. Nu ca nu ar exista si alte institutii ce tin de o biserica, ce fac bine, dar activitatea lor o cunosc cel mai bine. Si parca, atunci cand vorbesti de binele social facut de ortodocsi, e ca o picatura de apa ce se pierde intr-un ocean de ticalosenie si hotie hulpava.
    Prioritatile si oamenii de la capatul lor
    Ii stiu pe cei de la Oradea preocupati sa dezvolte programe, sa ofere societatii cele de care e nevoie, pentru o patura de oameni de care nu se ingrijeste nimeni sau de care se ocupa prea putini. Adica nu o institutie care mulge bani pentru a trai bine, aruncand firmituri in jur, pentru justificare, ci chiar luand pulsul societatii, cu o retea de voluntari care ajung acolo unde doare, care fac efectiv diferenta intre moarte si supravietuire, pentru semeni ai nostri.

    Trebuie sa recunosc ca, daca la pretaluit oameni mai are pana sa termine seralul, episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, are macar un doctorat in a-i ajuta pe cei napastuiti, din jur. L-am prins batandu-i la usa oameni ce nu aveau ce sa manance, si i-a primit personal si ajutat. L-am vazut recunoscut pe strada, fara straie de episcop sau de preot, de oameni pe care-i ajutase anterior, si care i-au spus simplu: parinte, multumim.
    In spiritul acesta a fost dezvoltata o latura a eparhiei de aici, iar urmarile se vad. Preotul Olimpiu Todorean, care a condus Caritas-ul Eparhial timp de 10 ani, a avut mana libera sa identifice prioritati si sa dezvolte strategii.
    Medici si un fir de speranta
    Asa s-a ajuns si aici, la telefonul care a fost primul punct din sutura ce a legat inima Biancai cu snur de martisor. Pr. Todorean mi-a spus ca se pot obtine fonduri, din Italia, pentru a se plati o interventie chirurgicala ce nu se poate face in sistemul de stat. Si sa ar fi bine sa gasim un copil pe care sa-l ajutam.
    Am sunat la Spitalul de Pediatrie Louis Turcanu, din Timisoara, am vorbit cu un cardiolog pediatru, Anca Popoiu. Medic ce isi stia pacientii bine, care stia povestile din spatele lor si care a fost deosebit de amabil pe toata perioada colaborarii, spre a vedea ce caz are cel mai mult nevoie de ajutor. Asa am ajuns la familia unei fetite, Bianca D., care avea nevoie de o interventie pe cord ce nu se putea face in sistemul de stat, in Romania. Se putea realiza, insa, la Bucuresti sau la Sibiu, in clinici private.
    Am sunat la familia fetitei, am explicat cu lux de amanunte cine sunt, ce vreau si ce am facut pana acum. Nu de altceva dar ma puneam in pielea parintilor. Eram sigura ca vor avea o mie de intrebari, pe langa speranta, si voiam sa le ofer cat mai multe date, pentru ca indoiala sa nu apuce sa urce in sufletele lor. Pe lumea asta sunt multi nenorociti. Am vrut sa nu fie nici un moment vreun strop de teama ca cineva, din acest fir, ar fi neserios, si s-ar juca fara scrupule cu sperantele unei familii, ale unui copil bolnav.
    Apoi, dupa dialogul cu familia de departe, din Neamt (si care, desigur, nu a contat nici macar o secunda ca este o familie ortodoxa), am redactat o scrisoare simpla, de uz intern, pentru finantatori - pe care acum o pot publica.
    Martisorul Biancai
    O familie din Neamt se zbate cu o problema majora. Unul dintre cei doi copii ai lor are, de la nastere, o inima bolnava. A avut deja doua operatii - este nevoie de a treia. Familia nu si-o poate permite.
    Bianca este o fetita de 10 ani din Neamt, care nu are voie sa alerge si trebuie sa aiba grija mereu cum se joaca si cat efort face. E ca o mimoza in glastra, de cand s-a nascut. Desi mama ei, Ana, tinuse sarcina sub control si facuse testele necesare, care, in mod normal, ar fi trebuit sa depisteze problemele de sanatate ale fatului, copila ei s-a nascut fara sa stie nimeni ca in inimioara ei ticaia o bomba cu ceas. Alarma a fost data de mama, atunci cand a vazut, la trei luni ale fetitei, ca ea nu poate respira bine, ci accelerat. Cu o zi inainte de data programata pentru un control la medic, copila a facut o aparent nejustificata criza de plans - era clar, undeva era o problema necunoscuta.
    Si atunci s-a rasturnat cerul, la cele trei luni ale ei - maladia a fost depistata, inima marita a Biancai cerea masuri, operatia era iminenta. In acel moment nici Ana nici sotul ei nu aveau un loc de munca asa ca bunica a facut un credit, au ajuns cu copilul la Iasi, apoi la Targu Mures, la medicul ce urma sa o opereze, Horatiu Suciu - pe atunci unul dintre cei 2-3 chirurgi din Romania ce se incumetau sa lucreze pe cord de copil.
    Vorbim de o familie compusa din tata, mama, doi copii (Bianca de 10 ani si un fratior de 5) si bunicii din partea tatalui. Pentru ei, familia Anei are doua camere si holurile - apoi, in o anexa a aceleiasi gospodarii, stau bunicii. Nu sunt oameni avuti, ceea ce inseamna, privind dinspre alte tari ale Europei, ca sunt foarte saraci. Ana lucreaza acum ca si confectioner textile la o fabrica ce se ocupa cel mai mult cu a realiza uniforme militare. Sotul a reusit sa prinda o slujba la Pompieri, la ISU Neamt.

    Prima data cand inima acestei familii s-a oprit pentru putin a fost la cele cinci luni si jumatate ale Biancai, cand a suportat prima operatie. Apoi a urmat o a doua, cand fetita avea un an si o luna, pentru ca, la acea vreme, procedurile de care avea nevoie corpul fetitei nu se puteau face cumulativ.
    La putin peste un an, atunci cand pozele noastre, din copilaria frageda, ne-o arata in picioare, cu manuta infipta in tortul cu prima lumanare aprinsa in el, Bianca era un bot de carne intre bandaje, posesoare a - deja - doua operatii majore. Un copil ce se chinuise sa respire incerca acum din rasputeri sa-si vindece ranile, sa prinda putere, sa invete, ceva mai tarziu decat ceilalti, sa faca primii pasi si sa elimine din vocabularul primelor cuvinte legate notiuni care tin intrinsec de lumea medicala - injectii, fese, doctori, medicamente, DURERE…
    Pentru aceste interventii si pentru tot ce tine de ele, drumuri, cazare, descurcatul intr-un loc care nu e al tau pentru a nu lasa copilul singur, speriat, intr-o mare de halate albe, chiar daca binevoitoare, familia despre care vorbim, si care ajunsese deja pe un fagaj, avand locuri de munca, a facut doua credite in banca. Bani care nici azi, la atatia ani, nu au ajuns sa fie returnati toti. Intr-o Europa in care, din Vest fiind, orice student isi permite sa plece cu rucsacul in spate si sa-si plateasca hostelul, 2-3 saptamani, intr-o tara vecina sau in mai multe, familia D. din Romania ajungea la o catastrofa financiara majora, cu urmari ce se simt inca peste niste ani, pentru deplasarea, cazarea si toate celelalte colaterale, acolo unde, intr-un stat european, interventia medicala era platita. Greu de crezut, de inteles, de acceptat - si totusi, o realitate…
    Dar unele cadouri ale vietii, fie in bine, fie in rau, sunt temporare. Pentru o bucata de timp, aproape un deceniu, a doua operatie a Biancai i-a oferit o viata. Daca dorim ca fetita, nascuta in 27 august 2004, sa poata sa duca frumos si deceniul al doilea de viata, terminand liceul, mergand la o facultate, ajungand la maturitatea pe care sa si-o utileze cum doreste ea, sau macar sa poata sa supravietuiasca - pentru ca despre asta e vorba, in primul rand - este necesara o noua interventie chirurgicala, ce sa-i ofere Biancai ani noi.
    Copilul nu are voie sa faca efort, are, de mica, scutire pentru orele de educatie fizica, a fost sprijinita si ajutata de educatoare si de invatatoarea ei, e luata asa cum e de catre colegi dar, in ultimul an, s-a inaltat, a mai luat din greutate, o dor picioarele si ii e, putin cate putin, tot mai greu sa-si poarte corpul. Stie totul despre boala pe care o are - parintii i-au explicat. Stie ca e nevoie de o suma mare de bani, pe care parintii nu o au, pentru ca ea sa-si poata continua viata bine. E tare, e o optimista - totusi, isi mai intreaba uneori parintii despre bani.
    La varsta cand copii de seama ei stiu costurile acadelelor si, eventual, cei mai avuti, ai unei tablete cu 4G, Bianca intreaba uneori de banii pentru inima ei. Iar mama ei, Ana, ii spune: ,,Mama o sa faca bani, cu tati, o sa fie bine". Dar nu i-au spus niciodata copilului ca, daca la capatul celalalt al incercarii lor sta nereusita, pentru Bianca asta inseamna intunericul deplin, moartea.
    Pana acum o zi, familia se muncea pentru a gasi solutii, varianta hasurata era ca mama va merge undeva prin Germania, cateva luni, la munca intensa, pentru a pune banut peste banut pentru operatia fetei. Dar e simplu de spus ,,o sa fac bani" cand o Europa intreaga geme dupa locuri de munca… In plus, nici nu mai e foarte clar cat se mai poate amana operatia Biancai… Acum, o noua speranta ii face sa astepte curgerea zilelor. Copilul lor ar putea fi operat, cu ajutorul dumneavoastra, la inceputul lui martie, in Romania, in Sibiu, intr-o clinica privata.
    La noi, martie, mai ales din prima zi si pana in a opta, e luna cadourilor, mici si dragute, pentru femei, pentru fetite, pentru mame. Prindem mici obiecte de metal sau din alte materiale intr-un snur rasucit din fire albe si rosii, pentru noroc, in numele primaverii, de pieptul copilelor si femeilor, si speram intr-un an mai bun. Martisoare le numim, de la numele lunii. De dumneavoastra depinde ca, de pijamaua de spital a Biancai sa atarne, anul acesta, un martisor in forma de inima, un martisor care va va putea incalzi si inima dumneavoastra oricand. Ca in marile biserici catolice ale miracolelor, unde oamenii vindecati aduc organe din argint, multumind sfintilor pentru ca li s-a mai ingaduit de trait.
    La incheierea convorbirii telefonice pe care am avut-o cu mama Biancai, a spus, ca acei oameni foarte simpli si foarte credinciosi, de la tara, cand li se intinde ceva, orice, chiar si speranta unui gand: Doamne-ajuta, saru-mana.
    Cu pasarea intre noi
    Au venit banii, ne-am adresat Clinicii Polisano din Sibiu. Totul a curs cu o precizie de cronometru, cu minutiozitate, cu decenta. Familia a ajuns la Sibiu, a venit ziua operatiei, a trecut, am pornit la drum cu un cadouas ce prevestea primavara si martisorul, la mine. Si cu inca ceva, ascuns in haina. Eram inainte de un drum lung, mult mai lung, in care Sibiul era doar o oprire. Dar una importanta.

    Debut de primavara, seara, tarziu, Sibiu, o strada de aproape de locuinta actualului presedinte al tarii (ma rog, cea unde locuia mai demult), intrarea in clinica. Am mai vazut clinici, in Romania si in Europa. Cei de la Polisano nu ne sunt sponsori, noi nu le suntem sponsori, deci nimeni nu poate banui ca exagerez. Dar m-am simtit ca intr-o luxoasa clinica de chirurgie cardiovasculara din Italia, pe care o vizitasem cu putin timp in urma, in Brescia. Circuite logice, curatenie sclipitoare, personal amabil si eficient, confort. Un organism care mergea ceas, cum ti-ai dori sa vezi si ,,la stat", de s-ar putea.
    Bianca e sfioasa, mai intai. Dar stiu sa vorbesc cu copii: nu trebuie nimic mai mult decat sa fii onest. Si totusi, copila asta cu pieptul deschis iar, pentru ca ,,ceasul" ei sa mearga mai bine, ma uluieste. O intreb ce-ar vrea sa fie cand va fi mare. Pentru ca va fi mare - ceasul din pieptul ei e mult mai bine, acum. Imi spune: ,,doctor de pasari". Iar lumea de asepsie, de scortosenie de spital, de norma, de reguli si fire se sparge o secunda in jurul nostru, si ii arat Biancai ceea ce nu as fi indraznit, altfel, sa scot intr-un spital: puiul de porumbel cu care plecasem la mine, spre Reghin, frate al multor altora, carora le sunt, de ani buni, doctor.
    Sigur, ar mai fi multe de spus: despre bucuria parintilor, despre felul acela cald in care ne-am imbratisat la plecare, despre mesajele atata de frumoase pe care le-am schimbat in timpul cat a trecut de atunci. Dar uimirea acestei intalniri fericite, ca incununare a eforturilor noastre (iar cele ale prietenilor mei de la Caritas-ul Eparhial nu au fost putine, pana tot acest esafodaj a fost construit) a avut acel moment aparte, care ma va lumina intotdeauna: ca un doctor de pasari a ajutat inima unui, poate, viitor doctor de pasari, sa duca mai departe ce e de dus, pentru ca binele dintre oameni si pasarile de pe umerii lor sa poarte seminte si pentru viitor.
    Ramona Balutescu
    The post Spatiul dintre doua inimi de doctori de pasari appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-29]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • Deputatul slovac din Bihor, Adrian Merka, cere din nou repararea drumurilor distruse de transportatorii Bechtel


    [2016-02-26]
    Deputatul bihorean Adrian Merka, care reprezinta in Parlament Uniunea Democratica a Slovacilor si Cehilor din Romania, a redactat o noua petitie ce vizeaza reabilitarea celor doua drumuri nationale din judet deteriorate in perioada cand pe acestea se transportau materialele pentru construirea Autostrazii Transilvania - DN 19E Biharia-Chiribis si DN 19B Chiribis-Suplacu de Barcau. De data aceasta, destinatarii petitiilor sunt actualul premier, actualul ministru al Transporturilor si actualul ministru al Dezvoltarii Regionale. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Campusul Scolar Partenie Cosma, gata la inceputul lunii aprilie


    [2016-02-25]
    In cadrul unei conferinte de presa, viceprimarul Huszar Istvan si directorul adjunct al Directiei Patrimoniu Imobiliar, d-na Tunde Benyovszki, au prezentat stadiul lucrarilor la Campusul Scolar pentru Colegiul Economic Partenie Cosma si Grup Scolar Vasile Voiculescu.

    Astfel, la Campusul Scolar, care are termenul de executie 30.06.2016, investitia presupune construirea a sapte corpuri importante de cladire si anume: scoala cu 24 sali de clasa, un camin internat cu 300 locuri, o cantina si un club, garsoniere pentru cadre didactice, ateliere scoala, respectiv o sala de sport. Valoarea contractului este de 33.995.563,70 lei inclusiv TVA, constructorul fiind Selina SRL.

    Conform detaliilor prezentate de catre dna Benyovszki, pâna in prezent au fost executate urmatoarele lucrari:

    Scoala cu 24 sali de clasa: sunt executate structura de rezistenta, invelitoarea, finisajele, instalatiile de incalzire si retelele de instalatii sanitare, in procent de 96%. In prezent se lucreaza la montarea obiectelor sanitare, finalizarea finisajelor interioare, curatenie.

    Camin internat 300 locuri: sunt executate structura de rezistenta, invelitoarea, finisajele, instalatiile de incalzire si retelele de instalatii sanitare, in procent de 80%. In prezent se lucreaza la montarea obiectelor sanitare si finalizarea  finisajelor  interioare.

    Cantina si club: sunt executate structura de rezistenta si sarpanta, iar in prezent se lucreaza la compartimentarile interioare, instalatii si finisaje, executate in procent de 70%.

    Garsoniere pentru cadre didactice: sunt executate structura de rezistenta, invelitoarea, finisajele, instalatiile de incalzire si retelele de instalatii sanitare, in procent de 95%. In prezent se lucreaza la montarea obiectelor sanitare si finalizarea  finisajelor interioare.

    Ateliere scoala: finalizat in proportie de 98%, mai sunt de montat câteva obiecte sanitare.

    Sala de sport: sunt executate structura de rezistenta, invelitoarea si finisajele in zona vestiarelor, in prezent se lucreaza la finisajele interioare (montarea parchetului elastic specific) si la instalatia de incalzire, executata in procent de 90%.

    Retea termica exterioara, canalizare menajera, canalizare pluviala, instalatii electrice exterioare: sunt executate in procent de 95%.

    Drumuri alei: sunt executate in procent de 90%.

    Imprejmuirea: executata in procent de 60%.

    Pâna in prezent au fost decontate lucrari in valoare de 19.331.206,27 lei fara TVA, respectiv 70% din valoarea totala.

    Legat de aceasta investitie, viceprimarul Huszar Istvan a mentionat ca realizarea Campusului Scolar este un proiect tipizat, insa este singurul din România care prevede 2 corpuri de scoala, iar cladirile moderne si spatioase vor asigura toate conditiile necesare elevilor care vor studia in noua institutie scolara.

     

      [...]Citeste mai departe
    Campusul Scolar Partenie Cosma, gata la inceputul lunii aprilie
    Sursa: Primaria Oradea
  • Judetele din Nord-Vest impart banii pe regio-drumuri


    [2016-02-24]
     Cate 28 de milioane de euro vor fi alocati fiecarui judet, pentru proiectul comun de drumuri regionale.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Judetele din Nord-Vest impart banii pe regio-drumuri
    Sursa: Bihon.ro
  • Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista.


    [2016-02-19]
    Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine […]
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
     Uneori, primavara incepe ca un drug in gura. Un fel de bucurie planetara de la care esti exclus. Tu nu faceai altceva decat sa te tarasti de pe ieri pe azi, de acum spre urmatoarele cinci minute. Doar pentru ca inertia a fost deja inventata. Si ai fost si tu inventat. Dar uite ca vine si blestemata asta de primavara, ce nu aduce altceva bun decat ca e putin mai cald. Pe tine nu te-a intrebat nimeni daca te-ar bucura venirea ei. Pentru ca tu nu ai drept de vot.
    Nu era o metafora asta cu dreptul de vot. Am stat ieri cu nasul intins in aerul de primavara, sa pun oamenii pe snopi - cei care pot sa se bucure de primele viorele inflorite in Timisoara, cei care nu. Pe o strada la coltul careia pandesc mereu, la inceput de an, primele frunze ale arborilor-pagoda, gingko. Pe o strada cu nume legat de comunicare: Telegrafului.
    O comunicare veche, batranicioasa, amintindu-mi de bunicul, care a fost telegrafist la CFR. Printre primele cuvinte pe care le-am invatat de la el, sa le bat in MORSE, a fost S.O.S.: Save Our Souls, Salvati Sufletele Noastre.
    Cum vine primavara, cand n-ai nimic
    O mana de oameni de pe Telegrafului, cu probleme fata de primavara asta nauca. O mana de oameni stanjeniti de primavara, de parca s-ar aprinde brusc o lumina si te-ai trezi dezgolit in public, cu toti ochii pe tine. In fapt, o mana de oameni de care mai toata lumea isi fereste privirea. Oameni fara drept de vot. Oameni ale caror suflete ar trebui salvate, pentru ca, altfel, se frang. Si care pot fi salvate. Pentru ca exista meserii, in nomenclator, ale oamenilor care asta fac. Sunt zanele bune ale celor care nu mai au nimic.
    Pe Telegrafului este Centrul Social de Urgenta pentru Persoane fara Adapost din Timisoara. ,,Pentru boschetari" - cum spuneau vecinii acestui centru, cei de la blocurile cu numar si cu nume si prenume aliniate frumos, la interfon. Oameni care au facut scandal pentru ca, dupa ce aici deja exista o institutie care ii facea sa strambe din nas, Cantina Sociala, cei de aici au gandit ca se pot extinde in a-si ajuta semenii cu mai multe nevoi, ridicand un loc unde sa-i si adaposteasca. Si sensul semnelor care se dadeau dinspre Telegrafului a fost schimbat.
    Trei puncte, trei liniute, trei puncte al S.O.S.-ului era acum semnul dat de vecini, care se doreau salvati de pacostea de-a avea printre ei ,,infractori, borfasi, criminali". Caci, nu-i asa?, cine poate ajunge pe strada decat un om certat cu munca, un raufacator, un ticalos. Oamenii de la interfoanele care sclipesc in soare, atunci cand ajunge soare si pe straduta asta timisoreana, judecau simplist, fara sa deschida ochii sa vada, fara sa intrebe, fara sa stie. Ca niste buni crestini, dintr-o tara bun-crestina, asa cum se da ea la recensaminte. Doar ca nici recensamintele nu sunt facute pentru oamenii de pe strada. Aproape nimic nu e facut pentru oamenii de pe strada. Si totusi…
    Reguli si date statistice, pentru Centrul Social de Urgenta, gasiti pe net. Aici sunt oameni. Oameni in suferinta. Oamenii nu sunt pe net, cu fetele lor ceva mai lungi in aerul de primavara, cu hainele loc ceva mai simple, cu povestile lor. Pentru ca societatea are nevoie mai degraba de can-can-uri cu fotbalisti, de propuneri tot mai stufoase de a-i injura pe politicieni. Politicienii n-au timp pentru oamenii strazii - ei nu voteaza, neavand buletin. Preotii sunt ocupati, mai nou, sa faca politica. Iar medicii sunt deja asaltati la locurile lor de munca, ramanand tot mai putini, chiar si de cei care au o casa si un capatai. Si interfoane nichelate – sa nu uitam.
    Asadar, cum statisticile o sa le gasiti pe net, sa vedem mai degraba de oameni, de acei fiorosi Jaci-Spintecatori – sau cum ii vad vecinii – care terorizau, chiar inainte de prezenta lor fizica, zona telegrafului nostru ostenit sa mai transmita mesaje alarmiste. In varful picioarelor, sa vedem, pentru ca sufletul omului, chiar de jos, dupa sistemele de referinta ale muiatilor in nichelul sclipitor, nu e o carpa, s-o indoi si dezdoi si s-o usuci unde vrei, dupa ce-o noroiesti.
    Razboiul cartierului cu ,,boschetarii"
    Intreb mai intai la Rodica Cojan, directoarea de-aici, pe care o stiu de o mie de ani umpland cu croseta ei golurile din asistenta sociala din judet, mai intai, acum jumatate din mia aia de ani, la Protectia Copilului, apoi la Cantina Sociala si acum si aici, la Centrul Social de Urgenta. Intreb, dar mai intai imi scurm amintirile, ca o gaina, in glod, intr-o zi cu soare. Am mai scris aici. Am mai intalnit oameni, aici. Am facut vizite, dimineata si seara, in zile cu soare sau ploi, pe frig, in zile cu rosu in calendar, singura sau cu personalitati, aici. Am mai respirat aerul de aici. Si n-am dat in nici o boala ascunsa - va jur.
    Am dat mereu, aici, de aceeasi forfota a stupului unde nu se poate sari peste nimic, pentru a fi bine. Unde mereu este ceva de facut pentru ca mereu exista oameni cu nevoi. Unde mereu a fost cineva care sa stie cum sa coordoneze toata povestea, pentru ca partea aceasta atat de putin placuta vecinilor sa curga eficient, astfel incat cei care chiar au curajul de a-si scoate nasul de dupa perdelele lor inflorate sa vada ca nu musca nimeni, ca sunt doar oameni, aici - ceva mai putin fericiti ca noi, ce e drept.

    Doamna Cojan imi spune despre asistenta sociala: ,,Este celula prin care o societate respira. De neglijam serviciile de asistenta sociala, inseamna ca neglijam grija fata de om. Trebuie sa fii alaturi de familiile in cumpana, ceea ce inseamna si lacrima si bucurie." Lucreaza la un doctorat despre oamenii strazii, unic in Romania: ,,Mi-am ales o tema de doctorat ce nu este acceptata de multe ori nici de cei din domeniul asistentei sociale - vine dintr-un con de umbra al societatii, oamenii din canale, care dorm in locuinte improvizate, treapta cea mai de jos a societatii, neglijata si urata, chiar cea mai de jos, dupa care nu mai exista decat moarte.
    Dupa aceasta treapta de coborare cazi in neant. Au trecut mai mult de 25 de ani de cand am renascut, ca tara, dar autoritatile inca se fac ca nu-i vad pe acesti oameni, sau ii tolereaza. Exista doar doua organizatii neguvernamentale care lucreaza cu adultii strazii - este insuficient pentru un numar asa mare, de circa 2.000 de oameni, care-si duc viata in strada, in Timisoara. Nici nu exista statistici exacte - ei migreaza dintr-un canal in altul. Lumea lor are reguli nescrise dar respectate, este o lume a violentei. Toleranta are alte conotatii, acolo. Diferenta o putem face noi - avem obligatia de a face toate diligentele pentru a-i aduce pe acesti oameni aproape de o viata normala."
    Aduc aminte de vecini, de cei panicati ca se ,,infesteaza" zona. Litania curge simplu, insa cu un final aparte: ,,Eu intotdeauna am crezut ca se poate scoate in evidenta ce au bun acesti oameni. Dar progresul obtinut in mai putin de sase luni (N.n.: de la deschiderea Centrului) este peste orice din literatura de specialitate. Pentru mine a fost o durere cand am fost data in judecata de 300 de apartamente din zona, ce nu doreau construirea cladirii. M-am angajat ca nu vor avea probleme cu acest segment social. Azi nu-mi vine sa cred ca traim intr-o oaza de liniste si tristete, de lacrimi pentru familiile lasate in urma si acceptare.
    Imi vine sa ies in fiecare zi la poarta si sa urlu: veniti sa vedeti, n-ati avut dreptate, veniti sa-i cunoasteti. In iulie, anul trecut, am iesit cu toti educatorii, cu personalul, nu ne-am ascuns identitatea, chiar am scris pe tricourile pe care le purtam CSUPAT. Am luat sapte strazi, cu a noastra, am facut curatenie, am adunat pana si ultimele mucuri de tigara - in fata unei scoli am gasit cantitatea cea mai mare de mucuri de tigara, probabil de la cei care asteapta copiii. Eu, inainte de a pleca in aceasta actiune, cu ei, am calculat toate alternativele.
    Le-am spus ca este posibil sa fim injurati, alungati, sa auzim multe - ca in dezbaterea publica de la Primarie, cand s-a vorbit despre institutia aceasta - dar sa nu riposteze. Am fost vreo 32 de oameni - si ni s-au alaturat patru persoane din cartier, doi profesori, sot si sotie, un pensionar si un muncitor. Intre beneficiarii nostri au fost si un avocat ce fusese in barou, si s-a si intors in barou, dupa ce a depasit acest moment, o doctorita, un subinginer precum si oameni cu meserii mai simple. In ziua aceea era foarte cald afara, am avut bidoane cu apa, o masina a noastra a adunat sacii cu gunoi. Am lasat strazile luna si bec.
    In cartier, doua persoane au iesit la geamuri, n-au zis nimic. In alte locuri se miscau perdelele. Pe Simion Barnutiu am si fost aplaudati de cei care asteptau autobuzele. Si-au facut cruce ca… oamenii strazii curata strada. A fost prima initiativa de acest gen. Am si filmat, am facut pe reporterii si am discutat cu oamenii de pe strada - se uitau admirativ la oamenii nostri. Noi singuri nu putem schimba mentalitatea unui intreg oras. Si media ar trebui sa vina in intampinarea noastra."
    ,,Sora, daca nu eram aici, eram acolo, printre ei" - mitropolitul Ioan
    Vorbim si despre bucuriile si necazurile ,,mamei saracilor". Da, e un om platit pentru ce face, dar stim toti ca, si cand esti platit, poti sa-ti faci treaba pentru ziua salariului sau poti sa lasi o schimbare in urma ta, ca o lunga coada de stea, ca o dara a trecerii, care sa se vada si cand tu nu mai esti. Stiu, cometele au cozi, dar mai cititi si voi pe Eminescu, si in afara de 15 ianuarie – e putin mai de suflet asa. Sufletul e un element indispensabil in povestea asta.
    Imi aduc aminte de acum mai bine de un an, cand am fost impreuna cu doamna Cojan la nou instalatul nostru mitropolit ortodox, IPSS Ioan Selejan. Vladica era de doar cateva zile aici, abia trecuse anul nou, intrarea in 2015, dar voia deja sa se puna pe fapte bune, si avea nevoie de ajutor, de oameni in jurul lui, prin care sa actioneze. Am prezentat-o ca directoarea Cantinei Sociale si mitropolitul ne-a spus: nu, nu e directoarea de acolo.
    Ea s-a uitat contrariata la mine, s-a intors spre mitropolit si a incercat sa schiteze un ,,ba da". Eu zambeam mic, stiind deja felul, in parabole, de-a vorbi, al mitropolitului, si stiind ca vine explicatia. La care Inalt Prea Sfintia Sa adauga: nu – sunteti Mama Saracilor. Directoarei i-au venit lacrimile in ochi. M-a intrebat, mai apoi: de unde stia ca oamenii imi spun ,,Mama Saracilor"? I-am dumirit ce stiam deja despre ierarh: Nu stia. A simtit. A spus ce ar trebui sa fie. Si aici e.
    La putin timp, peste vreo doua zile, urma vizita mitropolitului la Cantina Sociala. Era doar prima iesire publica, pe marea scena a celor necajiti, pe care o facea vladica Ioan. (Si careia i-au urmat atatea altele - pot spune asta, acum, cunoscand cursul celor ce aveau sa vina). Ierarhul a vrut sa cinsteasca ziua sfantului caruia-i poarta numele nu doar cu banatenii degraba-pupatori de funduri de oameni cu functii, de care nu poti sa scapi, dar si cu banatenii ceilalti, de mai aproape de pamant, pamant de care nu-i desparte pe unii decat un carton, si sa le ofere masa acelei zile.
    A vizitat tot, a intrebat, a povestit, s-a bucurat si s-a necajit. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat un lucru, inainte de plecare. Langa coada celor care-si asteptau bucatica de mancare, in curtea institutiei, mitropolitul s-a oprit si i-a spus directoarei: sora, daca nu eram aici, in locul meu, eram acolo, printre ei. Adanc gand… Pentru ca soarta ne poate inalta si cobori, dincolo de previziunile noastre, dincolo de scoli si noroc, dincolo de genetica si de mosteniri sociale. Ochi sa ai, si vezi asta, daca te uiti la oamenii de aici, daca le asculti povestile, daca le treci prin sita sufletului - singura sita valabila.
    De aceea, atunci cand imi vorbeste de bucurii si de dezamagiri, doamna Cojan e frumos-previzibila. Imi povesteste mai intai de tristeti, de Strada Invatatorului, unde stau, peste iarna, unele dintre persoanele fara adapost din oras, si unde fuseseram acum o luna, tot impreuna cu mitropolitul Ioan, sa le duca acesta niste mancare, tot de Sf. Ioan - iar presa a transformat povestea intr-un circ mediatic, din pacate, fiind o puzderie de lumini pe mitropolit, in incaperea aceea improvizata, in jumatatea unui punct termic, si mult mai putin interes pe oamenii care incercau sa supravietuiasca iernii, acolo.
    Atunci, cel care avea primul pat de la stanga, de dupa usa, inca era printre noi. Acum nu mai e. Directoarea povesteste cum l-a invelit, intr-o seara, cu mana ei, inainte de culcare, si cum gemea, iar dimineata a fost anuntata ca a murit. Un om care nu trecuse cu mult de 40 de ani dar care avea cancer, la care s-a adaugat si viata de pe strada. Pentru el n-au fost multe lumini, la inceputul lui ianuarie, dinspre marea de reporteri. Acum nu mai e. Discret, aproape nestiut. Un om. Doar un om… Nimic mai mult…

    Bucuriile exista si ele: ,,Ma umple de fericire ca ii vad zambind, ca stiu sa se bucure de ce li s-a oferit, accepta regulile de civilizatie si igiena, isi cauta familiile, canta, danseaza, isi fac mancare. Vin dimineata si ii intreb daca le e bine, si imi spun: da, saru-mana, multumim. Sa ai parghiile pentru a face ceva, si sa nu faci - asta e ce detest. Eu o ador pe Maica Tereza, pentru ca a stiut sa se plimbe intre doua lumi. A gasit o cale de comunicare cu cei necajiti. Sa nu creada cineva ca acesti oameni se destainuie usor. Prin ce am vazut despre Maica Tereza, am vazut ca se poate si ca gasesti cai de comunicare cu ei. Eu sunt o persoana ce poate fi imbracata 10 minute frumos, apoi coboara si ramane ore intregi in canale, cu ei".
    O privesc. E frumoasa. Una dintre femeile frumoase pe care le cunosc - nu foarte multe. Ii pasa de ce face si de ce spune. Vorbeste cu suflet, imi arata pozele de pe pereti, teancurile de hartii pe care le rezolva ca sa fie totul asa, colaboratorii ei. Vorbeste cu suflet, si se scarpina discret uneori. Ma intreb pe unde o fi umblat iar. Imi spune singura, fara sa o intreb: a facut o dermatita de contact. Nu lucreaza cu dive. Dar primeste recunostinta sincera, mai mult decat multe dintre ,,divele" din statele de plata ale scenei sociale din Banat.
    Vin la noi si doua dintre colaboratoare, asistentele sociale Ana Maria Novacescu si Delia Murariu. Imi expun proiectul, explic cam ce as vrea sa iau, de data aceasta, de aici, ce ar fi de aratat oamenilor din jur. Celor carora le tremura perdelele cand trece mica oaste de oameni fara locuinta, care acum au locuinte, de oameni care nu puteau vota, dar care acum incep sa aiba si buletine, si locuri de munca, si tot.
    In scaun cu rotile si fara casa
    Hotaram ca ii vom intreba pe domnii L. si T. daca vor sa stea de vorba cu mine. Aproape ca ma face sa ma crispez cat de repede accepta cei doi barbati sa povestim despre vietile lor. Nu ma asteptam. Oricum, le explic ca nu le voi folosi numele, nici detalii care sa duca pe cineva la ei. Nici poze. Domnul L. imi spune ca el chiar ar vrea sa-l pozez – dar nu e ok sa folosesc fotografii cu fata.
    Raman cu domnul L. si ne prinde seara si schimbul de tura din centru tot povestind. O ia de cand era mic, de la nastere, de la felul in care mama lui, ce avea 15 ani si ceva cand l-a nascut, l-a lasat pe pragul casei in care locuia bunica lui, si a fugit. Mama a plecat la Moldova Noua. L-a crescut bunica. Nu stie cine e tatal lui. Intr-o zi, pe la 7 ani, a sparlit o lubenita mica din piata, si tocmai a aparut mama lui cu ceva ce, tehnic, s-ar chema tata vitreg, si ce mai tine minte e ca in ziua aia i-au luat tenisi, pantaloni scurti, maieu alb, niste chiloti tetra, caiete si ghiozdan.
    Au vrut sa-l ia de tot, la Moldova Noua, dar bunica nu l-a dat. Nu l-a dat atunci – cand era intr-a IV-a imi povesteste cum a trecut foarte aproape de a fi dat la Casa Copilului - l-a dus bunica de mana sa-l lase, a dat ceva acte mai intai, plangea, a discutat cu o femeie de acolo, pana la urma l-a luat de aripa si l-a dus iar acasa - i se facuse mila de copil.
    Cumva ma rup putin de sunetul vocii lui, in timp ce imi povesteste, si-l privesc cat de convins vorbeste, cu ochii lui ce par ceva intre comediantul Marty Feldman si un melc prins din urma de un buldozer. Omul acesta a trait peste doua decenii in strada, cu degeraturi la picioare, cu falca zdrobita de la batai, niste ani in scaun cu rotile, chiar. Acum merge, in carje dar merge. E jovial. Si, daca i-a spus directoarea ca poate avea incredere in mine, are. Si povesteste. Despre cum era el ca si copil. La unii oameni asa de greu incercati te si miri ca au fost copii candva - parca sunt doua basme incongruente, cusute cu fir desirat din panza de sac…
    Nu spun nimic, el nu are de unde sa stie cine a fost Feldman, nu a fost el prea razgaiat, la viata lui, macar in ultima jumatate, cu televizor si alte d-astea… E inca la anii de scoala, imi spune cum mergea in timpul liber si ajuta la un aprozar din Iosefin, sa faca un ban. A terminat opt clase, ar fi vrut sa invete mai departe dar nu l-a lasat bunica-sa. Pe la 13-14 ani a reaparut mama lui in peisaj, sa-l ia. Si el a vrut. A stat vreo sase-sapte luni la ea, ca aveau ,,micul trafic" si i se parea interesant. Dar s-a apucat de fumat si de baut, si taica-su vitreg i-a tras doua palme, l-a facut pachet si l-a trimis la Timisoara. A terminat clasa a VIII-a si chiar a reusit la liceu, la Electromotor, dar bunica-sa l-a trimis la munca.
    Un aprozarist l-a invatat sa fure la cantar si sa-i ,,faca" pe clienti. A prins gustul de a face ciubuc, stia toti sefii de local, umbla prin cluburi si spargea banii pe care-i castiga. Era inainte de Revolutie - acum are 47 de ani. I-a mers viata asta pana la 18 ani si ceva. A dat de o fata, a lasat-o gravida, a luat-o. Avea buletin dar nu avea adresa. Nu stiam ca au existat astfel de buletine. El zice ca da - ca la el scria doar Sanandrei, sat Carani. Si nici o adresa. Si de aici i s-a tras si beleaua.
    Nu era ok pe timpul trecut sa nu ai adresa. Nu te angaja nimeni. Lucrai doar ca zilier. Familia fetei cu care s-a casatorit nu l-a agreat niciodata si domnul L. nu si-a putut face buletinul pe adresa la care a locuit o vreme cu sotia sa, la ai ei. Bunica-sa nu il putuse infia pentru ca nu a vrut maica-sa. Si asa, omul nostru se plimba prin viata cu acte ,,semi", din cauza carora a si ajuns pe drumuri.
    Fata lui avea doua luni cand au fost dati afara de la parintii sotiei. Erau niste copii, amandoi. Copii cu un copil. Si fara acte certe. S-au dus la bunica lui. Care i-a dat si ea afara, candva. Au mers la mama lui, la Moldova Noua. Deja se nascuse si a doua fetita. Mama lui avea o fetita cam de varsta fetitelor lui. Candva - ati ghicit - i-a dat afara. Doi tineri pe drumuri, cu doi copii mici.
    Au revenit la Timisoara. Nevasta-sa a facut niste aranjamente sa vanda fetita cea mica unor olandezi. El a sarit in sus cand a aflat. Nu a fost de acord. A cerut o locuinta la primarie. A primit doua variante dar era mereu alungat cand incerca sa intre in spatiu. Cei care erau deja acolo nu doreau intrusi. Domnul L. si-a lasat nevasta si copiii la un unchi. Nu avea acte, nu il angaja nimeni. A inceput sa bea. Spera sa poata intra in randul lumii, sa aiba o casa unde sa-si ia nevasta si copii. Avea doar un abonament pe termen nelimitat la nesansa. Apoi la bautura, apoi…
    Din '93-'94 a inceput sa bea spirt, s-a inhaitat cu niste derbedei, dormea pe unde apuca, prin oras. Traia dupa legea strazii - toti incearca sa-ti ia banii. Prima degeratura la picioare a facut-o prin 1997. A ajuns in Calea Girocului - ajuta in piata si bea. Asta era viata lui. Dormea in piata, sub mese, sau in vagonete, cu multi altii - vreo 16-17. Multi dintre ei au murit, degerati. Dupa sapte-opt ani aici a mers in Sagului, vreo doi ani, si ajuta si acolo la descarcat, dar a revenit in Girocului.
    Si-a facut traiul pe langa piata din Girocului. Ajuta cu plasele, sau ce putea, cat mai putea. Pentru ca nu mai mergea, in ultimii ani. Zacea intr-un scaun cu rotile. Cei din zona au vazut ca e linistit de felul lui, ca nu intra in scandaluri. Dar il mai luau altii la bataie, sa-l jefuiasca. De aceea are falca sparta si dintii ramasi sunt strambi si rari.

    Ultimii ani par de cosmar, desi-I povesteste lin, asteptand sa ma mir, sa ma crucesc. Nu ma crucesc, ma gandesc doar cat de mult poate rezista un om. Cat de mult duce pana moare. Cat de mult se poate intinde firul pana se rupe. Al lui a rezistat. Si cineva l-a salvat inainte de a se rupe. Avea, sub balcoanele pe unde era lasat sa doarma, o saltea, doua dune si niste caramizi. Imi povesteste cum punea caramizile sa se fereasca de ploaie sau de zapada. Imi explica folosind si mainile. Nu inteleg dar nu e nimic, dau din cap, aprobator. Ca sa stie ca il urmaresc, chiar de nu inteleg. Ma gandesc la frig. Am mancat si eu frig la viata mea, mai ales cat am lucrat ca si corespondent de razboi, in Sarajevo. Urasc frigul. Nu inteleg ce facea cu caramizile, dar stiu cum e frigul cand noaptea nu e pretext de odihna ci doar ceva cumplit, caruia-I numeri orele, cu ura, pana trece.
    In 2011 a facut si TBC - si nici nu e de mirare. De mirare e ca a scapat de el si ca e viu. Imi spune ca a fost tinut de mila prin spitale - macar acolo avea mancare si caldura si medicamente... Are vreo sapte-opt internari la activ, pentru tuberculoza, una pentru astm, una pentru bronsita - imi enumera, zambind, ca si cum ar fi fentat sistemul. In fapt, sistemul l-a fentat pe el, furandu-I viata, zidindu-l in nesansa. Ceasul rau, pisica treispe. E doar un om. Un om al nimanui.
    Avea 42 de kilograme cand a venit la Centru. S-a negociat cu el, la inceput nu a vrut sa vina. Nu stia cum e, cum poate fi. Statea de opt ani in scaun cu rotile. L-au tuns, l-au barbierit, i-au dat carje, l-au dus la spital. Se uita la televizor, uneori citeste. Si-a rezolvat actele. O sa aiba o indemnizatie de handicapat. O spune fara sa se strambe la cuvant. Cand vii de acolo de unde vine el, nu simti nevoia sa te fandosesti, explicand ca tu esti cu dizabilitati, nu handicapat. Accentul, in fraza, cade pe indemnizatia aia, In rest sunt doar cuvinte. Si... de cuvinte e plina lumea...
    Dar uite ca, dupa o viata de nefericire, domnul L. invata sa surada iar. Imi spune, mandru: aici nu mi-a spus niciodata cineva altfel decat ,,domnule". Ar vrea sa faca un curs de calificare, sa munceasca. Dar cu un ochi nu vede deloc i insa nu e printe prioritatile sale operatia de cateva zeci de milioane de lei vechi. Candva, cand matca lucrurilor bune se va mai fi adancit putin, poate va incerca iar sa ia legatura cu fetele lui. Ele au facut scoli, una traieste in strainatate. El... ce le poate da?… Nici macar dramul de intelepciune ca parintele lor nu poate fi condamnat pentru toate pisicile negre pe care I le-a trimis viata sa-i treaca prin fata... Dar poate candva se va schimba si asta... E pe drumul cel bun.
    Sfintii nu ajuta la poker
    Domnul T. are si el o viata aparte. In alt fel, aparte. Chiar te si miri cate feluri de aparte sunt pe lumea asta. Ochi sa ai, sa le cuprinzi... E un tanar de 31 de ani ce are toata viata inainte. A avut-o si in spate, pana acum. Doar ca, acum, de o vreme, viata lui a apucat-o pe un fir rau.
    Din familie buna, absolvent de facultate, in Bucuresti, om tanar, frumos, destept, cu bani, cu job. O ecuatie in care nu poti vedea ce s-ar putea intampla ca cel despre care vorbesc sa ajunga pe strada. Si totusi... Lucra intr-un mediu in care dai de oameni cu bani, oameni cu care nu putea concura. Ar fi vrut sa fie ca ei, sa acumuleze repede, sa poata sa sparga bani cu aceeasi usurinta, cand iese cu ei. Si asa a inceput sa joace. Poker. Si sa piarda. Nu doar banii lui ci si ai celor din jur.
    Si domnul T. imi povesteste cu seninatate. E aici din noiembrie, lucreaza cu un psiholog. Ma gandesc ca seninatatea aceasta cu care vorbeste nu este cea a unuia care nu are pic de scrupule ci linistea castigata cu greu, prin munca psihologului, pentru a-l face sa constientizeze ce probleme duce cu el, de a le vedea, de a le accepta pentru a le infrange. Domnul T. ma face partasa cu cele pe care le descopera. Cu acest nou eu. De aici, seninatatea aceasta. Ii doresc mult sa ramana la ea.
    De la poker curg multe lucruri. Interlocutorul meu imi povesteste cum se castiga bani, cum se pierd bani, cum speri ca tura viitoare te va scoate si ca iti vei plati datoriile si vei putea sa si traiesti. Doar ca ,,tura viitoare" nu vine... Si ajungi sa joci banii colegilor tai, ai afacerii tale. Parintii lui se despartisera, au vandut ce au avut de impartit, cu tatal nu e de stat, mama a plecat din Romania. Domnul T. a umblat prin lume, imi arata semnul ce i-a ramas pe deget dupa ce l-a muscat o nutrie, in Danemarca - pentru ca a lucrat si la o ferma de nutrii. Vorbind, scapam cateva englezisme - lucru firesc la generatiile noastre, si, de aici, o parte din conversatie o virez pe engleza - limba la care domnul T. se descurca admirabil.

    Imi povesteste cum a jucat, in Timisoara, ultima tura de bani a celor cu care intrase intr-o afacere. Imi spune chiar ca s-a dus la biserica si s-a rugat tuturor sfintilor de acolo sa-l ajute sa castige ca sa puna banii la loc - pentru ca sparsese deja jumatate din ei. A iesit increzator din biserica. Si a pierdut...
    A avut noroc ca nu l-a dat nimeni pe mana politiei. Sigur, a dezamagit prieteni si colaboratori, i-a ranit adanc pe unii. L-au certat, l-au amenintat, dar au inteles ca devenise dependent de a juca blestematul de poker. Nu bea peste masura, nu tragea pe nas. Juca. I-au pus in vedere sa se duca sa vada un psiholog. La fata cu care statea nu s-a mai putut duce - jucase si banii ei de chirie. Nu mai avea job, nu avea unde sa mearga sa doarma. I s-a spus de Centrul acesta. Si a venit aici.
    Ce vad acum e, cred, alt om. Senin. Caruia nu-i tremura mana dupa a taia cartile. Are un job, acum. A luat deja doua salarii. Desi drumul lui spre job trece pe langa niste locuri ,,de ispita", unde s-ar putea sparge bani la modul in care o facea pana acum, nu a pierdut nici un ban din cei ai etapei noi din viata sa, asa. Mai are de lucru la ogorul nou care e-n mintea sa, si care tocmai a fost plivit de buruieni. Va veni si timpul semanaturii, chiar al culesului. Dar acum se bucura de pasii mici pe care i-a facut, de viata cea noua. Invata ca treptele nu se ard.
    Domnul T. e mult diferit de ceilalti oameni din Centru. Imi spune despre cum reuseste sa se vada, acum, din afara sa. De cum ii vede pe colegii de centru, interesati de ,,pacanele" si de fumat tigari facute din mucurile ramase de la altii, cu hartie grosiera. Ii spun ca, din cate stiu, cea mai buna hartie de tigara improvizata e hartia de Biblie. Rade socat, revoltat. Nu se preface. Roseste. Nu se astepta. Ii explic ca eu nu am facut asa ceva, si nu as strica o carte, dar am citit ca asa sta situatia. Imi spune ca tocmai a primit o Biblie. E credincios. Partea aceasta a devenit importanta pentru el, imi spune. Ca vrea sa valorifice sansa care i s-a dat, de a iesi din rau. Si ca doreste sa ajunga acolo unde sa poata sa faca si el ceva, candva, pentru cei asemeni lui, cel de ieri.
    Zice ca s-a gandit sa-si faca un tatuaj sa-i aduca aminte ce traieste acum. Ii spun sa-si tatueze pe brat o priza. I-o arat pe cea de langa noi. Nu glumesc. Ii explic ca va avea o viata noua, unde nu va defila cu greselile tineretii pe frunte. Ca o priza din Centru ar fi privita de toti cei ce vor ajunge in jurul lui, fara sa-i stie povestea, drept o extravaganta, dar ca el va sti ca e de acolo, de la Centrul unde a fost pus pe linii noi, si ca ii va fi de ajuns ca sa isi reaminteasca.
    Si ii gasesc un preot fain, sa poata schimba impreuna cateva idei. Poate duminica asta ce vine vom merge impreuna sa se intalneasca. Pentru ca nu vreau sa plec, aseptic, ca ziarist ce si-a terminat misiunea, si mananca linistit um mar, dupa ce l-a spalat, fericit ca a scapat de nefericirea din Telegrafului.
    In fapt, nu la mere imi sta capul, cand plec ultima data de aici, ci la o ciocolata cu orez, pe care o iau din magazinutul intunecat, de cartier marginas, ce vine chiar dupa Centru. In timp ce platesc, o intreb pe vanzatoare: ati avut vreodata probleme cu vecinii dumneavoastra? Si arat cu capul spre spatele ei. Zice ca nu. Si zambeste frumos. E una dintre persoanele care au un contact zilnic cu ,,vecinii", nemijlocit, si nu din spatele unei perdele, de la etaj.
    Primavara asta care incepe si aici, pe Telegrafului... e ceva cu ea... Uneori ai vrea sa fii ca un mar. Sa poti sa te rupi si sa dai o bucatica din tine celor ce au mai putin. Sa poti sa vezi schimbarea in bine mai repede, mai adanc. Ma uit la scrisul meu. E un bumerang ce poate aduce schimbare, da. Dar ia timp pana se intoarce, ia timp pana se schimba legislatie, timp pana cad cei rai si urca cei buni. Si-i vad pe oamenii acestia, pe mitropolit, pe Rodica Cojan si fetele ei, care sunt mult mai aproape de locurile unde se intampla, azi, acum, lucruri. Pentru atatia oameni in nevoie. Ba, de cand cu Centrul acesta, a aflat si nenorocitul nostru de primar - nomine odiosa - ca exista un loc unde pot fi ajutati chiar si cei ce nu l-au votat. Viata e mai mult decat bani si mariri si proiecte cu piloni din orgolii. Caruselul se-nvarte si nu se stie niciodata ce suma de labilitati te va duce acolo unde nu te-ai gandit niciodata ca ai putea sa cazi. Si roaga-te ca, de-o fi sa cazi, sa fie pe-aproape maini care sa te prinda, ca cele din Telegrafului. Pentru ca viata rea e un fir ce poate fi innodat iar. De zane care nu-s ca la televizor - si ce bine ca nu-s asa! - dar care, uite, exista. Si iti vegheaza si cresterea, si caderea, de cele mai multe ori nestiut. Si scarpinandu-se discret.
    Ramona Balutescu
    The post Zanele bune nu-s ca la televizor. Dar exista. appeared first on Presa Oradea.
    [...]Citeste mai departe
    Sursa: OradeaPress
  • ZMO colaboreaza cu CNADNR pentru realizarea documentatiei tehnice si promovarea obiectivului de investitie rutiera Centura Oradea - Autostrada A3


    [2016-02-18]
    In dorinta de a conecta orasul la reteaua europeana de transport rutier, municipalitatea intentioneaza sa realizeze o legatura rutiera de aproximativ 19 km intre nodul rutier al viitoarei autostrazi Transilvania si centura orasului Oradea (giratie Calea Sântandrei).

    In acest sens, a fost deja realizata de catre Zona Metropolitana Oradea documentatia tehnica de tip S.F. aferenta tronsonului de centura oradean dintre giratia de la Calea Sântandrei si drumul expres Oradea-Arad/intersectie cu nodul rutier DN 1 de pe Calea Borsului.

    Deoarece drumul expres Oradea-Arad nu se mai regaseste in prioritatile asumate de CNADNR pentru urmatoarea perioada, la nivel de Zona Metropolitana Oradea s-a luat decizia de a corela documentatiile tehnice existente pentru a continua legatura centurii Oradea de la giratia cu Calea Sântandrei pâna la intrarea in autostrada Transilvania (comuna Biharia).

    In urma discutiilor dintre reprezentantii municipalitatii oradene si reprezentantii Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri (CNADNR), au fost pregatite aranjamentele institutionale pentru intocmirea documentatiei tehnice in vederea legarii orasului Oradea de nodul rutier al autostrazii.

    Astfel, a inceput colaborarea dintre CNADNR si Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara Zona Metropolitana Oradea (ZMO), prin care CNADNR a predat catre ZMO documentatia aferenta Studiului de Fezabilitate pentru segmentul din drumul expres Oradea-Arad cuprins intre DN1 si intrarea in autostrada A3 Bucuresti-Bors.

    ZMO isi asuma lansarea procedurii de realizare a documentatiei de tip S.F. a noului obiectiv de investitie: „Legatura centura Oradea (giratie Calea Sintandrei) - Autostrada A3 (Biharia)" si a aplicatiei de finantare aferenta, pentru a le depune spre finantare in cadrul Programului Operational Infrastructura Mare (POIM) 2014-2020.

    Dupa finalizarea documentatiei, ZMO va preda SF-ul si aplicatia de finantare a noului obiectiv de investitie catre CNADNR pentru promovare spre finantare de catre aceasta in cadrul POIM 2014-2020.

    Municipalitatea oradeana estimeaza ca daca toate lucrurile decurg bine, lucrarile de executie ar putea incepe cel mai devreme in anul 2017.

    Reamintim cã Zona Metropolitana Oradea a depus in vara lui 2015, la sediul CNADNR din Bucuresti, documentatia aferenta Studiului de Fezabilitate pentru constructia unui tronson din inelul de centura metropolitan care face legatura intre intersectia sens giratoriu Calea Sântandreiului cu str. O. Densusianu - Drumul European 60 (DN1) si Drumul Judetean 190, pe teritoriul municipiului Oradea, comuna Sântandrei si comuna Bors.

    Studiul de fezabilitate a fost realizat de SEARCH Corporation SRL, in vederea construirii unui tronson din inelul de centura metropolitan, care va face legatura intre sensul giratoriu Calea Sântandreiului cu str. O. Densusianu - Drumul European 60 (DN1) si Drumul Judetean 190. Tronsonul va traversa municipiul Oradea, comuna Sântandrei si comuna Bors. Drumul va avea 4 benzi de circulatie (2 benzi pe sens), un separator de circulatie, 2 poduri si 5 pasaje, 2 intersectii la nivel si o intersectie denivelata. Lungimea tronsonului va fi de 9, 65 km.

    Noua documentatie va cuprinde atât S.F.-ul elaborat de Zona Metropolitana pentru tronson inel de centura Oradea/drum expres cât si documentatia tehnica deja receptionata de CNADNR pentru segmentul de drum expres Oradea - Arad (DN1 - intrarea in autostrada A3 la Biharia).

     

      [...]Citeste mai departe
    ZMO colaboreaza cu CNADNR pentru realizarea documentatiei tehnice si promovarea obiectivului de investitie rutiera Centura Oradea - Autostrada A3
    Sursa: Primaria Oradea
  • Dupa ce administrarea fiscala a firmelor mijlocii din Bihor s-a mutat la Cluj, Finantele anunta cum s-ar putea evita punerea lor pe drumuri


    [2016-02-10]
    Dupa mai bine de o saptamana de la intrarea in vigoare a unui ordin al presedintelui ANAF care de la 1 februarie muta administrarea fiscala a contribuabililor mijlocii din Bihor la Cluj, finantistii anunta ca au stabilit o procedura pentru a evita punerea pe drumuri a celor care au nevoie de certificate fiscale si de decizii ori adeverinte privind timbrul de mediu si taxa de poluare. Practic, contribuabilii sunt invitati sa ceara online aceste acte. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Premiera: Toti parlamentarii bihoreni s-au unit cerand sefului ANAF "retrocedarea" contribuabililor mijlocii, recent "exilati" la Cluj


    [2016-02-09]
    Mai bine mai tarziu decat niciodata. La aproape zece zile dupa intrarea in vigoare a ordinului presedintelui ANAF prin care administrarea fiscala a 390 firme mijlocii din Bihor a fost mutata de la Administratia Judeteana a Finantelor Publice la Directia Regionala de la Cluj, toti cei 17 senatori si deputati bihoreni au semnat o scrisoare de protest prin care cer "restituirea" la nivel judetean a gestionarii fiscale a acestor firme. Parlamentarii spun ca decizia sefului ANAF e nejustificata si va pune firmele pe drumuri si la cheltuieli inutile. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • ZMO colaboreaza cu CNADNR pentru realizarea documentatiei tehnice si promovarea obiectivului de investitie rutiera Centura Oradea - Autostrada A3


    [2016-02-08]
    In dorinta de a conecta orasul la reteaua europeana de transport rutier, municipalitatea intentioneaza sa realizeze o legatura rutiera de aproximativ 19 km intre nodul rutier al viitoarei autostrazi Transilvania si centura orasului Oradea (giratie Calea Sântandrei).

    In acest sens, a fost deja realizata de catre Zona Metropolitana Oradea documentatia tehnica de tip S.F. aferenta tronsonului de centura oradean dintre giratia de la Calea Sântandrei si drumul expres Oradea-Arad/intersectie cu nodul rutier DN 1 de pe Calea Borsului.

    Deoarece drumul expres Oradea-Arad nu se mai regaseste in prioritatile asumate de CNADNR pentru urmatoarea perioada, la nivel de Zona Metropolitana Oradea s-a luat decizia de a corela documentatiile tehnice existente pentru a continua legatura centurii Oradea de la giratia cu Calea Sântandrei pâna la intrarea in autostrada Transilvania (comuna Biharia).

    In urma discutiilor dintre reprezentantii municipalitatii oradene si reprezentantii Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri (CNADNR), au fost pregatite aranjamentele institutionale pentru intocmirea documentatiei tehnice in vederea legarii orasului Oradea de nodul rutier al autostrazii.

    Astfel, a inceput colaborarea dintre CNADNR si Asociatia de Dezvoltare Intercomunitara Zona Metropolitana Oradea (ZMO), prin care CNADNR a predat catre ZMO documentatia aferenta Studiului de Fezabilitate pentru segmentul din drumul expres Oradea-Arad cuprins intre DN1 si intrarea in autostrada A3 Bucuresti-Bors.

    ZMO isi asuma lansarea procedurii de realizare a documentatiei de tip S.F. a noului obiectiv de investitie: „Legatura centura Oradea (giratie Calea Sintandrei) - Autostrada A3 (Biharia)" si a aplicatiei de finantare aferenta, pentru a le depune spre finantare in cadrul Programului Operational Infrastructura Mare (POIM) 2014-2020.

    Dupa finalizarea documentatiei, ZMO va preda SF-ul si aplicatia de finantare a noului obiectiv de investitie catre CNADNR pentru promovare spre finantare de catre aceasta in cadrul POIM 2014-2020.

    Municipalitatea oradeana estimeaza ca daca toate lucrurile decurg bine, lucrarile de executie ar putea incepe cel mai devreme in anul 2017.

    Reamintim cã Zona Metropolitana Oradea a depus in vara lui 2015, la sediul CNADNR din Bucuresti, documentatia aferenta Studiului de Fezabilitate pentru constructia unui tronson din inelul de centura metropolitan care face legatura intre intersectia sens giratoriu Calea Sântandreiului cu str. O. Densusianu - Drumul European 60 (DN1) si Drumul Judetean 190, pe teritoriul municipiului Oradea, comuna Sântandrei si comuna Bors.

    Studiul de fezabilitate a fost realizat de SEARCH Corporation SRL, in vederea construirii unui tronson din inelul de centura metropolitan, care va face legatura intre sensul giratoriu Calea Sântandreiului cu str. O. Densusianu - Drumul European 60 (DN1) si Drumul Judetean 190. Tronsonul va traversa municipiul Oradea, comuna Sântandrei si comuna Bors. Drumul va avea 4 benzi de circulatie (2 benzi pe sens), un separator de circulatie, 2 poduri si 5 pasaje, 2 intersectii la nivel si o intersectie denivelata. Lungimea tronsonului va fi de 9, 65 km.

    Noua documentatie va cuprinde atât S.F.-ul elaborat de Zona Metropolitana pentru tronson inel de centura Oradea/drum expres cât si documentatia tehnica deja receptionata de CNADNR pentru segmentul de drum expres Oradea - Arad (DN1 - intrarea in autostrada A3 la Biharia).

     

      [...]Citeste mai departe
    ZMO colaboreaza cu CNADNR pentru realizarea documentatiei tehnice si promovarea obiectivului de investitie rutiera Centura Oradea - Autostrada A3
    Sursa: Primaria Oradea
  • Patcas cel naravas: Seful Biroului Drumuri si Poduri din Primarie a iesit la pensie


    [2016-02-04]
    Constructorii municipalitatii rasufla de saptamana trecuta ceva mai usurati. Leontin Patcas, seful Biroului Drumuri si Poduri din cadrul Directiei Tehnice a Primariei, a iesit la pensie.Coleric si vesnic nemultumit, Patcas a fost genul de functionar care si-a petrecut mai mult timp pe santiere decat in birou si nu se ferea sa se injure cu drumarii si sa ii ameninte cu picioare in fund cand ii prindea ca "ciupesc" la materiale sau la calitatea lucrarilor. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Clujul ne ia banii! Administrarea fiscala a firmelor mijlocii se muta la Cluj, secatuind veniturile judetului si punand pe drumuri afaceristii bihoreni


    [2016-02-03]
    Regionalizarea pe sest continua: dupa ce Oradea a pierdut Vama si Inspectoratul in Constructii, administrarea fiscala a celor mai prospere firme bihorene e mutata tot la Cluj.Din 1 februarie, pe nestiute, 390 de firme mijlocii din Bihor sunt preluate de Regionala Finantelor Publice din Cluj, ceea ce va provoca o scadere cu peste 30% a veniturilor colectate in judet, implicit a sumelor redistribuite de la bugetul central, dar si punerea pe drumuri a contabililor si directorilor companiilor, care se arata deja revoltati de decizie. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Incredibil! CJ Bihor se apuca de modernizarea drumului-catastrofa Remeti - Stana de Vale


    [2016-01-31]
    Unul dintre drumurile care leaga doua obiective turistice principale ale Bihorului, Stana de Vale si Coada Lacului, ar putea trai vremuri istorice. Consiliul Judetean a aprobat in sedinta din ianuarie indicatorii tehnico-economici aferenti modernizarii DJ 108 J (foto – captura Youtube), alaturi de studii de fezabilitate pentru inca doua drumuri: DJ 108 K (Remeti – […] [...]Citeste mai departe
    Sursa: BihorStiri.ro
  • Contribuabili mijlociii pusi de Fisc pe drumuri pe la Cluj


    [2016-01-28]
     390 de contribuabili mijlocii din Bihor vor fi administrati de la 1 februarie de la Cluj.



    Citeste articolul complet pe Bihon.ro [...]Citeste mai departe
    Contribuabili mijlociii pusi de Fisc pe drumuri pe la Cluj
    Sursa: Bihon.ro
  • CNADNR vrea sa inaugureze in acest an 95 de km de autostrada


    [2016-01-24]
    Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) vrea sa inaugureze in acest an 95 de kilometri de autostrada si are un buget de 4,23 miliarde lei, apropiat de cel din 2015. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul
  • Consiliul Judetean: Operatorii au scos 40 de utilaje pentru deszapezire, pe drumurile judetene se circula in conditii de iarna


    [2016-01-22]
    Prima activitate de deszapezire pe reteaua de drumuri judetene din Bihor s-a incheiat joi cu un bilant pozitiv: se circula in conditii de iarna, dar niciunul dintre drumurile ce se intind pe aproape 1.000 de kilometri nu este inchis. Conform Consiliului Judetean, cele cinci firme care au primit contracte pentru deszapezire in cele tot atatea sectoare ale judetului au intervenit cu 40 de utilaje si au stocuri de materiale antiderapante pentru inca 15-20 de zile. [...]Citeste mai departe
    Sursa: eBihoreanul