PR-ul de tragedie. Catolicii au si ei uscaturile lor.

Sambata, 28 Noiembrie 2015

Se clatina lumea. De pleci urechea la pamant, sigur ceva o sa sune altfel decat ieri, decat un alt ieri. Si sigur sunetul acela din trecut nu va mai fi la fel nicicand. Nu mai suntem siguri, nu ne mai tihnesc multe. Cu toate acestea, cei mai multi dintre noi avem mancare pe masa, acoperisuri […]
The post PR-ul de tragedie. Catolicii au si ei uscaturile lor. appeared first on Presa Oradea.
 Se clatina lumea. De pleci urechea la pamant, sigur ceva o sa sune altfel decat ieri, decat un alt ieri. Si sigur sunetul acela din trecut nu va mai fi la fel nicicand. Nu mai suntem siguri, nu ne mai tihnesc multe. Cu toate acestea, cei mai multi dintre noi avem mancare pe masa, acoperisuri si ne pica bine lipsa unei arme la tampla. Dar, pe langa mizeriile care se intampla in lume, suntem bombardati de manipularea cu care ne asalteaza cei de langa noi, cu diverse motive si prin varii mijloace. Sau cu prostia lor guresa, poleita, oferita ca norma. Presa, biserica, retelele de socializare, medicii, armata, pompierii - toti - mai mult sau mai putin - devin hultanii unei halci de imagine, de ,,relatii publice" (,,PR" - cum s-a incetatenit termenul si la noi), zguduindu-ne si mai mult, ades fara chiar sa sesizam intentiile lor, peticul de cer spre care mai privim. Nu aveam arma la tampla dar, acum, parca o simtim. Gratie LOR, a celor ce se ocupa cu PR-ul de tragedie.
Era painea aceea pe care o imparteam in Revolutie, toti. Mai intai soldatilor, dupa "Armata e cu noi". Apoi intre noi, pana cand coltucii au ajuns pe jos, de prea multi, de lipsa de nevoie. Noi imparteam paine, inca, pe cand altii deja isi trasau viitoarele posturi. Asa e si acum. Se intampla tragedii in tara, in lume. Colectiv, apoi… Paris. Gura lumii e sloboda. Multi isi dau drumul la gura uitand de notiunea de doliu, de doliu interior, de jelire, de respiratie altfel. Se spun prostii. Chiar si idiotii au Facebook, se plimba cu tramvaiul si vorbesc, scriu comentarii la articole ale altora, poate o idee mai putin ingalati la minte.
Problema incepe cand cei… o idee mai desteptati… sau cei pe care ii consideram persoane publice (categorii care, desigur, nu se suprapun neaparat) sufla in aripile problemei, canalizand-o spre ce le e lor bine. Spre ce ii ajuta pe ei sa-si strunjeasca imaginea ca pe o bila pe care o vor arunca spre popice, pentru propriul scop, indiferent cine va ramane in picioare, dupa.

Poate nu toti stim sa acordam primul ajutor, poate nu toti putem rupe din buzunar un banut care sa schimbe in bine soarta cuiva lovit. Dar toti am putea INCERCA macar sa ne ferim de manipulari ordinare. Sa judecam mai drept stand, poate, mai stramb, daca e nevoie. Sa nu devenim raspandacii panicii nejustificate, sa nu generam haos din care sa ne culegem cununi. Si sa fim consecventi cu linia valorilor, a institutiilor dinspre care spunem ca ne revendicam.
Dorinta Papei Francisc - ,,palmata" in multe locuri
Am vorbit despre ce au facut si ce n-au facut ortodocsii si patriarhul Daniel Ciobotea, dupa drama din Colectiv. I-am pomenit si pe catolici, tangential, atunci. Au venit atentatele din Paris. E timpul lumii catolice, care, iata, a fost zgudiuta si ea de la radacini, sa aiba o parere. Nu mai este vorba despre o tara majoritar ortodoxa unde arhiepiscopul catolic al capitalei se duce sa-si plece genunchiul la drama unui club ce a ars din cauza izolatiei precare si a lipsei controalelor, inainte ca preotimea ortodoxa sa fi aflat "de sus" ca "preotul merge unde e chemat". E vorba despre un stat cu mai mult de jumatate din cetateni declarati catolici. Care este discursul de imagine in macrocosmos, cum se transforma el in Romania, in comunitatile catolice?

Papa Francisc si-a aratat foarte clar dorinta ca lumea catolica sa ajute pe cei veniti in Europa din zonele musulmane, fugind de razboaiele din tarile lor. A rugat ca fiecare parohie catolica sa adaposteasca macar o familie de migranti (termen folosit mai des, acum). Exemplul este dat chiar de primul locatar al Vaticanului, care nu doar a trasat sarcini ci a facut a insusi Vaticanul sa devina casa pentru refugiati.
Cu toate acestea, multe voci din lumea catolica, la toate nivelele, s-au impotrivit dorintei papei sau au facut ca aceasta sa treaca neobservata. Dupa atentatele din Paris, vocile unora dintre catolici au devenit si mai hotarate in a spune ca nu se doresc migranti in parohii, ca musulmanii nu ar trebui sa calce in Europa. Undeva pare a fi o profunda problema de cateheza si de informare. De comunicare in care credinciosilor sa li se aduca aminte ca cei care sufera nu se triaza dupa locul nasterii sau dupa religia pe care o practica. Ce fac intermediarii intre dorinta papei si tensiunile de jos, de la nivelul parohiilor - cardinalii si episcopii? De multe ori, nimic. Si asa se cern de la sine crestinii cu numele si cei ce mai au legatura, totusi, cu ideea. Intr-o Europa ce inca se incapataneaza sa se declare crestina. Pentru cat timp, insa?…
Raspunsul Vaticanului despre discursul viitor al papei: ,,De o suta de ori, da!"
Imaginea, relatiile publice, comunicarea nu sunt deloc lucruri de ignorat la nivelul conducerii Bisericii Catolice. Asta, la Vatican. Exista structuri bine definite si extrem de eficiente care vorbesc "orasului si universului" despre doctrina dar si despre evenimente. Despre cum ar trebui sa fie un catolic dar si despre evenimentele punctuale ale lumii catolicismului. Desigur, cum nici tragedia din Bucuresti, din Clubul Colectiv, nu a scapat atentiei Papei Francisc, care a trimis mesajul sau de solidaritate si incurajare, cum ar fi fost sa nu se vorbeasca, dinspre Vatican, despre cealalta zi sangeroasa de vineri, de 13 noiembrie, cea care a paralizat Parisul? Dar, dincolo de mesajul papei, care condamna terorismul si cere masuri, ramanea o intrebare, pe care nu am auzit-o pusa zilele acestea. Venita dinspre si pentru nimicnicia celor care cartesc prin parohii si care caraie cu jumatate de gura pe retelele de socializare: "Na, va mai trebuie refugiati in Europa?"
Probabil sute de ziaristi din toata lumea au asaltat, zilele acestea, telefoanele si mailurile celor abilitati sa precizeze pozitiile sefilor de state si ale liderilor religiosi ai lumii. Dar intrebarea mea, ca ziarist care urmareste indeaproape viata lumii catolice, se adresa purtatorului de cuvant al Papei Francisc, monseniorul Federico Lombardi. Care mi-a raspuns in sambata de imediat de dupa atentatele din Paris, la telefon, si care, obosit dar cu calmul si bunavointa pe care i le cunoastem, mi-a oferit raspunsul dorit.
Intrebarea a fost aceasta: "Monseniore Lombardi, in contextul atentatelor de ieri de la Paris, discursul Papei, care cerea credinciosilor catolici sa-i ajute pe refugiatii sositi in Europa, va ramane acelasi, solicitand si pe mai departe acest ajutor?" Raspunsul a fost cel pe care il speram: "Da, de o suta de ori, DA!" Un raspuns oferit in exclusivitate publicatiei Oradea Press dar care, in diverse forme, sper ca va ajunge in toate colturile lumii catolice, pe unde paianjenii ne-iubirii de semeni isi mai tes panza. Cei care sufera trebuie ajutati. Papa Francisc nu se va rasuci ca o floare a soarelui speriata de neguri. Nu va tacea ca, mai apoi, sa se spele pe maini, ca Pontiu Pilat, referitor la refugiati. Cei care sufera trebuie ajutati. Se aude? Se intelege? CEI CARE SUFERA TREBUIE AJUTATI!

Multumesc Papei Francisc. In nume personal si in numele umanitatii. Pentru ca e obositor sa tot explici treaba asta cu "cel care sufera trebuie ajutat" acestor deosebit de "buni crestini" care sunt, de fapt, crestini de duminica. Sau nici atat. Si care se balacesc in nenorocirile altora ca porcul in noroi, cu deosebita placere de a-si lustrui propriul nume, doar. Si iti da un strop de putere ca, in argumentatia ta fata de acesti indivizi, sa poti adauga: si Papa Francisc gandeste asa. Mai ales cand e vorba de presupusi catolici. De cei care se declara, macar la recensaminte si pe retelele de socializare, catolici.
Ascultati un papa al comunicarii!
Am fost in septembrie la Vatican, cu o scrisoare legata de situatia Bisericii Catolice din Romania in relatia cu statul si cu celelalte culte de aici. Dupa ce mi-am oferit cartile si textul pregatite pentru Papa Francisc, am avut ragazul de a il fotografia pe liderul Bisericii Catolice in dialog apropiat cu oamenii din intreaga lume care fusesera ingaduiti pana la el. Am putut realiza cateva portrete de aproape, deosebit de interesante, care au acelasi punct comun: un papa care s-a uitat in ochi la fiecare dintre persoanele cu care s-a intersectat si cu a schimbat cateva cuvinte, care a trecut de la o limba straina la alta pentru a putea comunica, fiind atent la fiecare dintre acesti oameni. Un leader si, in acelasi timp, un parinte. M-a miscat sa il pot prinde in aceste fotografii, atat de deschis comunicarii cu toti cei din jur. In urma cu cativa ani il fotografiasem pe patriarhul Daniel Ciobotea la Arad, cel care nu-merge-nechemat-la-o-tragedie, dandu-si manuta la pupat profesorilor universitari de la nu-stiu-ce asezamant universitar de la Arad, si uitandu-se superior in alta parte cand oamenii aceia se faceau echer in fata lui. Cata diferenta…

Ce jalnic este discursul patriarhului Daniel de dupa drama din Colectiv, ce trist a incercat sa "se scoata" cu o a doua iesire la rampa, cerandu-si scuze pentru ca noi, tampitii de noi, nu i-am fi inteles bine cuvintele. Mai apoi a zburat din post si purtatorul lui de cuvant, preotul Constantin Stoica, intr-o incercare disperata de a cosmetiza imaginea Bisericii Ortodoxe Romane. Bine, nu ca nu este un lucru bun ca a fost schimbat Stoica. Dar ma intreb cate tone de sulemeneli ar trebui sa-si traga peste rictus BOR-ul ca sa fie perceput ca altceva decat institutia hrapareata care este, condusa de un individ ce nu se va putea niciodata, absolut niciodata imbraca firesc in apelativul de "parinte"…
Ma uit la Biserica Catolica. La actualul papa. La purtatorul sau de cuvant. Nu am vazut un porumbel zburand din gura Papei Francisc (si a avut si el cativa) care sa fie altfel decat alb, altfel decat folositor sau macar luminos umanitatii. Chiar si in problemele tabu in care BC inca se arata rigida si evaziva, a lasat putina speranta. Este salutara numirea, de curand, a noului arhiepiscop de Bruxelles in persoana lui Josef de Kesel, pana atunci episcop de Bruges. Ierarh care deja s-a evidentiat printr-o pozitie interesanta, de deschidere fata de persoanele gay si care nu are probleme in a discuta despre celibatul preotilor catolici si despre hirotonirea femeilor. In cazul in care v-a scapat informatia din intertitluri, vorbesc, da, despre Biserica Catolica! Unde purtatorul de cuvant al unui papa cu peste un miliard si inca vreo 250 de milioane de credinciosi si-a gasit de fiecare data timp sa raspunda legat de viata acestei Biserici. Unde papa insusi isi gaseste timp pentru fiecare dintre margicile care compun salba neagra a umanitatii, cum a fost nenorocirea noastra, din Colectiv. Nechemat.
La UVT, curs despre insusirea de imagine, dupa Colectiv
Sa ne intoarcem in tara. Inainte de a arunca un ochi la catolicii nostri, aduc o piesa despre cercetarea asupra PR-ului, aici. La universitatea de Vest din Timisoara, unul dintre profesorii ce predau la masterul de Mass Media si Relatii Publice aduce, la scurt timp dupa drama din Colectiv, studentilor sai, o tema de gandire ancorata in realitate: cine si cum si-a facut PR-ul din aceasta drama? Unul dintre studenti, pe care cu usurinta il poti asuma ideii de rocker, protesteaza legat de alegerea temei. Totusi, se ajunge la o discutie, dupa stabilirea unui numitor comun: ca nimeni, tatuati-netatuati, rockeri-nerockeri, nu a identificat vreodata un satanist. Asta in circumstantele in care preoti ai BOR si exponenti ai vietii publice din Romania au aratat cu degetul spre cei care au murit in Colectiv. Chiar dascali de la Universitatea de vest Timisoara si Politehnica Timisoara. Chiar presupus artisti ai Bucurestiului, ai Oradiei. Chiar presupus scriitori. Chiar… Chiar multi.
Lumea s-a scindat iar, ca in cazul eutanasierii cainilor, ca in cazul cianurilor de la Rosia Montana, ca in cazul violatorilor din Vaslui, ca in alte cazuri in care te-ai uitat in lista ta de prieteni, in cercul de amici si colaboratori si te-ai intrebat cum fras ti-au ajuns aproape unii oameni. Pentru ca, in unele lucruri, o situatie respinge griurile, e alba sau neagra, si asa se cern oamenii si valorile lor.

Deosebit de inspirat, dupa mine, acel curs. Si viu. Si dezghiocator de coji de nuca. Pentru ca, dincolo de durere si oroare, fenomenul social al "impartirii de imagine", al revendicarii si intinarii ei, exista. Si trebuie sa existe si oameni specializati pentru a sesiza acest fenomen , pentru a-l studia si, eventual, explica altora - toate acestea ducand la o cerere de onestitate mai mare din partea liderilor sociali, la capacitatea de a arata cine isi face cu adevarat datoria si cine e doar in cautare de baie de imagine. Ducand la a se reduce manipularea. S-a discutat despre capitalul de PR insusit de catre medici, pompieri, diversele biserici, comunitatea rockerilor, presa si chiar… de catre centrele de donare a sangelui, dintre care cel din Oradea a manipulat sensibilitatea cetatenilor, facandu-si stocul propriu de sange dupa ce a iesit pe afis cu drama celor din Colectiv.
Si totusi, ce faci cand alt dascal vorbeste despre "ritualuri sataniste", cand un preot atata teama, sporind dezinformarea, cand cei cu pretentii de persoane publice, din lumea artei, ne explica "pedepsirea prin foc" sau cer explicit moartea refugiatilor pe care un papa incearca sa-i inghesuie sub pulpana sa alba?…
Exista aici, in orice societate, doua mari munci de respingere a manipularii, a dezinformarii, a grotescului, a nesanatosului. Sigur, ambele pornesc avand la baza un elementar bun simt. Dar, dincolo de existenta apriorica a bunului simt, se cere putin mai mult, si anume actiune. Atunci cand insotirile devin inhaitari si cand amicitia devine gasca sau clica, e nevoie de putin mai mult decat de plecarea ochilor. Decat de intorsul spatelui, chiar. Asadar e rolul societatii de a cerne si elimina "falsii profeti", nemaioferindu-le audienta sau chiar protestand impotriva prestatiilor lor facute fie din dor de imagine, fine avand cheita unor Servicii infipta in spate. Iar al doilea rol revine institutiilor lezate sau maculate de catre prestatia jalnica a unor persoane care se revendica de la ele.
Politehnica Timisoara a anuntat ca va lua in discutie cazul cadrului didactic care a vorbit public (Facebook-ul si alte retele de socializare se considera spatiu public si fiecare dintre noi este responsabil fata de ce posteaza) despre "ritualurile sataniste" din Colectiv. De asemenea, si prestatia unui scriitor certat cu gramatica a fost amendata public, pentru acelasi gen de afirmatii, in presa timisoreana. Ce se intampla in Bucuresti, in Oradea?
Arbitri ai elegantei. De maidan.
Cazul cantaretei de jazz si opera Ozana Barabancea a fost facut cunoscut de catre presa centrala, dupa ce, imediat dupa incendiul din Colectiv, persoana respectiva a postat, pe pagina sa de Facebook, un enunt ciudatdin partea unui om care se revendica din tagma muzicienilor: "Ce lansare de CD a fost azinoapte in club Colectiv? Ce versuri promovau artistii aceia? Ce promovau ei? o schizofrenie mentala...savibreze nenorocirile si gandurile negative. Nu vindeca nimic, dincontra. Sper sa nu ajunga pe piata asemenea chemari negative si sa fie un semnal de alarma pentru noi toti. Farell a compus Happy si noi compune invitatii la ura si uitarea sinelui. Mantra este o ruga sfanta. Titlul albumului este o jignire la adresa spiritualitatii.
Din pacate, ce au scos pe gura, aia s-a intamplat. Suntem in a 5-a dimensiune. Tot ce gandim se materializeaza mult mai repede ca inainte. Avem o demonstratie trista facuta azi noapte in clubul Colectiv. S-a murit in colectiv. Cui ii face bine sa mearga noaptea in locuri obscure si sa bea, sa si-o traga prin WC-uri si sa vomite apoi in taxi? Doar pentru ca e...cool?" Am sa citez doar un titlu din cele care au aparut laolalta cu articolele ce tratau speta, al Evenimentului zilei: "Pe Ozana Barabancea o uraste toata lumea! Cel mai cinic mesaj pe care putea sa-l scrie un roman in aceste momente". Este trist ca s-a ajuns ca un om cu pagina pe Wikipedia, dascal si artist, poate sa dea societatii ceva incadrabil in acest gen de titluri. In mod cert, societatea nu va uita iar imaginea de "trend setter" a solistei va avea de suferit.
Era, insa, Ozana Barabancea un "trend setter", un "arbitru al elegantei", asa cum se spunea mai demult? Intoarcerea la lumea catolica o facem printr-un exercitiu de imagine care leaga aceasta solista de un auto-proclamat artist al Oradiei, care semneaza ca "regizor Horia Balint", "Horacio Ballint" pe Facebook si "Ippolito" pe portaluri publice de nisa. Si ca mare greco-catolic declarat. Cu tristetea ca am gresit si eu candva folosind titlul de "regizor", fara ghilimele, atunci, legat de persoana sa, nu voi analiza prea mult postarile sale - toate publice - le voi lasa a curge.

29 septembrie. "Am facut o poezioara. Sper sa va placa. Sunt curios cate like-uri am sa primesc si cine imi va da like. Cine imi da like inseamna ca e persoana de qualitate, anti basisto-pedelisto-udrista Cui nu-i place sa crape ca insaeamna ca e pedelisto-basist Deci poezioara-Blestem este asa: Sa crapi in mortii ma-tii tarfa PEDELISTA Gorghiu din Tecuci/Sa ti se usuce limba cand madularul sifilitic a lui Blaga in gura-ti de vipera il sugi/Sange sa tasneasca din ale tale imputite buci/ Cand aia smochinita a impotentului prusac hapsana o apuci/ Ziua de maine tu sa nu apuci/ Gorghiu Alina, catea turbata din Tecuci!" Solista Barabancea lauda aceasta creatie: "Ai talent…….cu carul. .dar asa ti l irosesti. Ai vreo cauza nobila ?:) te pup". Vine si raspunsul: "Sarut mana Ozana Am si o cauza super nobila la care lucrez acum. In privat o sa iti spun ca deocamdata e un proiect in lucru si nu il fac public Proiectul este fabulos si ataca o tema care stiu ca iti place….."
"Cauza nobila" este spectacolul cu Traviata, din Oradea, din acest weekend. Realizat cu Opera Vox din Cluj. Entitate condusa de Ioan Vrasmas care, atunci cand nu a reusit a pune mana pe postul de director al Operei din Cluj, spunea: ,,Unul dintre membrii comisiei se numeste Costin Popa. Noi in instanta i-am cerut acte doveditoare sa vedem cu ce se ocupa acest individ, sa ne arate macar o diploma cum ca a terminat un liceu de muzica. A spus ca a stuidat muzica in particular si ne-a pus la dispozitie o diploma in fizica. Eu am trei licente. Nu mi se pare normal sa vina un absolvent de bacalaureat sa ma evalueze”. Ar fi interesant de aflat daca Ioan Vrasmas a avut vreo curiozitate legata si de diplomele de specialitate si atunci cand a fost vorba de "regizorul" Horia Balint.
In afara de "duetul" Balint - Barabancea, "regizorul", care, la cei 47 de ani ai sai a prins si si dezinformarea, infierarea si mania proletara tipice regimului anterior, ofera pareri despre dramele actuale si modalitati de rezolvare, rupte mai degraba din Evul Mediu:
,,RUSINE ROMANIA! RUSINE CORUPTIEI DE LA MITICII DE BUCURESTI CORUPTI DE SORGINTE TURCEASCO- SUD SLAVO- BALCANICA! IATA LA CE A DUS CORUPTIA CELOR 10 ANI DE MIZERIE BASISTA … NE MOR TINERII IN CLUBURI IMPROVIZAT AMENAJATE ALE UNOR PATRONI BASISTI CARE AU DAT SPAGA LA PRIMARIE SA POATA SA FUNCTIONEZE NEAUTORIZAT, SARBATORIND SERBARI SATANICE PERMISE DE ACEST STAT CORUPT BASISTO-JOHANNIST.. IATA LA CE A DUS CORUPTIA DIN ROMANIA SI MAI ALES DE LA MITICI!"
,,S-A ANUNTAT TERORISTII SIRIENI AU FACUT MACELUL LA PARIS.. EUROPENI TREBUIE SA EXTERMINAM ARABII SA NU MAI LASAM NICI UNUL IN EUROPA.. OMORATI ARABII DIN EUROPA!"

,,Sunt satul de toate curvistinele puturoase care o sug de pe la 14 – 15 ani pe bani, daca sunt platite stau ca iepele la gang bang si cu 25 de masculi odata, practica pe bani DP, golden shower, si alte perversiuni doar banii sa iasa IAR DACA NU SUNT PLATITE SE DAU DREPT VIOLATE SI MERG LA ACCES DIRECT IN EMISIUNE LA MAMA CURVELOR MOLDOVENCE AIA INCULTA SIMONA GHERGHELE SA SE PLANGA IN DIRECT SI SA SE FACA VEDETE!.. M-AM SATURAT!"
,,KOVESI SA CRAPI IN MORTII MA-TII, VACA BASISTA CE ESTI! CORUPTO! NESIMTITO! PUTUROASO! PARVENITO! HOATO! INFECTO! CANALIE! SA TE BATA DUMBEZEU CODRUTA KOVESI!"
Parca nu e strategic sa vorbesti de "mortii ma-sii" legat de cineva care conduce o institutie, DNA-ul, care tocmai are pe rol un proces cu episcopul tau. Dincolo de asta – "serbari satanice", "omorati arabii din Europa" si, putin mai demult, fata violata din Vaslui ca si "curvistina puturoasa". La cealalta mana, episcopul greco-catolic de Oradea ingenunchind langa cei care se stransesera sa-i planga pe cei din Colectiv, arhiepiscopul romano-catolic de Bucuresti facand acelasi lucru in Capitala, papa cerand jrutor pentru refugiati. A, si cantareata de opera Virginia Zeani transmitand din Statele Unite ale Americii un cald mesaj de solidaritate cu cei care au murit la Colectiv: "Am urmarit tragediile din Tara prin internet. Sunt alaturi de Tara intreaga si sunt emotionata de tot ce s-a intamplat in aceste zile. Este o durere de nesfarsit pentru toti si sunt alaturi de Dumneavoastra rugandu-ne impreuna pentru viitorul poporului roman. Cu toata emotia trimit condoleante pentru toti cei care au plecat dintre noi."

Vedeti, asta inseamna mai degraba un artist. Sensibilitate si larghete sufleteasca. Din pacate, numele Virginiei Zeani a fost legat de mai multe ori de numele "regizorului" Horia Balint, fiind tratat ca o licenta din care fiecare ia ce vrea, pe care o lipeste unde vrea. Totusi, Virginia Zeani merita mai mult decat aceste amestecuri dubioase. In toamna aceasta au avut loc, la Oradea, doua lansari de carte, in aceeasi zi – ,,Episcopul Valeriu Traian Frentiu. Scrisori pastorale, circulare si discursuri oficiale (1913-1948)" si ,,Virginia Zeani. Portret". De ce a trebuit ca istoricul Silviu Sana sa-si vada munca onesta amestecata cu ceva cu care nu avea legatura? Pentru ca magulirea Virginiei Zeani trebuia facuta cu cat mai mult public, indiferent cum, indiferent cu cine. Inclusiv cu "regizorul" degraba-doritor-de-moarte-semenilor, ca un bun greco-catolic ce se afla, la cealalta mana "sensibilul artist" dedicand spectacolul cu Traviata celebrei soprane. Trist.
Nu am o problema majora cu faptul ca oradenii aplauda orice spectacol folosit ca pretext de un "regizor" pentru a dezbraca baietei la repetitii - inclusiv seminaristi greco-catolici - si a le oferi haine sumare pentru scena si de a duce orgii nejustificate in spectacole - am cu faptul ca cineva care se prezinta catolic si monarhist, cu pretentii de persoana publica, poate atata de usor indemna spre ura, spre omor, public. Ceva nu se leaga. Undeva, la greco-catolici, o cateheza nu a fost facuta bine, probabil. Pentru ca o astfel de abordare e macar ciudata la un presupus catolic. La un presupus monarhist. La un om.
,,Regizorul" oradean ameninta cu cuptorul. Ambasadorul Hurezeanu se distanteaza.
Daca arabii trebuie omorati iar cei din Colectiv bifau ritualuri satanice, este, probabil, doar firesc ca "regizorul" Balint sa trimita la cuptor si niste evrei, printre nenumaratele sale afirmatii antisemite. Asta ca sa nu ne indepartam de PR-ul de tragedie, despre care vorbeam: "Ia de aici imputitule de jadan zabalos de Alexandru Florian. Eu in costum popular romanesc. Ia sa te vad mai imputitule ai tupeu sa ma faci legionar? La cuptor cu tine! Bine v-a facut Hitler!" Un link al unui portal no-name este prezentat, tot pe pagina "regizorului", cu explicatia: "Cititi aici adevarul istoric si apoi sa va mai aud ca in Romania a fost holocaust."
Am o veste proasta: "Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea in mod evident, prin orice mijloace, in public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani". Treaba asta face parte din legile Romaniei. Iar presedintele Comunitatii Evreilor din Oradea, inginerul Felix Koppelman, s-a intristat sa auda de acest caz. Povestea nu se va opri la auzit.

De asemenea, l-am intrebat si pe ambasadorul Romaniei in Germania, Excelenta Sa Emil Hurezeanu, ce ar spune cuiva care l-ar declara antisemit - mi-a raspuns, desigur, ca "Nu este cazul iar acea persoana nu are dreptate". De ce am ajuns a-i amari ziua - in care devenea Doctor Honoris Cauza al Universitatii de Vest din Timisoara – unui om cu adevarat de cultura al tarii noastre? Pentru ca presupusul om de cultura Balint declarase - tot public - dupa un eveniment: "Io, Horacio ieri dupa masa prezentand lansarea de cartea a Doamnei Simona Vrabiescu Klehner, alaturi de distinsa si aristocrata Doamna Vrabiescu-Klehner, bunul si dragul nostru Episcop al Romanilor Uniti cu Roma Virgil de Oradea, distinsul Domn Emil Hurezeanu si alte personalitati marcante ale vietii culturale romanesti… Am avut un public minunat format din marea intelectualitate si aristocratie romaneasca oradeana in major parte greco-catolici. A FOST O DUPA AMIAZA SUPERBA INTR-UN MEDIU IN CARE EU MA STIU SIMTII PERFECT SI DUPA EVENIMENT AM AVUT ONOAREA SI PRIVILEGIUL SA CINEZ CU ACESTE MARI PERSONALITATI SI SA PETREC O SEARA ABSOLUT SUPERBA CU POVESTI EXTREM DE INTERESANTE SI CU OAMENI CU O OPTICA SI O GANDIRE SIMILARA CU A MEA.. A FOST SUPERB!" Nu am corectat greselile de ortografie ale "marelui greco-catolic" antisemit. Dar nu, oamenii aceia nu au o gandire similara cu a lui.

Vedeti, atatea morti de care cei de langa noi isi bat joc asa de usor… La Colectiv au murit atatia tineri… In Holocaust, cel din Romania, da, ce sa mai spun?… Sova facuse candva aceeasi greseala - desigur, macar nu la modul grobian - de a nega Holocaustul din Romania. Nimeni nu invata nimic, niciodata, oare?… Tot e timpul solidaritatii cu Franta - as vrea sa amintesc ca, undeva in inima Parisului, e un muzeu – Mémorial de la Shoah – unde o sala intreaga e tapetata cu fotografii de copii care au murit in Holocaust. Poate cu banutii obtinuti de Vox Opera s-ar putea finanta un drum pana acolo "regizorului", tot asa cum si Dan Sova a avut o calatorie initiatica la Washington, la Institutul de Studiu al Holocaustului. Ar fi bine de stiut daca si dupa aceea ar mai dori sa trimita vreun evreu la cuptor. Pana atunci oferim linkuri de pe portaluri ceva mai demne de citat, pentru clarificarea situatiei:
http://www.yadvashem.org/yv/en/holocaust/about/04/romania.asp
http://www.observatorcultural.ro/A-fost-holocaust-in-Romania*articleID_3491-articles_details.html
Despre refugiati, de aproape
Dupa ceremonia in urma careia Excelenta Sa Emil Hurezeanu a devenit Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara, ambasadorul a tinut un discurs legat de cartea pe care o lansa - ,,Pe trecerea timpului - Jurnal politic romanesc 1996 - 2015". Ne-a vorbit despre situatia sa paradoxala de a fi ambasador intr-un stat ce are a face, acum,I900 cu atatia refugiati, dupa ce, decenii in urma, era el insusi refugiat in aceasta tara.

Tot la aceasta intalnire am avut o discutie si cu Inalt Prea Sfintia Sa Ioan Selejan, mitropolitul ortodox al Banatului, care stiam ca fusese deja sa vada o suma de corturi care ar urma sa primeasca refugiati, in Judetul Timis. Intr-un grup restrans, mitropolitul, cunoscut pentru grija sa parinteasca pentru toate sufletele ce au nevoie de ajutor, ne-a povestit cum, la o conferinta pe tema migratiei, a fost imbratisat de o musulmanca dupa ce spusese ca este sigur ca cei cale isi parasesc tarile din cauza problemelor isi iubesc mai mult tarile de bastina decat cele in care decid sa se repatrieze…
Si totusi, cine sunt refugiatii despre care nu se spune ca ar juca fotbal cu capetele noastre, care trebuie omorati toti - dupa "regizorul" oradean si care, dupa alti catolici, chiar preoti, ar trebui sa fie impinsi afara din Europa?
Am cunoscut eu insami o pereche de refugiati, toamna aceasta, in Timisoara. Cu o poveste impresionanta in spate. El, crestin, ea - musulmanca. Amandoi din Siria. Ea, in contact cu familia ei, pe Skype, pe Facebook, el… cu familia omorata, cu un frate ramas, de care nu mai stie de niste ani. Voiau sa mearga mai departe, spre Germania, au ramas in Arad. Vor sa lucreze cinstit, sa invete, sunt oameni sufletisti, vorbesc o engleza civilizata, vor sa se casatoreasca. Afacerea familiei lui era cu giuvaieruri - n-a ramas nimic din tot ce strinsesera de generatii. Ea era studenta la litere - ar vrea sa mearga mai departe la scoala. Se simte absolut confortabil cu a folosi limba engleza, nu se stramba la nimic din ingredientele cu care ii vine pizza atunci cand stam la povesti, ii promit ca, de se va casatori cat va fi la noi, in vestul tarii, o sa-i cadorisesc eu traditionalul sirag de prele al miresei europene.
Sunt oameni cu care vrei sa legi o prietenie, oameni placuti, deschisi, pe care nu ii banuiesti ca ar vrea sa te fure sau sa te detoneze intr-o statie de autobuz. Si ca ei sunt multi. Nu au o vina ca s-au nascut in Siria, ca le-au fost omorate familie, ca a trebuit sa-si puna avutul ramas intr-o valiza si sa plece. Sunt oameni fata de suferinta carora trebuie sa te pleci si sa incerci sa le intelegi drama colectiva, ca popor, plecand de la atatea alte individualitati adunate, oameni cu chip si cu povesti aparte, identitati care se insumeaza intr-un vartej trist al destinelor . Respect prietenilor mei din Arad care le-au oferit acestui El si acestei Ea, sirieni, un loc unde sa stea si posibilitatea de a se integra in societate - cu integrarea la nivel de hartogarii legale statul treneaza inca, insa.

Cred ca Papa Francisc e un nume indeajuns de mare ca sa fie urmat in deciziile sale - mai ales daca este vorba despre a invata despre iubirea de aproape, despre ce face preotul si ce nu, despre cum trebuie sa fie credinciosul catolic si cum nu. Includ aici si alte greseli de abordare gen "PR de tragedie", tot din lumea greco-catolica. Nu mi se pare consult ca un preot greco-catolic, ce se revendica, macar prin hirotonire, tot dinspre Eparhia de Oradea, sa prezinte enoriasilor sai (si nu numai) zeci de linkuri cu drama momentului, in timp ce se murea in Paris, in ritm de pistol mitraliera, inclusiv sugestia ca drama din Colectiv si cea din Paris ar avea radacini comune.
Sigur, traim in tari libere, dar nu vred ca dorinta bolnavicioasa de a fi prezent cu pareri pe sticla, la diverse televiziuni, poate sa ii ieste unui PREOT o manipulace ce duce si la dezinformare, fie doar pentru auto-erijarea in "strateg", fie, eventual, pentru bifarea sarcinilor unor Servicii care isi rezolva agenda si prin aceasta categorie de slujbasi sociali. Si nu, nu e firesc nici sa se induca - mai mult sau mai putin subtil - gandul ca "trezirea Europei" se va face prin alungarea refugiatilor. Nici chiar pentru bomboana anuntarii, ciclic, a emisiunilor unde "parintele" obtine sa fie invitat pentru a-si da cu parerea cine ar mai trebui schimbat prin politica romaneasca, in urma unor drame de… cladit imagine…
Nici nu stie saracul Papa Francisc peste ce supusi imparateste si ca lupta sa cea mai mare este, cum se vede, cu cei "ai casei", cu catolicii sai scapati din maini, slujind interese straine de Biserica Catolica, sau doar indiferenti sau opaci empatic. Si indiferenta costa. Pentru ca, intre papa si acesti subiecti, cineva trebuie sa stie cum sa explice, totusi, ce inseamna spiritul crestin. Mai ales in zilele negre ale planetei, dincolo de "spectacolul" spalarii picioarelor, din Joia Mare. Pentru ca, altfel, acela ramane doar spectacol ieftin. Si ar fi pacat.
* Multumesc prietenei mele Olenka Boucher pentru permisiunea de a folosi una dintre fotografiile realizare de ea a doua zi dupa atentatul din Paris si tuturor prietenilor din Paris care m-au tinut la curent, zilele acelea, cu situatia de la ei.
Ramona Balutescu
The post PR-ul de tragedie. Catolicii au si ei uscaturile lor. appeared first on Presa Oradea.



Sursa: OradeaPress    Citeste mai departe »

Comentarii: