Deşi legea penală românească permite inculpaţilor, aflaţi în stare de arest preventiv, ieşirea pe cauţiune, metoda nu este aproape deloc utilizată. Anul trecut, la Curtea de Apel Oradea au fost înregistrate doar două asemenea cereri, în timp ce săptămâna trecută s-a înregistrat încă una. Cea mai probabilă cauză a neutilizării cauţiunii pare a fi starea materială precară a inculpaţilor, care nu au suficiente resurse materiale pentru a-şi cumpăra libertatea. Ce spune legea Potrivit Codului de procedură penală, "eliberarea provizorie pe cauţiune" se poate acorda de judecător, doar la cerere, atât în timpul urmăririi penale de la parchet, cât şi în timpul judecării procesului. Cuantumul cauţiunii este fixat de magistrat, şi, conform legii, este de cel puţin zece milioane de lei vechi. Eliberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de şapte ani ori când inculpatul este recidivist, nici dacă există date care justifică temerea că acesta va săvârşi o altă infracţiune sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă. Chiar dacă a fost eliberat pe cauţiune, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare şi să comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă. În momentul în care o persoană este pusă în libertate pe cauţiune, instanţa dispune şi respectarea uneia sau a mai multor obligaţii, cum ar fi: să nu depăşească o anumită limită teritorială, să nu intre în legătură cu anumite persoane, să nu părăsească ţara fără încuviinţare etc. Dacă inculpatul nu respectă aceste obligaţii sau dacă săvârşeşte alte infracţiuni, banii sunt viraţi la bugetul de stat. Cauţiunea se face venit la bugetul de stat şi atunci când hotărârea de condamnare rămâne definitivă. Totuşi, suma se poate restitui atunci când: se revocă liberarea provizorie, se constată că nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive, se dispune scoaterea de sub urmărirea penală, achitarea sau încetarea procesului penal, etc. Anul trecut, un singur inculpat eliberat pe cauţiune În principiu, lipsa banilor este motivul principal pentru care persoanele arestate preventiv nu apelează la această metodă pentru a scăpa de închisoare. Chiar dacă suma minimă a cauţiunii este de zece milioane lei vechi, magistraţii fixează cauţiuni mult mai mari, care ajung la câteva sute de milioane de lei vechi. În cursul anului 2006, la Curtea de Apel Oradea au fost înregistrate doar două cereri de eliberare pe cauţiune. Una dintre ele a fost respinsă, însă magistraţii au acceptat-o pe cea de-a doua. Şeful unui Birou zonal de Poliţie rurală din Satu Mare, Ion Puţi, a ajuns în faţa instanţei, după ce procurorii anticorupţie orădeni au stabilit că acesta se face vinovat de luare de mită, dare de mită, abuz în serviciu şi complicitate la contrabandă. Conform procurorilor DNA, Ion Puţi şi-a încălcat atribuţiile de serviciu în vederea obţinerii unor sume de bani, sprijinind introducerea ilegală în ţară a 540 de baxuri de ţigări peste frontiera de stat cu Ungaria, în complicitate cu un grup de contrabandişti români şi ucrainieni. Bărbatul a fost arestat preventiv dar a solicitat eliberarea pe cauţiune. Conform unor surse judiciare, inculpatul a achitat peste 100 de milioane de lei vechi, iar decizia judecătorilor orădeni de a-l pune în libertate a fost susţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cea mai recentă cerere de cauţiune înregistrată de instanţele bihorene a fost judecată la sfârşitul săptămânii trecute. Gabriel Sălăjan, lichidatorul judiciar care a fost trimis în judecată pentru luare de mită alături de Nicolae Gherman, consilier în cadrul Primăriei Oradea, s-a arătat dispus să plătească pentru a-şi câştiga libertatea. Magistraţii Curţii de Apel Oradea i-au respins însă cererea, astfel că lichidatorul este nevoit să rămână după gratii cel puţin până la expirarea mandatului de arestare preventivă.