După absolvirea unui ciclu școlar, la diferite intervale de timp, foștii colegi se reîntâlnesc și trec în revistă amintiri din anii de școală, apreciază munca foștilor profesori, povestesc întâmplări hazlii la care au fost „eroi”. Sunt evenimente emoționante și plăcute, presărate cu nostalgia trecerii timpului.

Ceremonia oficială are loc, de regulă, în vechile săli de clasă, iar un fost diriginte sau profesor, încă în viață, strigă catalogul, oferind, pe rând, fiecărui fost elev, ocazia să-și prezinte o succintă biografie. Am fost invitat la întâlnirea celei de-a opta generații de absolvenți ai primului liceu din mediul rural din țară, cel de la Vadu Crișului, după 53 de ani de la absolvire. Nu este o cifră rotundă, dar la propunerea lor s-a luat hotărârea ca revederea după această vârstă (70 de ani), să aibă loc la intervale mai mici - de trei ori pe an. A fost o generație de excepție, ca multe altele, din cele 60 „fabricate” la Vadu Crișului. Întâlnirea a fost onorată de prezența a doi foști profesori, prof. univ. dr. Vasile Simionese, fostul diriginte al acestei clase, și profesorul de chimie, Ioan Ciurdaru, ambii trecuți de 80 de ani. Actualul director al Colegiului Tehnic Vadu Crișului, prof. Lucian Reti, în semn de respect și prețuire pentru acești remarcabili absolvenți, le-a pregătit o surpriză folclorică cu dansuri populare în interpretarea unui grup de dansatori din Ansamblul folcloric „Moșuț”. Cinstea arătată acestei generații, un simbol al liceului, a fost răsplătită și cu o diplomă de excelență acordată tuturor celor prezenți. O întâlnire atipică, care a ignorat scenariul tradițional, întrucât citirea catalogului și „raportul” de activitate al fiecăruia nu a mai făcut parte din ceremonial, întrucât CV-ul tuturor a fost cuprins într-o carte intitulată: „Am învățat la Liceul Vadu Crișului județul Bihor (1959 – 1963)”. Autorii sunt cei 35 de absolvenți, la inițiativa prof. univ. dr. Petrică Mihancea, Mariana Bako și Gheorghe Țepelea. Lucrarea, inedită prin conținutul său biografic, cuprinde sintetic drumul parcurs de cei 35 colegi de generație rămași în viață, din cei 41 înscriși în catalog, trecând prin toate etapele vieții, copilărie, adolescență, maturitate și bătrânețe. La prima vedere, este o carte memorială, fără pretenții literare, dar de o valoare inestimabilă, în privința descrierii unei epoci în care au învățat și s-au format moral, civic și profesional. O reală frescă a epocii comuniste în care accesul la învățătură era condiționat de fenomenul colectivizării și desființarea proprietății private în mediul rural, cu urmări nefaste pentru țărani. Înființarea Școlii Medii din Vadu Crișului, în acest context, a fost un crâmpei de lumină și cultură pentru copiii de țărani din zonă, care nu aveau posibilitatea materială să urmeze școlile medii de la orașe. Biografiile prezentate de fiecare absolvent ne introduce în atmosfera anilor 50 – 60 când presiunea asupra satului românesc, lipsurile și condițiile materiale precare au influențat evoluția școlară a copiilor, mulți copii dotați rămânând fără studii. Existența Liceului din Vadu Crișului, însă, a creat posibilitatea multor copii de țărani din acest areal, să-și valorifice capacitatea intelectuală nativă și să devină oameni cu pregătire profesională deosebită. 22 au terminat facultatea, 9 și-au continuat studiile în școli postliceale, doi au activat în cadrul armatei, parcurgând gradele militare până la cel de colonel. Lipsa cadrelor calificate în școlile rurale a fost temporar acoperită de absolvenții de liceu, care pe parcurs s-au calificat. Mulți absolvenți ai liceului Vad au profesat în școlile rurale din zonă. În toate biografiile sunt amintiți laudativ profesorii care și-au lăsat amprenta asupra educației primite, determinând cariera profesională a multor absolvenți. Sunt amintiți în mod special Maria și Manea Bercovici, Ioan Ciurdaru, Ghgeorghe Crăciun, Domnița Munteanu, Francisca Zens, Ioan Gavriluț și, nu în ultimul rând, Vasile Simionese, dirigintele clasei, care, împreună cu soția sa, au fost adevărați părinți spirituali. Un interesant capitol în viața elevilor interni, în care s-au format deprinderile de disciplină, curățenie, conviețuirea în colectiv, participarea la activități cultural-educative, artistice și sportive, care au valorificat calitățile și talentele latente, a fost des amintit în biografii. Ansamblul acestor activități a contribuit la formarea caracterului și a personalității tinerilor. E greu să cuprinzi în câteva rânduri multitudinea de amintiri și întâmplări petrecute în patru ani de școală de cei 35 absolvenți. Am remarcat totuși două biografii, care demonstrează inteligența nativă a copiilor de țărani, care valorificată prin școală a creat două personalități de marcă a științei medicale românești. Este vorba de cei doi foști colegi și prieteni - prof. univ. dr. Gheorghe Mermeze și prof. univ. dr. Petrică Mihancea, inițiatorul și coordonatorul acestei cărți - cărora prin titlurile și ordinele conferite de prestigioase foruri științifice naționale și internaționale le-au fost apreciat meritul și contribuția lor la dezvoltarea științei românești. Această carte poate deveni un important reper pentru sociologi, un crâmpei din istoria Liceului din Vadu Crișului, care pe lângă alte argumente și performanțe ar putea sta la baza acordării titlului de Colegiu Național Rural.